nlp practitioner transcripts 1-3

2026-04-24 08:45:55 +03:00
parent 48243bf13d
commit 210f46ab21
53 changed files with 73491 additions and 0 deletions
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Audio
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Audio
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Audio
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Audio
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Audio
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Audio
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Audio
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Audio
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Audio
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Audio
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Audio
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Audio
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Audio
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Audio
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Daniel
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Daniel
--- a/nlp-practitioner/transcripts/Daniel
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/Daniel
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_A
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_A
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_B
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_B
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_C
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_C
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_D
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_D
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z2_A
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z2_A
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z2_B
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z2_B
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z2_C
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z2_C
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_A-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_A-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_B-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_B-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_C-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_C-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_D-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_D-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z2_A-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z2_A-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z2_B-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z2_B-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z2_C-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023-1.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z2_C-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023-1.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z2_D-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z2_D-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_380219343.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_380219343.txt
@@ -0,0 +1,389 @@
 Ce face NLP-ul este rezumat într-o singură formulă banală.
 Te întreabă starea actuală.
 Da? Deci SA.
 Hai s-o luam de la zero.
 SA înseamnă stare actuală.
 Unde sunt? De unde plec?
 Ce mă doare?
 Și este starea în care se blochează 99% din populație.
 Pentru că s-o obieziu să zică asta mă doare.
 Au situația asta acum.
 Relația de cuplu, job-ul, partenerul, partenera, familia,
 copiii.
 Asta mă doare.
 Și să opresc aici.
 Vineriul vei uiși și spune ok, ok.
 Înțeleg ce te doare.
 Dar ce-ti dorești?
 Ce ai vrea diferit de ce te doare?
 Ce ai vrea să schimb? Ce ai vrea să obții?
 Față de asta.
 Și să mai aduc aici încă 1% din oameni.
 Dar nici asta nu e suficient.
 Că sunt oameni care se vai tăi că-i doare, sunt oameni care
 zic
 ok mă doare dar vreau să schimb, să ajung acolo. Sunt și de
 știa.
 Își pun obiective, să aștept.
 Asta mai este un procent de oameni care uita ceva.
 Si care fac ceva diferit.
 Resurse.
 Ce am nevoie
 Ca sa plec de aici
 Si sa ajung aici.
 Pentru ca nu e suficient sa stiu ce ma doare si unde vreau
 sa ajung.
 Este nevoie sa stiu si ce fel de
 Resurse am nevoie
 Sau mai exact cum.
 Ajung acolo.
 Și asta e strategia.
 În momentul în care
 iau scot din context ce am zis-o data trecută și cu inaut
 enticitatea
 și înțeleg doar faptul că trebuie să fiu inautentic pentru
 că așa a zis Horia
 fără să mă întreb de ce și la ce mă ajută, în momentul ăla
 nu e bine.
 Devine limitativ, pentru că dacă e cineva care n-a fost în
 sala asta
 și aude doar pasajul în care eu vă recomand, vă o să fiți
 inautentici,
 va spune, ba, stai, tu inveti pe oameni sa fie falsi?
 Si nu e asa.
 Eu te invat sa te sprijini si sa-ti recomand sa fii inaut
 entic
 ca resursa, ca atitudine resursa
 atunci cand stii ce iti doresti.
 Si unde vrei sa ajungi.
 Daca tu in relation de cuplu
 cand vii obosita de la serviciu
 dupa o zi foarte grea
 uiti macar pentru o secunda
 că starea ta dorită în cuplul ăsta de armonie, de pace, de
 liniște, de compatibilitate, de casă, de acasă și uiți
 chestia asta
 și îți dai voie să fie autentică sută la sută, într-un
 moment context nepotrivit pentru că e posibil ca și el al t
 ău să aibă o zi proastă.
 S-ar putea ca datorită atitudinea autentică a ambilor să se
 destream în relație. Are sens?
 Pentru că ambii au avut o zi proastă, ambii sunt învățați
 și sprijiniți de o doctrină să fie super autentici
 Și pune doi oameni autenci într-un stare emoțională nepotri
 vită să stea în aceeași încăpere cu o să-și scoată ochii,
 crezând că fiecare are dreptate, corect?
 Vin eu, atenție, dar asta nu e din LEP, asta e din psih
 ologie comportamentală, cred că îi zice domeniul.
 Înfine. Și vine și spune, băi, nu, nu uita ce vrei să obțin
 acea relație, pentru că dintre doi oameni,
 dacă niciunul nu știe care-i scopul acelei relații, o să
 apară probleme.
 O scopul relației, formind strict de relații de cuplu, că
 mie acolo mi-a schimbat trigger-ul, este cam de tașare, în
 păcare, liniște, compatibilitate și senzație de acasă, de
 safe.
 E, e posibil uneori, nu tot timpul, uneori, să fie nevoie
 să fiu inautentic, măcar o oră, până când releg raportul cu
 celălalt.
 Cum îți iei în sfisăr să fii măcar să fii așa?
 O antrenez. Până când... tu cum ai învățat să mergi?
 Nu am ridicat, dar am cazut.
 Exact, e exact la fel si cu asta.
 Antrenezi.
 Testezi, antrenezi, iei feedback, gresesti.
 Pentru ca o sa gresesti.
 Vezi ce ai gresit si data viitoare faci altfel.
 Am vorbit cu voi de stadile de invatare, parca vileam da,
 nu?
 Noi, acum, la modulul trecut am iesit din stadiu de nu stiu
 ca nu stiu.
 Adica de ignoranta completa. Nu stiu ca exista.
 și atentie, stare naturală, am trecut toți prin ea.
 Știu că nu știu am fost în modul ăsta, acum între timp ați
 avut timp să testați aplicat, să luați feedback și la nivel
 teoretic,
 resursa îi vă duce la știu că știu, e nevoie doar de exerci
 țiu.
 Aici apare diferența de rezultate, pentru că unii își asumă
 atitudinea de exercez, alții nu își asumă și îi zici, e pre
 a provocator să se schimbă al altul.
 Și acolo apare problema.
 Pentru că tu acum ai o informație în plus.
 Al altul nu o are.
 Al altul va fi autentic, sută la sută, pentru că nu știe să
 fie altfel.
 Și atentie, nu mă refer la inautenticitate ca fals.
 Deci la mine, pe harta mea și cum sper să o ajung să o trim
 is și câtevoi,
 nu e vorba de inautenticitate ca fals, ca fățărnicie.
 Ce e vorba de inautenticitate,
 față de ceea ce simt într-un moment și e posibil să fie ne
 potrivit contextului.
 Pentru că dacă în momentul ăla de business, de relații de
 cuplu, de relații cu ai mei, cu părinții sau cu fratele, eu
 simt din orice motiv,
 angoasă, anxietate, panică, furie, tristete profundă sau or
 ice altceva, dar eu sunt într-un context de business,
 în care e nevoie să livrez un produs, să prezint un produs,
 să conduc o echipă ca manager, habar n-am.
 Oare cât de util ar fi să fie autentic să zic, bă, știi ce
 va, sunt...
 Asta-mi chef.
 Nu știu cine vrea să fie leader, dar eu nu-am chefați că s-
 a autentic.
 Ar funcționa?
 Nu. Și atenție, asta e diferența între fățărnicie și inaut
 enticitate.
 Inautenticul care și asumă să fie inautentic spune, bă, ce
 simt eu la mine în interior, e lumea mea.
 Mai departe e lumea în care îi înclupică și pe-ai lații, v
 rei-au, nu vreau.
 Am un scop, știu unde vreau să ajung,
 Cuplul, business, relații de familie, copii, părinți nu
 contează.
 Și ca să ajung acolo, e nevoie să accesez niște resurse.
 De cine ține să se accesez astea? Păi de mine.
 Pentru că eu sunt conștient de ele.
 Restul o să facă ceaui de făcut doar dacă devin conștient
 de ceaui de făcut.
 Dar până acolo, unul dintre noi trebuie să trezească în
 primul.
 E ghiște. De astea sunt voi aici și nu sunt ei.
 Și inautenticitatea ține de asumarea conștientă a unui rol.
 Rol de partener de cuplu, rol de business, rol de mamă, rol
 de tată, rol de frate.
 Pentru că dacă mă duc într-un rol de frate cu atitudinea de
 manager de la muncă, atunci sunt fals.
 Dacă mă duc în rol de frate și împun pe hol de emoțiile me
 le, de problemele mele, provocările mele din cuplu și sunt
 acolo ca frate, nu ca partener de cuplu sau ca manager, at
 unci sunt inautentii într-un mod constructiv. Are sens.
 Ramo, e mai clar? Când zic inautenticitate, mă refer la a f
 ia autentic cu promisiunea pe care ai făcut-o anterior.
 Am auzit o chestie asta la un seminar recent, a zis-o cine
 va foarte misto.
 A, stiti cu cine vorbeam? Cu Andy Secchi.
 Iar am intru in o conjuntura cu el acum cateva zile, a avut
 si un seminar,
 si inainte de seminarul lui Cozi, ne-am intrat intr-o alta
 conjuntura.
 Si vorbeam la un moment dat de public speaking de in fine
 si pune cineva o intrebare, eram in pauza, vorbeam cu el,
 si pun o intrebare legata de autenticitate.
 și eu am zâmbit că era fix vorba de autenticitate și Andy r
 ăspunde exact vorbeam despre asta între noi, dar nu explicam
 altuia.
 Și Andy vine și spune exact chestia asta, fiind autentic în
 seamnă a fii autentic de fapt cu promisiunea făcută anterior
 .
 Adică cu ceea ce s-așteaptă celălalt să primească din relaț
 ia cu mine atunci când este în beneficiul amândururilor.
 Pentru că a fii autentic în relații de cuplu doar pentru că
 am avut o zi proastă se numește agresivitate.
 Și aici, atentie, o secundă, Sanda, este și eu extremă.
 Pentru că eu nu recomand dinăutăniștea ta ca nivel de
 permanență.
 Pentru că dacă relația de cuplu nu se creează spațiu, NLP-
 ul zice raportul, dintre doi oameni.
 Așa că ei să-și permită să-și dea jos măștile în anumite
 contexte, în anumite momente.
 și să se simtă safe să facă asta, aia nu-i relație de cuplu
 .
 E recomandat să renunți, și o să exerțăm mult pe asta, la
 mască și să-ți arăți vulnerabilitatea și adevărată a ta faț
 ă.
 E chiar recomandat.
 E ceea ce te împlinește și te hrănește și te încarcă, să
 renunți la mască.
 Însă până ajungi să ai cu cine să renunți la mască, e nevo
 ie să fii un pic inauthentic, pentru că e nevoie să trecem
 de filtrele celorlalți.
 E autentic inautentic, este doar o decizie.
 Si uneori e o decizie corecta sa fii autentic, sa spui ce
 simti sa impartasesti, paranteza, avand grija cum fac asta.
 Pentru ca e posibil sa fii autentic si sincer intr-un mod
 agresiv.
 Sunt oameni cunosci foarte mult, oameni care sunt foarte
 autentici si sinceri si au principiul acela de
 Bă, eu spun ce am în minte, frate.
 Eu ce îngușă și-ncăbușă. Asta zic, asta gândesc.
 Da, asta se numește că ești agresiv și nu ți-asum niciun
 fel de responsabilitate de a crește ca și comunicator.
 Pentru că tu nu vrei să fii flexibil, nu vrei să vorbești
 încă cu oricum cu harta celuilalt,
 tu vrei numai să spui ce gândești ca să te degrevezi de
 responsabilitate.
 Sună corect?
 Și mai e și el altul care spune, bă, în momentul ăsta, acum
 poate nu e chiar util să spun chiar tot ce gândesc,
 pentru că și el a avut o zi proastă.
 Hai să iau pauză, 5 minute să traga aer în piept să-l las
 să calmeze.
 Și aia înseamnă că ești inauntentic prin decizie, pentru că
 scopul tău
 e mai important decât ceea ce simți în momentul ăla.
 Din fericire cu asta ne ocupăm aici.
 Nu numai să le controlăm.
 Însă însă în primul și în primul rând ceea ce nu fac oamen
 ii în lumea asta și nu este o vină, este doar
 culpa mediului care ne-a educat, este să ne înțelegem emoți
 ile.
 Pentru că problemele din punct de vedere emoțional nu apar
 din cauza emoților,
 și apar din cauza atitudinii noastre față de emoții.
 Pentru că nu ne înțelegem.
 Suntem las prin strupindere de emoții,
 suntem învăța să nu le simțim, să le anesteziem, să fugim
 de ele, să le reprimăm, pentru că nu ne plac.
 Sună cunoscut?
 Din fericire, asta facem aici.
 Adică începăm cu modulul ăsta,
 intrăm mult mai...
 Profund în ce înseamnă emoții de unde vin, cum se constru
 iesc și așa mai departe.
 Și o să fie un subiect permanent până la finalul modului.
 Dar în momentul în care sunt ina-authentic intenționat,
 practic decid că reacția mea din momentul ăla este mai
 importantă decât ceea ce simt eu în momentul ăla.
 Pentru că reacția mea poate să contrazică emoția mea și e
 în regulă.
 Pentru că dacă am reacționat tot după cum simțim,
 am fi o lume de autentici care își spar cap unul la altul
 pentru că unul e mai autentic alul alat.
 Cum adică? Te sperim că sunt autentic? Ia deci, ba e atunci
 că e autentic.
 Bă, autentitatea este perfectă.
 O să vedeți la un moment dat că o să pare că mă contrazică,
 vă încurajez să fiți autentici.
 În funcție de context.
 Până să ajung să învăț să fiu autentic și să învăț să îmi
 comunică autenticitatea.
 Corect.
 E nevoie să știu să construiesc relații.
 și unele relații nevoie să le constrezi a nu fii autentic
 pentru că poate am o zi proastă.
 Și ala nu-i dispus să aibă răbdare pentru mine.
 La business, la job, la primă impresie.
 Puneți-vă întrebarea asta, în primele etape de seducție.
 Bărbați femei nu judecăm restul, da?
 Treaba lor.
 Vorbesc de bărbați femei.
 Câți dintre voi ați fost autentici 100%?
 Mă refer în prima zi, a doua zi, prima lună.
 Hai să fim serioși.
 Toți avem tendința psihologică de a părea mai bun, mai at
 regător, mai fain, ca să-l atrac pără la în viața mea.
 Corect?
 Corect.
 Și abia după aia pare autenticitatea aia care știm toți că
 e acolo.
 E pregătit să o încerc.
 Da, când încet încet începe să-și dea câte un pic de măscuț
 ă și eu și el.
 Hai să văd, fuge, mai îmi dau o măscuță jos.
 A, nu fuge, mai îmi da...
 Ea, înasot.
 Cum?
 Dacă vi direct de machiat, e n-as o lua.
 Bă, cine e pe zona asta?
 Înțelegeți ce vreau să spun?
 Despre asta e vorba când vine vorba de inautentitate.
 Ați asuma și atentii, nu e ușor să fii inautentic.
 Pentru că mulți să duc în inautentitate falsă,
 genul ăla de...
 Am învățat că trebuie să zâmbesc.
 Și îl vezi că e fals.
 Și este inautentitate asumată.
 Bă, am o zi proastă, dar omul ăsta din fața mea nu are nic
 io vină pentru o ziua mea proastă.
 De ce să mă compor cu el ca aș fi când mi-e vinovat?
 Hai să-mi...
 Asum rolul de comunicator flexibil,
 antrenat,
 pentru că am învățat să-l antrenez și să mă compor cu mol a
 șa cum avem nevoie amândoi, nu numai el.
 Pentru că avem o stare dorită comună.
 Atenții, valabil în cuplu, în business, în orice.
 NLP-ul te ia de unde te doare, de unde ești.
 Te duci de unde vrei să ajungi, dar pe drum te întreabă, bă
 , dar ce resurse ai acum și ce resurse ai nevoie.
 Practic aici sunt două variante.
 Am deja resurse. Am deja. Poate să fie, nu știu, curaj, des
 chidere, calm, abilitate de comunicare, bani, diplome.
 Poate să fie orice fel de resurse sau am nevoie.
 Cine de pe-aul te întreabă asta, că înainte să ajungi la
 destinație.
 Cu ce pleci, cu ce ai deja și le poți folosi în scopul pe
 care îți îl dorești și ce resurse ai nevoie.
 Ghiți ce nu fac oamenii.
 Se vai tă de ce vor, se vai tă de ce au și nu le place, do
 are nu mai vor sau săturat.
 Unii ajung să spună ce vor și unde vor să ajungă, dar nim
 eni nu își pune problema de ce resurse are la îndemână și ce
 poate să creeze.
 Și de unde le ia.
 Are sens.
 Poți să vă dă un izan?
 Într-o vizită de lucru, în timp ce mă rind, îmi duc tanca
 pe o reprezentantă, m-am dus discuție la telefon, în
 contradictor.
 Deja nu ne-am pus de acord, dar m-am ajuns să mă întâlnesc
 cu respectiva.
 Mă ajuns să mă întâlnesc cu respectiva și m-am dat jos din
 mașina, avea o față la pământ.
 Eu între timp și eu eram nervos, fiindcă nu era. Dacă nu am
 văzut-o pe ea, a ies ok, nu puteți să faceți nimic așa.
 Am început să zâmbesc, să râd.
 Am început să glumesc.
 Chiar dacă nu simți aia asta.
 Nu, mi-am schimbat eu adevărat aditul nerviile.
 Am început să glumesc cu ea. Am început să... ok, dacă
 mergem așa la mai departe la...
 Nu o să obținem absolut niciunul din când ne simt.
 Într-un final și-a schimbat și a zi-ne, iar când am plecat
 la slăsitul vistei, era zen și a zis mulțumesc frumos, nu
 credeam că ajung așa.
 Exact, pentru că oamenii... te rog, te rog, continuăm.
 Dar pentru asta trebuie să-mi schimb, eu o să-mi las toate
 mulțimele, toate gândurile mele de...
 Ok, nu faci ce trebuie, ești pe lăgă cu totul, dar obiectiv
 ul meu era de a avea o zi bună și să face ceva, nu să...
 Că Lini știa unde vrea să ajungă.
 Și a dat seama că așa cum a pornit ziua nu ajunge acolo
 pentru că și celălalt a auzit o zi proastă, s-a uitat la ce
 are el deja și ce are nevoie.
 Și a schimbat atitudinea el. Știi de ce nu vor oamenii să
 schimbe atitudinea ei?
 Pentru că apare premisa aia copilărească, da de ce eu primu
 ?
 Ați auzit-o? Dacă nu ați fost, nu ați râs.
 Da de ce eu primu? Să înceapă alălaltu. Ce eu, mereu?
 Da, tu mereu. Daca tu ai in cap un obiectiv la care vrei sa
 ajungi, s-ar putea ca tu mereu.
 E regula ca tu mereu. Cat timpul opti ce-ti doresti de la
 viata, orice, asuma-ti responsabilitatea ca e posibil ca
 uneori sa fie nevoie sa te schimb tu primul si dupa aia
 restul.
 A fost vrea doar un moment, in momentul cand am luat deciza
 .
 E, tot ce conteaza. Bravo!
 S-a schimbat totul.
 Tot efortul acolo este, la asumarea decizii.
 Am vazut reacția, comportamentul acela si cu tine.
 Se zice că diferența între succes și în succes nu este de
 ani sau de talent, ci e vorba de secunda în care decisi să
 schimbi atitudinea.
 Nu are legătură cu altceva, ci decizia în care spui, ok, î
 mi asum să fac altceva și ce ține de mine sau nu.
 Și e valabil și o fracțiune de secundă. Aia e singura
 diferență între succes, împlinit și în succes și frustrare
 și angoasă.
 Decidea în care îmi asum să îmi schimb atitudinea.
 Ce bine ca suntem la un curs care ne invata sa facem chest
 ia asta si ne mai bata la cap si 7 luni de zile si ne mai
 invata cum sa facem asta pe pilot automat si fara sa ne dam
 seama cu o avem deja.
 Da.
 Yay!
 Ok.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383279916.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383279916.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383281998.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383281998.txt
@@ -0,0 +1,716 @@
 Nu v-am spus data trecută, cred că nu v-am spus data trecut
 ă, însă raportul este unul din stâlpii NLP-ului.
 Și vreau să vă dau acum stâlpii NLP-ului, pe care se bazeaz
 ă tot ceea ce vom face noi, începând de la modul 1 la modul
 7.
 Până la raport, ia gheciți voi cine e pe primul loc la
 nivel de stâlpi NLP-ului.
 M-ai tăiat?
 Nu.
 V-am dat deja răspunsul din întrebare, dacă săți atenți.
 Eul. Întotdeauna.
 Întotdeauna.
 NLP este despre schimbare
 de la a pleca de la situatia actuala, la situatia dorita,
 însă niciodată, nicio situatie, niciun fel de schimbare
 nu va apărea, dacă nu încep prima dată, să o schimb la mine
 .
 Dacă voi încerca să schimb lumea exterioară, fără să încep
 cu mine,
 voi ieșua din start.
 Primul stâlp an NLP-ului întotdeauna sunt eu,
 pentru că eu fac schimbări, eu încep
 raportul prin pacing, eu îmi asum responsabilitatea
 oricărei situații, eu decid unde sunt,
 eu decid dacă vreau să plec și unde vreau să ajung.
 Eu, de mine de ține în unde altcineva.
 Însă ce fac dacă am nevoie și de altcineva?
 Bravo!
 Raport.
 Pentru că sunt unele schimbări în viața mea pe care în mod
 natural, pentru că așa sunt construite
 vă avea nevoie și de alți oameni.
 Ce? Să dau mai încoace ăsta? Ok?
 Credeți că vreodată oricât de capabil și de virtuos și de
 educați,
 de mișto și de plini de ressourți ați fi voi,
 ați putea întrăi într-o lume în care n-aveți nevoie niciod
 ată de alte persoane?
 Nu. Întotdeauna, pe un anumit nivel,
 într-o anumită direcție, într-o anumit context, la un
 moment dat,
 vă avea nevoie de altă persoană.
 Indiferent că-ți place, indiferent că nu-ți place,
 Indiferent că ești de acord, indiferent că nu ești de acord
 . La un moment dat, vei avea nevoie de o altă persoană.
 Altă persoană cu o altă hartă mentală.
 Altă hartă mentală care e diferită sub toata asta de-a ta.
 Unică, irrepetabilă, intimă și perfect, corectă pentru el.
 Și asta am făcut modul 1. Am învățat să conectăm hărțile
 mentale și să ne asumăm responsabilitatea creierii de relaț
 ii, adică de raport cu alți oameni, indiferent că îmi plac
 deja sau nu.
 Adevărata flexibilitatea unei persoane se vede în abilitate
 a de a crea rapori cu oameni care nu-i sunt neapărat dragi,
 în mod natural.
 Ăla e un comunicator flexibil, nu unul care e carismatic și
 leagă relații mișto doar cu oamenii care îi plac.
 De care îi plac.
 Deci, un om cu adevărat flexibil și fain în comunicare este
 cei care leagă relații mișto, inclusiv cu oamenii care nu î
 i plac sau îi sunt, din contră, antipatici.
 Nu trebuie să îți placă, asta e singurul secret.
 Când zic creiere de raport cu oameni de care încă nu îți
 place sau pe care țic cumva din varie motive îți sunt antip
 atici, niciodată n-am spus fă să îți placă.
 Însă, cu oamenii care îți sunt antipatici, sunt dificili
 din varile lor, ați avut oameni... Aveți oameni din niciune
 a viața voastră?
 Da.
 Ok.
 Nu.
 Cu oamenii dificili creezi raport prima si prima oara, fi
 ind curios la motivul pentru care ei sunt dificili.
 Nimeni nu e dificil pe pilot automat, doar ca, ta a trezit
 el, prost si azi vrea sa faca misto, de restul sa fie un om
 dificil.
 Toti oamenii sunt dificili, oamenii care sunt dificili au
 un motiv in spate pe care de multe ori nici macar ei nu il
 constantizeaza.
 În momentul în care ești curios ca atitudine, față de o alt
 ă persoană să afli motivul pentru care ea se simte obligată
 să se comportă așa, ghici și se întâmplă.
 Crezi raport.
 Cum se degea să comunică? Și cealaltă persoană este zero?
 Se poate. Accepți că ea alege să nu comunice.
 Și cum crezi de raport?
 acceptând faptul că ele alege un moment la ce să nu comun
 ice.
 Înțelegând, poate că, înțelegând la nivel de atitudinea ta
 interioară,
 dacă vrei să-mi dai un exemplu concret, mă ar ajuta altfel
 de doar hipotetic,
 înțelegând că persoana are dreptul pe harta ei să aleagă să
 nu comunice.
 Are dreptul ăsta?
 Dacă totuși primeză.
 O secundă, o secundă, o secundă. Are dreptul ăsta?
 Să zică, bă, azi n-am chef.
 Dar poate și aia...
 Non-stop n-am chef.
 Non-stop n-am chef. Are voie pe harta ei să facă asta?
 Am avut sedinte...
 E regula, o secunda ora.
 Am avut, nu eu, am avut un coleg care a avut sedinte de ca
 ucin cu persoane care veneau la caucin si nu scotam cuvinte.
 Deci eu, dar eu vin.
 Si zic, intreba, ce face cu el?
 Pai, nu, o omu' se punea sa aseza sa uitam la mine si se
 uitam gol.
 Si eu, ca si terapeut, aveam optiunea, disparca, ai o
 problema sau...
 Asta si-a asteptat, rabdare.
 Și începăm cu jedința 3 sau 4, după un sfert de șapu, pe
 scaun a stat un sfert de urj,
 știa ce mă gândeam aici, din serină a început să vorbească.
 Adică eu să-i oglindesc cu arătul în matriție tine?
 Nu-i să-i oglindesc, să-i accepti.
 Să-ți arăzi disponibilitatea de a vrea să comunici, însă de
 a nu forța acea comunicare dacă persoana nu este dispusă
 din vari motive pe care încă nu le cunoști.
 Ce înseamnă să aștepți?
 Dacă nu-i de excezi, ai șanse să...
 Că chestiunea asta în funcție varie într-un mai bun afar de
 aștept, dacă poate că totul se impune...
 Prima oară să-l accepti, prima oară să-l accepti, doi să f
 ii curios pentru motivul pentru care să comportă așa, și tre
 i să aștepți.
 Cât că poate să-i impune, să îi comunic cu el?
 Cât simți tu că e potrivit pentru tine.
 Și dacă se îi impune, totul se comunice?
 Fași tot ce ține de tine și în momentul în care nu funcț
 ionează...
 Ce să fac?
 Dă-mi în concret ceva, că altfel vorbim pe hipotetic.
 Ai trăit chestia asta?
 Nu, deci e hipotetică.
 Atentie, înțeleg, Aura, ce vreau să facem să ții rețineți
 ca și recomandare din partea mea?
 De câte ori puneți întrebări și știți că le recomand și le
 încurajez, puneți-le pe fapt.
 Pe concret, trăiesc asta, am întâlnit asta, știu de-a că
 altfel dacă vorbim pe hipotetică, hipoteticul e 99%, e rest
 ul.
 și vorbim până mâine pe o singură istrație hipotetică, că
 poate ceva să spună
 Ok, înțeles, dar dacă?
 Ok, înțește-ați asta, dar dacă?
 Și stăm până mâine într-o istrație hipotetică, are sens?
 Deci vreau să vorbim de faptic, altfel
 ne concentrăm pe ceva ce nu există și nu ne așteptăm niciun
 ul, de-aia
 Ok? Am întrebat, s-a întâmplat nu? Dacă nu s-a întâmplat, n
 -ai problema asta
 N-are rău să răspund
 Accepți, asculți și ai rădare și aștepți
 Și la un moment dat, scuză-mă, Erika, e posibil să zici, bă
 , nu mai vreau să aștept.
 Și în regulă. Îți asumi? Ok, nu mai vreau să aștept și mă d
 uc mai departe. E ok.
 O secundă, Erika, vrei să spui ceva.
 Mai tare un pic? Așa.
 care mă sună și îmi spune, nu mai știu ce să fac, dacă sunt
 din viață la 8, deranjez.
 Dacă la 9 intră în târmire, dacă sunt la 10, nu poate răsp
 unde că e într-un proiect,
 dacă sunt la 12, am s-o mai repare câte câții de ani, și d
 acă sunt la 13, îl deranjez și la gasez cu 5 telefonuri păz
 iri.
 Și n-ai ba să mai fac. Și-o continuat, m-ai făcut iar mărum
 ite lucruri,
 o încercat să mai rezorbe, să mai repare câte câții de ani,
 nu a funcționat absolut nimic.
 Până la momentul la care oprins un moment de liniște sau de
 deschidere din partea cerului l-alt și o spus foarte clar,
 interesul meu îi ăsta, eu vreau pentru copii să facem lucru
 ăsta.
 Și din momentul ăla au început lucrurile să se mai liniște
 ască și să funcționeze un pic.
 Dar, într-adevăr, o așteptat șase luni într-o situație
 foarte pensionată, deci nu era o situație simplă, care e
 mult de urjent.
 Da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da
 Mi-a iat sa aminte de ceva si vreau sa ma uiti si o sa ma
 leg de exemplul asta.
 Rama, vrei sa mai spui ceva?
 E regula, o sa-ti revina.
 E clar, eu fac schimbarea, am nevoie uneori de celalalt ca
 sa intru in relatie cu celalalt, sau am nevoie de raport.
 Si vine NLP-ul si spune ok, dar nu e suficient.
 Si NLP observand ce functioneaza si ce nu functioneaza timp
 de cativa ani de zile,
 a ajuns si a elaborat, a extras niste
 legi dacă vreți, dar nu la nivel de regulă, ci la nivel de
 recomandări, care în ENLP, și nu știu dacă v-am spus ultimo
 ară, se numesc premise.
 Premise.
 Aceste premise sunt de fapt...
 Le veți găsi sub numele de premise sau presupoziții.
 Premise sau presupoziții sunt un număr de 13, dacă nu mă în
 șel, propoziții considerate din start ca fiind adevărate.
 Adică presupunem că acele 13 propoziții pe care le vezi
 primi imediat sunt din start 100% adevărate.
 Ba mai mult. Sunt atat de smechere aceste presupozitii inc
 at orice provocare aveti, ati avut sau aveti avea in viata
 voastra, legata de orice, poate fi in cadrat in turna din
 aceste 13 propozitii.
 orice provocare, oricând din trecut sau din viitor, poate
 fi încadrată într-una de acele propoziții.
 Practic poți să afli ce nu faci bine într-o direcție, uit
 ând după ce le trezi pe ce propoziție.
 Și vi le dau acum.
 Ia una, te rog, și dai mai departe, toate.
 N-am amintit de ele ultima oara, da? Asa e? Nu mai stiu.
 Da, ia jumate si da-le in directie la alta. Perfect.
 Bun.
 Aceste presupoziții se numesc presupoziții pentru că nu au
 cum să nu fie reale.
 Deci, LNP a plecat de la modelarea oamenilor care deja ave
 au succes și a observat ce reguli întreghi limele aveau ei
 pe harta lor mentală.
 și observându-i, modelându-i, extrăgând harta lor mentală,
 și-au dat seama că oamenii aștia au la nivel interior, pe h
 artă, niște reguli după care trăiesc.
 Nu principii, niște legi interioare, dacă vreți, pe care le
 făceau automat intuitiv, nu ca presiune, ci pentru ei era
 natural.
 Sunt 13, acum doar să le recapitulăm pe cele pe care le-am
 parcurs deja fără să știți, și țin de comunicare.
 Vreau să vă uitați la permisa numărul 2.
 Ce părere aveți de ea?
 Pentru că deja am făcut asta modul 1. Oamenii răspund în
 totdeauna în conformitate cu hărțile lor mentale, nu cu
 mine,
 nu cu ce credeu despre mine, nu cu ce credeu că ar trebui
 ei să răspundă, ci răspund strict în conformitate cu ce au
 ei pe harta lor mentală.
 Corect? Am parcursul deja.
 Ia uitați-vă la permisa numărul 3.
 Și aduceți-vă aminte de exemplul călalt Erika, cum dă o
 minute.
 Nu putem să nu comunicăm.
 Mă, e imposibil.
 Deci, eu nu cunosc om care, pe lumea asta, să fie atins st
 adiul de nu comunic.
 Personajul din exemplul Erika este tipul care comunica că
 nu vrea să comunice.
 Atunci când un om refuză orice fel de abordare, orice fel
 de comunicare, indiferent cât de flexibil ai fi tu în abord
 area ta,
 de fapt îți comunică prin toți purii, nu am chef să comunic
 cu tine.
 Doar că nu accepti mesajul.
 Are sens?
 Nimeni nu poate să nu comunice.
 Ca să nu mai subliniem faptul evident deja pentru voi, după
 modul 1, că oamenii nu comunică doar prin cuvinte,
 doar prin vorbe, ci comunică inclusiv prin non-verbal.
 Lucru pe care populația cealaltă din afara acestei săl îl
 ignoră total.
 Vă amintiți? Modul 1, gesturi de calmare.
 V-am vorbit de chestia aia, nu?
 Atunci când vă schimbați poziția omuri schimbă și emoția.
 V-am zis de asta, nu?
 Nu avem cum să avem aceeași emoție cu aceeași poziție non-
 verbală.
 Când o persoană-și schimbă emoția și veți observa la coleg
 ii care iau cuvântul dintre voi din orice fel de motiv,
 Pun o întrebare sau fac o completare, nu o să-mi răspundă p
 ăstându-și aceeași pozitie care era pe scaun,
 Aici, să pun reflectorul pe el.
 Deci, când vă întreb ceva din senin, o să observați că, în
 secunda 2, vă schimbați pozitia după care îmi răspundeți.
 Are sens?
 Chiar și dacă sunt conștienți de chestia asta.
 Chiar și dacă suntem conștienți.
 Chiar și dacă ne treduim să nu facem tot scăpăm chestii.
 Exact. Pentru că este lege a Firii, nu ai cum să ai aceeași
 emoție cu aceeași pozitie înverbală.
 Sunt colegi pe care eu acum mai observ pentru că am
 experiență de atâția ani.
 Eu știu cine urmează să-mi pun întrebarea în următoarele 3
 secunde.
 Dinainte că ala să ridice, una să pună întrebarea.
 Dar de unde știți că știu? De unde credeți că știu?
 Îți schimbă poziția înainte. Când văd că se pregătește, mă
 și duc lungă el și îți da sanda.
 În momentul în care ați observat...
 Ați observat că am surprins-o Pama la început când...
 Dar ce e eu?
 Mama mi-a comunicat ca se gandea la ceva, habar n-am la ce,
 in legatura cu ce discutam noi.
 Nu stiu daca eram inca pregatit sa-mi pun o intrebare, dar
 urma.
 Eu doar am scurtat procesul.
 Si am surprins, o tii minte ca te-am surprins si-ai spus,
 cine ma, eu?
 Te gandea la ceva, formula in minte ceva in momentul ala?
 Da, am raspundea la o intrebare pe care ai pus-o in minte.
 Si nu stiam ce se intampla, de-aia cand si-a schimbat pozit
 ia non-verbala un pic si-a dat parul la o parte si a intrat
 at coloana,
 zic, ok, hai sa scurtam procesul.
 Să auzim despre ce vorba, să auzim feedback-ul, să auzim...
 Nu putem să nu comunicăm legea firii, e imposibil.
 Oamenii rigizi, oamenii închisi, oamenii introvertiți, nu
 au cum să nu comunice.
 Comunicăm, comunicăm toți.
 Doar că pe alte canale și în alte moduri de câte suntem noi
 obișnuiți să le primim informația.
 Pentru că asta cere efort.
 A primit informații pe mai multe canale în același timp și
 a te antrenat să le observi, să le interpretezi
 și să le accept răspunsul lor, chiar dacă nu îl dă verbal,
 necesită antrenament și responsabilitate.
 Și nu vrem asta, pentru că vine la pachet cu un pic de e
 fort.
 Știți oameni de aia care zic,
 băi, știu ce gândești despre mine, dar vreau să-mi-o spui.
 Ați trecut până-ță, sau într-o relație de culp?
 Știu că ai decis ceva,
 dar vreau să-mi-o spui în față.
 Păi, băi, dacă știi ce am decis,
 de ce mai vrei să-ți-o zic în față?
 Ați auzit de oameni? Nu voi, alții care au trecut până la
 ...
 Ca să fie celălalt, celălalt care o zice...
 Știi de ce? Ca să fie oficial.
 Atât atât.
 Deși ambi știu, gândesc, întrețin sau sunt conectați la ace
 eași concluzie,
 avem cumva nevoie, asta primară, mi se pare mie și primitiv
 ă până la un punct,
 de a verbaliza.
 Bă, nu-i nevoie.
 Ai zis tot ce era de spus în multe direcții, fără să pui ne
 apărat punct și virgulă prin cuvinte. Are sens?
 Am un răspuns.
 Poți.
 Sper.
 Poți să-ți dai seama de cineva că vrea să rupă raportul?
 Da.
 Pentru semnalele cu coolele.
 Da, da.
 Carmen, nu vrei să vii aici, ca nu-ți scauă liber.
 Cum a fost pentru tine faptul că ți-am zis da, japaia mă-nc
 ă o începutată în altă parte?
 Mă chiar vrei să vini?
 Da, da, da, da, da!
 Carmen e cea mai mișto cursantă pe care am avut-o eu vreod
 ată din perspectiva de unde a plecat ca situație actuală
 și unde a ajuns ca situație dorită.
 A avut cele mai mișto întrebări din toate generațiile mele
 de NLP până acum.
 Și acum a revenit cu drag în rolul de facetor și asistent
 ca să vadă cu ce a rămas, să-și pună din nou la antrenament
 întrebările pe care le fac.
 Are cele mai mișto întrebări. O glindiță!
 Că dacă îi dau... Acum i-am spus nu îmi pui întrebări că
 sunt aici pentru voi, nu pentru ea.
 Și sufere!
 Dar eu vream, am întrebări, dar nu pot...
 A fost una din cele mai mișto persoane cu care am lucrat la
 modul că a venit total rigid
 La început, ții minte?
 N-ai cum, nu funcționează, e imposibil, eu nu te ating, nu
 mă îmbrățișez, nu, dispar, nașpat, uuuh!
 Și la modulul 7, n-are rău să vă explic.
 A fost foarte tare și am rămas foarte bun prieteni.
 Bun, ai observat ce am făcut drama?
 Exact, și subtil am făcut-o, fără să spun că am ceva de zis
 .
 În momentul în care cineva vrea să rupă raportul, 1 va înce
 pe foarte subtil, de genul...
 Da, da.
 Ok?
 Stiu.
 Sunt de acord.
 Da, da, zic ca te ascult.
 Si incepe sa faca cu totusi cu tot altceva.
 Intuit si nici macar nu stii ca face asta,
 iti transmite, am treaba.
 Nu mai zic, v-am spus de picioare, da?
 Am vorbit de picioare.
 Pozitia picioarelor iti va transmite intotdeauna
 daca omul este in directie cu tine,
 relatie cu tine sau sa pregatesti sa plece.
 Sau sa uita la tine, da, de fapt...
 Da, te rog.
 Ce facem când vrem să rupem un raport și omul nu pricepe?
 Același lucru pe care îl zic Luramo să îl observe. Încep să
 rup raportul încet.
 Încet?
 Da. Avem tendința, când aflăm de raport, să construim rap
 ort atât de mișto, încât nu mai scăpăm de oameni.
 Ați pățit vreodată să nu mai puteți să scăpați de oameni?
 Să băi, hai că am treabă, te înțeleg, ești mișto și tu, eș
 ti și eu, dar hai că avem treabă amândoi și avem fapturi de
 plătit.
 Cum?
 Eu vorbesc cu oameni si cand ma grabesc si imi dau seama ca
 ma grabesc, dar omul e foarte conectat la o situatie sau o
 impartasire, il ating.
 Vin langa el, vinam cu mine.
 Stau, vorbesc, vorbesc, vorbesc, stai sa tam asa sa ne vad
 de toti, vorbesc, vorbesc, vorbesc si zic, da, da, da, sunt
 de acord.
 Dar omul e foarte conectat la o situatie sau o împărtășire.
 Îl ating.
 Vin lângă el, vină-l cu mine.
 Stau, vorbesc, vorbesc, vorbesc, hai să stăm așa să ne vadă
 toți.
 Vorbesc, vorbesc, vorbesc și zic, da, da, da, sunt de acord
 .
 Și ușor fac un pas lateral, știi?
 Dar foarte subtil, știi? Dar nu-l ignore.
 Atenție, în continuare mă uit la el. Și zic, da, mă știu, e
 ok.
 Și i-am dat semn de...
 Și ce înseamnă asta non-verbal? Break state.
 I-am tăiat firul.
 Și nu pentru că am ceva cu el, și pentru că în contextul
 respectiv, în momentul ăla, nu am timp să mă
 dedic, să am energie, nu e contextual potrivit, am alte
 priorități, whatever.
 Nu are legătură cu persoana. Are sens.
 Nu rupeți raportul brusc.
 Acum, de veniți expert în a construi raportul, veți avea
 provocarea în a-l rupe și veți avea tendințea în a-l rupe
 din start de odată.
 Nu faceți asta.
 Pentru că doare.
 Și cum poți să faci ca să nu doare?
 Îl rupi...
 Te antrenezi.
 Te antrenezi.
 Si devii foarte subtil.
 Eu fac asa prima oara.
 Dupa aia fac cand scau o telefon, stai, pentru ca mi se
 pare ca a sunat telefonul, dar inca nu imi ia ochidul la el
 .
 Doar zic ca mi s-a sunat telefonul. Si zic, a, ba nu, mi s-
 a parut.
 Si da.
 Cum spuneai?
 Si mai dau si un break state, la un moment dat o sa intele
 aga.
 Dar, atent, e antrenament, nu te naste.
 Aveam un polis de facultate care îmi zicea ca să împrească
 așa mult mai sub fiecare.
 Poate ai treabă și te deranjezi.
 Subtil.
 În momentul în care zici, ok, mi-am luat ce aveam de nevoie
 de relația asta, mi-am atins scopul.
 Ia, hai că eu am treabă.
 Știi? E plecat.
 În momentul în care îi rup raportul și a doua ora te ține m
 intea emoțională, nu mental.
 Îla ține minte că tu îi rupi tot o conexiune mișto.
 Și nu știi de ce a doua ora îi am...
 Exact.
 Exact.
 Exact.
 Știu. O secundă.
 Are sens?
 Sorin, te rog.
 La nivel verbal, poste comunici. Chiar mă încusează foarte
 tare subiectul și vreau să cuvâltim mai multe din pe-acate.
 Da, dar nu citesc gânduri.
 și nu vreau să crezi că nu e interesant ceea ce spui, însă
 nu e contextuală putriviști și mă, foarte grebe, sputeți
 vorbim o altă dată.
 Și foarte elegant.
 Adică să fii un pic blând.
 Întotdeauna, nu un pic.
 Întotdeauna, blândețea.
 Întotdeauna blândețea.
 Raportul vădți construi foarte mișto, grijă mare când îl ru
 peți, pentru că vor fi oameni care vor se ziza că voi comun
 icați diferit de alții și nu vor mai vrea să faci ceva din
 prietenul vău.
 Și veți, crede-mă, că vei găsi.
 Am o întrebare.
 Suntem foarte semnatoare și de aceea probabil că există
 incompatibilități.
 Eu nu vreau să fac raport, pentru că astfel nu suntem mai
 multe.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 Suntem foarte simtate.
 pentru ca asta nu stiu de unde le stiu, probabil ca le stiu
 cumva nativ.
 Si incerc, dar ea nu stie nimica, si nu intelege nimica din
 ce fac ea.
 E mai bine.
 Deci nu te aierita ea.
 Cum? Cum faci asta?
 Prin... in primul rand ca e cabinet-ul acesta de trecere si
 lumea trece prin cabinet-ul meu ca sa ajunga la ea.
 Deci nu te aierita ea.
 Lumea toata.
 Deci nu te aierita ea.
 Eu aș vrea să mă mud cu cabinet-ul. Cum să ar vedea lucrul
 ăsta din punctul meu de vedere că rup așa modul foarte br
 usc?
 Veți pasă?
 Nu aș vrea să o ia rău.
 Veți pasă?
 Da, veți că îmi pasă.
 Ok, atunci fi politicoasă.
 Atâta tot.
 Dar din ce mi-ai spus tu, nu ea face ceva, ci contextul...
 Chia face.
 Pai nu mi-ai zis asta. Mi-ai zis numai oamenii care vin,
 intre prin cabinet-ul meu, ceea ce mi se pare din punct de
 ...
 ...si discutiile astea sunt tot timpul...
 Din punct de vedere logic si de bun simt, mi se pare un
 motiv suficient sa iti doresc sa ai intimitatea ta ca
 profesionist, mai ales in medicina.
 Deci nu ar avea cineva, din punctul meu de vedere, matur,
 cum sa supere ca tu vrei sa ai un cabinet al tau in care nu
 intra nimeni neinvitat sau nu-i chema de tine ca specialist
 in medicina.
 Nu cred ca exista vreun om. Dar chiar si asa...
 Dar sa am si acceptuare pe oriului ca fac ce trebuie...
 O altă condiție, un alt stâlp ale NLP-ului, este ecologia.
 Ecologia.
 Și când zic ecologie, nu mă refer neapărat la cea verde, de
 natură, da?
 Ce înseamnă ecologia în natură, dacă ar fi să facem o defin
 iție? Care ar fi? Sanătate.
 Ecologia în NLP înseamnă sănătos... Dagiș, pentru cine?
 Pentru mine, în primul rând, adică, potrivit sănătos cu
 resurse în regulă pentru mine face vâmbine, perfect, este
 ecologic și nu se oprește aici.
 Sănătos și pentru ceilalți cu care sunt în raport.
 În NLP nu vorbim de ecologie doar pentru sine, pentru mine,
 pentru propria persoană, ci vorbesc de ecologie pentru or
 ice altă persoană care este afectată de schimbarea pe care o
 mi-o doresc.
 În momentul în care o schimbare pe care o mi-o doresc afect
 ează negativ o altă persoană, nu este ecologică, condiția de
 ecologie din NLP nu e îndeplinită,
 Nu înseamnă că nu poți să obțin acea schimbare, înseamnă do
 ar că la un moment dat vor aparea repercursiuni.
 De ce credeți?
 Lipsa de ecologie față de o altă persoană cu care eu sunt
 în raport,
 va duce la o lifță de ecologie într-un sistem din care amb
 ii face împarte.
 Are sens.
 Mai țineți minte pozisii de perceptuale.
 Eu,
 celălalt,
 observator care îi observă pe amândoi, sistemul care îi cup
 rinde pe tot
 și universul.
 O ecologie între două persoane va duce la o lifte de ec
 ologie în cadrul sistemului din care ambii fac parte.
 Mă urbăniți până aici?
 Moni zice nu.
 În momentul în care eu îți fac răuție, în orice fel intenț
 ionat sau nu,
 fac rău sistemului care mă cuprinde și pe mine și pe tine.
 Astfel încât eu, la un mandat din orice fel de direcție,
 voi ajunge să trag ponoasele a acelui rău făcut,
 pentru ca sistemul meu va suferi, deci inclusiv eu pentru
 ca ma tine si pe mine sistemul.
 Daca eu vreau sa te otravesc pe tine cu aer si stiu in acee
 asi incapere,
 aerul respectiv otravit ma va afecta si pe mine, indiferent
 ca poate mai tarziu sau mai incet.
 Are sens?
 E acelasi lucru si cu ecologia, ca nu respect conditea ec
 ologiei a schimbarii din viata mea
 si nu-mi pasa cum ii afecteaza pacireaza de genul.
 Ba, eu sunt pe primul loc fratuer, nu ma intereseaza ceil
 alti, eu sunt pe primul loc, eu atat de nebuna,
 pana cand ajung la ecologie.
 Pentru că dacă te întreb, este ecologie pentru ceilalți și
 tu îmi spui nu,
 NLP-ul zice că ai responsabilitatea să-ți reformulezi modul
 în care dorești să implementezi acea schimbare în veța asta
 încât să nu-i afecteze pe celălalti.
 Are sens bun? Acuma.
 Atenție!
 Nu mă refer la faptul că, dacă este al altul o ia personal,
 eu nu mai am voie să fac schimbarea. Nu mă refer la ea.
 Pentru că am vorbit deja aia, să neștem manipulare prin
 vinovăție.
 într-un cuplu toxic, din care vreau să ies, pentru că sunt
 manipulat constant, emoțional fizic, abuzat verbal fizic,
 nu contează,
 și vreau să ies pentru că pentru mine nu mai este ecologic,
 nu mai împasă că al al tu patenerul meu o ia personal plân
 ge și să simte abandonat.
 Are senziri.
 Pentru că e foarte posibil ca și pentru el să fie ecologic,
 ca eu să ies din acea relație, ca el să-și descoperi prop
 ria lui râni, provocări și așa mai departe.
 Pentru că în contextul o relație respectivă există o perso
 ană mai postivită decât relația seară.
 Aceeași ce am observat, oamenii au impresia că le fac rău
 celorlalți, se facă un interțiu.
 De fapt, tu nu spui un nu celuilalt, tu spui un dație at
 unci când faci o acțiune.
 Practic, da, foarte bună completarea.
 Sunt rău atunci când rămân într-o relație sau în orice fel
 de sistem în care mie mi-est rău,
 Doar pentru a nu răni pe celălalt, ghiști pentru cine nu
 este ecologic.
 Pentru mine, dar ignore asta.
 Pentru că îl pun pe-alaltul pe primul loc, de-aia primul st
 âlp ești tu, eu, întotdeauna.
 Și-nepe au băgat în cona, bă, stai un pic, nu ești tu
 pentru de-auna în sensul ca și tiran, că restul nu-mi pasă
 de ei.
 Nu, nu, nu, raport.
 După care ecologie.
 Orice schimbare doreți să faci în viața ta, formulează-o și
 aplică-o în așa fel încât să nu afecteze
 pe alții, pentru că se poate.
 Da, vor fi schimbari pe care le vei face atunci in viata ta
 si ii va afecta pe ceilalti, dar in momentul in care nu ai
 alta optiune, e in regula.
 Dar stii ce se intampla de multe ori?
 Ai alta optiune de a face acea schimbare in viata ta, fara
 sa ii afecteze pe celati, dar nu mai chef.
 Sau il telene. Sau zici, dar treaba lui, el cu mama lui, eu
 cu mama mea.
 Si in momentul ala nu este ecologic si la un moment dati se
 va intoarce.
 Ma umariti pana aici?
 Stalpul numarul 5.
 Eu, raport, premise, ecologie, toate astea duc la un...
 rezultat.
 Întotdeauna obțin un rezultat.
 În comunicare, în relație,
 în business,
 în scris,
 în curs, în viața mea de zi cu zi, în lumea mea interioară,
 întotdeauna obțin un rezultat.
 Tot timpul, chiar și când nu știu cum l-am obținut.
 Exemplu. Ba nu stiu ce fac, ruma doamne, dificil dau.
 E un rezultat, nu e un blestem.
 In momentul in care ti-asumi rezultatul, ca depinde numai
 de...
 In momentul abia atunci poti sa-l schimbi.
 El a n-a fost de nervant, zice Erika, da.
 A fost una din regurile pe care le-am invatat la NLP cand a
 fost generatie ei de...
 S-a suparat.
 S-a uscat si-i batea capul lui Paul acasa.
 A zis Paul, las ca ma duc eu si sa fac maferi.
 Nu, nu, nu.
 Paul a vrut sa vin sa ma bata.
 A vrut sa vin sa ma bata, deca la mod ola.
 Era dupa fiecare modul, eram cat de o saptamana asa, da.
 Deci sa schimbau lucrurile in capul meu.
 Nu le zice inca, lasa-i sa afle.
 Avezi prieteni motociclisti acasa?
 Da.
 Nu, atunci?
 Da? Am o problema atunci?
 Ca Paul e motociclist.
 Si la mine e standardul el, adica ca nu e o problematica.
 Nu, nu, nu.
 Ca Paul e motociclist
 Si la mine e standardul el
 Adica daca l-am facut, pa el prietenul meu nu mai intalbe
 aza din mine, e in regul
 El are prieteni de motociclist
 Da, acum sunt ok, sunt cu ai mei
 Dar la inceput asa este
 Erica pleaca acasa data peste cap cu informatii
 Cu bulversari, cu intrebari
 Paul Saracu nu era inca in mediul
 Ca sa stie ce se intampla aicea
 Si era, asta, tu ai fost la curs
 Nu-ti e bine dupa curs? Il bat
 Era un plus un, era logic
 E rezultat
 Era un rezultat, el observa un rezultat.
 Dupa care a vazut la Erika ca a inceput sa faca niste sch
 imbari care au beneficie, s-a schimbat relatia lor ca sistem
 si a aportat raportul intre ei si mine acum.
 Si acum suntem best friends, nu mai suntem certati, suntem
 ok.
 In urmare, a venit si el la curs, e regula.
 Ai venit cu motocii ta?
 Nu, sunt sa-mi sa-mi saf.
 Bun, obtin un rezultat.
 Ma ajuta la ce am aflat ca obtin un rezultat?
 Absolut.
 Pentru ca indiferent ce rezultat obtind, indiferent ca-mi
 place sau nu, pot sa-mi schimb rezultatele ulteriore,
 acceptand feedback.
 Feedback.
 Nu am cum sa schimb niciun fel de rezultat ulterior daca nu
 accept ca rezultatele anteriore au fost doar feedback.
 Nu blesteme, nu prost, nu ghinion, nu mai putin dotat, evol
 uat, invatat, ci doar feedback.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383282675.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383282675.txt
@@ -0,0 +1,897 @@
 Vreau să mă întorc un pila premise legate de comunicare.
 Nu putem să nu comunicăm, a fost 3. Premisa 4, vă sună cun
 oscut.
 Corpul și mintea se influențează reciproc. Sistemul Jack.
 Gândul influențează emoția, emoția influențează comport
 amentul.
 Comportamentul dacă îl schimb inclusiv, nu verbal, îmi sch
 imb postura, îmi schimb ce?
 Emoția și gândurile.
 Eu vreau numai sa le recapitoz ca sa stiti ca le-am parcurs
 deja, numai nu v-am spus ca sunt premise atunci pentru ca
 probabil am avut timp.
 Premisa numarul 6. Le au pasarita ca tin doar de comunicare
 .
 Persoana cea mai flexible exercita cea mai mare influenta
 spre sistemului. Ce va zice vreo asta?
 Și vă mai pun întrebările.
 Care parte din orice sistem conduce de fapt sistemul?
 Din orice sistem. Că vorbesc de ceas de mână, că vorbesc de
 organizație, că vorbesc de relații de cuplu, sunt tot sist
 eme?
 Care parte din aceste sisteme și altele conduce de fapt
 sistemul?
 Bravo, bravo.
 Partea cea mai flexibilă conduce de fapt sistemul.
 Nici ei nu pot să se învăță atât de rău.
 și schimbându-ne noi pe noi, nu pe alții, noi pe noi, să
 fim atât de mulți, încât sistemul în care noi facem parte
 se schimbă după noi.
 Și e suficient. Eu nu încerc să schimb societatea, ci încer
 c doar să ajung la cât mai mulți oameni astfel încât să aj
 ungă numărul critic maxim de oameni,
 încât să apară schimbarea pe pilot automat, ca o consecință
 , nu ca un obiectiv. Are sens?
 Acum sunt 2500 de ani.
 Deci a s-o urmezi cu gata.
 Profesori educate, step clasic, si ajunge la loc mai multe
 oameni, toți mai repede prin voi.
 La scala mic am observat o ridicare, al fără la noi in
 familie.
 Dacă discuteți, discutam cu Paul, la la la, întrebări și aș
 a mai departe.
 Și la un moment dat am avut sorței, dar săptămâna trecută
 când ți-am scris mesajul,
 mă uitam pe o poluștie, după sigură pusă asta ceva filtre a
 ici,
 că apa asta nu are cum să fie verde, roșie și nu știu cum
 în același timp.
 Și Alexandra din spatele.
 De unde?
 Fata ei, da? Câția ei are?
 De nouă ani.
 De nouă ani.
 De unde știi tu că e așa, de ce?
 Adică, practic, a pus la îndoială ceea ce a exprimat Erika,
 pentru că Erika generalizase, nu a avut iese o bază reală
 pentru acea afirmație.
 Bravo!
 Și a luat de la voi doi, nu a luat ea un curs de LPS separ
 at.
 Premisa numărul 7, Ramă, îți spuneți ceva?
 Rezistența în comunicare semnifică lipsa raportului.
 Orice persoană care se opune să comunice sau să intre în
 relație cu mine
 transmită pe toate foliile posibile că nu am raport cu ea.
 Și în loc să încerc să-i cer, să-i spun ce vreau de la ea,
 la ce am nevoie, la ce poat să mă ajute,
 ar trebui să mă concentrez pe cum creez raport cu acea pers
 oană.
 O persoană dificilă în enturajul meu îmi spune că nu am rap
 ort cu ea.
 Este singurul mesaj pe care îl transmite.
 Nu ea are o problemă, ci eu încă nu accept provocarea de a
 crea raport cu ea.
 E atât de banal.
 Cumva toate aceste primise veți observa că transmit toată
 responsabilitatea asupra cu ei.
 A voastră.
 Dar e foarte bine că e așa, pentru că orice rezultat veți
 obține, aplicând aceste lucruri, vor fi ale cuii.
 Sută la sută ale voastră.
 Are sens asta cu rezidența raportului.
 Da.
 Dar există posibilitate că această persoană care comunică
 nu comunică.
 Dar eu sunt de urmește.
 Pentru că, și mulțumesc pentru fileu,
 Cine-și deștie premisa nr. 8? E un pic cam cald aici, mi se
 pare, mie.
 Oroprește, oro după rece.
 Dar o oprește să zic ce se întâmplă.
 Ce zice ramă premisa nr. 8?
 Valoarea unei comunicări este dată de răspunsul primului.
 Bravo! Valoarea unei comunicări, atentie, în orice context,
 în orice moment,
 business, cuplu sau cu un cățeluș pe care îl am acasă,
 animal de companie,
 valoarea unei comunicări întotdeauna este data de răspunsul
 pe care îl primesc în acea comunicare.
 Este singurul criteriu pe care, după care, evaluez cât de b
 ine comunic.
 Nu grado meu, nu poziționa nu contextul, nu promisiunile,
 nu tăcerea.
 Cerea.
 Rezultatul pe care îl primesc în timp ce comunic
 este singurul feedback pe care îl am de luat în funcție de
 cât
 vei valoroasă eu ca ce comunicator.
 Dar fix p-alele-l ignorăm pentru că avem așteptări.
 Și ne amăgim singuri raportarea ce ar trebui
 să se întâmple fără să fim conștienti de ceea ce se întâmpl
 ă ca răspuns.
 Nu e o vină, e o setarea din mediul.
 Are sens?
 Și mai e una, dar nu o să vă placă.
 Orice acțiune, orice comportament are la bază o intenție
 pozitivă.
 Ce înseamnă asta pentru voi?
 Asta a fost cea mai greu de aceea.
 Lasa-i să primați că provocarea nu le spune tu de acum,
 direct.
 De acum direct.
 Nu am gândit, pentru mine.
 Știu, știu, știu. Și pentru mine a fost la fel.
 Ce înseamnă pentru voi orice comportament? Atenție!
 Al vostru și al celorlalți are la bază, în totdeauna, 100%
 intenție pozitivă.
 Părinte la tenița că nimeni nu vrea să facă rău.
 Corect.
 Dar cât de ușor e de crezut?
 Cum se întâmplă că iese rău?
 Eee...
 Aici e.
 Pentru că niciodată intenția nu este egală cu rezultatul.
 Intenția bună te duce în ea.
 Intenția bună te duce în ea, nu știu pe asta.
 Poți să mi-o explici că nu știu pe asta.
 Cumul la ea, spre ea, este băbată și băbată.
 Bravo, bravo.
 Așa este, pentru că noi judecăm oamenii după rezultatul pe
 care-l obținem, fără să fim conștient că în spatea a fost o
 intenție pozitivă.
 De aia spuneți...
 Nu să săriți.
 Suntem la sută.
 Fix de asta vreau să spun că...
 Așteptam. Am vrut să văd cât vă ia. Am avut de alea cu viol
 , cu crime, cu bătăi. Și acolo, da.
 Adolf, să purifice o intenție pozitivă?
 Ghiți, unde este intenția pozitivă? Pe harta celui la alb.
 Iar o intenție pozitivă pe harta lui este o intenție pozit
 ivă pe harta mea? Nu neapărat.
 Apoi, dacă nu e nevoie de a-i spune, nu e nevoie de a-i sp
 une.
 Dar, dacă nu e nevoie de a-i spune, nu e nevoie de a-i sp
 une.
 Dar, dacă nu e nevoie de a-i spune, nu e nevoie de a-i sp
 une.
 Dar, dacă nu e nevoie de a-i spune, nu e nevoie de a-i sp
 une.
 Dar, dacă nu e nevoie de a-i spune, nu e nevoie de a-i sp
 une.
 Dar, dacă nu e nevoie de a-i spune, nu e nevoie de a-i sp
 une.
 Dar, dacă nu e nevoie de a-i spune, nu e nevoie de a-i sp
 une.
 Adolf Hitler, care a fost un tiran și un dement din punct
 de vedere psihiatric, dacă vrei, a avut intenția pozitivă a
 purificării rasei.
 Dacă l-auzeai și îi duceai pe harta lui, n-ar fi vorbit de
 genul, ce mă bucur că eu mor pe-aștia.
 Am o plăcere satică să-i ard. N-ar fi zis asta. Dacă l-auze
 ai îți vorbea numai despre superioritatea rasei ariene pe
 care el vrea să o purifice
 Și n-a găsit altă variantă decât să iardă pe o sărămanie ev
 rei.
 E o imbecilitate pe harta mea și a ta, că suntem sănătoși
 psihic.
 Însă pe harta lui, este o intenție pozitivă.
 O luați bravo.
 Și atenții, e valabil în orice conflict.
 Alții. Absolut.
 Exact.
 Dragilor, cand vine vorba de conflict sau de o alta perso
 ana care va face un rau, voa, gresim cand o luam personal.
 Pentru ca niciodata persoana respectiva nu are spurul obie
 ctiv, va face mie rau. Niciodata. Cum?
 In afara de ANAF.
 In afara de ANAF.
 Ba, nu.
 Nu, aia e azi din antinentarii.
 Si ANAF-ul are intensia pozitiva de a colecta venitul la
 bugetul statului.
 Bă, n-am spus că sunt de acord sau nu. Eu cred în asta.
 Vorbesc atentie, de intenție de unde pleacă.
 Și nu uitați, intenția nu are legătură cu rezultatul.
 Nu. Pentru că rezultatul obțin în conformitate cu strategia
 pe care oamenii pe harta mentală stric subiectiv.
 Întotdeauna.
 Da, Miha.
 Ai zis de violator si de cricat?
 Violatorul are intensia pozitiva sa faca dragoste cu o tipa
 , nu o convinge, te ajung de la celaturi criminali.
 Violatorul are intensia pozitiva, presupun ca n-am vorbit
 cu niciunul, dar facem acum strict hipotetic.
 Corect. Da, poate n-am stiut.
 De a scapa de o obsesie sau de o presiune. Habarnam.
 Sunt oameni care au declarat in momentul in care au urcat
 in inchisoare, ca au simtit nevoia stringenta si foarte
 mare ca presiune, de a face rau altora ca sa nu mai li se
 faca lor rau de catre voce din capul lor.
 Asta ziceau.
 La nivel de intentie pentru el, este o intentie pozitiva?
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Diferiți de noi, 100% de dreptate pe harta lor, au la bază
 în orice fel de comportament o intenție pozitivă, mereu înt
 otdeauna, și mai e o premisă pe care am sărit-o, dar mă bu
 cur că mi-ai dus în minte, că am vrut să o las pentru mai t
 ârziu.
 Citește premisa numărul 15, Roxanda.
 Persoana nu este același lucru cu comportament.
 Niciodată.
 Noi judecăm întotdeauna și punem etichetă de dificil, imbe
 cil, prost, agresiv, rău, tiran,
 identificând persoana cu tot ceea ce este ea, cu comport
 amentul pe care noi îl observăm și ne drângează.
 Însă niciodată, la nivel interior, persoana nu este același
 lucru cu comportament.
 Comportamentul este o extensie a hărții lui mentale, dar nu
 este el.
 Felul în care eu mă comport, mă face poate unor dificili.
 Însă eu în alt context pot să mă comport altfel?
 Corect. Asta înseamnă că în alt context eu sunt altă perso
 ană?
 Nu. Sunt aceeași persoană în comportamente diferite.
 În momentul în care constat concret și integrez premisa
 asta,
 îmi dau seama că orice persoană mă face vreodată vreun rău,
 nu are legătură cu mine.
 Și acceptând să nu mai judecă, întrenați abilitatea de a v
 edea dincolo de comportament.
 Stii ca nu se te uite din colo de un comportament? Care nu-
 ti place tine?
 Si o sa facem la modulul 3, imediat dupa asta.
 O sa-ti dai seama...
 De fapt nu, am facut deja.
 Tii atent aici.
 Acum ti-o explic pe baza ceva ce stii deja.
 Dar modul motor ti-o explic altfel.
 Tine-ti minte, premisa nu e acelasi cu comportamentul.
 Ce e in spatele unui comportament?
 Nici o persoana nu se comporta cum se comporta pentru ca v
 rea sa se comporta asa, ci pentru ca simte o anumita emotie.
 Si astfel intrebarea inteleapta pe care a trebuit sa-mi pun
 intr-o comunicare cu persoana dificila sa care-mi creaza
 probleme, este
 ce simte aceasta persoana de sa se simte nevoita sa se
 comporta asa?
 Si momentul ala nu mai e vorba de cum se comporta, ci este
 vorba de lumea lui interioara
 și motivul pentru care îl simte ceea ce îi simte pentru
 care nu sunt responsabil,
 dar pot fi curios?
 Pot să încep să îi caut, să îi accept, să înțeleg
 faptul că are o lume interoară emoțională diferită de a mea
 ?
 Observați că se duce mai profund decât...
 Ăla știu, e imbecil, e un cretin, e un prost, e un slab, e
 un...
 Oamenii pun etichete bazat pe comportamentul pe care îl văd
 la ceilalți.
 Puțini își pun întrebarea ce simt ceilalți de să se comport
 ă așa.
 Un om care e perceput ca fiind dificil nu e dificil in int
 amplator.
 Sau ca vrea el, are pasiunea de a fi dificil.
 Ce este dificil pentru ca se simte obligat de emotia pe
 care o simte si nu stie sa o perceapa diferit,
 sa o integreze, sa o vindecie sau sa o inteleaga.
 Se simte intr-un fel si se comporta intr-un comportament
 specific.
 Care e un comportament specific.
 Așa cum și voi stând pe scaun, aveți o emoție specifică, cu
 o postură în verbală specifică, în momentul în care vă sch
 imbați emoția, vă schimbați postură.
 Mă urmăriți? La fel ieși în comunicare. Un comportament de
 om rigid, dificil, care nu vrea să comunice, este dat susț
 inut întotdeauna de o emoție.
 specifică, care poate să fie oricare, poate să fie o rană
 emoțională, poate să fie o trauma acolo, poate să fie ango
 asa, anxietate, panică, nu știu ce e acolo.
 Timiditatea, matătitatea?
 Extremă, evident. Sunt oameni care maschează timiditatea
 extremă cu un comportament agresiv. Pe principiu atac eu
 primul ca să nu mă atace alți.
 Era mașa într-un timp. O secundă, că vreau Răzvan să zică
 ceva.
 Am gandit ca am un coleg care e ok doar ca prin comport
 amentul lui
 incepe sa strice relatia din echipa cu altii
 practic trebuie sa il ajute pe el sa-i faca un carus
 Sunt buni. Să ajung cumva, de ce facem chestia asta?
 E foarte greu să...
 Eu n-aș căuta de ce-ul acum în situația asta, ci aș căutăm
 unde vrea să ajungă.
 Adică ce vrea să obținem.
 Deci dacă mă duc la el și încep să mă gândeam acum, că mă d
 uc și le om tu o sală, și discutorul.
 Vez că prin comportamentul, încep să...
 Da, înțeleg, strici ecologia grupului.
 Da, încep să poate să nu par agresiv, poate și cum ajungă
 de fapt ce e în spate alea de-asta în mine foarte mult.
 Făcând raport eficient.
 În momentul în care oamenii simt că nu mai sunt judecați pe
 baza comportamentului,
 ci acceptați în funcție de ceea ce au interior ca emoție, î
 și vor da drumul la gură de nou să îți vine să crezi.
 E atât de rar să nu te simți judecat și acceptat total,
 In gata atunci cand se intampla chestia asta, ai impresia
 ca esti in prezenta unui zeu.
 Adica sa stai in prezenta unui om care spune, ba nu stiu ce
 -i cu tine, habarnam,
 insa te sprijin in orice directie, simti ca ai nevoie, doar
 spunem daca-i cazul.
 Fara sa ma intereseze altceva.
 Dar la modul, atentie, congruent,
 nu doar de, stiu ca trebuie sa fac asta, hai sa vad cum fac
 ,
 ci la modul, ba, eu chiar asta simt, nu ai cum sa ingres
 esti.
 Ganditi-va ca voi ati inceput din ție la primul modul,
 Ați simțit o schimbare de presiune sau de emoții la nivel
 în lumea voastră interioră?
 Și atentie, nu trebuie să dați un răspuns al meu, sunt doar
 curios.
 În momentul în care v-am spus că voi nu aveți cum să greși
 și că toată responsabilitatea este a mea?
 Ați simțit o schimbare, un shift de genul, bă, a, deci n-am
 cum?
 Ați simțit că sunteți un pic mai relaxați, măcar un milimet
 ru?
 Aia e atitudinea de non-judecată.
 Când îl faci, pe celălalt s-o simtă, vor ajunge să intre ei
 intenționat în raport cu tine,
 pentru că e bine acolo unde nu te simți judecat.
 Pentru că eu am integrat premisa de oamenii nu sunt comport
 amentul lor,
 fiecare are harta lui unică, irrepetabile și perfect în
 regulă și străsta adevărată pentru ei,
 deci n-au cum să greșească, logic, nu?
 Dar eu am integrat-o, transmit-o pentru toți porii chestii.
 Asta pentru că eu cred asta.
 Când o faci doar că trebuie, vei fi ușor de tot incongurent
 și celălalt va se țiza.
 Și nu se va adapta.
 Evident se face prin antrenament.
 Oamenii se deschide si asta in mine, stii ca sa nu...
 Deci vreau sa explic...
 Daca ar fi usor, asa ar face-o toti.
 Deci vreau sa explic ca, cum vezi ca prin comportamentul
 tau actual,
 trebuie sa-mi susesti reglatile din jur...
 Eu as face altfel.
 Si i-as spune, i-as arata cum prin comportamentul lui vi
 itor, va avea el beneficii directe.
 Stiu, stiu, stiu, stiu, dar tu stii ce faci, tu critici
 comportamentul si-l identifici cu acestui comportament.
 Adica fara sa stii pana acum Razvan, el auzea ceva de genul
 , a, eu sunt grecit, eu sunt dificil, eu am un problema.
 Daca ai formula de azi inainte feedback-ul pe care tu il
 dai, cum il chema pe tip?
 Cristi.
 Cristi, uite, inteleg.
 Eu mi-am dat seama de mult de tine, te-am citit, am observ
 at,
 sunt curios de tine chiar in plaja multe nivele
 si vreau sa-ti dau un feedback sincer.
 Stiu ca in alte contexte nu te comporti asa din vari motive
 ,
 insa in acest context, in acest grup, e posibil
 comportamentul tau, nu tu,
 sa nu fie cel mai productiv
 si cel mai eficient. Crezi ca am putea gasi o alta
 varianta de abordare si de comportament, astfel incat tu
 pe primul loc s-ai de castigat si dupa a noi?
 Observ cum i-am dezdipit
 eticheta de tu esti in regula
 pentru că ai comportamentul ăsta. I-am făcut-o prin verb,
 efectiv verbal, i-am spus, părțile că tu ești altfel.
 Dar felul în care te comporti, în ordine varie motivă
 pentru care nu sunt necruziți, dar sunt curiosi de ele,
 obținești o chestie deitatea care nu ne fac nouă bine.
 Dacă îi transmiti chestia asta la nivel de mesaj cu alte cu
 vinte, însă în raport, îți garantesc că își va dori să facă
 orice ei nevoie să pățeze acel raport.
 Cred că nu e pe hârtie, dar eu am o regula mea.
 Regul neschis.
 Da, care mi-au adus rezultate.
 Nu există persoană rigidă sau dificilă, ci doar comunicator
 insficient de flexibil.
 Ea mea. Nu știu dacă e pe foaie sau am tradus-o, eu nu știu
 de unde o am, eu am testat-o.
 Și ce înseamnă asta?
 Mi-am asumat responsabilitatea că absolut în orice context
 social intru eu sunt singurul responsabil
 De rezultatul pe care îl primesc în acea comunicare
 Eu nu cred în oameni dificili
 Cred în oameni neînțelești
 Și când cred în oameni neînțelești, asta transmit
 Adică, curiositate, acceptare, non-judecată, răbdare
 Și când transmiti asta, bă, e imposibil
 Doar dacă le ai trebuie să-mi sociopat
 care să vea să-ți distreze cu tine că te-a găsit pe tindea,
 o să-ți dai seama și ai niște abilitezi, nu să stai tu să
 te lucreze.
 Ajungea voi cu chestia asta.
 Nu există comunicator, persoana dificilă, ci doar comunic
 ator deficient de flexibil.
 Mi-am integrat-o și mi-am transformat-o atât de relaționic
 cu stișa de cuplu.
 Pentru că mi-am asumat răspunderea pentru fiecare rezultat
 pe care îl obțin într-o comunicare.
 Și el meu, adică îl iau și ca feedback, în sensul că atunci
 când nu merge, eu schimb ceva primul oră, nu aștept să sch
 imbe alaltul.
 Dar nu cred sa ne prea mare se treaca cu asta.
 Comparativ cu ce?
 Cand zici prea mare cu ce compare?
 Eu sunt devina pentru fata de lucru.
 N-am spus devina.
 Eu sunt devina pentru fata de lucru.
 Cuvintele le influenteaza harta mentala.
 Cand eu imi zic mie devina, ma compor ca si cum sunt devina
 .
 Cand zic responsabil, e altceva.
 Mie place sa spun ca sunt divina.
 Tu esti divina mea.
 Ok, dama, te rug.
 Ai vrut sa spui ceva?
 Și acum portăm multe situații cu o persoană, cu tipul de
 persoană care are convingerea, în momentul respectiv cel pu
 țin, că așa e.
 Poți să văd un exemplu concret?
 Așa se scuză orice comportament prin retorica asta de așa
 sunt eu, așa o să fie mereu, eu știu că așa o să fie și ei
 nu avem deptate în...
 Asta e manipularea.
 Asta e manipularea.
 Deci, momentul in care iti spune asta sunt eu,
 trebuie sa ma accepti, asta e atitudinea.
 Ca vreau sa-si daca ma intelez bine.
 Cea de comportamente care nu-ti beneficie pentru altii,
 cea de comportamente care nu-ti beneficie pentru persoanele
 ?
