nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_424270616.txt

 Ce faceți? Cum sunteți?
 Bulversați.
 Eu mă bucur că n-au o cuvinte de astea, știți?
 Știu câte bucur, de aia și zic.
 Eu vreau să țin la mine, nu le zic toate, câte mi se întâm
plă, cât mi se pare.
 Doamne, vă rește să le zici pe toate, că nu...
 Cum să nu?
 Noi ne-am bucurat să le zici pe toate.
 Când ne-am regăsit mai mult în ele, vorbesc serios.
 Și de ce spui că ești bulversată?
 Sunt curios, dacă pot să-mi spui.
 Eu am plecat cu ultimul snap ce mi-l-ai dat cu vina nu este
 un sentiment, vina este o consecință unii manipulare
 Și de multe ori fi atentă că este auto manipulare, pentru
 că e posibil să nu fie cineva
 Spănându-mă pedința zi mâineață zic, asta-i că nu neapărat
 trebuie să mă manipuleze celălalt, poate mă manipulez eu
 Prefica mie, pe acolo
 Exact, vina e un comportament pe care ni-l autoinducem de
 multe ori fără ca cineva să fie acolo
 Gândiți-vă că sunt momenti în care noi ne simțim vinovați
 să aportăm la ceva ce am făcut sau n-am făcut
 fără să fie cineva acolo să ne arate la nau.
 Corect?
 Da, așa ne-au făcut.
 Dar e în comportament învățat.
 Uitați-vă la copiii care vin pe lume curați,
 cu harta goală, cum v-am spus,
 și ei nu știu ce e aia vină
 până când nu ni se spune ce e aia vină,
 până când nu sunt certați în legătură cu ceva ce au făcut
 sau n-au făcut.
 De aia spun că vina nu e naturală,
 E consecința mediului în care trăim, doar că e atât de miș
to implementat în cărerașul nostru, încât de multe ori ne
 autoflagelăm și ne creăm sentimentul de vin în raport cu ce
va ce am făcut sau nu am făcut, fără să fie cineva acolo
 care să ne...
 Asta e autosabotaj, dacă vrei. E un program, la fel e acolo
 un programare, care spune, a, nu pot să fac asta, că mă sim
t vinovat.
 Nu, ți-am spus singura măsură în care e bine să faci sau să
 nu faci ceva în viața ta, raportat la orice domeniu,
 este 1. cât de fericită ești făcând sau nefăcând acel ceva,
 și 2. cât de ecologic este pentru tine și sistemul din care
 faci parte,
 ca să nu credă lumea că, bă, da, tu ești miezul, faci ce v
rei chiar dacă faci altul la rău. Nu.
 E ok să fii tu fericit sau fericită și să ții cont și de f
aptul că ești parte dintr-un sistem sau mai multe sisteme,
 cuplul, serviciu, familie, care-or ai posibil să le faci un
 rău întregii limele
 prin fericirea ta. Asta înseamnă doar că trebuie să schimzi
 strategia,
 nu să renunzi la fericire. Dar despre asta vorbim astăzi.
 De-acolo mi s-a născut o altă întrebare.
 Că vina nu este o emoție, ci e iertarea.
 Am spus că nu e emoție, am spus că nu e naturală.
 Da, s-a spus că nu e naturală. Și iertarea ce e?
 Un proces. E liberare.
 Iertarea e liberarea de vina.
 Si cele mai mari, cele mai profunde procese de iertare pe
 care le-am ghidat sau prin care am fost ghidat, la randul
 meu un an de zile, nu au fost cele in care eram iertat de
 altii.
 Iertat de tine, stiu. De acolo e problema. Tu te inovatesci
.
 O sa vedeti la modul 7, in Bootcamp, la modul 7, o sa avem
 niste exercitii foarte misto de auto-iertare.
 de autotuiertare.
 Și până atunci o să fie câteva, însă la modul 7 o să fie
 cireașa.
 Pentru că cele mai mari schimbări care au apărut în viața
 mea
 de-a lungul timpului au fost cele în care am renunțat să mă
 învînovățesc
 eu pe mine, nu sistemul, nu
 părinții, nu soția, eu.
 Și am renunțat la programul ăla în care ceva îmi spunea să
 mă compar.
 Dar o să învățăm, adică până îngelea modul 7
 o să avem deja tehnici, concepte și exerciții
 de obicei care se ne ducă din... Aia o să fie doar cireașa.
 Profundă, mișto și semnificativă, dar doar cireașa.
 Adică până acolo, scopul meu și intenția mea
 este ca voi să aveți deja acel
 programel de dez învinovățire și de iertare instalat.
 Da, și mi-am dat sema de ce, dar mi-a recomandat așa de
 instant acest curs.
 Că discutasem cu el într-un context amical la masă,
 am renunțat la relația efectivă cu fostul în sos de și
 divorțul,
 pentru ca apasa un buton, exact asa m-am exprimat, apasa un
 buton care declarceaza mine in monstru, care nu mai pot
 controla si invina efectiv la propria sa curiasc sa-i spar
 capul.
 Ca orice relatie clasica de cuplu.
 Eu zic despre mine lucruri care nu mi s-au mai intrebat.
 Nu cunosc relatie de cuplu care sa nu fi ajuns in punctul
 ala.
 Serios vorbesc, nu clumesc.
 Deci cine crede ca relatie de cuplu este numai lapte, miere
, frumos, lugul, lugul, poney, roz, copilasi, pensie si somn
 de veci, sunt si ala.
 Adica e departe, de adevar.
 V-am spus si acum in modulul trecut, dar tu nu ai fost,
 cred ca nu. Nu stiu daca am modul 1 sau modul 2.
 Nu există din punctul meu de vedere curs de dezaltare
 personală mai profund, mai eficient și mai pe termen lum,
 care să te invită la evoluție, mai clar decât o relație de
 cuplu stabilă pe termen lum.
 Nu există din punctul meu de vedere. Deci și știu ce spun,
 credeți-mă că nu există.