 Nu ma intereseaza.
 El asta zice, asa sunt eu si nu ma schimb?
 Asta e replica? Ca nu stiu daca am intelez corect.
 Da, asa e si stiu ca o sa te schimbe.
 Ok. Și spune bine, foarte bine. Nu-i nu trebuie.
 Ai voie să suferi dinniștit. Numai că fă asta singur.
 Asta-i aș spune. Fără nicio fel de urmă, de regret.
 Pentru cunutul în care spune cineva, eu așa sunt și nu mă
 schimb, transferă responsabilitatea pe tine ca tu să te sch
 imb, ca să-l accept pe el.
 De ce aș vrea să mă schimb eu pentru ceva care spune, eu nu
 mă schimb pentru că n-am chef.
 La mine ajunge manipulativ asta și eu refuz din start.
 Eu cu manipularea sunt foarte agresiv la modul
 o scot in evidenta, dar nu o dau peste ochii.
 O sesizez, da, uite, o vad.
 Hai sa o luam altfel.
 Dar nu o accept.
 Pentru ca sunt campion la manipularea.
 Si nu-mi place ca altul sa faca cu mine ce facea mine acum
 vreo 10-15 ani.
 Sesizez rapid.
 Dar sunt curios.
 Cum te afecteaza pe tine faptul ca e vorba doar de el, dar
 el zice chestia asta?
 Ca eu nu ma schimb.
 El ia, nu conteaza.
 Stop, ati vazut ce-a facut?
 Și-a zis, pac, și-a schimbat mânuța în direcția opusă, și-a
 schimbat emoția.
 N-avea cum să răspunde exact la fel în aceea emoție.
 Am vrut numai să se sizați.
 Mi-ați dat voie să fac asta cu voi, vădți seaminte, da?
 De să-mi văd să spărăți că nu-i persoan.
 Ok.
 Vreau numai să se sizați că încă se petrec aceste mici semn
 ale pe care mi-le dați.
 Ia mi-a transmit în om verbal că am pus întrebarea corectă.
 Pentru că nu era vorba de persoană, era vorba de ea.
 Te rog să te ui că-s curios.
 Cum te afecteaza pe tine faptul ca persoana respectiva sp
 une, eu asa sunt si nu o sa ma schimb, deal with it?
 Nu cred ca am explicat destul de bine situatia. Nu e o pers
 oana care spune mie ca eu trebuie sa o accept.
 Dar cu ei spune asta si de ce e important pentru tine?
 E important pentru mine pentru ca consider ca e in anumite
 stari care reprezintu un pericol pentru viata.
 Ei, ok.
 și nu sunt calificată, nu am avut niciun fel de cuvinte
 prin care pot să îi ofer sprijinul care ar fi cel mai
 benefic pentru ei
 și ei refuză să obțină sprijinul respectiv și se bazează pe
 cognițiile astea defectuare,
 de efectuarele care am spus și la început că așa e, așa a f
 ost,
 mereu nu se schimbe, așa sunt, n-am cunsipat, e biologică,
 nu știu ce.
 Ți-ai dat singur răspunsul la modul 1, ții minte că am vor
 bit despre asta.
 Și mi-ai spus, acceptând, ascultând și punând întrebări făr
 ă să mai încerci să o schimb.
 Mi-ai zis atunci.
 În modul 4, vei avea și 13 seturi de întrebări pe care să
 le pui,
 astfel încât ea să nu poată să răspunde altceva decât vrei
 tu.
 o să ai și întrebările astea.
 Însă până atunci,
 din ce îmi spui tu, este lipsă de raport.
 E lipsă de raport acolo, pentru că persoana care este în
 raport cu tine, este dispusă
 să te urmeze pe tine, pe harta ta, doar ca să nu pierde rap
 ort.
 Însă e posibil să nu există acel raport decât din partea ta
 .
 Adică de la ea să fie
 no way.
 presupune-mi, nu ca mai degrabă, e doar o presupune.
 Ok?
 Si in momentul in care tu iti asumi responsabilitatea
 pentru ceva ce are ea de facut pe harta ei,
 nu prea...
 vad cum.
 Inteleg seriositatea situatiei.
 Exemplul personal, ascultare, intrebari si raport, e tot ce
 poti sa faci.
 Si stii de ce?
 Pentru in momentul in care tu insisi ca ea face ceva nereg
 ula,
 pe harta ei, i-o renforsez.
 Eu rămforcez la modul, a, da, făcând asta a obțină atenție,
 ok, hai să continui.
 Doar zic, nu știu dacă asta e motivul pentru care i-a face
 ce face.
 Dar de multe ori situația asta, oamenii care amenință sau
 fac tot felul de chestii care să-și facă lor rău, de fapt
 este o strigare după atenție.
 Nu știu să obțin altfel.
 Deci, este o strigă după atenție.
 Oferă-i aceea atenție fără să-i mai până între ele propri.
 Schimbă-i subiectul, fă-i break state. Când începe să vă
 lasă de prostii, două un film.
 Și laul meu o să vadă că nu mai merge ce mergea până acum.
 Da, are nevoie de sprijin.
 Da.
 Spune cum te aștape tine sprijinul, din orice dereuță le-ai
 primit vreodată,
 ca să înțeleagă de ce ar putea să ajute și pe ea.
 Nu-i zice că are nevoie de acel sprijin.
 Că practic îi spui, tu nu știi ce e bine pentru tine. Știu
 eu.
 Știi? Adică făcând un sharing de genul, ba, am fost la un
 curs.
 S-am spus și pe ultima oară.
 Și mi-a zis un tip, un coleg, ceva, o chestie mișto, care a
 venit din exteriorul meu,
 mă, nu mi-am dat seama că până atunci eu credeam că știu.
 Observi cum faci pacing pe realitatea ei, de fapt? Despre e
 a vorbești.
 Până atunci credeam că știu.
 Și mi-a zis un coleg ceva la care nu mă așteptam.
 Și m-am aluminat.
 Chiar dacă până atunci nu aș fi refuzat să ascult.
 Observi cum tu de fapt în condiunea ei vorbești despre ea?
 Ăsta-i pacing pe harta ei.
 Observați? Ce zic?
 E subtil.
 Dar eu vorbesc despre ea.
 Si in momentul ala, il faci leading.
 Si din momentul ala, am devenit foarte flexibil.
 Si astepti.
 Dai bomba si astepti.
 Pe baza de raport.
 Si poate uneori e posibil sa fie nevoie sa o lasi in pace.
 Nu stiu raspunsul corect.
 A evoluat in vreo fel in relația voastra de la ultima anasă
 discuție.
 In orice fel.
 Sunt doar curios acum.
 Nu te-am zis de detalii, sunt doar curios.
 În bine, în mai puțin bine.
 Ambele ale.
 E perfectă regulă.
 Cum?
 Cum, cum?
 Da?
 Unde eram?
 La ce premise eram?
 Că nu există persoana rigida și doar cu înțeles.
 Corect și eram la ea cu intenția pozitivă.
 Ce credeți despre ea?
 Mai aveți întrebări legate de ea?
 E una din cele mai importante premise.
 În momentul în care integrați în viața voastră, pe harta vo
 astră această premisă, de oameni întotdeauna se comportă în
 raport cu harta lor mentală și întotdeauna au în spate o
 intenție pozitivă, în momentul acesta ți este greu să mai
 ai un conflict.
 Devine provocator să ai conflicte.
 N-ai cum.
 Deci din momentul acela, orice nerviți faci, devine strict
 proprietatea alegere.
 Pauză.
 Are sens ce zic.
 Da, stiu, nu e ușor. Da, stiu, se antrenează.
 Da, stiu, e sută la asta sumare de responsabilitate și stiu
 că este multă în afara zonei de confort să accepti că oamen
 ii oricât de dificil sunt, sunt în regulă.
 Stiu, e mai ușor să judecăm, să lovim, să criticăm, să pun
 em etichet, te-l știu pe la las că-i prost.
 Bă, nu.
 Suntem doar noi insuficient de flexibili încă.
 Adică, e un proces de lifetime, de viață. Nu îi dă pozii pe
 altă.
 inclusiv cu anafu, inclusiv cu
 cefu rigid, inclusiv cu
 partenerul de cuplu, cu oricine
 despre oricine vorbim, in orice context, oamenii
 au o intensie pozitiva in spatele comportamentului si in
 totdeauna, comportamentul lor
 nu ii reprezinta.
 Comportamentul lor este o extensia
 hartilor mentale care stim deja toti
 ca harta mentala este flexibila
 si continua evolutie.
 Dar harta mentala unui om de acum
 poate nu mai e valabila maine.
 De acord?
 Dacă nu-mi dai un exemplu concret, nu poate ca să fabulez.
 Ai o colegă poate că...
 Ai așa ceva? Da.
 Dă-mi exemplu concret.
 Nu știu, am măsgat așa de lungul timpului că ești de-așa să
 mi ne-indisperă pe situații.
 Ce ai vrea să se schimbe?
 Îmi place comportamentea, îmi facă bețe în roate.
 Ai vrea să nu mai fac asta? Da.
 Câteva de roi s-ar fi pentru ei să îți dau răspunsul la cum
 să faci.
 Să faci o reușire de aici, să nu mai faci o reușire de aici
 .
 Ai vrea să nu mai fac asta?
 Da.
 Cât de valor ar fi pentru ei să îți dau răspunsul la cum să
 faci asta?
 Foarte.
 Dai 100 de lei?
 150 de euro.
 Dai 50 de euro?
 Da.
 150 de euro?
 Dai 1000 de euro dacă îți arăt exact, concret, matematic
 cum să schimb relația cu ea?
 Dai 1000 de euro?
 Norocul tău că e inclus în curs.
 Și glumesc, îți dai seama.
 Vreau să văd numai cât de valor ala asta e pentru tine sch
 imbarea.
 Cum mai vrea să se schimbe?
 situatia, relatia dintre voi
 iti promit ca iti raspund, sunt curios numai in ce
 direction vrei sa mergi
 as vrea sa am o relatie de fete in ea, de colegializare, nu
 pete roate
 si frate in ori
 daca tu vreodata ipotetic ai fi invidioasa pe o alta femeie
 ce ar putea sa fie la baza acelui comportament?
 strict ipotetic, daca vreodata ai fost sau ai fi invidioasa
 pe alta
 daca sunt invidioasa, inseamna ca ar fi ceva la acea perso
 ana
 admiri ceva la acea persoana, ok, perfect
 Invidia este o altă față de admirație, sunt de acord, dar m
 ă refer cum s-a transformat acea admirație în invidie, ce se
 întâmplă?
 Hipotetic.
 Adică m-ar stimula să...
 Nu, nu, nu, dacă tu, Ramu, ai invidia, ce intenție pozitiv
 ar fi de fapt în spate?
 Amvirație.
 Aia e oșoistic, mă interesează concret, lasă cărțile.
 Dacă vreodată tu ai invidiat pe cineva și te-ai comportat
 ca atare, deci vorbim de situația care o face colegă ta, nu
 vorbim de doar de a invidia și a ține-n mine, e o diferență
 .
 Vorbesc de a invidia și de a pune betii în roate. Care ar
 fi intenția pozitivă presupunem acum la bază acestui
 comportament, al tău?
 Te-ai simțit poate posibil și acum inventezi presupun
 inferioră?
 Un om care invidiază se simte oară într-o mică măsură
 inferior?
 Staiți de acord cu mine?
 E posibil?
 Nu știm dacă e cazul, dar e posibil ca un om care invidiază
 , sau eu când invidiam sau invidiez unilor că și eu mă tre
 zesc că mai fac asta.
 Numai mă sesizez, da, oare, de ce simt nevoia să fac asta?
 Îmi pun întrebări mie și aflu care e emoția din spatele
 comportamentului.
 Și emoții din spatele comportamentului duce de celălalt ori
 la inferioritate.
 Admiră-i o calitate fățiș, congruent, nu... îmi place să vă
 spun că nu este făcut.
 Dar, dacă vrei să vă spun că nu este făcut, dacă vrei să vă
 spun că nu este făcut, dacă vrei să vă spun că nu este fă
 cut, dacă vrei să vă spun că nu este făcut, dacă vrei să vă
 spun că nu este făcut, dacă vrei să vă spun că nu este fă
 cut, dacă vrei să vă spun că nu este făcut, dacă vrei să vă
 spun că nu este făcut, dacă vrei să vă spun că nu este fă
 cut, dacă vrei să vă spun că nu este făcut, dacă vrei să vă
 spun că nu este făcut, dacă vrei să vă spun că nu este fă
 cut, dacă v
 care ți-le mai pune, fă ceva ca să o faci să nu se mai simt
 ă inferioară.
 Nu că ai fi făcut tu ceva să o faci să simtă inferioară.
 Nu-i vorba de asta. Dar poți să faci tu ceva ca ea să nu se
 mai simtă inferioară.
 Se admiră o calitate de care ea nu știa asta?
 Bravo! Bravo! Admiră-i o calitate fățiș, congruent.
 Nu, îmi place cum te-ai îmbrăcat azi.
 Știi? Nu are valoare.
 Transmite congruent, admirația ta pentru orice și îți dau
 în scris că-și schimbă comportamentul.
 Îți mai dau o variantă. Mai vrei?
 Cerei sfatul.
 Du-te și cerei sfatul în orice direcție, chiar dacă tu ai
 deja răspunsul.
 Pentru că ghici cum se simtă persoană care e cei sfaturi.
 Importantă, validată.
 Sigur, nu inferioară.
 Cerei feedback-ul, dacă nu-i vrei să-i ceri sfat.
 Du-te și-ți spune, auzi că te am o situație, am luat deja o
 decizie, nu sunt sigur, dacă am drept atât de sunt curios
 de punctul de vedere.
 Are sens.
 Și transmizi la nivel subliminal, suntem egal.
 O persoană care simte că este egală e imposibil să mai sim
 te inferioară.
 Dacă ai cu frumosul de bici e cam greu să fii atât de alt
 ura până când îți arate pățiși că e...
 Nu, doar dacă-i psihopații, am zis. Deci, și-aștia mulți,
 dar nu atât de desîntâlniți.
 Adică, de obicei sunt pe-un funcție politică, pe undeva nu
 ne întâlnim cu ei, știi?
 Am fost prea săptil, probabil.
 N-am, dar nu mei.
 Eu am făcut asta cu tot culegul și trec cu astăzi cu unul
 în chei.
 Bravo!
 Am una care în continuare să...
 Da, înseamnă că aia în continuare să simte inferioreție,
 din motive probabil foarte bine jetificate, la care ea nu a
 junge să le conteste.
 Dacă nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec,
 nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i
 trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec
 , nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-
 i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i tre
 c, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu
 -i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu-i trec, nu
 ce a fost la cur, și aceeași întrebare mi-a pus la cur, să
 are, ea e șefă, e manager, leader de echipă,
 și are o persoană, un bărbat, a, ba nu, era invers, avea un
 șef de echipă care să simțea tot timpul, o menința și de de
 la joale și îi punea probleme și așa mai departe,
 ea era membru în echipă, dar era bună în echipă, avea poten
 țial și avea rezultate, și ăsta se simțea menințat de ea că
 domnul ei ar vrea locul.
 Și a făcut exact același lucru, s-a dus început și se celes
 faturi, feedbackuri, păreri, îi împărtășe.
 Știi ce îmi spui?
 Ok.
 Aceeași situație
 Spune chestia asta.
 Ok.
 E ok.
 E în regulă.
 N-ai raport.
 I le-ai zis, le-a auzit, nu le-a primit.
 Pentru că, presupun acum, lipsă de raport
 Lipsă de raport și uneori poate, posibil, nu știu, presupun
 , incongurență în ceea ce-i transmis.
 Adică la ea ajungea, da, da, mhm, vrejeală. Pe harta ei mă
 refer.
 Și când pe harta ei ajunge, mhm, vrejeală, poți să fii tu
 cât de sinceră vrei, pentru că între sinceritatea ta și ce
 ajunge pe harta ei este ceva ce se numește congruență.
 Dacă tu nu ai transmis congruență, sută la sută, cu ceea ce
 vrei ca ea să înțeleagă.
 Și nu ți-ai asumat răspunderea asta, ea va înțelege și va
 filtra tot ce-i transmistă.
 Însă, uneori, nu ai ce să faci. Aceste tehnici nu sunt inf
 ailibile. O secundă, Paul.
 Unor, în anumite contexte, rămâi fără soluții.
 Nu ai soluții. Dacă... Atenții, oamenii...
 Înstigă, dezfabilizează...
 Uneori nu ai soluții. Nu este ecologic pentru tine să te pu
 i pe tine pe locul 2 după ea, doar ca să-i aleți ei că tu eș
 ti dispus să comunici.
 Asta zic. I sîn limite.
 Super, mersi. Da, Sorin.
 Dar am să zic că probabil locul în care ești aduce niște
 beneficii pe care iașile dorește.
 Și nu are legătură cu tine, ci cu ce ar primi dacă ar fi în
 locul tău.
 Dar doririi toate una.
 Se vorbești cu ea și să o întreg cum altfel poți să obțină
 beneficiile respective.
 Am discutat ceea asta și am găsit varianta că doar în metri
 privat.
 Sau în locul meu.
 Ok, nu știu.
 Deci atentie, tot ceea ce vă recomand eu nu este 100% funcț
 ional și infailibil tot timpul.
 Numai ma ajutătatea timpului sunt lucruri pe care oamenii
 de obicei nu le aplică.
 Însă uneori rămâi fără soluții, pentru că sunt oameni atât
 de motivați de un singur obiectiv încât
 N-ai ce să le dai al ceva decât să te dai tu singură jos de
 pe obiectivul lui.
 Și nu ecologie pentru tine, apropo de ecologie.
 Da, Paul, te rog.
 În cazul ăsta cum ar ajuta mai mult?
 Să fie în colectiv?
 Ce?
 Discuția?
 Nu, de față cu ea, sută-l asta de față cu ea, pentru că d
 acă pui reflecturul pe orice persoană în colectiv,
 se va simți nu numai criticată, dar și baz jocorită.
 Am apreciat-o?
 Asta, da.
 Mă refer la discuția dintre...
 Te refer la apreciere?
 Suter, mereu în colectiv, întotdeauna.
 Și mai e ceva ce ajută, dar nu fac oamenii.
 Lăudați oamenii rigizi când nu sunt prezenti.
 Lăudați oamenii rigizi, da, atenții, lăudați pentru ceva ce
 chiar credeți că e adevărat, nu inventați.
 Dacă vine unu tuns curcă, a mine spune, bă ce păr lung aia,
 mișto, îmi place, e fantasic cum te coafata, știi?
 Da, nu.
 De ce? La un moment dat prin gura lumii va ajunge la ei, ba
 , a vorbit si cheful de tine azi, nu stiu ce-ai facut,
 dar fratiuare, numai de tine a vorbit de bine.
 Si ala o sa fie, ba, esti nebun?
 Si cu atat mai valoros un compliment primim prin invaluire
 pentru ca nu e mai putin fals.
 Perceput.
 Eu il folosesc constant cand vreau sa motivez oamenii.
 Dar atentie, o fac sutala asta congruent, adica chiar cred.
 Si o fac fara niciun fel de intenti atasata.
 Si stiu ca comportamentul aduce anumite rezultate.
 Și cum eu am în scop rezultatul meu final, situația dorită,
 mă compor ca tare, inautentic.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383292965.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383292965.txt
@@ -0,0 +1,900 @@
 Bun, vreau sa va dau acum o formula pe baza care i-a vom
 lucra incepand de astazi pana la finalul module-lor.
 Si este formula care va da, voua mi-a dat mie, va dat coleg
 elor si va da si voua,
 matematic, unde este nevoie sa interveniti atunci cand av
 eti nevoie sa schimba si ceva in viata voastra.
 Matematic, precis.
 Mai stiindeti minte formula de dinainte de modulul trecut?
 Ca v-am mai dat una.
 Cine si-a jasit minte formula aia?
 P.
 P, ce e P-ul?
 Bravo, duce la?
 Răzultat.
 Asta pe scurt. Mă interesează pe lung.
 Bine, Ștefi, mersi, altcineva.
 P-ul, ce urma dupa P?
 Gânduri.
 bravo care duc la?
 bravo
 perfect, cerapeu?
 bun, super tare
 acum vreau sa va dau o alta varianta
 a aceleia si formule
 insa un pic mai explicita daca vreti
 si este asa
 tot ceea ce se intampla
 in exteriorul fintei mele
 de la granita pielii mele in exterior
 tot
 NLP-ul reprezinta ca fiind
 stimul extern, ii zice
 Tot ceea ce se întâmplă la fara mea, de la pile mea încolo,
 este outside, stimul extern.
 Acest stimul extern ajunge în interiorul meu cumva.
 Și ajunge în interiorul meu sub formă de gând. NLP-i spune
 reprezentare mentală.
 Adică gândul meu despre exterior. Mă urmăriți până aici?
 Bun.
 Reprezentarea mea mentală, adică gândul, ce îmi creează?
 Bravo! Îmi creează o emoție. Care emoție îmi alimentează un
 ? Bravo!
 Care comportament îmi aduce un?
 Super tare!
 Un rezultat.
 Dar nu-i dat, nu-i suficient, nu-i tot.
 Se vede pe partea stanga, ca nu-mi dau seama, ca am bagat
 asta. Acum e ok?
 Bun.
 Stimul extern, adica, unii zic
 ca fiind egala cu realitatea.
 Adică ceea ce trăim, da? Realitatea.
 E tot aia ce ajunge pe harta mea mentală?
 Adică ceea ce se întâmplă în afară în exteriorul meu, real
 itatea este exact ceea ce am eu în cap?
 În minte, pe harta mea?
 Dar de ce nu?
 Bravo!
 Avem filtre.
 Exteriorul realitatea noastră este filtrată de convingeri.
 Și vom vorbi despre a avea un modul întreg doar despre con
 vingeri.
 Să vedem cât de puternice sunt, de unde vin,
 cum îmi conduc din umbră comportamentul,
 cum îmi decid rezultatele mele
 fără ca măcar să fiu conștient că le am.
 Cu multe exemple personale de la mine.
 Valori.
 Adică lucrurile care sunt importante pentru mine.
 Experiențe anterioare.
 Adică tipare pe care le-am asocialat în timp că se repetă r
 ăni emoționale.
 Toate astea împreună sau câte unul filtrează tot ceea ce se
 întâmplă în exteriorul meu.
 Filtrează ce se întâmplă în afara mea, în afara corpului
 meu,
 și influențează ce ajunge pe harta mea mentală.
 Dacă asta e harta mea mentală, acest lucru care a ajuns pe
 harta mea mentală, nu este ce a fost.
 Adică nu e ceea ce s-a întâmplat de fapt.
 Nu este egal.
 Ci ăsta de aici, de pe harta mea, este filtrat.
 Are senșe, zic?
 Și vin și vă spun.
 Cât dintre voi aveți acces la realitate?
 Toți?
 Nu vă aud mai tare?
 Toți aveți acces la realitate, Sanda?
 Nimeni?
 Ok. Călin?
 Al cineva?
 Alcineva?
 Unii ati zis toti, alcineva?
 Nu are realitatea lui.
 Nimeni nu are acces direct si ne afectat la realitate.
 Toti, toti, si unul dintre cuvintele rare pe care le fol
 osesc acum e valabil,
 filtram ceea ce se intampla in exteriorul nostru si numim
 realitate,
 filtram in conformitate cu propriile convingeri, valori,
 experientea interioara rand-emotionale.
 Ce ajung sa cred despre realitate nu e realitate.
 Cum?
 Pai ea exista. Numa nimeni nu are acces la ea
 ne afectat de filtre.
 Chiar si cand incepi sa le cureti,
 cand incepi sa-ti dai seama ca ai filtre, ca interpretez,
 ca distorsionezi, ca generalizezi, asa mai departe,
 nu vei ajunge intr-un punct in care vei spune, a, asta e
 picatul asta e filtrele mele scurate.
 Nu. Poate cand nu stiu, te iluminezi.
 Dacă vrei metaforii și metafizic, iluminarea asta înseamnă.
 Anularea tuturor filtrelor, dintre mine și realitate.
 Percepția realității așa cum este ea, fără să fie influenț
 ată și filtrată de niciun fel de factor.
 Dacă vrei spiritual, asta e iluminarea.
 N-ai vrea tu să ne întâlnim la Master să discutăm de asta?
 Să începem așa mai...
 Exista, exista, exista, exista o realitate, asa este.
 Exista.
 Nimeni nu reaccesc la ea, in etapa asta.
 Toti o filtram, toti o distorsionam, si toti credem ca avem
 dreptate.
 Si in care etapa?
 In care etapa ce?
 Hai sa fie in etapa asta.
 De la Master in Call vorbim altfel.
 Dar hai sa le imparand, ca sa poti sa-ti raspunda esti int
 rebari de Master, e nevoie sa avem o fundatie de
 practitioner.
 Cum ajunge convingeri, valori, experiența anterioară rădne
 emoționale?
 Toate astea îmi crează mie, pe harta mea, o reprezentare
 mentală. Asta e reprezentarea mentală.
 Cum ajunge reprezentarea mentală pe harta mea? Cum ajunge
 exteriorul în interiorul meu? Înțeleg?
 Astea-s filtre. Dar altfel cum? Cum percep eu realitatea?
 Cum? Simțuri.
 Înțeleg lumea în care trăiesc prin simțurile pe care le-am
 activat.
 Aș putea să-mi fac o idee despre lume dacă nu aș putea să o
 văd, să o simt, să o aud, să o miros sau să o gust.
 Aș putea avea abar că există ceva ce se numește realitate d
 acă nu aș avea acces a aceste simțuri.
 Iar NLP le zice acest par simturi prescurtat VACOG.
 Nu v-am injurat, poate nu s-aude GAU de la final.
 VACOG. Visual, auditiv, kinestezic, olfactiv si gustativ.
 Visualul este simțiu vizual. Văd, observ, constat, văd
 diferențe. Auditivul aud, ton de voce, zgâriat, bas, înalte
 , joase, etc.
 Chinestezic este tot ceea ce înseamnă atingere, echilibru
 sau emoții.
 Veti găsi în unul dintre cărți de specialitate oameni care
 zic că echilibru este un simț aparte separat și se numește
 vestibular.
 Poate că. NLP-ul ia la un loc cu chinestezicul.
 Chinestezicul, pentru că sunt atât de rar folosite, înglobe
 ază și vacogul și olfactiv-gustativ.
 adică mirosul și gustativul de obicei sunt atât de aproape
 în creier anatomic de centrul emoțional,
 încât sunt înglobate ca fiind tot chinestezic.
 Mirosul și gustul de obicei încrează o emoție. Are sens?
 Bun.
 În baza unui reprezentar mental pe care eu am filtrat-o ps
 ihologic,
 Convingere valori, experiența într-arărărărărărărărărărărăr
 ărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărăr
 ărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărăr
 ărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărăr
 ărăr
 Dar ceea ce crezi tu despre lume este 100% diferit de a
 altei persoane, de reprezentarea mentala altei persoane cu
 privire la același stimul extern.
 Pentru că altă persoană va avea alte filtre.
 Și ajung doi oameni care să uită la același măr și văd lucr
 uri diferite.
 Ca exemplu cu orbi care pipaiau elefantului.
 Nu stiu, daca poti sa-mi dai?
 A, unul pipaiat trompa si zicea ca e...
 Zi, zi, zi, pana capat.
 Era un elefant intre orbi si pe care orbiul pipaiau partea
 elefantului,
 daca asta e elefantul asta, nu coada.
 Unul pipaiat trompa asa, asta e elefantul, elefantul e trom
 pa, asa, unul pipaiat burta.
 Da, exact. Pentru ca fiecare a filtra elefantul care era
 stimul extern,
 intr-un fel diferit de celalalt.
 Și acum gândiți-vă, care este cauza tuturor conflictelor de
 la nivel de cuplu, business, management, prieten, războaie
 religioase?
 De fapt. Filtrare diferită al celuiași eveniment. Filosofic
 vorbind, despre asta vorbim.
 Oameni care se ceartă că filtrul lor și reprezentarălor
 mentală despre realitate este cea corectă.
 Când filozofii dacă te uiți logic, dacă vrei, n-are cum.
 Și e normal să fie așa.
 Explica-i unui extremist de orice fel.
 Nu numai religios, sunt de orice fel, că părerea lui despre
 realitate este doar o percepție și o subiectiv 100%.
 O să sara la tine.
 Și aici sunt oameni regiziți de care v-am spus să vă feriți
 , oameni cu principi.
 Principiile sunt de fapt valori.
 Omul cu principii este doar un om cu valori.
 Dar ghici ce? Si voi aveti valori.
 Numai ca nu degeti principii.
 Si voi aveti familie care e importanta pentru voi, prieten
 care este important pentru voi, job care e important pentru
 voi, toate le-ati valori.
 Sunt lucruri de care imi pasa.
 Dar omul vine si spune, nu, eu am principii, nu am valori.
 Bine, e acelasi lucru.
 Mă urmaniti pana aici?
 Vrei să-mi spun aici?
 Reprezentarea mentală care s-a forma subiectiv 100% va cau
 za o emoție.
 Ce legătură crezi că este între emoții și realitate?
 Emotii o crează.
 Corect. O crează.
 Pe lângă faptul, dar și de ce o crează?
 Pentru că o va renforța.
 Creea ată de reprezentarea mentală va confirma reprezent
 area mentală și o va ranforsa constant,
 Creându-ți astfel proprietatea realitatei.
 Cerc invers.
 Gând, emoții, comportament.
 În loc de gând, aici am pus reprezentarea mentală.
 Și nu uitați, gândul îmi creează emoția, emoția îmi creează
 comportamentul,
 dar și dacă îmi schimb comportamentul, creează emoția, dacă
 îmi schimb emoția, schimb gândul sau reprezentarea mentală.
 În momentul în care creaz și simt ce am o emoție foarte put
 ernică, îmi va confirma reprezentarea mentală pe care eu am
 despre realitate.
 Dar nu îmi va confirma realitate.
 Îmi va confirma numai ceea ce cred eu despre realitate.
 Are sens? Sau v-am luat prătare?
 Vreau să mă duc din ai în față experiențe care îți vin,
 care sunt conforme cu ce emoții ai mai trăit și ai mai spăr
 ți.
 Și le presupui că de fapt sunt reale.
 Deci ți-i grea viața.
 Deci nu ai avut emoția aia în care atragi lucrurile grele
 în viață.
 Exact. Care ți se reconfirmă constant.
 Și te minică de ce întâlnești la fel. Aceeași experiență se
 reprezentă.
 Toați irele sunt...
 Exact. Doar pentru că tu ai aceleași filtre, necurățate, ne
 abdatate, nepuse sub lupă, neantrenate.
 Este singura diferență.
 Deci, care este de aici, si pana aici, este NLP.
 Cu alte cuvinte, in momentul in care vreau sa-mi schimb rez
 ultatul, nu am nevoie sa intervin asupra realitatii pentru
 ca nu prea am cum oricum o filtrez.
 intervenia asupra reprezentarii mentale despre realitate
 si inerent asupra emoților, comportamentului si rezultatul.
 Iar asta toata tine strict de mine 100% dovedit.
 De ce atunci se numeste reprezentarea mentala si mai de mi-
 e gand?
 Pentru ca v-am luat in cet.
 E același lucru.
 E același lucru. Reprezentarea mentala e un pic mai complex
 a.
 Pentru ca reprezentarea mentala
 Ce o să lucrăm astăzi și mâine pe ea, mai degrabă mâine dim
 ineață, că e un pic mai complexă, o pot modifica când vrea
 eu. Practic îți arăt cum să-ți modifici gândului.
 La modul de acum, nu peste o lună. Gândul este un pic mai
 ...
 Inexact?
 Cum?
 Liniar.
 Da, și un pic mai inexact.
 Representarea mentală e complexă.
 Reprezentarea mentală e complexă.
 Și dacă ți-o dădeam din prima pasă, nu mai puteam să te
 conduc înspre raport și altceva, pentru că te pierdeam la
 întrebări.
 La nivel de modul 1, aveam nevoie să vă explic să vă antre
 nați atitudinea de raport, pacing, acuitate, senzorile și aș
 a mai departe.
 Acuma creștem și o să vedeți că la modul 3 și 4 vorbim din
 ce în ce mai diferit.
 Pentru că construim fundații.
 Fiți atenți la reprezentarea mentală.
 Cuvântul înseamnă...
 Reprezentarea mentala, da?
 Re?
 Re?
 Prezentarea. Practic, prezentarea e aici.
 E realitatea. Eu filtrandu-o, ce fac?
 Mi-o reprezint in conformitate cu filtrele mele.
 nu inventez, o distorsionez
 pentru ca ea asta originala, e aicea, este stimul extern
 ma urmariti?
 si vreau sa va zic cateva cuvinte despre cum ajung sa
 reprezint, credeti ca toti avem acelaasi
 avem acelaasi sinturi
 insa toti avem acelasi reprezentari in functie acestei sint
 uri?
 Da, cum avem? Înțeleg că e banal, răspunsul e clar, nu. În
 altfel nu vă întrebam.
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! Bravo!
 S-a sesizat, din experiență și din statistică,
 că ne împărțim în categorie de preferințe când vine vorba
 de propriu noastră simțuri.
 Din astea cinci simțuri,
 Eu le zic 3, pentru ca v-am spus olfactiv si gustativ din
 punctul meu de vedere si al NLP-ului, este bagat la kinest
 ezic,
 desi pot fi cazuri si exceptioni unde oamenii functioneaza
 predominant pe ele, dar sa zicem ca nu sunt, ca sunt
 exceptioni.
 Vorbim strict de vac, vizualativ kinestezic.
 S-a sesizat si s-a observat ca sunt oameni care au o pred
 ilectie, preferinta catre unul din sistemele reprezentare
 preferate.
 Astea, simturile in NLP-i se numesc sisteme de reprezentare
 .
 Și este un nou concept pe care vreau să-l introducem.
 Sisteme de reprezentare, cu alte cuvinte, filtre, care pe b
 aza preferinței pe care ei o am genetic,
 către una din aceste direcții vizuală, autist sau kinestez
 ic, îmi distorsionează realitatea.
 Da, te nași cu ea.
 Te nași cu ea și este foarte mult influențată de mediul în
 care trăiești ulteriorul băcetări în scut.
 Și ajunge, de exemplu, am trăit faza asta, să vorbești pe
 limbi diferite de către patenerul de cuplu sau de mama sau
 de tata în familie și să habarnai că vorbiți pe alte limbi.
 Pentru că, și aici e valoarea conceptului ăsta.
 În momentul în care devin conștient de sistemele de repre
 zentare, tot NPO a venit și a spus oameni își dau de gol
 propriul sistem de reprezentare în funcție de limbajul pe
 care îl folosesc.
 Ascultând cu adevărat o persoană la nivel de structură, nu
 de conținut, adică să aud cum spune, nu ce spune, sau bale
 ând între ele ca să poți să creezi raport,
 îmi voi da seama în primele minute dacă vorbesc o persoană
 cu predilecție către vizual, către auditiv sau către chinez
 itezi.
 M-ar ajuta asta cu ceva? La ce?
 Ce reprezentare mentală își creează?
 Poți să raportăm mai rapid?
 Poți să raportezi mai rapid și mai ușor?
 cu omul diferit si are harta mentala unica, irrepetabila si
 sutrata dreptate.
 Ii mai oglinde si verbal continutul pentru ca stiu ca omul
 e vizual,
 se creaza conexiuni instantanee.
 In momentul in care oamenii vorbesc pe sisteme de reprezent
 are diferite
 si niciunul dintre ei nu are informatia asta, apar conflict
 e.
 De genul.
 In cuplu, ca-i poveste veche si predominanta.
 Sotia.
 Nu-mi spui ca ma iubesti.
 Da, da, iti arat.
 Zice sotul.
 Iti cumpar flori. Da, da, nu-mi spui.
 Aaaa?
 Bravo!
 Ea asteata pe sistem auditiv sa ii se spuna,
 el ofera pe sistem vizual pentru ca il ia lui.
 Si apar conflicte si niciul dintre ei nu se simte imiibit.
 Pe limba lui, pe canalul lui.
 Sau, nu ma mai iubesti.
 De unde stii? Pai nu simt asta. Da, da, iti spun.
 Observați diferențele?
 Și apar conflicte doar din cauza că mesajul pe care eu îl
 am pe harta mea mentală, eu iubesc.
 Dar iubesc diferit.
 Și transmit informația pe limba mea, nu pe harta lui.
 Și apar conflicte.
 Și ajung oamenii să se despartă, pentru că se iubesc de nou
 e pot, dar nu în ce nu îmi comunică corect cu harta celăl
 altă.
 Are sens?
 Exemplu.
 Se duc trei barbati la meci.
 Se intorc acasa.
 Fiecare la sotia lui preferabil.
 Si intreaba sotia. Cum a fost la meci?
 Drag-a mea, a fost superb. Vedeam gazonul atat de misto,
 tuns,
 la fir de arba si culori erau atat de stridente incat aveam
 in pestea ca sunt efectiv pe stadion.
 Culorile tricourilor celor care erau in acolo in teren era
 atat de misto, complementare,
 incat de vedeam foarte clar cine...
 am scris-ul de pe tricou, deși eram în tribună la înălțime
 foarte mare.
 Visual.
 Alt prieten din aceeași gașcă.
 Să uite la soție cum a fost.
 Mamă, a fost fantastic.
 Și atmosfera a fost pe stadion, de s-auzea, când dădea la
 costum balon,
 zicea că sunt acolo păterne, efectiv zicea că mă dă mie în
 cap.
 Și ce mișto făcea galeria, cântau, auzeam versurile galeri
 cum...
 Și fluirul arbitru lui doamne, zicea că-i lângă mine pe sca
 un, când fluira o altă încremeleam.
 Auditiv.
 și chinestezicul, cum a fost pe Sadiounu.
 Mamă, fantasticul, atmosferă de gladiatori.
 Efectiv ziceam că sunt pe teren acolo,
 nu puteam să-mi dau seama că m-a trecut timpul atât de miș
 to,
 m-am simțit cu prietenii mei între ei de parcă eram acolo,
 pe timpul roman, pe gladiatori.
 Toți descriu aceeași experiență.
 Toți o descriu limbaj diferit.
 Care este elementul care mă ajută să-mi dau seama
 care e sistemul de reprezentare?
 Nevasta.
 Da, dacă e aceeași nevasta.
 A zis cineva.
 Elementul verbal predominant.
 Avem tendința de a ne da pe față sistemul de reprezentare
 preferat în funcție de verbele predicatele pe care le folos
 im, cu care descriem experiențele.
 O persoana care este chinestezica va folosi predominant cuv
 inte care descriu emotii, atingeri sau stari, de genul
 confort.
 O persoana auditiva va vorbi foarte mult in onomatopeie.
 Si buf am picat, si plos mi-a dat una peste ochi, si aua am
 tipat.
 Și toamna care vorbesc atunci când descriu încep să joace
 că zici că e în piețe de teatru.
 Și îți explică, el de fapt așa îți explică ție prin bufuri
 și prin aur și prin ploscuri ce se întâmplă înăuntru capul
 ui lui.
 Și un vizual îți va descria culori, desene și cuvinte care
 descriu efectiv imagini.
 Luminositate, întuneric, culori.
 Mai mult decât atât.
 Sunt atât de evidente, încât o persoană care este visuală,
 chinezită, sau auditivă, va gesticula diferit.
 Un vizual va desena constant în fața ochilor. Îți va face
 forme și va gesticula predominant în fața ochilor, pentru
 că el înainte să-ți transmită ce ție, despre ce vorba el
 trebuie să vadă.
 Pă lângă faptul că va gesticula în fața ochelor, va vorbi
 foarte repede.
 Pentru că gândurile lui, în capul lui, se succedă atât de
 rapid ca imagine încât nu are timp să le exprime.
 Și te-ai spus că foarte repede că nu mai ai povesti să-l ur
 măriți, să-l întâmpliți, să-l întâmpliți,
 să-l dea una peste eu că nu ai timp să-l asculti.
 Un auditiv va gesticula predominant în fața pieptului.
 Tonul vocii lui va fi ritmic, melodios, va puncta
 și de multe ori va gesticula în funcție de tonalitatea și
 de cadența pe care o are în voce.
 Un kinestezic de obicei nu prea gesticulează pentru că este
 lene și ar consuma foarte multă energie.
 În schimb, pentru că ține atât de mult la energia pe care o
 are, va vorbi atât de rar, încât uneori îți vine să-i dai
 una după ochi, pentru că nu mai termină odată propoziția.
 Care e lider politic?
 Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 Face pauze, devine... Eu, ca n-am rabdare uneori, si hai zi
 -m-o data ca nu mai suport.
 Oricum prostitotie, stii mi-ar deci...
 Asta deja e subiectiv, dar eu n-am efectiv n-am rabdare.
 Ce se intampla cand se intalneste un vizual care vorbesc in
 un rabdare sau in un rabdare sau in un rabdare?
 Cu un kinestezic...
 Pe care il apuca febra in momentul in care face atat de
 multe pauze si il exaspereaza pe vizual.
 Lipsa de raport, instant.
 Si ajungi sa spui, ba, ma inerveaza omul ala si nu stiu de
 ce.
 te nerveaza pentru ca se exprima pe un sistem de reprezent
 are diferit de al tau care ti e incomod.
 Nu si cand ai o relatie cu el.
 Bravo! Si cand ai o relatie cu el, acolo e provocarea.
 Dar nu stiu cand ce e.
 Unde apare...
 Da, nu ma zic.
 Provocarea apare in a accepta faptul ca celalalt are un
 sistem de reprezentare diferit de al meu,
 Și NLP numește abilitatea de a te adapta la celălalt folos
 ind și oglindindu-i stilul lui de reprezentare preferat, rit
 mare.
 Ritmarea înseamnă abilitatea de a putea să comunic pe
 sistemul de reprezentare preferat al altuia, oglindindu-i
 conținutul verbal, cadența și, uneori, chiar cuvintele cu
 care el își descriă propriu experiență.
 Este un alt nivel de raport.
 Și atunci, exemplu, ghiit explorator se schimbă într-un alt
 mod.
 În ce sens?
 În sensul de a face raport cu celălalt.
 Da, nu se schimbă, ci este doar un altă modalitate pe care
 o poți adapta în funcție de că funcționează celălalte sau
 nu.
 Veți sesiza
 de acum încolo că colegii atunci când răspund
 eu deja râd în capul meu, dar nu puteam să vă zic vă, ca să
 fiți zis că
 știu așa cine știe ce vă ziceți că-ți plecat
 dar eu vă aud când răspundeți de pe sistemul vostru de rep
 rezentare preferat
 și zic înțelegi ce zic și tu zici da văd, are sens
 sau ajunge la tine, da da, dar m-audi ce ai spus în regulă
 și eu zic, mhm, ok, e ok
 mai e o chestie cu extremul de reprezentare, păl lângă fapt
 ul că avem unul
 predominant preferat.
 Putem să ne sucim între ele în funcție de context.
 Adică eu de exemplu sunt vizual.
 În training.
 Nu știu de ce dar sunt vizual în training de pune fort mare
 să vorbesc mai rar.
 Ați văzut cum îl pierd în cuvinte că vorbesc atât de repede
 că am în cap imagine.
 Văd efectiv pagini de informații pe care vreau să le dau.
 Și zic că, ta-i un pic, am în sală și auditivii, am și ch
 inesite, zici.
 Mai loșu. Sunt și în ardeal.
 Ai frână, un pic, așa.
 Și fac efort să...
 Ce?
 Nu-i gravă.
 Apropo de asta, dă-mi aminte unde rămas că vreau să...
 V-am zis, bancul ăla cu...
 Nu înțelege de unde a tăiată grabă.
 Și că să duce...
 Nu, nu, nu.
 Știți?
 Ok.
 Vreau să-l aflu.
 Să duce...
 Și că să duce...
 Da, da, un divorț la tribunal.
 Și întreabă uși de cătorul...
 Băi...
 Pai de 15 ani. Pai si care prea multe desparte sa avea acum
 ce s-a intamplat?
 Pai, domnul judecator, sotia mi-a vrea sa ne-aspati. Dar de
 ce? Zice ca nu facem sex.
 Bai, ghid-sa-ti, ceva nu-i bine. Tu chiar nu faci sex sotia
 ta? Pai nu stiu, dupa ea zice ca nu.
 Si pe asta, judecator intreaba, auzi, dar tu ori esti prost
 , ori nu stii cum se face, ori nu-ti place.
 Una din doua, una din trei. Si asta spune nu, nu. Nu stii
 nici prost, stiu si cum se face.
 Si... sincer, nu inteleg unde e graba.
 Unde eram? Ca eram intr-o parte intrebată și am vrut să vă
 explic ceva.
 Ne studiați și ne spuneai felul în care...
 Nu, nu, nu. Vreau să vă spun că eu, în context de training,
 sunt vizual.
 În contextul meu natural, din afara sălii de curs sunt ch
 inestezi.
 Chinesteziți, auditivi și vizualii mai au o calitate pe lâ
 ngă fluxul verbal, îi recunoști după constituție.
 Un chinestezic va avea, de obicei, numai reu, o apetență câ
 t un apetit.
 Pentru că apreciează mâncarea bună și va fi gurmand. Apre
 ciează masajul și stările în care stă confortabil.
 Un auditiv va vorbi cu tine de foarte multe ori, nu fața în
 față, ci ușor întors cu o ureche către tine.
 Tine.
 Și îi recunoaște doar din un verbal că nu înțelege.
 Face așa un pic.
 Un vizual este foarte atent la ce faci cu mâinile.
 Pentru că dacă el desenează cu mâinile se așteptă ca și tu
 să gesticulezi cu
 mâinile. Dacă tu nu gesticulezi, el nu înțelege.
 Crezi că tot ceea ce deseneze pe flip-chart, pe flip-chart,
 este sute al asta
 necesar?
 Nu. Dar știi de ce o fac?
 Bravo! Am vizualii în sală care știu că au nevoie să vadă a
 ici Jack.
 Că puteam să zic Jack.
 Băi, gâie că. Îl țin minte, da, e ok.
 Dar vizuală? Nu înțeleg, nu înțeleg.
 Pun el pe flip-chart.
 Și îl pum pe flip-chart doar pentru că sistemul de repre
 zentare a unor dintre voi în context de training este vizual
 .
 Iar eu răspund al lui.
 De ce căs că am suport de curs MP3,
 când am deja suport de curs video?
 Pentru că știu că sunt vizualii care vor vrea să vadă curs
 ul și sunt auditivii care sunt în regulă să-l asculte în maș
 ina în timp ce conduc.
 Când estez zici, primesc suportul de curs în format
 electric în mână ca să-l simtă, să-l vadă, să dea ei pagina
 .
 Deci aceleași informații sunt și pe video și pe audio și îi
 și spun care sunt.
 Are sens?
 Ok, da te rog până dăm noi întrebările, până dăm noi dați-
 le pe astea.
 Da, asta, asta, asta, asta nu?
 Si astea.
 Dar pe rand asa, incetuc.
 Da, intrebari de orice fel, pana dau colegii mei suportul
 de curs?
 E colocia aceasta de vizual, auditiv.
 Mai tare, te rog?
 Deci, colocia de astia, de vizual, auditiv, nu este influen
 ciata si de emotia ta sau stateta de spirii?
 Nu. Poate fi influenciata, insa preferinta ta catre un an
 ume canal va fi, totdeauna, prevalenta.
 Dacă ai întrebare, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă
 ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reu
 șă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă
 ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reu
 șă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă
 ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reu
 șă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă
 ai o re
 Nu sunt ca și cum gata l-am găsit și ăstea-l meu.
 Sunt doar preferințe și uneori, într-adevăr,
 variază în funcție de context.
 Eu sunt vizual în training.
 În afara, contextul de training sunt chinestezii.
 Am o lună de mădure constant.
 Deci, eu calculez ce am de făcut în funcție de cât energie
 am de consumat.
 Serios, eu nu mănânc lucruri de care nu-mi e poftă.
 N-ai zice, nu?
 Serios, eu am momente la modul serios vorbesc.
 Mă trezesc dimineața, mă uit în frigider, am mâncare, nu m
 ănânc pentru că nu-mi e poftă de nimic din frigider.
 Și Cristina îmi dă cu tigaia pe stăg și, bă, dar eu fac mân
 care și tu...
 Păi dar mi-a fost poftă luni.
 Azi e marț, mi-e poftă de altceva.
 Și ea crede că... la început credea că fa mișto de ea. Nu.
 La nivel de predilecție, eu atât de extrem sunt pe chineste
 zic, încât dacă nu-mi e poftă de mâncare, aia nu mănânc.
 Am zile în care nu mănânc nimic și nu am o problemă cu fo
 amea.
 Nu mănânc, pentru că la mine, ăsta e principal.
 Cum mă simt în timp ce mănânc? Eu nu mănânc ca să supravieț
 uiesc.
 Eu mănânc pentru că îmi place.
 Are sens?
 Uite, Adi și eu!
 Veți la semănare între noi, doi?
 Da, și suntem și foarte ușor de îmbrățișat.
 Aia ne placă.
 Un chinestezic va aprecia întotdeauna
 faptul ca ții la confortul lui.
 Dacă îi aduci unui chinestezic un pahar cu apa fara
 să ții-l ceară pentru că ai intuit că e sete, ești zeu
 pentru el.
 Dar știi de ce? Nu pentru că nu știa să șeasă singură apă.
 L-ai ajutat să economisească energie.
 Aaaa?
 Chiar mi s-a întâmplat chestia asta pe mă.
 Fica acum o săptămână eram la o cabană și eram cu
 cu cineva cu care stau de la Mungiu.
 Mai tare un pic că n-aud acolo, colegii?
 Am stăteam la o cabană și stăteam numai eu cu o persoană
 în care ne cunoaștem de mai mult timp.
 De-a fapt că până acum nu se produceze de click-ul ăla care
 să fim foarte foarte apropia.
 Și stăteam, ascultam muzică, nici măcar ne vorbeam.
 Și am simțit ceva și am întrebat, ți-e sete?
 Și s-a uitat așa la mine...
 Ai auzit ce a zis, da? Am simțit.
 Doar am vrut să subliniez. Așa?
 Și s-a uitat așa la mine și a zis,
 Da, dar de unde ai stiut? Si dupa...
 Sa... nu stiu... parfa aia n-a fost momentul in care...
 Si-o dat seama...
 Pentru ca s-a simtit inteles pe sistemul lui de reprezent
 are
 si a intuit o nevoie de al lui fara ca el sa fie nevoie sa
 faca efort.
 Ma, are semn ce va zic?
 Este un sistem foarte subtil de creere de rapor fara ca om
 ul sa-si dea seama ce face.
 Pentru ca in momentul in care tu-i reproduci continutul
 verbal cu care el isi reprezinta realitatea,
 tu nu faci decat sa i-o glindeci ceva ce el are deja in cap
 .
 Are sens?
 Si e foarte subtil.
 Acestea abilitatii de flexibilitatea de a te adapta la
 sistemul altuia de reprezentare, NLP-ul numeste ritmare.
 Si se exerseaza.
 Aveti si veti vedea ca aveti o preferinta nativa catre unul
 maxim, doua sisteme, sa este unul care nu va este confort
 abil.
 Eu de exemplu nu prea suport sa ascult audiobook-uri.
 Ca n-am rabdare.
 Seama ca n-ai scapa de masaje.
 Corect.
 Nu da, conduc si pentru ca conduc mult, imi place, n-ascult
 , nu stiu, Pocus FM sau nu stiu ce, da, Zoom sau mai stiu eu
 ce
 Si imi pun un ebook sau imi pun ceva, ba, n-am brăbdare, ma
 Deci trece jumatate de ori zic, ok, hai, mai avem mult,
 cand parca...
 Si nu pot sa caut, sa dau la video, dar prefer un video
 pentru ca dau fast forward si vad unde este
 Dar audio pe mine ma scot, asta inseamna ca sistemul meu de
 reprezentare audio este mai putin flexibil
 Am melodii preferate, da si de ce sunt preferate?
 Pentru că mă fac să mă simt într-un fel.
 Cristina, soția mea, este auditivă.
 Exact, zice Paula.
 Cristina, soția mea, este auditivă.
 Ea când îmi descriie, chestiile îmi descriie prin o nomat
 opeie.
 Și buf, și plos, și paf, și eu...
 Și fac slalom, știi?
 Acum m-am adaptat că știu că asta este sistemul ei de repre
 zentare.
 Și are melodii preferate și se sezează diferențe între ton
 uri.
 Adică... Eu ce?
 Dar eu am și eu melodii preferate,
 dar pentru că mă fac să mă simt într-un anumit fel.
 Îmi place melodia neapărat și mă simt într-un anumit fel.
 Te regăsești, Paula?
 Da.
 Mă bugur.
 Și Paul. Ok, perfect, Paul și Paula s-o regăsesc.
 Întrebări de orice fel. Da, Albert?
 Copiii care se bălbăie așa în visuale?
 Nu știu.
 Spuneai că...
 E posibil să fie asta, însă de obicei în spatele bălbăitul
 ui este o emoție.
 Neprocesată.
 De obicei?
 Nu permanent, însă de obicei, este o emoție neprocesată la
 modul...
 E o emoție care e atât de puternică pentru ei încât n-au
 timp să o exprime
 și apară de obicei când se referă la ceva anume.
 Am cunoscut oameni care se bulbăiau într-un context și nu
 se bulbăiau înaltul.
 Asta îmi spune mie că nu e vorba de sistem de reprezentare,
 ci e vorba de ce se întâmpla în interiorul lui ca reprezent
 are mental atunci când se bulbeia și când nu.
 Dar e posibil.
 Datorită faptului că vor să exprime. Și eu mă bulbăi uneori
 .
 Și John Maxwell, îl spus John Maxwell.
 Uitați-vă la el când intră în flux și vrea să explică mil
 ion de lucruri, să face greșeli pe bandă rolândă.
 Pentru că se încap, cum capul lui se întâmplă atât de rapid
 și la mine atât de rapid lucruri, încă nu avem timp să le
 explicăm în verbal.
 Mai ales dacă eu sunt auditiv mai puțin antrenat, să zic aș
 a.
 Bun, super tare întrebări, Albert. Altcineva de orice fel.
 Întrebări.
 Înainte să...
 Acestea pot fi antrenate fără reporturi colossale?
 Da.
 Da.
 Știi cum?
 Asta pot să pot să împrăportezi?
 Da.
 Îți iei un pix în mână și încep să descrii aceeași experien
 ță pe toate cele trei canale de reprezentare.
 Încep și îți detaliezi o experiență de serviciu și ai pe fo
 aia inclusiv un exercițiu, nu știu dacă ajuns deja la voi,
 dacă nu ajuns o să ajungă după ce faciți exercițiu,
 prin care îți descrii aceeași experiență pe toate cele trei
 canale.
 Visual, auditiv și chinestezic.
 Și mai e unul.
 Mai este un sistem de reprezentare, dar e foarte rar, însă
 chiar grupa trecută am avut pe cineva care a fost pe sistem
 ul ăsta de reprezentare la început.
 E vorba de digital intern.
 Digital intern.
 Digital intern este persoana
 care vorbește extraordinar de matematic,
 logic,
 rațional,
 nu intră în emoții,
 Și e foarte sec.
 Când va explica ceva, o experiență de viață, vei avea
 impresia că îți dictează Dictățul de Contabilitate.
 Atât de sec este.
 Și ne-o face intenționat. O face pentru că în interiorul
 lui sistemul de reprezentare este binar.
 Este 1-0-1-1-0-1. La el este clar și logic totul.
 Oameni de genul digitali interți sunt foarte rapid dați p
 este cap de emoții.
 Pentru că nu le simt.
 De obicei, cazul cu care am lucrat eu până acum și că am av
 ut și în curs,
 grupa trecută, un tip super tare,
 care a intrat în curs digital intern și a ieșit chinestezic
 .
 Dar știi de ce?
 Pentru că el de fapt era chinestezic.
 Și din motive pe care nu le-am aflat și nici el nu le-a af
 lat, dar le-a lucrat, le-am lucrat împreună cu toții.
 Și a dat seama că digitalul intern era de fapt o armă de
 autoapărare.
 Practic, digitalul intern e un tip ultralogic.
 E omul ăla care spune, bă, înțeleg, dar n-are sens.
 Da, mă, uite cât ți-ai spus, nu. Pentru el, dacă nu face
 click și nu are logică matematică, el nu o să o ia în
 calcul.
 Cunoașeți ce am de genul ăsta?
 Sunt unii care sunt nativi așa, și sunt alții care sunt kin
 esteziși de fapt, dar pentru faptul că au fost răniți în or
 ice fel, emoțional la orice vârstă, a apărut acest...am fost
 așa, de acolo vin, tendință de a analiza și ultrainterpreta
 realitatea, astfel încât să nu aibă cine nimeni cum să mă
 surprinde.
 Adică trebuie să aibă sens logic!
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Adică trebuie să aibă sens logic.
 Exact. Dacă pentru el nu are sens logic,
 nu contează că restul a unțeles din grupă, el nu o să înțe
 legă.
 Și să spuneți început, nu înțeleg.
 Și trebuie să te adaptezi la sistemul lui de reprezentare
 ca să creezi raport.
 Și am avut, grupa trecută,
 un astfel de sistem de reprezentare de digital inter la în
 ceput.
 Norocul meu, întreghi limele,
 a fost că e un tip extraordinar de flexibil, deși era
 digital intern.
 Și un digital intern nu e flexibil.
 E genul că dacă nu înțelegi, se zică și pleacă.
 E genul foarte rece și foarte agresiv,
 fără să simță că face vreun efort.
 Adică te înjură,
 să uite fix în ochitări, te înjură și pleacă.
 Nu are emoții pe față, transpirații sau ce am zis.
 Nu, e sec.
 De tipul ăsta era super flexibil
 și venise cumva deschis.
 Și prin modulul 3 sau 4, i-am dat la temelie.
 Urât de tot.
 Mi-a dat permisiune evident înainte de curs să facă asta.
 și-a avut o revelație cu îngeri, cu harpe, cu dele.
 Adică, am zis, aaa, le lu...
 Și-a revenit pe chinestezi.
 Și acum, la final de modul 8, a zis, ha, bar, n-aveam,
 că sunt atât de multe emoții pe care până acum le-am arătat
 .
 Pentru că nu știa să le prelucreze, să le perceapă, să le
 primească.
 Da, ajungem acolo.
 Te rog, Ștefi.
 La o conferință cum pe trei ani de...
 Dă mai tare, că...
 Vorbeau despre audio-digital.
 Exat, ăștia sunt.
 Digital intern.
 Doar se numesc altfel.
 E alt nume.
 Seamănă descrierea cu cianțeul?
 Atunci e același lucru.
 E altă denumire.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422383506.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422383506.txt
@@ -0,0 +1,530 @@
 Apropo de asta cu râsul, e o situație, dacă nu mă înșel în
 cartea lui Tony Robbins, putere nemărginită, vă recomand d
 acă nu ați citit-o să o citiți, dacă ați citit-o mai citiți
 odată.
 Pentru că acum o să înțelegeți ce explică Tony în cartea a
 ia, o să înțelegeți că e de fapt NLP. Cartea este 80 și ceva
 , dacă nu 90%, NLP de bază, practicină.
 Dacă așteptă cartea, așteptă în codată. Dacă nu așteptă, o
 să cită.
 Anthony Robbins, sau Tony Robbins cum e scris pe copertă,
 Putere Nembărginită. O găsiți gratuit pe internet, pdf, în
 engleză.
 Sau cumpărația o costă 15,22, e foarte bună cartea.
 Și explică de acolo cazul unui tip care a fost diagnosticat
 cu o boală foarte urâtă, nu știu care, nu vreau să o invent
 ez eu, dar oricum destul de provocatoare.
 A primit diagnostic de n-ai cum sa mai scapi, mai ei 3 luni
 , succes.
 Si tipul s-a baga singur, singur de la el, de la vinit int
 re astea, daca oricum nu am de pierdut nimic,
 intr-o cura de ras.
 Radea 12 ore pe zi. Sa uita la comedii, 12 ore pe zi, citea
 comedii, facea integramente de comedii, sa uita de cine-n
 realitate non-stop.
 Într-o lună jumată sau în două luni de zile, boala lui a în
 ceput să dea remisiu.
 Pentru că și-a schimbat emoțiile și schimbându-și emoțiile
 și-a schimba neurochimia interioră.
 Schimbându-și chimia interioră a corpului, boala respectivă
 nu mai era alimentată.
 Și a început să intre în remisiu și a trăit încă 20-ceva de
 ani după aia fără niciun fel de intervenție chirurgicală.
 Caz real, documentat.
 Așa că râsul la nivel de cură, cum zicea și Aura, e benefic
 oricând. Râs ca prost, o vorba așa. De neam prost, râs până
 îți pică urechile.
 Sunt niște videuri, o să vă pun pe grup. Cred că în metrou
 în Franța am văzut în ultima oară. Intră un tip, s-a făcut
 și și al nebit de contagios.
 Intre un tip în metrou, se pune jos, si sta asa, toti oamen
 ii serioase, toti se duceau la lucru, lunea, se pune jos si
 sta asa, un minut.
 Si rade vreo 50 minute in continuu. Dupa ce face asta 50
 minute in continuu, un minut sa uit asa, ba...
 Ești cu cineva? ți-a luat pastilele, ești în regulă, știi?
 Ceva nu-i bine.
 După 15 minute, toți rădeau cu lacrimi în vagonul respectiv
 .
 Bă, cu lacrimi! Deci, rădeau cu lacrimi efectiv.
 Și mulți rămasesc să rădești stația lor trecuse, știi?
 La mod dola.
 Râsu e al naibii de benefic.
 Nici nu vă dați seama.
 Și mai au chestii, apropo de râs și de break state.
 Că exemplul ficei tale e fantastic față de ce
 Putem să facem și ce facem de fapt? În momentul în care
 suntem foarte provocați, într-o situație de gemn examen,
 avem tendința educată de mediu, de școală, de societate, să
 ne ducem până aproape de extenuare.
 Când avem o provocare de orice natură, nu ne punem problema
 , bă da, oare n-aș putea să fac fața acestei provocări,
 Dacă, mai bine, dacă aș fi calm, relaxat, entuziast, bine
 dispus, liniștit.
 De ce mă duc în extrem aia să fiu stresat, presat, încordat
 , extenuat și golit?
 Pentru că așa m-a învățat societatea, educația, școala nu m
 ă interesează.
 Însă ghici ce? În momentul în care fix în fața unei provocă
 rii decizia singur să-ți schimzi starea din cea de stres
 și o să învățăm cum, asta e doar o variantă.
 Stres, panică, încordare, grjă, îngrijorare, presiune, în
 cea de detașare, Monica.
 Că de aici am plecat, de aia ți-am pus cu să vorbim despre
 asta.
 Detașare de orice rezultat.
 Încredere, orice o să întâmplă o să fie în regulă.
 Convingerea că am făcut tot ce ținea de mine, deci mai are
 rău să mă stresez.
 Și mă duc singur, mă uita de serenimate, îmi pun comedi.
 Iez cu oameni care mi-s dragi, vorbesc cu oameni care mi-s
 dragi.
 și-mi schimb starea o să vedeți contraintuitiv că trecesc p
 este provocare mai ușor și mai bine decât dacă va-ți stresa.
 Exemplul pe care probabil toti l-ați trăit, ați avut o altă
 vreun examen la care n-ați învățat aproape nimic și v-ați
 dus mega relaxați.
 Că bă, oricum n-am învățat, dar mă duc că poate iau un 5. A
 ți pățit-o pe asta, nu voi alții, poate ați auzit de aia, da
 ?
 Mă, și cumva s-au alineați telele de ați luat 5-ul la poate
 mai mare, ați pățit chestia asta?
 Deși ați învăț... au 10, n-am vrut să mă duc, da?
 Deși erați planton, ca să zic așa, da?
 Dar ați avut și extremăl altă în care v-ați mega pregătit
 pentru un examen,
 stresat ați intrat în examen,
 și nu s-au așezat stelele cum ar fi trebuit, pe baza merit
 ului pe care l-ați obținut.
 Să luați 7, 5, 2 sau chiar să nu...
 Parca era alt examen.
 Parca era, exact.
 Eu am pățit chestia asta, dar atât de multe ori când mi-am
 dat seama că în momentul în care am o provocare în viața me
 a,
 nu provocarea contează,
 ci atitudinea mea în fața provocării contează.
 Are sens?
 Ce o să discutăm azi despre atitudinea, mentalitate, gând
 uri, emoții și așa mai departe.
 Deci ce ai făcut tu cu fica ta?
 O ană a fost să-i faci un break state,
 fără să-i zici că îi zici așa,
 i-ai schimbat starea
 și schimbându-și starea, i-a schimbat atitudinea
 față de provocarea pe care o avea în față.
 Iar asta este secretul suprem, dacă vrei,
 al tuturor oamenilor care
 Nu numai ca sunt de succes, sunt impliniți.
 Pentru ca cunosti multe oameni de succes, dar nu sunt impl
 iniți.
 Sunt de succes, dar sunt tot timpul stressati.
 Sunt tot timpul in panica ca pierd ce au realizat si ce au
 construit.
 Tot timp au griji, tot timp au probleme. Ii stiu si pe aia
 care sunt si de succes si impliniți.
 Care au si rezultate, dar sunt si al naibii de relaxati,
 sunt pacati, detasati.
 Au renuntat la control, stiu ca oricand se poate sa intam
 ple orice eu sa faca fata.
 Eu vreau sa fiu asa.
 Am văzut cum e să fie de succes și aproape de extenuare. Am
 ajuns aproape de burn-out, chiar am intrat în burn-out de
 câteva ori, și era să clacez la modul fizic de tot.
 Deci, știu, extrem mai alalt. Tu ai schimbat intuitiv
 foarte bine starea ficei tale.
 Da, da, aici m-ai ajutat. Eu pentru mine știu cum să fac.
 Ramon, haide.
 Dar nu știam cum să fac față să-i spun ei. Ai făcut-o
 perfect.
 Ai făcut-o niște emoții. M-am învețat dacă îi tai macarona.
 Uite acolo, lângă Lie, dacă vrei, că aici...
 sau, stii, de-ar cand ai zis schimbarea emotilor, adica
 comportamentul, si dupa aia, sa schimba emotii.
 Deci, ca si cum as fi predat treaba.
 Exact, bravo, bravo.
 O sa ai de azi in colo si mai multe variante ca sa faci
 asta,
 insa tu ai facut-o intuitiv foarte bine si asta a fost rez
 ultat.
 Apropo, stii de ce beduinii nu folosesc caii si folosesc
 camilele?
 Iscutura mai tare?
 Mă refer la beduine din deșer, da?
 Folosesc cămile.
 Știți, da? Au și cai. Că n-am inventat noi cai.
 Adică sunt și pe acolo. Dar ghici de ce?
 Nu numai de rezistență, nu e aia. Nu numai aia.
 Caii nu anunță când sunt extenuați.
 Un cal care e dus până aproape de extenuare
 cade și clachează și moare, punct.
 O cămilă care este extenuată nu se ridică de pănisip.
 Deci, când ajuns la limită, să punem fund și gă, salut, po
 ți să...
 Doar dacă o bați, sau mă știu eu ce sunt metode de astea
 coercitive, dar...
 La nivel de atitud în interioară, că Mila știe când e sufic
 ient.
 De ce vroiau ei asta?
 Să nu rămână în deșert, blocați până...
 Cine știe ce cătun și până ce dună, cu calul care a crăpat
 ...
 Da, vorbim de secole înainte, unde nu era telefon și whats
 app, dă, vezi că sunt aici.
 Share location, hai la duna de pe stânga, ia mă și...
 Nu exista asta, da?
 Ei aveau de parcurs de tine anțe foarte mari
 și se bazau pe mijlocul lor de locomotie.
 Calul sau Camila?
 Au ales Camila, pentru că Camila știa
 când e nevoie să odinească și-o aștepta.
 Să punea în cur și, ok, hai să te faci.
 Aici nu rămânem, clar.
 Da, calul claca.
 Și dacă zbunea calul în deșert?
 Succes.
 Rămâne în hârtie.
 Are sens.
 Ei ghici cum să comportă oamenii când n-au o provocare.
 Ca și caii.
 Muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, mun
 cim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim,
 muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, mun
 cim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim,
 muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, mun
 cim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim,
 muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, muncim, mun
 cim, muncim, muncim
 Comedii, râs, mă... gata, salut, break state.
 Și o să observ la un moment dat, eu am pățit-o de foarte
 multe ori,
 intrând în examen cu atitudinea de am făcut tot ce ține de
 mine de acum încolo nu mai e sub controlul meu,
 eu doar fac ce pot.
 O să ai rezultate mult mai bune decât dacă încerc să
 controlezi examenul respectiv,
 prin orice fel de metodă, învățând chiar și noaptea de-aia
 de-aia de examen.
 Ați făcut asta vreodată, ca fix înainte de examen, hai să
 mai repet odată.
 Bă nu! Ai repetat nu știu cât timp, săptămâni, luni de-aia,
 și tu mai repeti o altă oarecă de examen, aia nu e repet
 area, e sinucidere.
 Sincolor, ce rezultat ai? Sună cunoscut?
 A, atunci învăța... bă, e altceva, vorbim de altceva. E
 abordarea diferită. Tu, practic, a făcut-o și eu, te dist
 rez, te distrez, te distrez...
 Hm, examen, hai să învăț, știi? E în regule și asta, dar nu
 despre asta vorbesc. E vorbesc de aia în care te stresezi
 ... vorbesc de examenile care chiar contează, știi?
 Absorbirea facultății, habarnam, o promovare în carieră, ce
 va cu foarte mare miză pentru tine.
 Avem tendința ca examele și provocările care au miză pentru
 noi să le luăm prea în serios.
 Bă, când le luăm prea în serios, ne transformăm în căluți.
 Și căluțul nu știe când clachează, pur și simplu clachează,
 punct.
 Eu am pățit chestia asta la examenul de academia de Poliția
 anul întâi, am dat de dor la academia, am uitat de la a dou
 a eu,
 fix din motivul pe care îl descriu acum.
 Am dat la academie prima oara, am lucrat, cred ca 7 luni de
 zile, invatam 8 ore pe zi, faceam antrenament la sport inca
 3, si mai aveam si BAC, adica asta era doar pentru academie
 .
 Ma refer in anul 12 pentru Liceu. Si asta era doar pentru
 academie, 8 ore plus 3 de sport, restul BAC, adica faceam
 si pentru BAC, trebuia sa trec si BAC-ul, altfel nu intram
 in academie.
 Și am văzut în bucurești, am luat BAC-ul, am văzut în buc
 urești, am stat vreo lună jumate în bucurești, din nou.
 Zeci ore nevățat acum, că nu mai aveam BAC-ul, două-trei
 ore de spor pe zi, atletism, abdomene, flotări, tracțiuni,
 pentru că astea erau probele atunci la academie.
 Vine examenul la academie și, fixcă o noapte, ghiști la ce
 ori m-am pus la somn. La 3.
 Hai să mai citesc odată. A zis un gărgăuni atunci.
 Și am mai citit odată. Și e venit examen.
 Și zice Hurică la examen, stressat, eram, vai de stea, am b
 ăgat-i una că mine îl să-mi doia, nu aveai cum.
 Mă duc la examen, îmi iau o cafea, vin subiectele și noi at
 unci, în momentul ăla la examen, dădeam engleză, gramatică
 și istorie în același timp.
 Adică primeai două calupuri de subiecte, aveai cinci ore la
 dispoziție, îmi treciști pe scaună, cinci ore.
 Doar la toaletă și cu pază de duceai.
 Cinci ore succes, gramatică, istorie.
 Ghișt ce am făcut.
 Am început cu...
 Că aratea gramatică, respirea de restul de lume.
 Nu.
 Aproape.
 Am început cu gramatică, am văzut că e provocator.
 Mai mult decât mă așteptam eu.
 Zic ha, am făcut 10-a la gramatică.
 Hai să mă duc la istorie.
 Că ălaia sunt mai miștole, termin rep.
 Mă duc la istorie, mă apucă panică, au la fel de grele.
 Și acum mai aveam două ore și jumate, nu mai știam ok, care
 continuă acum.
 Mă duc înapoi la gramatică, termin gramatică până aproape
 de final și mă întorc la istorie.
 Eram varză.
 Și la un moment dat îmi dau seama că citeam cuvântul
 Alexandru Iancuza și habar n-aveam cine.
 Adică știam că ar trebui, aveam sensația, bă știu că ar tre
 bui, dar nu mai aveam conexiuni, eram gata, eram gol.
 Deci eram salut. Gata.
 Am luat pixul, abă cât de fuguie. La mișto, toate le-am pus
 , la mișto, toate, toate, toate, toate, toate, toate.
 Mi-e mirit vreo 3, mi se pare ca apucasem sa le fac logic,
 si-upa aia am clacat.
 Le-am pus la Misto, gramatica apucasem sa o fac, v-am spus
 si luasem 8 de oase din raspunsul, le pusesem ca stiam eu.
 Am luat 7 si 1 pila gramatica, 5 la istorie, pe japca total
 .
 Si m-am dus dupa aia, evident stiam ca nu mai intru, ca am
 implicat si foarte mult media, dar m-am dus la examenul de
 ingleza la Misto.
 Atitudinea de aia de...
 Hai, ca tot am venit pana aici, stii? Eu din Buzău, mă duc
 la București, mă am zis la mișto.
 9.80.
 Nu pentru că știam engleză, că știam engleză.
 Atitudinea mea a fost de mădoare în basket, oricum, nu am
 pierdut nimic.
 Și am intrat în examen super relaxat.
 Trece anul, îmi iau eu din nou obiectivul vreau să dau la
 academia, că era un obiectiv important pentru mine,
 dau din nou însă de data asta cu o altă atitudine.
 Citeam pentru fiecare materie, o data la o saptamana, o
 data pe saptamana, o ora la una, ora la alta.
 Faceam sport in fiecare zi pentru ca faceam pentru mine, nu
 pentru academia, imi schimbase in target-ul.
 Vine anul din nou, dau examen din nou, intr in academia ne
 barbierit, in papuci cu o chelare de soare,
 asa pe frunte mi-am pus la misto, deja cand ma vedeai, zice
 ca sunt ultimul cocalar, da, exact.
 De acolo veneam, adica asta era mediul, stii, nu aveam nici
 un fel de greata.
 Am intrat in examen si am iesit din nou, gramatica, istorie
 , 5 ore aceeasi chestie.
 In doua ore jumate am iesit din examen cu ambele lucrari
 predate si eram suta in mie ca intru nu aveam niciun fel de
 dubiu ca e posibil sa nu intru.
 Si am luat 8, 60 sau 8, 40 media totala ca am luat semn din
 una ingleza si am intrat al 20 era din 90 ceva.
 Ai realizat ca stii.
 Pălândă faptul că știam că aveam informația cu...
 Ai realizat că știi.
 Corect.
 Apoi a fost de fapt.
 Atitudinea mea a fost diferită.
 Emoția mea a fost diferită.
 Corect.
 Dar ghici ce? Înainte nu știam?
 N-ai realizat că știi.
 Dar știam?
 Știai.
 Știam, bravă.
 Dar atitudinea mea față...
 Dar nu ai realizat.
 Bravo, asta, despre asta e vorba.
 Atitudinea față de ceea ce știam era diferită.
 Și despre asta încerc să vă vorbesc și vău ce a făcut fica
 ta,
 Exact ce am făcut-o la academia.
 Și-a schimbat atitudinea și-a obținut alt rezultat.
 Apropo de ce zici tu prin chestia cu examenul,
 a întrecut în primul an, cu la institutul universitar,
 vedea foarte multe examinele orale.
 În ceai în față, nu ai o suferință.
 În normal, în ceai în bancă și trebuia să răspundeți.
 Să îți facă răspună.
 Puteți să intrii, nu intrai în ordini alfabetică sau la
 cine de-aici.
 La un ultimul tine trece si eu.
 Inevitabil, da.
 Cum dracu' sa-i de-o primez de cu sau primi?
 Pai aici e sa ma intreaza.
 Pe pijamulul 4 care dracu' i-a intrat spre coada.
 Cand deja aprofiti, filiti.
 Obositi, saturati, foame, chesti.
 Am invatat si-o lexeaza.
 Am invatat si-o lexeaza.
 Am invatat si-o lexeaza.
 Ia-o numai sa-l intreaza.
 Mangănirea, tu-și călătă, barna de anedele, penelești, cere
 bel și alte chestiuni.
 La fel, fața, acolo se terminaiză.
 L-ai înepunit, da, da, da.
 Până să-și fac căia, ca la primul rând, la ora.
 Atentul ăla, cafea, eu deja am început să zic...
 Care a fost diferența?
 Nu va zice.
 Bravo.
 Chiar zice.
 Bravo.
 Da, da, da.
 Si nu nota irrelevanta, cat...
 Intr-unea oia intrebari rasa.
 Da.
 Asa am facut-o la bac.
 Si nu mai tin cu ceva.
 Exact, exact, exact.
 Nu mai tin cu ceva la bac.
 Sa-i inclusiv pentru ca vorbesti de ras starea ei contagio
 asa.
 Daca ai o anumita stare de incredere, de entuziasmo,
 transmiti.
 Datorite neuronilor o glinde ca ating sa copieze.
 Si apropo de ce ziceai mai devreme, de perfecciune.
 Suntem programați de mediul de două cumele în care trăim să
 tindem înspre perfecțiunea.
 Da? Soluția e să ne acceptăm ca ființe imperfecte.
 Și aici, dr. Brenne Braun a rocat pe super super faină dar
 urile imperfecțiunii.
 Nu știu, citit-o cineva?
 Vă recomand cu tot dragul.
 Brenne Braun, darurile imperfecțiunii.
 Mai vreți nici ceva? Că nu vreau să întreluc.
 Ok, mersiul e super tare.
 Altcineva, ce intrebari au aparut?
 Ce revelatii, ce constantizari, ce feedback atunci?
 Brenner Brown, darurile imperfectiunii?
 Corea mia nu prea imbeste clar chestia asta ca o sa fie in
 autentica.
 Perfect, te asteptam.
 Cum nu-ti este clar?
 Clar sa promovează, ca o sa fie autentic.
 De acord, dar stai un pic, stai un pic, ca n-am spus sa nu
 fie autentic.
 Aici nu mi-e în clar. Cum să nu fie inauthentic?
 Zic-mi ce ai înțeles tu, ca să văd de unde plecăm.
 Te-ai uitat peste audio? Ai intrat peste audio?
 Da, dar ceva nu mi-e în clar.
 E în regulă.
 E ok, dar spunem ce a ajuns la tine, ca să nu iau cu totul.
 Ce a ajuns la tine? Am înțeles că să fii inauthentic,
 adică să nu-ți transmzi tare asupra unui context negativ,
 asupra parții energie sau ceva de relații.
 Atunci când nu e contextul potrivit.
 Dar să zic în cazul nostru, nezistul la un moment dat, că
 tu ai venit aici cu atitudine ca un prietec, ca să fie pri
 etec.
 Cum să ajungi să aveai ca și tot să mă găcea pe prietec, să
 zic așa?
 Păi, unu să-ți propui asta, doi să fie important pentru t
 ine și trebuie să-ți fie clar ce ai tău de făcut ca să opți
 aia.
 Adică strategia.
 Aia strategia.
 Unde am rămas data trecută? Ce am făcut?
 Despre ce a fost vorba? Ce am făcut 2 zile în continuu? Că
 nu mai știu.
 Nu mai, am uitat complet.
 Ce am făcut?
 2 zile împreună ce am făcut?
 O să vedeți că eu am amnezie constantă până la modul 7,
 deci nu vă întrebați de ce.
 Ce e aia harta mentală?
 Am auzit cuvântul ăsta tot așa aruncat de colo-colo, dar nu
 înțeleg ce, de unde vine, ce înseamnă, ce e?
 O listă de programe de vânturi.
 O listă de programe de vânturi.
 Zicești, șefini, pentru tine ce e?
 Cam același lucru.
 Ok, altcineva ce e harta mentală?
 Cel mai intim.
 Cel mai intim lucru, zice Călin. Super tare.
 Altcineva?
 Ce era harta?
 Unul inconstient.
 O ce?
 Inconstient.
 E inconstient? Nu înțeleg.
 Conștient? Minte?
 E înminte? Nu înțeleg.
 Este conștientul la asta.
 Este conștientul la asta, am spus?
 Și suportul.
 A, este formată din... da, ok, super.
 Dariană?
 Logul unde am 100% dreptate.
 Logul unde am 100% dreptate.
 Asta a ajuns la tine, deci...
 Nu mă interesează dacă mă cred sau nu, ești tu ca în drept
 ate.
 Pă, harta mea.
 Ok, super tare, altcineva.
 Ce ați rămas? Ce era harta?
 La ce v-a ajutat conceptul ăsta?
 Ce ați aplicat din hartă?
 Tot.
 Trebuie singurul lucru pe care l-au incercat cu totii.
 Aha, ok. Tu ce ai incercat?
 Eu, de-a dat amertanul.
 Am incercat sa intelegi pe ce e din jur.
 Si ai reusit?
 Sa ajung la ideea.
 Sau te-ai invat cand incerc?
 Am si reusit.
 Ok, bravo. Super tare.
 Altceva, ce am mai facut?
 Nu ma uit sa nu-mi judec.
 Ok, ati reusit sa nu judecati?
 Sau daca n-ati reusit sa nu judecati, ati reusit sa observ
 ati cand judecati?
 judecați atunci e ok la început pentru început pentru etapa
 în care suntem este perfect în regulă să observăm când o
 facem nu să ne criticăm de ce o facem.
 Dar oare de ce e important să nu judecăm că sună bine o șo
 istică.
 Dar de ce.
 Cineva a zis asta și pe ce s-a bazat.
 Da.
 Ca ai acelasi lucru pe care il duc la el.
 Pentru ca, asa cum eu am dreptat de pe harta mea si el are
 dreptate pe harta lui, avand informatiile lui, probabil ca
 si-o asvandi la fiecare.
 Pără aceea, pe era contrariu, cealaltă redetate pe harta
 lui, la fel ca și mine.
 Ok, și la ce mă ajuta asta?
 Cum orijoar de mai întâi conflicte sau cel puțin așa?
 Și dacă nu mai întră un conflicte, ce alternativa?
 Să ascult, să fii deschis, să înveți.
 Ok, și la ce mă duce asta? Dacă ascult, sunt deschis, sunt
 curios, la ce mă duce?
 Pacing.
 Ce e asta?
 Care mai urmește?
 Pacing, am ajuns cuvânt. Ce e pacing? Nu știu ce e.
 E rețetă de shawarma? Ce e asta?
 Falafel.
 F-a la fel.
 F-a la fel.
 La ce ma ajuta daca fac la fel sau fac pacing?
 Ca putem sa comunizam.
 Da-ti-mi exemplu de pacing.
 Ce-i pacingul?
 Adaptare la harta metală.
 Adaptare la celălalt cu scopul de A?
 De a crea un raport.
 Bravo, de a crea un raport.
 La ce mai astia crezi acest raport? Ce e raportul?
 Al contabil? Despre al vorbim?
 La influențare.
 Dar de ce mi-e necesar raportul ca să influențez?
 Ca să putem transmit informațile pe care noi le ținem în
 felul în care ele le-ar putea.
 Ok, super tare. Deci practic de traducere a proprii mele hă
 rți mentale în conformitate cu harta lui.
 Dacă nu am raport, indiferent cât de corect, reală, bună,
 benefică, valoroasă este harta sau informațiile pe care le
 am eu, pe harta mea, în legătură cu acel subiect,
 în lipsa raportului nu vor ajunge la celălalt.
 Vă aduceți în minte?
 Dacă nu am raportul ca și condiție precondiție de bază, nu
 am cum să comunic, indiferent cât de valoroasă este informa
 ția pe care eu o dețin sau produsul pe care pot să o ofer
 sau direcția în care vreau să mă duc.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422384139.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422384139.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422720391.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422720391.txt
@@ -0,0 +1,905 @@
 Ce faci sau cum interpretezi comportamentul partenerului d
 acă tu realmente îți dai jos masca și ești chiar autentic în
 relația de lucru?
 Tocmai pentru afiră, alătia și stabilă și puternică și part
 enerul spune că nu ești naturală.
 Nu ești naturală în conformitate cu așteptările și ceea ce
 cred el că ești tu.
 Nu ești naturală în raport cu așteptările lui și cu ceea ce
 și-a format el în timp ca percepție că ești tu.
 20 de ani te-a pus
 Exact
 Si tu brusc e dai
 Cum a prăjit ceva
 Si brusc e dai
 Ii poate
 Si brusc e dai
 El pentru el sunt doua persoane diferite
 Pentru ele ca si cum ba, unde e iubita mea, unde e?
 Who the fuck are you, stii?
 Ca poate nu-i cu tine si astea ce vede naturala cu el
 Ca el vrea altceva
 Exact, numai cum zice Diana
 Numai ca vrea altceva
 Se asteapta la altceva pentru ca este acolo pentru altceva
 Si tu brusc e zi pe asta-i un pic ca te-ai incelat
 Dar nu te-ai înșelat tu.
 Eu te-am înșelat într-agilii mele pentru că m-am pus masca
 pe ochi
 în raport cu ceea ce te aștepteai tu să vezi, ca să te pr
 ini și eu pe tine, pentru că și eu la rând meu am așteptări
 le mele.
 Că e un dutevină, nu e unul sau altul, e un schimb.
 Are sens?
 Bă, nu vă iau cam tare.
 Că nu vreau să vă... sigur?
 Lista, deci lipsa asteptarilor duce la...
 Cum?
 Lipsa asteptarilor.
 Asa?
 Si la disparitia mă stiu.
 La un punct, da. Până la un punct, da.
 Când nu ai asteptări de la o persoană, o accepti.
 Când ai asteptări de la o persoană, nu o accepti.
 Ideal este să nu ai asteptări?
 Ideal este să nu ai asteptări, pentru că tu...
 Exact.
 Deci să nu ai, de lor.
 Exact despre asta e vorba. Cum să nu am așteptări de la
 partner?
 În momentul în care ai așteptări de la partner, practic din
 structura ta verbală spui
 Eu sunt în acea relație pentru că asta.
 Beneficii, return of investment, ROI, cum vrei tu să-i spui
 .
 În momentul în care acele așteptări dispar din orice fel de
 motive constat că el nu poate să-mi le mai ofere,
 La nivel de structură verbală dispar e motiv pentru că eu
 sunt în acea relație.
 Corect? Asta înseamnă,
 Concluzionând regula de trei simplă, eu nu sunt acolo
 pentru parteneri. Sunt acolo pentru benefici.
 Bine, și el trebuie să fie tot așa.
 Trebuie?
 Trebuie să fie tot așa cum?
 Dacă el nu stă jos masca...
 Știi ce se va întâmpla? Să întâmplă două lucruri.
 Să înțeai posibilităța.
 Să întâmplă două lucruri.
 În momentul în care ajungem la un nivel în care îmi dau se
 ama că am o mască, mă prefac, mă comport într-un fel pentru
 niște benefici,
 îi conștientizez, mă maturizez și încep să lucrez la îmi da
 jos masca,
 de obicei celor la zi din jurul meu nu o să le placă inclus
 iv patenori de cuplu,
 pentru că așa cum vorbeam mai devreme, iau așteptări și
 benefici după urma măștii tale.
 Și apare opțiunea, dar știi, în cadru, în partea cu ea
 apare opțiunea?
 În partea lor.
 Să stea cu tine și să te cunoască așa cum ești, să te
 accepte să creșteți împreună sau să plece.
 Dar nu e decizia ta.
 Da. Și dacă stă cu tine, mai are încă două opțiuni.
 Ori se bucură de tine așa cum ești, sau profită de tine.
 Cum?
 Că poți să făcești că tu ești deschis, o ferie, tot ce poți
 .
 Mhm.
 A fi vulnerabil înseamnă a oferi tot ce poți.
 a fi vulnerabil înseamnă a renunțat să porți o mască, a
 acceptat că uneori e posibil să te doară
 și a nu forțat ceva ce nu merge.
 Și a zis-l e ceva foarte interesant.
 Nimeni nu te poate răni, sau, cum ai zis, nimeni nu poate
 profita de tine dacă tu nu îi permiti.
 Nu te obțină?
 Exact.
 Dacă tu nu ai nicio așteptare față de celălalt...
 O oblică nimică, dar am o asteptare de la mine.
 Te rog frumos, sa-ti place, nu-ti place, descurca-te.
 Nu la modul ala, pentru ca...
 Ok? Devenim agresivi? Te rog.
 Asa. Asa.
 Ghi-si ce fac eu cu voi de momentul in care ne-am cunoscut.
 Reusit? Da.
 Va... fara sa va dati seama,
 va sprijini, va ghide si prin exercitiile pe care le facem,
 Vă arăt cum, pentru că dacă nu sunt eu exemplul ăsta, nu o
 aveți cum să știți cum se face.
 Dacă în acest context pe care îl aveți timp de 7 luni de z
 ile la dispoziție, nu reușiți să vă asumeți...
 Atenție, nu e vorba de dau masca jos, e vorba de decizie.
 Să vă asumați decizia de a-mi da masca jos în containerul ă
 sta safe.
 pentru ca scopul meu, sensul meu ca ghid, este sa ramforcez
 cat de despot acest container ca sa fie ermetic, inchis.
 Asta inseamna safe.
 De aia v-am spus la inceput, daca iti tinezi minte, ce vorb
 im ramane aici, ce discutam impartasim ramane aici, ce int
 rebam ramane aici.
 Mai departe nu discutam.
 Însă da, îți garantez că la un moment dat, unii deja au lu
 at decizia asta și mă bucur, toți veți avea o întrebare în
 căpșor care vine de la voi, bă, Mare Rus, să mă prefac sau
 nu?
 Și asta ține de voi ce îți răspunzi, de tine ce îți răspun
 zi, nu de mine. Adică nu ține de genul, ați să-mi întreb co
 legului de acord să-mi dau eu masca jos? Nu merge așa.
 Iata.
 Unii deja au făcut asta și mă bucur. Adică am sesizat sch
 imbarea de atitudine.
 Întrebările care se pun, subiectul pe care mi se pune, ton
 ul pe care mi se pune, felul în care primește răspunsul.
 Faptul că observ că a renunțat la controlul invulnerabilită
 ți, pentru că oricum ăla nu există.
 Adică invulnerabilitatea nu există, v-am zis. Eu știu asta.
 Când văd afișarea fără filtrea vulnerabilității la unii,
 și vă garantez că aveți toți opțiunea asta, numai unul mai
 incet, unul mai greu,
 fiecare cu ritmul lui, e perfect natural,
 când văd afișarea vulnerabilității, îmi dau seama cum o lă
 sa de-a masca jos.
 Și aici mă refer la exemplu.
 Un tremur al vocii atunci când vorbește,
 pentru că simte emoții puternice.
 Însă nu se oprește din vorbit.
 Are sens?
 Pentru că nu se oprește din vorbit și e clar că are emoții,
 mie mi-ar atătă că a renunțat la masca de
 eu sunt perfect, pentru că își afișează vulnerabilitatea și
 nu mai încercă să o controleze.
 E un semnal clar?
 În momentul în care, nu știu, dintr-un motiv sau altul,
 alegi să îmi împărtășești ceva, mie sau colegilor, care te
 emoționează atât de tare încât
 Lăcrimezi. Faptul că nu-ți ascunzi lacrima aia, pentru mine
 este semnalul clar că tu ai trecut de partea renunțării la
 masca.
 Nu trebuie să-mi spui. Se vede. Are sens?
 În momentul în care împărtășește un alt coleg ceva, care ră
 zonează cu tine și te văd că ești afectat la modul de emp
 atie cu acel coleg,
 Nu trebuie să-mi spui că te văd. În momentul ăla, observ și
 constat, are un țar la masă.
 Ți-am răspuns?
 Nu trebuie să-mi spui, uite, eu ce pun de azi, fac asta.
 Dacă e un lucru, o secundă, Miha, te cred.
 Și mă bucur.
 Dacă e un lucru pe care l-am învățat pe parcursul experienț
 ei ca ghid pentru alte grupuri de oameni,
 Cât și în special din experiența mea, ca și explorator la r
 ândul meu în alte conjunturi, în alte contexte, în alte curs
 uri la care mă duc constant atenție.
 Deci, eu nu-mi zblocat aici ca ghid, mă duc pe treaba mea,
 pe drumul meu, pe felia mea.
 Cât de despot.
 Nimic, de când am început drumul ăsta, de acum 7-8 ani, nim
 ic din tot ce am făcut, din tot ce am citit, din tot ce am
 aflat,
 din tot ce am primit financiar sau în orice altfel, din or
 ice sursă, nu m-a ajutat să cresc mai mult,
 băi, nimic, deci știu ce spun, nimic, nu m-a ajutat să cres
 c mai mult decât renunțarea la masca celui care vroiam să
 par.
 Nu există. Nu am găsit până acum ceva mai rapid, mai vindec
 ător, mai total și mai plin de resurse.
 Nu a existat. Și am primit multe recompense.
 Laude, feedback, bani, aprecieri, recomandări, vorbe bune,
 îmbrățișări.
 Am primit un milion de resurse, faine, de valoare.
 Nimic nu m-a ajutat să cresc mai mult, decât renunțalea la
 cel ce vroiam să parcă să sunt.
 Chiar acum, două zile am fost la un curs cu Cristina, soția
 mea, la un curs la un film,
 A Star is Born, cu Lady Gaga și cu Bradley Cooper. Vă recom
 and filmul, e splendid.
 În care, la un moment dat, în cadrul filmului au fost țim
 ente super intense, emoționali.
 Înainte, eram ceva de genul... ce fraier, să știi, plâng.
 Acum, stăteam și mă uitam la film, nu aveam niciun fel de
 grață, observându-mă, în momentul în care am început să lă
 crimez.
 Pentru că eram atât de conectat de povestea din film și at
 ât de mișto, mai impresional,
 nici nu m-a interesat că în stânga și în dreapta mea erau
 alți oameni, că era Cristina în dreapta și în spatele meu
 și în stânga alți oameni.
 Mi se rupea.
 ala e momentul, ala e de care vorbesc, autenticitatea.
 Nu m-ai impasa, eu stiam ca asa sunt, mi-am descoperit la
 un moment dat, in timp,
 o sensibilitate pe care mult timp am reprimat-o
 si care nu se vede datorita constitutiei mele si rolurilor
 pe care mi le iau.
 Inseamnul la nivel interior, acum mult timp, am descoperit
 ca am o sensibilitate de multe ori handicapanta, o consider
 am eu atunci.
 pentru că mă făcea să simt ce simt altioameni fără să vreau
 .
 Atât de mare era și e.
 E, când am început să o accept, la modul că, bă, ăsta sunt,
 nu am ce să fac,
 nu am nicio problemă, că atunci când sunt emoționat, să-mi
 manifest lacrimile.
 Nu am nicio greață.
 Nu mai am, aveam.
 În capul meu era regula, pe harta mea mentală, bărbați nu
 plânc.
 Vă se pare cunoscută?
 Sau dacă plângești vulnerabil și te judec alți?
 Nu mai am nicio treaba.
 Dar asta pentru ca...
 Asta e dezavantajul pe care il pot observa altii.
 Ba, cum adica sa il acrimensam?
 Tebă, deci...
 Asta e judecat, nu-mi mai pas.
 Resursele pe care mi le-ai deblocat aceasta tetulina
 interiorului meu sunt incomensurabile.
 Nu pot fi exprimate.
 Si e valoara pentru toți cei care aleg variant asta.
 Evident, se antreneaza.
 nu e ceva ce decizi.
 Se antreneaza,
 e ca si cum pui asa un degetel in apa, in tarii sa vezi cam
 cum e,
 observi ca te basi cu tot, tu te basi pana la bru,
 te basi cu totul si accepti ca e si variant aia.
 In stămantul in care constati
 recompensele, nu ai cum sa te intorci inapoi.
 Inclusiv in relația de cuplu.
 Discutiile pe care le am acum cu Cristina, nivelul la care
 le descutam,
 subiectele pe care le abordam in cuplu,
 de când am renunțat la masca
 celui ce vrem să părem
 sunt la cu totul alt nivel.
 Da, nu e confortabil, asta pot să vă spun.
 Când treci de iluzia confortului
 și accepti disconfortul,
 crești. Legea naturii.
 Ca și atunci când treci la sală.
 Te doare mușchiul, te rupe,
 E semn clar că el crește atunci. Corect?
 Ok, mai vrea cineva să întrebe ceva pe aici de nou? Aștiu,
 te rog, Iza.
 David Moldan, dacă bine zic, crea că cii care un accent
 foarte mare pe aspectul exterior, aspectul fizic, au cel
 mai puțin încredere ei.
 Da, am lucrat cu momentul de genul ăsta, așa este.
 Nu putem să facem o regulă de genul toți.
 Că nu ai prijă de tine?
 Da.
 Asta-i cum o să ai?
 Așa este.
 Așa-i cum o să ai?
 Nu aș putea să zic că toți cei care fac asta au această
 carență de încredere în ei.
 Nu pot să zic asta, că toți, pentru că nu i-am cunoscut pe
 toți.
 Însă pot să-ți confin din propria experiență a lucrat cu o
 ameni care erau obsedați de fitness
 și de aspectul fizic exterior.
 Bă, obsedați.
 Altceva nu știau să facă.
 ajuns la fel de faliment, operații estetice, haine mega sc
 umpe, cosmetice, fitness, antrenori personali ca imagina să
 fie perfectă
 și în momentul în care apăsam pe un buton de vulnerabil
 itate, se spărgea tot, tot imaginea aia de sine picat, se sp
 ărgea sândări.
 Pentru că la nivel interior, nu exista acea perfecțiune, n-
 avea cum să existe,
 dar ei trece altă posibilă să o afeșteze în exterior.
 E imposibil.
 La fel ca atunci când un om agresiv, verbal sau fizic,
 manifest această agresivitate,
 poți să fii sigură, aproape sigură, 99%, că în interiorul
 lui se simte foarte, foarte slab.
 Nici un om super agresiv nu e în interiorul lui aliniat.
 De obicei oameni agresivi, super agresivi verbal sau fizic,
 în interiorul lor sunt foarte răniți, nu știu să explic cea
 asta pentru că nu au vocabularul, însă reacționează în
 exterior ca să compenseze ce se simte în interior.
 La fel e și cu cei care afișează în exteriorul lor ca și
 corp, trup perfect, machiaj perfect, fără deficiențe, haine
 de modă, mașini scumpi și așa mai departe.
 încearcă să compenseze ceva ce în interiorul unui nu simt
 că există.
 Ce se întâmplă după?
 După ce?
 De exemplu, dacă...
 Hai că mă dau pe mine exemplu, eu nu am foarte mare credere
 mine.
 Ce se întâmplă? N-o să mă mai alanjez dacă o să am o cred
 ere mine?
 Asta m-ai auzit când am zis nu toți?
 Că am zis nu toți, că nu e valabil la toți.
 Cu ce te ajută răspunsul meu? Că nu pot să-ți răspund, că n
 -am de un să știu.
 Unul e să te aranjezi pentru că te stimezi și te respecti
 și altul e să te ultra aranjezi pentru că simți că altfel
 nu ești perfectă.
 Cunosc oameni și poate știi și tu, care dacă ies din casă
 și șuvița care și-a pus-o la 6 stă așa, să-ntoarce înapoi
 în casă și stă încă o oră să-și pune așa.
 Cunoaștește-așa? Eu despre aia vorbesc.
 Eu despre aia vorbesc.
 Dacă s-a mordurat un pic pe bulguleța aici,
 stă o oră în baia să se curățeană, încum va să fie văzut în
 halul ăsta.
 Ați auzit aștia?
 Despre aia vorbesc.
 Încearcă să compenseze în exterior ceva ce lipsește în
 interior.
 La nivel de încredere în noi,
 toți am vrea mai multă.
 Pot să-ți dau în scris.
 E natural.
 Aspectul fizii pe care îl întreținem și pe care îl afişăm
 și de care ne îngrijim,
 e din punctul meu de vedere o decenta.
 Si pentru mine, in primul rand.
 Eu ma refer, nu-mi pasa de radintea lor vizuala, mi s-ar ru
 pe lor de radintea lor vizuala,
 e vorba de ce simt eu fata de mine.
 Grija pe care am eu fata de mine arata cat de mult ma iub
 esc eu pe mine.
 Da, atentie, eu ma simt la fel de mine si daca-si si ufulit
 si daca sunt dat cu gel.
 Și dacă sunt nebarberit, că am o zi în care n-am echios să
 mă barberez,
 și dacă sunt făcut gjigel.
 Dar nu mă duc în extrema, nici aia în care să nu îmi pese,
 cum arăt,
 nici în extrema laltă din care nu ies din casă dacă n-am că
 rerea făcut un milimetru mai încolo.
 Asta sunt extremele de care vorbesc eu.
 În mijloc, e echilibru de care vorbești tu.
 Te rog, Ariadna.
 Scusă-mă.
 Ar trebui să îmi parteșesc că, de exemplu, au patru ani av
 ut un om de genul ăsta,
 cu periunța foarte mare de perfecție
 și am infestat-o foarte mult
 în modul cum aparea în modul meu
 exterior și interazionat cu ceilalți
 Ce pot să spun din experiența mea
 era că
 chiar dacă, să zic așa, primeam încurajările
 celorlalți că o ai ce fain e
 și ce bine arășe pe capi
 eu continuam să îți iau volul ăla interior
 pentru că nu mă simța suficient de bună
 sau suficient de bună și n-aveam o credere mine
 iar la nivel de cum se manifesta
 și văd de acum diferența
 și văd de acum diferența, comportamentul era o altă energie
 ,
 chiar dacă omul acolo arăți și te grijești, ești foarte
 rigid,
 trești într-o stare constantă de stres, de oare acum mi s-a
 mișcat șvița aia.
 Ce pot să spun în momentul ăsta după ce am lucrat la mine,
 îi exact aceeași chestie că mă simt bine în primul rând în
 pielea mea
 și pot să aleg dacă vreau asta să mă machiez sau nu mă mach
 iez,
 dar asta nu mă face să mă simt un om mai bun, mai superior
 sau mai slat.
 Și te îngrijești pentru că, în primul rând, tu te respecti
 și te îngrești pe tine,
 nu neapărat pentru că vrei să...
 Adică...
 Pari cumva.
 Da, vrei să nu rănești de vizual pe ceilalți.
 Sau vrei să pare altceva decât ești.
 Acum, atunci, eu mă simt bine,
 că sunt convinsă din interiorul meu că nu am cum să rănesc
 pe cineva,
 nu am de grau să-i dau cădură și poate un exemplu personal
 sau înțelegere
 înțelegere, să facă și pasurile așa când am vorba să răne
 ască sau să știu.
 Super tare!
 Ce-mi zice Ariadna și ceea ce eu declar și susțin și vă sus
 țin prin tot ceea ce o să facem împreună,
 ea a făcut switch-ul de la exterior către interior, a făcut
 switch-ul de la interior către exterior.
 Ca atenție, se concentrează, s-a concentrat și a ales vari
 anta să pornească evoluția,
 Dacă vrei, maturizarea, curățenia și resursele ca să le
 primezi din interior, în tăi, din lumea mea interioară,
 ceea ce înseamnă mult, o să vedeți ce înseamnă, către
 exterior.
 Și într-un mod ciudat o să observați că atunci când te
 concentrezi pe lumea ta interioară,
 pe curățare, pe resurse, pe vindecare, pe deblocare de
 resurse, de aliniere, de cum vrei tu să-i spui,
 Într-un mod ciudat, eu zic interesant, mult zic ciudat, l
 umea exterioară se alinează.
 Ca să corespundă lumii interioare.
 Darian.
 Aș vrea vreodat o comentare la ideea conuț-poasă,
 cea puțin de pe harta mea și...
 Oamenii care lucrează în momentul ăsta, văd ideea asta că a
 nu spăsa înseamnă că nu avea sentimentele care există astea
 în viață.
 Și a nu spăsa, nu s-a tăiat așa ce nume-ar ta, ci tot mai a
 conștientizat, sau cel puțin asta cred eu, a conștientizat
 ce emoții ai, dar a decită-te cât de mult te las să le
 influențezi și care-i valența lor asupra ta în primul rând.
 Dar nu că nu mai în pas, eu sunt în lumea mea, nu am văzut
 că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că
 nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu
 mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu
 mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu
 Dar nu ca nu mai imi place, sunt in lumea mea, vreo sa nu
 mai imi place.
 Asta am vazut ca oameni nu vorbicii de asta acum ca nu mai
 imi place, adica sa puteti sa...
 Deci o sa le explic.
 Da, Miha.
 Și eu nu o să mă torn dinapoi la acea relație de public.
 Așa? O să mai vorbim pe parcursul...
 Pără rămas că nu aștept în nivel al celorlalți, o să văd
 cel mic.
 Oferi celorlalți, nu că te-ar obliga neapărat, că-ți doreș
 ti să-i oferi.
 Și nu există timp.
 Dar ai gândit de fapt ce vede ala?
 Da.
 Ești sigură că vede ce vrei tu să vadă?
 M-am gândit că vorbesc de lucruri diferite.
 O secundă, Lie, că vreau să văd ce zice Miha până la capă.
 Făi tala minunată.
 Nu, e regulă.
 Și vreau să gătim, ok, ziceai că la un moment dat celălalt
 ori rămâne, ori pleacă, dar când rămâne și cu o comport
 amentă e aceea.
 De aia, tu se oferi, tu se faci, tu...
 Idealul în relație de cuplu, da, atenție, vorbesc de un
 ideal pentru că niciunul am atins,
 e doar un ideal încătre care tind și pe care îl cunosc și î
 l accept că este ecologic sănătos,
 Este momentul în care ati auzit mulți ideea și conceptul de
 iubire necondiționată, nu?
 Ați auzit-o pe asta, iubire necondiționată, nu?
 Nu ești pe planeta pe planeta Pământ, în momentul ăsta cine
 va care să fi...
 Dacă sunt, sunt 5 maxim.
 Adică...
 De-aia tind, da, și sunt în calendar cu roșu, da? Deci...
 De-aia zic tind căteaia, pentru că nu am atins-o, decât, po
 ate să spunem,
 contextual, sporadic, uneori, nu permanent.
 Dar stiu cum se simte ca am atins s-o de cateva ori.
 Este de a oferi nu pentru ca imi doresc sa o ofer, ci
 pentru ca pot.
 E o diferenta intre imi doresc sa o ofer, pentru ca de mult
 e ori imi doresc sa o ofer
 pentru ca vreau sa ma simt intr-un anume fel.
 Sunt oameni care sunt atat de buni samariteni incat as vand
 casele,
 averile, afacerile, iau tot din casa, vand si dau altura
 pentru ca vreau sa salvezi lumea,
 sa fac lumea un loc mai bun. Ba, prietenii!
 1. o să reușești singur
 2. în procesul ăsta e posibil să îți faci răuție
 3. dacă nu te roagă nimeni
 ii vine de la tine către alții nu neapărat e nevoie de asta
 De ce fac asta? Să însuștește bine?
 Ca să te simți tu bine, pentru că istoria de 2000 de ani a
 unor religii
 ne învață
 fimilos
 Dă altuia ce ai tu
 Oferă și altea se
 Sau dă tot
 Nu va trece prin gura, nu va ajunge in rai un bogataj, tot
 asa cum prin gura acului nu va trece o camila.
 Va suna cunoscut?
 Mă rog, decât un bogataj să intre în stături în rai.
 Astea vin din convingii religioase, din mai multe doctrine
 și dogme, că nu vreau să dau nume că nu mă interesează.
 și suntem educați să ne comportăm așa pentru că, oferind,
 ne plătim,
 știi ca și cum auzeam într-un număr de stand-up la un mand
 at pe cineva care zicea,
 hai să fim sinceri că puțin, să nu zic nimeni, oameni oferă
 unor cerșători pe stradă 5 lei sau 10 lei
 pentru că simt ei că vor să facă asta fără nicio fel de
 resur, fără nicio fel de recompensă.
 Majoritatea la nivel de lume interioara au ceva de genul,
 trec pe langa un cerciator, il vad ca asceapta sa da 5 lei
 si scoate 5 lei.
 Doamne Doamne, vezi, da? 5 lei, sa tii acolo. Cam asta e at
 itudinea interioara.
 Nu zic ca la asta te-ai referit tu, Mihai, am vrut numai sa
 completez ca idealul din punctul meu, de veri pe harta mea,
 este cand oferi pentru ca poti,
 nu pentru ca iti doresc sa oferi, pentru ca, pe cei cand it
 i doresc sa oferi, e tot o investitie.
 Ca primesc ceva la schimb.
 Stii?
 Asa?
 Plegi din casnicie, o accepti cu noi, sau traiesc altfel...
 Nu stiu raspunsul corect in varianta ta.
 Exact, nu stiu.
 Formuleaza altfel intrebarea pentru ca nu voi putea sa-ti
 raspund, nu pentru ca nu pot la nivel de cunostințe, ci
 pentru ca nu vreau
 să răspund la o întrebare atât de personală de pe harta ta,
 pentru că nu sunt pe harta ta.
 Deci nu în studiu meu, de că nu la...
 Știu, știu, dar era importantă pentru tine întrebarea și de
 aceea ne-am vrut să răspund...
 Era importantă pentru că...
 Acea iubire ne-a făcut camara de-aici, și tu tot da, și tot
 da...
 Oricum nu accesăm constant, te asigur.
 Că nu accesăm constant.
 Te-am spus sporadic, contextual și rar.
 e mai mult o atitudine catre care tind decat in care sunt
 constant.
 Asta pot sa-ti da un scris.
 De cele mai multe ori cand eu tot dau, dau, dau, dau, dau,
 dau,
 de obicei este vorba de investitia aia de
 ba, dau, dau, dau, dar ma astept sa primesc la un moment
 dat.
 Si e motivatia neecologica de a ramane intr-o relatie de cu
 plu.
 Adica, pe termenul unui, sanatos.
 Eu as investi altfel.
 Ce simt eu de sunt atat de constrins sa ofer constant
 Ca sa primez la randul meu ceva ce aparent inca nu am in
 mine.
 Observi abordarea diferita.
 Cum as putea eu sa aduc in mine ceea ce astept sa primez de
 la celalalt?
 Pentru ca se poate.
 Cum?
 Ai deja nu stii sa acceseze.
 Ai deja nu stii sa acceseze, da.
 Da, Mihai, te rog.
 Mihai, Mihai, te rog.
 Ok, hai în ziua, da?
 Da.
 De ce mai e pentru unul dintre alții acuma dacă nu ai bine
 același?
 Pentru că e mișto.
 Dacă ajunge...
 Nu prea poți să te ții în brațe singur, știi?
 Deci aici am dat-o.
 Mai sunt câteva.
 Zic repede bărbații.
 Ok.
 Unul din motivele pentru care
 ne este greu sa ne dam masca jos
 este pentru ca am exersat-o foarte mult timp.
 Exersand-o foarte mult timp am ajuns sa credem ca noi aia
 suntem.
 Cine au zis cuvântul personalitate?
 Ok?
 Ma bucur. Cine au zis ca cursurile de zultare personala
 imi bogatesc personalitatea?
 Ok?
 Cine au zis sau au admirat pe altcineva pentru ca are o
 personalitate faina?
 Mâna sus, ok? Multumesc.
 Personalitate
 vine din cuvântul persona, din greacă,
 care înseamnă masca.
 Personalitatea pe care o admirăm la ceilalți,
 indiferent cum o descriem,
 personalitatea pentru care suntem noi admirați,
 indiferent de cum ne este descrisă,
 nu este decât o masca
 pe care o purtam.
 Si pe care o cizelam, si pe care o lucram cu DALTA,
 in functie de interese, asteptari, scopuri, obiective viito
 are.
 Dar personalitatea noastra nu suntem noi.
 Are sens?
 Noi doar o purtam.
 Exact asta e treaba de cea mai faina, pe care...
 Vă invi să vă puneți de azi înainte, pentru că nu o să vă
 pot da răspunsuri eu.
 Mă provoacă și-mi place.
 Contrar a ceea ce ne educa societatea sa credem, hai sa fac
 em altfel un joc ulesc foarte rapid.
 Spune-ti in voi care sunt motivele pentru care v-ati dorit
 sau va doriti o relatie de cuplu sau pentru care ramane-ti
 in relatie de cuplu in momentul asta.
 Dati-mi exemplu ca sa vedem...
 Nu, nu. Deci ma refer ale voastre, nu societatea. Deci care
 e motivul pentru care tu, cel care acum ma asculti, iti do
 resti, iti ai dorit sau ramai in momentul asta daca esti in
 o relatie de cuplu?
 pentru tine, nu pentru acția.
 Mă simt iubită.
 Beton, altcineva?
 M-am durit pentru afișoare în public.
 Afișoare în public, altcineva?
 E un motiv foarte sincer, atentie.
 Un plăcer de vreo mătă.
 Atenție, atentie, este un motiv foarte sincer care să regă
 sește pe harta mai multă oameni decât o să vină să credeți.
 Așa este.
 Recunoaștere socială.
 Bravo, Radu. Bravo. De acord total. Bravo.
 De caznicisim.
 Exact, bravo.
 Hai să te feriosi.
 Exact, despre asta vorbesc.
 Spuneți-mi ce vă aduce vă o, sau simțiți că e necesar de r
 ămâneți în relația de cuplu sau vă doresc una.
 Nu aveți cum să greșiți. Miha, te rog.
 Acest lucru că nu te poți tine în brață.
 Nu te poți tine în brață singur, ok?
 Compensează ce nu am eu.
 Compensează ce nu am eu, ok?
 Altcineva?
 Impartășem emoții.
 Împlinește nevoi.
 Parteneri de drum.
 Comfort.
 Bani!
 Bravo, bravo, bravo, bravo!
 Toate au sens.
 Si sunt reale.
 Insa sunt doar niste consecinte ale scopului real al relat
 iei de cuplu.
 Scopul real din punct de vedere psihologic pentru care intr
 am si simtim nevoia sa intram in relatie de cuplu, psih
 ologic, este evolutia.
 Sa crestiu in ochiul meu?
 Sa cresc eu.
 Nu sunt responsabil de evoluția partenerului meu.
 Sunt responsabil de evoluția mea.
 Nu creștem împreună de multe ori.
 Cunosc foarte multe relații în care unul a început să cre
 ască, să dezvolte, să educe, să maturizeze
 și celălalt a ales din teamă să rămână pe loc și la un
 moment dat relația s-a rupt.
 Sau, ala care a crescut a zis, mi-asum, că suntem diferiți
 pe drumuri diferite,
 dar mie-mi e ok așa, n-am chef să-mi bat capul cu altul.
 cu altul. Ce a ramas asa? E posibil.
 Insa psihologic.
 Nevoia noastra de un partener de cuplu este de a
 evolua pentru ca partenerul de cuplu in toa o relatie este
 cel care ne arata cel mai clar mai bun decat orice alt
 curs de totare personala.
 In ce directie tu ai de crescut.
 Emotional mental psihic si tot ce vrei.
 Nimeni nu ti atingi comunicarea cum zice Adida.
 Bravo, bravo, bravo!
 Nimin nu-ți atinge butoanele mai eficient decât un patener
 de cuplu.
 Să te-aiți de acord cu mine?
 Da, am de acord.
 Bă, el apoi parcă știe, când nu trebuie să apese, fix acolo
 vede.
 Bă, buton, buton, buton!
 De acord?
 Ăsta e motivul pentru care noi avem la nivel de subcons
 cient programată nevoia de a fi între relații cu altcineva.
 Nu...
 echipa, nevoile, alea sunt consecințe care sunt ok, sunt
 naturale, sunt o consecință.
 Scopul real pentru care nu ne place să stăm singuri este că
 la nivel subconștient avem o nevoie de a crește, de a evol
 ua.
 Și ne omplinim cel mai bine în relație cu altcineva.
 Pentru că oamenii pentru noi sunt siguri că ți-au auzit
 asta, oricât de ușoistic ar sona, sunt oglindzi.
 La unii sunt oglindiți psihologice în care noi ne oglindim
 și vedem cum suntem noi de fapt.
 Nu cum vrem noi să părem, ci cum suntem de fapt.
 În momentul în care accepti acest scop, acest rol al relaț
 iei de cuplu, începi să crești cu o rachetă legată de mână
 de un milion de ori mai rapid decât până atunci.
 Dar ghici de ce?
 De obicei, în etapa în care
 poți să iei decizia să crești pentru că observi
 adevăratul rol al partenerului în viața ta, de obicei at
 unci rata să termină.
 Pentru că atunci devine anaibidă, inconfortabilă relația,
 începe să apară certurile constante, începe să apară manip
 ulările constante de ambele părți,
 începe să apară acuzele de genul tăi schimbat,
 nu mai ești cum ai fost, apare lupta
 Și de obicei 99% relația să rupe atunci.
 Te-am pierdut pe drum.
 Te-am pierdut pe drum sau nu mă mai iubești?
 De par că tu ai intrat în relația pentru că te iubea.
 Bă, n-avea cum. Când auzi chestia aia, te iubesc în prima z
 i, eu iau foc.
 Că n-ai cum psihologic să iubești pe cineva în prima zi.
 Vrei să-i tragi una dacă vrei, altfel.
 Vrei să-l duci la o plimbare, dar nu îl iubești.
 Înțelegi? N-ai fizic, psihologii n-ai cum.
 După asta, mă, mă, te iubesc că în prima zi iau, ok,
 bullshit, dar tac, că nu tot timpul am eu rolul de ghid.
 Unde eram că m-am aprins?
 Ah, relații de cuplu de obicei în momentul în care au șansa
 oportunitatea să crească cu adevărat ambii parteneri, se r
 up.
 Și când deciți să ieși din relații, se presupune că ai cres
 cut suficient sau că nu mai ai nevoie de cuplu?
 Nu, de cele momenturi ieși din relații pentru că brusc este
 atât de inconfortabilă încă tu nu mai vrei să faci acele
 fort.
 Asta ce presupune-i tău?
 presupune că nu ai chef să crești.
 Și care este...
 Și acolo și te chinuia, urași.
 Nu, nu, nu.
 E o diferență într-o relație...
 Atenție, e o diferență într-o relație toxică.
 A te chinui, e o relație toxică.
 Sau mă rog, să te lași manipulat.
 Agresivitate verbală, manipulare, agresivitate fizică,
 sabotaje constante, critice,
 certul la nivel de apropiere cu violența fizică
 este o relație toxică.
 Sau distanță.
 E o relație toxică.
 Inconfortul, si faptul ca eu nu sunt dispus sa ma adaptez
 ca si comunicare, cum zicea Adi, sa il inteleg pe celalalt,
 sa ma adaptez la celalalt, sa investighez la mine ce oglind
 esc in celalalt, sa invindec propriile randi ca sa nu mai
 mai apes celalaltul pe ele, se numeste relatie de baza.
 Dar nu ajunge aici pentru ca de obicei ce mai mult zic, te-
 ai schimbat, nu mai esti cum credeam ca esti.
 Traducere, beneficile pe care le asteptam nu mi le dai, asa
 ca ma duc acasa ca o altcineva.
 Și ghici ce? Vei întâlni o altă persoană care îți va apăsa
 exact pe aceleași butoane și vei ajunge la mădă la conclu
 zia.
 Toți bărbații sunt nu știu cum, toate femeile sunt nu știu
 cum, lumea e în loc rău, nu mai vreau să am de aface cu un
 ii, nu mai întră în relația de cuplu niciodată.
 Da, e ca și cum ai spune, nu vreau să cresc niciodată. Pent
 ru că din punct de rep țihologic, cel mai rapid și eu dau în
 scris, cel mai bun curs de dezotare personal din lume pe
 care eu l-am avut, a fost relația de cuplu.
 Deci, ideea nu e sa stai intr-o relatie care nu...
 Sa faci o relatie toxica si o relatie care te provoaca.
 Pentru ca o adevarata relatie de cuplu nu este una in care
 e numai lapte si miere, totul e superb,
 avem ponei roz pe pereti si ne-am tatuat iubii si iubitica.
 Nu, aia nu e o relatie perfecta.
 Relatia perfecta este o relatie care te provoaca sa nu ram
 ai același.
 E posibil ca unul din parteneri sa refuze provocarile, dar
 asta nu e treaba ta.
 Ghiția cu e.
 A lui.
 E o altă provocare.
 Observi?
 Nu există guideline de genul așa-da-așa-nu.
 Există doar din punctul... când vine vorba de relații de cu
 plu,
 Doar ce simti ca e potrivit pentru tine.
 Punct.
 Ce te face pe tine fericit.
 Punct.
 Nu ma intereseaza.
 Cunosc, am prieteni
 care nu traiesc in relatie de cuplu clasica.
 Dar sunt alneai bine fericiti.
 Si impliniți.
 In sensul ca au mai multi parteneri
 si el si ea.
 Societatea i-ar judeca.
 Ba, da, stai un pic.
 Cum? Ca te-ai castorit.
 Si sunt si castoriti legal.
 Adică au și act de căsturie.
 Pă lângă popana, mai mulți.
 Societatea e judecă.
 Eu constat doar cât de eficient este abordarea.
 Bă, ești fericit? Da, ești fericit, dar nu mă interesează,
 mai devreme.
 La modul de not my business.
 Dacă pentru tine funcționează ceva pe harta ta și ai împărt
 ășit-o cu altcineva pe harta lui și vă unește acest pod,
 nu mă interesează ce cred eu despre aia.
 Cât timp pentru tine este ok, ecologic, sănătos și fericit?
 Are sens?
 Da.
 Dar asta e mult în afara hârtii tradiționale, mentale.
 Și e un capitol întreg. O să mai discutăm, dacă vrei.
 Te rog, Iza.
 Toate relații despre stramă în momentul în care ajungi...
 Eu evit cuvintele de gen universale, toate, tot timpul,
 mereu, întotdeauna, toți, pentru că nu poți...
 Dar nu am vrea să zic toți că nu știu, nu i-am cunoscut pe
 toți. Dar statistic știu că este foarte mare.
 Mai pună o altă întrebare, că am să zis anuma cuvântul, to
 ți și m-am oprit.
 În care ai evoluat sau ai ajuns la un nivel de evoluție, ai
 zis că 90% din relații se destramă?
 Nu, 90% din relații se destramă fix când au o oportunitate
 reală de a lege să crească.
 Pentru că momentul ăla el nu aibă de inconfortabil.
 În momentul ăla sunt cele mai intense certuri, cele mai
 constante nepotriviri,
 eu vreau cior băia, vrea fasole, gen, cele mai constante
 dorințe opuse
 și cele mai aprinse butoane emoționale pe care celălalt
 apare.
 Ăla e momentul.
 Dacă treci de momentul ăla în sensul că devin conștient că
 e doar o etapă,
 atenție, nu știu dacă a ajuns la voi, poate am spus, poate
 n-am spus,
 ca orice alt sistem din lumea asta, o relație de cuplu are
 etape.
 Nu e capcoada aceeași.
 Ce are nivele.
 Nivelul 1. Atrație sexuală.
 E de bază.
 Nu ai cum să-l negi.
 Nimeni să zice bă ce mișto filozofez, hai să ne căstorim.
 Nu, este basic, reptilianul, partener sexual, instinct.
 Asta e baza.
 Nu ai să nu negăm.
 Nivelul 2.
 Iubire cu așteptări.
 Beneficii.
 Etapa 3.
 Atasament, in care de obicei scade foarte mult libidou
 sexual.
 Nu mai stai de atas de celalalt nivel de sexualitate, dar
 ma simt implinit cu celalalt, ca si cum e acasa.
 Azi auziti oameni care vorbeste chestia asta?
 Si mai sunt alte nivele si alte etape.
 Asta, cu lupta, cu scandalul si cu pumnii, este etapa in
 care de obicei se termină relația, pentru oamenii nu stiu
 ca mai urmeaza ceva dupa aia.
 Ce?
 Eee?
 Mai sunt inca cel putin 3 etape dupa aia.
 Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca sunt atat de
 obsedat de domeniul asta,
 incat as putea sa vorbesc 8-10 zile doar de asta.
 Si in un templator am facut, nu stiu cu cine vorbeam asa,
 cu Paul, am fost la o bere si Paul a fost in mai
 la un bootcamp.
 Paul si multi alti colegi,
 in care vorbim, cat a fost, 5-6 zile?
 5 zile, 5 zile, 6 zile doar despre relatie de cuplu.
 De la psihologia feminitati, psihologia maximalitati,
 provocarele unui al tuia catre cel al alt.
 Ce inseamna ecologic, ce inseamna neecologic,
 ce face foarte bine femeia ca face, care e rolul femei
 in cuplu, care e rolul barbatului, ca si psihologie.
 Daca intru acum, se duce sufletului
 ce a fel mediu de facut, penele pe. Si asta e baza
 in momentul de azi. Dar, despre omic, mai intram in subiect
 ul asta, pentru ca
 pentru ca sunt flexibil, nu ma ferid, nu zic, eu am venit s
 -o anelepe, nu...
 Atasamentul nu nocii?
 Ba, depinde din ce punct de vedere.
 Pai, stai un pic, atasamentul copilului de mama si a mama f
 ata de copil e nocivi?
 A sotiilor nu se mai duc parune?
 Nu, e foarte sanatos.
 In momentul in care atasamentul se transforma in dependenta
 devine nocivi.
 Pentru ca e diferenta intre atasament, de genul mie dor de
 tine
 Și dependență nu pot să trăiesc fără tine.
 Ei, cu totul altceva.
 Atunci devine nocivi între ghidimele pentru că te incapac
 itează.
 Practic, tu nu mai poți funcționa pentru că brusc ai nevoie
 de o scârjă din exterior.
 Și atunci, da, nu ești ok.
 Are sens? Bun.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422721514.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422721514.txt
@@ -0,0 +1,265 @@
 Ok, ce am făcut ieri, dragilor, că nu mai știu unde rămăses
 c, despre ce era vorba amnenzie totală.
 Clau, o să te rog să te dai un pic în galber, ca să pot să
 iau eu asta de aici.
 Ca să știu unde plec mai departe, că nu mai știu despre ce
 vorbeam.
 Sisteme de reprezentare.
 Da, Carla? Sisteme de reprezentare.
 Cum?
 Simțurile.
 Simțurile sunt sisteme de reprezentare?
 E regu, zic cu ce cuvinte zic, nu căuta cuvinte super
 elevate sau...
 Modul în care te exprimi, stiferă, te dau în nou, sistemul
 va cuplu.
 Până aici e de atât. Sunt curios ce-i sistemul VACOC?
 Carla, dacă vrei să-mi spui tu, dacă nu, al cineva.
 Ok. Astea sunt
 sisteme de reprezentare
 sau simțuri?
 Ce ziceți voi? Simțuri.
 Mersi frumos, bravo. Vreau să știu care e diferența
 între simțuri și sisteme de reprezentare.
 Din ce am explicat ieri, din ce am făcut ieri?
 Sistemul de reprezentare e mai dezvoltat decat simțul.
 Prin simțuri, visual, auditiv, chinestezii, colfactiv și
 gustativ, eu iau ce se întâmplă în afara mea, realitate,
 eveniment, simțuri.
 situație, oameni, persoane, comunicare, mașini, accident,
 întâmplare, nu contează.
 Și o filtrez
 astfel încât cei în exteriorul meu să ajungă unde?
 În interiorul meu, pe harta mea mentală.
 Și cum am spus că se numește lucrul la final filtrat după
 ce a trecut din exteriorul interior?
 Cum?
 Reprezentare mentală.
 care este filtrat aici de convingeri, valori, situatii an
 teriore, rand emozional.
 Foarte tare!
 Deci simțurile sunt canalele de comunicare dintre interior
 ul meu și realitate.
 De acord?
 Doar că nu sunt curate.
 Sunt ca niște filtre care au pe drum, între realitatea ex
 terioară și interiorul meu, mici obstacole care distorsione
 ază, într-un fel sau altul, informația.
 Asta înseamnă că ce ajunge aici, în interiorul meu pe harta
 mea mentală, cu calități, specificere sistemului de repre
 zentare pe care eu îl prefer.
 Am sistemul de reprezentare preferat? Am? Ok. Și asta ce în
 seamnă?
 Dacă am unul preferat.
 În direcțiea bravă. Înseamnă că preferința mea către un
 sistem de reprezentare automat mă va face să observ detalii
 mai multe din exterior specifice și eu-i sistem.
 Dacă sunt vizual, voi vedea foarte multe detalii vizuale
 care altor persoane le scapă.
 Dacă sunt auditivi, voi auzi sunete specifice, tonalități,
 diferențe între ton la o melodie sau la voce a unei perso
 ane care unui vizual îi scapă, de exemplu.
 Dacă sunt chinestezic, voi simți, voi empatiza, voi sesiza
 lucruri care altor persoane auditive sau chinesitele vizual
 e scapă.
 Mă urmăriți până aici?
 Asta înseamnă că reprezentarea mentală de pe harta mea
 mentală care ajunge filtrată este același lucru cu real
 itatea?
 Da.
 Da?
 Nu.
 Ok.
 Dar ce este?
 Realitatea.
 Bravo.
 Este ceea ce imi reprezint in mintea mea, pe harta mea, ca
 este realitatea.
 Adica stimul extern, psihologic vorbim.
 Si vin si va spun.
 Va intreb.
 În momentul în care eu mă enervez, sufăr, sunt gelos, sunt
 anxios, sunt tulburat,
 sau fericit, entuziasmat, împlinit, calm, bucuros, încântat
 , la nivel de emoție, ce îmi încrează mie această emoție?
 Realitatea sau ce cred eu despre realitatea?
 Ok.
 Dar cum ar fi daca as vini sa va spun
 ca din momentul asta de astazi
 pot sa decid
 reprezentarea mea mentala astfel incat
 sa-mi decid la modul cel mai practic
 ceea ce simt despre realitate.
 Ma ati crede?
 Da. Daca da, ma bucur.
 Seamna ca era mult de lucru.
 Cum? O sa avem voi.
 Ca sa influensez reprezentarea mentala care ajunge la mine
 pe harta este suficient ca de asta se ma duc aminte ca ace
 asta reprezentarea mentala a ajuns pe harta mea prin simturi
 , corect?
 Orice reprezentare mentală, de pe harta mea mentală, orice
 gând, înseamnă că va fi cu caracteristici,
 ziceți voi, kinesteadice, olfactive sau gustative, la nivel
 de combinație între ele.
 Nu vor fi doar imagini, nu vor fi doar sunete sau doar emoț
 ii, sentimente sau percepții tactile,
 ce va fi o combinație între ele.
 Asta înseamnă că reprezentarea mentală pe harta mea va avea
 caracteristici.
 Și voi descriere când vorbesc despre realitate folosind
 caracteristici din toate cele de aici.
 De acord până aici? Bun.
 Dați-mi exemplu, vă rog, de caracteristici vizuale ale unei
 imagini.
 Culoare. Formă. Mai departe.
 Bravo. Luminositate.
 Altceva.
 Cum cum?
 Bravo. Claritate.
 Cum?
 Compoziție. Formă.
 Formă.
 Altcineva. Intensitate. Bravo.
 Altcineva. Distanță. Bravo.
 Dimensiune.
 Dimensiune, super tare.
 Alta.
 Contrast.
 Contrast.
 Super tare.
 Si inca 10, va garantez.
 Bun.
 Dati-mi exemple de caracteristici auditive.
 Super incet, am multi auditive aparent.
 Bine.
 Super incet, am multi auditive aparent.
 Super, încet, am mulți auditive aparent pe aici.
 Claritate, intensitate,
 volum,
 tempo,
 cum?
 Ritm.
 Altcineva?
 Cum?
 Inflexiune.
 Bun, altcineva?
 Amplitudine.
 Poți să am distanță?
 Da.
 Super tare.
 Chinestezice.
 Cam trece.
 Bravo!
 Temperatură.
 De acord călin?
 Ca să le cumprim pe toate.
 Cum? Textură.
 Altcineva?
 Cum? Este emotie, da?
 Chinestezi, dar ma intereseaza o caracteristica a emotiei.
 Nu? Aia e eticheta, caracteristica.
 Cum e tristetea? Poate sa fie profunda, aproape departe loc
 .
 Bravo, intensitate! Observi ce zic?
 Caracteristica nu e eticheta, ma intereseaza.
 Pot sa am locatie?
 Localizare, da?
 Poți să am distanță?
 Cum?
 Durată.
 Presiune.
 Mai departe.
 Zic mai tare.
 Andreea, zic mai tare.
 Ok.
 Foarte simplu.
 Foarte simplu.
 Ce ne-am intrebat?
 Te aduri o data capu?
 Si ai observat ca te doare in ori capul in fata, lateran in
 spate sau la ceafa?
 Are o localizare?
 Daca ai vrea sa pui mana pe ea, ai putea sa o gasesti
 foarte probabil cam unde se afla in nivel de perceptie.
 Am gandit la vibratie, pentru ca putin cumva mai aproape,
 pare mai departe.
 Da, da, da.
 Olfactiv.
 Evident, si eu ca-i miros, ma intrezeze de caracteristici.
 Intepator, bravo, intens.
 Intepator.
 Placut.
 Parfumat.
 Fad.
 Neutru.
 Gustativ.
 Bravo.
 Dulce, sărat, acru, amar.
 Super, ați prins ideea.
 Super tare.
 De ce credeți că vă zic chestiile astea?
 În momentul în care ceva din exteriorul meu ajunge în
 interiorul meu la nivel de reprezentare mentală,
 Această reprezentare mentală, fiindcă a ajuns în interiorul
 meu prin VACOG,
 în momentul în care m-aș pune să o descriu,
 va avea caracteristicile acestea.
 Unele sau altele. De acord cu mine?
 Asta înseamnă că va avea fie luminositate, fie auditiv, fie
 chinestezic, fie ori factis sau gustativ, o structură.
 Corect?
 Ca la o rețetă în care de omletă, dacă pun anumite ingred
 iente specifice, obțin o omletă.
 De acord? Că vă văd pierduți.
 Sau am rost să zic, e cineva care nu-i de acord că mi-ai uș
 or așa?
 Ok.
 Bun.
 Deci asta
 Are o structură
 Specifică
 Aparent
 Aleatorie la început.
 Și vin și vă întreb.
 În baza reprezentării mentale am picat toți de acord că voi
 avea o
 Specifică, da?
 Întrebare.
 Dacă învăț, pentru o magie, să modific structura reprezentă
 rii mentale, ce se mai modifică?
 Comportamentul și rezultatul. Are sens?
 Din fericire, structura de prezentarii mentale nu este bat
 uta in cuie, ci este flexibilă si in totalitate sub control
 ul meu.
 Doar că nu sunt obișnuit să fac asta.
 Nu mă învăța nimeni să fac asta.
 Pentru că e ca și cum am niște...
 Am o tastatură a minții mele, conștiente și subconștiente,
 pe care nu știu să operez, așa că apăz la întâmplare niște
 butoane.
 Computerul meu, adică mintea mea, îmi va aduce ce intenț
 ionez eu să mi-aducă sau ce îi spun eu să mi-aducă prin tast
 ă?
 In NLP, această structură a reprezentărilor mentale se num
 esc submodalități.
 De ce le zic submodalități? Care sunt modalitățile?
 Simțurile sau oare simțurile care au numele de...
 Diceți voi, cadineuri am vorbit.
 VACOG, astea simțuri cum sunt alea care ajung la mine pe
 hartă?
 Sisteme de reprezentare.
 Simțurile mele îmi reprezint pe harta mea o reprezentare
 mentală.
 E clar până aici.
 Reprezentarea mentală are o structură care se numește sub
 modalități.
 O reprezentare mentală este formată din mai multe sub modal
 ități care pot avea o combinație diferită de specificații
 tehnice, dacă vreți, vizuale, auditive sau chinestezice.
 Și vă reamintesc că pentru că sunt foarte rare să fie
 preferate de sinistrătătoare,
 băgăm olfactiv și gustativ la chinestezic.
 Dar asta înseamnă că nu am o importanță.
 Și doar pentru că sunt foarte rar întâlnite să fie prefer
 ate ca principal.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422722015.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422722015.txt
@@ -0,0 +1,866 @@
 La nivel de lucru cu sub modalitățile, nu există o rețetă
 structurală ideală, ci fiecare persoană are una foarte
 personală și subiectivă.
 În momentul în care vrei să prelucrezi o reprezentare
 mentală, primul lucru pe care l-ai de făcut este să vezi
 cum își reprezintă persoana respectivă acea reprezentare
 mentală.
 Are sens? Nu va fi una care va fi ideală.
 Eu, cum atinez, daca e in fata mea, inseamna ca ma duc cat
 re ea.
 Si va fi din viitorul meu.
 care zice mintii subconscienta, ba, chestia asta a trecut,
 e gata, e pa.
 Cu cât e mai aproape de tine, cu atât are mai mare impact
 emozional pentru că pentru mintii subconsciente
 apropierea înseamnă prezent.
 Sau aproape de prezent.
 La nivel de reprezentare mental avem două
 mari
 variante prin care putem să ne reprezentăm
 orice fel de situație
 trecută, prezentă sau din viditor.
 Și voi deja le-ați experimentat pe amândouă,
 iar aceste două variante sunt
 ASSOCIAT
 sau DISSOCIAT.
 În NLP, ASSOCIAT înseamnă
 că percep, observ, constat
 prin ochii mei.
 La prima interacțiune, eu vad, eu simt, eu aud, eu constat.
 Disociat înseamnă altcineva mă vede pe mine, mă observă și
 constată.
 Fără să fie implicat în situație, ca un martor in vizibil,
 ca un observator.
 Formuseția este că pot să decid cum îmi aleg să-mi reprez
 int mental anumite situații.
 Majoritatea întâmplărilor neplăcute din viața noastră ni ne
 reprezentăm mental, ghiciți-vă-i cum?
 Asociat. Iar pentru minte, asociat înseamnă prezent. Pentru
 că asociat prin ochii mei înseamnă acum.
 Observ, văd, simt, chiar dacă a fost acum 30 de ani, e acum
 . Are sens?
 Disociat. Îi zice minții mele, bă, sunt safe. Eu doar
 observ ce se întâmplă, nu sunt implicat. Eu sunt în perfect
 ă siguranță, sunt calm, sunt invisibil.
 Majoritatea intamplarilor placute din viata noastra, ni ne
 reprezentam disociat.
 Pentru ca mintea noastra, consianta si subconsianta, la
 nivel de primar, are doua scopuri.
 Supravietuire si fericire. Primul e supravietuire. Intampl
 arile faine din viata mea, ma astfel, supravietuiesc?
 Nu. Sunt doar un bonus.
 Astfel ca intra in prioritate 2,
 fata de cele naspa din viata mea care e posibil sa ma pun
 in pericol de moarte, asa ca mai bine imi le aduc aminte as
 uciate.
 Asta e logic a mintii.
 Pentru ca alea neplacute mi-au creat un disconfort care ma
 pot duce spre extintie.
 Hai sa le tin in atentie mai mult.
 Astfel ca am ajuns sa avem o minte atat de gresit educata
 incat uita rapid situatile faine si amintiriile placute
 și se concentrează foarte mult pe cele neplăcute, încercând
 să le anticipeze și în viitor.
 Sună cunoscut?
 Și nu știm de ce avem anxietate, teamă, panică, lipsă de
 fericire, lipsă de împlinire, lipsă de motivație.
 Chiar dacă avem lucruri mișto în viața noastră, nu pot să m
 ă bucur de ele.
 Știi de ce? Pentru că îți este teamă de ceea ce urmează baz
 at pe cum ți-ai codat trecutul, adică asociat.
 Da, Ilie?
 Stiu, stiu, dar vreau sa stiu si eu ca am un vag. Radezi,
 ne faceti gelosi.
 Da, Stefi.
 Chira, au liniste totale, da?
 Da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da
 Da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da
 Nici în altă.
 Hai să te întrerup, să zic de faptul că chestiunea neplăc
 ute rămân.
 La acea chestiune neplăcută de la care mă gândise în moment
 ul întrecercătelui am realizat că sunt și chestii plăcute.
 Același chestiune.
 În aceea situație.
 Dar nu mai băiași.
 Știu. Și cumva mintea ta s-a concentrat să rețină.
 Să iau aia bună, dar nu a luat-o băiași.
 Exact. Despre asta e vorba. Bravo.
 Bravo. Despre asta e vorba.
 Avem tendința inconscientă de a se siza, de a reține doar
 aspectele neplăcute dintr-o situație,
 nu situația în sine.
 Știi ce e băiatul? Că te murem băiași.
 Pentru că situația în sine ar însemna
 de ies din mintea mea.
 Si sa fiu aici.
 La realitate.
 Ce s-a intamplat de fapt?
 Pe harta momentala nu ajunge ce s-a intamplat de fapt.
 Ajunge ce am filtrat eu
 si e mintea mea educata sa primeasca.
 Si daca mintea mea
 este educata sa filtreze,
 sa retina, sa constate,
 sa observe doar aspecte negative,
 neplacute, care ma tin constanta
 in esiguranta, ghiti ce voi avea
 constanta in minte?
 Probleme.
 Probleme. Constant. Societate care-i nașpa.
 Toți vor să-mi facă rău, nu sunt în siguranță. În România
 nu pot să faci bani.
 Toți vor să mă fure. Toate femele zi nu știu cum, toți dră
 bați zi nu știu cum.
 Pentru că doar asta este pe harta mea mentală.
 Și atunci se amintește aici în scoala de ce puteți zilei.
 Mintea noastră are tendința de a scoate în evidență lucrur
 ile pe care constată când ne concentrăm noi.
 Dacă eu am reprezentarea mentală de oameni răi, femei nu șt
 iu cum, bărbastă nu știu cum, societate nu știu cum,
 Lipsă de bani, probleme, sărăcie, n-ai cum să faci nimic în
 România, cam ce credeți ca o să-mi scoată mintea mea în
 evidență constant?
 Fix lucrurile care-mi confirm acest lucru.
 Garbegii în garbegeau.
 Gunoi bagi, gunoi scoți.
 Și nu e o vină. E doar o obicei de a ne reprezentă, re-prez
 enta în interiorul nostru lumea exterioară într-un mod care
 nu ne e favorabil.
 E doar o obicei.
 Da, Iacob?
 Și pot schimba obiceiul ăsta cu un gel?
 Da, așa cum ai făcut-o acum un minut.
 Dar asta nu e un pej.
 A, scuze-ma. Iarta-ma ca avem mult de lucru, imi cer scuze,
 n-am vrut sa inoportunez.
 Da, avem mult de lucru. Asa este.
 Si asta e doar inceputul. Adica asta e technici primare pe
 care iti le dau acum. O sa vedeti la modul 5 sau 6, ca iti
 dau technici care le fac pe asta sa parat de suete.
 Insa daca nu iti le dau pe asta acum, tu n-ai un antren
 ament. Ok?
 Cum functioneaza asta?
 Am o structură a reprezentării mentale în orice privință în
 momentul în care am un rezultat care nu-mi convine.
 Apare șeful în fața mea la serviciu și mă nervez instantane
 u doar pentru că structura reprezentării mentale a șefului
 are o anumită structură.
 Vreau să nu mă mai nervez? Îmi reprezint mental acea situaț
 ie altfel.
 Când îți dă bani.
 Cum? Când îți dă bani.
 Când îți dă bani, da. Și asociez imaginea lui cu banii, dar
 e altă tehnică, și în loc să mă înveresc când îl văd, îmi
 bucur.
 Zic, bine ai venit!
 Pupate-as!
 Pupate-as!
 Filler are o tehnica foarte simplistă pe care pe mulți îi
 sperie, dar are sens dacă vă gândiți.
 Vin la ei mulți oameni. Atenție, tehnica asta de care vă z
 ic eu cu sumodalitățile,
 funcționează de la fel de mâncare până la atacuri de panică
 .
 Pentru că toate pofta de mâncare ce este?
 De olfactiv gustativ filtrat, ajunge, bă, mă, me poftă.
 Nu contează într-o calța.
 Nu, e aceleași lucru. E tot reprezentare mentală, indifer
 ent de ce vorbesc, este tot o reprezentare mentală care are
 tot o structură VACOG.
 Și vin la Bender, am văzut faza live, eram în sală și îl ia
 pe unul din sală și spune, nu știu ce,
 Are o situatie pe care a trăit-o acum nu știu cât zeci de
 ani, se gândește la ea de vreo patru ore pe zi, pentru că
 la mod obsesiv nu poate să scape de ea, nu e o alegere, îl
 îngrijorează, se teme că se întâmplă din nou etică,
 și bandă nu îl întreabă ce s-a întâmplat sau de ce, ci îl
 întreabă auzi.
 Și fiți atenți aici la formulare. Dacă aș vrea pentru o zi
 să joc rolul tău, cum ar trebui să fac ca să obțin rezultat
 ul emoției de panic?
 Ce-n treaba el de fapt?
 Cum? Încercă să afle cum face persoana în interiorul ei ca
 structură mentală să obțină emoția de panică.
 Nu se concentrează pe emoții de panică, ci pe ce o provoacă
 din punct de vedere neurologic.
 Neurologic partea de sub modalitate este partea de baza din
 cuvântul neuro programare lingvistică sau programare neuro
 lingvistă cum veți voi s-o lați
 Adică minte
 Și bine de la întreaba auzi
 Și ce o fac des asta modelată de la el când cineva are o
 provocare nu mă interesează decât timp are bonus sau de ce
 sau de unde vine de aia
 și spuiți, nu trebuie să-mi spuneți despre ce e vorba.
 Mă interesează doar cum ți-o repreziți în harta ta mentală.
 Adică, când închizi ochii, ce vezi, ce auzi, ce simți,
 cât de aproape de tine e imaginea, cât de departe de tine e
 imaginea,
 în ce direcție, în stânga sau în dreapta,
 dacă auzi sunete, ce fel de volum e acolo,
 care e cadența, care e tonul.
 Adică, încerc să aflu cum e construită reprezentarea ta
 mentală, folosindu-mă de faptul că știu că tu ai ajuns la
 acea reprezentarea mentală prin simțiurile tale pe care nu
 ai cum să le alegi,
 știu doar că va fi ori vizual, ori auditiv, ori kinestezic.
 Are sens până aici?
 Când vreau să sprijin un client să nu mai aibă problema
 respectivă, oricare ar fi, căr, gelozie, panică, nervii, or
 ice ar fi, fumat, mâncare, orice ar fi,
 Crezi că încerc să-l motivez? Că-i spun că te-a mai nerva?
 Că nu funcționează, vă spun sigur.
 Însă încerc să-l aflu cum face să se enerveze,
 îi scot structura și o să aflu.
 E o imagine aproape de mine, undeva în colțul din stânga.
 E fadă, dark color,
 e mare, mă ui la ea ca și cum eu sunt un pitic pe lângă ea,
 asta vă spun ce mi-a zis cineva.
 Și pulsează.
 Asta am explicat cineva cand vedea o imagine de a unui fost
 partner de cuplu, la care incat sa gandea obsesiv.
 Si zic, ok, ia iat-o imagine aia, ca era vizuala,
 si ca si cum apesi misti butonul unui radio, stii cum caut
 frecventia unui radio, te rog, fa in asa fel si aposta
 exact atat cat e nevoie,
 incat sa miciorezi imaginea brus, ca si cum ai facut zoom
 out total, ca si cum te uiti de sub, buc, si s-a facut mica
 -mica-mica-mica.
 Zic-o, mai vezi? Ce ma chinui.
 Ok.
 Vreau s-o duci unde e in stanga, dar doua in dreapta.
 Si-a dus-o in dreapta.
 Pulseaza, da, foa o sa invarta.
 Si-a inceput s-o faca sa invarta.
 Zic ok, acum si acum ce simti?
 Pai nu stiu, ma amuz.
 Mie e egal.
 Zic ok, e ok asta acum?
 Da, ok. Memoreaza emotii asta.
 Bucurete de ea, da-i voie sa creasca si aici intra alte teh
 nici, o sa le invatati.
 Ca aia sa memoreze emotii asta.
 Ce e cea mai tare?
 Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu
 Vreau sa va dau un exemplu. La grupa voastra, la Diana,
 Benny Ilies, nu stiu daca stiti, e dansator foarte vestit
 de ceva, baciata sau nu stiu ce in fin, e foarte bun pe
 asta.
 Era la curs si zice, bai, Horia, inteleg, sunt modalitati,
 chestii, reprezentare mentale. Eu vreau sa slabesc, nu stiu
 , eu sunt de ce.
 ceva, baceata sau nu stiu ce, in fin, e foarte bun pe asta.
 Era la curs si zice,
 bai, Horia, inteleg, sunt modalitati, chestii, reprezentare
 mentale, eu vreau sa slăbesc, mă,
 ca eu sunt pofticios. Zic, bine, inteleg, si, păi, si merge
 asta. Si zic, da, pentru ca pofta ta vine din felul
 in care-ti reprezinti mancarea. Daca tu iti vei reprezenta
 mancarea într-un alt fel, nu-ti va mai fi pofta.
 Are sens?
 Și-l trepte-riști?
 Dice da.
 Ok, hai.
 Și vine în față,
 se așează pe scaun și zic,
 uimește-mă,
 care e mâncarea ta preferată care simți că te îngrașă și ai
 vrea să o mănânci mai rar sau deloc?
 Și s-a riscat.
 Și zice,
 cașpane.
 Cașpane cu cartofi prăjiți.
 Și eu deja salivam, că...
 îți gurman, dar nu era obiectivul meu real lui.
 Se pune pe scaun
 și zic, bine, bebenii,
 hai să facem așa, închidă-te, rog ochii,
 Și vreau să te gândești la caș pane cu cartofi prăjiți, ca
 și cum le-ai mâncat în momentul ăsta,
 dar vreau să te gândești la el în așa fel, încât să-ți fie
 poftă.
 Bă, da, poftă, nu...așa.
 Da mă, gata. Și-l văd e.
 Și începe la un moment dat și îmi spune, îi zic, ok, ce ve
 zi?
 Și îmi descriie. Văd cașul pane, văd cum ies aburii.
 Farfuria este în fața mea pe farfuria albă, văd cum ies ab
 uri așa din cașul pane.
 Iar pe cartofii prăjiti sunt răzuiri, nu știu ce, brânză
 sau nu știu ce. Înfine.