 Nu există. Problema, întreghi-lile mele, apare că oamenii
 nu înțelegă asta și au convingeri
 false, întreghi-lile mele, și o să mai vorbim despre asta,
 despre ceea ce ar trebui să însemnă relația de cuplu,
 au așteptări nerealiste și la prima sau a doua sau a cinci
 a provocare la care nu mai fac față, pleacă.
 Dar nu înseamnă că nu-i bine că pleacă, că uneori e bine că
 pleacă, pentru că o relație de cuplu,
 pe cât de bun e cad curs de dezvoltare personală, pe atât
 de toxic poate să fie.
 Adică când apare agresivitate verbală, fizică, manipulare,
 șantaj constant, în momentul ăla nu mai e ce căuta acolo
 pentru că nu mai este cum?
 Ecologic! Bravo! Ok, deci e echilibru. Eu când spun că o
 relație de cuplu serioasă este ce am făcut cu o dată
 personală, este ar limită.
 Și aici mă refer la ecologia oricăruia dintre parteneri. B
ine? Deci să nu o luați acum, a, gata, trebuie să stau să o
 sufăr, că a zis ori a că e în curs bun de zvăzit.
 Nu, nu e asta ideea. Ideea este că din relații de cuplu, d
acă ești atent, înțelept, deschis, matur și spui întrebările
 corecte la momentul potrivit,
 și asta facem aici învățând să facem asta, o să-ți primești
 cele mai faine răspunsuri pe care ai putea să le primești
 și nu o să le primești în viața ta la un curs.
 Sau de o altă persoană, cine știe, poate, doar de la un șme
cher, dar altfel...
 Glumesc. Eu am încercat.
 Da, ți-înțeles, acum glumesc, glumesc, dar ți-înțeles ideea
.
 În relații de cuplu, când aud fraze de genul și nu-i prima
 oară și le înțeleg că am fost acolo și trec până ele câteod
ată, mă bucur.
 Pentru că o relație de cuplu, la modul standard, e o glindă
.
 Partenerul nu e acolo să ne facă fericiți,
 și partenerul e acolo să ne arate ce avem în noi,
 pe lângă ce știm deja că ne place că avem în noi.
 Partenerul de cuplu e acolo să ne arate și ce nu ne place
 că avem în noi.
 Problema este că în momentul în care ne arată ce nu ne
 place că avem în noi, plecăm.
 Spuneam, a, stai un pic.
 Scoți cei mai rău din mine. Ați auzit fraza asta?
 Nu, al cineva.
 Eu aș veni, nu voi, dar al cineva.
 E, știți ce zic eu atunci?
 Foarte bine că scoate, că dacă n-ar scoate cei mai rău din
 tine, ar rămâne acolo.
 Da?
 Valda, n-ar spui că ieți așa cam după o perioadă de surdie
 lume de...
 Păi nu iese din prima zi.
 ...ci ajungi la 10 ani, tine, că suntul știu, că-l întâmplă
 atunci, acum.
 Nu e din prima zi, că în prima zi e lugulugul, ialealea.
 Respirație nu știu cum.
 Hai să respirăm contratimp prima oară la început, hai să ne
 pune măscuța aia frumos și aranjată.
 bărbații să tatuează femeile, să coafează și să fardează,
 să arătăm bine, frumos.
 Și când am prins nebunul și nebuna,
 gata, ești al meu.
 Hai să-ți arăt cine sunt de fapt.
 Pac și pică măscuța,
 ridicăm preșul,
 hai să-ți arăt ce am adus cu mine în relații din trecutul
 meu, din rănile mele, din...
 Hai să-ți văd ce ai ajuns și tu.
 Și încep să arâncăm cu bulgări de zăpadă artificială
 ca să ne scoatem unul pe celălalt din zona în care credem
 că ne e cel mai bine.
 Relatia de cuplu este un curs de solutare personală intens.
 Oamenii nu îl iau așa, oamenii îl iau ca un dat.
 Avem tendința de nebucura de parteneri sau parteneri de cu
plu în momentul în care considerăm că gata.
 Avem verighetă, sau avem clasica, rămân cu tine până la mo
arte din cuvinte sau din actul de căstărie, și ne relaxăm.
 Îl luăm pe celălalt, indiferent că e un el sau un ea, ca pe
 un dat, ca pe ceva ce ne aparține.
 Nu ca pe ceva ce ar trebui să câștigăm în fiecare zi ca să
 fie acolo lângă noi, la nivel de atitudine, respect, sprij
in, deci proc.
 Nu. Ești cu mine? Salut! Nu mai ai prijnicări? Ba, acum am
 permis chiar să mă și relaxez, să dau și în tine.
 Să-ți arăt cum e? Gândeți-vă un pic. Cui facem cel mai mare
 scandal pentru lucrurile mărunte?
 Celui pe care îl iubim. Pentru că dacă vine un musafil la
 noi în casa și face ceva firimituri pe jos, intră în călțat
, stai liniștit.
 Stai linistit.
 Du-te, te rog. Nu conteaza ca am muncit ca un sclav pana se
ara sa fac curat, ca stiam ca vin musafiri.
 Du-te, intra incalatat. Recunoasa scenariu?
 Doamne fereste sa intre incalatat copilul, sotiia sau sosul
.
 Ca s-a dus sa deschid portile iadului.
 Tu nu stii cat am muncit, tu nu vezi ce fac, atentie, e val
abil si la barba si la femei, de acord?
 Concluzia. Ca sa poti sa iti vorbesc curat, trebuie sa te i
ubesc.
 Trageți concluzia, pentru că pe ala îl iubești, dar fix cu
 ala te comporzi mai rude
 Cât te comporzi cu străinii, mâineori.
 Bineînțeles, față de străini porți niște măști.
 Și față de ce iubiți porți niște măști.
 Da. Ajungem acolo, cet în cet.
 Mersi de împărtășire. Înțeleg și apreciez.
 Cum v-ați trezit? Ce v-a dus dimineața?
 Ce s-a așezat de ieri?
 Uite, chiar la seara când am plecat, că îi spuneam, anei
 voi, am început să devin așa, ușoate, pende, năopesc.
 Dar cred că vorbesc chiar în numele, în numele celorlalți,
 dupătoate că știu.
 Probabil.
 Dar cred că fiecare dintre noi are un moment, are o latură
 pe care o ating și care te ține aici.
 Aici unde?
 În tipul ăsta de subiecte, nu ne apărați fizic locul, mie î
mi place neonul al treilea.
 Este o chestie intensă, o chestie cu care rezonez subiect
ele de dezvoltarea lor, sondarea care nu e tocmai confort
abilă.
 în spre dezvoltarea voastră și a mea, în primul rând, că și
 eu fac asta în fiecare secundă, atât de voi.
 Însă nu mereu va fi confortabil.
 De aia e contextul perfect să nu fie confortabil, pentru că
 pălângă inconfortabil, este și safe, aici.
 Și asta e responsabilitatea mea și a colegii d-on mei.
 În afara acestui context, una irargă să-și fie un context
 safe,
 unde poți să spui la propriul sufletul pe tavă să vezi ce
 ai de făcut,
 care e direcția în care i-ai de mers, să fi și sprijinit fă
ră să fii singur.
 Mersi, de feedback apreciz.
 Multumesc.
 Daca asta simti,
 ca te ajuta,
 ma bucur pentru ca asta e si intentia noastra si a echipei
 mele.
 Marfa.
 Mersi, ok, ma bucur.
 Te rog.
 Eu mă observam cu fricile la mine
 dupa ce am vazut-l asa,
 mă pare destul de alterata.
 Mă bucur.
 Dar nu e foarte ales,
 foarte ales, foarte noua.
 Eu nu proces, nu cunosc pentru ea, dar o pun si in vizit,
 si nu stiu de unde vina.
 Pe care le ganduram cu vulnerabilitatea, asa o data, si vre
au sa-i descriam, ca nu se disting.
 Ce e inconsultabilă dintr-o modulă cu o simță de depreție,
 așa, mică depreție, la modul...
 Ce caut eu aici? De ce pute eu acum aici, nu la tine? Mă
 treabă toate oamenii să se facă și așa și nu e locul meu a
ici.
 Nu e locul tău unde? Acolo, unde eram.
 Deci, nu prea am învățit iasă, am trebat de pădere și 20 de
 ani de acum încolo, în mineața și în feara, ne văd în lum
ina zile.
 Ce mă bucur că aud!
 După aceea, se întâmplă de alistea de sens, ca eram așa, în
că un pic de rapiditate, nu învățeam.
 Dintr-un când era, încercam să te sub-control.
 Și în relația de cuplu-i spuneam că îmi doreau să încearcă
 așa, să facă din ticuri mișcătoare așa.
 Și pentru mine stabilitatea...
 ...compea.
 E normal, înțeleg.
 Că, probabil, are legătura cu trecutul meu, când știu din
 ce cum, că mama m-a lăsat cu făici pe colă pe răjă, nu mai
 prea s-o următ.
 Și, de la un caz, oricinei m-a făcut.
 Înțeleg, înțeleg.
 Și, probabil, e înceamnă de abandon, ca părintea.
 M-a găsită niște alți cu care nu sunt.
 Nu m-aș duce atât de departe.
 Nu că nu ar fi adevărate, nu că nu ar fi de curățat acolo
 ceva, nu că nu ar fi de integrat, dar nu mă aș duce atât de
 departe.
 Vreau să mă întorc un pic la ce spui că simți după modul.
 Deci doar după modul simți-o...
 Mai spui noi odată că e dat o nume și nu știu cum i-ai spus
.
 O stare alterată.
 O stare alterată.
 Aștia nu e neapărat cu niciunul.
 Ok, asta e bine.
 Și de furie?
 Nu știu.
 Furiie față de?
 Strict hipotetic.
 Strict hipotetic.
 Păi era lângă mine.
 Strict hipotetic.
 Strict hipotetic era lângă mine.
 Și care ar fi furia? Nu știu.
 Dar dacă ar fi care? Fii ăsta.
 Cât de tare a fost.
 Da, dar e posibil iar să fie doar un apăsător de buton, nu
 o țintă, nu un motiv.
 Poate să fie doar o persoană...
 Dragilor, scuze-mă, mă turc imediat.
 Partenerii ca să facă o parenteză.
 Partenerii de cuplu ajung să fie cei mai buni...
 În casatori.
 Nu, nu, nu, numai.
 Da, și în casatori, așa este.
 Să nu numai asta.
 Cei mai buni, întregilimele metaforii, dacă pot să zic, apă
sători de butoane.
 Nime nu ajunge să te cunoască atât de bine cum te cunoaște
 un partener de cuplu fără să-și propună asta,
 încât atunci când ești cel mai zen posibil și ai toate zile
le aliniate și ai toate emoțiile așezate și ești tu cu înger
ii mai în pic și ajungi pe Fântul Petru,
 apare partenerul de cuplu într-un moment și îți apasă fix
 pe milimetrolea de butonel pe care tu credeai că nu l-ai.
 E bine că se întâmplă asta.
 Pentru că partenerul de cuplu făcând asta îți arată unde ai
 încă de lucru.
 Doar că nu e o lua în personal.
 Atât. Dacă n-am lua o personală și am zice,
 a, ok, uite, încă un buton de care nu știam.
 Interesant. În momentul ăla crește.
 Același lucru îl facem și noi.
 Evident.
 În specie al voi, dragile lor femeilor. Așa e. Nici nu fac
 griji.
 Da, nici nu explic.
 Da, ce felete!
 Da, stiu! Le vedeti asa laser!
 Cand te creu, atunci te zbate!
 Corect! What a dis button do!
 Nu ca era Didi, ma, nu era Dexter!
 Era Sorsa, stii? Ca Sorsa apasam mereu pe butonul airea!
 Exact ce ziceam!
 Ana, revenind...
 Ce te-nfurie? Înainte să se declanșeze furia de oricine ar
 declanșa-o, că el o declanșează.
 Dar nu el o crează?
 Știeți ce preferăța am făcut?
 Dar nu o face intenționați, atenții.
 Să trezești în viața SOMFURIAZ!
 Ce zi mișto pentru SOMFURIAZ!
 Ce facești? Calmă, da, stai un pic.
 O cafeașu' pinte de fiecare.
 Nu e chiar asa. Te rog.