 Zic ok. Și ce observ? Păi simt mirosul. Simt mirosul de ce
 mi-e explica el acolo.
 Zic ok, ok. Și mi-e explică vizual tot ce vedea.
 Zic ok. Și acum ce simți? Păi simt că e foarte aproape de
 mine pentru că simt căldura ca și cum a fost cos din cuptor
 .
 Observați că mă explică chinestezii.
 Zic, auzi ceva?
 E, ce nu auzi decât cuțitul care face de-astea așa, știi?
 Ca și când te pregătesc să mănânci.
 Deci, stop, ok, te-ar udezi de ochii, ieși din ță-i exerciț
 ii, vorbesc cu el, ce am făcut? Break state.
 Da? V-am spus el, l-am scos din starea anterioară ca să int
 re în următoarea.
 Și zic, bă, ce nu-ți place ție? Da, deloc.
 Ce? Nu ai putea să mănânci nici bături, nici plătiri să te
 plătuiezi, nu ai putea să mănânci.
 Și mi-a zis...
 Salată. Ru-Cola, nu mai știu ce. Salată. Salată. Ceva salat
 ă cu verdețuri, nu știu ce mi-e explicat el acolo.
 Zic, serios. Hai sa facem un experiment.
 Inchide ochii.
 Inchide ochii, trebuie frumos acum sa-ti imaginezi. Salata
 cu verdetul, nu mai stiu ce mi-a zis el, brocolii ma.
 Brocolii cu nu stiu ce...
 Dar vreau sa-ti le imaginezi in asa fel inca sa simti gre
 ata, da nimic, sa nu mai vrei efectiv sa...
 Dar doar pentru o secunda, ca dupaia te ascult. Bine ma.
 Inchide ochii si vede
 un bol de brocoli cu brocola verde, chestii, nu stiu cum,
 la departare de el in culoare alb-negru,
 imi descrie ca sunt alb-negru, imi explica ca n-aude nimic
 dar simte senzatie de rece.
 Imi mai da-l si detalii acolo, vizuale si chineze, si zic
 ok, merci.
 Break state, il scot din exercitiu, ma intreb o secunda de
 o sa-i devieze atentia si il bag iar.
 Si zic, acum te rog frumos sa imaginez din nou acea farfur
 ie.
 E cineva care îi place cașpanet să nu vi-l stric.
 Dacă nu vreți să vi-l stric.
 Bine, nu vă dau detalii atunci, nu vă dau detalii ce am fă
 cut, vă zic numai care a fost efectul.
 Am schimbat, l-am pus să-și reprezinte mental invers sub
 modalitățile cașului pane cu salata de brocoli sau de ruc
 ola.
 I-am pus să-și imagineze reprezentarea mentală, să-și vadă
 reprezentarea mentală.
 A cașului panel, la distanță, să simtă senzații de rece, să
 fie culori fade și să adaugă acolo, nu știu ce, chestii ver
 zi peste ele, cremoase,
 că îmi spunea că vede nu știu ce cremă verde, care nu-i
 place, ca pasta și să-i zic, uite cum se dă pe acuma peste
 tot cașul panel, știi?
 Bă, și îl vedea cum se uita așa.
 Și zic, e bun, nu? Zice, nu, nu, zic continuu.
 După care l-am pus să schimbe, i-am adus-o în modalității
 de care înainte îi creau lui Poftă, de la Cașu Pan, ghiții
 unde i-l am dus?
 La Salată.
 Ca să-i dau peste tot.
 Întâmplător în momentul ăla noi mergeam la masă, după 10
 minute. Când n-am calculat-o, vă dau cuvântul meu, deci a f
 ost așa a venit.
 Și am ieșit aici la... nu la Napoli.
 Nu la Napoli.
 Nu mai știu, nu contează.
 Și am uitat complet, că am ieșit din exercițiu, m-am disoci
 at de rolul de ghid, am dus m-a exercițiat.
 Și îl văd pe Benny că se pune la masă, știi? Și îl văd că
 se uite așa în meniu.
 Colegii, eu nu se sezam, că eram pe filmul meu.
 Ia zice, nu, Benny, ce-ți comand?
 Și zice, bă, vreau cașpane, dar nu ceva nu pușcă, nu...
 Nu reușesc, nu merge, nu... și-a luat ceva ciorbă pe-un urm
 ă, nu știu ce.
 Sau așa la caș-pane, nu mai știu.
 Nu, nu și ală, n-a putut să... Bă, putea să așa orice.
 Deci putea, la nivel de vreau să testez, putea să așa caș-p
 ane.
 La nivel emoțional n-am mai putut.
 Dar, cât s-a înțelcit, eu scusea că...
 Te rog, te rog, te rog.
 După încerciții, fata mea mânca și ea caș-pane.
 Da.
 Nu l-a mai putut mânca, dar nu am jumate nici asta.
 Iazmint, fata ei, era și ea în sală, în curs.
 și atât de mult a fost atentă la ce am făcut cu Benin cât i
 -am stricat-o și ei, știi?
 Cașul pane.
 Vorbesc cu Benin după câteva luni.
 Zic, bă, ce faci cu mine?
 Bă, bine, dar...
 Stau uneori și mă întreb oare, nu era bine că mâncam și o
 cașpane din când în când.
 Eu uitasem complet, uitasem complet.
 Și zid, dar de ce te referi?
 Bă, de atunci am luat-o, am comandat să văd cum e.
 Bă, nu, deci nu mai avea...
 Nu s-a duzit în extrema de să simtă gustul de salată sau ce
 va,
 Dar el stricase-n păla de cașpane.
 Și n-am mai vrut să mănânce.
 Efectiv, mă zic, pă, nu.
 Unor mai mănânc ca să mă distrez, alteor nu.
 Mai vine unor o poftă, dacă-mi comand, numai la fel.
 Pentru că i-am stricat de prezentarea mentală, i-am stricat
 structura
 reprezentării mentale care lui îi crea poftă.
 Are sens pentru voi?
 Da.
 Poți să faci cum să dă lui?
 Simona,
 Soția prietenului și patronul Marius Simeon avea aceeași
 chestie cu ciocolata, nu?
 Cu ciocolata parca.
 Și Marius, care știa tehnicile astea, și ea, Simonele, știa
 că sunt împreună, trei nerai un doi, i-a zis-o Marius.
 Era foarte interesant, nu era probleme că mâncați ciocolată
 . Probleme era că eram săraci, că mâncați multe ciocolată.
 Da, în momentele alea atunci erau cheltuială ciocolată, nu?
 Era asta, era acum 15-20 de ani, nu? Era așa, pe toate drum
 urile mănâncării ciocolată. Era ceva.
 Și a făcut mară, nu știu ce magie, exact pe asta, pe struct
 ura sumodalități, i-a stricat-o de tot, încât de atunci își
 mai cumpără către-o așa de când în când ca să o guste, să o
 testeze.
 Dar nu mai e la fel. I-a stricat-o.
 Funcționează mai rapid și mai bine decât cu puterea voinței
 , pentru că puterea voinței implică consum psicologic și
 energie pe care o iau din altă parte.
 Sub modalitățile mă învață cum să mă gândesc la realitate.
 Pentru că am de ales constant în orice secundă cum îmi rep
 rezint pe harta mea realitatea.
 Ajung la voi?
 Da.
 Te rog, ai vrut să spui ceva, Paul.
 Și acum, de exemplu, nu făzi cazul ăsta.
 Poți să readuci?
 Mhm.
 Pot oricând să fac asta. Și el poate să fac asta.
 Dar a zis că nu vrea.
 Sunt cazuri în care efectele sunt limitate în timp, a geni
 sunt o săptămână sau trei sau o lună sau cinci, pentru că
 reprezentarea metală inițială ulterioară nu a fost antrenat
 ă, pentru că atentie, la fel ca orice altă altă tehnică, cu
 cât o folosesc mai des, cu atât mențin efectul.
 Cu cât o folosesc o singură dată, apropo de ce m-a întrebat
 Andreea,
 dar dacă în viitor, cum fac, cu atâta se va întoarce.
 Probabil la intensitatea mai mică, dar se va întoarce.
 Adică mă întrebat cineva, ok, ori înțeleg, pot să-mi schimb
 structura mentală sub modalită
 să iau luminositate, să iau aia, să le alterez și cât ține?
 Păi cât ține cât vrei tu, e ca și cum ai întrebat cât de câ
 t ori să mă spăt pe dinții.
 De cât de ori vrei să ai higiena mentală?
 Pentru că noi nu suntem conștienti și nu suntem educați că
 avem o higienă fizică și avem și o higienă mentală și emoț
 ională.
 Această tehnica sub modalitățile ne ajută să facem curat,
 ci să higienizăm spațiul mental care vine ca efect după aia
 să aibă și higienizare a spatului emoțional.
 Și poți să exig, de exemplu, nu știu, spre alcol?
 Nu mai fumesc de vreo 7 sau 8, nu stiu exact.
 Cand m-am apucat de fumat, emozia in momentul in care am
 pus prima oara tigara in mana a fost o emotie de libertate.
 Ma simteam rebel, contra regulilor. Bine, nu era emeia casa
 , ca nu am sus tu imediat.
 Era si eu in o glinda, ma uitam cum fumam, stii? Eram eu si
 cu alpacinul.
 Aceea emoție o reactivam decât ori apuneam țigara.
 Dacă cineva a încercat, sau eu, să renunț la țigară prin
 puterea voinței, a avut ca efect pierderea la pacheta emoț
 iei.
 Are sens?
 Ori, în cazul de dependențe, de genul ăsta, este ideal să g
 ăsești o altă sursă a emoției pe care îți aduce dependența,
 astfel încât să poți scoate dependența să obții același
 benefici.
 De-aia n-as lucra pe su-mortalitati pentru ca i-as lua si
 beneficiu la pachet.
 Aveam la un moment dat, am fost intrat din facultate din
 Romania, nu vreau sa dau nume ca nu e important, am tinut o
 prezentare si la un moment dat vine un student de anul 3
 sau 4 de acolo
 si vini si spui ba, inteleg ce spui tu, are sens, dar uite,
 eu am o problema, zic ok, ce problema e? Jocul de noroc.
 Ok, asta ca sa fim pe acelasi film.
 Si zic, ce se intampla? Pai joc mult.
 Ok, si...
 Pai si uneori castig, alteori pierd.
 Ma inteleg, asta e jocul de noroc, pana ce nu mai da pe sp
 ate, asta e sensul, stii?
 Da, dar nu, e problema ca deja devine obsesiva.
 Adica nu mai pot sa ies afara, ca deja ma gandesc ca timpul
 pe care stau cu iubita as putea sa castig bani.
 Sau as putea sa...Zic, tu pentru bani te duci?
 De ce nu? Ma duc pentru feeling, pentru risc, pentru
 adrenalina.
 Si aia zic, ok, cum te pot sprijini? Pai nu mai vreau sa ma
 duc acolo.
 Acolo.
 Zic, ok.
 Si am testat sa nu-i intru pe beneficiu emotional, ci doar
 pe reprezentarea mentala.
 Si intreba, auzi tu, inainte sa stii ca ti-ti musai sa tre
 ci la jocul de loc, ce vezi, ce simti sau ce auzi.
 Ce am facut eu, de fapt?
 Zi mai tare.
 L-am intrebat ce vede, ce simte sau ce aude, ca sa-mi expl
 ice prin cuvintele lui de pe harta lui
 care e reprezentarea mentala care lui declanseaza nevoia de
 a juca.
 M-a urmarit pana aici?
 Și atenție de multe ori nu o să aibă sens răspunsul.
 Logic, nu o să aibă sens.
 Uneori.
 Pentru că închide ochii și zice
 văd o firmă luminoasă, roșie cu galben,
 care pulsează undeva deasupra capului meu cu senul dolarul
 ui.
 Mă, asta era reprezentarea lui mentală care lui îi arăt...
 Așa îi zicea mintea lui, bă, vezi că ți-e poftă să-ți mergi
 la jocuri de noroc chiar.
 Și am stricat-o.
 Zic ok, ia-te-a, logan, chide ochii si uitate exact in
 directia unde vezi ca este semnul aluminos care pulseaza cu
 rosu si cu galben la dolarului, ok?
 Si observa acum cum din neant apare un ciocan magic care
 sparge firma luminoasa. Si ract.
 Si zic, pliveu-si pe uitate cum se face sender, cum nu mai
 ramane absolut nimic decat grilajul metalic al acelui semn
 luminos, cum sa ia curentul si ba mai mult apare un pistol
 de-ala de forjan, nu stiu cum ii spune.
 deci se topește metalele de-a la de flacără, știi cum se
 numește? Flacără de-aia la pistol.
 Nu știu cum i-a intitit atunci. Pistol cu flacără, blblbl,
 care topește inclusiv metalul care susțină firma luminață.
 Și privește ce se întâmplă cu metalul în ce se scurge și
 pică după cea, nu mai rămâne nimic,
 acum dui imaginea de depărtare, blablabla, și-a durat un
 minut jumate.
 Și zic că...
 vreau să te...
 testezi
 Și să-ți dai comanda ca în momentul acesta, acum, să faci
 orice este nevoie să-ți fie din nou poftă să te duci la joc
 uri de noroc.
 Și închide ochii.
 Bă nu.
 Scăzu se intensitatea de la un 10 la 2.
 Deci eu văd că e acolo, dar e vag, nu mai văd nimic, știu
 că ar trebui să fie, așa făcea, știu că ar trebui să fie ac
 olo.
 Iar la nivel emoționar era ceva de genul...
 Bă, mi-e poftă, dar mi-e lene.
 Ca și cum atunci. Bă, mi-e foame, dar dacă meace cineva un
 sandwich, bine, dacă nu, eu sunt chill.
 Ați pățit sensația ta o dată? Acolo-ți căzuți să intri în
 stată emoțională, după un minut și jumate.
 Pentru că am aflat structura reprezentării mentale și am
 dat-o peste cap.
 Este suficient.
 Are sens pentru voi?
 Întrebări de orice fel.
 E fără 5.
 Într-unul e lucrării de răuții.
 Schimbându-i reprezentarea mentala, ce sa schimba automat?
 Emotia. Nu umblu-pa emotii.
 Nu i-am... de asta zic, am riscat intre ghilimele, am vrut
 sa vad ce se intampla
 si n-am mai intrat pe beneficiu.
 In schimb l-am intrebat, in ce alte feduri ai putea sa obt
 ii ceea ce obtina jocul de noroc.
 Si mi-a zis, jucand sport.
 Facand sport.
 Zic-o ce? Ce sport preferat? Asta, dupa.
 Ce sport preferat ai?
 Sper ca imi ai zis fotbal american sau ceva genul acesta.
 Imi zic, ok, si ai mai facut asta vreodata sau de cand ai
 mai facut asta?
 Păi n-am pre-afacut-o pentru că unul ce n-a jocut, din rău.
 Și din momentul în ce până n-a început să facă folosul
 american, a început să facă altceva,
 rugby sau ceva sport de contact, nu știu exact.
 Și încet-âncet a luat-o pe odire.
 Nu știu dacă am menținut-o, că n-am mai avut o relație cu
 el să verific, știi?
 Dar nu prea...
 Are sens.
 Da, am.
 Întrebări de orice natură.
 Te rog, Radu?
 Legat de anumite reprezentări, pe exemplu,
 Ceva asemănător că eu se simțe cu soarele, cum mi se
 imaginea.
 Așa?
 Când vreau să scap ceva de mai multe, de mai multe.
 Bravo, zi, zi, zi, zi.
 Când puteam un pic să mai schimbăm culoare sau întelesată.
 Bravo.
 Îmi imagineam cum se mototolește și eu cam undeva în partea
 dreapta, jos și în foc.
 Unde ai învățat să faci asta?
 Am studiat un pic din energie.
 Bravo, bravo, bravo.
 Ce îmi zice Radu este de fapt o altă abordare asum modalită
 ților.
 O variantă atunci când de exemplu sunt foarte obosit, exten
 uat, sureștitat după parcursul unei zile foarte mari sau înc
 ă-i jumatea zilei și eu sunt rupt în gură de energie,
 este să închid ochii și să fac ceva de... e doar un test,
 nu mă cred că vă faceți-l voi să vedeți.
 Și să fac chestia asta ca și când iau deasupra capului meu,
 îmi imaginesc că iau deasupra capului meu un gemotoc de cum
 îl reprezint.
 Nu ma intreb cum, doar observ cum il reprezint eu.
 Si va iesi la mine, pe harta mea,
 e de obicei un nor de praf, de fum, de chestii, nu stiu ce.
 Le iau asa, il fac asa, ca si cum fac un bulgare de zapada.
 Si pe ala il iau si la nuca indepartare.
 La nivel de reprezentare mentala, i-am spus mintii mele,
 tot ceea ce in momentul asta ma face sa ma simt asa, scoate
 , ca nu mi-e util.
 Funcționează an aibit de bine ghiși, pe ce?
 Pe durerii.
 Da, zice Iza.
 Dar de unde știi?
 Am înțeles?
 Zic cum ai făcut, că-ți curios?
 Am localizat durerea.
 Bravo.
 Părerea tu.
 Stop.
 Ce mi-a zis acum?
 Pe ce că n-am mai comunicat?
 Chinesezic am localizat durerea.
 Am localizat durerea.
 Eu imaginez
 sub o formă
 cu cer cu patrație.
 Îi dau o formă.
 Vedeți? Visual. Ii dau o formă.
 O culoare.
 Exact.
 Și o mușcare.
 Bravo.
 Asta e tehnica de bază.
 Da. Și pe urmă schimb toate.
 Exact.
 Și ce se întâmplă?
 O forma nu, dar schimb culoarea și mușcarea.
 Bravo.
 Și ce s-a schimbat?
 Dispară durerea.
 Exact.
 Sau se diminuează atât de mult încât e aproape impercept
 ibilă.
 Pentru că ce e durerea?
 O emoție.
 Care are în spate o reprezentare mentală.
 Dacă nu-mi dau seama care este, o construiesc.
 Că de multe ori zic, mă doare, dar cum știu, aflu de ce mă
 doare?
 Băi, nu știu, dar hai să aflăm.
 Și vine întrebarea, dacă ar fi să îi dai o culoare, care
 culoare s-ar potrivi cel mai mult?
 Și o să-mi zică, albastru, negru, roșu aprins, roșu vulcan
 ic, să mai știu eu ce.
 O construiesc și mi-o descriie.
 Și dacă ar fi să aibă o temperatură, ce temperatură avea?
 Și o să me descrie. Și dacă ar fi să aibă o locație, ce
 locație? Și me descrie.
 Și când am aceste detalii la nivel de structură, tot ce am
 de făcut e să se le stric.
 Da, Răzvan.
 Așa, așa, așa.
 Gânduri care mergeau în loop sub ce formă?
 Visual, auditiv, kinestezic, dialog intern?
 Visual.
 Visual. Deci erau niște imagini.
 Da, același situație, același sentiment.
 Exact.
 Și la un moment dat trebuia să scap de ele și...
 De aia de ani, bun, cred că din general, de aia mi-e cam i
 ubi să vă o checă, cumva trebuie să vină scotul.
 Bravo.
 Și atunci toată... toată imagine era, erau două cine, sau
 ca și chestia asta cu cinema-ul.
 Bravo.
 Care aveam, de practic, vedeam in fata toate lucrurile,
 imaginele si astea veneau din dreapta, din stanga aveam o
 usa, care o deschidia in spatele al negru si nimic, si a
 pleosat doar gata.
 Foarte tare, si care a fost efectul?
 Pai asta era, ca scapam de ele si...
 Despre asta e vorba. Bravo, bravo, bravo, bravo, bravo, bra
 vo.
 Mi se parea in...
 Exemplele... Tu cum ai invatat sa faci asta? Intuitiv sau
 ai invatat-o de undeva?
 Aspia m-am gandit ca trebuie sa imi descul cuva din cam.
 Brav, stop!
 Mi le scot din cap.
 Oamenii vorbesc, exprimă și descriu in conformitate cu fel
 ul în care reprezentările lor mentale sunt construite.
 Suntem un pic. Vă vor da detalii de genul.
 Simt o presiune la muncă.
 Are un trecut luminos.
 Sau are tot viitorul în față.
 Ați auzit oameni care vorbesc așa?
 Sau...
 Am un nod în stomac, când îl văd.
 Și din momentul în care ești atent la cum descriu oamenii c
 eea ce simt, îți vedea seama că fiecare lucru pe care îl
 spunu are o structură de pe una din cele trei canale de rep
 rezentare.
 Doar auzindu-l cum descriu, eu imi dau seama cum este cod
 ata reprezentarea mentala la el pe harta.
 Si stiu de unde sa incep sa i-o stric. Daca vreau.
 Deci in macar nu trebuie sa il intrebi, ca de multor sa da
 el de gol.
 Nu mai face din tinatara armasar.
 El vrea sa-mi zic ca nu mai exagera, dar mi-l explic ca viz
 ual.
 Tinatara armasar. Observati?
 Trecutul ma apasa pe piept.
 Simt calcar dupa mine in fiecare zi. Ati auzit oameni care
 zic asta?
 Chinestezic. Iti explica ca pentru el, pe harta lui mentala
 , trecutul este reprezentat chinestezic cu alta structura,
 dar e suficient sa stiu ca e foarte posibil ca el sa fie
 chinestezic. Si acolo intervin.
 Are sens.
 Cum ii plac? Su modate-te pana acum?
 Super, Team.
 Ok, bravo, multumesc, perfect. Ai vrut sa mai spui ceilalat
 vreau sa intrebu? Scusa-ma, te rog. Razvan?
 Eu nu am zis ca nu mai am o manca placat.
 Perfect.
 Veți o treba la un moment dat ca unii colegi si sunt si
 pentru voi, va garantez, nu isi reprezinta mental auditiv
 sau vizual, ci chinestezic.
 și când îl vei întreba, auzi, ce vezi când te gândești la,
 o să spună, bă nu văd nimic, da așa mă roadă aici ceva,
 în momentul ăla îți explică pe sistemul lui, kinestezic,
 că de fapt, tu pe aia trebuie să lucrezi, nu pe o imagine.
 De să nu vă blocați pe imagine, ca dacă ai scoli a imaginei
 ,
 că obțineți astăzi oameni vizuali, îi dau pe imagine.
 Foarte mulți, inclusiv eu, sunt kinestezic.
 Asta înseamnă că, ce am făcut eu cu câțiva colești, că am f
 ost pe la câțiva,
 Îl pui să pună mâna pe zona unde simte acea situație și îi
 spui dacă ar fi să îi dai o culoare, ce culoare îi ia da.
 Și o să vezi că vine, știi cum vine, ca din râu. Roșu a pr
 ins greutate de catifelată, ca de piele, nu știu ce.
 Nu trebuie să faci decât să îi le schimb.
 Să îi spui, acum imaginează-ți că vine, nu știu, ce telecom
 andă, vestul, ce metafor îi dai acolo și îi schimb sub modal
 itățile chinestezice.
 Daca e rigida o faci moale, moale o faci tare, daca e rece
 o faci calda, daca e calda o faci recit, pur si simplu le
 dai peste iarba si le schimb.
 Chinestezic vorbind. Dar Răzvan.
 Când pui intrebarea, daca trec un ce vezi, după cumva îl și
 influențezi?
 Daca te oprești la ce vezi, da.
 Ce vezi sau ce auzi sau...
 Daca te oprești doar la ce vezi, îl influențezi, că e o com
 anda indirectă.
 Daca îi spui ce vezi, ce auzi sau ce simți, ei îi da totă g
 ama. Mai departe răspunde în funcție de sistemul lui de rep
 rezentare.
 Asta a zis ca aici mi se pare riscul tu pui intrebari din
 punctul tau de vedere.
 Da, nu. Trebuie sa inveti. Bravo, foarte buna, foarte buna,
 foarte buna precizarea ta.
 E nevoie sa inveti sa pui intrebarea ca sa nu sugerezi rasp
 unsul. Asa este.
 Daca vai vedea si fi atent la mine, niciodata nu induc rasp
 unsul.
 Pot sa induc raspunsul, dar nu e treaba mea sa induc rasp
 unsul pentru ca vreau sa-l sprijin pe harta lui, nu pe harta
 .
 Și atunci de-aia îi zic toată fraza. Ce vezi, ce simți, ce
 auzi sau orice altceva.
 Pentru că poată să-mi zic că aud o culoare.
 Sinestezie. Aduceți-aminte, poată să combine sistemele rep
 rezentare.
 Și eu ca să îi dau toată aria de alegeri, nu mă bag peste
 hartul.
 Nu îi zic ce vezi, că dacă îi zic doar ce vezi, îi limitez.
 Ce vezi, ce simți, ce auzi sau orice altceva se întâmplă câ
 nd te gândești la.
 Și în momentul ăla e lume de scrie de pe harta lui. Te rog.
 În momentul în care îl întreb ce simți, spune simt un gol,
 tu spui unde, localizezi.
 Da, îi zic unde se afla acest gol în raport cu ființa ta,
 că poate să fie înăuntru sau afară.
 Un hinestezic simte corpul lui și simte și lumea exterioară
 .
 Un hinestezic pune mâna pe carpetă și simte că rigidă, dar
 un hinestezic la fel de bine simte și că-l doare stomacul.
 E lumea interioară cu lumea exterioară, ok? Bună întrebare,
 bravo.
 Deci după ce?
 Da, îl întreb, da, mă duc și-l... ok.
 Când îmi spune
 chinestezic că simte ceva undeva,
 mă duc și...
 Localizezi.
 Localizezi, da.
 Și îi atribui tot felul de cum e?
 E o chestie interesantă, aici, bravo, Aura.
 În empormolin, dar...
 Nu.
 ...o poate simte un om și gata.
 Există sub modalități vizuale, auditive, chinestezice
 Să descacă un telefon și n-ar trebuie să se descarce, ar
 trebui să fie silențios.
 Doar zic.
 Sub modalități există vizuală auditiv-chinestezice și sunt
 unele care sunt comune.
 Tuturor sistemul de reprezentare. Cum este?
 Localizare.
 Poți să localizez o imagine? Apropo de departe?
 Poți să localizez un sunet? Apropo de departe?
 Poți să localizezi un feeling undeva în corpul meu sau în
 jurul corpului meu?
 Localizare, sub modalitate comună.
 Intensitate.
 Poate să fie o imagine intensă sau mai puțin clară?
 Poate să fie un sunet intens sau mai puțin clar?
 Poate să fie un feeling clar, intens sau vag?
 Sub modalitate comună.
 durată.
 O imagine poate să meapara în flash-uri sau cu pauze, un
 sunet poate să meapara sacadat,
 un feeling poate să fie cu întrerupere comună.
 În momentul în care eu știu că sistemile de reprezentare
 au trăsături comune, nu mă voi limita doar la imagini sau
 la feeling-uri, că nu doar
 imaginea poate să aibă localizare și de aia eu încerc să
 localizez un feeling.
 Foarte bună precizarea ta, bravo.
 A fost.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422744705.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422744705.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_423559259.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_423559259.txt
@@ -0,0 +1,272 @@
 Muzica
 despre ce înseamnă banii pentru subconscientul nostru și de
 ce este indicat ca bani niciodată să nu fie un obiectiv
 pentru noi,
 dar din fericire, din nefericire oamenii nu știu asta, și î
 și pun obiectiv banii, fix lucrul pe care subconscientul
 nostru nu înțelege.
 Dar ajungem acolo. Înainte să plecam acasă să n-am 39.000
 de îmbrățișări de la oameni cu care am lucrat astăzi,
 vreau să îmi spuneți cu ce plecați acasă ce v-a adus ziua
 de azi în câteva cuvinte.
 pentru voi ziua de azi.
 Și dacă ar fi să luați o singură propoziție, un singur luc
 ru, concept,
 execițiu sau revelație, care ar fi acela?
 Ancoră.
 Ancoră, ok?
 Ancorarea viitorului.
 Ancorarea viitorului, ok? Super tare.
 Nu există emoții negative și prodoțive.
 Nu există emoții negative și prodoțive.
 Mersi, Andreea, bravă.
 Mă bucură. Dacă a ajuns asta la tine, e perfect.
 Sunt doar emoții cum?
 Productive și neproductive.
 Și neproductive în funcție de context. Bravo.
 Cu ce plecați acasă? Ceva la duzioa?
 Emoțiile sunt filtre.
 Emoțiile sunt filtre prin care?
 Filtre...
 Zici, zici, că zici bine.
 Vedem... Lumea. Bravo! Mulțumesc, Aura, genial!
 Mulțumesc. Altcineva.
 Cu ce plecați acasă? Sănătate?
 Dacă ar fi să-i spuneți un prieten ceva la duzioa de astăzi
 , ce i-ați spune?
 Te rog.
 Emoțiile vor doar să fie trăite.
 Emoțiile vor doar să fie trăite, da? Așa este.
 Mulțumesc, Codruța, foarte tare.
 Eliberează emoțiile.
 Triunghiul dramatic.
 Ce din triunghiul dramatic am ați apărut mai... ce ți-a ad
 us triunghiul dramatic?
 Ok. Și colegii care vorbesc mai puțin sunt încurajați să
 vorbească acum, pentru că aici poate să se exerseze abilită
 țile de împărtășit.
 De limba română, da.
 Mi-a plăcut foarte mult partea cu trimis dramatic și deși
 am aflat în surse necitabile.
 Așa?
 Despre el.
 A fost foarte interesant să știu că...
 Surse necitabile.
 Necitabile sau necitibile?
 Eu am rămas acolo, nu am mai auzit ce zice, după aceea, șt
 ii?
 Surți necitabile, băi, ești nebul?
 Eu încercam să ne spartă în silabie, necicumă, deci...
 Ce mai complicat nu-i de mereu?
 Pe lângă e să inventez cuvinte, da?
 Ok, înțeleg, e mișto.
 Deci, nu ne vei văd la căucrânță albure, de ce te zic?
 Necitabile, nu știu. Eu eram mai băgat când eram în proces
 ul meu, deci, necumă, deci...
 Bravo.
 Eu tot încecam să caut locul pe triunf, dar locul era înap
 ara triunf, înainte de a-l așa.
 Ok, ok, ok.
 Căutam unde trebuie.
 Bravo.
 Și am mai fost o chestie pe care ai zis-o...
 Nu știu dacă am notat corect.
 În ochi, un conștient, un conștient...
 N-am zis-o eu...
 ... pe care ai citat-o.
 Da.
 Este o surta citabilă.
 Așa este.
 A fost o surta citabilă.
 A fost o surta citabilă.
 De genial, da.
 E aparțirea lui fratele meu mai mare, Carl Gustav Jung,
 care a murit acum câți ani.
 Da, e un băiat foarte mișto. O să vă recoman să-l citiți la
 modul serios acum.
 El a zis chestia asta. Până n-aducem inconstientul în conșt
 ient, ne va conduce viața și-l vom numi destin.
 Eu traduc în NLP până n-aducem rănirile noastre emoționale,
 lumea noastră interioară emoțiile, ancorile care se declanș
 ează automat și ne conduc deciziile.
 Vom considera că viața noastră, în perspectiva neproductivă
 , limitativă, negativă, care ne place,
 este karma, e destin, e sfăcut să sufăr, așafo și mama,
 asta e viața, n-am ce face.
 Nu, e doar program care n-ai ce să faci, dacă nu te uiți în
 el să-l dezactivezi.
 De atâta tot.
 Să deconstruiezi puțin fraza și toate frazele despre destin
 .
 Exact.
 Și să mergi pe cară inversă și să vezi că, da, noi nu e
 destin, dar practic sunt chestii la care noi nu acționeau
 și atunci să-l trecina pe el.
 Pentru că, exact, ne degreveam de responsabilitate pentru
 că...
 Nu are valoare și atuce lumina supra valorii.
 Bravo. Nu știm altfel. Nu e o vină.
 Noi nu știm că avem puterea, potențialul și abilitățile,
 dacă le antrenăm un pic, ca ați văzut cât de banal a fost
 asta ancorarea,
 să ne declanșăm resurse pe care noi le avem deja noi.
 Nu știm, nu ne-a învățat nimeni, dar din fericire...
 E regal putere.
 Da, conștientizarea e regal putere.
 Dar, atenție, și aici e un dar intenționat îl pun,
 Nu are valoare dacă nu acționezi.
 Adică o informație faină, revelație,
 degeaba e acolo și sună bine dacă nu fac ceva cu ea concret
 .
 Adică doar să rămână în revelații...
 O să am un cita mișto de postat pe Facebook.
 De seara ajung acasă, fac un cita pe Facebook și zic,
 mama, ce interesant mă simt.
 După mine, niște shot-uri frumos, o să fiu un șuricel drăg
 ut și gata.
 Mersi, Toni, bravo.
 Al cineva cu ce plecați acasă, Iulia, dacă vrei să-mi spui
 că sunt curios,
 Nu te-am văzut de modul și sunt curios cu ce pleci.
 În continuare, la fel.
 Nu că nu-mi place, dar...
 Înțeleg, înțeleg.
 Doar nu sunt ei pe primul loc.
 Bine, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 De ce?
 Se învață, nu e naturală.
 Și se învață și ne o antrenează în mediul în care trăim
 prin comparație cu un standard,
 de obicei mai mare ca noi, și pe care de obicei nu vă at
 inge niciodată.
 Dar s-a diferit.
 S-a diferit, mă rog.
 Dar perceput că a fost mai valoros decât noi, de genul... U
 ite-te la ala cum faci, tu de ce nu poți.
 De ce în momentul în care îți bagă asta de câteva ori, tu
 înveți să te simți inferior.
 Sau rău.
 De ce ai făcut asta și nu ai făcut ca...
 Orice, mă rog.
 Vinovăția este semnalul unei manipulări. Nu știu din ce
 direcție, nu-mi cunosc, însă nu e o emoție naturală, se în
 vață. Noi nu ne-ar așem cu emoții de vinovăție.
 Cum?
 A fost un măzic pentru mine.
 Ok, o să vezi pe suportul video că am vorbit modul 2 despre
 asta și o să ajungă și la tine și la toți colegi.
 Bine, dragilor, dacă mai e cineva care o să-mi spună cu ce
 termină ziua?
 Aștept cu interes de zancorarea.
 Ok.
 Să am și eu liniște.
 Ok. Mâine dimineață cu asta începem.
 De ce?
 Sunt curioze. Sunt curioze.
 Si mie cu dezancorarea orei si mie cu dezancorarea orei.
 Ai si tu oua.
 Emoții le sunt droguri?
 Dar aproape l-am spus, dar sub altă formă.
 Mersi de împărtășire, emoțiile sunt contagioase.
 Datorită neuronilor oglindă din căpșorul celorlalți oameni,
 stările noastre emoționale se ducă trei ei.
 Și ale lor vin către noi și nu putem să facem niciun părvin
 ț asta.
 În momentul în care vreau să schimb o emoție a unei perso
 ane,
 prima dată o schimb pe A.
 Bravo!
 Mersi, Monica.
 Și triunghiul.
 Cu ce pleci?
 Trește-ți emoția, mersi.
 Ana, cu ce pleci?
 Mă simt ca o mașinărie, singur.
 Mă simt ca o mașinărie.
 Bravo, bravo, bravo!
 Despre asta-i vorba.
 Da, update, bravo.
 Despre asta-i vorba.
 Creirașul nostru este un computer.
 Noi suntem o mașinuță condusă întreg limine de acel
 computer.
 Și acum...
 Aflăm la master unde ești.
 Dar e bine că ai ajuns să-ți dai seama cât de ușor poți să-
 ți cree singură proprile butoane, ca să-ți accesezi ce emoț
 ii vrei tu, fără să știe nimeni de ce și ce emoții ai tu în
 interiorul tău.
 Bravo! Mersi mult!
 Miha, cu ce pleci?
 Ce emoție? Vrei să-mi spui?
 Aproximativ.
 Deci poți lăsa și tu te manifestă?
 Da. Da, da, da, da, da.
 Da, așa este. Nimeni vreodată în viața lui n-a fost potrop
 it pe veci de o emoție.
 Nici pozitivă, nici inconfortabilă. Nu există. Toate trec.
 Da, e foarte liniștur. Pentru că din momentul ăsta vă invi
 ți să vă dați voie să vă trăiți emoțiile,
 pentru că vă așteptă niște resurse și niște stârți și niște
 recompense în spatele acestor emoții
 pe care vă inviți să vi le trăiți, de nici nu vă dați seama
 .
 și completarea cum cu asta plec,
 faptul că o emoție de prima, apropo,
 se rend cu altceva,
 o mai puternică,
 de tine.
 Și așa e cam trăitul.
 Mulțumesc, mersi Ștefi.
 Bine, dragilor!
 Lia, ai vrut să spui ceva, scuză-mă.
 Mersi.
 Lasă-ți emoție să iese
 cu altcături mai multe.
 Să iasă parea care nu-ți plac, pentru că oricum ai un buton
 pentru alea care-ți plac.
 Da. Bravo!
 Bine, dragilor, mi-a făcut plăcere să ne reviem astăzi.
 A trecut atât de repede ziua, nu știu cum facem, dar mereu,
 de-am început, seara a șapte zi.
 Coat, șapte, fără deja când s-a făcut.
 Dar ăsta nu suntem buni, că înseamnă că ne simțim bine și
 facem treabă.
 Vă aștep mâine, de la ora 10, în seara asta odihniți-vă sau
 faceți ce vă face vă o plăcere.
 Testați-vă ancorile.
 Luați-le cu voi mâine dimineață, nu plecați acasă fără 35
 de îmbrățești.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424268796.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424268796.txt
@@ -0,0 +1,666 @@
 Am o ușoră frustrare cu propoziția asta că nu suntem preții
 și suntem preții privi.
 Și mi-am dat seama de la modulele acestea încoace că real
 eu nu știu faptul acesta de evoluție, de dezvoltare, de
 creditare, de curie și frustrare.
 de la modulele acestea încoace că, real, eu nu știu
 faptul acu partea asta de evoluție, de dezvoltare,
 de credințare, de curie și frustrație.
 Și acum, tot stau și încerc, și de la modul 2 la ăsta,
 am stat să încerc altă zonă de emoție
 și am încercat stare de detașare, stare de cald, stare de
 entuziat.
 Se întâmplă lucrurile, dar după aia mă afac așa un puternic
 de novoție, că parca n-ai făcut suficient de discuți, că
 puteai să faci mai mult.
 Și chestia asta cu iubirea de tine o înțeleg. Adică nu, în
 cerc să o înțeleg.
 Și cumva mi-am dat seama că am în spate o conflujere, că d
 acă ajung să mă iubesc pe mine,
 nu mă mai dezvolt dacă mă accepte așa cum sunt. Deci, că eu
 e lumea, nu vede variantat.
 Toți suntem cu răspunsul ăstea și zic că sunt legate de
 chestia asta, dar nu reușesc să le pun cabla ta.
 Nu zice că mi-am plăcut.
 Deci dacă mă accept pe tine nu mă placă nimic.
 De ce aj mai vrea să mă schimb dacă sunt fericită?
 Voi face, in schimb, intuitiv, schimbari ca sa impastreti
 fericirea.
 Dar nu le mai fac din frustrare, le fac din recunostinta.
 Tot faci schimbari.
 Da, dar motivate de altceva.
 Cum ziceam foarte buna intrebarea lui Iacu mai devreme, ma
 torna la ea,
 nu mai fac schimbari din suferinta si din faptul ca vad ca
 doare si ma frustreaza,
 ci din faptul că uite cât de fericit sunt, am învățat că
 schimbarea înseamnă fericire, recunoscutor pentru această
 fericire pe care o am, fac schimbări de multe ori fără să-
 mi dau seama. Intuitiv.
 Te rog, te rog.
 Te rog.
 Ah, da, mi-aduc aminte. Mi-aduc aminte.
 la la la, la la la, la la la.
 Și am experimentat
 extraordinar de multe variante ca să-ți prăvesc.
 Și să știi că tot ce-i funcționează,
 dar nu cu termeni lung.
 Ce e mai interesant, e acum în ultimul timp am observat
 că, bine,
 experimentată mai multe lucruri,
 în momentul în care am reușit să mă accept
 că-s ok așa cum îl...
 Nu mă mai deranjează,
 nu mai stau să-mi număr caloriile,
 nu mai stau să mă uitoare
 înainte să vede burtica
 E o chei pentru mine să apar în orice felă să-mi brăcată.
 Și ce-i mai fain, îi că la toată chestia asta am început să
 mănânc sănător, am început să aler.
 Am început să mă trin să aler.
 Lucruri pe care înainte de ce portu-i era incredibil. Frust
 rarea era incredibil.
 Energie e o simtă.
 Nu faceam mai ceva decât numai să fiu atentă la fiecare în
 bucătură, să mă trecem să beau apă, să mă trecem să alerg,
 să fac mișcare
 Era o luptă
 Nu avea niciun sens
 Atunci le fac natural
 Și e ok așa cum nu e
 Ești foarte ok
 Vind ca o consecință, schimbările și ceea ce-și dorea ea de
 fapt
 Vind ca o consecință a faptului că nu mai încercă să facă
 schimbări
 Are sens?
 Și e valabil pentru oricine
 De-aia am spus la Ana că foarte bine că nu te mai cerți
 critici pentru ceea ce faci, doar observi.
 Observând, vei ajunge să și accepti.
 Acceptând, nu va mai apărea pentru...
 Dar, dacă și eu am temerea că dacă-ar mai accepta așa cum
 sunt, eu nu o să mai evoluez.
 Este o regulă falsă.
 Nu există așa ceva. Întrebați-vă de unde vine, că nu vine
 de la voi.
 Din contră, dacă ies să spun motivul real, din punctul meu
 de vedere,
 motivul real pentru care trăim viața pe care trăim fiecare,
 Nu este evoluția, acumularea, satisfacția, familia, casa,
 mașina, sotul sau iluminarea. Fericirea.
 Uitați-vă la copiii care vin pe lume, în primii ani de viaț
 ă au tot ce le trebuie, nu le trebuie nimic, jucării, să jo
 acă cu ramură de pom.
 Nu îi trebuie nimic culoare, învață ulterior să se compare,
 să vrea mai mult, să vrea ce are și el altul.
 că el nu-i suficient, că-i vinovat de nu știu ce, că-i bă
 iat de rău, că-i fetiță rea, că nu-i perfect.
 Învață. Da, el în momentul ăla în prime 2-3 ani e perfect,
 e fericit.
 Ăla e naturalul nostru. Fericirea fără motiv. Așa sunt. Pun
 ct. Ăla e naturalul.
 În momentul în care atinge tap-aia, restul sunt bonus.
 Și apar schimbări în viața ta doar pentru faptul că tu nu
 mai ai nevoie de ele.
 Nu mai simți că ai nevoie să le faci.
 Am zis la fata de azi, la fata de azi, la fata de azi, la f
 ata de azi, la fata de azi, la fata de azi, la fata de azi,
 la fata de azi, la fata de azi, la fata de azi, la fata de
 azi, la fata de azi, la fata de azi, la fata de azi, la f
 ata de azi, la fata de azi, la fata de azi, la fata de azi,
 la fata de azi, la fata de azi, la fata de azi, la fata de
 azi, la fata de azi, la fata de azi, la fata de azi, la f
 ata de azi, la fata de azi, la fata de azi, la fata de azi,
 la fata de azi, la fata de azi
 Nu mai sunt, nu mai sunt, nu mai sunt.
 Că dacă erau, încă le-ai fi urmat.
 Dar uite că tu acum ai făcut ceva ce ieri n-ai putut.
 Deci regula de ieri nu mai e valabilă.
 Ok?
 Unu, regula ea nu mai e valabilă.
 Doi, mulțumesc, deci e fantastic sharing-ul tău și împărțăș
 irea ta.
 Regul de genul ăsta avem pe harta noastră mental.
 Mă simt vinovat că merge bine.
 Mă voi vă dați seama despre ce vorbim.
 Deci mă simt vinovat că merge bine,
 ca nu cumva alții să se simtă mai prost,
 Sau să-mi fac rău.
 Sau să-mi fac... da, e și asta o variantă.
 În loc să mă gândesc, ba, foarte bine că merge bine,
 pentru că în felul ăsta sunt un exemplu pentru alții că se
 poate.
 De când lucrezi la chestia asta și acum îmi dau palme.
 Exact, de când îmi doresc că chestia asta ajung și-o ating
 și brusc...
 Stai un pic că nu e ok, da, mi-e prea bine, e prea ușor.
 Da.
 E prea la îndemână. Da, Albert, te rog.
 Păi, tu la ce spune, Erika, în mine urmă?
 De fără frică, la ce spune, Erika, din Euriu,
 din Sfântul Ivecu,
 vin-i din Lubaț,
 și la genții, o parte, erau arapi,
 unii parțistanezi,
 era 40 lupți.
 Și eu fiți pe comună,
 am avut dândă mine un prieten foarte bun,
 care este lucritorință.
 Și dacă nu mai adună hai cu mine acela la cină, un pic să
 vedem ce fac, ce pot să fac.
 Eu pot să fac minunii, de așa zi.
 Acești oameni mănâncă în un hart pe care mănâncă în niciun
 cuțin.
 Atități imense de fără, orez, pâine, carbohidrați, doamnefe
 , câte grăși.
 Mie îmi spune că doar genunchiu să rezolvă...
 Tu îi spui că pentru că ai 300 de chile?
 Să fac unul de chile cam mult pentru un genunchiu.
 Corect! Păi nu cam 2, o să-i zic.
 Așa e 5 de ani. Celălalt spune că, bă, faptul meu, așa mă
 să poți să stea...
 Normal, normal, păi dacă...
 ...mură așa, da? Mă urc la unul dintre toți.
 Nu îți dai seama că ai și alții... da, înțeleg.
 Da, și atunci revenind la acest subiect, seara la masă, int
 ruămă-ne în discuție, amândoi, hai cu voastră le schimbăm
 mental, un nouă lemur, mâncați la șase, lumea, deci seara.
 Corect.
 La nouă, mă sunau, albea e și la masă.
 Corect, corect, corect, înțeleg.
 Înseamnă că apăra băjită-nulcă, îl facă pe toți, înțeleg.
 Și atunci, intrăm noi din discuție, îmi dai seama că e
 super fericit, super mulțumit, nesanătos de diaper tot, din
 praf, și atunci cum pușcă toată ideea?
 Faptul că ești îmfericiți, se acceptă, da?
 Da.
 Dar cum rămână dincă o data?
 Ceea ce a fost o fată bine, fericita.
 Nu ai nevoie să-ți spui frâna la anumite chestiuni.
 Dacă pentru el funcționează, e fericit, nu se vai...
 Nu se văd dacă e bun, dar nu se văd.
 Dar atât de depopulații are diaber.
 Și?
 Nu doare problemările.
 Nu doare diaber.
 Nu doare, iau-ți.
 Diabeltu nu doare!
 Atenție, da! Să nu confundăm de lăsarea și lipsa de educaț
 ie cu fericirea.
 Albert, nu știu dacă mai țineți minte la începutul modului
 1, am făcut acea scăriță a învățării.
 Știu că nu știu, știu că nu știu, știu că știu și nu știu
 că știu.
 Din nefericire foarte multa lume este in etapa de nu stiu
 ca nu stiu, adica ignoranta.
 In ignoranta sunt fericit pentru ca nu stiu ca se poate alt
 fel.
 Da, da, nu e bine sa stii ca e bine sa nu mananci.
 N-am spus ca e bine ce fac ei, am spus doar ca ei in ignor
 anta lor sunt fericiti.
 Si eu de multe ori, acum glumesc pe jumate, invidiez pe cei
 care sunt in etapa de ignoranta.
 pentru că nu își pun probleme.
 N-au probleme cu autocritica, nu au probleme cu de genul
 îmi e bine de ce să mă simt vinova că îmi e bine și altora.
 Nu, n-au probleme. De acord?
 Adică nu îți fericiti, dacă a fi fericit...
 Nu, dar îți fericiti pe harta lor.
 Îți fericiti pe harta lor.
 Nu zic că e ok pentru...
 Câtea suferință de generată...
 Asta înseamnă că nu fac ce trebuie.
 Asta înseamnă că tu îmi confirm ce zic eu,
 că atunci când apare suferința e un semnal de schimbarea
 modului de gândire.
 doar că ei nu îl interpretează așa, pentru că n-au matur
 itatea să înțeleagă că suferința e un semn.
 Pentru ei suferința e, nu știu, karma, zic, giniun, lasă-l
 chem pe albe, lăsă-mă facă bine,
 adică nu și asumă responsabilitatea, asta e un semn de nu ș
 tiu că nu știu.
 Dar tu-mi confirmi ce spune, de fapt?
 Pentru că dacă ar fi cum zici tu, de genul care mai e sens
 ul, ei n-ar suferi.
 De loc, ar fi cap coada, grași, obezi, urâți cu ce facă ei
 acolo greșit, dar fericiți așa ar muri.
 Și atunci, în momentul în care am zis, de ce să mă bag în
 viață oameni care e fericit?
 Sau crede că e fericit?
 Te-am luit treaba mea. Însă tu ești chemat să îi sprijini
 tocmai pentru că ei nu sunt încă fericiți, au probleme.
 Și atunci, care e rolul tău ca și de ce mășargezi să îi z
 ici, uite, mișcă mișcare?
 Rolul tău e să îl tratezi și să îl sprijini conform etape
 și hărții pe care el oare.
 E etapa in care se afla, oricare ar fi, fara sa il judeci,
 si sa-i traduci harta ta pe harta lui.
 Asa cum e.
 N-ai cum sa il salvezi, pentru ca altfel ai intrat aici...
 N-ai fost ieri. O sa-ti explic ce e, Andrea.
 E un triumf dramatic in care esti victima salvator sau ag
 resor, in momentul in care esti in truma din aceste roluri,
 n-ai cum sa nu fi cel putin inca unul.
 sau când vrei să salvezi pe cineva, de multe ori îl agrese
 zi.
 Când vrei să salvezi cu forța pe cineva fără să-și ceară, f
 ără ca el să fie deschis către asta,
 ba chiar să se și împotrivească, dar tu vrei să-l salvezi,
 că știi că-i mai bine,
 unu-l judeci, doi, crezi că ești salvator, dar de fapt ești
 și agresor în același timp.
 Pentru că nu-i dai voie lui să-și ia propriile lecții.
 Cum să-și judeai dacă ești agresor?
 Nu-ți asuma responsabilitatea pentru o fericire pe care el
 nu știe că există.
 El nu știe că regul de nutriție l-ar face să fie mai sănăt
 os și prin urmare mai plin de energie și prin urmare mai fer
 icit.
 El nu știe asta. Tu poți să-i spui asta, să-i o traduci de
 pe harta ta, pe harta lui,
 însă nu-ți asuma responsabilitatea că el o și implementează
 , pentru că deja din momentul ăla nu mai e.
 E ca și cum eu aștia în fiecare noapte să mă gândesc, bă,
 dar oare ce face Toni?
 Ascultă ce i-am spus, aplică exercițiu, ce-o face...
 În exemplu, da? Ce-o face Iacob, ce-o face Albert, ce-o
 face Sanda?
 Să-mi pun problemă, aș să mă asum responsabilitatea vieții
 fiecarei cu care lucrez.
 Aș înnebuni, că n-am fizic cum. În schimbul, mi-am asumul
 responsabilitatea pentru ceea ce pot să fac eu ca ghid.
 Am dat totul? Am explicat tot ce puteam sa explic mai bine?
 Am tradus tot ce e pe harta mea pe harta lor?
 Am fost deschizi la intrebari? Am ascultat cu adevarat?
 In momentul ala, daca eu sunt multumit cu treaba mea, in
 momentul ala am inchiat responsabilitatea mea acolo sa opre
 ste.
 Ca sa nu intru aici.
 Are sens?
 Avem tendinta sa nu ne oprim cu explicare, dar nu are legat
 ?
 Nu are legătă, pentru că ne face pe noi să ne simțim bine.
 Vine din multe direcții.
 Unul, stima de sine scăzută, care mi-e gâtilată un pic, nu
 crește, mi-e gâtilată din faptul că celălalt îmi mulțumesc.
 Dacă n-ai fi tu, îți mulțumesc că ai părut în viața mea, d
 acă n-ai fi tu, n-aș fi ajuns ceva.
 Sună bine pentru oricine.
 Când te întrebi, bă, dar de ce mă simt bine?
 Când zice asta, pentru că îmi confirmă munca mea bine făcut
 ă sau pentru că îmi gâtilă orgoliu?
 Ia pune-ti întrebarea asta și o să fii surprins de răspuns.
 De multe ori.
 Atenție, e bine feedback-ul să-l primești.
 Se zice tot în budinsc că adevăratul înțeleg nu este afect
 at nici de laudă, nici de critică.
 Și le lasă să treacă pe lung ele, pe ambele.
 De ce? Pentru că n-au legătură cu el.
 El știe cine este, fără să depindă de lauda cuiva sau să f
 ie afectat de critică cuiva.
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu-i o
 Că nu
 sau mă încurajează și mă ridică o laudă, eu nu sunt încă
 matur.
 Pentru că aștept să-mi vine din exterior o fericire, un
 motiv să fiu fericit.
 Sau un motiv să mă critic, să mă plâng, să...
 Că asta este next, next, next...
 Evident! Atenție, e o direcție!
 Nu o luați ca mă n-am ajuns acolo, întru în depresie.
 Deci nu, e o direcție.
 E un ideal, înspre care să mă îndrept.
 Dar nu o dați, mama, eu așa sunt, gata, plâng.
 Nu, e ok. Și eu sunt la fel.
 Am oameni când feedback-ul pe care îl primesc în urma unor
 lucruri de carișma care nu știam că le-am făcut, mă încântă
 foarte mult.
 Și îmi pun întrebarea, da ce-a gândit la de mine acum asta?
 Și atunci am găsit noi direcți în care să explorez.
 Alte ori le acceptă așa convine pentru că poate sunt pe low
 battery rău de tot, din vari motive,
 și un feedback genial mă ridică, mă încurajează, mă energie
 zează.
 Poate să-i energiezează. Și-i bine.
 Ok? Deci, luați echilibru, nu luați...
 Poate să-ți îngriziți bine o altă părinte pe fulgă.
 Asta vreau să zic, deci nu...
 Îți dă un feedback mișto și te laudă și faci un compliment.
 Hai mă, du-te, dispari de-aci, că...
 Eu sunt zen. Mi-a zis Horia că...
 Ăla care nu accepte, hai, du-te, lasă-vă răși.
 Nu!
 Primește-l, integrează-l, ia-l în tine, poartă-l cu tine,
 că-i despre tine.
 ...deci nu e o chestie ca o folosesc sau nu o folosesc.
 Pot sa iau o particica din ea, din o situatie naspa.
 Pot sa iau ceva din ce sa invat, ceva care sa ma bucure, ce
 va care sa ma faca.
 Nu e o chestie ca o folosesc sau nu o folosesc.
 Pot sa iau o particica din ea, din o situatie naspa.
 Pot sa iau ceva din ce sa invat, ceva care sa ma bucure, ce
 va care sa ma faca.
 Nu e o chestie ca o folosesc sau nu o folosesc.
 Pot sa iau o particica din ea, din o situatie naspa.
 Poți să iau ceva din ce să-mi văd, ceva care să mă bucure,
 ceva care să crească.
 Deci atâta de mult și atâta de flexibilă toată fiectea asta
 , îi fenomenală pentru mine.
 În foarte multe contexte lucruri care mă bucură, lucruri
 care mă întricțează,
 folosesc tristezia pentru anumite lucruri, care mă încurie
 și foarte fain.
 Deci e o resursă, nu știu cum să o numesc, nesfârșită.
 Da, NLP dacă e să...
 ...i o resulță nețfârșită.
 Super, mersi Erica.
 Nu ne blocăm într-o anumită situație, ne dăm voie să
 experimentăm și din alte perspective.
 Dacă e ceva ce pot să o complătez la acea zis Erica, NLP-ul
 nu este psihologie, NLP-ul folosește psihologia pentru fer
 icirea și dezvoltarea oamenilor.
 dar dacă e ceva ce este în LPU, și asta e vorba despre mine
 acum,
 în LPU e un mod de gândire.
 Punct!
 Tot ceea ce cumprinde tehnici, revelații, conștientizări,
 concepte, exerciții, e de fapt
 sumarizat, e un mod de gândire.
 Inclusiv, din punctul meu de vedere, pe harta mea
 și pe harta voastră vă încurajez să existe întrebarea
 care te scoată din sfera LPU-ului
 Și care suna așa, când am o provocară, o problemă la care
 nu găsești răspuns cu NLP,
 care este paradigma potrivită pentru rezolvarea rapidă ac
 estei probleme?
 Și e posibil răspunsul să nu-ți vină din NLP, să-ți vină
 din spiritualitate, să-ți vină din teta healing, să-ți vină
 din...
 Nu mă interesează!
 Nu mă interesează!
 Cât timp îți găsești răspunsul?
 Rezolvarea mea primordială este care e paradigma cea mai
 rapidă și potrivită pentru rezolvarea rapidă și eficientă a
 acestei probleme.
 Și e posibil să ieși din sfera NLP-ului.
 Nu mă interesează. Scopul meu nu este să te fac dependente
 de principiile astea, ci să te fac să înțelegi importanța
 flexibilității, hărții mentale, să-ți găsești resurse de or
 ice natură, în orice direcție te face pe tine fericit.
 Punct.
 Atât de flexibil sunt eu și recomand mentalitatea asta,
 propod de exemplu, lui Erika, că nu știi ce te face fericit
 până nu te deschizi la noi resurse sau la noi moduri de g
 ândire.
 N-o să mă turc în pilar, Iadna.
 Ca să reușești, din punctul meu de vedere, să depășești con
 vingerea de genul
 Mă simt vinovat sau vinovată
 Când am succes
 Integrează, exerțează și integrează principiul
 Oamenii reacționează în funcție de hărților mentale
 Cum să mă simt eu vinovat din momentul în care eu știu că
 reacția lor nu are legătură cu mine, ci cu harta lor mental
 ă?
 Eu pot reacționa rău când mi-e bine, pot reacționa rău când
 mi-e rău sau invers?
 Reacția lor nu are legătură cu tine.
 2. Fii conștientă că în momentul în care ție ție bine și eș
 ti fericită, vedevi un far și un exemplu pentru alții care î
 și doresc fix asta.
 Cu adevărat fericiți nu.
 Nu.
 Nu, atenție, poți să fii fericit și matur, poți să fii fer
 icit și imatur încă.
 Când ești fericit și imatur încă, te va afecta un cuvânt,
 dar ce radiezează, ce ai mâncat ambrosie, tu, tu, tu, tu,
 tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu,
 tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu,
 tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu,
 tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu,
 tu
 Când ești fericit și imatur încă, te va afecta un cuvânt,
 dar ce radiezează, ce ai mâncat, ambrosie, tu, tăi...
 Mântora ți-o... bă, dar ți-a strigat un pic ziua, știi? C
 ând ești fericit și imatur, ăla poate să spună că e săcitul
 lumii.
 Și tu spui, bine, ok, măcar mor fericit.
 Păla ce ora ajunge?
 Păla ce ora ajunge? Foarte tare! Are senzăriat, nu?
 E un citat foarte mișto, nu știu păr deros că e foarte lung
 , dar știu că l-am auzit prima oară într-un film,
 Coach Carter se numește filmul, este cu Samuel L. Jackson,
 când el este un antrenor de basket
 și citatul pe care îl zice un puști la un moment dat la
 finalul filmului sau spre finalul filmului,
 aparține lui Marianne Williamson, un mare tipă mișto care
 scrie chestii, nu am citat-o foarte mult,
 N-am documentat, dar citatul mi s-a apărut genial.
 Și esența sau măcar câteva cuvinte din citatul ăla care mie
 mi-au rămas pe hartă de atunci
 au fost adevărata provocare în viață
 nu este să depășim probleme,
 ci să ne dăm voie să fim fericiti și să strălucim,
 pentru că avem impresia că strălucirea noastră îi va umbri
 pe ceilalți.
 Dar e fals.
 Citatul ăsta mi-a dat seama că fix dându-m voie eu să străl
 ucez,
 să fiu fericit, că despre asta vorbeam, îi va ajuta pe celă
 lalți.
 Nu îi va umbri.
 Avem impresia că îi umbrește pe celălalti, pentru că ne as
 umăm responsabilitatea pentru fericirea lor.
 Dar nu e așa.
 Nu am cum să mă simt vinovat că sunt fericit, pentru că cel
 ălalt poate să vor simți proast,
 pentru că dacă fac asta, îmi asum de fapt responsabilitatea
 pentru fericirea lor.
 Dar nici nu pot să fiu fericit în același timp în care sunt
 vinovat.
 Mă-l simt vinovat, deci...
 Nu e exact.
 Care? Exact.
 Dar nu ajung să fiu fericit datorită vinovăției.
 Corect.
 Depinde de tine.
 Dacă vrei să-ți asum responsabilitatea pentru fericirea alt
 ora
 și pentru reacțiile lor care în LPE-ul spune că vin din hăr
 țile lor mentale,
 nu au legătură cu tine, unii se vor bucura pentru tine,
 alții te vor lua exemplu,
 alții vor spune, eu tu și pe asta,
 ce-a fuma sau...
 Știi?
 Nu e treaba ta.
 Oamenii te vor cât vor ei să te vada.
 Și oamenii cu adevărat maturi, indiferent că sunt prieteni
 sau așa zici prieteni,
 se vor bucura pentru fericirea ta pentru că le arăți că se
 poate.
 Cei imaturi prieteni, aparent, se vor supăra și se vor ind
 igna că tu ești fericită în pofida nefericirilor,
 pentru că le-ai arătat că se poate și ei nu vor să facă ce
 faci tu ca să fii fericit.
 Adică practic îi responsabilizează. Nu e treaba ta.
 Are sens?
 Te ajută Ariadna?
 Mă ajută foarte mult. Am gestat și fac și foarte mare funcț
 ie.
 Și, să făim putin în familie, am făcut chestia cu mamea, cu
 responsabilitatea pentru servicirea lor.
 Și acum ne jucăm cu victima.
 Nu mai te jucă cu ea. Accept-ul.
 Ceea ce mă mai mă amărâi mental e că dacă ajungă starea
 asta, să zicem așa, de fericire și de acceptare, nu mă mai
 duzboar.
 Deci cred că mă... și îmi dau tău, mă, că trebuie să mă exp
 un și să trec și prin variantă asta, că nu știu drumul, nu ș
 tiu drumul ăsta,
 ca pe celorlalte, dar îi dau cu piciu minu și știu foarte b
 ine unde, că da scardit.
 De-aia stă de mare blocajul, încă zic, ok, dacă mă duc ac
 olo, dacă mă plac unul aici.
 Pentru mine e...
 De ce am de-a-mi cheama si constipat?
 Pai cine ca imi crea toare cu identitatea mea de sine?
 Ca eu atunci nu am de ce sa nu e importanta evoluturile.
 Cine zice asta?
 Eu.
 Si de unde ai luat-o informatia asta?
 La mine.
 Pai de unde stii tu ca e asa?
 Ca stiu ca e de la tine, inteleg?
 Clar ca e important pentru tine si pentru mine e important.
 Si pentru mine ziceam asta.
 Pentru mine este importantă dezvoltarea și evoluția.
 Dar te întreb, ce poate fi rău în plafonarea în fericire?
 Știu, o secundă, că e harta voastră, sunt curios de harta
 ei.
 Ce poate fi atât de rău, dacă ar fi cum spui tu, să mă plaf
 onez în fericire?
 Că despre asta vorbim, da?
 Nu-mi dau voie să fiu fericică dacă mă plafonez.
 Dar ce ar fi să zic, oh, perfect că sunt fericiti și mă pl
 afonez în fericire.
 Alții n-ajung în viața lor la nivelul ăsta.
 Nici în 5 vieți.
 De ce ar fi ceva rau?
 Newsflash.
 Oricum, lumea e schimbare.
 E un dat, e un garantat.
 Nu trebuie să fac un efort pentru asta.
 Cum zicea și Luiza.
 De ce să mă încordez, să caut schimbarea și să evoluez?
 Ca ea, oricum, e garantată.
 Vor fi invitații peste tot?
 La fiecare pas?
 Dați voie să fii fericită,
 conștientizând că nu o ai de ales în evoluții,
 oricum, nu o ai de ales în evoluții,
 Nu o ai de ales în evoluții, oricum vei evolua.
 Eu constat asta, nu știu dacă v-am spus, dar m-amuz de mult
 ori și azi dimineață, inclusiv.
 Sau ieri dimineață, nu mai știu.
 Are Facebook o funcție de aia, memory, știi?
 Și îți aduce în față niște chestii care le postai tu acum
 nu știi câți ani.
 Și mie îmi dă Facebook niște citate, niște postări de alădu
 horii, ala d-ul de acum șapte ani.
 Frate, știi cum îmi cități la așa?
 Băi, ești nebun? Duh, eu m-am postat așa.
 și râd efectiv, dar nu râd de mine, râd cu satisfacție când
 văd de unde am plecat.
 Și n-am ales la modul de de azi înainte evoluez.
 Nu, se întâmplă oricum.
 Cât timp ești conștientă că vei accepta invitațiile către
 evoluție pentru că e clar că e în ADN-ul tău,
 bucură-te de fericirea pe care o ai atunci când o ai,
 pentru că invitațiile către evoluție vor veniți, garantez.
 Parteneri de cuplu, job, client, mentor, curs, carte.
 Îți dă o întrebare la un moment dat, spui, bă, ești nebunul
 , nu m-a gândit la asta.
 Și e o invitație, poți s-o ratezi.
 Exact asta mă este gândit atât de bun, că erau velii schet
 ile astea de evoluție și eu eram...
 Dar eu ce am făcut pentru ei? Că ne-am amătosat.
 Ah, deci tu trebuie să suferi ca să evoluezi. Ok.
 Ok, ne apropiem, ne apropiem.
 Din fericire, asta facem și vorbim astăzi, chiar după ce
 facem exercițul de ieri cu care am rămas datori, vorbim des
 pre obiective și calea ușoară de ajunge acolo fără suferință
 .
 Și îți mulțumesc pentru împărtășire că e o chestie cu care
 și eu m-am lovit la un moment dat.
 M-am întrebat inclusiv, bă, dar ce am făcut să merit?
 Răspuns. Mi-a dat și mie cineva un răspuns. L-am găsit și d
 upă aia în cărți și în experiențe și în exerciții și în mine
 .
 M-am născut. Punt. Asta am făcut să merit. M-am născut. Tră
 iesc. Sunt. Exist. Punt. E condiția mea de bază fericirea. O
 merit.
 Pentru că așa sunt eu fără să fac efort.
 Dar e greu să credem asta pentru că societatea ne-a educat
 în direcția opusă. Trebuie să facem ceva ca să merităm să
 fim fericiți.
 Pentru că dacă avem convingerea pe harta noastră că trebuie
 să facem ceva ca să fim fericiți, suntem ușor manipulabili.
 Pentru că întotdeauna va fi ceva de făcut. De cumpărat. De
 comparat. Are sens?
 De ce te-ai luptat?
 Nu am lupt acum, nu am lupt acum.
 Mui m-am lupt.
 Ideea e ca eu, ai ca o chestie sa te zic sa merg,
 i-mi dau seama ca eu surd pe pamantul asta,
 pentru ca m-am opus la doua o tintativa de a vota lumea
 asta.
 La doua?
 Tintativa de a vota lumea asta.
 Si cumva chestia asta, iti se pare acum, am fost facuta asa
 , am tric in cap,
 ca eu de cand sunt in vota lumea asta,
 am trebuit sa fac misti chestii ca sa am ajuns aici.
 Deci, nu am venit...
 Uşor.
 Aşa.
 Adică tu ai depus efort să vii pe lume,
 și prin urmare precondiția ta este pentru că am ajuns pe l
 ume în ciuda efortului,
 nevoie ca să rămân pe lume să continui să facă efort.
 Și să fiu perfect, ca să dovedesc că n-am fost pe vreo șană
 .
 Corect. Și să dovedesc că merit să fiu aici, exact cum zice
 a ora.
 Da, da, foarte exact. Toată parte a copilăriei mele a fost
 ca să-i demonstrez la maică meacă.
 Înțeleg. Din fericire, psihologia sănătoasă, dacă vrei să
 spunem așa, că sunt unii care să ocupă de ce ești defect.
 Eu vorbesc de ce ești perfect. Spune, NLP-ul, eu, paradigmă
 , ce vrei tu, cine vrei tu să spună asta, spune.
 Și spun că îți garantează că sunt multe paradimii care spun
 ă exact același lucru cu alte cuvinte.
 Efortul tău, dacă ai să mă iau strict de exemplul tău
 personal, s-a încheiat în momentul în care te-ai născut.
 Ai dovedit ce vei de dovedit în secunda în care te-ai născ
 ut.
 Punct din momentul ăla, tu ce ai tu de făcut e să te bucuri
 de procesul ăsta care se numește viață.
 Înțeleg de unde vine convingerea, ai tot dreptul să o ai,
 nu ai nicio vină pentru faptul că ai funcționat pe baza ei,
 însă efortul tău real a fost să te naști.
 Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424270616.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424270616.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424273353.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424273353.txt
@@ -0,0 +1,624 @@
 Ce permise ați observat? Ce permise vi s-au revelat în viaț
 a voastră?
 Pe care le-ați integrat ușor și care vi s-au părut dificil
 de integrat?
 Eu, de exemplu, nu deveam așa mare importanță de comunicări
 non-verbali.
 Comunicării non-verbali.
 Am lucrat 20 de ani în verbări,
 fost la cursuri și în telegea.
 Importanța.
 Nici odată nu am înțeles că acum e sensa.
 Care e sensa pentru tine? Ce a ajuns la tine? Cum ai desc
 operit-o?
 Mi-am dat seama că ele trebuie să fie comunicarea verbală
 și non-verbală, trebuie să fie în congruente.
 Întotdeauna, adică congruent.
 Un anume, acel eveniment din viata mea care pe mine m-am
 invatat in ultimii ani, am inteles si am avut o revelatie.
 Ne-am văzut, m-am credut, ca am adicăut un shop cu el ca am
 adus eu memoria.
 Amnezie.
 Am fiert in o ară, am caudat pe de acea...
 Da, se intampla.
 De ce stim-ul?
 Da.
 Dar de fapt am avut revelatia ca respectiva persoana care m
 -acuzat pe mine,
 si chisca de la discrepanj, era o registrare, chiar.
 Din nou, nici nu se poate auzia pentru ca era muzica, de b
 iciac.
 Dar in biciac am zis niste cuvinte pe care eu, in nume la
 ce am simtit si ce am vorbit,
 apoi nu mi-am iminiat si eram acuzata ca vincinoasa.
 Și nu înțelegeam unde e diferenta. Deci eu nu pricepe că eu
 nu le-am spus.
 Am acceptat că le-am spus în ideea în care se fac nevidică.
 Nu, în stare emoțională, în stare puternică emoțională, ra
 țiunea scade.
 Dar, de fapt, linguajul meu nu-a înverbali transmitea cele
 cuvinte.
 Pe harta respectivă, eu nu aveam sent din nou înverbali.
 Evident.
 Pentru mine înseamnă, dacă eu nu le scoc pe goere, nu e gre
 u.
 Nu înseamnă... da, bravo.
 Bravo, bravo, bravo.
 Dacă nu le-am spus verbal, nu înseamnă că nu le-am gândit
 sau le-am transmis.
 Brav, așa este.
 Pentru ceilalți. Eu le-am stopat undeva...
 Bravo, bravo, bravo. Înțeleg.
 E ca atunci când vine soțul acasă și zice, bunăsoara, soție
 .
 Și soția spune, hîm.
 Și soțul întreabă, da ce-i cu tine? E ceva în regulă?
 Nu.
 Are sens? Crezi că un soț inteligent o să creadă răspunsul
 ăsta? Nu. E la fel și cu situația ta. Spunem mult mai mult
 decât cuvintele pe care le scoatem pe gurițe.
 La fel cum putem să spunem bine, asta a fost un caz în care
 ai spus lucruri care e porabil în alb, erau ușor agresive.
 Le-ai transmis.
 La fel de ușor putem să transmitem lucruri faine fără să sc
 oatem un cuvânt.
 Pentru o singură privire, pentru un singur gest, pentru un
 singur atingere.
 Suntem cuvântului, suntem cuvântului, suntem cuvântului,
 suntem cuvântului, suntem cuvântului, suntem cuvântului,
 suntem cuvântului, suntem cuvântului, suntem cuvântului,
 suntem cuvântului, suntem cuvântului, suntem cuvântului,
 suntem cuvântului, suntem cuvântului, suntem cuvântului,
 suntem cuvântului, suntem cuvântului, suntem cuvântului,
 suntem cuvântului, suntem cuvântului, suntem cuvântului,
 suntem cuvântului, suntem cuvântului, suntem cuvântului,
 suntem
 apăți pe butonul ăla, știți că se dă pe silențe automat, se
 oprește și mă uită în continuare lără.
 Subtil, la omul ăla ajunge, tu ești important pentru mine,
 o să stai aici pentru tine, nu știu, contează cine mă spună
 , poate să fie președintele.
 Tu doar asta ai prins? La modul 1-2 ai fost cu noi?
 Non-verbală, încurajare non-verbală din cap, zâmbet, curios
 itate, atitudinea din spatele construirii raportului, raport
 , pacing.
 Încurajare verbală. Da, înțeleg, știu cum e. Dacă aș fi în
 locul tău, aș face la fel. Vă țineți să aminteți?
 Toată asta crează conexiuni.
 Și vulnerabilizarea.
 Nimic nu crează raport, mai rapid, ca vulnerabilizarea.
 Cum?
 Să nu te ferești că ești om și că greșești.
 Oamenii știu, toți.
 Știm la nivel subconștient, nu o să o exprimăm rațional,
 dar toți știm că nu suntem perfecți.
 Asta înseamnă că știm că suntem vulnerabili, iar, fiind to
 ți că suntem vulnerabili,
 ne vom regăsi oamenii care acceptă că sunt vulnerabili, făr
 ă să se ascundă.
 Îi vom admira fix pe aia care își dau voie să fie vulnerab
 ili
 și nu fac un caz din asta, pentru că și nu ne-am dorit să
 fim ca ei numai că încă nu ne dăm voie.
 Cum vrei tu? Cât timp ești congruentă nu mă interesează.
 Eu îți dau un exemplu, non-verbal,
 când lucrez cu un client sau cu un coleg în față,
 am momente când sunt atât de intens în raport cu el,
 încât simt la modul cel mai apropo ce simt el.
 Știu că nu sunt ale mele,
 dar simt ce simt el.
 Vulnerabilitatea înseamnă că îmi dau voie să simt.
 Îmi să te rog să ne dai către tale,
 pentru că așa nu e cum e rău să te zic.
 Înțeleg perfect.
 Că te zic că cu telefonul am făcut o lasă,
 a zis că funcționează.
 Serios, doar asta funcționează întot ce v-am zis?
 Glumesc, glumesc!
 Cara asta vezi nu-ti?
 De aici te rog ca nu mai ai.
 Cu drag, pentru asta sunt aici. V-am spus, sunt aici sa va
 dau din toate exemplele mele
 si din tot ceea ce am facut eu sau fac mai putin bine, va
 spun vo'o ca sa faceti altfel.