 Si pun pariu ca si tu stii. In el.
 Pun pariu ca si tu stii in el.
 Ai observat cum a ignorat ce am zis, da?
 A fost vizibil de doua ori, da? A fost special, da? Bine.
 Hai sa treaca pe langa mine.
 Da.
 Matrix.
 E in regula, inteleg perfect ce spui.
 Stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai, stai,
 stai, stai, stai,
 Însă, eu vreau să mă torn la ce ai spus care e legătura înt
re stările tale de confuzie și modul.
 Că acolo am simțit că e ceva important.
 Înțeleg ce îmi spui tu.
 Întreb.
 Pentru că e un tipar pe care l-am săzat, e posibil să fii.
 Și aici nu știu de aia întreb.
 E posibil că după module informațiile pe care le facem, ex
ercițiile, conștientizările tale,
 chiar dacă nu vin de la mine, doar de la tine, de revelați
ile personale pe care poate le împărtășești, poate nu,
 să fie atât de mult în contradicție cu tot ceea ce ai crez
ut și ai făcut până astăzi,
 încât e normal să fie în conflict cu cele care intră noi?
 Adică să înțelegi cumva validitatea celor noi, eficiența
 testată, că o și testezi, unele, da?
 În contradicție cu cele pe care le-ai trăit până acum toată
 viața ta,
 să creeze un conflict între cele vechi și cele noi?
 E posibil.
 POSIBIL. S-au pus si timpul care vin la starea de genitigur
anta care...
 Ca o sa seama exact, ca un lucru sau chiar un obiect e mult
e sau...
 sau simt ca nu stiu ce, zi-mi suna asta, dupa module sau d
upa un exercitie, o sa vedeti ca sunt exercitii care ne scot
 inclusiv pe mine din zona de confort si ne simtim ceva de
 genul, ba nu mai stiu poate cine sunt, nu mai stiu ce e
 real, nu mai stiu ce e valorile mele, nu mai stiu.
 Dar in momentul in care suntem confuzi, e un semn ca ne pun
em intrebari.
 Si e valabil si la mine, cand ma simt confuz, stiu ca at
unci cresc.
 Nimeni nu isi pune intrebari intr-o situatie de zen.
 Nimeni nu isi pune intrebari despre sensul vietii si valo
area lui si ce face el si cat e fericit el sau cum face sa f
ie mai fericit
 sau ce schimbări ar putea să facă în viața lui atunci când
 e foarte fericit, stăți de acord?
 Toți facem asta când suntem confuzi.
 Sau când ceva din exteriorul nostru ne îndeamnă către o
 direcție și simțim un conflict cu vechiul cu nou.
 Atunci apar întrebările.
 De asta, în momentul în care primez feedback de sunt confu
zi, eu zic... bravă!
 Pentru că înseamnă că în momentul ăla spui întrebări.
 Nu știu ce răspunsuri o să găsești.
 Aia e o altă etapă.
 Dar faptul că încep să spui întrebări pentru mine ca ghid,
 E valoros. Înseamnă că am făcut ceva ce te-a încurajat să
 iei schimbarea în calcul.
 Și faptul că mă duc mai departe.
 Mă bucur de confuzie a colegilor, a voastră și a mea, însă
 mă bucur și atunci când...
 Și atenție, nu o zic la modul sadic, ca să se înțeleagă...
 mă bucur atunci când îmi spuneți sau înțeleg că voi sau o
 altă persoană cu care lucrez sau am lucrat în orice context
, suferă.
 Când au durere sau suferință, o parte din mine zice,
 perfect.
 Dar atentie, nu am modul să adic de mă bucur de durerea om
ului.
 ci mă bucur că în momentul în care simte durere înseamnă că
 își pune la îndoială harta mentală.
 Harta mentală e modul de gândire, vă aduceți aminte, da?
 Plin de tot felul de informații, programele, emoții, rândip
are de comportament.
 În momentul în care suferim fizic sau emoțional conflicte,
 ce-o fi acolo,
 În momentul ăla ne punem la modul cel mai propriu la îndo
ială harta mentală care ne-a adus acolo până în momentul ăla
.
 Pentru că n-am fi ajuns acolo dacă am fiat o harta mentală
 corectă, de acord?
 Dacă n-ar suferi, nu mi-ar pune o landoială. Aș considera
 că e perfect.
 N-am nimic de schimbat când nimic nu mă doare.
 De asta o parte de mine atunci când aud sau simt că o perso
ană are o conflict interior sau o suferință,
 știu că e momentul oportun, 1. să-și pună întrebări, 2. să
 facă schimbări în harta mentală.
 Pentru că harta mentală e flexibilă. Nu va da, va rămâne aș
a tot timpul, fie va crește, fie la un moment dat va se va
 rigidiza și va scădea.
 În momentul în care suferim, este o invitație la creștere.
 Are sens? Da.
 Da, sunt acolo pentru om, să vă sprijin și voi fi mereu cât
 pot, cu mare drag.
 Însă, o parte din mine, pe lângă rolul de trainer și de
 guide și de partener de drum în călătoria asta,
 o parte din mine zice, ok, iese, îmi e mai ușor să lucrez
 cu un om care conștientizează că suferă și că-l doare ceva,
 scuză-mă.
 Decât să lucrez cu un om apatic care zice, n-am nimic de
 schimba, totul e ok, viața e grea, așa o să fie.
 Cu ăla am atât de mult de lucruri cât de multe ori nici nu
 mă bag.
 Da, vin oameni la mine care spun, bă, vreau să lucrez cu
 partenerul meu de cuplu sau cu bibita mea sau cu mama mea
 Și zic, dar care-i situația? Păi, uite, nu vrea să facă nim
ic, nu știu ce, nu-i fericită
 Zic, ok, nu e cazul. Eu, în momentul ăsta, nu mă bag
 Da, un psihoterapeut care poate să îl sprijine mult timp,
 eu nu am atât de mult timp, să îl supravieze, să îl sprij
ine, să îl ghideze o săptămână, o două, trei, de cinci ori
 pe o săptămână cât are nevoie, da
 Dar eu, la nivel de ce fac eu, nu am nici timp, nici ener
gie.
 De ce? Pentru ca un om apatic nu e motivat sa se schimbe.
 Un om furios e perfect. Trebuie nu mai sa-i dai un bocan la
 glesna si sa-i arati o directie.
 Si e carbid, sa duce ca racheta. Are sens?
 Cam cam vanzer.
 Cum?
 Cam cam vanzer.
 Cam cam vanzer, nu stiu.
 Ok, o secunda. Ia, ca o vrei sa spui ceva.
 Dacă suferi atunci îți prind întrebări și crești.
 Da. Nu, nu, ești invitat la crește. Nu înseamnă chiar o să
 crești.
 Pentru că poți să spui întrebările greșite.
 E treb de a-ți dă, dacă ești ghidat și ajutat.
 Dacă ești ghidat și ajutat, pentru asta sunt eu aici.
 Dar nu există și varianta cealaltă prin suferi.
 Ba da.
 Sunt și obligatorii.
 Deci suferinta nu este singura cale de evolutie.
 Din nefericire este cea mai desintalnita.
 V-am spus la inceputul modului 1, cred ca in prima sara, d
aca nu in prima zi,
 cea mai rapida cale despre evolutie, rapida, este modelarea
.
 Ce fac altii bine? Si pot sa fac si eu.
 Fara sa astept sa sufara. Asta face un om matur, deschis,
 care in trecut ghiste.
 Ghiște. A suferit al Nibir de mult ca să înțeleagă că nu-i
 neapărat necesară.
 Varianta 2. Din nefericire cea mai întâlnită, dacă prima e
 cea mai rapidă, asta e cea mai întâlnită,
 e nevoie să suferi o perioadă până când să înțelegi că e ne
voie să faci schimbări în viața ta.
 Și asta tot îmi ajută populația. Nu înseamnă că e bine. În
seamnă doar că e cea mai întâlnită variantă.
 Oamenii care ies din etapa aia sunt aici.
 Care inteleg, nu-i neapărat necesar să suferi.
 Ok, a fost o dată. A fost de două. Ok, și-a treia oară.
 Dar a patra, e posibil să fie nevoie să fac ceva diferit.
 Și atunci încep să spun întrebări înainte să suferi.
 Încep să ai mintea deschisă și în somn, cum îmi place mie
 să zic.
 Încep să observ la alții ce fac bine lucruri și încep să le
 prezi să le modelezi,
 fără să ajungi să zici, ba, asta e amplică, poate n-am nevo
ie de ele.
 sau te n-am nevoie de ele. Nu, nu lasă-le că observi o at
itudine, observi o atitudine, observi o atitudine, observi o
 atitudine
 și pac și ei câte una, câte una, câte una și la un moment
 dat să parcă sutile și ajungi să faci schimbări în viața ta
 rapid
 fără să mai fii nevoie să fii invitat de suferință. Suferin
ța e o invitație la creștere.
 Mult oamenii o refuză. Cum fac asta? Se obișnesc în ea.
 Și spuneai, ai, normal să suferi. Așa-i viața. Ați auzit o
ameni? Nu voi. Alți. Da?
 care zic că e normal să suferi. Păi ce-i viața fără suferin
ță?
 Nu simți că trăiști.
 Nu simți că trăiști. Trebuie să suferi ca să ajungi nu știu
 unde.
 Bine, prietenii, succes.
 Mie îmi place să fiu fericit.
 De la început până la final.
 Da, am trecut până etapa de suferință.
 Nu eram aici dacă nu suferiam la rândul meu.
 Foarte bună întrebarea ta.
 Mulțumesc.
 Am un prieten de la unui cuțin.
 Mă, nu se trece de ce nu se-l suplară.
 Pe toate foarte prietenii a frumia asta.
 E de neapropia asta.
 Și după așa mă știu cum se întâmpla, că...
 Uite, am învățat alențea aia, aia, bă ce prost.
 Mă, ce super și tu...
 De câte bucur.
 Da, dar tu vezi beneficiu.
 Sunt oameni care, pe de altă parte, fuga tău de mult de su
ferință,
 încât nu o să evolueze niciodată.
 O să stea tot timp într-o zonă de confort aparentă,
 până când la un moment dat o să fie luați pe sus.
 Și când zic fuc de suferință, mă refer la fuc de
 responsabilitate, fuc de relații de cuplu, fuc de asumarea
 unui maturități, familie, job, obiectiv pe termen lung și a
șa mai departe.
 Sau conflicte în relații și arpanează-le închis.
 Da, fuc de orice fel de conflict cu altă persoană sau cu
 partnerii de cuplu ca nu cumva să fie puși în situația în
 care să scoată ceva din ei.
 Dar mi se pare o diferență foarte destul de întâlnită, o
amenii care evoluează pentru că și-au dat seama că se poate
 și fără suferință.
 Citind o carte, întrebând un prieten, întrebând un mentor,
 un ghid, un coleg, mergând la un curs sau punându-și sing
uri întrebări,
 e o variantă și ăștia sigur au suferit la un moment dat.
 Și varianta 2, suferi, ești invitat la evoluție și e pos
ibil să refuzi.
 Dar suferința din punctul meu de vedere, metaforic, atenție
, nu sadic, este un semn bun că este momentul în care ne pun
em la îndoială propria harta mentală,
 propriul mod de gândire care până în momentul ăla a funcț
ionat, de atunci încolo nu mai funcționează pentru că altfel
 n-am suferit.
 Corect? Modul 1. Singura măsura în care îmi apreciez harta
 mentală este cât de fericit și ce rezultat îmi aduce.
 Nu mai aduce un rezultat bun, harta nantala este inca incor
recta.
 Atat atat.
 Si sunt oameni care functioneaza pe acelasi sistem,
 zeci de ani de zile si nu schimba nimic.
 Pentru ca au impresia ca daca ceva a functionat azi,
 maine va fi la fel de valabil.
 Nu.
 Niciodata.
 Daca este un lucru garantat in tot universul asta,
 si mi-a fost greu sa il inteleg la inceput, acum multe ani,
 dar acum imi bazez succesul
 emotional, financiar, familial, cuplu, pe chestia asta în f
iecare zi,
 este un lucru garantat în univers și anume schimbarea.