 Bun, apropo de vulnerabilitate, nu stiu daca v-am spus data
 trecuta, tot asa ca si carte si lectura fantastica din
 punctul meu de vedere,
 puterea vulnerabilitatii alu' Brené Brown si darurile imper
 fectiunii.
 Sunt încărcate pe...
 Sunt încărcate pe... da.
 Unele sunt încărcate, altele nu.
 Unele se găsesc, altele nu.
 Dar vă recomand pe Brenne Brown este
 cea care din punct de vedere științific
 documentează și dovedește
 și încurajează și arată ce înseamnă de fapt curajul.
 Pentru că vulnerabilitatea
 când o acceptăm și o exersăm
 la nivel de lipsă de control
 și acceptare că sunt perfectibil
 lasă loc să apară curajul.
 Nu există curaj din mască.
 Asta e diferența clară.
 Premis în LEP pe care o aveți pe fără,
 în care îl văd, în care îl văd,
 în care îl văd, în care îl văd,
 în care îl văd, în care îl văd, în care îl văd,
 în care îl văd, în care îl văd, în care îl văd,
 în care îl văd, în care îl văd, în care îl văd, în care îl
 văd, în care îl văd, în care îl văd, în care îl văd, în
 care îl văd, în care îl văd, în care îl văd, în care îl văd
 , în care îl văd, în care îl vă
 E perfect. Gresesti. Fuck it.
 Aia înseamnă acceptarea vulnerabilității. Am greșit și nu m
 ă dau de pereți.
 Un om care are impresia că este perfect și nu acceptă că e
 vulnerabil, va intra în depresie când gresește.
 Asta e diferența clară. Premisă în LEP pe care o aveți pe
 foi sau mă rog, poate vă ajut să aminte dacă nu aveți foile
 la voi.
 Nu există eșec, există doar feedback.
 Oamenii care gândesc așa sunt oameni care își dau seama că
 nu sunt perfecți și acceptă.
 Atunci când greșești și zici, bă, am greșit, interesant,
 acum știu altceva, în momentul ăla exersez vulnerabilitate.
 Cureodâm vă, să fac o conversare.
 Te rog.
 De altă cheară, la mai multe, se poate mai bine, nu știu d
 acă v-am zis de care ați pot,
 ne povestea la un moment dat, în un moment dat, despre o
 situație de la ea de la felii,
 exact ca totul, în exerciții de vulnerabilizare, și parte
 de noi, și parte de ea.
 Mulțumim.
 Împărtășerea lucrurilor intime care poate am fost educați
 să le țin doar pentru mine, pentru că ar putea să constitu
 ie muniție pentru cei care vor să-mi facă rău, arată că de f
 apt am curaj să mi-asum că sunt vulnărabili.
 Dar chiar constituie muniție?
 Da. Nu, poate constitui muniție și în momentul în care ești
 conștient că poate constitui, dar nu-ți pasă, pentru că tu
 știi cine ești și cum ești și ce ești, cum?
 Nu mai e muniție.
 pentru că nu mai are cum să te atingă.
 Înțelegi? E muniție doar cât timp te temi de ea.
 Cât timp nu te temi de ea, nu mai are cum să fie muniție.
 Poate să fie tentat, tentant.
 Poate să fie folosită, poate să fie tentative.
 Dar nu va mai ajunge la tine, pentru că nimeni, cum spunea
 la începutul orei,
 nu are cum să te atingă sau să-ți facă ceva fără ca tu să
 permiti.
 Dar ajungem, le luăm părând.
 Dar apropo de vulnerabilitate, că nu am auzit să amint în
 timp ce vorbeam, oamenii care exersează vulnerabilitatea
 sunt oameni care acționează indiferent că sunt siguri de
 rezultatul pe care îl au în așteptarea sau nu.
 Aia sunt oameni care exersează vulnerabilitatea.
 Oameni care nu exersează, ca exemplu, mă îi cer eu un
 exemplu concret,
 sunt oameni care știu ce-și doresc și nu se duc în direcția
 aia de teamă să nu piardă, să fie descoperit, să greșească,
 să nu iasă din prima, ci-or zice alții.
 Aia sunt oameni care nu exersează, care își postrează masca
 de eu n-am nevoie de asta, de fapt, în sfântul meu îmi do
 resc fix asta.
 Aia sunt oameni care nu exersează și nu-și acceptă vulner
 abilitatea.
 Ghiștii ce? Nici n-o să obțină ce-și doresc, contraintuitiv
 .
 Ce nu știu dacă v-am spus, dar o să vă repet probabil până
 la finalul cursului,
 atitudinea de
 deschidere în fața propriu-i vulnerabilități vine la pachet
 pe lângă curaj și încrederea întrenată,
 vine la pachet cu o libertate infinită.
 Că nu mai e de ce să te ferești când, știi că,
 viața e așa cum e.
 Mai țineți minte formula aia?
 V-am dat o formula acum o lună, trei săptămâni.
 Legată de
 realitate.
 Mai știți?
 Asta e realitatea în care trăim toți. Nime nu are acces la
 ea.
 În contextul în care eu mă dau voie să-mi trăiesc vulner
 abilitatea, contextul e aici.
 Asta e realitatea în care trăim toți.
 Nimeni nu are acces la ea.
 În contextul în care eu mă dau voie să-mi trăiesc vulner
 abilitatea,
 contextul e aici.
 Cel mai important este ceea ce cred eu
 Despre ceea ce simt și despre context. Nu contextul conteaz
 ă. Nu realitatea contează.
 Ceea ce atitudinea mea față de ceea ce simt și față de ceea
 ce e în jurul meu.
 De-aia zic că nimeni niciodată din exteriorul tău nu o să
 poată să creeze ceva în interiorul tău,
 pentru că nu este fizic o legătură între tine și ceilalți.
 Când oamenii îmi spun, bă, dar țara asta mă face așa,
 familia mă face așa, prietelii mă fac așa, eu sunt cine
 sunt pentru că uite-te în jurul meu pe cine am.
 Eu aud degrevoare de responsabilitate, pentru că nu există,
 nu ai cum, e filtrat tot.
 Ceea ce contează este reprezentarea mentală, despre ceea ce
 trăiește.
 Și din fericire sub controlul cuia asta.
 Serios? A voastră, da.
 Pentru că bebelușii nu au gânduri.
 La nivel de cum le avem noi. Bebelușii nu au...
 între 0 și... nu știu să-ți dau cife exacte, că nu special
 izam pe asta,
 dar știu că între 0 și 7 ani, de obicei, partea auroraț
 ională nu e formată.
 Neocortexul nu e activ, anatomic e acolo, dar nu e activ.
 Și bebelușii sunt din punct de vedere al unilor cerebrale
 în teta.
 Teta este cea mai sugestionabilă perioada lor.
 Pentru că neavând rațiunea să pună sub senul întrebării cee
 a ce primezi din exterior,
 tot ceea ce este în exterior intre direct aici
 și le crează harta mentală.
 Și pe partea... ei nu o filtre, nici nu.
 Ei văd realitatea așa cum e?
 Nu, ei văd realitatea așa cum le este dată.
 Și cum le rog?
 Părinții, frații mai mari, educatorii, bunicii, unchi,
 familia, grădinița,
 este ceea ce pentru ei este stimul extern, corect?
 Însă acest stimul extern, familia, grădinița, prietenii mic
 i, mama, tata, frații mai mari, au la rândul lor o hartă
 mentală?
 Harta mentală.
 Mă refer la belterușii ale ei.
 Ei nu înțeleg. Exact.
 Când nu mai ai moarte.
 Exact.
 Deci nu au gândă.
 Nu. Asta înseamnă că acceptă tot ce vine spre ei fără să
 pună la înduială.
 De ce e realitate? Așa cum e?
 Ei au acces la stimul extern pentru ei fiind familia și tot
 ceea ce este în jurul lor ca să îi protejeze pe ei.
 Iar acest stimul extern are propria hartă mentală filtrată
 de propriile lor filtre.
 După 2 ani încolo, dintre ce am înțeles și am citit, începe
 să-și dea seama că e o persoană diferită.
 Când apare acea înțărcare, zic bine,
 nu e o pasiune de a mea, dar citesc și mai apare informații
 ,
 începe să-și dea seama că e o persoană diferită.
 Când apare acea înțărcare, zic bine,
 nu e o pasiune de a mea, dar citesc și mai apare informații
 ,
 începe să-și dea seama că e o persoană diferită.
 Când apare acea înțărcare, zic bine,
 Când apare acea înțărcare, zic bine, că tu ești eu, eu sunt
 tu, noi suntem separați, avem...
 În momentul ăla, pentru că copilul nu are filtre, îi creeaz
 ă copilului pe harta lui, la tent, îi creează teama de a fi
 pe cont propriu.
 Că copilul pică și tu te agiți că copilul a picat, îi
 transmzi prin emoția ta, îi transmzi copilului că să-ți fie
 frică când pici. BAM! Regulă! Și intre aici.
 Când pici... Evident! Evident! Copiii, bebelușii, cum zice
 Ana, își construiesc harta mentală în funcție de harta
 mentală celor care îi educă.
 Cum o demonstruiesc din gol? La nivel de metafor, harta
 mentala copiilor, cand se nasc e alba.
 Exista. Ea exista, harta lor mentala. Dar e goala, e zero.
 Ce punem pe ea, ce-si pun ei pe ea, tine doar de cei care i
 i educa.
 Revenind la adus, cum scap eu de niste programe impagrate
 de maica mea, o panicoasa si uficoasa, un limita mea care
 nu reconstantizezi?
 Dacă nu le conștientizezi, cum știi că vrei să scapi de ele
 ?
 Dați un pic căldura, că-i frig.
 Nu-mi dau seama că îmi vezi bine, dar o mă scăia că-i pan
 icoasă de ce când...
 Nu, nu am înțeles. Vrei să le schimbi, dar nu știi care
 sunt.
 Nu am groasă. Când simț eu am groasă, nu știu de unde vine.
 Și o simți din senin sau în anumite contexte?
 Nu le trebuie. Nu știu.
 Nu, dar în sensul că o simți într-un anume context sau o
 simți din seninst îndâmpat?
 Are sens întrebarea?
 Trebuie dacă e triggeruită de ceva.
 E provocată de un context?
 Ok.
 Vorbim azi.
 Despre...
 Programe pe care le prelom de la alții,
 despre...
 Emoții care nu ne aparțin
 și despre cum să le dezactivăm, chiar dacă ne aparțin nouă,
 vorbim astăzi și mâine.
 Și tot restul cursului. Vom intra din ce în ce mai mult în
 interiorul nostru ca lume,
 pentru că, dacă ați observat, am început cursul de NNP,
 cu modul 1 care era despre exterior, despre ceilalți cum
 comunicăm, cum influențăm, cum construim,
 Întrebări dacă sunt de la modulul trecut, de orice fel, ce
 ați, ce vi s-a părut interesant, ce ați testat?
 Există o carte care să-ți descrii emoții?
 Brenner Brown la fel vorbește foarte mult despre emoții
 Și o să mai sunt câteva foarte bune, dar o să-ți spun pe
 parcurs că acum îmi scapa titlu
 La ce te-ar ajuta?
 Dacă credeai că mă fac că nu...
 Te înșelai!
 Mi-ai înțeles de ele, am descoperit că...
 Atât de mult ne-am blocat de mult, că nu zic...
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Pentru ce?
 Așa poți să zic simt.
 Și se ar putea, cred că cu modulul trecut, să țin culor.
 Ne identificând numele emoției, am transformat-o în culoare
 .
 De ce apără să lucrez eu cu codul meu de culor?
 Că dacă vreau să cer un feedback de la restul, parțialii nu
 înseamnă cu nimic.
 de a combina sistemele de reprezentare.
 Se numeste sinestezie
 și vorbește despre capacitatea de a auzi culori,
 de a gusta emoții și de a mirozi sunete.
 Ca exemplu, dacă pentru tine emoții le au culori,
 mie nu îmi spună decât sinestezie și e perfectă regulă.
 Dați un pic mai cald că nu înțeleg de ce-i frig.
 Sau dacă mult, chemă pe colegul de la pază.
 O să vorbim despre emoția așa mâine,
 dar mă bucur că ți-ai dat seama că există.
 Asta e bine. Aia ai avut o surpriză.
 Îmi dau seama că eu pot să descriu evenimente,
 pot să chiar nu sunt nimic neapărat dorințe, obiective,
 În momentul în care am fost întrebat, da, ce simți?
 Colegul cu care facem exercite, spunea, ok, nu punem nici
 cea ce tu nu spui, cum ar trebui să mă simți?
 Nu e nimeni în măsură să spună cum ar trebui?
 Nu, nu, nu. Era ideea de, mă dăm pe simțiuri, să descriu
 lucrurile spăti. Deci n-am reușit.
 N-ai reușit să descris sau n-ai reușit să identifici că sim
 ți?
 Că e diferența.
 Nici că simți, nici că nu.
 Și atunci de unde a venit surprinza?
 Ai spus că a fost o surprinză?
 De unde a venit surprința?
 Mă rog, se pare că simți.
 Se pare că simți, mă rog.
 Ok, bine. O să investigăm pe parcursul modului care urmează
 .
 și nu pot să te da o veste bună,
 o să ai surprize din ce în ce mai mari.
 În sensul bun.
 Dar faptul că ești deschisă la surprizele astea,
 e ceea ce contează.
 Sper că
 se găsească răspunțiile pe care nu le-am găsit până acum.
 Și de așa le cauți de ceva.
 Doar faptul că le cauți e foarte valoros în sine.
 Bravo.
 Ok.
 Ce ați facut de ultima oară? Ce ați implementat? Ce ați
 testat?
 Ce premisă ați observat? De la modul 1 până la modul 3?
 Care premisă nu vă place?
 Că știu că de-a trecut am avut discuție cu pregături la
 premise care asta n-are cum.
 Care ați testat-o, care ați verificat-o, care în continuare
 nu vă place?
 Că sunt curios.
 Da, Andreea.
 Rămascării pe fel de stăpă?
 Doar așa, prin un moment dat. Fiecare reacționare...
 E și eu încălătoria...
 Dar, formind, adică aflând de premisul ăsta, am început să
 încerc să se evaluate acest comportament.
 Ok, vorbim de la premisul acesta, totuși cât de nervos s-a
 puținat și cromul ăla.
 Și atunci, încercați cumva, nu știu dacă neapărat, până la
 urmă, ce poate,
 nici la idee ce tu l-ai de produsul pe ce poate, dar cumva
 în mintea mea, încercați să mă pun în loc cu muncitorul
 respectiv.
 Și ok, și eu, acum dacă mă uit așa de volițial, și aș vrea
 doar să-mi fie mai cumot, atunci a intenția lănără
 Despre asta e vorba.
 Despre asta e vorba.
 Despre asta e vorba.
 Și atunci am început să, ca să echivalez frustrarea asta,
 am început să-i spun patele ce se recunoște.
 Ca să echivalez frustrarea, am auzit bine?
 Da. De-acolo să balancez faptul că eu aveam frustrarea aia,
 am făcut o setă, o cheiie, n-avea neapărat cu mine ceva.
 E regulă, nu-ți rușiți, sunt artificii. Sunt artificii, nu
 ...
 Da, nu-ți va credeam.
 Am cerat să facă cuțința de recunoștință pentru partea,
 omul acela face chestia și zâmbul acela se face și chestia,
 chiar dacă nu e neapărat.
 Adică, de mult, cât aș fi eu.
 Ok, super tare. Are sens ce zice Andrea?
 Ce zice Ariadna?
 Am înțeles eu la nivelul de atestă manunță pentru a înțele
 ge amătățarea săgătări,
 o anumită, la când nu le-a acceptat.
 Am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis
 că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu
 am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis
 că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu
 am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis
 că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu
 am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis
 că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu
 am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis că nu am zis
 că nu am zis că nu am zis că nu am zis că
 sa-mi faca mie rau.
 Si chiar daca ar fi intentia lui sa-mi faca mie rau,
 in spatele intentii de a face mie rau,
 e tot o intentie pozitiva.
 Cand te concentrezi pe intentia omului pozitiva,
 pentru ca e acolo,
 nu mai ai cum sa iei personal comportamentul lui,
 pentru ca nu are legatura cu tine.
 Iar asta te degreveaza de responsabilitatea de a reacciona.
 Adica, renunti la niste energie pe care o consumai.
 Nu o sa reusesc din primul.
 dar faptul că testezi, exercezi și te antrenezi, e sufic
 ient.
 Exemplu, atunci când sunt foarte obosit, am tendința de a m
 ânca prostii, junk food.
 Când sunt cu Cristina, e o problemă dublă.
 Nu numai că mănânc prostii, dar am pe cineva care mă ceartă
 că mănânc prostii.
 De multe ori, pana sa implementez si sa integrez premisa
 asta, ma ofticam ca de ce ma cearta Cristina ca ma nand
 prostii,
 in loc sa ma accepte ca s-o bosit, sunt lesinat de somn de
 5 ce am facut eu, lasa-ma in pace ca...
 Pana cand am stat si m-am intrebat, ba, de fapt ce urmare
 ste ea? Care e intensia ei pozitiva de ma cicaleste pe mine?
 Care e intensia pozitiva unui om care te sufoca? Aparent. R
 aspuns, sa ma protejeze pe mine.
 Pe termen lung. Pe termeni si mai lung. Sa-i fie ei bine ca
 sunt eu in regula.
 Observe o intentie din spate. Are senzandrea?
 Cand am inteles asta, comportamentul ei nu m-a mai daranjat
 .
 Pentru ca intrebam, ok, de ce face asta acum?
 Pai un raspuns ar fi ca, ok, asta e bine. Pentru mine. Si m
 -am relaxat.
 In continuare, comportamentul e acelasi.
 Nu că eu știu că nu are legătură cu mine, ci în spatea e
 alimentat de o intenție pozitivă, mă face să nu mai reacț
 ionez.
 Și mâncai din niștit ce-am făcut în ziua?
 Nu că mâncam din niștit. Ba nu, chiar o ascultam, ziceam ok
 , are sens ce spui, sau îmi vedeam de treaba mea sau cumva
 negociam.
 Bă, lasă-mă acum, că să obiuzui, mi-e poftă de chestii, eu
 sunt gurman. Eu nu mănânc de foame, v-am mai spus, eu mănân
 c de poftă.
 Nu mănânc, dacă am viderul plin cu ce mâncări vreți voi, d
 acă mi-mi e poftă, eu nu mănânc.
 Am avut zile în care am mâncat de loc, doar că nu mi era po
 ftă nimic.
 Fiecare cu stulul lui.
 Nu sunt singur, știu.
 Știu, știu.
 Deci, Cristina face de mâncare astăzi o super mâncare de
 care mie mi era poftă, mâine dimineață nu mai e valabil.
 Și da-i seama, crize.
 Dar ce am făcut ea toată ziua, am gătit ca să mănânci doar
 o zi?
 Și eu îmi comand o pizza, că îmi trebuie pizza cu stul lui.
 Și îți dai seama, scandal. Dar ea avea dreptate, în primul
 rând știam că a țiat pe harta ei și 2. îmi am dat seama că
 intenția ei pozitivă este de fapt tot protecția sau mă rog,
 e tot în favorea mea și m-am dezactivat.
 Că se întâmplă că atunci acea intenție pozitiva e ambalată
 într-un ambalaj.
 Dă-mi un exemplu că abstract nu știu da ce te refer.
 Și se uite la tine și-ați faca o ordinată, auzi bai.
 Judicativ.
 Da.
 E același lucru, intenția tot acolo e.
 Tu poți să te lași deranjată de comportament, de ambalaj,
 de reacție, adică să...
 Bă, dar ce mă privești așa ca și cum sunt ultimul om că măn
 ânc un șucet?
 Sau că beau o bere?
 Sau poți să nu iei personal pentru că știi că reacția lui
 are legătură de fapt cu ce?
 Cu harta lui mentală. Nu cu tine.
 Observați cum se leagă premisele?
 În spatele fiecărei o comportamentă o intenție pozitivă, o
 amenii reacționează în conformitate cu harta lor mentală, ad
 ică cu ceea ce filtrează ei de acolo la dă-ncolo, nu cu tine
 .
 Orice reacție a oamenii la cea ce percep la tine, nu are
 legătură cu tine pentru că tu pentru ei ești aici, stimul
 extern.
 Cei de aici-ncolo este filtrat și asta este reacția lor. Râ
 ul față de tine este reacție și e filtrată, nu are legătură
 cu tine.
 Dar poate fie o intensie cu o scoala de casa lui, dar nu po
 ate fi rau.
 E doar un beneficiu, dar credeam ca poate...
 Da, si tu esti foarte vulnerabil si atunci e foarte greu sa
 remunci la raport, da?
 Concret la nivel macro, da un intent înainte, ca Hitler.
 Ca asta a inventat, vezi că e o intenție pozitivă.
 Vă îndrepteam toate oameni și vezi că nu știi.
 Nu o să-ți placă răspunsul meu.
 Hitler a fost plin de intenții pozitive.
 Că pe asta e voastră.
 Bravo! Despre asta e voastră.
 Nu, nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu, nu.
 Despre asta e vorba.
 Și a convins și pe mulți alții, pe harta lui mentală, mafio
 ată, malefică.
 Cum vrei tu să-i spui, interpretată de noi ceilalți, pentru
 el a avut sens.
 Scopul lui mai mare decât el era să creezi o rasă superioar
 ă.
 Dar pentru asta am sacrificat oamenii.
 Eu am referat la faptul care nu ai de ales.
 Adică oamenii aceia care, pe asa, au intente de pozitivare,
 au luat, au luat, au bagat in lată, ei nu au avut de ales.
 Am înțeles că atunci când de cum nu este cineva, și are o
 interesă foarte mare într-a ta și persoana respectivă nu e
 ecologică cu tine?
 Ai de ales, da. Trebuie să cercăți în mintea ta ca să poți
 să ieși de acolo.
 Și el își urmărește. Asta e intenția lui pozitivă, să-i fie
 lui bine.
 Că te manipulează, te agresează, îți face rău, dar scopul
 lui nu e să îți facă rău, ci să-și facă lui bine.
 Când înțelegi asta, nu mai e personal comportamentul și nu
 mai e un personal comportamentul, nu mai te consumi. Corect
 ?
 Energia pe care o foloseai ca să te consumi, acum o poți să
 folosești în altă parte.
 Adică să găsești moduri creative fie de a te distanța, fie
 de a-l influența, fie de a-l convinge să înceteze comport
 amentul ăla.
 Dar dacă nu ești din paradigma în care are ceva cu mine,
 sau e rău, e cretini, e nebun, e imbecil, vrea el să nu șt
 ie,
 când nu ești de acolo, îți vei consuma energia în a te ro
 pta cu el.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424277245.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424277245.txt
@@ -0,0 +1,993 @@
 V-am spus Trianghiul Dramatic Vuo, ca la Bucureja am discut
 at. Cu voi am discutat?
 Ti-mi minte, da? Stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai
 un pic.
 Mai zi atat ultima propozitia inainte sa zic eu de asta.
 Cand ai un... zic.
 Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu
 Majoritatea oamenilor sunt în acest triunghi.
 Victimă, agresor, salvator.
 Salvatorul este ala care vrea tot timpul să facă bine,
 donează haine, bani bunuri, imobile,
 vrea să salveze lumea,
 să-l ține băbuțe de mânuță să treacă strada,
 chiar dacă ele nu vor.
 Era un banc apropo de chestia asta, ci ca la scoala, toata
 clasa primeste tema sa faca o fapta buna pana a doua zi, st
 ii?
 Si vine a doua zi, bula plin de zgariaturi si de umflaturi
 si de vanete si vai de steaua lui, stii?
 Si intreaba sora, ce-ai facut, bula? Ce-ti s-a intamplat?
 Am facut o fapta buna, ce fapta buna?
 Am ajutat o mamaita sa treaca strada, pai si ce? Pai si ea
 n-a vrut.
 Salvator.
 Omul care constant vrea sa faca bine spre nemurirea suflet
 ului lui si al tora, vrea sa sprijine pe altii, vrea sa of
 ere solutii, da de la el sa pune mereu pe locul 2, pentru ca
 asa a fost invatat, educat si sprijinit de altii.
 Victima este ala care tot timpul sa miorlaie, sa justifica
 pentru ca el sufera, pentru lumea in care traieste, nu este
 niciodata el vinovat, sunt altii.
 El n-are acces la resurse si la potentialul pe care il au
 altii, el tot timpul este dependent de resurse din exterior
 ul lui
 si tot timpul are un raspuns la intrebarea de ce nu schimbi
 viata.
 Tot timpul are un argument. Si consuma foarte mult energie
 altora care sunt acolo sa asculte.
 O victimă nu are cum să existe fără salvator și agresor. N-
 ai cum.
 Ai de vizibil până și la copii în care nu e nimeni în camer
 ă, copiii nu țipă.
 Da, nu plân, nu țipă, că nu are cine să-i vadă. Sau se opre
 ț foarte rapid, constată că nu au pe ce să îi impresioneze.
 Corect.
 Agresorul este ala care manipuleaza o arde rebel, jigneste
 agresiv, ia ce-i vrea fara sa ceara voie, critica constant.
 Și sunt mulți.
 Legea conceptul triunghiu dramatic spune n-are cum să
 existe o victimă fără un agresor,
 la fel cum n-are cum să existe agresor fără o victimă.
 Că nu înțelege. Are sens, nu?
 Bă, n-are cum să existe o victimă, să-i spunem că e o
 victimă dacă cineva nu îl face să fie victimă.
 La fel cum și agresor, n-are cum să existe poziția de a
 face rău cuiva dacă n-am cui.
 Corect? La fel e și salvatorul.
 N-am pe cine să salvez, nu există.
 Esența triungului dramatic spune asta.
 Nu ai cum să fii întrunat din aceste poziții fără să fii
 cel puțin simultan încă una.
 Nu ai cum să fii întrunut din rodurile astea fără să fii
 cel puțin încă unul.
 Și numărul ajunge s-a luat tot cu Victima.
 Ia să vezi.
 Victima este ala care se miorle si plinge. Asta inseamna ca
 creaza cadru ca salvatorul si o sa indepinaasca scopul.
 Il forteaza chiar uneori. Si ti-oameni aia care sunt atat
 de victimizati incat te forteaza sa-i salvezi numai sa taca
 din gura?
 Si ce sunt ei atunci pentru tine?
 Agresorul?
 Te rog.
 Ziceai ca nu poti fi in una singura, ci in doua.
 Si ma intrebaam cum poti sa fii si victima si salvator sau
 agresor.
 De ce e in sufli parte salvator si practic tu victim?
 Tu, fiind victimă, dai voia salvatorului să se simtă bine.
 Că salvează lumea.
 Aștept să-l vezi de la faptul că nu se simtă.
 Observi? Asta nu e cea mai perversă.
 Stai să vezi.
 Fiind victimă, foarte ușor la un moment dat, fiind consum
 ator de energie, vampiri de energie, niciodată nu-ți asumă
 resc responsabilitatea pentru tine și pentru viața ta,
 Voi, cărindu-te în continuu, că tu nu poți, n-ai cum, viața
 -i grea, băsesc cu drag neamericanei și toți neamul lor, ei
 sunt de vină, nu tu,
 tu din momentul ăla devii agresor pentru cei care sunt în
 jurul tău.
 O victimă va deveni instantaneu agresivă în momentul în
 care vede că cei din jurul nu vor s-o salveze,
 mai ales dacă e obișnuită cu asta.
 Ați avut oameni care tot timpul i-ați ajutat, i-ați ajuns
 și pe la un moment dat, bă, i-ai gătit că nu mai pot, du-te
 , fă ce vrei, nu mă interesează.
 Brusc, adică tu nu mă iubești, adică nu se mii pentru tine,
 adică mă lași să mor, asta mă înseamnă pentru tine, despre
 asta a fost relația noastră.
 Și Brusc nu mai e victimă, Brusc are energie cât hina și a
 devenit agresor, are sens, Tony?
 Fii atent aici.
 Cel mai pervers e ăsta.
 Nu asta.
 Pentru că salvatorul...
 ... e de fapt un agresor mascat.
 Salvatorul este ala care pentru a se simți el bine,
 superior că-l duci în interior că el merge în Rai.
 Și face lumea un loc mai bun,
 nu ca proștiaia care nu știu că există Raiul, da?
 Sau, nu, el e miez.
 își dă haina dă pe el, mașina, să duce, muncește, face
 voluntariat pentru victime.
 Însă la modu... Atenții, nu zic că e ceva rău, doar la mod
 ul extrem, însalvator furi lecțile oamenilor
 care ar putea să fie învățate de victime, dar care fi lăsat
 în pații.
 Când dorezi să salvezi cu orice preț o persoană care încă
 nu și-a învățat lecțiile, tu în momentul ăla ești agresor
 pentru el, pentru că nu îi dai voie, nu îi permiti să-și
 dezvolte propriul potențial.
 Să ia propriile decizii, propriile lecții, propriile răsp
 unsuri și să facă propriile greșeli.
 Nu contează că tu îl agresezi pe ăsta în loc să îl salvezi,
 pentru că tu te simți bine.
 Călduț, rai...
 Și agresiunea atunci când atitudinea cu care încerci să îl
 salvezi e dificilă?
 Atunci când încerci să îi dai, ca și în proverb acela, că
 nu dă omului în pește, că s-atrănără ceva de pe scăiască.
 Da. Atitudina de salvator e oala care dă pește.
 Salvatore a mesorii care dă pe aștept salvator...
 Salvator, adică...
 Cu adevărat te sprijini, ala care te lasă în pace să suferi
 și doar să...
 Să te ajute ajutându-te, nu...
 Nu te ajută, dar unul...
 Știi ce care e de fapt scopul?
 Scopul ce se ținzeze în întrebarea lui Tony?
 Cum faci ceva dacă tot timpul nu poți să fii decât în tri
 unghi.
 Scopul acestui concept este să îți dai seama când iești înt
 r-un din aceste roluri și să ieși în afară.
 Și să fii aici undeva.
 și să observi în afara acestui triunghi.
 Când nu lași să-și înveți elecțiile,
 când nu lași să-și înveți elecțiile,
 ești salvator, pentru că te simți tu bine ca rol autoasumat
 proclamat,
 deși nu te-a pus nimeni pe piedestalul ăla,
 dar de fapt ești agresor.
 Când lași să-și înveți propriile elecții,
 în timpul în care el are nevoie,
 oricât de mult l-ardurea,
 ești în afara triunghiului și accepti că omul are
 propria hartă mentală și propriu ritm de evoluție și de cre
 ștere.
 Dar ești suport, nu mai ești salvatorul, ăla care îi vași v
 ădăți și dacă...
 Ești suport, sprijin și o glindă.
 Și asta ești numai când trebuie să te ceară ajutorul.
 Depinde de context. Că sunt oameni care nu știu să ceară sp
 rijin, pentru că sunt convinși, au pe harta lor o convingere
 ,
 de genul chiar dacă îl cer, nu o să îl primesc.
 Atenție, nu duceți la extrem, că v-am zis și la București.
 Nu duceți la extrem asta.
 Dacă mergi pe sadă și vezi pe un om că se aruncă de pe poți
 ,
 Salvator de maniera când sunt acolo să-l salvesc pentru că
 eu mă simt bine, nu pentru el.
 Salvatorul de profesie este o oară care nu poate să fie de
 la fel.
 Salvatorul de profesie este o oară care nu poate să fie de
 la fel.
 Salvatorul de profesie este o oară care nu poate să fie de
 la fel.
 Salvatorul de profesie este o oară care nu poate să fie de
 la fel.
 Salvatorul de profesie este o oară care nu poate să fie de
 la fel.
 Salvatorul de profesie este o oară care nu poate să fie de
 la fel.
 Salvatorul de profesie este o oară care nu poate să fie de
 la fel.
 Chiar daca salvatorul considera cu o macara obligatia sa-l
 salveze, dar ala-lea, dar nu si lumea.
 Pai asta de aceea se considera miezun, in sensul ca numai
 el poate sa salveze, restul nu.
 Dar stii care e chestia mea el, acuma partea aia care e o
 ...
 Stiu de ce vorbește, ca nu s-ar putea sa-l salveze.
 Dar nu e o chestie de aia care se poate sa salveze.
 Dar nu e o chestie de aia care se poate sa salveze.
 Nu vine din un fapt în care ești prim, în care tu ești
 conectat cu tine și înțelegi ce vrei să faci,
 vine din un gol, din nevoia de a aduce în interior niște
 returte pe care te zic că le ai.
 Practic ești mega-incluizat și acum e la cuimangă.
 Un salvator, exact cum a punctat Erika foarte bine, de
 profesie, este ala care are nevoie de victime ca sa se um
 ple el de energie si de satisfactie.
 Eta nu este ca dai din prea plinul.
 Intotdeauna.
 Cand oferi din prea plin, nu mai esti aici.
 Oferi din prea plin si ia cine vrea.
 Si nu-ti pasa daca ti se intoarce inapoi sau daca ia.
 Ala e. Atunci esti afara.
 Cand oferi si te optici ca nu primeste, ghici unde esti.
 Nu mai am esti feedback-ul că nu mi-o mulțumim.
 Mai dea și un telefon să vădă ceva.
 că numai tu să faci chestia asta.
 Adică dacă cineva apare în jurul tău și face același joc
 ca să te salvează pe alții,
 și primește recunoștința, te atace.
 Spui, bă, da, stai un pic, că ăsta e rolul meu.
 Eu cine mai sunt dacă sunt și alții care salvează?
 Eu ce mai însemn?
 Pentru că tu de identifici cu rolul.
 În loc să fii aici, sau spui, bă,
 e nevoie oricând de oameni care îți facă bine.
 Are sens.
 Într-un fel, întrebarea.
 Da.
 Am dat, am salvat, dar e drept ca fără să mi se ceară.
 Adică mi s-a și ceva, dar am văzut că o mor nevoie de aștor
 .
 Erai prima.
 Nu m-a interesat niciodată, niste, capăt, nimic, și tot tim
 pă am avut să-mi place pe oricum.
 Bine pui, dar nu trebuie să te ducă, dar eu pot să dau or
 ice am.
 Nu am fost salvator.
 Nu știu.
 Nu știu pentru că nu știu ce simți ai.
 Cum o mor nevoie de aștor.
 Eu m-am gândit că, ok, în această vremea cât eu pot să merg
 înainte...
 Deci spui că salva-i și ajuta-i chiar și fără să ți se cear
 ă?
 Da
 Ok, îți dau un exemplu. Unui copil care pică, când începe
 să meargă pentru prima oară și pică,
 este mai util și mai ecologic să te duci rapid și să ridici
 și să ștergi mânuții și pe picioare sau să stai unde ieși
 și să încurajezi să ridice singur?
 Dar avea o marianță
 Tu în care ai? Că nu știu ce simți ai și nu știu ce te
 motiva
 Era când lăsaam și ridicam, pe harta mea avea atentatea că
 nu se poate ridica, în același timp dacă vedeam că poate să
 facă ceva, ridicam de la distanță.
 chiar dacă pot să intervi și să nu intervi.
 Și mă dau exemplu pe mine, dacă e ceva ce pe mine m-au așt
 ept foarte mult prietenii din jurul meu,
 la momentul de acum 4-5 ani, a fost că n-au intervenit.
 Atunci când mi era cel mai greu, nu mi-au zis, hai prieten
 ii, că țară-te cum să face.
 Ce-mi ziceau, știu că poți.
 Și ei știau, puteau să-mi dea unelte.
 Puteau să mă țină de mănuță, pentru că trecursă exact prin
 etapele mele.
 Dar prietenii mei adevărăți care acum i-am pe degete erau a
 ici și spuneau
 Știu că o să poți. Și simțeam că știu ce simt eu, pentru că
 simțeam compasină, nu mila.
 De aici simți milă. Pentru ala mai mic decât tine. Pentru
 că mila vine din superioritate.
 Nu ai cum să-ți fie milă de cineva care e pe etaj cu tine.
 Întotdeauna o să-ți fie milă de cineva care e un pic sub t
 ine.
 Sau pe care il percepi ca fiind sub tine, exact, cum zice
 Diana.
 Stiti oamenii aceia care atunci cand afla de o tragedia un
 or-alte persoane primulor gand si emotie se sa bucure cand
 nu se intampla lor?
 Dar e normal. Glumesc.
 De aici vine si pe aia spunea, o saracu.
 Cunoasteti?
 Nu.
 Altii?
 Aia de la piață, de la marș.
 Atitudinea matură unui om matur e să se fie în afară să-și
 dea seama când este manipulat prin victimizare,
 când este agresat, nejustificat și nu-i treaba lui să răsp
 undă, sau când intenția și scopul lui este să salveze pălții
 ca el să se simtă mai bine.
 Aia face omul matur care-i în afară triunghiului.
 un matur care în afara triangului merge pe stradă, vede o
 persoană nevoiașă și îi dă 10 lei pentru că are la el 10
 lei,
 nu pentru că se simte bine dân 10 lei.
 Sau îl vede cineva.
 Pentru că suntem educați de mii de ani să facem lucruri b
 une în timpul acestei vieți pentru că...
 Dar nu mai e partea scrisă cu termici, că dacă o faci cu sc
 opul ăsta, o pierzi.
 Da, sunt mulți care se învează în altă.
 și cu patriotismul și cu nu am de mic.
 E vorba doar de ce înseamnă de pundreve psihologic.
 Religie are foarte mare valoare dacă ar fi în linie cu pot
 ențialul ei sau cu intenția ei inițială.
 Însă în momentul ăsta intenția ei e departe de ce ar putea
 să însemne.
 Ai caunt ce lucruri buni au fost unii care au văzut un loc
 să urmează.
 Așa este. Așa este.
 Să știi că cunosc mulți oameni religioși cu adevărat relig
 ioși și oameni de biserică,
 hierarchi și preoți și cum vrei tu să le spui, în care am
 foarte mare încădele și pe care i-admir.
 Pentru că sunt oameni de genul de oameni de religie care
 sunt conștienți de lucrurile astea.
 Și le și recunosc și spune da, așa este. Cei care ne conduc
 acum sunt departe de ce ar trebui să fie de fapt biserică.
 Și atunci, atunci, vorbesc doar de biserica, de ortodox, de
 toți.
 Da, ne îndepărtăm.
 E clar conceptul ăsta.
 Victima întotdeauna va avea un beneficiul dintr-o situație
 neplăcută
 și se va simți și agresată în același timp.
 E o mentalitate, atenție, nu cumva să începem acum să
 caracterizăm oamenii ca fiind, bă, ești victimă,
 ești agresor sau ești salvator.
 Astea sunt poziții și atitudini.
 Nu sunt persoane.
 Nu cumva să faceți eroarea să judecați oamenii pentru că am
 ându-l a deveni și ce?
 Dacă îi judecați după acee triunghi,
 Punând etichete de agresor salvator, tu nu ești aici. Și
 nici aici.
 Ești aici și vrei să arăți cât de bun ești tu ca să nu ai
 fi aici.
 Că tu ai înțeles, nu mai ești aici.
 Oamenii nu sunt etichete, nu sunt cuvinte. Sunt mult mai
 mult de atât.
 Aceste poziții, acest triunghi, sunt atitudini și mentalită
 ți. Nu sunt persoane.
 Deoarece comportamentul nu este persoană.
 Deoarece comportamentul nu este persoană.
 Cum e asta pentru voi?
 Si intrem in pauza.
 Oamenii nu sunt comportamentele lor.
 Asta e premis la NLP.
 O sa va descriu doua persoane.
 Unul este vegetarian, nu consuma alcool deloc, vorbeste
 foarte elevat, tine foarte mult la sotia lui,
 E punctual acasă, laudă, sprijină, încurajează parteneria
 de cuplu și este foarte familist.
 Al doilea consumă foarte mult alcool, este văzut în public
 des în stare de iibrietate, vorbește porcoșii vulgari.
 Critică, judecă și nu are filtru la nivel de politete.
 Este descris ca fiind grobian și...
 vulgar.
 Pe care dintre aceștia doilea ți-ar elege ca să vă fie
 model?
 E întrebarea serioasă.
 Pe primul. Mâna să-o ține pe primul, că sunt curios.
 Lupe logic, atenți.
 Nu, nu, vorbesc serios. La modul serios, cine...
 Deci doar strict după comportament, ți-ar elege pe primul
 să vă fie model.
 Suntem în viață?
 Da, nu mai sunt în viață.
 Cine l-ar armira pe primul, strict dupa comportamentul lui?
 Descris de mine.
 Cine l-ar armira pe al doilea?
 Primul este Hitler.
 Primul este Hitler. Vegetarian, nu consuma alcool, respecta
 foarte mult iubita si sotia, punctual acasa, era mega ind
 ragosit de partener al lui de cuplu, Eva Braun.
 Nu e nimic când ne regulă să iei comportamentele bune de la
 altei și să le contemplăm.
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 Deci, cum se intampla?
 E o reușa care-i trebuie să fie de la ea și, indiferent că
 e ceva ce-mi face mie rău sau nu, ea persoana e mult mai
 mult de atât. Are sens.
 Monica e mai clară acum. Ai vrut să spui ceva, Iarna?
 De ce am dat seama că inclusiv comportamentul pe care-l ved
 em la alte persoane este aici?
 De ce am dat seama că inclusiv comportamentul pe care-l ved
 em la alte persoane este aici?
 De ce am dat seama că inclusiv comportamentul pe care-l ved
 em la alte persoane este aici?
 De ce am dat seama că inclusiv comportamentul pe care-l ved
 em la alte persoane este aici?
 De ce am dat seama că inclusiv comportamentul pe care-l ved
 em la alte persoane este aici?
 De ce am dat seama că inclusiv comportamentul pe care-l ved
 em la alte persoane este aici?
 Ești aici.
 Este stimul extern pentru noi.
 Și ajunge la noi ca reprezentare mentală,
 ca să ne facem o părere despre el după ce-i filtrați.
 De convingeri valori, situații anterioare răni emoționale s
 -au trecut.
 Comportamentul altor persoane ne ajunge la mine pe harta,
 așa cum e el, cu motivații,
 cu intenții,
 cu cauze,
 cu justificări.
 Eu nu le văd pe astea, eu văd doar comportamentul.
 Și ajunge pe harta mea ca fiind bun sau rău,
 în funcții de propriile mele valori.
 Și așa, de la mine,
 Cum sau rău, în funcții de propriile mele valori.
 Și de propriile mele filtre.
 Are sens.
 Foarte bună precizărează, mulțumesc frumos.
 Atitudinea duce la comportament.
 Atitudinea e aici.
 Ce cred, ce gândesc și ce simt.
 Și mă comport.
 Comportamentul e aici, atitudinea e aici.
 În momentul în care jude cu oameni doar după comportamentul
 lor,
 Deci, de la un moment dat, de la un moment dat, de la un
 moment dat, de la un moment dat, de la un moment dat, de la
 un moment dat, de la un moment dat, de la un moment dat, de
 la un moment dat, de la un moment dat, de la un moment dat,
 de la un moment dat, de la un moment dat, de la un moment
 dat, de la un moment dat, de la un moment dat, de la un
 moment dat, de la un moment dat, de la un moment dat, de la
 un moment dat, de la un moment dat, de la un moment dat, de
 la un moment dat, de la un moment dat, de la un moment dat,
 de la un moment dat, de la un moment dat, de la un moment
 dat, de la un moment dat, de la un moment dat, de la un
 moment dat, de la un moment dat, de la un moment dat, de la
 un moment dat, de la un moment dat, de la un moment dat,
 Valabil extraordinar de desghiciunde.
 Relatia de cuplu.
 În momentul în care eu cred că știu cine este partnerul meu
 de cuplu,
 ce este, ce poate, ce nu mai poate,
 i-am pus eticheta și din secunda aia el nu are cum să mă
 impresioneze pentru că nu-i mai dau voie
 Se întransmită ceva ce eu încă nu știu. Are sens.
 Și apare plafonare aplictisealăa cierturile, scandalurile,
 agresivitatea.
 Pentru că un om care se simte că nu mai este interesant
 pentru celălalt se va comporta pe măsură.
 Și asta va duce la reacția cui? A celuilalt. Observași cerc
 u.
 Și ajungem la tribunea, spunem, incompatibilitate de
 caracter.
 Nu ne mai înțelegem. Băi nu.
 Totul e filtrat.
 Premisa harta nu e teritoriu.
 Premisa numărul 1, după acele premise pe care le aveți pe
 foi
 și care mie mi-a schimbat viața și cu care continuăm după
 pauză,
 este harta nu e teritoriu.
 Harta e aici. Teritoriu e aici.
 Aici e harta, aici e teritoriu. Teritoriu e realitatea. H
 arta e ceea ce interpretez eu, că e realitatea, după ce am
 filtrat.
 În momentul în care am o provocare în viață,
 sau nu fac o acțiune pe care știu că ar trebui să o fac înt
 reghiul mine, dar mi-e frică,
 mă întreb ce am eu pe hartă și mă limitează să acționez în
 realitate.
 Pentru că aici, dacă îmi pun întrebarea ce am eu pe hartă,
 o să mi apară convingeri, valori,
 Presupuneri despre viitor. De genul știu eu cum o să fie. B
 ă, nu prea. Nu prea știc cum. Dar ajungem. Are sens.
 Comportamentele oamenilor sunt aici, în teritoriu. Ce crede
 ul despre comportamente este aici, în hartă.
 În momentul în care cineva vine și spune știu eu cum e ăla,
 el practic îmi spune că crede, harta e teritoriu.
 Suntem cuviniți, spune nu. Harta nu e teritoriu niciodată.
 Feriți-vă de oameni care spun, știu eu cum e.
 Că-ți spun eu cum e treaba.
 Să-ți zic ce e mai periculoși.
 Am trecut până ea și trec constant, crede-mă. Și știu ăsta,
 l-am tatuat pe frunte, pe interior.
 Că își facă bine, da
 De ori că nu am depus foarte mult efort de teama de a eșua
 sau a mine
 Ar trebui? Ar trebui?
 Harta voastra. Harta art voastra. Ar trebui?
 Daca i-l inlocuii, ar trebui cu ce l-ai inlocui?
 Ar fi ecologic.
 Ar fi ecologic pentru mine, dar si pentru ei, consider.
 Sa ies din starea de salvator agresor.
 Si ce ai schimbat daca ai fi in afara treunghiului?
 Sa spunem varenta ideal in care ai iesit deja.
 Ce crezi ca s-ar schimba in relatiata cu ei?
 Sa am inviat a lor sau am inviat a tine?
 Ar putea sa fiu persoana detasata si relaxata de care po
 vestim la ce put curtului.
 Ok, si ce s-ar schimba la ei?
 Poate consider că ar exista o deschidere, o discuție reală
 și adevărată, cum e vremea și cu tatul ăsta.
 Am înțeles să încerc.
 să le arăt lor cum se treaba.
 Mi-am dat seama că în momentul ăla nu mai sunt copil lui l
 or
 și îi mă văd ca și copil. Eu pentru ei sunt copil.
 Rolul meu pentru ei e copil.
 Eram agresor pentru ei, deși încercam să fiu salvator,
 pentru că îi judecam în raport cu harta mea mentală,
 presupunând că harta lor e proastă.
 În momentul în care am începat să mai fac asta și am accept
 at că, bă,
 ce indiferent ce... și m-a luat ceva timp.
 Indiferent ce harta au ei,
 indiferent ce convingere au pe harta,
 indiferent cât de mult suferă sau nu în raport cu propriile
 lor hartă.
 Nu este responsabilitatea mea să le critic sau să le schimb
 ,
 ci doar să-i susțin, pentru că de fapt asta înseamnă iubire
 a.
 Susținerea, acceptarea, înțelegere, nu împinge de la spate
 câte o schimbare pe care eu o consider benefică, nu ei.
 Și multa realția mea cu ei s-a schimbat.
 Vorbim vorbată de locul atât de fain acum, s-a schimbat
 inclusiv atitudinea lor.
 În sensul că atunci când ei vorbesc, sau un vorbesc, se sim
 t ascultați, pentru că nu mai filtreze.
 Ci sunt aici și zic pentru el are dreptate.
 Nu mai are răspuns pe tăriamla.
 Nu. Dacă e ceva, au început să înceră sfatul.
 În momentul în care tu ieși din rolul de salvator, vei fi
 surprins să afli că oamenii se deschid mai mult către ceea
 ce ai tu de spus.
 Și îți vor cere sfatul.
 Și aici e periculos că poți să înții foarte rapid, dar bea
 să aștepți să spui
 Hai mă că aștepteam de mult asta
 Bine că mi-ai cerut sfatul
 Bine că mi-ai cerut, de când te lucrez, vorba ta
 Dacă ești cu adevărat matur și exersat și trecut din triung
 hiul ăsta
 Aici, fie nu dai sfat
 Next level
 Fie ascult și pui întrebări
 Dar nu intri aici să spui stai să-ți arăt eu cum merge tre
 aba
 E greu
 E dificil, dar am observat pe la exerciții, că trenesc
 chestia asta tot mai des.
 Să nu mai dau sfaturi.
 Mă străduiesc, nu mi iese.
 Te scoate aici. Nici o sa-ti dai seama cand.
 Am avut prietenii mei adevarati cu adevarata adevarata at
 unci cand am avut o problema mare de tot acum cativa ani, er
 au aici si cand auzeau ca ma mirlaiam si ca ma vaidam de ce
 va, puneau sare.
 Diceam, ba nu pot, nu imi iese, nu am cum. Si i-l spuneam,
 da stiu, nici nu o sa poti. Nu ma incerca.
 Si ii ziceam, what? Pai mi-esti prieten, da-mi in sfart. N-
 am ce sa, nu stiu de la ce te referi.
 Abarnam, da.
 Nu o să reușești, nu mai încerca.
 Și îmi punea sare.
 Și doar pentru faptul că îmi punea sare am reușit să-mi rez
 olv singur problemă.
 Și mi-am dat seama după aia că el de fapt mi-a fost prieten
 adevărat, punând-mi sare,
 pe ceva ce încercam să cer sprijinți să mă salveze.
 Are sens?
 Un adevărat prieten, dacă vrei, te va lăsa să-ți găsești
 singur propriul tău drum sau să crăpi, dacă e cazul.
 Pentru că o vei face tot pe răspunderea ta.
 Ai văzit și atunci atât de mult la identificare de acele
 mai multe prieteni?
 După ce am ieșit din situația, mi-am dat seama că erau pri
 eteni mei.
 Nu înainte. Înainte spuneam, bă, da, deci n-e simțit. Nu-mi
 dai, da, uite, că eu îmi mior le...
 Asta mă întâmplă că în momentul ăla două lucruri se puteau
 unaște în minte.
 Deoarece, tot timp că nu vrei să mă ajungi, nici nu cred că
 am puterea...
 Și Ghissi ne spune asta.
 O victimă de profesiune să spun asta.
 Dar de pune, poate să spun că la treaba care nu s-o trunc,
 este cu asta să-ți arăt eu și că te-ai ambiționat ca să ieș
 i acolo.
 Dar asta a fost o alegere pe care tu ai luat-o ca rol.
 Exact.
 Mi-am asumat-o.
 Ceea ce era...
 A fost diferența în întreda, deci de luza este o persoană.
 Da.
 E un rol, atenții, aici e un rol, nu e o persoană, e un rol
 .
 Ai să presupune pentru dragul scenarii lui meu,
 da?
 că acolo, în dreapta, mea...
 Așa, așa?
 Sunt mai multe testuri.
 Ok. Și așa e.
 Eu pot simti sa fiu fost si din astia si pe la fapt pentru
 Dragul
 Eu sunt un jmecher, sunt un superior
 Ca sa nu stau implica
 Eu nu am asa colo
 care au tendințe pasive-agresive, care te agresează și te
 manipulează prin non-acțiune.
 Și cum sunt? Exemplul clasic, omul cu care vorbești și nu
 te bag în seamă.
 Omul cu care vorbești și pare că nu te ascultă, te ignoră,
 te enervează prin non-acțiune. Are sens?
 Aia sunt aici. Nu sunt aici. Aia sunt aici și să bucură și
 să alimentează depozita ta de victimă.
 Cine e aici?
 La modul de prin propria lui experiență, prin întrebări,
 prin răspunsurile lui, la întrebările lui de fapt, bine dă
 dea mie, prin exemplele din viața lui, prin faptul că eu îl
 luam ca mentor sau ca exemplu, el era aici.
 Dar nu a făcut nicio secundă nimic pentru mine. Direct.
 Și ghicea cu ea a fost meritul.
 Ghicea cu ea a fost meritul că am văzut acele semne.
 Deci eu tot spun că nu e meritul meu că sunt în fața voastr
 ă cei al vostru că luați din ce vă dau eu
 Pentru că eu acum mulți ani de zile am fost pe locul ăla
 Și știu că n-am primit nimic cu forța, băgat pe gât
 Ce am luat, doar ce am fost eu deschis să iau
 De-aia vă încurajez și vă admir
 În momentul în care se sizez și de-aia sublinesc constant
 că nu fac eu nimic în locul vostru
 Atitudinea asta pe care o iau acum și întrebările asta mă
 arată mică, ajungi la tine ce spun
 Și asta e bine
 Eu văd deja trei moduri în față și știu că o să fii foarte
 tare.
 Dar nu o să facă niciun loc cu tău. Are sens?
 Ți-am răspund la întrebări?
 Passiv-agresivii sunt aici. Sunt oamenii care te manipuleaz
 ă prin non-acțiune.
 Și-s mulți.
 În general în cuplu.
 Dar nu mai intră.
 Bun, întrebări de orice fel.
 Non-acțiunea.
 Te ignor.
 Hai să mergem într-o excursie.
 N-am chef.
 Păi hai și tu să facem, să-i... Nu vreau, stau în casă.
 Și tu te simți inovat
 să faci ceva fără plătende de cuplu. Ați auzit de povește a
 stea?
 Că dacă faci ceva fără el sau ea, nu-i frumos.
 Că trebuie să fim amândoi, așa zice textul de...
 Nu? Ați auzit-o pe asta?
 Neecologic.
 Și ești aici, bam!
 Pentru că el te-a agresat prin o acțiune, prin neimplicare.
 Ia, ducă-te-o și fă-tu singur ce ai tu de făcut.
 Indiferent ce zice el
 și la un moment dat vor aparea două opțiuni.
 Fie vine cu tine pentru că își dă seama că n-are opțiuni d
 acă vrea să fie relația a continuare pe teren meu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu
 Fie vine cu tine pentru ca-si da seama ca n-are optiune d
 aca vrea sa fie relatia, continuarea pe teren meu, nu?
 Fie pleaca, dar nu o sa pleci tu.
 Sunt oameni care zic, ba ma ajunce la sala, dar nu vrea sot
 ia sau sotul.
 Si eu zic, poftim?
 Pai nu ma lasa sa ma duc la sala pentru ca el n-are chef sa
 vine cu mine.
 Si zic, ok, intreleg ca n-are chef, zi necuri, dar ce leg
 atoare are cu tine?
 Pai...
 Nu stiu, nu pot sa ma duc fara el, ca m-am obisnuit sa fim
 cu el sau cu ea.
 Au trecut 3-5 luni, s-au dus singuri.
 Si singura, ca au fost cazuri de ambele variante.
 Si partenerul de cuplu, care nu vrea ea, care era tacit,
 din spate, liniștit, era pasiv agresiv
 si nu se implica, a inceput să observe schimbari la al lalt
 u.
 Brusca, al laltu, si ea si el, ca au fost cazuri de ambele
 sexe, era mai admirat.
 Era mai in centru atentiei prietenilor, era mai vioi, era
 mai entuziast, arata mai bine,
 manca mai sanatos, era mai bucuros.
 Si asta a inceput sa intra aici, partenerul de cuplu.
 A, dar eu...
 Adică, ce? Eu rămân pe loc?
 Ia, nu te măceai la sală. Ia, stai acasă.
 Ia... blub blub blub.
 Și intre aici, de fapt tot din agresor.
 Și încearcă să te manipuleze ca tu să nu faci schimbări în
 viața ta,
 pentru ca el să nu fie nevoie să facă schimbări în viața
 lui.
 Aha?
 Subtil, nu?
 Aici este inclusiv atentia de genul, mă duc la sală,
 Unul din parteneri, si exemplu clasic, si va las cu asta in
 pauza,
 unul din parteneri zice, ba, roas ma la sala de maine, ca
 din orice motive am de ce sa ma duc la sala.
 Sa duce la sala, atentie, valabil la ambele sexe, da? El
 sau ea.
 Sa duce la sala, partenerul celalalt, dupa 3 zile,
 PPUP, pizza.
 Ti-am facut o pizza, sau am comandat o pizza.
 Ia uite ce sos frumos, sau... Si o sa face, ba, dar nu stiu
 cum ma duc la sala,
 am renuntat la ele, hai ma, o pizza.
 O pizza. Nu ma neasi cu mine, ma lasi singur sa ma nang.
 Se siza subtilitatea.
 Si o da pe victima.
 Si zic, hai ma, nu mananci cu mine, ma.
 Stai si nu-i pregunte la un film.
 Si de fapt e agresor.
 Da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da
 Da, dar poti sa mananci pizza si ca si neagresor.
 Pot sa mananci pizza si ca neagresor, dar de fapt e o tent
 ativa de sabotaj ca tu sa nu faci schimbari, ca el sa nu fi
 obligat sa faca schimbari.
 Da, daca esti constient ca nu faci asta ca si sabotaj.
 Ce faci? Cai chei pe pizza si ceva?
 Da, suna bine, stiu. Suna bine.
 Nu intri cu mult roac.
 Suna bine, nu sunt agresor, dar de fapt doar mie pofta, d
 aca vrei sa manesti tu, las asta aici si pleci.
 Dar nu, nu vrei daca nu vrei, daca nu vrei, ma manuc eu tot
 .
 Ba, ma lasi.
 Mă lași, știi cum e? E ca și când treci la un copil de la
 care n-a mâncat ciocolată de la Crăciun și spui, bă, lasi
 ciocolată asta acest, dar să nu te atingi că încă e ferb
 inte, știi? Și pleci.
 Ce crezi că o să facă? Că e pe ea în secunda 2. Mai ales un
 ul care și-a somat că merge la sală și nu știu, ține dietă
 de o săptămână sau două. Am făcut niște brownies.
 Lasă-a ci. Nu mânca-tu, că sunt pentru mine și pentru... Șt
 ii? Bă, când sprijin cu adevărat pe cineva, îl sprijin și să
 se ferească de ispite.
 de ispite. Dar în cuplu de obicei, nu noi, da?
 Alții? Avem tendința de a sabotat,
 atenție, este inconscient, inconscient de a sabotat succes
 ul celuilalt pentru că ne
 simțim vinovați de faptul că noi nu facem ceva în direcția.
 Și decât să ne schimbăm noi să mergem în linie cu el, mai b
 ine-l sabotăm pe el să nu facă.
 Cu orice declarație de independența partenerului de cuplu o
 simțim ca pe o agresiune la
 La ce duce incongiunia?
 Fie sunt grasi amandoi, fie sunt bautori amandoi, fie fume
 azi amandoi, fie sunt lenesi amandoi.
 Nu toti, dar sunt relatii in care ambii au acela...
 Cand unul vrea sa iasa din viciu, il obliga pe-alaltul sa
 faca la fel la nivel subconștient, spune,
 uite, eu pot, deci daca eu pot si tu pot, asta e mesajul.
 Si cand de lalto intrege ca si el poate, de obicei, la ince
 put, spune, da, n-am chef.
 Si daca n-am eu chef, e aia atunci, la glezne, sa nu mai te
 duci nici tu, ca sa nu ma simti eu vinovat.
 Are sens pentru voi.
 Vă ajută exemplu astea, că...
 Înțeleg primă, că am făcut criticatul de ce am făcut critic
 atul de ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de
 ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de ce am f
 ăcut criticatul de ce am făcut criticatul de ce am făcut
 criticatul de ce am făcut criticatul de ce am făcut critic
 atul de ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de
 ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de ce am f
 ăcut criticatul de ce am făcut criticatul de ce am făcut
 criticatul de ce am făcut criticatul de ce am făcut critic
 atul de ce am făcut criticatul de ce am făcut criticat
 Înțeleg primă, că am făcut criticatul de ce am făcut critic
 atul de ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de
 ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de ce am f
 ăcut criticatul de ce am făcut criticatul de ce am făcut
 criticatul de ce am făcut criticatul de ce am făcut critic
 atul de ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de
 ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de ce am f
 ăcut criticatul de ce am făcut criticatul de ce am făcut
 criticatul de ce am făcut criticatul de ce am făcut critic
 atul de ce am făcut criticatul de ce am făcut criticatul de
 ce am făcut criticatul de ce am fă
 Am vrut să te întreb că nu înțeleg aici, te exig și fumați
 ului, eu nu vreau ca el să mai fumeze, nu vreau să-l trag în
 apoi.
 Dar nu vreau să-l trag înapoi de la fapt că el s-a lăsat de
 fumați.
 Dar eu nu pot să fumez câte o sigaretă.
 Ce legăturare.
 Nu vrei să fumezi.
 Ai de să nu fumezi de fata fiecare.
 Ai de să nu fumezi de fata fiecare.
 Ai de să nu fumezi de fata fiecare.
 Netentându-l.
 Netentându-l. Ne apăsându-i pe rană.
 Poți! Nu e obligatoriu.
 Că nu e obligatoriu. Poți!
 Nu o luați capul în trebuie.
 Mă fereze trebuie.
 Poți să mâneci o pizza cât partenerul e la sal.
 Exact. Dacă îmi vine acasă, nu faci de-alea.
 Bă, băiatule, ce pizza am mâncat!
 Fratele meu! Deci...
 Și m-am gândit la tine și pentru că țin la silueta ta...
 Îți-am lăsat...
 ... nu ți-am lăsat nimic.
 E tot manipulare prin non acțiune.
 Deci trebuie să răsi și cartonul.
 Și mirosul, să ventilezi, dacă vrei să...
 Sau să nu mănânci pizza și să-l sprijin pe el cu alimentaț
 ia lui, sau adopți și tu.
 Nu știu, abarnam. Sunt vari metode.
 Nu e niciuna recomandată, pentru că cea care e recomandată
 e cea care funcționează.
 Nu știu care funcționează pentru voi.
 Știu doar că... și aici am sublinat tendințe, da?
 Atunci când ne simțim potențial dat la o parte, vom reacț
 iona inconscient și vom sabota comportamentul care noi cred
 em că va duce la îndepărtare noastră din relații.
 Nu este conștient. De câte ori în viața mea, de câți ani
 sunt eu cu Cristina, din secunda în care am zis că mă duc
 la sală, la 3 zile aveam brownies făcute.
 Acum râdem. Atunci ne înervam.
 Acum când ne zic, mă duc la sală, după patru zile mi-a duce
 o bere.
 Și acum o facem intențional. Acum glumim.
 Așa o fac să facă pizza. Mă duc la sală. Nu faci tu pizza.
 Psihologie invers.
 Acum râdem de chestiile astea. Înainte ne înervam și ne
 consumam.
 Pentru că ea zicea, dar de ce? Că eu fac asta că vreau eu.
 Dintr-o dată.
 Brusc.
 Tu poți să faci ce vrei cu sala ta.
 Și eu eram... da, dar sala, pizza, mă frec, știți?
 Eu mă bup...
 Pentru că sunt gurman și știa că sunt gurman.
 Are sens, asta e exemplu din viața mea, sută la sută.
 Acum râdem de ele, că am crescut și ne-am maturizat și le
 observăm, e mișto.
 Dar înainte câți nervi ne-am consumat, numai noi știm.
 Asta înseamnă dezvoltare, maturizare, evoluție și ieșirea
 din cerc.
 Din triunf, pardon.
 Conștientizarea faptului că oamenii nu sunt comportamentele
 lor,
 deci tendința lor de manipulare întregă nimeniului de sabot
 aj nu
 le aparține la nivel de persoană, nu îi reprezintă.
 E doar un comportament de-al lor pe care o pot să-l judez,
 să-l critic sau pot să-l educ
 prin propriul exemplu.
 Te rog, Miha.
 Am vrut să-mi trebă cum susține cineva
 dacă nu fii salvator.
 Am tot vorbit de la modul 1 prin singurul lucru pe care po
 ți să-l faci
 În viața asta și
 este dictonul meu, dacă vrei, din momentul în care am înce
 put pe această drumă,
 e să te schimb pe tine însăți.
 E valabil.
 Fiind tu fericită,
 nu ai ce să fii...
 Nu am zis să redam... Atenție!
 Ai ieșit dintre unii nu înseamnă să ignore pe oameni.
 Înseamnă că anumitea îți mai asumă responsabilitatea salvă
 rii lor.
 Ai mei au... mă rog, pe harta lor eu nu o să fac probabil
 în viața mea niciodată ceva bine.
 E harta lor.
 Și pe harta lor, stai un pic, stop.
 Și pe harta lor ce este?
 Deduce la concluzia asta.
 Are o legătură cu tine sau are o legătură cu trecutul lor
 și programarea lor?
 Are o legătură cu trecutul lor și...
 Programarea lor, rănirea lor, convingerile lor, valorile l
 or, deci nu au o legătură cu tine.
 Bun.
 Și am ales, până la urmă, să fac un pas lateral și să-i las
 cu harta lor, să nu o mai gineți de a-i prizimi.
 Categorii, da.
 Ei percep ca o ignorare și ca o agrețiunea ei, în partea me
 a, că nu mai fac tot ce vor ei.
 Și atunci, cum îi poți ajuta, cum îi poți susține fără să
 te simți vinovat că e...
 Sursuri de informare cum ai tu si cum avem noi, pentru ca
 ei pe harta la vremea lor n-au avut asa ceva.
 Are sens?
 Asta inseamna ca ei nu vor vedea comportamentul tau motivat
 de tot ce faci tu in viata ta, ei vor vedea o interpretare
 a comportamentului tau.
 Cat timp tu stii ca ei reacționeaza la o interpretare a
 comportamentului tau, ai toata motivatia sa exercezi rabd
 area si compasiunea.
 Si exersand rabdarea si compasiunea, e posibil sa influențe
 zi interpretarea comportamentului tau.
 Are sens?
 Exerțând răbdarea și compasioanea față de interpretarea lor
 , comportamentul tău se va schimba.
 Și inclusiv se va schimba interpretarea lor asupra comport
 amentului tău, acum îmbogățit de răbdare și de compasioane.
 Dar, dacă îi dacălărăm, dacă nu mai execută ceva, nu-i mai
 poate să facă.
 Deci, nu-l mai poți să mă suni, că zăi ceva, ceva, zici,
 cum să faci asta.
 Ca e pauza.
 Poate face ceva.
 Ai afaci.
 Daca imi adauga te iubesc,
 nu risc ca am inapunit cu totul si ce s-o fila.
 Dacă ea nu se văd să-mi văd ea deabă și ce mă gărilă.
 Păi, pătate, acum când mi-a fost bornească, mi-am zis ce mă
 tăpup și mă ia în brață, dar să mă împărță.
 Dacă îl ating îmi spunea nu mă atinge.
 Păi, nu că ea e bună.
 Intenția pozitivă este că el să nu se mai simte inconfort
 abil cu faptul că se simte vulnerabil, că propria lui ficăr
 îi spune că îl iubește după atât de mii de ani.
 Pentru un om care a trăit toată viața convingerea că astea
 nu sunt normale, este alnaibii de inconfortabil să accepte
 un astfel de te iubesc. Are sens?
 Acum o să dau din casa o chestie.
 La un moment dat, cântându-te cu râi.
 Deci orice-i spuneam, o să te iară.
 Lasă-mă, du-te. Gândește-te la mama ta, când tu te-ai dus
 la ea, cum aș fi fost să fost...
 Nu vreau să te văd, pleacă de-aici.
 Spui-mi cum se mă porc puțin, că nu mai știu cum se mă porc
 .
 Dacă vin, nu-i bine, dacă nu vin, nu-i bine.
 Ce ai simțit tu dacă mama ta te-aș fi spus e lucrul respect
 iv?
 Și din momentul ăla, nu mai zici, lasă-mă-mi place, pleacă
 de aici.
 Mai are ieșiri când îi scuze alea, ce-ar treaba să facă să
 se simte mai ok,
 dar într-adevăr din momentul ăla nu mai simți la primul r
 ând.
 Nu lua de bun reacția și comportamentul?
 Comporta-te așa cum simți tu că poți să transmisi cel mai b
 ine pentru tine, faptul că îi înseamnă ceva pentru tine.
 Pentru unui om e posibil să fie prea mult cuvântul sau
 expresia, te iubesc, dar expresia de genul, bă, mi-a fost
 dor de tine sau mi-ai lipsit,
 e un pic mai light, dar are același mesaj, ca energie, core
 ct?
 Dacă îi zici un om, te iubesc, că nu i-ai spus toată viața
 ta din de 30 de ani, sau poate care n-a auzit, că tu i-ai
 spus, dar n-a auzit, o să o ia cu capul, știi?
 Dacă îi spui, uita-mi să văd că îmi lăsați și nu mai știam
 nimic de voi.
 Doar expresia asta, spusă congruent,
 și transmisă cu energea potrivită, va ajunge unde trebuie.
 Îți garantez, chiar dacă va reacționa de genul, hai mă lasă
 -mă cu...
 Dar ești, mă rog, a făcut un desen, îi dacă da bine.
 Da, e ok. Tu nu ești responsabil de ce primesc ei, Miha.
 Tu ești responsabil de ce trimiți tu.
 E ca atunci când faci un cadou. Nu faci un cadou ca să te
 bucuri că ajunge la el.
 Tu faci un cadou că vrei să faci un cadou.
 Ok, așa, da.
 Părinte de acolo.
 Cu drag!
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424700140.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424700140.txt
@@ -0,0 +1,881 @@
 Ce am făcut data trecută?
 Despre emoții. Ce am făcut despre emoții?
 În spatele fiecarei comportamente sunt emoții, corect?
 Sub modalitățile. Ce sunt astea?
 Atributele sistemelor de reprezentare.
 Atributele sistemelor de reprezentare? Oare?
 Indicilor de reprezentare.
 Indicii sunt de accesare, zice Ana. Ce indice de accesare
 Ana?
 Acest an?
 Sunt...
 Cum îți vine? Nu te stressa.
 Cum?
 Ce zone accesezi ca să-ți reprezinti...
 Felul în care îți miște ochii?
 Da.
 Și accesezi sistemul de reprezentare în funcție de cum îți
 miști ochii. Ok.
 Și sub modalitățile sunt calitățile ale sistemelor de repre
 zentare?
 Sau ale ceea ce rămâne filtrat de sistem?
 Sunt alesistemele de reprezentare?
 Ce alesistemele de reprezentare?
 La ce mai este la crearele de raport?
 La ce mai este interpretarea de raport mental?
 prin schimbarea locuria lor cu altele de pe acela ce sunt
 reprezinta aia?
 Suntății mentale adică emoția, corect?
 Bă, dar de unde vine emoția?
 Nu
 Cum?
 De la un gând, și mai mult decât atât
 Cunoașteți cu toții
 Cred, ca ți-a auzit
 De conceptul de emisferă stângă, emisferă dreaptă, corect?
 Emisfera stângă, emisfera dreapă. Dacă stau cu fața la voi,
 are sens?
 Dreapta stângă. Bun.
 Unde credeți că sunt emoțiile?
 Emisfera stânga creierului sau emisfera dreapta creierului
 prelucrează,
 irresponsabilă de interpretare, de elicitare?
 Și aici vreau să băgăm un cuvânt nou în vocabularul nostru.
 Elicitare înseamnă a aduce la suprafață,
 a încuraja, a crea, a activa o emoție.
 A elicita înseamnă a activa, a duce la suprafață.
 Este din vocabula de Ornale Pest, când îl voi pronunța, că
 m-am opținut cu greu până azi,
 că tot îmi venea, dar știam că nu v-l am explicat, de fapt,
 când zic elicitez o emoție,
 că mă refer la scot la suprafață, încurajez, subliniez,
 punctez intensific.
 Emisfera stângă, ca și calități și roluri, are așa.
 Logică.
 Rațiune.
 Argumente.
 matematică, strategie.
 Când îmi propun obiective, o fac cu emisfera stângă.
 Când dau argumente, o fac cu emisfera stângă.
 Când înțeleg sau nu înțeleg ceva logic, o fac cu emisfera
 stângă.
 Emisfera dreaptă.
 Este emisfera creativă.
 Este emisfera emoțională.
 Aici înțeleg, interpretez și apreciez arta.
 De aici vine intuiția.
 Acesta este centrul emoțional al creerului.
 Emisfera dreapta.
 Din punct de vedere psihologic,
 asta este anatomic, din punct de vedere psihologic, emoți
 ile vin din subconștient.
 Subconștientul este un depozit enorm
 de energie psihomentală,
 informații care au ajuns la mine în trecut,
 experiențe anterioare, răni emoționale,
 convingeri și valori.
 Și dacă ar fi să fac o metaforă folosind din nou triunghiul
 ,
 Dacă acest triunghi ar fi mintea mea conștientă și subconșt
 ientă la un loc, unde vă zice intuiția că ar fi conștientul
 și subconștientul?
 Conștientul sus, dar cât de sus? Aici?
 Dacă aș fi de aici în sus conștientul, ar fi ok?
 De aici?
 Și l-am făcut atât de mare doar ca să poată fi vizibil.
 Aceasta este proporția noastră între conștient și subconșt
 ient.
 Peste 95% din potențialul minții umane este subconștient.
 Aici este critică, logică, rațiunea, argumentele, strategia
 și cuvintele, vocabularul.
 Aici sunt emoțiile, intuiția, creativitatea, convingerile
 mele.
 Convingerile sunt reguli după care eu îmi trez viața.
 Marea lor majoritate sunt subconștiente, deși am acces la o
 parte din ele conștient pentru că le pot explica.
 De exemplu, convingere. Eu cred că o relație de cuplu este
 naturală lumea într-un bărba și o femeie.
 E o convingere, dar e o regulă. Nu este una devăr absolut.
 Este valabilă doar pentru mine, subiectiv, pe harta mea și
 poate să fie conștientă.
 Convingere subconștientă. Nu merit să am bani. Banii mulți
 aduc probleme.
 Dacă am prea mulți bani, am grijă.
 N-am nevoie de atâtea bani, o să mă descurc cu puțin.
 Dacă am prea mulți bani, nu-s fericit. Este subconștient.
 Iar subconștientul nostru este plin de convingeri.
 Unele care sunt în favoarea noastră, altele care ne limite
 ază.
 Tot în subconștient, dacă aici ați convingeri, multe,
 multe.
 Și o să vorbim de ele modul următor cum se
 formează, cum dezactivază, cum recunoaștem,
 cum le dezactivăm rapid pe cele limitative.
 Tot aici am și valori.
 Valorile sunt lucrurile care sunt importante pentru mine.
 Relația de cuplu, valoare.
 Religia, valoare.
 Familii, valoare. Banii, valoare. Educația, valoare.
 Libertatea, valoare. Apărarea, valoare.
 Masca, valoare. Invulnerabilitatea, valoare.
 Și pe bază acestor valori eu mă voi comporta fără să pot să
 explic de ce.
 Pentru că sunt din subconștient.
 Pot să am valori conștiente de care zic, bă pentru mine îmi
 sunt important banii.
 Și să fiu conștient că pentru mine îmi sunt important banii
 sau pot să am valori sub conștient de care să nu fiu conșt
 ient.
 Nu poate să fie o valoare pentru mine este important să da
 sigur că da este import valoare.
 Convingere nu e bine să fii vulnerabil pentru că te pot at
 aca.
 Valoare este important pentru mine să fiu invulnerabil.
 Convingerele sunt ceea ce credeu despre valori.
 Așa le recunosc. Când te întreb ce crezi tu despre el înțe
 amnă că e o convingere.
 Adică scot la iveala convingerea. Când te întreb ce e
 important pentru tine îmi spui un cuvânt.
 Când te întreb de ce îmi spui o convingere.
 Are sens? Dar vorbim despre ele.
 Și tot aici în subconștient.
 Sunt emoțiile.
 Toate emoțiile.
 Să dau mai așa.
 Emoțiile noastre, tot ceea ce noi simțim, vin din subconșt
 ient.
 Dați-mi exemplu de convingeri, de emoții care vă plac.
 Mai tare, te rog?
 Fericire, mulțumesc. Alcine va convi... emoții care vă plac
 , te rog.
 Relaxare, bucurie, linişte.
 Calm.
 La care îți place și satietate.
 Satietate.
 Dar lui nimic face satietate.
 Exact, vorba lui pe harta mea, nu satietate importantă, ci
 gustul.
 Ok? Așa de la gurmand vorbim.
 Din punctul meu de vedere de fost atlet.
 Mai țineți minte? Ce mi-a topa aia cu fost atlet? Nu mai șt
 iu.
 Nu mai știu, dar știu că-l răt. țineți minte modul 1. Fost
 atlet. Bun.
 Dați-mi exemplu de emoții care nu vă plac.
 Furia, tristeză, frică, siguranță
 Ai zis siguranța? Nesiguranță, frustrare
 Ați auzit amintii care au spus că auzis sau poate și voi a
 ți folosiți în tagma asta emoții bune, emoții rele?
 Emoții pozitive, emoții negative?
 Deci, despre asta e vorba. Pentru că din punct de vedere al
 NLP, emoțiile nu sunt niciodată pozitive. Și nici negative.
 Din punct de vedere al NLP, emoțiile sunt doar resurse.
 Resurse. Nu știu dacă sunt energie sau nu, pentru că e pos
 ibil să nu fie energie, să fie tot resursă.
 Te aștept să-ți dau un exemplu? Cât ori dintre voi le place
 să fiți triști?
 Și cele azi nu vreau să fie triști? Cum să-ți placă să fie?
 Zic mai tare.
 Cum va miraca mazului ridicat?
 Da-mă cuvăr să-ți placă să fii trist.
 Pune-mi pariu că până la finalul zilei de azi e posibil să-
 ți dorești să fii trist mai des.
 Acces provocarea mea?
 Făruri care vreau cliente de mență.
 De-aia stătea Tony cu minte.
 Nu.
 Din punct de vedere al NLP emoțiile sunt resurse
 pentru că emoțiile sunt combustibilul comportamentului meu.
 Nu am cum să am un anume comportament care mi-aduce în un
 anume rezultat dacă nu am o anume emoție.
 Modul 2, vă țineți să se aminte?
 Asta înseamnă că atunci când eu îmi doresc un rezultat, înt
 rebarea nu este cum trebuie să mă compor ca să obțin acel
 rezultat,
 ci ce este nevoie ca eu să simt ca să mă comport în felul
 în care va aduce acel rezultat.
 Când mă duc la un interviu și mă trezesc dimineața într-o
 stare de maxim încredere în mine, pentru că afara plouă, eu
 tocmai am călcat pe pisică care m-a zgâriat, am dat cu pic
 iorul de noptieră,
 În drum spre toaletă, îmi aduc aminte că n-am cumpărat hârt
 ie igienică.
 Dau seama că la baie nu pot să mă spăl pămâini pe ochi
 pentru că nu am apă caldă, pentru că ăștia tocmai au oprit
 apa.
 Dar eu în dimineața aia tot am un interviu și trebuie să mă
 duc în continuare. Ies afară din bloc.
 Și mă duc în continuare spre interviu și mă tropiește un
 taxicăr care trece pe lângă mine.
 Și mi se rupe pantaloni. Dar eu tot trebuie să mă duc la
 interviu.
 Ce va face diferența la acel interviu? Faptul că m-am pre
 zentat sau starea emoțională în care m-am prezentat la acel
 interviu?
 Starea emoțională.
 Însă, newsflash, starea emoțională nu depinde de exteriorul
 meu.
 Starea emoțională depinde de mine și de interiorul meu, de
 reprezentarea mea mentală,
 de ceea ce cred eu despre exteriorul meu.
 Și pot să cred, de exemplu, că tot ceea ce mi se întâmplă
 într-o zi importantă,
 care nu este aliniată cu scopul meu, că dau cu piciorul de
 noptieră, că mă calcă un taximetrist cu apă și mă stropește
 ,
 că mă azgăria pisica dimineață, pot să gândesc că nu sunt
 de fapt niște provocări pe drumul spre succes.
 Dar ți-o să zică ce zi de rahat.
 Astăzi nimic nu merge bine.
 Bă, ghici ce?
 Dacă tu crezi că astăzi nimic nu o să meargă bine, nimic nu
 o să meargă bine.
 Pentru că se transformă în convingere.
 Pentru că se transformă în convingere și care îți va ghida
 comportamentul.
 Însă ce ar fi dacă aș avea la dispoziție uneltei care să mă
 învețe
 să-mi activez la voință, la buton, orice emoție consider eu
 că este utilă într-o anume contextă.
 Cât de miștoară fie, nu?
 Până atunci, pentru că exact asta facem azi.
 Vă învăț cum să vă înțelegeți emoțiile, cum să le declanșa
 ți la intenție,
 pentru că adevărata libertate și independență emoțională
 înseamnă ați decide singur emoțiile pe care vrei să le sim
 ți.
 Spre Deus, e de ce spune lumea din afara acestei grupe
 care zice, n-ai ce facem, asta e viața.
 Trebuie să te... n-ai ce să... asta e... suferim, murim,
 treci... n-ai ce să faci.
 Vin eu și spun, e, e, poți să schimbi ceea ce simți când v
 rei tu și să simți ce vrei tu,
 în funcție de contextul în care te afli.
 Pentru că emoțiile nu sunt de sine stătătoare, emoțiile au
 niște declanșatoare.
 Învățând să dezactivezi declanșatoarele și să activezi alte
 le,
 Practic înveți să-ți menegeriezi singur emoții.
 Emoții din perspectivă a ENLP-i nu sunt niciodată pozitive
 sau negative,
 ci sunt resurse în funcție de contextul în care apară.
 O resursă de bucurie și de entuziasme este o emoție faină.
 Să-ți dea coru cu mine?
 Nu și dacă apare la o mormântare.
 Dacă apare emoția de entuziasm, bucurie și caterincă maximă
 la o mormântare, te vor băga la beci.
 Că vor spune prietene, prietene, dute.
 Are sens.
 Deși o emoție aparent pozitivă în perspectiva societății
 care spune, cum bă, să nu îți doresc să fie entuziasm?
 Bă, nu în toate contextole.
 Stiu, dar acolo o ajungem imediat. Eu vorbesc de societatea
 care trăim noi.
 Tristețea. Că vorbeam de tristețe. În perspectiva societăț
 ii din afara acestei grupe este o emoție nașpa.
 Eu vin și vă spun, bucurați-vă de azi înainte când sunteți
 triști.
 pentru ca sa izand tristetea voastra, acceptand-o si traind
 -o, va dati voie sa creati procesul de introspectie.
 In tristete iti pui intrebari si iti vind raspunsuri.
 Nu in entuziasm si exaltare, cand nu iti pasa de nimic
 pentru ca tu esti mega beat de fericire.
 Nu iti pui intrebarile existentiale cand esti fericit.
 Îți pui întrebări existențiale când te doare și suferi și e
 ștrici și nostalgici și nu știi de ce să repetă aceleaștii
 pară-n viața ta. De acord?
 Atunci îți spui, bă, ce fac greșit, frățioare, că nu merge.
 Are sens. Când sunt trist, mă bucur,
 pentru că este moment oportun să-mi găsesc răspunsul la înt
 rebările cele mai grele.
 Când sunt vesel și entuziasc, nu o să-mi pun întrebările
 alea care ar fi nevoie să mi le pun.
 Pentru că nu-mi pasă în momentul ăla. Cred că sunt centrul
 lumii. N-am nevoie. Are senzlie.
 Pe o stare de ploaie, de frig, de nașpa, de urât afară, o
 amenii de vii cei pică în tristețe.
 Eu mă bucur când e așa afară, deși poate simți și eu aceeaș
 i tristeță și nostalgia, pentru că este o vreme maximă de f
 aină pentru a citi o carte bună.
 Și pentru a mă reîncărca. Și pentru a mă odihni. Și pentru
 a mă bucura de calm.
 Pe când alții intră în depresie, mamă ce urcă, te afară, pl
 ânge de două săptămâni, eu sunt, mamă ce bine, mă odihnesc
 de două săptămâni.
 Pentru că te îndeamnă la ceva productiv pentru tine. Pract
 ic, nu ceea ce este afară în afara mea încrează emoția.
 Ceea ce cred eu despre ceea ce e în afara mea îmi crează
 emoții.
 Nu ploaia îmi crează tristetia, ci ceea ce cred eu despre
 ploaie îmi crează tristetia.
 Dacă eu cred că ploaia este nașpa, pentru că nu pot să ies
 afara să mă plimb cu picioarele goare pân' iarbă,
 o să simt furie, nașpa, panică, oftică, whatever.
 Dar eu când zic, a, plouă, mișto, citesc, mă refac, mă udic
 nesc, dorm, o pauză, binevenit.
 Mai mult decât atât. Nu numai că vă recomand să vă bucurați
 de emoțiile care vin, pentru că vin cu un potențial de creș
 tere și evoluție,
 ci vreau să vă spun că puteți să simțiți emoții despre emoț
 ii.
 pot să simt bucurie
 față de tristete.
 Și să zic,
 ce bine că a venit tristetea asta
 pentru că acum am și timp,
 am și starea necesară să-mi pun
 întrebările care e nevoie să mi le pun ca să-mi schimb viaț
 a.
 Cum să nu simt bucurie
 față de faptul că am șansa asta?
 Are sens?
 În NLP, emoțiile despre emoții
 se numesc metastări.
 Despre meta este
 observator deasupra observa ceva metastari sunt stările de
 stări
 emoțiile vin ca un rezultat.
 Aceea ce noi am băgat anterior.
 în subconștientul nostru.
 Nicio emoție nu vine din senin,
 nejustificat,
 și fără o fundație, fără o bază.
 Aparent nu vor avea sens.
 Logică.
 Însă acceptând faptul că ele vin din subconștient,
 care este partea,
 cum v-am spus mai devreme,
 care nu funcționează pe logică,
 ci funcționează pe emoție.
 Acceptând asta, nu voi mai căuta logica în emoții, ci le
 voi trăi.
 Adevărata independență emoțională este când înțeleg, accept
 și pornesc pe drumul
 eliberării de bagaje emoțională, pentru că emoțiile noastre
 , dragilor, pentru că am fost educați să nu le
 să le evităm, să le criticăm, să fugim de ele,
 în momentul în care ele încercau să iasă,
 la nivel de conștient, era o regulă care spunea
 nu-i bine să simți tristețe, nu-i bine să simți furie,
 nu-i bine să simți nostalgie, vulnerabilitate,
 Frustrare. Nu, nu?
 Și le forțai să se duc înapoi. Chiciunge.
 Tot în subconștientul tău.
 În momentul în care reprime o emoție, fugi de ea.
 Și nu îți dai voie să o simți, o trimiți înapoi în subconșt
 ient, de unde va continua să te influențeze.
 pentru că dacă este un limbaj preferat al subconștientului,
 prin care el comunică cu tine și prin care tu comunici cu
 el, acela este al emoților.
 Subconștientul va comunica cu tine prin emoții,
 și tu, dacă nu ești educat sau obișnuit să le dai importanț
 a cuvenită și să-ți dai voie să le trăiești atunci când vin,
 să le primești mesajul, le vei trimite înapoi în subconșt
 ieni, le vei bloca sau le vei amorți.
 jocuri de noroc, sex, droguri, filme, prieteni, cumpărături
 .
 Toate sunt forme de anesteziere a emoților pe care nu vreau
 să le simt,
 pentru că sunt învățat că ceea ce este inconfortabil din
 punct de vedere emoțional nu este bine.
 Nimic mai fals.
 În momentul în care o emoție vine către tine din senin, făr
 ă motiv logic aparent, este în drumul ei spre ieșire.
 O emoție care vine, e în drumul ei spre ieșire. Ghiș ce fac
 em noi?
 Stai un pic, că nu-i bine, nu-i confortabil. Pentru că ea ș
 tii cum trebuie să iasă? Tot prin tine, simțind-o.
 Noi știind că nu-i confortabil să o simțim, o anesteziem, o
 blocăm, o reprimăm, o ignorăm,
 și dacă nu funcționează, băgăm alcool sau orice fel de adju
 vant artificial până când uităm de ceea ce simțim.
 O perioadă.
 O perioadă. Pentru că, cum bine zice Erika, emoții ajunge
 înapoi în subconștient, însă aici, cu fiecare reprimare, că
 știgă mai multă energie.
 Fiecare emoție reprimată și ignorată de fiecare dată, când
 opun să se duc înapoi în subconștient și nu recunosc, nu o
 vindec, nu o integrez, nu o eliberez, ia căștigă mai multă
 energie.
 Și ajunge aicea și crește și crește și se aliază cu alte
 emoții reprimate.
 Că se întâlnesc și nici pătri nu te alibera, nici pătri nu
 te alibera, hai încoace că...
 El face noi să înțeleagă la un moment dat. Dacă nu înțelege
 , hai să ne întâlnim noi mai mulți.
 Hai încet încet și să strâng.
 Și tot bate la ușă.
 Alo, avem aici tristeză, avem emoții, avem râne, avem...
 Dă-ne drum o dată că nu mai...
 Nu vreau, nu sunt, nu vreau acum.
 o stică de Jack, ai niște cumpărături, ai niște prieteni,
 sex, jocuri de năru.
 Găsim noi ceva numai nu cumva să ne înțelegem propriele emo
 ții.
 O altă formă de escapism se numește asta.
 O altă formă de escapism este ultraracionalizarea emoților.
 Dar de ce? Dar de unde vin?
 Dar nu le înțeleg? Dar n-am făcut nimic?
 dar am avut o viață frumoasă, de unde vine tristetea asta?
 Și intri în ultraraționalizare, când de fapt tot ce ai de f
 ăcut e să le simți.
 Tot ce ai de făcut este să-ți dai voie să simți emoțiile,
 mă refer la cele care te dau pe steka, alea care nu ne plac
 ,
 preferabile atunci când vin.
 Pentru că altfel, toți acești bolovani,
 Mai mici sau mai mari pe care îi cărăm în subconștient
 Sunt ca niște valize foarte mari
 Pline de pietre de moară
 Pe care fiecare dintre noi le cărăm în viață și nu în mâini
 , ci legate de gât
 Trăgându-ne înapoi, ținându-ne pe loc
 Consumându-ne energie
 Cum faci ca ne consume energie?
 Pai ne consuma energia din subconștient, pentru ca sunt coș
 tient,
 tu înțelegi, a, nu vrei să le simți?
 Ok, atunci ai să facă cumva să le țin aici, să nu le simți.
 Și le țini acolo. Dar cum le țini acolo? Consumând energie.
 Are sens?
 Energiea o ia tot de la tine.
 Și te trezești cai. Stări de apatie.
 Lene. Lipsă de motivație.
 Lipsă de sens în viață.
 Lipsă de bucurie atunci când deplinești obiective pe care
 acum ceva timp când ți-le stabili păreau că o să te facă
 cel mai fericit din lume.
 Și o iei de la capăt.
 Și spui, ah, obiectivul ăsta nu m-a făcut să mă simt împlin
 it până altul și mai nesimțit.
 Și te duci și muncești din nou și mai mult și te dai în
 burn-out.
 Doar ca să ajungi să te simți împlinit și fericit,
 cu minim de energie pe care le mai ai la dispositie, pentru
 ca restul este consumat,
 sa tina in subconscient emotiile care nu-ti plac si pe care
 ai fost educat sa le ignori.
 Are sens pentru voi.
 In momentul in care devii consient
 de importanta procesului de eliberare, integrare, vindecare
 , emotionala,
 in orice fel alegi sa faci asta,
 Vei accesa un izvor de energie și un rezervor de energie de
 care nici măcar nu ești conștient că este aproape nelimitat
 la dispoziția ta zilnic.
 cu fiecare bolovan de genul ăsta, prelucrat, integrat, cum
 zice în LPU, că eliberat, că vindecat, că integrat, cum vre
 ți voi să-i spuneți,
 eliberați o cantitate de energie care până în momentul ăla
 nu va fost disponibilă, pentru că o subconștientă o folosea
 ca să-l reprime și să la scândă de voi.
 Pentru că rolul subconștientului în primordială, în primă
 instanță, care este?
 Mai tare.
 să te protejeze.
 Când el vede că simte, înțelege că
 el trimite o emoție și tu nu o accepti, zice, ok,
 asta nu-i potrivit pentru el, nu-i bine, îți o reprimă
 și te protejează
 prelund consumul de energie pe care tu
 altfel ar fi nevoie să-l faci conștient
 ca să reprimi emoția. Are sens?
 Dar energia a tot de la tine, nu ea.
 Rolul subconștientului protejează supraviețuire, digestie,
 detoxifiere, bătăile inimii, regularea temperaturii, vinde
 carea corpului, intuiția.
 Toate vin din rolul de protecție și supraviețuire al subcon
 știentului pe care îl și s-a asumat pentru tine.
 Când dorm, el te ține în viață. La modul cel mai apropi.
 Când dorm, el te trezeiește fix înainte ca ceva rău să se
 întâmple.
 Ați pățit vreodată să vă treziți fix o secundă înainte din
 zgomot puternic, din cu tremor sau ceva?
 Eu am pățit. Ați pățit-o pe asta?
 Să simțiți că va întâmpla ceva rău și într-o secundă s-audă
 un buf de mașină sau o voce sau ceva accident.
 S-a întâmplat?
 Subconștientul vă spune ceea ce voi nu încă percepeți conșt
 ient.
 Sau să sune ceasul.
 Ați pățit să vă trezi cu un minut sau două fix înainte să
 sune ceasul?
 Asta pentru că subconștientul înțelegește că pentru voi
 este important să vă treziți la acea oră.
 Și spune, ok, hai mai devreme cu un minut.
 Zic mai tare.
 Nu îi comunica suficient de clar pe limba lui că e
 important pentru tine.
 Nu știu.
 Este o intenție mai importantă pentru tine acolo și poate
 să fie, de exemplu, o Dihna.
 Are sens?
 Subconștientul reprimă emoții.
 le primește ca reprimate, conștientul le refuză, subconșt
 ientul le primește și le ține acolo. Încă un pic, că poate
 mai încolo o să fie pregătit.
 Când consideră că ești pregătit la nivel atenție, de resur
 se, de energie, cunoștințe, atitudine, vârstă, maturitate,
 tot subconștientul îți prezintă emoții
 sau amintiri pentru prelucrare.
 N-ati patit niciodata ca din Senin, intr-o zi superba, in
 care totul mergea misto?
 Brusc sa va vina in cap o amintire de care isi uitases
 complet si care sa va dea peste cap toata ziua?
 Ați patit vreata?
 Jumat de zi.
 Și să nu vă vă gândi la ea.
 Și buz din senin, eram totul sup în regulă și mișto.
 BAM!
 Amintire din copilărie care m-a certat, nu știu ce coleg la
 joacă.
 Sau m-am împin și am picat o balansoară.
 Ați pățit?
 De ce o prăjită?
 Sub conștientul are rolul de a te proteja și de a te ține
 în supraviețul de ție
 și îți prezintă constant spre prelucrare tot ceea ce știe
 că este înmagazinat în el
 și nu îți este util.
 El este cel care îți ia din el că tot e în magazinul,
 Îți prezintă subconștient, spune prietenii, vrei, uite,
 asta e aici, a mine.
 O primesc și o eliberez.
 Sau dacă nu, o mai ținem un pic pentru tine.
 Explicităția emoților este de data de bagajul meu, de pe
 care am înțeles.
 Da. Emoțiile noastre vin pe baza aceea ce avem stocată sub
 conștientul nostru.
 Deci prin correlat, emoticii sunt persoane cu un bagaj
 foarte mare de trăiri?
 Emotivii sunt persoane care sunt sensibile, la care se po
 ate adăuga un bagaj emoțional neprelucrat.
 Dar să nu confundăm emotivitatea cu sensibilitatea emoț
 ională ca și deschidere de empatie, de exemplu.
 A nu se confunda.
 Ok?
 Adică oamenii foarte empatici nu înseamnă neapărat că au un
 bagaj de emoții stocate sau reprimate,
 ci doar o abilitatea lor este de a fi deschis emoțional.
 De a transmite și de a primi.
 Pentru că un emoțional sau un empatic primește și transmite
 în același timp nu poate să o facă doar pe una.
 Din punct de vedere emoțional, tot subconștientul este cel
 care primește și îți încurajează, și îți dă pe pilot
 automat, o stare emoțională de bază.
 Starea emoțională de bază este starea pe care o simți cel
 mai frecvent, fără efort.
 Cea pe care o simți pe pilot automat, fără să-ți doresc o
 simți, doar aia este că îți vine ție natural.
 Pentru un este entuziasmu, creativitatea, efervescența, cop
 iile din postul ăsta locului.
 Nu fac asta intenționat, ei așa simt.
 Sau apatia, lenea, lipsa de motivatie, tristetia sau depres
 ia.
 Sunt antrenate, nu apar de nicăieri.
 Au o cauza și sunt antrenate pentru că starea emoțională de
 bază se antrenează.
 În momentul în care repet o emoție des, îmi creează o cale
 neuronală în creărașul meu datorită neuroplasticității,
 dovetă științific de neuroștiință în ultimii ani.
 Și în momentul în care creierul meu învață cum să declanșez
 o stare emoțională pentru prima oară, a doua oară o voi cre
 a mult mai ușor.
 cu cât o repet mai des, cu atat o voi simți mai ușor, și va
 deveni pilot automat.
 Va deveni starea de bază prin care eu îmi duc zilele și
 consider că e normal să fie așa.
 Un depresiv care va vedea oameni entuziaști, efervescenți,
 bucuroși de viață, va spune
 Păi, tu ești nebun, tu vezi în ce țară trăim?
 Cum poți să te bucuri?
 Tu nu observi ce se întâmplă? Învini rușii, talibanii, ne-
 un fură refugiații.
 O, trezește-te!
 Tu nu simți ce simt eu, tu în ce lume trăiești?
 E replica lor.
 Un entuzias va spune, păi, tu ești nebun, trăim în cea mai
 prosperă era omenirii de când s-a inventat Mamut-ul.
 Uite câte oportunități, uite unde a ajuns tehnologia,
 uite cât de puțin ne forfarcem acum ca să câștigăm banii la
 anumite domeni.
 Uite cât de multe variantă de robotii au apărut care faceau
 munca noastră, fac munca noastră pe care o făceam noi acum
 astăzi de ani.
 Uite cât de mult acces la resurse avem acum. Și ăsta o să z
 ică, ești nebun.
 Vine sfârșitul lui miștute, bucuri de roboți.
 Știți care e diferența între ei?
 Starea emoțională de bază cu care își încep ziua.
 pentru că emoțiile noastre nu sunt doar combustibil pentru
 comportamentele noastre,
 ci sunt filtre prin care vedem și interpretăm realitatea.
 În funcție de emoțiile pe care eu le simt, voi interpreta
 realitatea pe care eu observ.
 Dacă eu sunt entuziast și încrezător în mine, într-un anume
 moment, și am un accident de mașină,
 este foarte probabil să reacționez cu calm și cu mental
 itatea de genul putea fi mai rău.
 Bine că suntem ok, e doar tablă, avem asigurare, bine a fi.
 Tu ești ok, eu sunt ok, mergem înainte.
 Dacă eu sunt setat că lumea e un loc periculos, am stare de
 bază de frică, de frustrare, de teamă, de panică și am un
 accident de mașină,
 salut!
 Doar că nu mă iau culo de gât.
 Sau mă iau și culo de gât de multe ori.
 Tu nu vezi pe unde mergi, ești un ibecil, puteai să mă om
 ori.
 Cunoașteți cazuri de genul ăsta?
 Singurul lucru care face diferența între reacțiile astea
 este emoția și starea emoțională de bază a celor care sunt
 implicați.
 Eu le-am simțit pe ambele, sincer.
 Da, toți le-am simțit pe ambele.
 În situații grave am fost relax, toată ziua happy, entuziat
 , de ce urmează.
 M-a utură accident destul de nascot, dar simțit doar
 material și ok.
 Și mă blanam cumva că, what the fuck, adică ar trebui să f
 ie altfel, dar eu sunt ok cu toată situația.
 Și atunci toți în care era așa un mir, în mine se zicea,
 aproape că a fost accident.
 Scandal.
 Singura diferență este starea emoțională în care rai.
 Anteriorul acelui eveniment.
 Am un amic care este presetat în starea lui de bază,
 ca fiind de entuziast, mega optimist,
 e un fel de lesefer, așa, el merge cu valul,
 ce e bine e bine oricum, ce nu e bine las că va fi,
 adică... și i-a furat scuterul.
 La un moment dat. Se duce la unde-l legase, vede doar lanț
 ul,
 Și zicem, ce bine că oricum vrea să-mi schimb scuterul. Și
 pleacă la o bere, că acum nu mai trebuie să conducă.
 Faza reală! Faza reală!
 Și cum are reacționă?
 Ai intrat în casă, evident, am înfinut fază, s-a făcut răzg
 ături toți, s-a speriat, a ieșit afară cu copii cu toți din
 casă.
 Și ne sună pe mine și pe labra, știi ce? Băi, nu, faptul e
 că e casă.
 Și noi ne-au vrei să venim...
 Bă, nu e ok.
 Ce dracu' e ok?
 Păi, zici, mi-am dat seama de atașamentul meu față de lucr
 urile materiale
 pe care le-am avut în casă.
 Deci cei ce au curat toate bijuterile din aur primite,
 cele care erau cumpărate de ea au rămas acolo.
 Deci nu s-au atins de...
 Și a doua zi când ne-am zis, când zice, băi,
 băi, nu știu vreau să nu-l zic, că au intrat cu fiecare.
 Pentru că altfel nu îmi dădeam seama de atitudinea mea față
 de bani.
 Și eu altum s-aud un om că vorbește așa de faptul că pot să
 -l vădăt cat.
 Pentru că nu contează.
 Nu a contat ce s-a întâmplat, ci ce crede ea despre ce s-a
 întâmplat.
 Are sens.
 Deci, nu te ne spui ca sunt in acea folata care te treaba
 de primire extreme?
 O stare emoțională antrenată este aici, la programare.
 Antrenată, panica, depresia, frica constantă, frustrarea,
 furia.
 Cunoașteți oameni care sunt parca a beia 7 motiv să sară la
 gâtul unor oameni doar așa că sunt pe pulbere constant?
 Este aici.
 Că o principiulă.
 Deci, eu nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văz
 la o intensitate atât de mare încât mă voi transforma
 și nu mă voi recunoaște după.
 Iar pușcărie este plină de oameni care sunt nevinovați
 și care declară, nu știu ce am făcut atunci, pentru că n-am
 fost eu.
 Când am lovit, când am ucis, când am sărit, când am bătut,
 când am pleznit,
 orice-au făcut și-au făcut ei,
 au făcut pe un fond emoțional
 care i-a transformat în așa hal încât ei n-au mai fost ei,
 ce a preluat controlul, adică au devenit limite.
 Au anulat o ce era conștient.
 Ci sunt oameni aia care la nivel de furie extremă,
 neprelucrată,
 nu mai știu ce fac.
 Ba, chiar uite ce au făcut, ce au zis.
 Într-o stare emoțională intensă,
 rațiunea scade sau s-anulează.
 Ce înseamnă prelucra?
 Indiferent de unde vine, pentru ca asta este regula de aur
 in emotii,
 cand te iau pentru surprindere, nu mai te intreba de unde
 vine, trayesti-o.
 Imediat, fie au prelucrat prin metode terapeutice.
 Fie terapie cu un specialist in directia asta, fie prin sum
 modalitati.
 Exemplu. Și vă las cu asta că vă țin din pauză de plâns dup
 ă aia.
 În momentul din punct de vedere evoluționist,
 nicio emoție care vine către voi nu va dura mai mult de 15
 minute.
 Nicio emoție.
 Maxim. Plus minus.
 Exact. Doar că știi de ce este greu?
 Pentru că în momentul în care îți dai voie să trăiești o
 emoție netrăită an de zile,
 Nu va fi doar o tristete.
 Va fi un sentiment ca se sfarseste lumea si tu esti singur
 abandonat.
 O sa inveti azi chiar dupa pauza, o sa o intruinezi sa apre
 zi si cand vrei tu pe ea.
 Sa o traiesti inseamna sa stai in emotie fara sa te mai int
 rebi de ce,
 de unde vine, cum faci, sa o schimbi, ce mesaj are,
 De ce tocmai ție? Oare când se termină?
 Dar ce am făcut să merita asta?
 Dar, mama, ce rădoare!
 Toate astea sunt exagerări și sunt mentalizări.
 Când zic, stai în ea înseamnă
 indiferent ce simți,
 știu că simți-n și trăiind această emoție,
 îi liberezi. Și pur și simplu stai închizi ochii și îți dai
 voie să simți.
 În te mai întreb ce simți, aia deja te duci iar în mental.
 Ci doar simți indiferent ce simți.
 Nu există emoții negativă.
 Există emoție productivă sau neproductivă în funcție de
 context.
 Tristețea profundă e foarte productivă când vine vorba de
 introspecție.
 Furia e foarte productivă când vine vorba de autoapărare.
 Ai vrea vreodată să aperi propriu tău copil cu emoție de
 gingășie?
 Sau de empatie?
 Să vin unul să îți atace copilul tău, să spui, ai mă, că te
 înțelegi și pe tine, că ești oamă.
 Știu cum e.
 Sau îți e mai productivă furia care îți va alimenta comport
 amentul de a te apăra pe tine și pe copilul tău. Are sens,
 Ana?
 Indiferent ce emoție îți vine, fii conștientă că într-un an
 ume context este productivă, deci nu acuza.
 Și când îți schimbi atitudinea ta față de emoții,
 nu le vei mai reprima și nu le vei mai ocoli, evident se
 antrenează.
 Starea de bază emoțională se antrenează, zilnic.
 Devind conștient că am o stare emoțională limitativă, cum
 ar fi apatia, antarnez alta.
 Cum?
 Mă trăzesc dimineața
 și mă întreb ce simt.
 Păi simt apatie, triseca, am vine celălalt ușor să simt. Ok
 .
 Am simțit vreodată entuziasm? Păi da, când?
 Când mi s-a născut copilul sau am câștigat, nu știu, la lot
 o
 sau am cumpărat mașina cea nouă în chid-dochi
 și mă asociez în momentul în care am simțit acea emoție.
 Asociindu-mă în momentul emoției care am simțit în trecut,
 ce se va întâmpla?
 Ziceți voi?
 Voi simți, o aducă înapoi, bravo, acea emoție.
 Simțind acea emoție,
 cât pot de des,
 conștient,
 îmi rescriu starea emoțională de bază.
 Adică antrenez altă emoție de bază.
 Îmi rescriu autopilot.
 Dacă, pălând atitudinea de reștrirea, stării emoționali de
 bază, mai devin și conștient că emoțiile mele negative, deș
 i știu ca cum nu există, nu vor decât să iasă și singurul
 mod în care aceste emoții iese cum?
 Prin mine, simțindu-le, voi fi bucuros să-mi simt tristețea
 . Pentru că știu că o eliberez. Are senzlie?
 De-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a
 doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua
 , de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-
 a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a dou
 a, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de
 -a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a
 doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a
 Dar ce? Și am început să mă gândesc un pic la ea, deci să
 mai facem chestia să se retruim.
 Da.
 Când se alătrăi?
 Da.
 Odată ce am observat-o, am observat că ea se mai...
 Dacă emoțiile noastre ar avea un limbaj rațional, singurul
 mesaj pe care ar vrea să ni-l transmit ar fi următurul.
 Simte-mă! Trăiește-mă! Sunt aici!
 Este singurul lor scop, in viata lor de emotii, daca ar fi
 metaforic, sa le intret ce vreti, asta mi-ar spune, vreau
 sa ma simti.
 Vreau sa observi ca sunt aici, sa-ti dai voie sa ma simti,
 pentru ca simtindu-ma ma iliberez si plec.
 Si atunci, daca e o emotie pe care vreau sa-l simti?
 Cum ar fi?
 Poti pentru viata, cum ai simtit?
 O creste, sau o ancorezi, dupa pauza.
 O sa o scriem.
 Harta nu e teritoriu. Uitați-vă din nou la Matrix.
 Matrix. Volumul 1 și 2. 3-ul mai puțin că e marketing.
 Primul e fantastic. Acum cu ochii de acum.
 De genul știu că ceea ce crede că e real nu e.
 Și spuneți în ce înțelegeți după ce vă uitați la fel.
 Deci am toate scuzele să mă uit din nou la filmele astea.
 Citiți volumul 1, volumul 2 din Iluzii Richard Bach. Sunt
 nuvele. Le citiți într-o oră și un pic.
 Volumul 1, volumul 2. Richard Bach. Sunt niște povești
 foarte scurte, pline de însemnătate din perspectiva libertă
 ții, harta nu-i teritoriu și a emoților.
 Inception, mai bine.
 Inception, e foarte tare filmul.
 Foarte tare, exact.
 Avem la fază un sentiment cât se poate de...
 Inception, da.
 Personal.
 Colenorul de Dicaprio, foarte tare filmul.
 Bun. Cum vi se pare ce a înstat până acum, în prima parte a
 zilei?
 Sunt curios, înainte să le căn pauză. Cu cei lemâneți?
 Foarte tare.
 Ce face să fie foarte tare?
 Emoțiile sunt filtre.
 Emotile sunt filtre, mersi. Bravo.
 Ci sunt cum? Constructive sau neconstructive, in functie de
 context, si pot fi resursele comportamentului meu.
 Stim de unde vin.
 Stim de unde vin, ok?
 Ce vi s-a parut mai interesant de prima parte a ziliei?
 Prima parte inclusand feedbackul nostru, poate ați ramas cu
 ceva de acolo.
 Sintele trăiește.
 Apropo de asta, carte.
 Calea renuntării. David R. Hawking's.
 Calea renuntării. Este o mega-operă care explică științific
 , este scrisă de un psihiatru cu peste 50 de ani de experien
 ță de psihiatrie și îi psihianaliză, ce înseamnă emoțiile
 care are rolul lor și ce se întâmplă concret în momentul în
 care îți dai voie să le simți.
 chiar și dacă nu știu de unde vin.
 Și e exemplul propriu el.
 Nu vă dau mai multe, pentru că-l găsiți în cartea.
 Înainte de cartea asta,
 al totalul David Hawking,
 vă recomand Putere versus Forță,
 care face legătura concretă
 între mintea conștientă și subconștientă
 și potențialul minții subconștiente
 pe care îl îngoră, pentru că nu știu că l-au.
 Putere versus Forță
 sus forță și calea renunțării de David R. Hawking
 alături de iluzii de Richard Bach.
 Și vă mai dau după ce știți pe asta.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424706621.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424706621.txt
@@ -0,0 +1,560 @@
 Ce am făcut în prima parte a zilei? Ce ați rămas? Ce s-a aș
 ezat la pauza de masa? Ce întrebări au venit, poate?
 Vă rog?
 Să lăsăm emoțiile să iasă.
 Să lăsăm emoțiile să iasă, perfect. Da, Codruța?
 Să am rămas cu tânde întrebare.
 Bagă, că ne plac întrebările.
 Cu cele 15 minute care emoție.
 Care e intrebarea?
 Ca sa nu raspund la licea.
 Nu ma cred.
 La mine a durat mult peste 15 minuiti, jumada, zi, o zi,
 intre-a intre-adevarat, inca si am si mor colit o putina.
 A stat acolo, adica m-a avut.
 Da. Si de ce? Pentru ca tu nu ai avut-o niciodata. Sau rar.
 Cu cat o emotie este mai reprimata, mai ocolită, mai neglij
 ata, mai ignorata,
 mai temuta, cu atât, in momentul in care va reveni, va
 reveni cu o intensitate mai mare ca sa se atrag atentia.
 Cu cat mai mult fugi de o emotie, cu atat mai intensa va fi
 atunci cand revine.
 Insa tot am o veste buna si o veste mai putin buna.
 Vestea mai putin buna este ca orice emotia iti avea si oric
 at de mult va ar placea de ea,
 E trecătoare.
 Entuziasc, bucurie, creativitate, stare de flux, detașare,
 calm, pace va trece.
 Oricât de intensă e și oricât de mult vă place de ea, va
 trece.
 Stăți de acord cu mine? Vestea bună!
 Oricât de intensă ar fi și oricât de mult nu vă-ar plăcea
 de ea, emoția neplăcută și inconfortabilă va trece.
 Indiferent de cât pare de intensă, indiferent că se sfârșeș
 te lumea, aparent, indiferent cât de mult nonțelec și cât de
 inconfortabil mă face să mă simt, va trece.
 Pentru că din perspectivă evoluționistă, și vă pot da
 exemplu ăsta că vine vorba de animale.
 Dacă luăm în calcul perspectiva evoluționistă care spune că
 ne tragem din regnu animal, da reptilian, animal, mamifer
 și așa mai departe,
 Hai să luăm exemplu, unei căprioare care atunci când este
 urmărită de, nu știu, un leu, da?
 Sau de un urs, ce-o fi el acolo, nu e stresată toată viața
 ei după aia că a fost urmărite de urs.
 După un sfer de oră în care scapă de urs și tot în regulă,
 paște liniștită ca și cum ziua ei deja abia a început. Are
 sens? Corect?
 La fel avem și noi capacitatea. Omul este singurul animal,
 din tot regnul animal, dă pe glob, care să stresează fără
 motiv.
 Adică nu trebuie ursul la fundul meu ca mie să-mi fie teamă
 .
 Nu, nu, nu. Eu îmi crez singur stresul.
 Cum fac asta? Mă întreb, dar cum ar fi dacă?
 Cum ar fi să vină acum un urs să mă muște?
 Dacă vin un tigru? Dacă mă da afară de la lucru?
 Dacă moare pisica?
 Dacă mâine vine să știu luminii?
 Și toate astea au loc în minte.
 Poftim?
 Pentru că avem conștiință, dar sunt animale care ne seamănă
 foarte mult din punct de vedere neurologic și cum vrei tu,
 Cum vrei tu care nu fac asta?
 Mai multele.
 Atentie, cand vorbim de constiinta, e un subiect delicat,
 pentru ca nu poti sa il definesti sutala asta corect ca sa
 fie de acord toata lumea care studieaza asta.
 Ce ai si n-au ele este liberu arbitru si mintea.
 Cum zici tu, constiinta antrenata.
 Dar asta nu inseamna ca... Avem constiinta, nu inseamna ca
 si folosim corect.
 Pentru că majoritatea oamenilor o vor folosi în defavoarea
 lor
 ca să-și facă rău singuri pentru că nu știu că s-a poat alt
 fel.
 Exemplu.
 Dacă întârziu partnerul de cuplu acasă,
 marea majoritatea oamenilor, nu voi, alții, da?
 O să aibă filme de genul.
 Unde umblă?
 Unde-am întârziat?
 Zicea că e la serviciu, dar unde e la serviciu la ora asta?
 Cât trafic să fie?
 Asta vine el sau e acasă.
 Corect?
 Nu voi.
 Alții, da?
 Sau, întârziu.
 Ea, sigur apății ceva. Dacă apății un accident.
 Dacă au fost multe accidenturi în ultima vreme.
 Dacă a dat cine-apății el, dacă nu te apătești de pietoni.
 Și îți faci filmul în avans,
 fără să ai o bază reală,
 și emoția este congruentă cu filmul, nu cu realitatea.
 Are sens?
 Richard Bandele are o vorbă foarte tare legată de asta,
 care spune,
 oamenii sunt singurii dă pe planetă,
 care dacă n-au motiv să se simtă prost,
 să simt prost în avans, chiar dacă se confirmă motivul sau
 nu.
 Își fac filmul în cap, de genul dacă mă înșeală, dacă mă
 fură, dacă pierde, dacă moare, dacă...
 Și dacă nu se întâmplă, măcar m-a să-mi țin rău în alanț.
 Nu? Are sens?
 Bender cu umorul lui caracteristic, așa le dă. Și are drept
 ate.
 Suntem singuri care ne facem filmul legat de ceva ce încă
 nu s-a întâmplat sau nu avem nicio dovadă.
 Și se numește, în NLP, reprezentare mentală.
 Din fericire, ne-am dat seama de un modul și ceva, că aceea
 reprezentare mentală este sub controlul nostru, sub modalit
 ăți, asociat-disociat, culori, tonu' vocii, emoții, mișcarea
 temperatură, le pot schimba în așa fel încât să-mi schimb
 reprezentarea mentală.
 Ok, altcineva cu ce între...
 A, apropo, nu știu dacă am tălinat cu emoția.
 De ce 15 minute?
 Este aproximativă, oricum, pentru că din punct de vedere
 evoluționist,
 nu am avut nevoie timp de milioane de ani să simțim o emoț
 ie de panică,
 de adrenalină, de curaj, de frică, de luptă.
 Mai mult de 15 minute pentru că în 15 minute ori mureai...
 și nu mai avea sens.
 Ori scăpai.
 Adică nu prea...
 Luptele pe viață și pe moartea durează 15 minute.
 Știi? Adică...
 Ori te mănâncă leu,
 Ore-l manâști tu pe el sau fugi? Una din două.
 Că au nevoie că se duceau o reptiliană să făduți seama.
 Du-te-mă de aici.
 Pe perioade, da.
 Puteau să vedeze luptele o zi întreagă, dar cu pauze, să
 mai întâlnău la o povește,
 mai stai să te trage sufletul.
 Deci din punct de vedere evoluționist,
 reptilianul nostru și limbicul nu au de ce, nu au programul
 unei emoții blocate.
 Nu ai cum să rămâi blocat în nicio emoție.
 nici în aia pozitivă, productivă, nici în aia neproductivă
 și inconfortabilă. În nici una.
 În momentul în care simți o stare emoțională constant prea
 mult timp, e antrenată și are motiv în spate.
 Fie a devenit obicei pentru că tu nu știi altfel, fie e un
 motiv acolo de prelucrat în subconștient pe care îl ignoreș
 ti.
 De genul nu vreau să intru acolo, am avut un trecut nasol,
 nu vreau să fac curat.
 Nefăcând curat, rezultatul va fi o stare emoțională neplă
 cută mult timp.
 Ăsta e semnalul.
 Dragilor, limba preferată de subconștient ca să vă comunic
 ce e important pentru voi și în ce direcție aveți nevoie să
 mergeți, este emoția.
 Prin emoțiile pe care le simți subconștientul vă arată dire
 cția în care aveți de mers.
 Ghișteu, să ignorăm. Nu e nimic. El are tot timpul din lume
 .
 Te rog, Paul.
 Ce se întâmplă când caut emoții?
 Ok, mă gândesc de exemplu la gambă.
 Că apătă mă rog, are e-move-a de simpă, de fiecare dat o va
 căuta, o va mereu cu bărăte.
 Și trebuie să-mi prâncără când evident nu le mai găsește.
 Dar, în compiație de orgolului, acțiunează.
 De obicei miza pe care o pun, contextul în care fac acea m
 iză, valoarea mizei ca să-și crească emoții
 Dar nu înțeleg ce legăturile are cu ce ziceam
 Apare deja cu un ciclul în care a avut cele formate și face
 aicere de eșoase
 Nu înțeleg
 Deci, pe primul rând le bag înapoi și să iați întot, ieși
 cu...
 Și începe să fie un anete de emoti, fa multii de bană...
 In unu, symptom, doi, durere, trei, boala, patru, accident,
 cinci, moarte.
 Pentru ca subconscientul, in momentul in care tu nu inteleg
 i lectia pe care o ai de invatat si nu faci ceea ce ai de
 facut pentru tine si supravetuirea ta, va creste intens
 itatea mesajelor pe care ti le trimite.
 Corpul nu mai e unul.
 Cure-o, științific, dacă vrei.
 Undeva până la 85% din afecțiunele medicale sunt datorate
 emoțiilor reprimate, nevindecate, stocate și nevindecate
 din subconștient, din trecutul nostru.
 Și toți avem. Sunt acei bolovani de moară pe care v-am spus
 că îi cărăm după noi, de multe ori ne fie în conștienți de
 ei.
 Consideream că dacă trecutul a trecut, a trecut, nu, nu.
 Trecutul nu a trecut, trecutul e prezent în subconștient.
 Pentru că dacă este o legie a subconștientului, pe lângă
 multe altele de care o să vorbim tot cursul,
 este că subconștientul nu cunoaște viitor sau trecut.
 Pentru el, timpul permanent e prezent.
 Asta înseamnă că orice emoție sau întâmplare ai trăit tu,
 care, la un moment dat, în trecutul tău te-a făcut să te
 simți într-un fel,
 te-a durut în vreun fel, chiar dacă acum pare că e banal,
 atunci n-a fost banal și te-a durut. Acea situație cu acea
 durere este încă acolo în subconștientă prezentă, la modul
 la timpul prezent.
 Și rulează permanent la timpul prezent până când e dezactiv
 ată sau eliberată sau integrată sau reprogramată.
 Avem milioane de astfel de amintiri. Acum la nivel de adult
 spunem, dar ce mare vrăjeală, că când eram eu mic mi-a fur
 at nu știu ce copil jucăria preferată.
 Bă, acum la 25, 35, 40 ani spui, da, e banal.
 Pentru copilul de atunci, acea jucărie pe care un alt coleg
 i-a furat-o era prietenul cel mai bun.
 Jucăria aia pentru el era prietenul cel mai bun. Pentru el
 a fost o traumă.
 Și aia rămâne acolo, în subconștient, la 2 ani.
 Și cum le identificăm?
 Nu le identifici. Astea sunt întrebări de mentalizare. Nu
 le identifici.
 Le accepti ca atare în ordinea în care vin.
 Asta încărățenie le simți și data?
 Nu, curățenie înseamnă să simt ceea ce am de simțit atunci
 când vine, ca emoție, pentru că are două mai rămâne de a
 comunica cu tine subconștient.
 Îți dă emoția, direct simte-o, îți dă fleșuri din scenă din
 trecut de care tu ai uitat de mult.
 Și mesajul e, du-te-napoi acolo și vezi ce a fost, vinde că
 scoate, rescrie.
 Prin ce? Să facem tot cursul.
 Prin tehnici de la modul 6-7 care sunt de rescrirea trecut
 ului la modul cel mai propriu.
 Prin tehnici de la modul ăsta care înseamnă inclusiv aze.
 Începem și vă arăt o tehnică foarte simplă prin care poți
 să dezlegi bolovani de emoții care se declanșează automat
 în anumite contexte.
 Emoții negative, limitative. De exemplu, aud sirena și îmi
 mai ia panica.
 Ați pățit? Sipă cineva la mine, încep să tremur.
 Devin în tuneric, afară, brusc mă blochezi și nu mai poți
 să... nu știu cum.
 Ies în fața unui public, nu poți să vorbesc cam emosiți.
 Ați pățit de ceva asta?
 Știți la ce mă refer? Adică sună cunoscut?
 Ok, începând de azi chiar asta facem.
 Unul, primul pas este să devii conștient și să îți asumi f
 aptul că ai de făcut chestia asta.
 Pentru că majoritatea lumea vor spune, n-am nevoie, ce e a
 ia, eu? Eu sunt ok.
 Singura lege acestor concepte este cât de fericit ești.
 Dacă ești cu adevărat fericit într-un loc, nu ai nimic de f
 ăcut.
 Da, feeling-ul îmi spune și experiența tot ce știu eu până
 acum,
 este că toți avem
 acești bolovani, mai mici, mai mari, mai grei, în funcție
 de trecutul nostru,
 pe care nu suntem conștienți că îi cărăm după noi.
 Cât timp simți apatie, lipsă de motivații, obiective pe
 care le ai de ani mulți și nu le atingi.
 Sabotaj constant, probleme cu banii și așa mai departe,
 a în spate lucruri care îi nevoie să iasă la suprafată să f
 ie făcut curat.
 Din fericire se poate.
 Din la fel de fericire ține numai de noi, doar că are o lat
 ură care nu tuturor le place.
 Este uneori inconfortabil.
 Confruntarea cu propria ta persoană, cu propria ta lumea
 interioară,
 în primul rând cu proprie tale emoții care sale tale,
 de multe ori nu e confortabil.
 Și pentru că nu e confortabil, sala asta e ocupată de 30 o
 ameni, nu de 300.
 Pentru că dacă ar fi confortabil, am avea coadă la ușă.
 Nu e confortabil și nu tot ce e inconfortabil e ușor de as
 umat. Voi să-ți aici pentru că v-ați asumat acest proces.
 Nu e dureros, atenție. Durerea este tot o emoție. Pot să mă
 bucur că mă doare pentru că știu că vinde.
 Sau pot să intru în panică că doare pentru că e inconfort
 abil. Am de ales, dar durerea e aceeași.
 Ok? Și nu e durere, cât e disconfort.
 Suntem învățați, programați, educați, susținuți și încuraja
 ți de mediul în care trăiți, de mass media și de ce vreți
 voi de reclame, să căutăm constant ce?
 Comfortul. Și în momentul în care apare ceva ce ne scoată
 din confort, indiferent că este un obiectiv care ne face să
 creștem,
 Fie că este o emoție care ne face să ne simțim inconfort
 abil, refuzăm acel proces pentru că nu e conform cu ceea ce
 îmi spune mediu, adică confortul, cauta confortul.
 În momentul în care îți asumi responsabilitatea propriilor
 tale emoții și le accepti,
 Multiplici de 100-si ceva de ori viteza cu care evoluezi.
 Nu exista cale mai usoara, mai rapidă prin care eu s-a fi
 trecut,
 decat confruntarea cu propria lumea interioara si cu propr
 iele emotii.
 Sunt unde sunt acum eu, prietenii mei, colegii mei si
 partnerii mei,
 pentru ca la un moment dat ne-am dat seama
 ca doar a vorbi despre emotii si propria noastra lumea
 interioara nu-i suficient.
 Sunt multe cărți scrise despre tine, privește-te pe tine, u
 ite-te la tine, lumea ta interioară.
 Până nu intri în lumea ta interioară la modul imersat acolo
 , să vezi ce e, să faci curat, să-ți asum că tot a ta,
 nu de fapt doar te joci.
 De-a dezvoltatul personal.
 Adevărat dezvoltarea personală din punctul meu de vedere
 este cea care te pune, te susține pe drumul conectării cu l
 umea ta interioară,
 cu bunele, că sunt multe bune,
 și cu mai puțini confortabile nurele.
 Pentru că tot bune sunt și alea.
 Dana.
 Dacă sunt conștienturi atât de mari și puterni, de ce conșt
 ientul care e atât de mic se pune capac?
 Pentru că au reguli diferite și nu îi pune capac, ci doar
 filtrează și păzește poarta către el.
 Nu îi pune capac.
 De viața mea, atașa tuturor, contraintuitiv nu e condusă de
 conștient,
 ci e condusă de programele din subconștient.
 Dacă conștientul i-ar pune capac, acelă programe nu se ar
 instala.
 Ce face conștientul este să aibă tendința, pentru că asta e
 regula lui,
 să controleze și să se încordeze cu privirea de ceea ce își
 propune să obțină.
 Dacă mă rog, subconștientul și subconștientul ar lucra cu
 adevărat împreună, cum este ideal, viața noastră ar fi un r
 ai pe pământ la modul cel mai aproape.
 Dar din fericit nu suntem educați în direcția. Avem nevoie
 să ne întâlnăm în crederea în subconștient.
 Dacă vreți o metaforă a subconștientului nostru, cu tot cee
 a ce conține el, emoții, potențial, resurse, programe faine
 și așa mai, tot ce-i acolo,
 Un alt metafor pe care am măzut despre subconștient este ce
 a a Îngerului Pozitor.
 Iar Îngerul Pozitor de multe ori nu face ce vrea el pentru
 tine, ce face ce îi spui tu.
 Înseamnă că încă conștientul e taura neadră și toată...
 Da, așa zicea Freud.
 Din fericire s-a dobit ca este nu numai fals, ci fără
 argument.
 din perspectiva subconștientului, privește subconștientul
 ca un bagaj enorm de potențial și resurse.
 Freud, cu a lui psihanaliză, privea subconștientul, inconst
 ient, aici nu-i cea subconștient,
 ca fiind un bagaj de reprimări de instincte de tot ce mai
 uruși, mai putreți și mai...
 Era eco, supereco și id.
 Id, aici.
 Da, id.
 Din fericire, harta...
 Nu e teritoriu.
 Ceea ce e valabil acum, în momentul ăsta, ceea ce cred că
 este real în momentul ăsta,
 se prea poate ca peste un anumit timp să nu mai fie valabil
 și să fie chiar demonstrat că este exact opusul.
 Exact asta a făcut Jung, care a fost discipul al Ophroid și
 care s-a desprins de Freud pentru că,
 fiindu-i ucenic la un moment crescând el însă, a spus, stai
 un pic, a avut sens ce ai zis tu, până la un punct.
 Și a început să-și creeze propria paradigmă, care în moment
 ul ăsta e cea dominantă la nivel de psihologie.
 Bolovani dacă se fac sângi și nu mai pot să iasă, cum conț
 ii niște emoțiile care îți dai că de a-i dori?
 contextul în care ești safe, să o simți, că e aici, că e ac
 asă cu tine, că ești undeva între prietenea
 tăi, doar tu cu răzvan, nu contează unde ești safe, unde tu
 te simți că ești safe. Dă-i voie să iasă.
 Asta înseamnă, indiferent ce are de gând aceea emoție în
 terenul și în corpul totuși, dă-i voie să facă.
 Lacrimi.
 Țip.
 Manifest. Lovesc o pernă.
 Dau voie să iasă afară și să exprim emoția, pentru că una
 va fi tristeția, alta va fi furia.
 Abarnam.
 Însă, da, scuze-mă, avem convingere în cap că nu e ok să
 facem asta.
 Ei, fix asta încerc să vă spun.
 Și dacă emoția vine în tot, în context în care nu-i servic
 iu?
 Atitudinea ta, vorbeam în pauză cu o colegă, atitudinea ta
 față de emoții contează mai mult decât în momentul în care
 ea vine.
 În sensul că, dacă ea vine în context, e serviciu.
 unde nu pot să mă manifest.
 De lași parge ochișoare, dar nu pot.
 Sau îmi vine tristețea și n-am cum.
 Am de ales unu, s-o reprim de genul,
 bă, dar nu vreau să simt asta, nu mă simt ok,
 de ce vine către mine, nu vreau să simt asta, nu mai să
 port,
 e prea inconfortabil, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, b
 ă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, b
 ă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă,
 un whisky sau ceva și trece.
 Sau sunt conștient că este o emoție care acolo are un mesaj
 pentru mine.
 Și e o invitație la introspectie către mine,
 însă contextul e nepotrivit de-o camdată,
 iar atitudinea mea va fi de genul, ok, emoția este aici,
 ca și cum aș vorbi cu ea, nu o să fac asta,
 dar atitudinea mea, intenția mea este, ok, înțeleg că vrei
 să te simt acum,
 Să te lasi... Ce vrei tu?
 Însă momentan... De aia v-am izalzut, ați zis, inside out,
 că despre asta e vorba.
 Momentan nu te poți simți că nu-i contextul. E limitativ
 acum.
 Voi face un break state, ducându-mi atenția în altă parte,
 uitându-mă la ceva umoristic, ok, plimbându-mă, break state
 , da?
 Însă nu cu intenția de a reprima emoția, ci cu intenția de
 a mă aduce înapoi în contextul în care sunt.
 Însă asta, asta e o variantă. Majoritatea oamenilor fac, de
 obicei...
 Când se schimbă contextul, ea nu pleacă, e acolo.
 Dacă atitudinea ta față de aceea emoție e în regulă.
 Te calmezi sau te disociez de furie?
 Nu te calmezi așa ușor.
 Te disociez, îți duci atenția în altă parte, e un proces un
 pic mai...
 Nu există așa ceva. Știi ce faci? Când vei considera atunci
 , vei fi suficient de matură și deja sunteti pe drumul la to
 ți, să-ți confrunți emoțiile pe care le-ai în subconștient,
 te duci acasă sau într-un context unde simți că e ok și sp
 ui ok, aveam întâlnire.
 Chizi șor ochișorii și te asociezi în momentul de dinaintea
 break state-ului, oricărea care a fost.
 Și îți dai voie să spui așa, ok, nu știu ce am simțit at
 unci, dar în momentul...
 Nu vorbești cu nimeni, procesul tău e intenția ta.
 Eu vă rog, îți fac atât de mult, pentru că nu am cum să exp
 rim o intenție în cuvinte.
 Mă conectez la lumea mea interioară și orice a declașat at
 unci, a permitat cum să vine, orice ar fi...
 Dacă ești ghidată de un profesionist, terapeut, ghid nu
 contează în ce...
 pentru că în anumite contexte și cu anumite emoții
 este indicat să fii ghidată pentru că e greu să renunzi la
 rațional atunci când ești singur.
 Practic ce facem noi cu o exerciție?
 Exact, ăsta e scopul.
 Asta e scopul.
 Se prălucreze din subconștient.
 De câte ori e o emoție pe care o înspii acolo în stădba? E
 de ușa profesionistă?
 Nu, nu. Nu am spus de fiecare.
 Am spus de multe ori se cuvine să vorbești cu cineva, să f
 ii sprijinit.
 Altă ori nu.
 Pentru că exercițiile pe care noi le facem...
 Că noi împărțăm aici.
 Exact.
 Nu ai nevoie de un profesionist educaț,
 sau îți dai voie să simți tristiația.
 Nu trebuie să fii nimeni în găținire.
 Doar dăi voie să vină.
 Nu ai nevoie de un profesionist educaț
 care să spună, bă, e ok să fii furios uneori.
 Nu te treba de unde vine.
 E ok. Ia o pernă și două de toți pereți.
 Dacă nu vine furia prin eu, Iuric,
 acum e ok.
 Atunci ai să nu vorbim dacă se întâmplă. Cât timp nu vorbim
 pe concret, vorbim de hipotetii și hipoteze-se mult.
 Ok.
 Stiu, stiu, stiu.
 Dacă nu-i vine, dute la sala de forță.
 Te enervezi, vezi?
 Ia enervează-te că nu vine furia. Vezi ce se întâmplă.
 Vezi care-i faza atunci.
 Ok?
 Dute la sala de forță.
 Iați un sac de box de la pune-te în fața unui sac.
 Deci, cum te simtai dupa aia?
 Ok, despre asta e vorba.
 Practic direcționezi furia care va inumente.
 Într-un context care este pozitiv, productiv.
 Pentru că furia nu e o problemă.
 Contextul în care se manifestă, e limitativ.
 Atunci devine limită furia.
 Ia-n sine nu e.
 Furia a sta la baza cel mai mare schimbari din lume.
 Răscoale, revoluții, idei, frustrarea.
 Și furia a sta la baza unor mari invenții.
 Pentru că oamenii să simțeau furia,
 nu au văzut că nu aveau vreo problemă.
 Pentru că oamenii se simțeau frustrați și nu mai puteau să
 îndure, s-au înfuriat și au acționat.
 Oamenii preferu un om furios cu care lucrezi decât un om ap
 atic.
 Dacă vine la ședințe unu apatic, de genul, nimic nu-i bine,
 viața-i grea, nu mă iubește nimeni,
 n-am chef de nimic, n-am nicio motivație, eu zic, facă, am
 de lucru, știi?
 Pentru că trebuie să le nervezi.
 Că nu cred că unu furios e ok.
 Da, pentru că unu-i furios trebuie numai să-l tragă un pic
 în spate, să-l nervezi, să-l țin pe loc,
 să-i pun de-a un întrebăr exact în direcța în care-l doare
 cea mai tare
 și să-i arăt o direcție.
 Atât! Știi cum? Carbit!
 Atât!
 E suficient să-i zică, bă, ce-ți dorești tu viața asta?
 Păi, nu știu, milion de euro.
 Nu poți, mă!
 Nu ai cum, ești prost, la-i să te o atătăr.
 Stai că așa.
 Și asta o să facă...
 Ce mână-mână...
 Cum să nu...
 Tași mă din gură aici, mă, nu te, mă, nu poți.
 E suficient.
 Dacă-i rășit direcția, îți frinșează să-i dau foc un pic.
 Pac și s-a dus.
 Furie e combustibil.
 E benefic, e foarte bună furia.
 Contextul ne limitează.
 Tristetea e foarte bună. Contextul ne limitează.
 Are sens.
 Apropo de lumea interioară, când mă veni într-o idee, aprop
 o de Jung, că vorbeam cu Ana,
 de lumea interioară și de fuga oamenilor de această lumea
 interioară care reprezintă emoțiile în primul rând,
 În primul rând, Jung avea o vorbă.
 Deci, până nu facem...
 până n-aducem inconscientul în conștient,
 ne va conduce viața
 și-l vom numi destin.
 Mi se pare o metaforă foarte tare,
 pentru că exact așa este.
 Viața noastră este ceea ce este în momentul ăsta,
 datorită bagajului pe care avem subconștientul nostru.
 Și în momentul în care decidem conștient
 să ne revelăm subconștientul
 subconștientul și ne deschidem în direcția asta.
 Vom scoate afară, vom vindeca, vom integra, vom accesa
 resurse pe care n-am știut că le avem.
 Și vom face curat în direcții în care n-am știut că avem ne
 voie să facem curat.
 Iar curatul ăsta.
 Și ne v-am spus, băi, Horea, dar e un zi vinovat mă pentru
 ce simt, pentru ce am trăit, pentru ce mi-au făcut poate
 alții. Nu sunt nicio formă cuvântul vină, n-are ce căutăm
 propoziția asta.
 Nu ești vinovat de ceea ce ai trăit, când ai trăit, că ave
 ai poate nici câțiva anișor sau câteva zile, nu știu.
 Nu se pune plăma de vină.
 Însă ce știu, este că ești responsabil
 de cum trăiești de acum încolo, când conștientizezi această
 muncă.
 Poți să o refuzi în continuare,
 sau poți să o accepti.
 De asta ești responsabil.
 Vinovat de ceea ce ai acolo, nu.
 Sunt nicio formă, niciodată.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424714574.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424714574.txt
@@ -0,0 +1,468 @@
 Bine ați revenit după prima pauză la modulului 3 ziua 2.
 Ce am făcut ieri? Despre ce a fost vorba?
 Ne-am ancorat.
 Ne-am ancorat, ok? Cum am făcut asta? Ce e aia ancorare? La
 ce se referă? Ce înseamnă?
 Fixarea unei emoții.
 Încă o locă.
 O secundă, da?
 Dacă ursul este accesibil pentru tine, atunci...
 Intru a activa acest multi pozitiv, atunci când ai nevoie
 de ea, trebuie ieși din o situație negativă.
 Încomandă de a drept-o.
 Dacă până la patru dimineața...
 Nu, nu, nu.
 E posibil să nu fi ancorat chiar număr încrederea.
 Nu te-am întrebat de unde a venit.
 Nu-i bună nici atât de mult.
 Glumez, glumez.
 Cum funcționează? Ce e ancorarea asta? La ce se referă?
 Sunt colegi care n-au fost ieri și vreau să le spună și lor
 .
 Ce e ancorarea? La ce folosește?
 Sau voi ați rămas doar cu butoanele?
 Te rog, plăcat la...
 Bravo! Asocierea ancorarea, ancora, este legătura directă,
 psihologică, între un stimul extern,
 asocierea într-un stimul extern, între un declanșator și o
 emoție din interiorul meu.
 Așa este. Ce fel de ancore există?
 Mersi Carla, super tare.
 Ce fel de ancore există? Câte feluri de ancore există?
 VACOG de anunțătoare.
 Sistemul VACOG. Adică pot fi ancore vizuale, auditive, ch
 inesedice, olfactive sau gustative.
 Declanșatorii pot fi VACOG. Emoția mea de câte feluri poate
 fi?
 Productivă sau neproductivă.
 Productivă sau neproductivă, bravo!
 Există emoții pozitive și negative?
 Nu.
 Nu? O leu, dar de ce?
 Ieri parca asa am auzit, ca exista, dar acum vad ca nu mai
 exista.
 Am format de ea.
 Ok, care e diferenta?
 De numele pe care il dai acele emotii.
 De numele pe care il dai sau de atitudinea pe care o ai in
 fata emotii?
 Atitudinea.
 Atitudinea pe care o ai in fata emotii isi da limitul acel
 ui emotii sau resursul acelui emotii.
 Pentru că nu există emoții bună sau rea, ci doar potrivită
 sau nepotrivită contextul în care te afli.
 Emoțiile sunt făcute, rolul lor pe lumea asta și în suflet
 ul nostru este să le trăim.
 Chiar și pe cele inconfortabile, pentru că chiar și cele
 inconfortabile au un mesaj pentru noi.
 Ce am mai făcut ieri? Despre ce a fost vorba ieri? Cum func
 ționează ancorarea?
 Ce calități are o ancură?
 O de ori care ar fi ea.
 E unică? Ok, mersi, Aura, altcineva?
 Repetabilă.
 Adică să poată fi activată din nou și să nu o uit.
 Upgradabilă.
 Upgradabilă, adică...
 Înțeleg ce e de să spunea, zime pe cuvântul care l-am zis
 eu ca să nu interpretează greșit colegii.
 Dacă nu ai ajuns nivelul maxim.
 Adică sincronizată. Perfect.
 Sunt tine pe să te viați cu o ancură și să te duci la un
 nivel...
 Exact.
 Adică poate fi rescrisă. Nu este fixată, poate fi rescrisă.
 Deci, este unică, trebuie să fie unică, repetabilă, sincron
 izată, corect. Adică unde?
 Înainte de punctul maxim al emoției, pentru că în momentul
 în care ancorez o emoție înainte de punctul maxim, ce mai
 ancorez?
 Cresterea. Când o ancorez după punctul maxim, ancorez scăd
 erea.
 Când am încorez înainte de punctul maxim, am încorez tendin
 ța de creștere a emoției, cum zicea Lie.
 Specifică pură ca emoție, adică emoția încorată să nu fie
 amestecată cu o altă emoție, pentru că atunci voi încora și
 cealaltă emoție care tot timpul va fi productivă.
 Pot încora entuziaz cu frică. Sau entuziaz cu neliniște.
 Cum se întâmplă des că simt ușor entuziat, dar parcă mi-e
 și frică de...
 Sau încredere cu vinovăție.
 O să vă rog telefoanele pe silențios acum, că urmează să
 facem niște exerciții
 și să fie acum pe silențios să nu ne oprim în timpul exerci
 țiilor.
 Unică, repetabilă, distinctă, bine sincronizată, pură ca și
 calitate
 Și să fie ancorată, ar trebui să fie ecologică
 Și să fie ecologică, exact, pentru că dacă ancorez teama,
 de exemplu, e posibil că oricât de bună e teama,
 e benefică teama uneori, e fapt de foarte multe ori, frica
 și teama sunt emoții foarte puternice, bune din punctul meu
 de vedere
 dar o să vorbim despre asta. Dacă le ancorez, e posibil să
 nu fie beneficie și ecologice în anumite contexte,
 că dacă ancorez teama în relația de cuplu de exemplu sau la
 serviciu, e posibil să nu mai asum riscuri.
 Mai este o condiție între ghilimele, v-am spus-o și ieri,
 doar că am pus-o pe același rând, mi se pare cu specific,
 că nu sunt sigur,
 contextual potrivită, să fie subtilă, să nu tragă la ochi,
 să fie un gest pe care eu îl fac,
 Indiferent că e o melodie, un sunet, un miros sau un gest,
 o ancoră chinestezică, pe care doar eu știu ce înseamnă și
 care ceilalți, dacă s-ar uită la mine din exterior,
 ar lua o capă un gest simplu de să joacă cu verigheta sau
 să joacă cu ceasul.
 Dar el nu are înseamnă să știe că la mine e ancoră de calm
 are.
 Da, Iacob, te rog.
 Geturile de calmare de care am mai existat sunt ancoră de
 autocalmare.
 Da, sunt ancoră de autocalmare, da.
 Așa este.
 Numai că setate inconscient și sunt declanșate de sistemul
 nostru reptilian pentru același efect de calmare.
 Putem să ne setăm ancore intenționat pentru tot felul de
 emoții, cum ar fi noi ieri ne-am jucat cu încrederea noi.
 Curajul, detașarea, calm, direct. Deci nu calmare, ci calm
 direct. Adică starea de calm direct.
 Seninitate, creativitate, curaj.
 Putem să ancorăm orice fel de emoție cât timp respectăm ac
 este condiții,
 puritatea emoției, sincronizarea emoției, să fie înainte de
 maxim,
 contextual potrivită, specifică și unică, să nu poată fi
 confundată.
 Că dacă ancorez o emoție de genul așa, e posibil, la viito
 are, să nu mai știu să fac gestul corect
 și nu voi declanșa sau voi declanșa alta, cine știe cum.
 Un gest simplu, nu ne-am jucat de-aici cu genunchi, am anc
 orat pe genunchi, un gest simplu de ancorare este suficient.
 Pot sa am o ancora pe varful degetului mic si nu va stii
 nimeni ce fac in timp ce vorbesc.
 Pot sa am o ancora pe lob urechii drepte de calmare, de cur
 aj, nu stiu.
 Si nu va stii nimeni in fata unui examen unde sunt in
 context nu ne-a nevoie de curaj, de ce stau constant sau
 uneori impun de cateva ori cu degetul. Are sens?
 Dar de fapt e o ancoră pentru curaj. V-am spus un amic care
 își declanșa în crede la el prin gestul ăsta.
 Punct. Și nu știa nimeni ce face. Te rog.
 Acum o întrebare.
 Este o ancoră care nu pot fi schimbate?
 Nu. Orice ancoră poate fi schimbată, înlocuită sau dezactiv
 ată.
 Și exact asta facem acum. Pentru că dacă ieri a fost vorba
 de emoții productive,
 oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni
 care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
 eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
 eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
 eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
 eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
 eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care
 Vreau să mă duc la sală, dar sunt nemotivat.
 Nu comportamentul vă aduce succesul, ci emoția care alim
 entează ca resursa acel comportament.
 În momentul în care eu vreau să muncesc, de exemplu, mă înt
 reb ce emoție am acum nevoie, ce emoție mi-e necesară pentru
 ca comportamentul pe care urmează să-l fac să fie extremad
 at eficient.
 Și o să-mi răspund. Îmi e necesară creativitatea când scriu
 . Îmi e necesar calmul când răspund la e-mail-uri, ca să nu
 mă implic personal în povestea celui care îmi scrie.
 Îmi este necesar curajul atunci când dau drumul la un proie
 ct nou. Și în funcție de ceea ce îmi propun, îmi declanșez
 emoția necesară care îmi alimentează comportamentul.
 Și în momentul ăla, comportamentul vine ca urmare mult mai
 ușor decât ca un conflict, pentru că de multe ori comport
 amentul va veni într-o direcție și emoția va spune altceva.
 Vreau să muncesc în proiect nou, dar mele ne de nu mai pot.
 Sau nu vreau, n-am chef. Sau sunt obosit.
 Și în momentul în care apare conflictul, de obicei va câșt
 iga emoția. Sau comportamentul nu va fi unul eficient, va fi
 demantual.
 Și vă-i spun, dar nu știu ce s-a întâmplat cu mine, nu mi
 este, azi n-am o zi bună.
 Din fericire, ziua bună e doar o dată de emoția pe care o
 simt în timp ce faci comportament.
 Și ieri am învățat să încorăm emoția în funcție de comport
 amentul pe care vreau să-l am.
 Am, de exemplu, în casă locuri în care doar citesc.
 Poziții pe scaun sau un pat sau un loc, un apartament, unde
 doar acolo singurul lucru pe care îl fac e să citesc.
 Am locuri în care singurul lucru pe care îl fac e să stau
 pe laptop.
 Pentru că făcând asta constant de zeci și sute de ori, am
 ancorat locul ăla cu locul de...
 Acum lucrăm, acum creiem, acum creez.
 Acolo intră cel mai ușor în stare de flux. Mă pun la laptop
 și într-un secund de când m-am pus la laptop, din start șt
 iu că sunt închis telefonul tot, evident ca distracție, dat
 la o parte.
 Și în momentul ăla creez. Când mă ridic și mă pun în pat,
 citez.
 Citesc. Dacă încep să-l amestec, nu v-am mai ști ce vreau.
 Mintea noastră asociază pe pilot automat, fără să ne între
 be, lucruri care se întâmplă în același timp.
 Folosiți asta în favorea voastră.
 Ancorat locuri, scaune, obiecte.
 Ce credeți că sunt de fapt...
 Cum se numească caun nume?
 Cele care poartă în oriun, medalioanele care poartă în ori
 un?
 Amulete, talisman.
 Ce sunt alea de fapt?
 Anchore.
 Care mă fac să mă simt în siguranță.
 Care mă fac să mă simt liniștit că-s protejat.
 Îs de fapt doar o ancoră
 care îi zic creerașului meu, ești safe.
 Am o bănuță, am un medalion, am un ceva ce e important
 pentru mine,
 creerul meu înțelege, a, ești safe.
 E vreo legătură fizică între mine și el nu.
 Dar e o ancoră de siguranță pentru mine.
 E posibil să am în viața mea persoane care sunt ancoră de
 siguranță pentru mine.
 Când persoana e în jurul meu sau în prezența mea, mă simt
 safe.
 Și îmi sună tot?
 Nu.
 Însă, până nu e sănătos în adult, ca adult.
 Depinde. Dacă tocmai suferiți un șoc, e sănătos.
 Dacă ești întru o data vulnerabilă, în care o persoană care
 ancoră pentru tine, mentor, ghid, părinte, e sănătos.
 Dacă ești copil, 2-3-5 ani, e sănătos. Părinții sunt ancoră
 de siguranță pentru copii și normal să fie așa.
 Nu e sănătos în momentul în care nu poți funcționa decât d
 acă ai ceva părungă tine și ești matur.
 Atunci nu e foarte sănătos pentru că tu practic nu mai ești
 independent.
 Adică ai nevoie de cineva ca să te simți într-un fel.
 Nu e sănătos atunci, dar în anumite etape și anumite mom
 ente este foarte sănătos.
 Am oameni care se sună între ei, colegi, cursanti,
 care se sună între ei chiar și între cursuri sau după curs
 uri,
 Când mă rog, se întâlnesc, continuu să se întâlnească și z
 ic,
 ba, te-am sunat pentru că aveam nevoie de o doză de entuzia
 ză de la tine.
 E ok.
 E normal.
 Am fixat pe cineva o doză de entuziază.
 E regulă.