 Este singurul lucru pe care pot să vă garantez că e valabil
 în fiecare secundă de când va să născuși
 până când trecem în altă dimensiune.
 Schimbarea, nimic nu rămâne la fel. Bă, nimic!
 Când înțelegi chestia asta, devii mult mai flexibil.
 și stabilitatea pe care o caut devine o falsă stabilitate
 pentru că nu există, de fapt, e doar un concept.
 Atitudinea în fața instabilității, în schimb, e posibil să
 conteze mai mult decât sentimentul de stabilitate.
 Are sens?
 Confortul fața de schimbare.
 Să te simți confortabil, bravo.
 Să te simți confortabil în incertitudine.
 Dacă e o abilitate pe care vă recomand să o exersați, o at
itudină în mentalitate care mie mi-a schimbat viață total,
 este să îți dai voie să exersezi atât de mult încât să te
 simți perfect în fața incertitudinii, instabilității.
 Să renunți la control, exerciția de la modul 2. Să îți dai
 voie să faci un pas în spate, să spuiți, bă, orice se întâm
plă, eu sunt ok.
 O să... nu știu cum acum, dar o să fii ok. E o atitudine
 care se antrenează.
 Citi Alan Watts, Înțelepciunea Nesiguranței.
 În direcția asta.
 Alan Watts, Înțelepciunea Nesiguranței.
 Ana, vrei să mai spui ceva și scuză-mă că m-am îndepărtat
 un pic.
 Da, vreau să spun că s-a întâmplat că, după la ce spui
 internet modului, mă spun acum, ce am făcut eu am observat.
 Chiar dacă am fost bichică, chiar dacă am fost într-un fel
 în care nu mi-a plăcut,
 aș fiți să mă observ.
 Și atunci mă trezeam și îmi ținem bărți din așpa.
 E o etapă intermediară bună.
 Nu, e perfect.
 Dar nici nu vreau să o schimb.
 Că erau și cugeau în continuă, doar că am fost așa și câte
aua ea.
 Chiar și chiar m-am dat seama pe lucrul ăsta.
 Da, da, nu aș facă patrieții asta, dar el apăsa niște buto
ane, știe că le apasă și într-un moment...
 Merite, dă-l în fasole.
 Deci, da, mă, că e ceva de ce-i place.
 Nu mă aș zice atât de departe, țeamnă că-i place de ce-i ac
olo ce-i place.
 M-aș opri la, apasă niște butoane, poate știe că le apasă,
 poate nu, dar e un efect a ceea ce face și el.
 M-aș opri acolo, la, îi place, îi place, de ce-i place, nu
 știm, încă e subiectiv, e presupunere.
 Însă vreau să te încurajez să te aplaud metaforic pentru f
aptul că ai înțeles
 și mă bucur că ai ajuns la tine, că schimbarea nu apare dup
ă o secundă p-alta direct la nivel de intenție.
 La început, și vreau să vă încurajez din nou pe tot să face
ți asta,
 este cea mai bună soluție ca o perioadă să observi ce vrei
 să schimbi, nu să ceri să schimbi.
 pentru că nu ai cum să schimbi ceva ce nu observi mai întâi
 că e nevoie să fie schimbat.
 Dacă vrei să schimbi ceva la tine și atitudina ta este de
 genul
 vai ce nasol, nașpa, urât, gras, grăbit, recalcitrant, bici
, sunt, etc.
 În momentul ăla îi spui sub conștientului tău, bă, nu mă
 simt bine când observa asta la mine.
 Asta-i spui lui.
 Cand el intelege asta, zice ok, de azi inainte nu-ti mai do
ar voie sa observeasca.
 Ca va ca nu te simti bine ca observeasca la tine.
 Hai sa te faci sa ignori asta.
 Nici nu se-ti mai dai seama.
 Si devii ignorant intre ghilimele, fata de proprile tale...
 Da? Bici undercover.
 Nu zic ce stia.
 Devii ignorant fata de proprile tale greseli,
 pentru că ei spuți sub conștientul tău constant că nu te
 simți bine atunci când constați că tu ai de lucru la tine
 În schimb, dacă aplici atitudinea asta, pe care mi-a scos-o
 acum în evidența Ana, de băi, continui să fac ce fac însă
 observ cât de ecologic, corect, benefic este, de unde vine,
 care e motivul pentru care se întâmplă și așa mai departe
 În atitudinea asta, observând înainte ceea ce tu vrei să
 schimbi la tine, îi spui subsconștientului tău, băi, este
 important să observ un degreșesc, pentru că mă simți bine,
 e regula, accept sunt pregătit,
 iar în viitor, subsconștientul te va sprijini să constați
 mai des lucrurile pe care vrei să le schimbi și ghici ce,
 vei ajunge să le schimbi doar pentru că înainte le-ai
 observat.
 Ba, mai mult, data viitoare când observi, vei posibil să
 constați că comportamentul pe care în trecut îl criticai s-
a diminuat.
 Ce înseamnă că nu trebuie să acceptă în momentul în care o
 să fie încercat?
 Se poate fi încălzit, dacă nu se poate face multe anuri.
 Se poate fi încălzit, dacă nu se poate face multe anuri.
 Poate nici n-ai fost constiente de niste chestii pe care
 acum le constientizez.
 E...
 Sunt oameni care toata viata lor nu stiu
 si nu constata cate lucruri au la ei de...
 Ar putea sa le imbunatateasca.
 Pentru ca nimeni nu-i perfect, cum ti-am spus.
 Insa tot suntem perfectibili.
 Si atunci daca stiu ca oricum nimeni nu-i perfect si nici n
-o sa fiu,
 hai sa ma bucur de drum.
 Uite, aici ar putea sa schimb, aici n-am chefazi.
 Asta nu vreau azi.
 Aici pot ca e usor.
 Aici am inteles de unde vine, asta iar n-am chefazi.
 Chill, relaxat.
 Încordez că eu nu sunt încă perfect, o să trăiesc o viață
 de frustrarea pentru că nici nu o să ating perfecțiunea,
 dar nici nu o să mă bucur de drum.
 Are sens?
 Da.