 Să nu depins de acea doză de entuziază, de acea ancoră,
 este secretul.
 Acolo e dezechilibru.
 Când nu pot să fiu sau să simt ceva decât dacă e acel cine
 va lângă mine.
 Atunci sunt în vârf.
 Ok?
 Ok, cum funcționează ancorile la voi acum?
 Las-mi mai testa, după ce ați plecat, cum?
 Ok, mă bucur? Bun!
 Vrei să facem un exercițiu scurt prin care să antrenăm
 imaginea
 faină despre noi înșine?
 Și atitudinea de...
 Nu? Sigur?
 Sigur? Bine?
 Ok.
 E chiar sănătos să te uiți în oglinde și să fi mulțumit de
 ceea ce vezi.
 În momentul în care nu mai simți nevoia să faceți o schimb
 are la tine, indiferent din ce punct de vedere fizic, psih
 ologic, trăsături, păr alb, bărbierii, nas, orice, în moment
 ul ăla sensul dezvoltării personale s-a realizat.
 Asta înseamnă dezvoltare personală, să ajungi să fiu în pă
 cat și mulțumit cu cine sunt în momentul în care sunt,
 pentru că asta nu înseamnă că nu voi crește și nu voi evol
 ua în continuare.
 ci înseamnă doar că mă voi bucura de etape.
 Pentru că cunosc oameni care sunt nebuni după dezăutare
 personală și cursuri și cărți,
 însă suferă la fiecare pas pentru că îi încă nu-s perfecți.
 E practic ca ceva să fiecare pas de e-bookman, în loc să f
 ii nemultumit la fiecare pas,
 când că nu e totalul pe care îi cofnești.
 Exact, exact. Și ăsta e sensul călătoriei.
 Să te bucuri de pașii pe care îi faci,
 nu să suferi că nu i-ai atins încă perfecțiunea.
 E bun mai simplă viața.
 Serios?
 Citi-ti iluzii.
 In Cartea Iluzii, in acea nuvela de care v-am spus, care se
 strece foarte rapid, ca e atat de scurta,
 ca si grosime, e foarte scurta si atat de cartea.
 Deci, la o cafea intr-o domenica, n-aveai ce face cu ea, at
 i doua volume.
 E o fraza care e fantastica.
 Pe drumul fericirii tale vei afla motivul pentru care tra
 iesti aceasta viata.
 Cu alte cuvinte, numai fiind fericit, îți îndeplinești scop
 ul vieții tale.
 Și culmea, atunci apare și misiunea, și vocația, și vreți
 voi care...
 Viziunea.
 Viziunea și tot ce vreți voi.
 Atunci apare.
 Nu în frustrare și în suferință, ci în fericire.
 Sensul vieții noastre din mântul în care ne naștem suntem
 predispuși la fericire,
 învățăm să renunțăm la ea pentru că așa ne educă societate.
 Dar aia e artificial.
 Natural e fericire.
 Nu e o luptă, e o luptă.
 Nu.
 Când aud viața e o luptă, eu aud o convingere
 care ea a fost implementată omului pe hartă mentală cu care
 nu sunt în lupt.
 Dacă nu sunt în cadru să-i explic sau să mă ia pe mine ca
 ghid sau să aibă încădere mine,
 eu zic, ok, hai noroc.
 Și am băut o iubere în contrarea și nu intervin.
 Pentru că nu sunt aici.
 Am momente care stau la masă cu prieteni foarte dragi.
 Cu familie, cu fratele meu.
 Ce aud convingere, aud multe neecologice.
 Dar nu e treaba mea. Am iesit cu greu de aici, mai ales cu
 fratele meu.
 Greu!
 Si m-am dus in afara si zic, ok.
 Eu il bagam pe el in victima, fiind salvator.
 Pe totii il bagam in victima, foratat, pentru ca eu aveam
 nevoie sa fiu salvator.
 Cand eu mi-asum rolul de salvator, i-l transform pe celelal
 te in victime.
 Pentru că nu am cum să fiu salvator sau victimă fără opus.
 Ok?
 Viața e mai ușoară.
 Viața e făcută să fie ușoară.
 Culmea.
 Exact, că neplictisim.
 Ne plictisim și conceptualizăm și uitați-vă cu frâini.
 Ne plictisim.
 Suntem cu frâini, ne întrebăm, da, de ce, da cum, da cum,
 da...
 Adică mentalizarea excesivă de care am zis ieri, ca fiind o
 altă formă de escapism.
 Unii au droguri, sex, jocuri de noroc, bani sau whatever.
 alții au mentalizare excesivă. Dacă nu înțelegi și nu are
 sens, nu...
 Păi, e o formă de escapism. Taci, trăiește și simte și o să
 înțelegi.
 M-ai chestia că...
 Te rog.
 În contact pe alată pe cartea pe altă, că se cere să fii
 salvator.
 Și că nu-i cea cumva o să fii salvator?
 Da.
 Când ți se cere să fii salvator...
 Când ți se cere, simți tu că ți se cere ajutorul.
 Ați iser ajutorul?
 Băi, stai un pic. Ați iser ajutorul, nu înseamnă a salva.
 Eu v-am spus și ieri și vă tot spun.
 A sprijinii pe cineva pentru că pot sau văd că e deschis în
 direcția aia, nu înseamnă că sunt salvator.
 Aia e extrema. Salvatorul e extrema.
 În echilibru sunt la modul de genul, bă, o persoană are o
 provocare,
 mi-o portaseste si ma intreaba, il vad ca e si deschis la
 un raspuns,
 daca pot sa il dau, il dau.
 Dar salvatorul, si ce face?
 Be, astepta sa fie intrebat, ca sa-si dea propriului rasp
 uns,
 ca sa dea propria lui valoare si lectii altor oameni,
 de pe harta lui, si eventual se si baga in seama fara sa 
 iese cealalt.
 Ala e salvatorul.
 Salvatorul extrem este cel care se duce în poliție, sau în
 armată, sau în medicină, sau în orice meserie care are ca
 și rezultat salvarea oamenilor, nu pentru oameni.
 Pentru că el vrea să salveze lumea. El vrea să facă lumea
 în loc mai bun.
 Am fost acolo. Am cunoscut pe cineva care umbla dupa el cu
 truse de prim ajutor, ca zreal.
 Iti dau cuvintele meu ca e ca zreal.
 Nu e muzant, e deacceptat. Omul a fost la cursuri si se du
 ce constant la cursuri.
 Si nu e medic, atentie. Nici medic, nici asistent, nici nic
 i nici. E un om ca are job separat, n-are nicio legatura.
 Deci, nu are nici o legatura.
 Insa se duce, si nu se duce din motivul de genul ba sa fiu
 pregatit in caz de.
 Care este decent, din punctul meu de vedere, sa ai cunoast
 intii de primajutor, ca nu stii niciodata ca nu ai nevoie.
 Motivatia lui este, e atat de mare nevoie de astfel de oam
 eni incat eu, daca lipsesc, creez o instabilitate in lume.
 Si umbla dupa el cu trupa, la modul masina, are trusa de
 primajutor, a fost, am zis cate, cursuri voluntari la ambul
 anta si la smurt.
 A fost, atât ori mai la o parte sunt pregatit, eu intervin.
 Si da, l-a ajutat pe ala, dar a facut-o pentru el.
 Nu e rau ca l-a ajutat, doamne, fereste, nu-ti urm nicio
 forma.
 Dar ala e salvatorul extrem, vreau sa vorbesc de rolul psic
 ologic, nu de ce a facut, ca e benefic si bine ca a fost ac
 olo.
 Dar ce a simtit el cand a fost acolo e ca si cum sensul v
 ietii lui s-a realizat.
 Dar ce salvatorul extrem ca nu face foc?
 Evident, asta spun. Salvatorul în extremă e ala care salve
 ază fără să-i săceară.
 Și am fost acolo. Am treat în poliție în 2004 sau 2005,
 motivat de vreau să schimb lumea, vreau să schimb sistemul.
 Uite câtă corupție și câți mafioci și câți... ha, mă, rup
 ceasul.
 După trei săptămâni de armată păpită, m-am calmat.
 Am zis, ca nu e ok.
 Nu e ok ce se intampla aici.
 Dar am stat inca 4 ani, ca m-am ambicionat.
 Ca zic, tai, ca eu sunt scoala acum, n-am eu mare pute, dar
 si cand ies...
 Am iesit din scoala din Academia de Politea, intr-un an,
 capitan m-a avansat, asa, ca eram sef de punct, de trecerea
 frontierei,
 transfrontaliere, eram miezu, eu.
 Tai sa vedi ce dau acum, si dai dosare, coruptie, dai fil
 aje, dai munca sub acoperi,
 da, am facut tot ce se putea face ca sa schimb eu, dupa una
 am amcalmat, am albit.
 Și zic, ba, stai într-i, cât am dormit în ultimul an? Câte
 va ore pe noapte aproape. Nici p-alea, uneori.
 Ban de la mine, mașină de la mine, timp de la mine, cafea, 
 țigări, că fumam de rupean.
 Și când m-am întrebat unde sunt acum la nivel de ce mi-am
 propus eu, salut!
 Nici nu s-a... într-o mie de ani ajungeam eu unde vream eu
 să-mi propun.
 Mi-am dat seama și de unde sunt, ca cu și context, mediu,
 cât de spriginit eram, de unde eram.
 Și zic, ok.
 Și în momentul ăla din suferință, că de aia am spus lui Iac
 ob, acolo am fost,
 din suferință, mi-am pus întrebarea corectă.
 Oare ăsta e cea mai potrivită metodă de a
 mă dezvolta, a crești, a fi fericit? Nu.
 Și am ieșit. Și am început să citesc, să merg la cursuri,
 să accept ce nu fac încă bine,
 dar nu mai era motivat de salvarea lumii.
 Era motivat de fericirea mea.
 Și când am constatat că eu sunt fericit,
 Împărțășind din ceea ce știu, fără să fac din asta o presi
 une sau o datorie de moarte, asta fac.
 Bine, am mai fost niște etape ca să ajung aici, dar vrei să
 spun astăzi pentru că au legătură cu obiectivele mele pe
 care me le-am pus în etapa de practicinări acum niște ani
 de zile.
 Are senslie? Bun.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427652200.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427652200.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427656333.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427656333.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427659602.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427659602.txt
@@ -0,0 +1,747 @@
 În momentul în care depinde de o altă persoană, obiectivul
 meu nu se realizează.
 Pentru că nu am control decât asupra mea.
 N-am cum să decid, să motivez, să inspir și să iau toate mă
 surile necesare din punctul alt cuiva de vedere.
 Poate doar să se inspir de moment, dar nu pot să îl
 controlez ca și comportament. Are sens?
 Este principal un motiv pentru care cei care ati avut vreod
 ata, aveti sau veți avea, poate nu voi, poate altii.
 Ca obiectiv o relatie de cuplu nu o sa o atingeti.
 Daca v-ati pus vreodata, aveti semauta asta pe foaie sau va
 va spune vreodata ca obiectiv o relatie de cuplu nu se va
 realiza.
 Pentru că într-o relație de cuplu e nevoie de doi?
 De ce am nevoie de doi? Minim.
 Minim?
 Ce îmi place de voi? Repede sără, apă...
 Că nu sunt țileași.
 Doamne ferește!
 Doi e bine, dacă mai mult.
 Încă două unul cu două.
 Te riști, catius dă două pe sârchi imediat.
 Și când vine pălatul de p-acolo...
 Ce-ai zis?
 Încă trebuie definiște-ți acum.
 E mai specific.
 Între două ce?
 Între două ce? Două ciocane?
 Să-ți dau unul cu stânga și unul cu drept.
 În cazul în care ambii își pun la celălalt obiectiv?
 În cazul în care ambii își pun la celălalt obiectiv, dar
 sunt la distanță de 30 de sate de ei.
 Nu o să se întâlnească, că nu glumesc acum.
 Ambi, care vor urma să fie în cuplu?
 Ambi din cuplu.
 Dacă ambii sunt în cuplu, de ce ar pune obiectiv să fie în
 cuplu?
 Nu e parat să fie în cuplu, ci să stabilizeze cuplul.
 Stai că, vorbim de altceva deja.
 Eu vorbesc doar de a fi în cuplu cu cineva.
 Pentru că sunt foarte mulți oameni, bărbați și femei, care
 își pun obiectiv constant în fiecare zi, vreau pe ăla sau v
 reau să fiu cu cineva.
 De ce dorești relația? Nu că dorești să mergi în relația,
 ci dorești relația?
 Relatia.
 Nu. Nu este ecologic pentru ca nu ai cum sa controlez reacț
 ia sau comportamentul unei alte persoane.
 Sunteti de acord ca e imposibil?
 Pentru subconscient o sa zic ca ce ma, tu esti sing, pe t
 ine pot, dar pe altul iarta-ma.
 Dar atunci cum pot sa fac daca chiar vreau sa... N-am spus
 ca nu se poate atinge rezultatul.
 Eu am zis numai sa nu depinde de altcineva.
 Ce poti sa fac?
 Vrei sa te cerati pe altcineva?
 Nu, neapărat.
 Am lucrat cu o tipă la un moment dat la...
 Nu mai știu orașul.
 Tipă super simpatică, 30-ceva de ani, super inteligentă,
 matură,
 primușică,
 nu reușea să aibă relații constant.
 Întâlnea bărbați, dar nu ieșea nimic.
 Și la un moment tău te spun, după ce te concentrezi
 constant?
 Păi, pe o relație de cuplu.
 Pentru mine vrea un copil, vrea o familie de bun simție.
 Îmi se părea ok.
 Dar cum ar fi să te concentrezi pe altceva?
 Și zice, pă ce?
 Păi bărbatul ăla pe care îl cau știi exact cum mai vrea să
 fie?
 Păi, evident, abia că n-a scos lista, știi?
 Și zic, ok, descri emin un pic. Și evident, ți-am spus, ab
 ia că n-a scos lista.
 Și zic, ok, dar tipul ăsta pe care tu almena ai deschis
 acum
 ar fi atras de persoana pe care tu acum ești?
 Să uită-mi la mine.
 Dar de cine ar fi el atras?
 Păi, și începă să-și spună.
 Cât din ce scrie aici, ieși tu deja sau se îndeplinește mâ
 ine?
 Nu știu, dar am de lucru.
 Asta e obiectiv corect.
 Cine trebuie să devin eu, apropo de ce vorbeam cu Ștefi, de
 relația aia cu cei s-acolo de greutăți,
 Nu știu ce ai zis tu. La fel.
 Cine e necesar ca eu să devin astfel încă în relația de cu
 plu și atracția din partea de barbaților care eu aș vrea să
 vină către mine să fie o consecință secundară?
 Sală de girație.
 Exact.
 Cine e nevoie să devin eu?
 Pentru că aia pot să controlez, aia pot să influențez.
 Aia este în potențialul meu.
 Să iau decizii asta pentru altcineva, nu o să pun niciodată
 . Are senșe, zic.
 Cădăra aici îmi vine și încrederea în sine, poate, deși era
 frumoasă.
 Da, nu avea încredere în ea deloc.
 Ia vrea să-și schimbe ceva care totuși era plăcut, dar i-a
 vrea să-și schimbe ceva...
 Atunci nu mai vine și imaginează cum arată bărbatul pe care
 el așteaptă și se asează pe alta.
 Nu, pentru că o să-l vadă că trece prin fața ei.
 Și să duce la tine. Sau la Iulia sau... da, nu la ea.
 E ca și în filmul la Paco Diabolita, dacă am zis-o mai pe
 dati.
 Da, îmi aduc amintire.
 Și dori a chestii, îi le dă dia, și îi rog să fie un ureșit
 ul de la ecolocii că vrei.
 Da, e foarte tare filmul cu Brandon Fraser, nu?
 O să fiu bărbat, o a mare, să îmi poate spune-l pe mine, ok
 , și îl face gay.
 Da, exact, exact, exact.
 Uitați-vă la filmul acela că e foarte șmecher.
 Paco Diabolita, cu Brandon Fraser, cu Brandon Fraser, cu
 Brandon Fraser.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 Exact. Uitați-vă la filmul acu' e foarte șmecher. Pacu, Dia
 volița, cu Brendan Fraser.
 Deci, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt,
 de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de f
 apt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt,
 de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de f
 apt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt,
 de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de f
 apt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt, de fapt,
 de
 Nu ceșt doria punctual, dar nu era atât de specific încât
 să...
 Acum când stăpărșit, când am răspăvinte de o chestie, fata
 mea a început să dă la fiecare 14 ani și tot timpul zicea,
 Eu vreau un frate mai mare. O fata nu se poate, nu ai cum,
 nu ai cum sa ti-l fac mai mare.
 Nici o problema, de un an am divorzat, acolo ai iubitatului
 , eu ai copiii mai mari pe ea.
 Ia de-a ce? Observati? Are sens? Ia, a cerut un frate mai
 mare. Prin alianta l-a primit.
 Despre asta e vorba. Foarte tare, foarte tare exemplu,
 merci, foarte tare.
 Dacă era cineva care își dorește pe cineva care să-i beacă
 și să te bucure când ajunge a c-a-tării...
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Un cățeluș.
 Și să te bucure când ajunge acasă.
 Și mănâncă din falcă.
 Dar dacă te-ar spune toate chestiile astea, ai zice, bă, fi
 țeară, nu puteai să mă lasă orice liniște.
 Dar dacă te-ar spune toate chestiile astea, ai zice, bă, fi
 țeară, nu puteai să mă lasă orice liniște.
 Dar dacă te-ar spune toate chestiile astea, ai zice, bă, fi
 țeară, nu puteai să mă lasă orice liniște.
 Dar dacă te-ar spune toate chestiile astea, ai zice, bă, fi
 țeară, nu puteai să mă lasă orice liniște.
 Nu, dar nu înseamnă că ne-am auzit la putere.
 De doar.
 71 sau 2.
 Și vedeam acolo să se întoarce personală.
 Și ne-a dat lecții la nivel de atitudini și mentalitate.
 Deci ne-a băgat sub masă.
 Și noi ne băteam, bă, da, când am eu timp să fac astea?
 Cam 25 de ani i-a trecut și eu sunt foarte ala minte.
 Poftim? Am 72, tinere.
 Și, încă, fac... Și, de veri, făcea ceva.
 Deci mă, mă, măgea în taberi, în bootcampuri, avea soții ac
 asă.
 copii nepoți, omul era pe treaba lui, independent, 100%
 asta e atitudina, atitudina conteaza nu
 resursele apparente sau mediul sau ce zic altii sau ce cred
 eu si atina pe care am eu
 inițiași și menționuri de către mine, dacă este inițiași și
 menționuri de către alții
 automat este condamnat obiectivul meu pentru că depinde de
 alte persoane
 Mâna-sul cine are voie de o pauză?
 Cine poată să continue?
 Perfect, cei care au nevoie de o pauză, în minut 2 puteți
 să vă ducesc că eu continuu.
 Serios, n-am cum să mă opresc, dacă sunt doar doi, nu pot
 să o opresc pentru că...
 mă ajută de decida. Da, le luați după flip-chart.
 Mergem mai departe, șase.
 Condiția se numește...
 procedură de evaluare.
 Procedură de evaluare.
 Și e făcut așa complicat ca să-l țineți minte.
 Pentru că, de fapt, înseamnă, ca să traduc,
 Definit vacog.
 Definit vacog.
 Cu alte cuvinte, cat mai multe detalii din punct de vedere
 senzorial.
 Intrebarea la care raspunde formularea corecta acestei cond
 itii este urmatoarea.
 Cum stiu că mi-am atins obiectivul?
 Nu are legătură cu specificitatea, culoare, albă, roșie,
 gența, aurit.
 Cum mă simt, ce văd, ce aud, unde sunt, cine mai este acolo
 , în momentul în care obiectivul meu este deja atins?
 Un exemplu foarte concret pe care il folosesc des inclusiv
 eu pentru mine pentru obiectivele mele este să mă asociez
 și să trăiesc momentul îndeplînirii obiectivului meu ca și
 cum este dimineața din ziua imediat următoare.
 Obiectivul meu s-a îndeplinit a seara, de exemplu.
 Eu tocmai m-am trezit, este zi,
 si ma gandesc ce vad, ce simt...
 Credezi ca sunt nebuna?
 Nu. Puteam sa-ti spun din prima, sa nu esti.
 Ma gandesc, evaluez si imi dau voie sa vad, sa simt, sa aud
 ca si cum obiectivul meu e deja îndeplinit.
 De ce credeti ca e important asta?
 Așa știe subconștientul meu când mi-am atins rezultatul.
 Pentru că altfel va bate și va consuma energie la nesfârșit
 .
 Ne ștind când se termină și când se îndeplinește obiectivul
 , va merge haotic în toate direcțile cu consumul energiei și
 resurse,
 fără să știu când efectiv mi-am atins obiectivul. De unde ș
 tiu că mi-am atins obiectivul?
 Păi mi-l definesc VACOG. Este dimineața, zile de 13 iunie
 2019, este ușor în o roată afară,
 Sunt in pat, obiectivul meu s-a indeplinit aseara. Cum ma
 simt? Ce simt?
 Cine mai e cu mine? Unde sunt acum cu masina deja a scara
 blocului? Unde e icheia de la masina? E pe pat, e langa
 mine, pe noptiera.
 Înțelegeți ce zic?
 Deci nu are legătoră cu specificitatea obiectivului,
 ci cu cum mă simt ce văd, ce aud, cine mai este lângă mine,
 ce miroas, ce gust, în secunda imediat următoare după înde
 plinirea obiectivului.
 Asta îi dă sub conștientul meu o direcție.
 Și spune, aici vreau să ajung.
 Mai mulți bani e vag.
 Uite cum mă simt când am deja suma pe care mi-o doresc în
 cont.
 Când proiectul care mi-a adus suma de bani deja e realizat.
 Uite, așa mă simt.
 Asta văd, asta aud, ei sunt lângă mine.
 Și în momentul la subcontul știa, ok, tu aici vei să ajungi
 , de fapt. Da, bun, ok.
 Gata, am înțeles. Are sențe, vă spun.
 Că vă văd un pic cu ochii. Nu, zice Iza, nu.
 Adică, îmi imaginez acum cum o să mă simt peste un an, după
 exact...
 Cum o să te simt peste un an, și în momentul îndepliniri ob
 iectivului?
 Da, dar să zicem că obiectivul meu o să îndeplinească peste
 un an.
 Să zicem, ok, așa este.
 Și acum îmi imaginez cum o să mă simt cu o zi după, după un
 an.
 Exact.
 Cam complicat.
 Cam complicat?
 Da.
 Care e obiectivul tău? Dă-mi unul dintre ele.
 Mă n-am obținut, așa de multe.
 Da, miu, nu. Oricare. Nu contează când ai zis sau vrei tu
 să ne...
 Numai alege unul.
 Mă dezvolt profesional în acest al îndomeiul.
 De unde știi când o să fii dezvoltat al profesional?
 Pentru că eu în profund nu să mă dezvolt de astă mâine.
 Eu îmi spun ca luna următoare să fac ceva.
 Concret. Ce?
 Dă-mi un exemplu.
 Hai să zic exemplul concret.
 Să vânt cu 2-3 case mai multe
 Observați comparația? Mai mult din start
 Să vânt câte de fapt înseamnă asta? 5 case
 Cum te-ai simțit dacă ai fii vândut deja 5 case? Să spunem
 că au trecut două luni și împlinirea asta cum se simte?
 Dă-i voie să simți.
 Și dacă te-ai simțit împlinită cu cinci case vândute,
 perfect, dă-i voie să apară și emoția asta.
 Și dă-ți voie și trăiește-o asociat.
 Cum ar arăta și cum s-ar simți și ce ai vedea în dimineața,
 imediat următoare, de după ziua în care tu ai încheiat cin
 ci case vândute?
 Cum te simți?
 Și unde ești?
 Într-acum, pe număr, pe pe...
 Stop! Observați ce face?
 Deci, atât de detalii, vă coac despre cum se simte întântă
 în care e deja obiectivul atins. Despre asta e vorba. E
 clar acum?
 Vă ajutate exemplul? Că vă văd pe unică, aveți așa niște
 ochișori de căpluial, așa în faruri, știi?
 Nu-mi dau seama dacă v-am speriat sau v-am lumina.
 Părere, pui un obiectiv, da? Și te gândești la el cum se
 întâmplă, cum mergi înspre al obțini.
 Și o să te-o mergi.
 Și mergi. La un moment dat zici, pă, uite, s-au îndeplinit.
 Și până unu-n întrebarea asta și-și m-a gândit, ok, nu neap
 ărat am o satisfacție.
 Exact. În momentul în care nu ai o satisfacție în îndeplin
 irea obiectivului, obiectivul de cele mai multe ori nu a f
 ost al tău.
 Eu am experimentat exact această viață cu o mașină. În tre
 cut.
 Mi-am gândit foarte mult o mașină, mi-am cumpărat mașina și
 m-am mâncat în mașină și m-am mâncat în mașina mea, nu am g
 ăsit niciun niciun.
 Ca și cu mine.
 Pentru că ți-ai pus obiectiv mașina și nu te-ai asociat, V
 akog, în ce beneficiul ți-a duce ția acea mașină.
 Cum te-ai simțit tu cu acea mașină în garaj?
 Nu, mi-am durit de mult timp mașina.
 Și ce te făcea să o durești?
 Nu a făcut mașina respectivă.
 Ah, dar doar ți-a plăcut. Nu vroiai să o ai.
 Vroiam să o am, da. Vroiam să fie a mea.
 Dar în momentul în care am avut mașina,
 a fost acela normal. Nu m-a bucurat deloc.
 În mașina mea.
 În mașina mea, nu am făcut mai mult.
 În mașina mea, nu am făcut mai mult.
 În mașina mea, nu am făcut mai mult.
 În mașina mea, nu am făcut mai mult.
 Am amut masina, si a fost o obiectiva normal, nu m-am bucur
 at deloc.
 Ceva atunci mi s-a facut multe lucruri.
 Când voi atinge obiectivul, nu mă voi bucura de el pentru
 că nu este al meu.
 Dacă obiectivul nu este al meu, dar este insuflat de societ
 ate, familie, cuplu, parinți în special,
 când voi atinge obiectivul, nu mă voi bucura de el pentru
 că nu este al meu.
 Am robit cu un tip la un moment dat un curs la practitioner
 -uri inclusiv,
 a dat de patru ori la baru.
 Cintul nexercițiul pe care o să o faci o dată viitoare la
 nivel de coaching,
 S-a ajuns la concluzia că nu era obiectivul lui, nu a fost
 niciodată obiectivul lui, el vrea să fie antreprenor.
 Dar dadea la Barou în continuare, pentru că în copilărie
 bunica lui, i-a spus că vrea să-l vada om realizat, adică
 avocat.
 Și i-a băgat pe hartă un obiectiv care nu era lui.
 De-aia suferea se autosabota constant și când l-a atins, d
 acă nu mai știu la un moment dat, a fost, ok, și atât, asta
 e tot.
 Are sens.
 Când sufăr pe calea obiectivului meu, nu la ting.
 Da, Andreea?
 În ceodor, bă, ce-am luat aici, o...
 Te rog.
 ...de-a intresta întâlnării, o să-mi uitam fada,
 am văzut că vă mustăceați, dar n-am intervenit, că nu e tre
 aba mea.
 Anul trecut am măgut, am măgut pe coaște,
 noi am măgut și-am bucurat,
 și la când vine de la masina.
 Format, că l-am băgat în buzuna.
 Și, așa, am bucurat.
 Și, în fine, fără scutați,
 M-am adus masina și mă cumpărat altă masina, până când am
 amărântor.
 Deci, aia e atât de bine.
 Dar nu te bucur de ea.
 Dar, atât de amicuri, de elehante, și tău, tău și multe, te
 știu că te iubeți.
 Da, nu ești a mea.
 Mică întru un hal. Deci, am părțit cu ea ca să-i cum e ce-o
 masina.
 Și tu nu vezi ce masină bună ai, tu nu vezi cât e bună, ce
 vrei altceva mai ceva.
 Eu nu am făcut niciun fel cu măcar nu e, o găsiți pe mâna,
 astea se potrivește și mai multe.
 Și uite că-și făcut, uite că-și făcut.
 Nu, nu are legătură, nu are legătură.
 Nu, nu are legătură.
 Zică, ziceți cum vine.
 Părătoarea hașnecă.
 Iar nu trebuia un anumit de gătăți.
 De aceea, nu-i băcut că nu mai înțelege.
 Deci, nu am făcut de el. Are sens, ce vă zic.
 Punem aici facultate, în scriele la facultate, meserie ale
 asă, locul în care locuiesc, ca oraș, ca zonă, ca țară.
 Cunosc ameți care s-au mutat din țară pentru că așa au fost
 încurajat de părinți și când s-au ajuns în Austria sau în
 Londra.
 S-au mers cuză că nu mă suport.
 Dar nu am fost obiectiv doar înceată.
 Au fost încurajat de părinți să aibă o viață mai bună.
 Deci, aici mă refer inclusiv la tineri care pleacă la
 facultate în altă parte.
 Să spună, bă, dar nu îi mi-am dorit. Mama mea tot spus, du-
 te la Harvard. Are semn și vă zic.
 Bun, întrebări de orice fel până în momentul ăsta.
 Ok? Dacă nu, vă recomand și vă încurajez la o pauză de 10
 minute ca să ne energiăm un pic.
 Bineți de venit. Întrebări ai zis că ai?
 Dacă formuloarea pe care o fac acum se pare frumos.
 Te rog.
 Până la finalul anului 2019
 Timpul prezent
 Până la finalul anului 2019
 Până la 99 la 100 de ani de parte
 În timpul prezent obiectivul nostru, mintea noastră înțele
 ge că are timp.
 O să zică, a, ok.
 Nu e o prioritate.
 Până la finalul lui, o, stai liniștit.
 N-ați pățit să vă puneți obiective de genul, a, să cam eu
 timp, frății mei?
 Și, pe ultimul astfel de metri, să bați camigul și, de ob
 icei, să clachezi, pentru că nu te-ai motivat mai devreme.
 Ați pățit? Unul acunoscut?
 Este finalul anului 2019, este ianuarie 2019 dacă vrei, sau
 ianuarie 2020, pentru că include că 2019 s-a încheiat.
 Perfect, îți mulțumesc.
 Vreau să schimb elevatorul?
 Nu mai vrea, e schimbat deja elevatorul.
 Vreau deja, îi zice salut, e și dorință, fii atent că e și
 dorință, e apanajul copilului, e și dorință.
 Transformul în obiectiv.
 Nu știu dacă v-am spus, e foarte important. Cum fac diferen
 ța dintre când vorbesc cu un om și îmi dau seama că e o dor
 ință sau obiectiv?
 Că eu o fac foarte ușor, eu vreau să o face și voi foarte u
 șor, știți cum?
 Cum îmi dau seama că un bărbat sau o femeie, coleg, ce-o fi
 , partner de cuplu, nu contează, îmi vorbesc și despre dorin
 ță sau despre un obiectiv?
 Dorința este că mi-at place, aș vrea...
 Corect.
 Și?
 Dacă îmi spune, nu.
 Nu, nu.
 Aia nu.
 Și condițional, să am să...
 Pe lângă asta, mai e ceva.
 Voi face orice dorință?
 Pe lângă asta.
 Dorința este dat în responsabilitatea altuui cuiva.
 Și sună ca și cum altcineva să vă ocupa de ea.
 Vom face autostrăzi.
 Vrem să mărim pensiile.
 Puteți să vreți!
 Moși Crăciuni să vă ocupă de asta, că noi nu avem nicioamnă
 mică intenție, este în spate, da?
 Noi vă promitem, votați-ne!
 Suntem cunoscuți?
 Vă vom vota!
 Vă vom vota!
 Diferența între dorință și obiectiv e dată de strategie.
 Situatia actuală.
 Situatii dorite. Când am doar asta, când zic au, mi-aș dori
 , nu am o strategie. Aici sus este strategie.
 Ce-mi doresc să obțin? Notați-vă astea că sunt foarte
 importante ca întrebări. Ce-mi doresc să obțin?
 De ce îmi doresc acest lucru? Pentru că este posibil să nu
 fie al meu.
 Cum ajung acolo strategie? Pasul 1, pasul 2, pasul 3.
 Ce pot întâmpi în apă parcurs?
 Și întrebarea 4. Ce fac dacă nu ajung acolo?
 Ce fac daca se intampla ceva si nu ajung acolo? Care e
 alternativa, plan de rezerva? Care ghici o sa aiba?
 O strategie! Un de ce? De ce e strategia si nu alta? Are
 senz ce va spun.
 Diferenta intre dorinta si obiectivitatea de strategie, dor
 inta aia copilului care doar vrea.
 Strategia este a omului matur care stie ce vrea si-si face
 un plan ca sa ajung acolo.
 Fix asta nu-ti face 99 din societatea romana.
 Vorbim doar de ce ne doare, maxim de ce ne dorim, foarte
 putin astfel problema cum fac sa ajung acolo.
 Care ar fi ordinea logica ca sa ma duc acolo?
 Care ar fi pasii concreti? Are senz ce va zic.
 Deci când îmi zici vreau, te duci în strategia de genul nu
 știu cum, dar o să se rezolve.
 Dar nu se poate.
 Ok, mai vrea cineva, nu știu cine, Paul, va ridicam în ala
 un moment dat, scuză-mă, te rog.
 Cum să iesă ce ecologie, nu?
 Întotdeauna și ce-mi place de voi, pentru că ghici ce condi
 ție urmează.
 Ecologia.
 Întotdeauna, formularea obiectivului meu și strategia de at
 ingere obiectivului este necesar să fie ecologică. Pentru
 cine?
 Și atât? Și pentru cei din jur.
 Este important să fie ecologic pentru mine și pentru sist
 emele din care eu fac parte.
 Lorurile pe care eu le îndeprimesc.
 Strategia de atingere obiectivului nu a fost gândita în
 termeni de consecințe.
 Întrebare de ecologie. Care sunt consecințele atingerei ob
 iectivului meu?
 Ce se schimbă în viața mea în momentul în care obiectiv
 deja e atins?
 Ce se schimbă în viața altor oameni pe care îi pot influenț
 a?
 Este ecologii pentru ei?
 Pentru că poate sunt eu de acord cu soția mea să facem un
 milion de euro în următorii 3 ani,
 dar copiii mei o să aibă altă părere.
 Și o să zică, bă, eu vreau timp cu tine, nu mă i tresează b
 anii.
 Are sens?
 ce se schimbă în viața mea, ce se schimbă în viața altora,
 care sunt consecințele atingerea acestui obiectiv?
 O întrebare foarte tare la ecologie.
 Care sunt avantajele situației prezente din viața mea?
 Pentru că vă dau un secret.
 multe situații în care noi nu ne atingem obiectivele,
 este pentru că avem foarte multe avantaje în situația pre
 zentă și nu vrem să renunțăm la ele, de fapt.
 Și apare autosabotajul.
 Dacă unul din avantaje este timpul petrecut cu familia, de
 exemplu,
 și eu împun obiectiv financiar mare și necesită antrepren
 oriat și firmă,
 nu voi atinge acel obiectiv, pentru că dacă valoarea
 familia este foarte importantă pentru mine,
 o voi prefera la nivel subconștient și-mi voi sabotau obie
 ctivul cu firma.
 Și voi zice, în România nu se poate, bă, n-ai cum.
 În România e greu, nu vei, de 3 ani nu-i să prind și o mil
 ionă de euro, dar n-am cum, și familii, n-ai?
 Păi da de-aia, pentru că obiectivul tău era, de fapt, să nu
 pierzi valoarea care e importantă în viața ta, familia.
 Timpul, libertatea pentru unii. Pentru mine libertatea, de
 exemplu.
 În momentul în care intru într-un obiectiv care îmi sabote
 ază libertatea ca valoare, îl sabotez eu ca obiectiv în sec
 unda 2 fără să o fac conștient. Îmi dau seama după aia.
 Întrebare de ecologie. Care sunt consecințele și care sunt
 avantajele situației prezente?
 Care e câte-ți următoare întrebare?
 Aia e bine pentru motivație, dar...
 Nu?
 Cum fac să păstrez aceste avantaje în atingerea obiectivul
 ui?
 Pentru că asta nu înseamnă decât rescrierea strategiei ca
 să includă avantajele situației prezente. Atât.
 Păstrez avantajele în moment situației prezente, în moment
 ul atingerei obiectivului viitor.
 Dacă pentru mine valoarea este timpul, cum fac să păstrez
 timpul și să-l respect ca valoare personală în timp ce mi-
 ating în continuare obiectivul? Pentru că ghişte se poate.
 Exact. În funcție de valorile tale. Bravo. Despre valor?
 ...prope de data lor...
 Înțeleg perfect.
 ...e un mânălu business, în ce este...
 ...in ce este...
 ...capit...
 ...chiului om de...
 ...dice...
 Ok.
 ...torca să integreze prin lor.
 Da, bravo.
 Observați cum construiește strategia de business
 în funcție de ceea ce știe că vrea să păstreze în viitor.
 Exemplu foarte tare, bravo, mersi mult.
 Se poate.
 Am timpul ca valoare, ok, îmi construiesc business-ul prin
 delegare.
 Învăț să deleg. Businessul se va duce mai departe, fără
 mine, dar deleg.
 Bineînțeles, necesită acum, ok, găsesc oameni. Perfect, fac
 strategie de oameni.
 Dar deja începe să se contureze o strategie mai mare decât
 vreau bani.
 Sau vreau o independență financiară. Da, Ben, cum? De unde
 încep? Ce faci? De cine ai nevoie?
 Ce consecinții ai dacă îți atingi independența, că e pos
 ibil să pierzi lucruri pentru care acum sunt importante
 pentru tine?
 Timp, familie, sănătate.
 Apropo de pierdut, întrebare de ecologie. Care sunt lucrur
 ile la care e necesar să renunți ca să mi-ating obiectivul?
 La ce să renunți? Dacă nu e necesar, e în regulă. Dar pune-
 ți întrebarea, că e posibil să ai surprize.
 Și pun în felul următor, că n-am mis-o complet.
 La ce sau la cine e necesar să renunț ca să îmi ating obie
 ctivul?
 Pentru că e posibil să fie nevoie să renunț la cerc social.
 Dacă tu vrei să fii independent financiar sau în business,
 e posibil ca prietenii tăi care beau bere până la 3 diminea
 ța în fața blocului și mănâncă semințe
 și te ceartă că tu ai vise de antreprenoriață,
 Să nu fie cea mai bună conjuntură în care tu ai nevoie să î
 ți petrești timpul. Are sens?
 Aici e un skepsis.
 Când puneți întrebarea la ce e necesar să renunți, ca să ne
 ating obiectivul,
 întrebați-vă, pot accepta acest sacrificiu?
 E în regulă? Pot să fac asta?
 Atunci nu mai e sacrificiu.
 Dacă nu pot, pentru că se poate să renunți, din nou ghici
 ce fac.
 Rescriu strategia.
 Dar măcar știu acum despre ce vorbesc.
 Am o variabilă în plus de care e necesară să țin cont.
 De bici e când pun întrebarea asta la ce e necesar să renun
 ți, oamenii renunță ghici la cei de bici.
 Și în ce formă?
 La energie, sănătate, timp
 de refacere.
 Oamenii care au multe obiective importante pentru ei dorm
 puțin.
 Bă, am atât de multe de făcuți, dorm trei ore pe noapte și
 nebuni, da prietenii, succes!
 V-am dat exemplu cu calul, da?
 Bedoinii aveau cămile, pentru că caii nu anunțau cu încrapă
 .
 Trăgea, trăgea, trăgea, trăgea și pac, salut!
 Pica și nu mai e. Eu că milă când nu poate, să pun în cur
 și nu ridici de acolo.
 Fiți că mile.
 Metaforic.
 Nu renunțați la ceea ce vă încarcă, vă reface, vă însănătoș
 ește,
 pentru că fix acele lucruri sunt resurse pentru ce aveți ne
 voie să vă îndepliniți.
 Nu renunțați la sănătate, la timp de odihnă,
 la timp de introspecție sau de retragere sau de
 Calmare. Renunță la televizor, la bârfă, la Facebook. Când
 aud oameni, bă, n-am timp, frate, toată ziua stau, am treab
 ată.
 Și ce faci aici de acasă? Păi mă urci și eu de azură ca un
 om, beau bere și mâna la știri. Ok, dar ăla-i timp.
 Nu zic să fii împrinză tot timpul ca un șorițel pe o roată,
 dar timpul pe care îl petrești la știri cu o bere în mână
 sau cu cinci de obicei,
 Ai putea să-l petreci meditând jumătate de oră să-ți dai vo
 ie creierului să se refacă, că e mult mai benefic decât șt
 iriile.
 Sau să tragi un power knife rapid. Sau să te plimbi în
 natură. Sau să stai tu cu gândurile tale să te plictisești
 pur și simplu.
 Că pun pariu că n-ați făcut asta de mult. Să stai să zică,
 bă, m-am plictisit.
 Și cum a fost? Pfff, wow! M-a sunat cu un cursan la un
 moment dat.
 Și mă trebuie ce faci, cum ești?
 Zic, bine, mă plictisesc.
 Bă, ești nebun și cum e?
 Păi zi, e mișto, eu chiar asta vreau să facă, să mă plict
 isesc, să nu am nimic de făcut.
 Am în agenda spații goale în care nu fac nimic.
 Nu citez, nu mă leatrezur.
 Nu stau pe Facebook.
 Ci stau în fund sau în pat și mă uit în gol.
 Și nu mi-a spus de obicei, bă, dar...
 Ai luat-o, știi?
 Ai luat-o, stii?
 Dice, nu, nu. Și el explic, nu.
 Este timp pentru mine, în care eu dau voie, credul meu, să
 se deconecteze de orice a făcut în săptămâna aia.
 Faceți asta.
 Nu renunțați la timpul în care vă încărcați, la somn, la al
 imente sănătoase.
 Las că bag un Red Bull și amaripi.
 Băi, posibil s-a ieșit și scânduri, la un moment dat.
 Pentru că îi dovedi șinsific că aceste băuturi energizante,
 cafeaua, Red Bull și oameni, știu ce,
 nu îți dau energie.
 și storc ultima măsură de energie pe care o mai arăgă
 organizmul tău.
 Avem impresia, mama, băuturi Red Bull sunt rachetă.
 Ți-a stors ficatul, creierul, și orice ressursă mai aveai
 tu în corpul tău,
 care avea un minim de energie ca să ai tu această sentiment
 de rachetă,
 dar când se termină, efectul crăpt direct.
 Și de aia, mulți care consumă băuturi energizante, după ce
 își fac efectul doar 3 zile.
 Și spune, bă, dar nu știu ce am.
 E ok, uite, asta-i.
 Energizantul este un marketing, nu exista, sau cafeaua sa
 ...
 Eu de exemplu, beau cafea, dar ghici de ce?
 Pentru gust.
 Eu savurez cafeaua, eu-mi fac un express odata atata,
 si beau din el patru ore, jumate, cinci ore, Cristina neb
 uneste.
 Ce faci, ba, baiat, de cafeaua? S-a lucit de trei ore.
 Da, da, gustul...
 Eu savurez cafeaua. Cunosc camene care... Cate cafe ai bult
 azi?
 6.
 Dar de ce? Pai n-am cum ar fi sa functionez, ca n-am ener
 gie.
 Și seara vine și cu ochii atât pe ecran că nu mai poată să
 doarmă.
 Mă, are să ne-aș ce vă zic.
 O altă întrebare de ecologie.
 Ce altceva se mai întâmplă după ce mi-a ating scopul?
 Pentru că ai pus întrebările astea, îți-ai dat niște răsp
 unsuri.
 Și e posibil în mod foarte frumos și comod să-ți fie omis
 fix p-alea pe care de fapt ai vrea să le afli.
 Ce altceva se mai întâmplă după ce mi-am ating scopul?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Cum se întâmplă?
 Și să-ți dai seama, stai un pic, că dacă la timpă ăsta, de
 fapt, e posibil să...
 A, stai un pic, eu de fapt, aia vreau, de fapt, și ăsta să
 pălească.
 Și-o să nu mai vrei. A, nici nu știi cât de uite o să întâm
 plă.
 Deci, la finalul acestei runde de explicație și de discuții
 pe obiective, foarte, foarte multe ori se întâmplă
 să întreb colegii, cursanții, cum arată obiectivele astea?
 Păi nu mai am patru, am unu.
 Dar e fănătos, știu despre ce vorbesc.
 Nu mai am 3 sau nu mai sunt alea, sunt altele.
 Asta este consecința formulării și atrecierea obiectivilor
 voastre prin aceste condiții.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427661834.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427661834.txt
@@ -0,0 +1,668 @@
 Muzică de
 de identitatea ta, acelui care își pune obiectivul.
 Cu alte cuvinte, să fie în concordanță cu valorile tale.
 Cu cine ești tu?
 Pentru că de multe ori ne punem obiective care ne contrazic
 valorile.
 Vreau bani pentru că așa mă forțeasă societatea, dar pentru
 mine banii nu sunt importanti.
 Apare conflict interior.
 Vreau business pentru ca nu-mi place job-ul,
 dar pentru mine timpul e important si la job am timp.
 Dar eu am pus obiectiv de business si apare conflict.
 Sesiizati?
 Sa te reprezinte.
 Obiectivul pe care vrei sa-l atingi, sa fie in masura sa it
 i creeze
 satisfactie la nivel de identitate. Spui, da, eu sunt.
 Asta, ma reprezinte, e vorba despre mine.
 O altă chestie legată de identitate ține de capacitatea at
 ingirei obiectivului.
 Nimeni altcineva să nu poată să atingă acel obiectiv exact
 în același fel.
 Să te reprezinte, să fii al tău.
 Să, exemplu, știți pe Pera Novacovici?
 Pera a pornit la drum acum 10-11-12 ani cu un obiectiv.
 Să fie cel mai bun psiholog din România sau din lume, nu șt
 iu.
 Mai poate cineva să-și pun obiectiv ca Pera Novacovici să f
 ie cel mai bun psiholog din România?
 Cine?
 Nu, pentru că obiectivului este ca Pera Novacovici să fie
 ...
 cel mai bun obiectiv.
 Toși ceilalți nu au cum să-și pun obiectiv ca pera să fie
 cea mai bună.
 Are sens?
 Da, dar poate să-și propună, dar nu să fie motivant, pentru
 că nu-i despre ei.
 Are sens.
 Vreau să fac un business, vreau să fac un milion de euro.
 Vreau să fac un milion de euro...
 Asta poate să-și pun oricum, oricine obiectiv, da?
 Vreau să fac un milion de euro în timp ce mă distrez și fac
 lumea să râdă,
 în timp ce-și regăsesc resursele în ei și fac asta cu ușur
 ință, pentru că doar eu pot să fac horieratul.
 Mi-a venit pe loc. Are sens.
 M-a că ai pus vreauță.
 Da, evident. Am dat-o la nivel de identitate, nu mai stau
 să mă gândesc ce condiții încalcă, dar mă bucur că ai sesiz
 at. Înseamnă că ai intrat acolo.
 Nimeni nu mai poate să-și pun obietință să facă o milion de
 euro în timp ce face lumea să râdă.
 Ca mine, că sunt unic.
 Are sens? Alt comedian sau om amuzant poate, dar o va face
 ca cine?
 Ca el.
 Am fost de curând la un film, si probabil ca ati auzit ca e
 foarte mediatizat in perioada asta, Bohemian Rhapsody.
 Este istoria si povestea Formatii Queen.
 Si mi-am luat sa aminte de o chestie si spune si in film la
 un moment dat, dar eu a oflase mai demult.
 Freddie Mercury i-a întrebat la un moment dat,
 Ești deja vedetă,
 Ești deja un star rock,
 Ce nu-ți convine?
 Ce te motivează să te duci să continui să creezi, să faci
 muzică, turneie și mai știu eu ce scenă?
 Și Freddie are un răspuns genial din punctul meu de vedere,
 la nivel de identitate.
 Și spune, eu nu vreau să fiu doar un alt star rock,
 Eu vreau să fiu o legendă.
 Și a fost și este o legendă.
 Pentru că s-a dus la nivel de identitate legenda a Freddie
 Mercury.
 Pentru că Star Rock pot fi mulți. Să deți dacă ori cu mine?
 Identitatea să vă reprezinte obiectivul să fie în directă
 legătură cu cine ești tu.
 Că ești rebel, că ești creativ, că ești entuziast, că ești
 amuzant.
 Nu mă interesează ce simți că te reprezintă cât obiectivul
 este conectat la cine ești tu.
 La cine ești tu, nu la ce ți-a spus că ești.
 Pentru că cunosc mulți anume care îmi spun, bă, eu sunt
 contabil.
 Îmi place ce fac.
 Dar în timpul liber noaptea, când soțul doarme, eu pictez.
 Aia e identitatea ta.
 Nu jobul de la 8 la 4.
 Cam am o problema cu job-urile, sa nu intelegeti greșit.
 Ca sunt oameni care sunt mega fericiți, ducându-se la job
 pentru ca fac ce le place.
 Si sunt incarcati cu energie, se bucură, n-ajung acasa, ru
 pti-ti in gura de oboseală.
 E bine, ala e un job perfect.
 Nu toti sunt făcuți să aibă business-uri sau să fie freel
 ancer.
 Dar când suferi făcând ceva din care câștigi bani, ai o
 provocare.
 Indiferent că atentiei, vorba de business sau de job.
 Cunosc oameni de afaceri care sunt plini de energie negativ
 ă pentru că fac ce nu le place.
 Dar vor să facă bani.
 Are sens ce vă zic.
 Deci nu luați obiectiv, de ce nu?
 Că tot vorbesc eu de independență financiară și de antrep
 renoriat.
 Nu e un obiectiv pentru toată lumea.
 Sunt mulți oameni care sunt foarte bine, fericiti și încăr
 cați, fiind freelancări sau cu un serviciu.
 Ce contează este cât de mult mă încarcă acel serviciu,
 cât de mult îmi place, mă împlinește și cât de mult mă rep
 rezintă acel serviciu sau job.
 Când nu mai face asta, abia atunci apare provocarea.
 Cât timp face asta și mi-e bine, nu trebuie să schimb nimic
 .
 Bine, fericire nu trebuie într-o societate care să încuraje
 ze plăcerea de a merge la lucru.
 Ceea ce din contră. Dacă mergi la lucru și nu suferi, ai o
 problemă.
 Câți oameni cunoașteți voi care sunt fericiți că vine luni
 dimineață?
 Cât o dată sunt?
 Sunt puțini. De aceea, Alfaenar avea atât de mare răspând
 ire a acelei postări de luni dimineață.
 E luni. Cum e? Hell Monday sau cum îi zice?
 Duminica Junior.
 O vorbe de stativ, din partea de finanță, ce mai multe inf
 arți o să fac luni dimineață?
 Ce dare!
 Da, tare, sunt curios, sunt convins că așa e, părdu.
 Deci, în momentul în care îmi formulez obiectivul la nivel
 de identitate, e nevoie și necesar să respecte convingerile
 mele despre viață.
 Pentru că e posibil, atenție, să fiu un om ultrar religios,
 da un exemplu, și dacă îmi pun obiectiv pe bani, religia și
 credințele mele de religie să le contrazică și apare
 conflict.
 Are sens?
 Nu zic că sunt bune sau rele, că nu-i treaba mea acum.
 Dar dacă apare conflict între convingerile mele pe care eu
 le adopt și îmi conduc viața după ele, indiferent cât de ec
 ologice sunt ele, e altă discuție.
 Nu mă mai reprezintă și voi trage ca măgarul să-mi ating ob
 iectiv de bani, cât timp pentru mine bani nu sunt importanti
 pentru că religia în care eu cred oricare ar fi ea,
 îmi spune că nu e bine să fie. Deci e conflict între valor
 și convinger și mă voi autosabota și voi și suferi.
 De acord? Convingeri si valori.
 Personalizati-va obiectivul. Nimeni al cineva in locul vost
 ru sa nu poata sa atinga obiectivul ala fix in acelasi fel.
 Exact, sa fie al tau, sa te repsezi. Ba, nimeni n-ar putea,
 daca si ar pune obiectivul asta, n-ar fizic, n-ar putea sa-
 si le atinga, pentru ca eu, Iacob, sunt singurul care are
 potentialul asta.
 personalizează-l cât de mult poți.
 Și în momentul ăla va deveni și mai motivant.
 Pentru că doar tu ești singurul din lume care a existat vre
 odată sau va reexista, care poate să facă acel lucru.
 Are sens.
 Eu de exemplu mi-am propus la nivel de România, de-o cam
 dată, dar nici în lume nu prea am văzut, dar nu am făcut
 research,
 vă dau un exemplu la care mă gândeze mult timp,
 să țin cursul dezvoltare personală care să aducă schimbări
 în viața oamenilor ușor, fără efort,
 combinând umorul cu înțelepciunea.
 Și asta fac de câțiva ani. Fac tot ce pot, astfel încât o
 amenii să fie relaxați,
 să nu simtă că le bag păgât informații de ea și citește în
 vață de ea de aceea și înuțelește cât de important e.
 Și în același timp să plecești cu ceva acasă din secunda în
 care se găsegă pe scaun.
 Nu ajunge acasă să spui, bă, ce-a zis ăla?
 Ce-i de explică acolo?
 Are sens? Nime nu va putea sa faca asta in locul meu asa
 cum o fac eu.
 Pentru ca eu mi-am propus sa o fac eu. Si nimeni nu va face
 asta in stilul meu.
 Da, vor fi oameni care va spune, imi place ideea, ia sa fac
 si eu.
 Si o va face alt fel.
 Dar personalizati-va obiectivul.
 Mie imi place sa aduc schimbare in oameni prin umor si
 relaxare.
 Si mi iese uneori, alte ori.
 Ma, care ii fac sa rad.
 Ma, are sens ce va zic?
 Ce vă zic?
 Următorul motiv, următoarea condiție, pardon, una foarte
 importantă.
 Motivarea, motivația, pardon, motivația.
 E important ca obiectivul pe care îl setez să fie motivant.
 Dacă obiectivul pe care îl setez doar sună bine.
 Dar nu schimbă nimic.
 Și dacă îl atingi cu mine, cum e?
 Bine.
 Doar sună bine, nu e al tău.
 Făl să fie motivant.
 Sunt două motive pentru că are obiectivele pe care noi le
 setăm
 de obicei nu sunt motivante.
 Unu, e prea mare.
 Sau e pe termen prea lung.
 Și în momentul ăla, bă, dar cât? 5 ani?
 Hai la o bere, că avem treabă, 5 ani. Du-te bă, de ce?
 Cât 30 de ani să plătesc rată la o casă ca să fie a mea?
 Du-te bă, de ce stau în chirie mai mult, mai degrabă?
 Sunt mă cunoscu? Sau vreau să mă fac hipotetic, da?
 Mă pun în locul unui tânăr de 17-18 ani, vreau să mă fac ps
 ihoterapeut.
 Inventez acum.
 Or am I?
 Facultate de Psihologie?
 Check. 3 ani.
 Master in Psihologie?
 Că altfel n-am cum să mă duc mai departe. Check. 2 ani.
 Curs de specializare
 ca să ajung să fiu psihoterapeut
 2 ani de curs, 2 ani de tutore personală.
 Deci încă 4. Are sens până aici?
 Sub-supervizare? Încă 2 ani.
 Poftim! Salut!
 Ce ne facem asta? Doar daca nu e mega pasionat de aia.
 Medicina, la fel. Vreau sa ma fac medic. Cat imi ia? 4 ani
 sau cat i-a acum? 5? 6.
 BAM! Rezidentiat. BAM! Specializare. BAM! Si mai stiu eu ce
 perfecționare constante, pe cat, pe 35 de ani de viata.
 Du-te tu cu neamul tau. Asta zic eu ca nu sunt pasionat.
 Dar la asta mă refer când spun motivant. Dacă nu sunt motiv
 ant să mă apuc de el acum în secunda asta, obiectivul nu e
 formulat corect.
 Când e prea mare obiectivul sau pare că e prea mare, NLP-ul
 a găsit o soluție, că nu vă vorbeam despre asta așa fără să
 vă las cu ceva.
 Când obiectivul este prea mare și prea vag, prea peste nu ș
 tiu câți ani, prea...
 Bă, sună bine, dar cine vrea să-l vezi de lumea în 35 de
 ani? Lasă-mă, mie trebuie mâine să am ce să pun pe masă.
 Tehnica se numește C-H-1-K, C-D-U-N, bravo.
 Adică îl împart în bucățele.
 Am un drum de 35 de ani, un plan de viață care sună foarte
 mișto în teorie, dar nu mă motivează că e prea departe.
 El împartă în două de 15.
 E mai motivant acum.
 E posibil să fie.
 Dar dacă alea două de 15 încă nu sunt, e, sună bine, dar î
 mpartă-l pe ala de 15 în 3 de 5.
 Și spui, bă, eu nu am treaba cu ce se întâmplă peste 15 ani
 , dar am treaba cu ce se întâmplă în motorii 5.
 E un pic mai motivant?
 Da. Și când și eu la 5 ani...
 5 ani înțeleg, da, 5 ani-s o viață de om pentru unii.
 Hai să facem. Ok.
 Împartă-l pără de 5 în 5 de 1.
 Și brusc, ai deja un obiectiv nu pe 5, nu pe 15, nu pe 30,
 ci pe un an.
 Pe care poți să-l anticipezi ca fiind motivant.
 Nu e motivant, reformulează-l.
 Pără la dintr-un an.
 Practic, Chang Down înseamnă împarte obiectivul tău de viaț
 ă, care pare poate prea mare, sau îmi contează că are 35 sau
 5, că poate să fie la fel de demotivant, împartă-l în părți
 mai mici, care ghiște o să devină.
 Nu numai, dar ce nume o să o poartă?
 Dorințe? Dorințe nu, niciodată.
 Obiective!
 Vor fi obiective în cadrul altui obiectiv.
 Vor conduce prin realizarea lor la un alt obiectiv.
 Vor fi cărămizi.
 Ca un bulgăre de zăpadă care, ca să ajungă mare nevoie, să
 ajungă până acolo mic sau mediu.
 Fă-l parte dintr-un alt obiectiv mai mare, pe termen lung.
 Când tu știi că vrei să fii un psihoterapeut care să facă,
 nu știu, ce lucru super mișto la nivel de personal, ident
 itar, ce nu s-a făcut niciodată în România,
 dar până atunci ce ai de făcut 12 ani de școală sau de 8,
 nu știu cât sunt, împartă-l în două perioade de 6.
 Și ea vezi cât de motivant e să te apuci de ce ai de făcut,
 când știi că tu de fapt trebuie să te ocup doar de următor
 ul an din viața ta.
 Nu de următorul 12.
 Mâine. Ce fac mâine?
 Care e obiectivul meu pentru ziua de mâine?
 Pentru că de multe ori un obiectiv care nu e motivant, e
 posibil să aibă termen de o lună.
 Da. Și e motivant?
 Dacă e motivant nu schimba nimic.
 Testează dacă devine mai motivant, când îl împarți pe săpt
 ămâni și zici ok, lună asta știu ce am de făcut.
 Dar ce am de făcut săptămâna asta?
 Și mai mult decât atât. Înțeleg ce am de făcut săptămâna
 asta, da? Azi e luni.
 Nu știu, pentru unii da, pentru alții nu.
 Săptămâna asta știu ce. Eu până vineri am de făcut asta. B
 ine.
 Dar mâine ce fac? La prima oră... Care-i treaba? Mamă,
 agenda.
 Și devine obiectiv în sine în cadrul lui altui obiectiv.
 Și din start am o strategie coerentă, care duce din pas în
 pas la îndepline obiectivul meu, care la început părea nem
 otivant pentru că era prea mare.
 Are sens? Vareanta a doua.
 Obiectivul este nemotivant pentru că e prea mic.
 Fă o facultate. Da, de ce?
 Nu vreau. Pot să trăiesc fără facultate.
 Îmi zic unii. Îmi ziceau. Și am zis-o mult timpă asta.
 Și mi-a pus unul întrebare odată. Auzi, dar...
 E posibil ca facultatea pe care alegi să o faci să te ajute
 la ceva pe care acum în momentul ăsta nu poți să realizezi
 fără facultate.
 Și mi-a schimbat un pic.
 Adică, pe ei nu știu, și mă lău eu tot de cazul psihoterap
 iei, da?
 Păi vreau să ajut oamenii să sprijini, să fac să...
 Păi și pot să faci asta, nu știu, de mâine, fără facultate?
 Păi nu prea.
 Că n-am informațiile, n-am experiență, n-am abilitățiile, n
 -am...
 Bine, între noi fie vorba în paranteză, nici nu le obțin
 într-o facultate.
 Le obțin după aia la cursuri de specializare.
 Sau la master-e sau la mentorat cu oameni care au experienț
 ă în domeni.
 Suntem pe alanteza. Presupunem că și-ar face treabă facult
 atea.
 Bruz facultatea o pot include într-un obiectiv mai mare de
 al meu.
 Și să zic, bă, stai un picăt, nu-i vorba de facultatea.
 E vorba de ce fac eu după facultatea.
 E o investiție.
 Eu după facultatea asta devin cineva care va putea să facă
 lucruri care acum nu poate să le facă.
 Va avea resurse pe care acum nu le are.
 Experiență. Va cunoaște oameni. Licență.
 Va cunoaște oameni pe care acum nu-i cunosc.
 Și în momentul ăla zici, posibil să mă ajute facultatea
 asta, oricări ar fi.
 E doar un exemplu, e valabil cu orice obiectiv.
 Când e prea mic și nemotivant că e facultate,
 implică-l, integrează-l într-un obiectiv mai mare care e
 important pentru tine.
 Dacă nu te motivează cifra de afaceri, că pentru unii nu e
 motivant,
 poate te motivează ce-i putea să faci cu banii respective.
 Câte case ai putea să bonezi?
 Poate câți copii ai putea să îți prind și să îi educe prin
 acei bani pe care tu poți să îi dai acum pentru că ești ant
 reprenor și ai o cifră de aface?
 Se spune că, apropo de asta, salvezi lumea mai ușor,
 educându-te și muncind la obiectivele tale
 și accesând niște resurse financiare pe care ulterior să le
 oferi
 societății de când scrind o pancardă salvați pădurea și st
 ând în fața
 guvernului. Care e mai eficientă?
 Dar nu înțeleg și nici nu sunt asta o responsabilitate.
 Efectiv.
 Da, cunosc evident, evident, cunosc oameni care zic, bă, v
 reau să schimb societatea.
 Dar nu e atenție și acolo e doar marketing, nu vreau să int
 ru în discuție că eu îți de acord cu principiile lor,
 nu cu implementarea ceea ce susțini ei, dar e altă discuție
 .
 Vrei să schimb societatea? Puneți obiective care prin înde
 plinirea lor duc la timparea societății.
 Începe cu tine.
 Ah, dar eu vreau să schimb societatea azi.
 Ok, scrieți o pancada, îți o dai-o gratis,
 salvați pădurea, opriți tăierile,
 du-te fața guvernului și stai o milion de ani.
 Vești să întâmplă, să schimbă ceva.
 Are sens.
 Când un obiectiv este prea mic și nu mă motivează,
 fac
 chunk up.
 Îl include într-un alt obiectiv mai mare decât el
 care pentru mine este emotivant.
 Si capata brusc sens.
 De ce fac ce fac azi?
 Pai ca sa pot sa fac maine ce am de facut, pentru ca pentru
 mine de fapt aia e tinta.
 De acord?
 Da, Razvan.
 Intrebarea la Chalkdown, vorbim si despre feriera elefantul
 ui?
 Da, este exact același lucru.
 Nu ca vorbim despre, este exact același lucru.
 Cum sa mananc un elefant?
 Cu lingurita.
 Bucățele mici.
 Cum să îndeplinește un obiectiv enorm,
 pe care nu îl pot cuprinde cu mintea pentru că sună prea
 mare?
 Cu pași mici.
 Împărțindu-l în bucățele mici care au sens de sine stătător
 .
 Ce fac anul ăsta?
 Ce fac lună ăsta?
 Ce fac semestru ăsta?
 Ce fac săptămâna ăsta?
 Ce fac azi?
 E vorba de Chang Down, da?
 Ce fac azi, in directia pe care mi-am propus-o cu obiectiv
 ul meu?
 Si daca te uiti in spate, la un moment dat, dupa ceva timp,
 o sa ramai socat de cat de mult drum ai parcurs
 si de cat mult sens are, fata de a sta pe loc si-o devaita,
 ba, dar nu am 30 de ani?
 Cine are 30 de ani fratiuari?
 Ba, n-are nimeni 30 de ani sa-i dea asa, sa-l vezi din lume
 a.
 Dar dacă ne punem toți obiective intermediare care aduc
 beneficiului societatei și mediului doar prin simplarul r
 ândeplinii, brusc suntem și mai entuziaști și mai motivați
 și mai fericiți făcând ce ne place și, uite-mă de-n spate,
 după 30 ani o să rămână ceva și o să rămâni șocat.
 O să spui, ba, stai că n-am crezut că așa o să fie. Da, e
 atât de ușor. Concentrează-te pe ce ai de făcut azi sau pe
 perioade mici, dacă ești nemotivat de obiectivul pe termen
 lung.
 Nu mai știu cine Bill Gates sau Tony Robbins, e conflict de
 cine a scos-o, dar nici nu are importanță.
 A zis următoarea chestie. Oamenii supraevaluiază ce pot să
 facă într-un an și subestimează ce pot să facă într-o zi.
 Sper să vă ajute, pe mine m-a ajutat mult la clarificare,
 pentru că iau foarte în serios începutul zilei
 și ceea ce aleg să fac în ziua aia fără să mă las demotivat
 de faptul că eu am de fapt o strategie pe 5 ani sau pe 10.
 Hai să mă coacem să facem ce am de făcut astăzi pentru că
 foarte posibil ceea ce fac azi la finalul zilei să mă ajute
 pentru că voi fi un alt om cu altă informație, cu altă
 experiență, cu altă revelație, cu un alt feedback.
 De cât să zic, da mă, dar eu nu vreau să fac facultate 7-8
 ani. Schimbăți obiectivul. Dacă nu includeți strategia asta
 , schimbăți obiectivul.
 Unii acceptă cu fericire și cu drag această investiție de
 timp în facultate sau în activități care nu le plac, pentru
 că văd mai departe de atât.
 Și zidata asta face parte din ceva mai mare. Nu-i vorba de
 facultate sau de job sau de meserie sau de profeții sau de
 business sau de ce fac de afaceri.
 E vorba de ce fac după aia și o iau ca o investiție. Are
 sens.
 Vă văd pierduți.
 Da, nu?
 Ok.
 Acum râșnim la idei.
 Da, nu știu că unii sunteți așa, știi?
 Are sens.
 Și nu știu, e de bine, te-am pierdut, te-am pierdut, da, șt
 ii?
 Bun. Zece.
 Resurse.
 Și aici o să pară că mă contrazic.
 Resurse.
 Situatia actuală, situatia dorită, până aici am vorbit până
 acum, da?
 Ce vreau să schimb, unde vreau să ajung, cum ajung acolo
 strategie?
 Resurse. Care sunt lucrurile de care am nevoie?
 Bravo, mă!
 Care sunt resurse de care am nevoie ca să-mi ating obiectiv
 ul?
 Dacă le am, cum le activez?
 Dacă nu le am, de unde le iau?
 Și când nu știu de unde le iau, ghișesc ce se întâmplă cu
 restursele?
 Cum a zis Lia din Eorușu, dacă s-a auzit, devine obiective
 de sine stătătoare.
 Ce am nevoie ca să-mi ating obiectivul?
 Timp. Am timp? N-am, ok. Timp! Devine obiectiv. Cum fac să-
 mi am mai mult timp?
 Vedeți cum s-a conturat o strategie?
 Ce am nevoie ca sa-mi ating obiectivul? Bani. Am bani? Nu.
 Bani. Obiectiv. Cum fac sa am bani? Cati bani am nevoie
 pentru obiectivul mai mare?
 Si devine obiectiv ghici prin ce conditii il trec?
 Prin toate. Si eu iau de la 0.
 Si brusc am un caietel care se incepe sa arate ca strategie
 de viata.
 Obiectivul 1, obiectivul 2, obiectivul 1 duce-le a obiectiv
 ul 2. Prime doua, dau n-arcerile al treilea.
 Și tot așa.
 Și brust, mi-e mai clar ce am de făcut și de ce fac ce am
 de făcut.
 Da, Andreea?
 Am o veste bună.
 Cea mai grea parte din obiectiv
 e formularea lui.
 Cea mai grea parte a unui obiectiv e formularea lui corecta
 .
 Atinge-a la lui partea usoara pentru ca vine ca o consecin
 za formularii lui corecta.
 Practic, obiectivul nu are cum sa nu se indeplineasca
 pentru ca e sprijinat.
 Ma sprijina, imi este clar mie logic de ce fac ceea ce fac,
 sunt motivat, am pasii clar in minte, am ressourțele de
 care am nevoie,
 Dacă nu le-am știut de unde le iau,
 sunt entuziasc în calea spre obiectivul meu,
 ce ar putea să mă oprească?
 Eu. Întotdeauna. Eu.
 Însă și tu, chiar și tu, până la urmă, te dai la o parte
 din calea ta, cum place mie să spun,
 când este formula corect obiectivul.
 Că nu mai ai de ce să stai acolo.
 partea grea a atingerii unui obiectiv e formularea lui core
 ct.
 Si o veste si mai buna.
 Jumate din munca deja ati facut-o. Aici.
 Intelegand aceste concepte, rescrind obiectivele voastre,
 luand-va notitii, accesand click-uri, revelatii si ce fac
 eti voi deja de 3 module,
 ati facut cel putin jumate din munca spre obiectivele vo
 astre.
 Restul ține de asumare. O fac sau nu o fac? Mă apuc sau nu
 mă apuc? Doar vorbesc despre sau mă pun pe treaba? Are sens
 ?
 Resursele le iau din, ghici, eu.
 Resursele le iau din eu. Cine sunt eu? Ce resurse am eu
 interioare? Cum pot sa le accesez?
 Interșițiile LEP, asociere, dezancorare, ancorare, sumodal
 ități, strategie, timp petrecut scrind în obiectivul, medit
 ând, citind.
 Cine face toate astea? Eu.
 Dacă nu le am eu, că se poate, că nu sunt în căzmeu,
 ghiști de unde le au?
 Și o să se pară că se contrazică cu condiție, dar nu-i așa.
 Hai, spună-ți.
 Celălalt.
 Nu le am eu, sigur e cineva care le are.
 Sigur e cineva care are ce am nevoie
 Mentor, coleg, prieten, familie, soti, cuplu, frate care po
 ate sa-mi dea un sfat, o parere, un ghidaj sau curs pe
 directia in care vreau sa ma duc e tot din celelalt.
 Nu stiu inca, ma duc sa invat, ma educ, aflu, pun intrebari
 i.
 Parc auda o voce.
 Da, Horeda, ai spus ca nu trebuie sa depinde de nimeni obie
 ctivul meu.
 Asta nu depinde, pentru ca celalalt nu e o conditie in obie
 ctivul tau, ci este o resursa.
 Resursele pot sa fie fizice, emozionale, materiale sau alte
 persoane.
 Alte persoane includem, mentori, traineri, guru, autori de
 carte, le citezi biografia,
 colegi cu experiente similare.
 Cand intreb un alt antreprenor despre ceva ce e un ca n-am
 atins,
 ala nu-mi e superior cu nimic, e doar cu o experienta pe
 care eu inca nu o am.
 Vinerent?
 Din nefericire, oamenii nu stiu sa intrebe.
 Cred ca daca ei nu stiu, nimeni nu stie.
 sau au convingerea limitativă, nu trebuie, mă, nu deranjez.
 Mă fac de râs, unu, mă fac de râs, sau doi, nu deranjez.
 Contraintuitiv, oamenii care au depășit o provocare, o
 dificultate cu care s-au confruntat
 sunt nerădători să împărtășească felul în care ei au reușit
 .
 Așteptăm numai să fie întrebați.
 Mă gândesc aici, stic la exemplul Iacob, care când a fost
 la bravoată,
 Deci, nu în același moment, de că era varză, acelul de
 efective ajutorul, cu unul de până primit, de albă, de albă
 , de până primit, cu unul de părți, cu unul de părți, cu un
 ul de primit.
 Exact. Celălalt.
 Și nu acelul nilă, ci acelul de pat.
 Exact, exact. Despre asta e vorba. Asta e atitudina de gen
 ul am resursele acum în secunda asta, bă, dacă le am, nu șt
 iu să le accesez.
 Bă, dar e cineva care ar putea să le aibă și să ne strice
 și mie? Garantat.
 Will Smith are o vorba foarte misto care spune
 orice problema ai tu in momentul asta in lume,
 in viata ta, e cineva care a avut-o inaintea ta.
 Du-te si in trouble sau citesti cartea.
 Nu exista, nu mai traim in epoca de piatra ca problemele pe
 care tu le ai sa fie noi.
 Cineva undeva s-a confrontat deja cu ce ai tu
 acum pe lista la nivel de provocare.
 Citesti o carte, du-te la un curs sau un trouble.
 La uneori e suficient să vă schimb cu voce de atât de bun
 și ne dăm noi singură cuțulul de vechi.
 Eu, celălalt, dar mă opresc aici?
 Că e posibil nici celălalt să nu le aibă, mereu.
 Și e ceva ce-ați făcut de la începutul cursului.
 Dacă nu le am eu, nu le are celălalt, le iau din cadrul ca
 și cum.
 Bă, Horia, înțeleg ce spui.
 Știu, bla bla bla, are sens,
 dar n-am încredere mine.
 Și n-am eu, n-are niciunul altul încredere mine.
 Dar dacă ai avea,
 cum te comporta?
 A, păi, nu știu, că n-am avut niciodată
 încredere mine.
 Bine, bine.
 Dar dacă ai avea, cum ar fi?
 Ce ai vedea? Ce ai simții?
 Cum ai acționa?
 Care ar fi primul pas?
 Și de cele mai multe ori, dacă pui întrebarea corect, la ca
 și cum, omul se deblochează și spune, a, păi aș face asta.
 Și asta, și asta, și asta, și aș face, aș suna, atunci dev
 in sadic eu.
 Zic, uite, atunci nu face. Tare liniștit.
 Dacă știi ce trebuie să faci în cuță...
 Îți dai seama că în momentul acela devin mă și joc un pic.
 Dar, când își dă seama ce spune omul, îți spune, a, stai un
 pic. De fapt, am resursa, nu știam să o accesez.
 Nu știu că știu.
 Cadrul ca și cum.
 Asta face NLP-ul.
 De la modul 1 până la modul 7,
 vă arăt că aveți deja resursele,
 în voi.
 Când nu le ai, îți arăt de un sălăi de la cine.
 Îți recomand cărți, cursuri, alți traineri în care cred și
 pe care îi cunosc.
 Sau îți arăt un exercițiu care îți declanșează resurse,
 ca și cum mai avea o.
 Pentru că în momentul în care declanșez o resursă ca și cum
 o ai, nu e clar că o ai, că n-ai putea să o declanșez ca și
 cum.
 Logic?
 Da.
 Din fericire, nu v-ați dat seama până acum.
 Poate da, dar mai greu.
 E regulă. Pentru prima oară la început, e regulă.
 Dragilor, are sens ce vă spun aici?
 Întrebări de orice fel până în momentul ăsta.
 De ce, dacă celălalt nu se pare la fel, dar mie nu se pare
 că ar treceasă un ucer
 mult mai mult până la eguizare pentru altul decât pentru ob
 iectivele de neve?
 Nu știu. Eu doar te întreb.
 Apropo de asta, o secundă, că mi-a adus aminte de ceva
 foarte interesant.
 Unde este? Aici este.
 Oricum primiți, asta îl primiți și voi acum, numai vreau să
 vă dau întrebările.
 Fix pe întrebarea ta.
 În momentul în care îți formulezi un obiectiv, verifică ce
 simți tu despre el.
 Declarații despre obiectiv.
 Obiectivul meu este realizabil.
 Și zici asta în minte și vezi ce simți.
 Obiectivul meu este realizabil.
 Am toate abilitățile să me ating obiectivul.
 Am toate abilitățile să me ating obiectivul. Vezi ce se înt
 âmplă în interiorul tău. Apare vreo contradicție? Emocional
 se... Bă, nu prea cred ce zic.
 Am eu, dar nu le am pe toate.
 Declarația numărul 3.
 Merit să mi-ating obiectivul.
 Merit să mi-ating obiectivul.
 În momentul în care apare un conflict interior la oricare
 din aceste trei,
 de fapt îmi spune că e un programel acolo care rulează
 și îmi contrazice mie fie prima, fie a doua, fie a trei af
 irmații.
 Când una dintre astea trei nu este adusă la cred în ea, ob
 iectivul meu va fi sabotat.
 Și va apărea tendința de genul, bă pentru altul pot, pentru
 mine eeeh.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427663810.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427663810.txt
@@ -0,0 +1,543 @@
 La resurse, întrebări. Ce resurse am deja?
 Ce resurse am nevoie dacă nu ne am deja?
 Și îți dai voie să scrii tot ce-ți vine?
 De unde le iau?
 Cum?
 De unde le iau?
 Cum fac rost de ele?
 Din eu?
 Le am sau nu?
 Nu le am eu, ok. Din celalalt, cine poate sa ma sprijine cu
 resursele astea?
 Ghidaj, mentorat,
 carte,
 biografie,
 emoții,
 resurse.
 Emoțiile sunt resursele
 comportamentelor noastre. Nici in plător am făcut emoțiile
 ieri
 și începutul zilei de azi.
 Fără emoția potrivită, nu o să am comportamentul
 Pentru un comportament împotrivit care mă duce la rezultat
 obiectivului pe care îmi stabilez.
 Nici odată, cât timp emoția contrazice, nu voi atinge rez
 ultatul.
 Ultimul pas din strategia de obiective care credeți că este
 10, 11.
 E cel mai important, vă împărtășesc.
 Fără asta, tot ce am făcut până acum este 0 și puteți să u
 itați.
 Degeaba știu ce vreau, degeaba știu când vreau să ating ac
 el ceva, degeaba știu cum ajung acolo, degeaba știu ce resur
 se am nevoie și de unde le iau,
 degeaba știu cât de ecologic este și formulat, l-am făcut
 să fie și mai ecologic, degeaba mă reprezint obiectivul și
 e motivant pentru mine.
 Dacă nu, fac primul pas.
 Dacă nu fac primul pas, degeaba știu tot ce am discutat to
 ată ziua de astăzi.
 E cel mai important enunț din tot ce am discutat până la ur
 mă.
 Primul pas.
 Nu-i pas.
 Și este de obicei fix cel pe care majoritatea unilor nu-l
 fac.
 Pentru că nu sunt încă suficient de pregătit.
 Nu am citit încă toate cărțile din lume.
 Încă nu am toate informațiile.
 De luni.
 Nu am mai făcut asta.
 Alții pot, eu nu.
 Mai am niște cărți.
 Dar dacă greșesc...
 Suntem bine, dar nu sunt pentru mine.
 Suntem cunoscuti.
 Amand primul pas,
 pana cand ai impresia,
 in capul tau suna logic,
 exprima-o si o sa vezi ca nu are sens,
 ca vei fi suficient de pregatit intr-o zi.
 In care zi?
 Nimeni nu stie.
 Dar intr-o zi o sa fac eu,
 va arat eu voua intr-o zi.
 Bine, boss.
 Inca in ce zi o sa fac eu?
 In ce zi o sa fac eu?
 Bine, boss!
 Dar ce faci azi?
 Mâine, mă, azi nu!
 Și melodia lui Grasul XXL cu...
 Azi da!
 Azi da, nu, azi nu!
 Mâine, caută-mă!
 Nu mă suna tu, te caut eu!
 E melodie celebră, nu știu câți o știți, dar pentru mine e
 amuzantă.
 Azi nu! Mâine!
 Am găsit o întrebare...
 Te rog, te rog!
 Să fac obiective atât cât nu-i să-i dau.
 E regulă.
 De ce ai făcut astăzi pentru vizitări?
 De ce căți că am început... Bravo!
 Să mi-am... Să fac un cap.
 De ce că zic mă întreb? Adică nu mi-a parat că mă întreb.
 Așa mă...
 Bravo!
 De ce căți că am început exercițiu cu acel patru obiective?
 Cât timp am dedicat? Cât ai făcut în ultima săptămână?
 Ca să înțelegi de unde pleci.
 Care este rata ta de acțiune către obiectivul?
 Pentru că este singurul, dacă vă recomand să țineți minte
 ceva dintre ce am făcut până acum,
 ăsta este singurul, uitați tot.
 Singura condiție, fără de care obiectivele voastre, oricum
 le-ați numi, oricum le-ați formula,
 nu se vor realiza, este primul pas.
 Fără ăsta, totul e degeaba.
 O să aveți informații, o să sune bine, o să știți, o să
 explicați a altora,
 o să dați fături, o să fiți înțelepți, interesanți,
 dar obiectivele voastre o să rămână acolo.
 Adică, nicăieri.
 Doar în poate.
 Nu știu cine a zis-o, dar este o mișto.
 Nu îți pertece jumate de viață spunând ce o să faci
 și cealaltă jumate de viață spunând de ce n-ai făcut-o.
 Cum cu ceilalți care
 efectiv își fac toată ziua așa super planificat și
 îți explică, îți oboseze deja cu cât de detalii
 Dar acum își fac ei, clar nu. Și nu mă lasă să-i gândesc
 nimic, se pare că își trec peste momentul de acum.
 E răspunsul meu.
 Pe cum adică care sâmbătă?
 Da, tu sâmbătă ce faci?
 Depinde care sâmbătă.
 Și deschid agenda la modul de nu o fac la aroganță.
 Care sâmbătă?
 Păi în sâmbăta aia.
 Am pățit fază reală, m-a chemat la nunță.
 Cu șase luni înainte.
 Da.
 Și l-am refuzat.
 Că eu i-am spus că în șase luni în data D sunt în Cluj.
 Și la ora specific i-am spus și ce fac.
 Adică...
 Știam că aproximativ o să fie feedback-ul de final, sau...
 S-a supărat. Bă, dar nu frățiuier. Am planul de viață făcut
 . Am planul meu, obiectivele mele nu e ca și cum inventez.
 Am făcut cumva și m-am dus, că am schimbat data modulelor,
 că mi-era prietendrag.
 Am vrut să vă dau exemplul numai la nivel de anticipare.
 Și de când îmi planific viitorul, trăiesc mai intens pre
 zent.
 La cât poveți să vă spun eu?
 Pentru că știind ce urmează să fac și aici e un secret la
 nivel de VACOG.
 Știind ce am în viitorul meu.
 Evident, dacă e deja în viitorul meu, a acceptat de mine și
 planifica de mine, e automat mă entuziazmează, corect?
 Păi dacă mă entuziazmează acum și în viitorul meu, îți dai
 seama cât de mișto să fie când o să-l trăiesc?
 Eu abia aștept vacanța din Turcia din septembrie 2019.
 Și până atunci...
 Știi? Și când ajung acolo sunt titanais.
 Dar nu e suficient.
 Pentru că când ajung în septembrie în Turcia 2019, ghiciște
 a să se întâmple în octombrie 2019,
 Poate să fie, cum vorbeam cu Ariadna sau cu Iza, o formă de
 scapație.
 Deci, nu sunt mai foarte bine, dar nu sunt mai foarte bine.
 Deci, nu sunt mai foarte bine, dar nu sunt mai foarte bine.
 Deci, nu sunt mai foarte bine, dar nu sunt mai foarte bine.
 Deci, nu sunt mai bine, dar nu sunt mai bine.
 Deci, nu sunt mai bine, dar nu sunt mai bine.
 cum vorbeam cu Ariadna, nu știu, sau cu Iza, nu mai știu,
 o formă de escapism.
 Nu trăiesc prezentul pentru că sunt prea ocupat să-mi plan
 ific viitorul.
 Îți urești succes. E o extremă.
 Însă, planifică-ți viitorul, închidăți agenda și bucurete
 de prezent.
 E altceva.
 E cu totul altceva.
 Eu sunt entuziasmat de fiecare zi din viața mea din ultimii
 2 ani de zile,
 pentru că la un moment dat întrecut ne-am planificat și mi-
 am scris o prătie.
 Și am făcut-o în așa fel încât dacă eu zic că nu vreau să o
 trăiesc, nu o pun pe agendă.
 Steve Jobs avea o vorbă foarte mișto.
 Sau Bill Gates nu are importanță, dar e mișto mentalitatea.
 Fiecare din iată se arăticăte din pat, uite-te în oglindă
 și întreabă-te.
 Dacă ziua de astăzi ar fi ziua în care mor, aș mai face ce
 urmează să fac?
 Și dacă răspunsul e nu, scrieți ziua altfel. Are sens?
 Da, Andreea, că te unflii de gât și vreau să știu.
 Da, așa este, așa este, așa este.
 Așa este, așa este, așa este.
 Da, și atunci majoritatea globului ar trebui să-și rescriie
 ce doresc să facă cu viața lor la nivel de obiective,
 strategie, pași concreți și primul pas.
 Când încep? Care e primul pas? E prima întrebare la această
 etapă.
 Pentru că de multe ori e posibil să fiu pregătit pentru
 primul pas, dar să nu știu care e.
 E un blocaj real. Nu știu care e primul pas.
 Întrebarea care-i primul pas? Care-i crezcă următoarea? C
 ând îl fac?
 Cu cât e mai îndepărtat de momentul prezent, cu atât an o
 să-l fac? Statistic?
 Cu cât vorbesc despre ceea ce o să fac, dar e mai departe
 de 24 de ore, cu atât eficacitatea sau implementarea efect
 iva a ceea ce am vorbit, nu o să fie acolo, nu o să existe.
 Dacă trec mai mult de 24 de ore din momentul în care iau o
 decizie până când o implementez,
 șansele ca ea să fie cu adevărat implementată scad cu peste
 90% statistic. S-a făcut pe-i șantiuni.
 Oameni care ziceau ce vor sa faca, erau entuziasmati.
 Cand vrei sa faci?
 Poti sa-mi spui o saptamana.
 Joi.
 Statistic, cei care erau mai departe de 24 de ore nu mai a
 jungeau sa faca pentru ca scadea emotia.
 Scadea intensitatea emotionala, entuziasmu, starea in care
 eram cand am luat decizia.
 Mi s-a schimbat starea pentru ca Horia mi-a zis la ziua de
 sambata ca starele emotionale sunt.
 Trecatoare.
 Și a venit alta în schimb. Lene, apatie,
 anxietate, teamă, tristețe. Și nu mai sunt pregătit să mă
 apuc să mă lupt cu munții, cum spuneam acum o săptămână.
 Dar din fericie, Tohore mi-a spus că am resurse.
 Ancorare, dezancorare, sub modalități,
 asociere, momentul viitor.
 Și câte și mai câte o să urmeze. Are sens pentru voi.
 Da.
 Acum cât să spun altcând, am început a face ala personală,
 Mă apucasem și de alergat?
 și m-am apucat să-mi și deărgan, sunt programat să-mi duc
 maraton
 și mi-am asociat activitățile și a fost o chestie cu
 complicățenie mare cu anapul
 și mă deștia să-mi desachivați și așa de antrenamentele pe
 care le faceam pentru maraton
 și am înfărat că reușesc să mă țin de maratonul ăsta și să 
 țin antrenamentele astfel încât să ajung în forma
 pentru că e o tratezie și-a fost trebuie să-mi facea câte
 lucruri la anumite
 E evident.
 Și m-am ținut și de maraton, l-am dus și cu mașinii aici.
 Cum se numește asocierea acestor? Ce am făcut eu când le-am
 asociat cu toate astea?
 care să le facă pe ambele inter...
 Nu știu cum să mă explic.
 Să le facă pe ambele dependente una de celelalt.
 Și împreună să fie motivanți.
 Să nu fie doar maraton sau doar firma.
 Să fie un tot pe care tu îl vedeai cumva separat
 și brusc e mai motivanți să le faci pe ambele de celelalt.
 Am dat o seama acum, ascultându-te,
 că de fapt nu mai făcuse nic maratonul și nici fir?
 Nu știu.
 Poate era ceva de genul in capsoara tau, dar nu sunt sigur
 acum presupun, te rog sa-mi spui daca ma apropii.
 Daca pot sa fac maratonul, pot sa fac orice!
 E chunk down!
 Daca pot sa fac asta, pot sa fac orice, e chunk down, ai
 facut, ok, aia suna bine, dar hai sa fac ce pot sa fac acum
 , ce acum?
 Pai maratonul, daca astia sa fac maratonul, cine sunt eu de
 fapt? Pai sunt un zmeu.
 Stai, tatii, ca iti arat eu. Si a devenit motivant.
 Ancora are legătură cu o stare resursă pe care o să...
 ...și a să-i stați mental, că dacă porti, e tine care nu vi
 s-a început niciodată și nu am treabă cu portul de exemplu,
 poate până acum...
 ...dacă apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 Nu e, nu, adica in momentul asta acum...
 Poate sa fie, in momentul asta nu imi da seama, poate sa f
 ie un pic oposit, dar mie imi suna mai degraba acian, ca da
 un a implementat obiectiv intr-un alt obiectiv mai mare.
 Sau invers, stii?
 Are sens.
 Ok, bravo, misto, misto exemplu.
 Dragilor, cam asta a fost despre obiective din punctul meu
 de vedere. Vreau să știu ce fel de întrebări vă vine acum
 în momentul ăsta.
 Ce ați vrea să...
 Pesica în grădina.
 Cum?
 Demonstrez ca lui cine trebuie.
 De ce am făcut asta? La modulul...
 Premiți des întrebarea asta. Cineva la modulul...
 Era mai ușor să dăm bilanță, nu știm?
 Știu.
 Așa este.
 Așa este. Ți-am spus.
 Nu o să fie confortabil cursul ăsta.
 Însă...
 Nu o să fie confortabil pentru că îți iau scuzele.
 Îți le demontez.
 Și îți arăt că poți să faci cam tot ce gândești, crezi și î
 ți propui tu, cu condiția
 1. să vrei, 2. să faci primul pas și 3. să devii conștient
 de resursele tale.
 Treaba cu resursele tale este rolul pe care eu mi l-am asum
 at.
 Acțiunea, nu pot să o fac eu.
 La modul 3 acum o generație, una dintre colegi a început să
 plângă.
 La propriu.
 De obicei ignor plânsul pentru că îl consider eliberator,
 nu îl investesc cu energie, nu mă duc.
 A, mă de ce ai pățit, dar cum e? Știți de ce, da? Salvator
 ul. O sprijin, că n-am ignorat-o, știam că e acolo.
 Dar nu m-am dus, măi măi, măi măi, dar cum ești, dar ce-i b
 ăiucu.
 Asta tot să-și trească.
 Da, pentru că dacă vrea să-mi zic că mi-ar fi zis din prima
 .
 Ori am o problemă, uite ce sunt. Înțelegi?
 Ce e, cred, cumva?
 Mi-a zis.
 Deci, nu vine să cred...
 Da, nu, nu, asta nu le-am făcut. Asta-i pentru tură următo
 are.
 Nu, doar obiectivele ecologiea, resursele și aia cu...
 Eliminerea obstacolor.
 Da, asta. Atâta.
 Mi-a zis după aia, mi-a zis, nu vine să cred câți ani de z
 ile am trăit
 crezând în scuzele pe care eu sau alții mi le spuneam.
 Și acum realizez că n-am niciun fel de motiv
 nu ajung să trăiesc să fiu sau să devin,
 cine știu că pot și vreau.
 Și plângea din catarsis, din eliberarea
 de convingerea că nu se poate.
 Nu plângea de rău.
 Plângea de...
 Nu vine să cred că de banal
 e la modul că da, da, pot,
 nu mai sună nu alții, eu pot.
 Și când a făcut clickul ăsta, a început să plâncă instant
 aneu.
 V-am zis, n-am ignorat-o că nu pot să fac asta.
 Adică văd, ați văzut, mău, la tine și îl văpălie.
 Dar am lăsat-o în pace să-și trăiască momentul, pentru că d
 acă ar fi vrut să-mi spună, mi-ar fi zis din prima, plângând
 mi-ar fi spus, cum se întâmplă des.
 Însă am, la un moment dat, mi-a zis.
 Și da, este exact etapa de care zice Tony.
 Este momentul în care sunteți invitați, v-am invitat, vă
 susținți să realizați că nu există, nu pot.
 Există, nu știu, încă.
 Și în regulă înseamnă că nu am încă o resursă.
 Sau nu vreau.
 Iar asta cu nu vreau.
 E gădina noastră.
 Exact.
 Eu îți arăt numai că poți.
 Ne-am spus de ce nu vrei.
 Discutăm.
 Pot intra și acolo și o să intrem și acolo.
 Chiar modul următor.
 De-o camdată.
 Scopul a fost să vă arăt.
 Că nu există.
 Nu pot.
 Sau e imposibil, sau alții, eu nu... că n-am cu ce, că...
 Ariadna, te rog.
 Cum reușești să îți dai seama care ar fi obiectivele alea
 pe cârme din valea, gen 30 de ani și spre care...
 Ce-mi place că nu mă las să plec acasă cu informație.
 Că eu am vrut să nu-ți-o mai dau, pentru că băi, târziu țin
 oameni astea până la 8, ce fac aici? Ok.
 Se numesc
 Ocimuri
 Obiective colosale incredibil de mari
 Bine că încă încă nu-i pompos
 Nu l-am dat eu, l-am găsit într-o cartă
 Sunt cele care îți ghidează viața
 Sunt pe minim
 20, 30, 50 de ani
 Sunt pe termen lung
 Simt emoție puternică când vorbesc despre ele.
 Aproape că n-am cuvinte când descriu ce vreau să rămână în
 urma mea după viața pe care vreau s-o trăiesc.
 Aproape ca ma gatui emotia cand vorbesc despre ceea ce vre
 au sa realizez prin ceea ce sunt si in felul in care vreau
 sa-mi traiesc viata.
 Asa stiu ca vorbesc despre un ocim.
 Sa-mi spui daca suna cunoscuta Riadna.
 Par imposibile la inceput de drum.
 Lumea spune că sunt nebuni când le zic ce vreau să fac după
 35 de ani încolo.
 Așa știu că vorbesc de un obiectiv de viață.
 Și în general, ai o idee despre el sau...
 Da, musai, musai să ai o idee.
 Dacă nu mai ai un obiectiv, de ce nu o să...
 Ce ar putea sa ma motivezi atat de tare, inca sa pare impos
 ibil sa vorbesc in continuu despre el, lumea sa ma creda neb
 un si sa dureze minim 20-30 de ani?
 Raspun, sa-i nu stiu.
 Si daca ai sti ce mi-ai spune?
 Sa nu stiu.
 Si ce exemple de astfel de obiective au altii care ti s-ar
 poru cel putin interesantetie?
 Alea sunt al lui.
 Corect. Si daca ar fi ele tale, cum ar fi?
 Pentru că nu mi-am desit
 Dacă îi zic ceva de genul, adică nu că cu mine acum rezone
 ază o chestie, scuze că te sperc un tempi.
 Nu că ea nu mai vrea să continue oricum.
 Dar am înțeles că vrei să faci o pausă.
 Dacă e un obiectiv de genul să călătoresc în jurul lumii,
 care pentru mine e relevan, 20-35, că nu trebuie să fie ne
 apărat job-related.
 Corect.
 Deci trebuie să muncesc la firmă să ajung un știu ce.
 Adică ceva ce vreau să fac mulți ani.
 Îi sunt tot un obiectiv, o cim, nu?
 Dar e posibil să-l atingi în 5.
 Vreau să-l fac timp de mult timp.
 Am înțeles.
 Mai e un lucru aici despre care o să vorbim data viitoare,
 în episod următor.
 După proclame.
 Cum servez pe alții prin obiectivul meu, pe 30 de ani.
 Ce au alții de câștigat? Ce are lumea asta în care m-am nă
 scut de câștigat prin faptul că eu îmi deprem cu acest obie
 ctiv?
 Cum las lumea un loc mai bun, măcar cu o fracțiune de sec
 undă sau un milimetru de energie, în urma vieții mele sau ob
 iectivului meu pe 30-35 de ani?
 Da, Monica?
 Asta nu va mereu de două de zile, pentru că nu are niciun
 probleme.
 I-am înțeles cu faptul că nu am trecut la trei zile.
 În fapt, am înțeles cu faptul că nu am trecut la trei zile.
 Am înțeles cu faptul că nu am trecut la trei zile.
 Am rămas 20 ani în măsă, nu ați văzut că nu ați văzut mai
 multe.
 Și cum reușeți să fac cabine de surzi în Cluj și cea ce nu
 reușeți de 20 de ani?
 Care ar fi resursele de care avea... Monica?
 Care ar fi resursele care ar trebui sa fie la indemuna ta
 pentru a implementa acestui proiect?
 Si ti le pui pe hartie. De unde le iei? Si ti le pui pe
 hartie.
 Cine ar putea sa aiba habar despre domeniul asta?
 Cine a trebuit să-ți facă chestia?
 Cineva, nu?
 Cineva a trebuit să facă casa de asigurești.
 Da, mă!
 Eu zic să pui pe o pancardă, da?
 Să duci în față la casa de asigurești, să spui, bă, alo,
 faceți un cabinet de surzi în Cluj.
 Mama voastră!
 Da, mă, știu. Și a funcționat?
 Ok, continuă.
 Ești incomod?
 Știu.
 Te rog.
 În primul contrat de servicii de intercări,
 avem unul dintre doar de soare de lași de fericite.
 Adică lucrul la care îți părea imposibil?
 Care dacă poți îmi facă ceasă de asiliu?
 Și cumva a venit el spre tine?
 A venit?
 Eu zic să nu se nezi.
 Nu se...
 Nu, așa.
 Du-te, rupel!
 Dice, bă, alu, ce facem? La casa de asigurăr, du-te, nu la
 mine.
 Monii sunt ironic, intenționat, e clar, da?
 Da.
 Ok, să nu rămâi cu desentiment. O fac intenționat pentru că
 vreau să subliniez...
 Păi, atâta de...
 Eu știu, bineînțeles, dar asta mă ajută.
 Dragilor, dacă lumea ar fi perfectă, dacă societatea și-ar
 face treaba,
 școlile și-ar face treaba, guvernul și-ar face treaba,
 societatea sigurătă și-ar face treaba,
 ne-am plictisit.
 Eu așa mă trez din ață, bă, ce e azi de făcut?
 Și ce bine că e ceva de făcut, pentru că dacă n-ar fi, bă,
 m-aș plictisit de-ata șampaniești de filme și de Netflix.
 Dar aș înnebuni la un moment dat. N-ar avea o provocare, ok
 , dar eu ce stand-out-ul peste cap?
 Eu cu cine mă lupt azi? Eu ce fac nou? Are sens? La masa
 succesului e plictisitor și singurătate, zice Tony Robbins.
 La masa succesului e plictisitor și singurătate. Cunosc oam
 eni care și ne plinează tot ce vor și tot ce-și pun pe hârt
 ie
 și sunt aproape de sinucidere pentru că s-au săturat să-și
 împlinați tot ceea ce își propun și nimic nu mai e provoc
 ator.
 Evident au prople provocări, le-am arătat, le-am găsit, le-
 am descoperit că el căuta satisfacția în interior,
 obiectiv, evam, familie, soție, copii, casă, mașină, uita-
 se cu totul de lumea interioară, dar e alt subiect.
 Dar sunt oameni care își ating tot ce își propun și să nu a
 ibii de plictisiți.
 Pentru ca stiu ca pot orice. Si daca pot orice, deci sa ma
 incerc.
 Nu va recomand sa ajungeti acolo cu atitudinea nepotrevita,
 atent.
 Ca e bine sa fii acolo cu atitudinea nepotrevita.
 Cui servesc? Ce las in urma? Pentru cine altcineva fac ceea
 ce fac?
 De ce e munca mea importantă nu numai pentru mine? Care e
 sensul?
 Și ăla te va trezi din pat dimineața, nu banii, job-ul,
 business-ul sau cifra de afaceri. Aia la un moment dat se
 perimează.
 Deci, Arnaud Schwartzenegger sunt la fel de fericit la 35
 de milionari de dolari, cum eram la 32.
 Nu am nimic in brunza la nivel de metaforic, nu despre asta
 e vorba, nu despre bani sau cifre, ci despre sens.
 Ce caut aici, ce fac? Cititi iluzii. Richard Bach.
 Pe drumul fericiriii tale vei gasi motivul pentru care tra
 iesti aceasta viata. Mi-a schimbat paradigma total.
 Citeți, încă o dată, chiar dacă aș citi, Alchimistul Paulo
 Coelho.
 Despre misiuni, evocație, sens, în feluri atât de mișto,
 explicate de nici măcar nu eram conștient la 14 ani că nu a
 ș citi cartea aia.
 Mi s-a parut o poveste interesantă. Și am citit-o acum la
 32.
 Bă, bă, ia-tune, câte metafore, cât sens, cât exemple mișto
 .
 Citeți Alchimistul și tot ce puteți de Coelho.
 Citiți Alchimistul și tot ce puteți de Coelho.
 Dar Alchimistul e de de căpătări.
 Journalul Luminag.
 Journalul Luminag, da.
 Sau...
 Diavolul și domnișoara prim.
 Mișto carte.
 La Râul Piedra am sezut și am plâns.
 Paulo Coelho.
 Dar începeți cu Alchimistul că ala e baza.
 MacTube, la fel, cu capa. MacTube, tot alucoel io.
 Da? Ne indepartam. Mă băgați în...
 Iluzii, citiți-o, pe scărușul Jonathan Livingston,
 tot de Richard Bach, o nuvelă de jumate de oră sau o oră,
 nu știu dacă ea,
 e fantastică când vine vorba despre obiective și părerea
 altora despre ceea ce eu vreau să fac.
 Pe scărușul Jonathan Livingston.
 E pusă pe grup probabil? O veți găsi oricum gratuit pe
 internet, dar cred că e și pe grup.
 Dacă nu e, puneți-o voi, dar sunt sigur că e pe undeva.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427665261.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427665261.txt
@@ -0,0 +1,325 @@
 Acum o sa facem un exercitiu de dezancorare a unei stari, a
 unei emotii care apare pe pilot automat in momentul in care
 acelasi stimul se repeta.
 Și să vă dau un exemplu.
 O emoție, atenție limitativă care mă incapacitează într-un
 fel sau altul, care îmi creează un disconfort și pe care aș
 vrea ca de-azi, înainte să nu se mai activeze,
 aș vrea să nu mai am, chiar dacă acel stimul se repetă.
 Un exemplu este în grupa trecută, sau acum două grupe, nu
 mai știu, la Cluj.
 A fost o colegă care avea o ancoră limitativă pe contextul
 în care era singura casă.
 singura casa fara sot sau copii, simtea o stare de anxiet
 ate, panica, neliniște, nu putea să duia sătoată noaptea.
 Când era cineva în casă, oricine, ea era în regulă. Context
 ul era singura casă și în tuneric.
 Și s-a dezancorat această stare, am dezancorat-o, în două
 minute a durat.
 Astfel încât după, cred că luni de zile după acel exercițiu
 , încă mai întreba am, de când-încând cum ești,
 și zice, nu, acum nici nu mai îmi pun problema, că dacă răm
 ân singura casă...
 Deci, stimulul să repeta în continuare, iar mai rămâneam
 singura casă uneori, că așa-i viața,
 dar emoția care venea la pachet nu se mai activa, sau dacă
 se activa, era de 1, maxim 2, din 10.
 În cuțin care amintă era de 10. Asta înseamnă ancoră.
 Negativă, întreghi-ne mene, neproductivă, limitativă, este
 o emoție care se declanșează legată de un stimul,
 context persoană, poate, care îmi declanșează o stare emoț
 ională care nu-mi place.
 Spitalul. Intr-un spital automat simt rău, stare, neliniște
 , anxietate, panică, nu contează de unde vine.
 Nu are nicio legătură spitalul cu starea mea interioră, ci
 este doar o ancoră neproduitivă. Are sens?
 Sirena de poliție. Sunt pe stradă, merg pe jos, nu plimb. D
 acă aud sirena de poliție, nu-i vorba de mine că o să obișnu
 iesc cu ea.
 automat, ceva rau se întâmplă, de acord?
 Avem unii o senzatie de genul ceva rau se întâmplă.
 Undeva, undeva pânjurul meu e pericol.
 Săteți de acord cu mine?
 Dați-mi exemplu de alte ancore limitative.
 Dacă ieri am vorbit de cele productive, dați-mi exemplu de
 astăzi de ancore limitative.
 Te rog, despre alea vorba.
 Te rog.
 Voi sa fac timpul, dar acum e momentul potrivit.
 Ca toți copii.
 Ca toți, ca unii dintre noi.
 Părinții mei, la momentul respectiv, au găsit varianta
 potrivită pe momente, potrivită pe întâmpările,
 să mă sperie cu o piscică, chiar dacă era frena,
 deci obșesc copii dintre mea, și era până acum, se aforve.
 că nu poate aproape de văză,
 și mă speriau că ne bagă nici vreo,
 dacă eu mai fac.
 Nu s-a limitat aici experiențura,
 pentru că în momentul în care rămânem acasă singură cu fr
 atele meu,
 mai mare cu na, normal că acesta trebuie să am părâncat p
 isticarea respectivă,
 ca jucărie, fiind pe mine.
 Și arungeam, deci, la trei de ajungeam,
 pe toate niște crize de panică, de iemă reală,
 deși n-era pregătută,
 încât părința fără nevoie să se arunce la bunori.
 Bine, jucăria o aruncat-o, a rămas simbolul.
 A rămas ancor, a rămas simbolul.
 Dacă vine o piscică, mie îmi plac piscică, condiția a fost
 de la 2 metri distanță.
 Când te apropie, am fost într-un restaurant. Mă rog, te r
 ască, am fost pe cauri.
 Și mă mai pot controlat.
 Să-ți vezi cu setorul mine ce s-a întâmplat.
 Mă am arșezat liniștită și gădeam să plecem.
 Și nu am scăpat de ce am ancor.
 La ce intensitate este?
 De la unul la 10 la 10.
 La 10. Ai vrea să scapi de ea sau să o diminuezi?
 Să o diminuezi.
 Nu vreau să scap.
 Imi trebuia să văd cu mine o psică, dar știam că voi scapa
 doar pentru...
 Aplauze pentru Iulia, vă rog.
 ... pentru...
 La cursul următor, să facem ca două psică.
 O să vă rog o secundă vreau să dau colegilor suportul de
 curs ca să vadă ce facem și că ai exercițiul.
 O să vă rog, Miha, să păstrezi unul, să o dai mai departe.
 De câți ani ai ancora asta?
 De la 4-5 ani de număr, că mi-a dat foarte mult. 40 de ani,
 35 sigur.
 Și cât de des se activează ca periodicitate?
 De câte ori apare o fisică. De câte ori apare să atentă, să
 nu se apropie, deja nu mai ies în zona confortabilă mie.
 În momentul în care mă ia prin surprindere să spun că nu se
 apropie.
 Care este sentimentul în care apare?
 Care este emoția în momentul în care se declanșează această
 ancură?
 Frica și teama.
 Da, e clar. E clar o ancură.
 Binefăricire este doar o ancură.
 Nu te reprezintă.
 Nu e o vină.
 Nu am considerat-o nici o fiindemnă.
 Bravo, bravo, bravo.
 Ce este banal de simplu de dezactivat?
 O să vă răt pe toți să veniți un pic mai aproape de noi, ca
 ieri, ca în jurul unui foc de tabără, pe jos, pe sus, în
 genunchi, în picioare, pe scaun.
 Un pic de tot. Ok, perfect. Așa, bravo. Cum a fost pentru
 voi? Ce ați observat?
 Cum? Era să se nece, da.
 Ce ați observat când am ancorat starea neproductivă, limit
 ativă?
 Neproductivă, da. De unde ai văzut că era să nece?
 Ați văzut-o cum... s-a văzut când ai intrat în ancora...
 Da. Bravo. Ne acord?
 La contriu de azi, noi trebuie să facem tot așa?
 Să explic imediat tot procesul. Sunt curățul în mărții cea
 ți observat.
 Dar de-aia e foi. E regulă. E banal.
 Sunt de-a poră cu tine.
 De câte ori ai făcut exercițiu, Aura?
 De câte ori ai făcut exercițiu? Și de unde știi că nu funcț
 ionează?
 Ai zis că spun al doială.
 Corect, dar pe concret.
 Adică testează și după aceea spune că nu funcționează.
 Ala de irea a funcționat?
 A, am înțeles.
 Înverfația nu.
 Bine. Cum ți zăparu, Tony?
 În afară de du-te-n pui-mei, ce a fost ala?
 Aproape la modul că...
 Nu ar trebui să funcționeze.
 Cum să-ți trebuie un pic mai multă muncă ca să obții rezult
 atul?
 Ce este celor dacă sunt negativate mai mari încât ai o emoț
 ie pozitivă?
 ca și cum una care să fie cel puțin egală ca aia sau mai
 mare?
 De unde știi?
 Atunci hai să nu mai presupune pentru că vorbim de lucruri
 concrete.
 Încă o dată vă reiterate sugestia mea, hai să ne dăm exempl
 u și să aducem întrebări
 productive pe baza experienței deja întâmplate pentru că d
 acă vorbim de ce ar fi dacă
 o să avem atât de multe de discutat încă nu o să ne ajungă
 cursul de 7 luni.
 Dacă te ajută exemplul, dăm-mi un exemplu concret și îți ră
 spund concret, pentru că dacă vorbim despre presupun,
 sunt atât de multe presupunile care le pot face în toate
 direcțiile, încât nu o să fie productiv, pentru că de obice
 i presupundele nu se adeveresc.
 Dar e posibil în caz real să se întâmple să am o emoție at
 ât de puternică, încât să nu am o emoție subconștient oamnă.
 Poate să nu o găsesc conștient să fie cel puțin afel de put
 ernică.
 În momentul ăla mă duc în elicitarea...
 Ce am spus că înseamnă elicitare?
 Aducerea la suprafața unei emoții prin metoda ca și cum.
 Nu o am conștientă.
 Dacă aș avea o, oare cum m-aș simți?
 Și l'associez pe explorator în emoția de ca și cum
 curaj, putere, încredere, liniște, pace, calm, bucurie, ent
 uziază, fericire.
 Nu mă interesează ce numai dă.
 Nici vreau sa-i da nume.
 Zic, gaseci-te o emotie, inventeaza nume pentru ea, si du-
 te-n ea si simt-o ca si cum ar fi a ta acum real.
 Si o elicitaza acum.
 Nu ma intereseaza daca o acceseaza din amintire sau doar as
 a de voie sa se joace.
 E ca in jocul acela cand suntem copii si ne jucam de-a
 Superman.
 Ne jucam ca si cum am fi Superman.
 Noi nu suntem Superman, noi nu stim cum e sa fie Superman.
 Ai putea să ne ghideți pe toți în comunite?
 Toți am corecte de dezactivat, pe toți o dată?
 Nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Deci, nu.
 Și să ne vezi că nu e amcorent?
 Asta fac
 Ok, m-a tingut eu, e stat unu, eu amcorent?
 Vreți să înțelegeți cum funcționează, de ce funcționează,
 să înțelegeți strategia eficienței și să învățați să o decl
 anșați, nu doar punctual,
 ci pe termeni, nu de câte ori am nevoie să fac asta. Vă ad
 uceți aminte întrebarea?
 Întrebarea ta vine din prima perspectivă. Vreau pilula. Vre
 au să rezolv.
 Vreau să-și înteleg.
 Atunci ești în etapa din stânga în care...
 Sunt convinsă că în momentul în care vă faci cu oricari de
 colegii mei trecitori, nu voi ști...
 Observați cum ea acum citește viitorul.
 Ea spune că pe harta ei presupune că viitorul este exact aș
 a cum gândești tu.
 Din fericire nu e așa.
 Da, stai, stai, stai, stai, stai.
 N-am spus să faci ca și mine, ci doar să îți dai voie să
 faci exercițiu, urmând pașii, modelul, explicațiile.
 Ok, continuă cu convingerea asta și vezi cât de utilă ție
 pe viitor.
 Doar zic, adică, pot să ai...
 Sunt colegi în sală, vreau să-l zicem una care nu sunt sig
 uri de cât de eficiente sunt exerciția, dar le fac și totuși
 ,
 și constată uneori că funcționează la annaib de ușor, uite-
 te-n jur.
 Și au aceeași convingere de, e posibil să nu mergă, dar
 constată că funcționează.
 Cine a testat ieri ancora pentru prima oară? Cine a făcut ț
 in de ancora pentru prima oară? Ok.
 Și câți dintre voi ați văzut că funcționează din prima,
 chiar dacă nu l-am făcut-o cu voi? Uite-te-n jur.
 O să văd că nu-i o să-i mai uitați.
 Dar asta este vorba de atitudinea dinainte de provocare.
 Aia îmi aduce rezultatul.
 Nu...
 Care e ce mai ucare s-o poate întâmpla?
 Să nu meargă.
 Să nu meargă.
 Întrăm în alta...
 Harta voastră, dragilor, dragilor, dragilor...
 Dragilor, nu judecați harta mentală a unui coleg, pentru că
 harta mentală a voastră e unică,
 Alor e unică, a mea e unică. Nu uitați, da?
 Harta mentală e unică, subiectivă, personală și intimă.
 Nu judecați pentru că în momentul în care judecați harta
 altui coleg, intervenind cu explicații pe harta lui, îl j
 udecați și l-agresați.
 Vă aduc constant amintea asta ca să știți.
 Atitudinea în fața unui provocării îmi aduce rezultatul, nu
 abilitatea.
 Ce face Adinea? Ok, du-te, serios.
 Bun.
 Crede, gata.
 Dă-ți voie să fii vulnerabilă în perspectiva în care nu o
 să-ți iasă din prima.
 Cel mai rău lucru care să poate întâmpla în cadrul acesta
 cu exercițiile pe care noi le facem,
 este ca exercițiul pe care voi le faceți, ghidați de mine
 și de colegii voștri, să nu funcționeze din prima.
 Ăsta e maxim.
 Fac asta de câțiva ani de zile și e din experiență, nu-i
 din...
 Dar există acasă, că nu ai știut nimic.
 Da, și se întâmplă.
 Feedback, vi mă chem, pe mine sau pe colegi, îți explic ce
 nu funcționează.
 Și după ce am vorbit cu voi, cum a fost?
 Ok, dar...
 Nu, nu, stai un pic. Ce înseamnă ok?
 Deși n-am fost tu acolo?
 Nu am mai... au funcționat pentru că tu te-ai, te zic, co
 legă ta pe tine. Deci, ceea ce eu te-am făcut s-a făcut pe
 negativ, ca să te zic așa, și n-am mai reușit să iau poza
 negativă, să o duc departe și...
 Nu, nu, lasă modul 2, vorbesc de ieri. Lasă modul 2, ieri.
 Noi vorbim de modul 3, când eu am plecat cu aceeași neînc
 redere ca ea.
 Te insiști. Eu vorbesc de ieri. Când ați lucrat voi două,
 da?
 Nu, nu, l-am adus...
 Cu cine ai lucrat tu ieri?
 Cu Mica.
 A funcționat.
 A funcționat exerciția? Desi nu l-am făcut eu?
 Făcutești unul la mine și deja așa.
 Serios?
 Dar stai, stai un pic, că te contrazici. Adica a funcționat
 fără să-l fac eu?
 Cu altă persoană?
 Păi, din aurea ai spus că la tine nu funcționează asta.
 Păi, era...
 E 1-0 și lasă așa. E 1-0 și lasă așa.
 Dacă poți să duc în cinzeră, dacă vrei.
 Când un exercițiu, nu sunt sigur, dacă l-am înțeles corect,
 ridic mâna-l pe Horia sau pe colegii lui Horia, îmi explică
 din nou și îl fac.
 Dacă voi nu faceți exercițiile pe care eu vă recomand și vă
 încurajez să le faceți ghidați de mine,
 că de asta fac aceste demo-uri, veți avea doar beneficiu că
 am observat ceva mișto.
 Dar nu mi-am însușit abilitatea de a face acel exercițiu.
 Are sens?
 Măcar atunci și că te rog să faci mai dețe excercițiile,
 pentru că cred că...
 Păi, asta fac. Mai am încă o milion de excercițiile făcute
 până la final.
 Eu cred în eficiență excercițiile mai mult decât în cea
 informație și a concepților.
 Și totuși nu vrei să faci excercițiile.
 Bă, da.
 Să-i ador, dar nu.
 A, mă înțeles. Din nefericire nu mă...
 Mă vreau și fără tine.
 Bine, mă vreau și fără tine.
 Bine.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427665998.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_427665998.txt
@@ -0,0 +1,776 @@
 Cum vi se pare anul acesta?
 Concept?
 Validă, puternică, eficientă, max.
 Inca n-ai văzut nimic.
 Dacă asta este servidor, mă înseamnă că...
 Da.
 E o variantă.
 E o variantă.
 E o variantă.
 E o variantă.
 E o variantă.
 E o variantă.
 E o variantă.
 E o variantă.
 E o variantă.
 Dați-mi exemple de resurse pe care voi ați vrea să le încor
 ați.
 Ce fel de resurse, emoțiile sunt resurse din perspectiva N
 LP, ce fel de resurse ați vrea voi să încorați începând de
 astăzi,
 ca la o apăsare simplă de buton, la modul concret vorbesc
 asta, să activați această stare resurse.
 Pentru sine?
 Pentru sine.
 O secunda, bucurie, siguranta, astea sunt emotii.
 Ce zici tu? Feedback pozitiv.
 E exterior.
 Dar cum te-ar face sa simti feedback-ul acela?
 Siguranta de sine e resursa, nu feedbackul pozitiv.
 Feedbackul pozitiv e doar sursa.
 Siguranta, relaxare, incredere in sine.
 Claritate. Cum se simte claritatea?
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Bine, atunci ca te vezi cu un...
 Dintr-o perspetivă disociată.
 Dă-mi exemplu atât de multe simți că sunt prea încaplări și
 prea înisipari.
 Îmi imaginez că fac un patru-napoi, văd imagerea asta.
 Dar mă interesează ce simți în momentul disucirii. Deți
 place. Înțelegi?
 Că nu mai am o harta voastră.
 Și care este emoția atașată de obiectivitatea cu care vezi
 lucrurile?
 Înțeleg ce se întâmplă. Mă interesează cum te simți când se
 întâmplă aia. Ok?
 Ok, deja am ajuns la emotii.
 Liniștită.
 Nu știu, poate candă, tașat, nu știu.
 Dar acum mă presupun.
 Dar claritate e doar un substantiv.
 Până nu devine emoție, ca să pot să-l simt,
 e doar un cuvânt.
 Cum ați zis voi, bucurie, entuziaz, paci, energia, atunci
 sunt emoții.
 Ok, cine vrea să ancoreze o stare foarte faină pentru el,
 din cele care le-ați deschizi voi,
 acum, mai puțin de 2 minute, mâna sus.
 Hai, Aura!
 Ok, o sa dureze... nu stiu daca dureze un minut, dar zi dou
 a.
 Maxim.
 O sa va rog toti cei lati sa vediti mai aproape un pic, sa
 luati loc undeva aici langa noi.
 Pe jos cu scaune, fara scaune, cum vreti voi.
 Da, siguranta, dar mai multe, vreau sa-mi vrem.
 Da, siguranta, dar mai multe, vreau sa-mi vrem.
 Incredere in sine.
 Putere, libertate.
 Dacă ai avea multă încredere în tine, dacă ai avea un buton
 care să...
 Aș fi mai puternică, aș nu țin mai liberă...
 Perfect. Într-un context anume sau...
 Probabil.
 În general?
 În general.
 Ok, genial.
 Ok, mă interesează dacă pe parcursul acestui proces îmi dai
 voie să te ating pe genunchi, aici, aici sau pe mână ori
 unde vrei tu.
 aici, aici sau pe mână oriunde vrei tu.
 Întotdeauna, când procesul
 presupune atingerea exploratorului, cere permisiunea
 și întrebe exploratorul 1. dacă e în regulă și am acceptul
 lui
 și 2. dacă vrea el să schimbe zona pe care o presupun eu.
 Eu, de bici, lucrez pe genunchi, pentru că e cât mai depart
 e
 de orice fel de interpretare greșită.
 Sau am avut pe cineva care a spus nu pe genunchi, pentru că
 pe genunchi am avut o rană foarte puternică
 la sport și în momentul în care chiar dacă s-a vindecat ma
 atingi, o simt durere.
 Ancoră. Și atunci am folosit mâna.
 Deci e strict treaba exploratorului.
 Pe parcursul exercițiului te voi atinge de câteva ori
 pe genunchi în zona aceasta. Este în regulă pe tine?
 Perfect.
 Îți mulțumesc frumos.
 Atunci,
 te inviți să-mi spui, Aura, dacă vreodată în viața ta ai
 simțit
 încredere în tine.
 Și dacă te-aș invita să...
 nu știu, să-mi spui, să-mi vorbești,
 poate chiar să te duci într-o perioadă din viața ta în care
 ai avut încredere în tine,
 dar nu orice fel de încredere în tine, ci maxim de încred
 ere în tine.
 Și e atât de mișto exerciție, încă nici nu e voie să îmi sp
 ui contextul.
 Sunt mai multe momenti.
 Alege-l păla care este maxim de încredere în tine.
 Și când l-ai găsit, spune...
 Și am luat un examen, la până când nu e ce.
 Perfect. Și în momentul ăla de după examen, sau înainte, câ
 nd a fost?
 Când a fost încrederea maxim după. Perfect.
 Cât de înaltă pe o scara de la 1 la 10 a fost încăderea în
 tine?
 10.
 Perfect. Atunci te invit să închizi ușor, ok?
 Și să-ți dai voie să respiri ușor, profund.
 Poate o dată sau de două ori.
 Și să te duci în acel moment,
 Când după acele exameni ai trăit foarte intens stare din
 credere în tine.
 Foarte bine.
 Și dă voie să vezi ce ai văzut atunci.
 Și simți ce ai simțit atunci.
 Foarte bine. Dă-i voie acestei senzații să crească.
 Observă cine mai e în jurul tău.
 Trăiește pe deplin acest moment asociată.
 Vezi prin proprii tăi ochi ca și cum scena s-ar derula în
 prezent.
 Ascultă prin propriile tare urechi.
 Se zizează poate care e poziția corpului, cum se simte în t
 ine această resursă de încredere în tine foarte bine.
 Și poți să crești intensitatea cu care experimentezi aceast
 ă emoție de încredere în tine,
 dându-i voie să se manifeste în toată ființa ta și în jurul
 tău.
 Foarte bine.
 Foarte bine.
 Foarte bine.
 Si te invit usor sa deschizi usor ochii, si sa revii aici.
 Si sa-mi spui cat e ceasu in momentul asta, daca ar fi sa-
 mi-l descri cu cifre romane.
 Si in ce mate?
 Si daca ar fi sa-mi spui in ce ani suntem, folosind doar
 simboluri romane, in ce an am fi.
 Nu stiu.
 Ok? Break state, da?
 M-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m
 -m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m
 -m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m
 -m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-
 M-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m
 -m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m
 -m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m
 -m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m-m
 Că poți să faci orice. Foarte bine.
 Poți să crești această stare de emoție, de încredere în t
 ine.
 Și să deschizi ușor de toți ochii.
 Și să revii aici și acum.
 Încet în momentul prezent.
 Și să-mi spui, tă rog, câte femei și câți bărba sunt în sal
 ă?
 Mulți femeni.
 Femei, dar vreau să-mi spui exact.
 Ce simți?
 12, 13?
 Ce simți?
 Credere?
 Nu cred.
 Siguranță?
 Nu știu.
 Ba da.
 Ok?
 Foarte bine.
 Ce ai observat diferite în momentul în care te-am atins pe
 genunchi?
 Sunt sigura pe mine.
 Că e detașat, mereu atsat.
 Îndu-te-a.
 Și nu-i stop.
 Dar mai vreau.
 Asta a fost tot.
 Îmi place.
 Asta a fost tot. Aplauze pentru Laura. Vă rog, aplauze.
 Și eu să fac tot așa, când vreau?
 Stop, stop, stop.
 Ce ați observat la Aura pe parcursul procesului care a fost
 rapid?
 Da? Vi s-a apărut rapid, da? A fost clar că e rapid, nă
 dura mult.
 Ce ați observat?
 În mânătul în care a crescut intensitatea, i-a izărițit un
 zâmbet pe figură până după ură.
 Ce ați observat în mânătul în care aplicam ancora, a doua o
 ară, nu prima?
 Am văzut din nou zâmbetul în film.
 În momentul în care o asociam prin cuvinte,
 du-te acolo, vezi unde ești, nici n-a fost nevoie să-i
 explic mai multe,
 deși execiții-i mai lung.
 Dar e atât de rapid s-a dus acolo, unde ea simțit, ea stare
 de maxim.
 Am văzut rezultatele de-a piroa.
 De unde mi-am dat seama de asta?
 Era clar.
 A quitate senzoria.
 Mi-am dat seama că dacă aștept să citez tot textul de pe fo
 aie, pierd momentul de maxim.
 Bravo.
 Pentru că e atât de repede s-a asociat în momentul de înc
 redere în ea, încât nu mai a mai dat mie timp să mi-e explic
 ă toată povestea.
 Cum am știut să aplic ancora?
 De unde am știut când să aplic ancora?
 În momentul în care am presupus, evident subiectiv, pe baza
 calibrării mele și abilității mele de acuitate senzorială,
 că aura este foarte aproape de intensitate maximă a sent
 imentului, a emoții de încredere în ea,
 eu am aplicat ancora chinestezică, să numește, și în moment
 ul în care am aplicat ancora, ce s-a întâmplat la nivel de
 subconscientul ei?
 A legat emoția de încredere și de intensitate încreștere de
 gestul chinestezic de a o atinge simplu pe genunchi.
 Vreau să zic umăr.
 Te rog.
 Când o facem singur?
 În momentul ăsta.
 Nu facem.
 Foarte greu.
 Cum ne dăm seama?
 Maximul.
 Cel mai dificil exercițiu de ancorare este,
 dificil între ghilimele,
 este atunci când ghidezi pe altcineva,
 pentru că nu ai cum să știi ce e în lumea lui interior.
 Mai ales dacă, atenții, e închinestezic.
 Dacă e chinestezic
 și nu e vreun vizual sau auditiv,
 dacă e chinestezic, foarte greu îți vei dea seama
 de intensitatea maxima lui pentru că kinestezicul e atât de
 obișnuit cu emoțiile încă nu le manifestă.
 Pentru el o emoție de intensitate medie sau maximă e un fel
 … emoție.
 Un vizual, știi cum e?
 Intră în fribilații, pentru că nu e obișnuit să se asocieze
 cu emoțiile lui.
 În lumea ta interioară, când îți faci singur ție o ancură
 kinestezică,
 ea n-ai bineu ușor, pentru că nimeni nu are rău să știe ce
 simți, tu mai bine decât ea.
 Și când faci o ancură legată de o cuvânt sau legată de
 visuală?
 Asta o să întrebi?
 Ca să zic, nu.
 Că aici scrie o dată.
 Da, asta vrem să vrem.
 Acolo scrie eu singurul rău.
 De ce am făcut-o de două ori?
 Pentru că am atins maximul.
 Nu.
 Da.
 Pentru că n-am cum să știu 100% că am atins maximul,
 pot repeta procesul de ancorare de cel puțin 3-4-5 ori cât
 vreau eu.
 Dacă am un dubiu că emoția pe care o simt nu este pură și
 foarte intensă,
 mă după varianta creierii ancorii prin repetiție.
 Are sens?
 Și cred că condiția a fii să fie exactă în același contact.
 Evident.
 O ancoră...
 O ancoră chinesezică cum este aceasta.
 Am plasat unic, însă nerepetată la fel,
 adică dacă vreau să declanșez ancora de încădere și fac
 asta, nu e voie de clanșa.
 Sau dacă fac asta, nu pun mâna ca să-mi stric ancora.
 Sau eu fac așa.
 În orice alt gest, decât am ancorat-o, nu se va activa.
 Și dacă pun eu?
 Ia vezi.
 Păi cum văd?
 Este nevoie ca ancora să fie declanșată exact la fel așa
 cum a fost ancorată, ca intensitate și durată.
 Vei ține mâna pe ancora respectivă la fel de mult ca atunci
 când ai ancorat-o și cu aceeași presiune.
 Upa, încet, încet...
 V-am zis că-i drog.
 Nu, că acum... de aia am cerut voi, eh, pentru că această
 ...
 Ne vin cu o încredere că e...
 Atenție, este un gest foarte subtil pe care îl poți activa
 atunci când stai pe scaun și ai o discuție dificilă de care
 te teni.
 Ce mă doare pe mine să îmi activez ușor de tot ancora sau
 să îmi activez ancora la degetul sau la cureaua de la ceas?
 Știe cineva ce fac eu? Are sens?
 Trebuie să-mi pun atât de ancora...
 Cum a fost pentru tine?
 Foarte tare, wow!
 Vreți că le uiți.
 Dacă faci ceva greșit în procesul acesta de ancorare...
 După această anumită reclamație că nu l-am ancorat bine cu
 care...
 Că toată momentă în care Aura mi-a zis că e vorba de încred
 ere neacă, în momentul ăla a sentit doar încredere în ea.
 Nu încredere cu, nu știu, teamă sau cu ciudă sau cu, știi,
 încredere în ea.
 Am întrebat-o cât de ecologic ar fi pentru ea să simt ace
 astă încredere neacă.
 Poate pentru unii o să, nu știu, nu o să fim.
 Poate să zică, dacă așa mai multă încredere, bine, mă desp
 ar de soțul.
 Și zic, ok, stop. Nu despre asta. Ai să vorbim altfel.
 Schimbăm registru, schimbăm exercițiu, pentru că nu este ec
 olog.
 De vreau eu.
 De aia te-am întrebat ce s-ar schimba pentru tine.
 Cât timp tu numai ar fi o responsabilitate, dar presupus că
 este ecologic.
 Are sens? Deci verificați ecologia.
 Adică, ce resurse-ți dorești? Încredere.
 La ce ți-o dorești să o folosești?
 Păi încrederea serviciu public speaking, oricum, business.
 Ok, ecologic, ecologic.
 Bun, mai departe. Vreodată în viața ta ai simțit resursa
 asta?
 Și oamenii o să zică da 99%.
 Când zic nu, că o să se întâmple.
 Nu e cazul aici, dar o să se întâmple.
 Dacă întâmple, poate, vreodată, dacă lucrați cu oamenii, o
 să zică nu, n-am simțit încăderea mine.
 Ghiș ce fac atunci?
 Au-ți vreo situație de încredere?
 Să-i imaginezi.
 Dar dacă ai simțit vreodată încăderea în tine, cum ar fi?
 Păi nu știu. Păi ia, hai să vedem, nu vrei?
 Și mi l-am și băgat în exerciția.
 Zic, închid ușor ochii.
 Și să-mi spui, dacă cumva ai avea încăderea maximă în tine
 cum ar fi.
 de scrie oameni, locuri, dealuri, eu stiu ce vrei la acolo.
 Si cand zic, hai si cum sa simte, ma simt incazator, te sim
 ta incazator, da, maresc te senzatia
 si dau ancora. Intereri? Adica l-am bagat...
 Ce surmezit!
 Mai stau multe, ma puteți cam in ala si te invita in loc.
 Ok, ok.
 Te-ai facut tot cu mana ta.
 Bravo! Ok, dragilor, este un exercit...
 Cum e de puritate?
 Am întrebat-o când ai simțit-o și mi-a zis că n-am luat
 examen.
 Și că te-ai asigurat că aia este chiar pur, adică...
 Nu m-am asigurat, am presupus.
 După cum am văzut-o că vorbește despre aia, n-a vrut să ple
 ce de acolo.
 I-am întrebat-o, i-am vrut să-l duc în veană trecut.
 Dar a zis, nu, acum câteva luni sau ani, când am luat nu șt
 iu ce examen.
 Cum e multe de încredere clar.
 Tu nu poți să citești gândurile exploratorului.
 Te iei după ce spune el.
 Tu ești responsabil de întrebările și de deschidere și de
 raport.
 Răspunsurile pe care ți le dă el îi aparțin lui, n-ai cum
 să le scoți.
 În timp care e.
 Ok, dragilor, pasul 1. Înceri voie exploratorului să-l at
 ingi, chinestezic, pe braț, pe umăr, pe gât, pe deget, unde
 vrea el.
 Eu recomand zonagenunchilor că este neutră.
 Însă, poate sunt oameni care ținul vreau pe mână, sau vreau
 pe umăr.
 Alegeți locuri de ancorare care nu pot fi declanșate din
 greșeală de alți oameni în care știți în sala de curs.
 Deci nu ancorați o strângerie de mână, de exemplu.
 Pentru că veți da mâna și cu alții și nu știi ce declanșezi
 .
 Puneți o ancoră pe un loc neutru. Poate să fie oricare.
 Genunchii recomand eu pentru că de obicei sunt neutri. Are
 sens?
 1. Ceri voie o secundă. 2. Stabilești locul unde vrea să
 activeze ancora.
 Trei întreb care ancoră, pentru ce resursă, încredere, cur
 aj, limpezime, claritate, detașare, calm, pace, bucurie, nu
 contează, entuziaz,
 după care îl trebuie auzit, jocată în viața ta, ai simțit
 asta?
 Și o să zică, da, atunci te rog închide ochii și îi elicite
 zi stare, adică îl asociezi.
 Du-te în locul de atunci unde erai, vezi ce vedeai, vezi ce
 auzeai, vezi ce simțeai.
 Cine mai era acolo și în tot momentul ăsta în care tu vorbe
 ști îl calibrezi.
 Pentru că e foarte posibil, așa cum a făcut Aura, să intre
 direct în emoție.
 Și să fie...
 Și tu spui, nu, nu, stai un pic, că mai am aici.
 Observă tot, stai un pic, se simzează...
 Sar peste el, dacă vezi că exploratorul tău este foarte uș
 or ghidaj, s-a dus în emoție, calibrezi intensitatea și
 activezi ancora.
 Pentru ușor manipulabilitate, da?
 Nu, n-am spus asta. Am spus numai că te-ai asociat foarte
 repede... nu, nu, nu.
 Nu, pentru că dacă ți-aș fi spus...
 Duc într-un moment în care ai simțit maximă încăderea în t
 ine și când ai simțat aceea încăderea în tine, dă-ți seama
 ce ușor îmi vei dea banii tăi pe viitor de azi înainte.
 Ună de aici și una pe stoc. Duc-te bă de aici cu siktiri.
 Nu, nu merge.
 Cum îmi pun eu o ancură de exemplu în semn?
 Cum îmi fac un semn?
 Să îmi fac un semn.
 Exact, așa cum mi-ai explicat Lulie mai devreme și Lul Răz
 van.
 Exact cum s-a făcut procesul ăsta acum.
 Te duci într-un moment în care tu ai simțit starea aia pe
 care vrei să o ancorezi
 și faci semnul ăla în momentul în care starea ta e maximă.
 Și îl faci de două-tre ori ca să fii sigură că ai bifat și
 repetiția și intensitatea maximă.
 Are sens?
 Da.
 Ama?
 Când pui o ancoră kinestezică, unii pe saniță care ne-a l
 inițat și fie atentate?
 Nu îi pui ancoră kinestezică.
 Îi spui, poți să spună ancoră auditivă?
 Sau îi ceri voie să faci o ancoră chinestezică și o întrebi
 ar fi neplăcut sau nu vreau, că e o diferență.
 Nu vreau, nu vreau, sau e neplăcut că am deja o ancoră neg
 ativă pe atingere.
 Și o să avem imediat în seara asta, dacă nu mă dintre dim
 ineață, proces de dezancorare.
 Pentru că acolo e posibil să fie nevoie de o dezancorare.
 Acum ancorăm o resursă productivă, vă învăța imediat după
 aceea să dezancorăm alta care e neproductivă și care apare
 și ne limitează.
 Dar totul are legătură cu raportul cu exploratorul, întrebă
 rile pe care îi le pun eu lui și felul în care ghidez.
 Punct.
 Resursă, loc, când vreodată în viața ta ai simțit asta, l-
 associezi pe explorator, aplice ancora între 3 și 5, 10 sec
 unde, îți ia apăsat 5-10 secunde, ridice ancora break state,
 știți așa, da? Break state. Telefonul tău invers, uite la p
 ătrățele, zim numele colegilor în mod invers, abarnam, găseș
 te ceva, să-i duci atentie în altă parte.
 După care repesi procesul. Du-te din nou în momentul în
 care ai simții maxim de curaj, bam, și iar accesezi Ancora.
 De două ori, de trei ori, o dată, dacă vrei suficient, tu ș
 tii.
 După care îi distrage atenția și îi spui ai să testăm Anc
 ora. Și efectiv îi apești cu Ancora. Din senii, eu am pus-o
 să numere pe voi și am activat Ancora.
 Ca să văd cum... ok? Are sens?
 Vreau să lucrați cu persoane care n-au lucrat de modul 1
 sau care au lucrat foarte puțini.
 Aveți în sfer de ora la 10 minute de persoană. Revenim în
 sala pentru feedback și continuăm. Vă aștept!
 Mâna sus cu ea, plăcut execițiu? Ok, super tare, bravo! Mă
 bucur! Ce l-a făcut să fie atât de mișto? Că sunt curios.
 Asta nu am batut.
 Adică nu am înțeles ca să mă cuvânt cu Paul.
 Dar mă gândeam că am mai făcut între oriul acolo, dar dacă
 am făcut între totul acesta,
 de-așa am făcut între un anumit de ideologie.
 Din sătarea lui, adică emoția pe care îl amestec, a fost,
 în momentul în care am făcut în ei energie.
 Deci, eu am mai amuzat să amestec în ei energie, la cuint
 irea cei cei...
 La încât de multe ani, nu poți să-i faci cu varecare maximă
 , de care va aibă un film care e foarte...
 ...că tine este uita pe joc.
 Am vrut să mă afli cu că eu, ok, l-am mutat un pic la un
 alt concept, am înfolografat.
 De-a fost linii, atunci, că s-a lăsat mai multe de-o spre 3
 .000.
 Păi, eu am întâlcat că am măzut încălătoria în mine pe ide
 ea că Luntiana va trebui să trabuie la un concert în banii p
 ăvețuare.
 Este care mai avea pe tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare de tisare
 de tisare de t
 Ok? Ia să te inviți să faci altceva, ia mână dăpa ancora,
 închide ușor ochii și vreau să-ți dai voie să te gândești
 ca și cum în momentul ăsta
 ești în mijlocul acelui proces în care traduci mimi-cogest
 ual acel concert. Este ziua de luni, este chiar seară, tu eș
 ti la acel concert în care traduci mimi-cogestual.
 Observă cum te simți acum făcând această traducere și poți
 să activeze ancora chiar în momentul ăsta foarte bine și să
 -i dai voia acelei emoții să crească, să te învăluie foarte
 bine.
 Și poți să iei mâna de pe acea ancură foarte bine și obțin
 ți cum te simți acum.
 Observă cum te comporti, ce vezi și auzi, unde ești, poate
 cine mai este acolo în jurul tău și poți accesezi din nou
 acea ancură,
 știind deja că încrederea în tine e la o atingere distanță
 foarte bine, foarte bine, și doar observă ce se schimbă,
 cum crește această emoție,
 poate intensitatea ei crește, poate chiar și mai mult,
 foarte bine și poți să iei mâna acum de pe acea ancură și
 să observi cu cât încredere în tine
 Dacă faci această traducire mimico-gestuală la acest
 concert, pentru că e deja lunseară, aște descurși de minune
 .
 Observă cum te simți făcând acest lucru.
 Poate cât de ușor este, poate cât de bucuroasă ești că ai
 acceptat această provocare.
 Foarte bine.
 Și în ritmul tău și când consideri tu și numai de veme de
 atât, când e potrivit pentru tine, te invit să deschizi uș
 or.
 Și să revii aici și acum în momentul prezent.
 Și când duci ușor poziția corpului, foarte bine, încet, înc
 et și blând.
 Și să-mi spui cum a fost.
 Nu mai făcut.
 Ok.
 De bine, de mai puțin bine?
 De bine.
 Aoleu, serios?
 Nu trecea pe mine, nu trece la fără.
 Ok.
 Unul din secretele acestei ancorări pe care nu vream spus
 și nu ardei ca Monica acum la fileu,
 este că pot fi folosite nu numai pentru momentul prezent,
 ci pot să scrie din punct de vedere emoțional în momentele
 viitoare.
 Programare emoțională a unui eveniment pe care urmează să o
 susțin. Are sens?
 Future pacing se numește în NLP, adică mă duc în viitor și
 declanșez resursa pe care eu am în prezent.
 Iar subconștientul meu, pentru că nu știe viitorul,
 eu mă asociez în viitor în momentul care?
 Prezent.
 Și declanșând a încoră a momentului prezent de încredere în
 mine,
 va înțelege că în viitorul care va fi prezent peste câteva
 zile,
 eu am deja încredere în mine.
 Are sens?
 O secundă că vreau să termin cu Monica. În regulă, Monica?
 Îți mulțumesc de părțășire. Bravo, super tare.
 Te rog, Iulia.
 Deci, e chestia să aducă în mai la extrem.
 Cum îi când vizualizezi o întunire, conversația reciprocă,
 după două zile suntem trezati la fel?
 Cum îi programezi pe el?
 pe el, tu nu ai treaba cu el. Subconscientul tău înțelege
 numai ce vrei tu să simți ca rezultat în momentul ăla și va
 face
 exact, ca toate variabilele, adică inclusiv el, să se așeze
 în contextul în care tu te-ai programat.
 Este la fel că atunci când simți...
 Cunoașeți oameni care simt invidie pentru alții care au suc
 ces?
 Să dau oameni care simt
 invidie pentru oameni care au mai mulți bani decât ei?
 Sau familie, bani, mașini și așa mai departe?
 Nu, vorbesc de alții, nu de voi. De aia îmi scunoașteți oam
 eni, da?
 În momentul în care tu simți invidie, nu tu, alții, pentru
 ceva ce tu încă nu ai, îi transmiti prin limbajul preferat
 de subconscient, adică emoție,
 subconscientului tău că fix aia tu nu îți durești.
 Ești invidios pe oameni care au bani, fix, liniștit nu o să
 -i ai.
 Ești invidios pentru că subconscientul tău, Leon, că am văz
 ut că mai avem piștărei să mă bați,
 vorbește în emoții atât el cu tine, dar și tu cu el.
 Când tu simti ceva negativ în raport cu ceva ce aparent îți
 dorești,
 subconștientul tău leagă ceea ce îți dorești de emoții și
 spune
 a, banii te fac să te simți așa, ok, îi țin la distanță.
 Are sens?
 Da.
 Ești critic la nivel de oameni care au încădere în ei, te
 optici că vezi
 pe alții care au încădere în ei și sunt foarte evolubili și
 carizmatiști,
 te optici pentru că-i vezi, ok, nu o să fie așa niciodată.
 În schimb, dacă îți descoperi în tine abilitatea de a adm
 ira la alții ceea ce tu nu ai încă, îi comuniți la fel sub
 conștientul tău că și tu vrei aia și că e ceva ce îți place
 și ai nevoie și chiar îi benefică pentru tine.
 Când tu îi admiri pe cei care se comportă, sunt sau au ceva
 ce tu încă nu ai sau nu ai ajuns, îi transmiri sub conșt
 ientul tău totul prin emoție, ca acea resurse pe care tu o
 admiri, e ceva ce vrei să facă parte din tine. Are sens, Le
 on.
 La fel este și cu ce mi-ai spus tu, Iulia.
 Același proced.
 Asta nu e la fel, dar sunt prea multe.
 Exact, da.
 Așa, asocierea, și o să vorbim mult despre asta mâine,
 asocierea momentul viitor cu rezultatul pe care vreau să-l
 obțin.
 Dar mâine, tu, mă, asta facem.
 Numai obiective.
 Care e strategia a oamenilor care și ating obiectivele ușor
 și fără efort?
 Și de ce majoritatea oameni nu au habar că este foarte ok,
 chiar sănătos,
 Suntem făcători să nu suferi pe timpul cât te duci către ob
 iectivul tău.
 Dar vorbim mâine. Până atunci sunt curios cum a fost exerci
 ția.
 Sunt foarte curios. V-am văzut așa entuziaști și...
 Andreea?
 Da, dai pe-afară de wow.
 Nu mai dacă wow-ul noi, te rog, ajunge până la mine și dai
 pe-afară cu el.
 Ce a fost-o wow?
 Poți să te spui că centru poți fi faptul că te trină în car
 nea aceea, din atingerea cei care îi facem, că ne-ar învinde
 .
 Cât de ușor se poate activa?
 Sunt mulțumesc frumos.
 La voi cum a fost, băieți?
 Da, asta vreau să spun și eu. E un sens foarte simplu.
 Așa este.
 Pentru că în momentul în care îți dorești toasă fel de
 stare, în mod evident nu este o stare foarte tangibilă, ce
 va pe care îmi simți tot tipul.
 De-aia e departată.
 Corect. De-aia o doresc încă că nu am suficient de des.
 Bravo. Exact.
 Învățind-o identificând-o, legând-o de o chestie foarte
 tangibilă, foarte ușor, repet.
 Care este întâmplat bine?
 pentru că resursele emoționale vor fi parte din rutina ta
 emoțională de bază.
 Aduciți-vă amintește, la începutul zilei, cu cât mai des
 simt o emoție.
 Ea va ajunge să facă parte din linia mea de bază emoțională
 .
 La început e nevoie de ancorare.
 Dacă aplic ancora suficient de dezilnic, de încredere mine,
 nu va mai fi nevoie să aplică ancora,
 pentru că voi avea constantă atitudine de încredere mine.
 Are sens?
 A.
 Mersi, Răzvan.
 Și asta vreau să completez. Exact la ce-i spus tu acum la
 ultima frază, pentru că aplicând ancora, voi avea cea ce se
 zatia respectivă, desc,
 când am vrut să-mi găsesc sezatia de care vorbeam, emoția
 de care vorbeam, cum mi-a fost, greu sau ușor?
 Am fost greu, am stălat, am căutat, stai, fii, am încecat.
 Am auzit ceva de sauna cu aburi, eram pe filmul meu că și
 eu vrei am.
 Deci, care are adevine cea mai intensă.
 Te poate, te poate.
 Da, acela e lucrul. Eu am dat-o vreo nume, dar ce vreau să
 zic? De fapt, am zis altceva, ceva.
 Cred că e altceva doream.
 Și la mine sunt plina de șapte.
 Am văzut negativul, dar îmi se pare că e destul de serio.
 Nu am vrut să văd dacă pe mine sunt.
 Care este teizica de programarea evenimentului viitor?
 Ancorare intr-un moment viitor. Ce am facut eu acum cu
 Monica?
 Ce ai ancorat, chinestezic, resursa?
 Iti faci o ancora pentru o resursa pe care tu o vrei. La
 Monica a fost incadrenia. Era deja facuta.
 Daca nu era facuta, o faceam. Faceam exact exerciții cu voi
 .
 Să presăpune că e deja făcută. O asociez pe persoană sau pe
 tine, te duci și te asocizezi, știi ce înseamnă asociere,
 da?
 Mă duc în momentul ăla ca și cum văd prin ochii mei, aud,
 simt, văd cine mai e ok.
 În momentul viitor, observă unde ești, a venit ziua de luni
 , cum i-am zis-o la Monica, ești aici, la concert, tăi tăi
 cât.
 Și când consider că este momentul potrivit, evident subiect
 iv, ca acea ancoră să defină resurse, îi zic și acum active
 ază-ți ancoră.
 La câte de singuri, teoretic, nu ar trebui să funcționeze?
 Da.
 Astea punți de la cuțu-mea mai tare.
 Nici nu vă dați seama. Nici nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Nu vă dați seama.
 Astea cum te dea cu ceu mai tare.
 De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De
 ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?
 De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De
 ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?
 De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De
 ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?
 De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De
 ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?
 De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?
 Suntem gata să-ți alegem oțile.
 Trebuia să fii exact, trebuia să citești 5 cărți.
 Să te chinui un pic.
 Exact, sau să mă încești, să mă simt fericit.
 Stai un pic, că trebuie să meriți să mă simt fericit.
 Nu pot să mă simt fără ea așa că mi-am făcut-o la un curs,
 că mi-a zis horia.
 Stai un pic, că nu e așa, trebuie să sufără întâi.
 Dar asta din fericire, este doar convingere pe care ul
 terior le-am dezactivat
 împreună cu ea și cu colegii noștri.
 în sensul că am primit încuțit feedback-ul ăsta.
 Bă, n-are cum să funcționeze că e prea simplu.
 E ok. Nu mă crede pe cuvânt, vreau doar să o testez.
 Bravo.
 Încă un feedback sau două o mai vreau să știu cum a fost să
 exercițiu,
 înainte să înhiem ziua.
 Îmi se poate să de acum încolo, putem să ne ancorăm și
 de exemplu, într-un moment în care este timp
 fără relaxat și să ancorez în momentul în care...
 Da, chiar e indicat.
 Mi-a venit acum un prieten,
 Am vorbit cu el acum câteva minute în pauză și mi-a zis că
 a avut o reușită acum câteva zile super faină pentru el.
 În mod normal teoretic m-aș fi bucurat pentru el, pentru că
 , na, o reușită supărmișto, la care eu m-s aștepta, l-a luat
 păr un stupindere, el credea că o să fie mai greu, a fost
 foarte ușor, și aici încorează stara aia.
 Chiar dacă nu știi încă la ce o să-ți folosească, ancorează
 -o.
 Pe verighetă, pe ceas, pe ureche, pe mână, pe auditiv nu mă
 interesează.
 Anchorează-o pentru că e o stare foarte mișto, productivă,
 care nu știi când vreodată o să fie foarte utilă.
 Deci da, recomandarea mea e că atunci când te autosesezezi
 că ești într-o stare emoțională mișto, ancorează-o.
 Nici nu trebuie să știi când o să folosești. Doar ancorează
 -o.
 Da, cu tot dragul chiar te susin să faci asta.
 Bravo, mișto întrebarea, foarte bine.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_949264786.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_949264786.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_950844716.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_950844716.txt
--- a/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_961685503.txt
+++ b/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_961685503.txt