 Mă bucur.
 Bravo, mă amersi frumos, apreciez.
 Altcineva ce s-a așezat de asemenea? Ce întrebări?
 Iza, te rug.
 Te critici pe tine, dar nu în sensul rău, adică critică
 constructivă.
 Critica constructiva adică la modul de să schimb, nu?
 Da, ca data viitoare să faci mai bine.
 Ok.
 Ai o melodie preferată?
 Să zicem.
 Ai un film preferat pe care îl iubești la modul bă, e...
 Filmul meu.
 Filmul mișto.
 Nu, chiar ai filmul...
 Ai vreo haină preferată?
 Am mai multe lucruri.
 Ai vreun animal preferat?
 Nu.
 Era să-mi trebuie, ai partneri de cuplă?
 A, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a,
 a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a,
 a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a,
 a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a,
 a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a,
 a, a, a, a, a, a, a, a, a, a
 Mâncare.
 Mâncare, altceva.
 Ceas.
 Ceas, ai un ceas preferat, ok?
 Ai o haina preferată care te face să simți într-un anume
 fel?
 Nu neapărat.
 Ai un loc preferat?
 În care să te duci să te relaxești și îți place exact așa
 cum e?
 Nu neapărat.
 Ce credești?
 Ai ceva preferat în lumea asta?
 Preferi multe lucruri, dar nu poti sa zic ca e ceva prefer
at si pe primul loc.
 Nu, nu, nu. Am spus doar preferat, nu pe primul loc.
 Ca poti sa ai o plajitura preferata, o melodie preferata de
 care-ti place foarte mult,
 dar sa nu fie singura, n-am spus singura, doar sa fie ceva
 ce tu apreciezi.
 Da.
 Ce? Ai o melodie? Ai gasit o melodie?
 Da, am o melodie.
 Aveți toti, acum am vorbit cu Iza, vorbesc cu voi,
 aveți o melodie preferată, un obiect, o haina preferată de
 care vă place foarte mult?
 Așa cum e?
 Da.
 Ai schimbat ceva la ea?
 Nu.
 Și dacă nu ai schimbat nimic la ceva ce este exterior, ți
 ieși atât de banal ca o melodie, un lucru sau o geacă,
 cum se face că la tine ai schimbat atât de multe?
 Când îți place.
 Și cât de sănătos ți se pare și de ecologic ca la un lucru
 care este exterior mie, banal,
 Simplu.
 Nu schimb, n-as vrea sa schimb nimic, pentru ca e perfect
 asa cum e, pentru ca daca n-ar fi perfect asa cum e, n-ar
 fi preferat de mine, da?
 Ma face sa ma simt intr-un fel.
 Dar la mine as vrea sa schimb atat de multe.
 Eu sunt viu.
 Si un animal de casa e viu.
 Ca sa e viu.
 Si cunosc oameni care sunt atasati de un animal de casa de
 pisica,
 sau de un iepuraj sau de un catelus,
 unde n-ar vrea sa-l schimbe pe nimic.
 Care stiu cu oameni care au intrat in depresie,
 cand animalul s-a pierdut sau a murit.
 Si n-ar vrea sa schimbe nimic. Si si animalele sunt vie.
 Ganditi-ma...
 Atat, atunci, face diferenta?
 Nu.
 Atitudina de autocritica si iubirea de sine face diferenta.
 Pentru ca pot iubi ceea ce, in exteriorul meu,
 am impresia ca iubesc.
 Mai degrabă decat de ușor.
 mai degrabă decât pe mine, însă am un newsflash,
 o veste.
 Avem impresia că iubim cei în exteriorul nostru,
 de fapt suntem atașați de cei în exteriorul nostru,
 aia nu-i iubire,
 pentru că n-ai cum să iubești cei în exteriorul tău dacă tu
 nu te iubești pe tine.
 Prin urmare,
 concluzia este și logica este,
 dacă nu știu
 cum să iubesc,
 cum pot să iubesc?
 Iubirea în prima oară și prima oară este acceptare fără să
 încerci să schimbi.
 Acceptarea a oricei este fără să încerci să schimbi.
 Dorința ca acea persoană, lucrul, obiect, să fie bine, fer
icit sau cum vrei tu,
 fără să aibă niciun fel de efort de făcut, e valabil pentru
 tine și pentru alte persoane.
 Când aud oamenii, l-am iubit ca s-au iubit-o si a plecat cu
 altul, si nu-l mai iubesc.
 Pai eu nu aud iubire acolo. Eu aud o ftica ca de ce ai fer
icit cu altcineva.
 Aia e altceva. Dar nu e iubire.
 Cand iubesti, filosofic vorbind, real, nu cunosti multi oam
eni acolo, nu te gandii ca sunt eu sau... da?
 Dar vorbesc...
 Când iubești cu adevărat, dar cunosc oameni care sunt acolo
,
 te bucuri pentru persoana sau obiectul care este fericit or
iunde este, indiferent că e cu tine sau nu.
 Ae iubire.
 Se confundă cu atasamentul, posesivitatea, obișnuința,
 normalitatea care mi-e dată peste cap datorită faptului că
 e obiectul iubit, numai al meu.
 Este mai facilă, faptul astea.
 Nu e mai facile, este mai obișnuită decât...
 Mai întrenață?
 Exact, pentru că așa am fost educați, dar nu uitați.
 Harta nu e teritoriu.
 Tot ceea ce știm noi despre viață, până la un anumit punct,
 știm de la alți oameni,
 care acum 100 de ani, dacă vreți să vă dau un exemplu un
 pic mai dur,
 acum 100 și un pic de ani, 99% din populația României era
 în alfabetă.
 Și oamenii aici au educat alți oameni care alți oameni au
 educat pe noi.
 Și noi avem regul de viață pe harta noastră în momentul ă
sta, care vin de la oameni care acum o să stă și-n pizdean,
 era în alfabet.
 Nu e o vină! Vreau doar să scotem evidență de unde vine cee
a ce credem noi că este real, ca fiind bun, corect, sănătos,
 recomandat în viața noastră.
 Valabil în relații de cuplu, valabil în relații de familie,
 valabil în obiective de viață.
 Sunt oameni care consideră încă că scopul vieții pe pământ
 este copac, mașină, copil, serviciu, pensie, mori.
 E o variantă, pentru unii funcționează, dar nu e singura.
 Eu asta subliniț numai că nu e singura.
 Și sunt oameni care consideră că este singurul sens al vieț
ii.
 Mulți.
 Dar nu e treaba mea să îi judec.
 Doar scot în evidență că este o variantă, nu e singură.
 La fel și...
 V-am spus principiu, harta nu e teritoriul, mie mi-a schim
bat viața.
 Tot ce...
 În sensul că,
 exemplu concret,
 când vine vorba de orice, de iubire,
 de cuplu, de serviciu, business, prieteniv,
 orice valoare, convingere, orice,
 mă întreb eu pe mine ce cred eu despre asta.
 Și o să-mi vine un răspuns și întrebarea a doi care vine
 din harta nu e teritoriu.
 De unde știu eu că e așa?
 Când întreb de unde știu eu că e așa și sunt sincer în răsp
unsul o să-mi dau seama că răspunsul de multe ori nu e al
 meu.
 Vine de la mama, de la tata, de la bunica, de la un străbun
ic care a dat mai reguli sau
 Cum vreți voi să le spuneți? Norme care nu sunt ale mele.
 Și care erau valabile, poate, acum, astăzi ceva de ani, dar
 nu mai sunt acum.
 Cât de valabilă mai este acum sintagma în care eu am fost
 educat?
 Munchește din greu și învață la școală ca să ai un job bun.
 Mai e valabilă?
 Poti cunosc oameni care s-aproape iriterați, analfabeți,
 social, inclusiv analfabeți funcționali,
 Cărora le merge bine financiar, fizic, au relații de cuplu,
 sunt fericiti, au tot ce vor ei.
 Și poate să-l alfabesc funcțional, nu știu ce să...
 Nu constientinează și fericit.
 Corect!
 Prin urmare, regula de dute la școală i-a note bune ca să
 ai un job bun nu mai e valabilă.
 A fost acum 50 de ani.
 Cărora nu se poate găsi în acest moment.
 Cărora nu se poate găsi în acest moment.
 Cărora nu se poate găsi în acest moment.
 Cărora nu se poate găsi în acest moment.
 A fost acum 50 de ani.
 Și noua critică acum 50 de ani era valabilă în regulă.
 Dar acum nu mai e.
 Harta nu e teritoriu.
 Am primit o regulă, o hartă.
 Du-te la școală, muncește mult, ia note bune, ca altfel nu
 o să ai un servic bun, sau o să ajungi pe drumuri.
 Ce am conștientizat la 25 de ani că, da-i un pic, că nu e a
șa.
 Și a trebuit să îmi reschirug regulă din mers.
 Pentru că nu am învățat să amestec să nu am învățat să nu
 am învățat să nu am învățat să nu am învățat să nu am învăț
at să nu am învățat să nu am învățat să nu am învățat să nu
 am învățat să nu am învățat să nu am învățat să nu am învăț
at să nu am învățat să nu am învățat să nu am învățat să nu
 am învățat să nu am învățat să nu am învățat să nu am învăț
at să nu am învățat să nu am învățat să nu am învățat să nu
 am învățat să nu am învățat să nu am învățat să nu am înv
 ca să-mi dau seama dacă băia mea simt eu că ea mea, mă simt
 bine cu ea, e importantă pentru mine, sau e posibil să o fi
 luat de la altcineva.
 Și atunci, dacă e luat de la altcineva, mă întreb, ok, cum
 altfel ar putea să fie?
 Dacă nu găsesc întrebarea, mă întreb pe cineva, mă duc la
 un curs și te scot carte, mă documentez, dar nu accept
 reguli care nu-mi aparție în mie.
 Că sunt atât de mulți oameni care-și conduc viața în multe
 direcții, bazându-se pe reguli care nu sunt ale lor, pe
 care le-au primit.
 Pe care le consideră ca fiind adevărate, deși observă că su
feră.
 Pentru că dacă regulile ar fi corecte, fericire ar fi cea
 care ar fi consecința, nu suferința.
 Și totuși trebuie respectate.
 Trebuie respectate, că așa zice.
 Așa zice și puneți-vă, ești ce entitate vreți voi.
 Așa zice și trebuie să facem așa.
 Eu vin și spun, ba nu.
 Cât timp sunt fericit, fac asta, cât timp nu.
 Cât timp nu îmi dau seama că o regulă funcționează, o pă
strez.
 Când nu mai este bine, nu o mai păstrez, o adaptez,
 mă duc la altcineva, îmi treb, modelez.
 Sau ajung să sufăr până când constat fie că așa-i viața,
 trebuie să suferi.
 Fie bă, să te-aimplica, să poate așa.
 Așa că Iza, că de la tine am plecat, de momentul în care
 constați, mă întreba cât de utilă este atitudinea de autocr
itică.
 Depinde cât de constructivă. Depinde care este impactul emo
țional al acestei atitudini.
 Cateva de oameni au fost cuvinte de oameni care au fost cuv
inte de oameni care au fost cuvinte de oameni care au fost
 cuvinte de oameni care au fost cuvinte de oameni care au f
ost cuvinte de oameni care au fost cuvinte de oameni care au
 fost cuvinte de oameni care au fost cuvinte de oameni care
 au fost cuvinte de oameni care au fost cuvinte de oameni
 care au fost cuvinte de oameni care au fost cuvinte de oam
eni care au fost cuvinte de oameni care au fost cuvinte de o
ameni care au fost cuvinte de oameni care au fost cuvinte de
 oameni care au fost cuvinte de oameni care au fost cuvinte
 de oameni care au fost
 Nu e constructiv.
 Dacă este motivația, creativitatea, pentru că se poate,
 dacă este satisfacția, că uite cât am ajuns, de unde am ple
cat,
 în loc să te critici, dar un exemplu nu-i vorba de tine,
 întrebare foarte bună,
 în loc să te critici pe tine cine ești în comparație cu
 cine nu ești încă,
 mi se pare mai constructiv să te lauz pe tine pentru cine e
ști în comparație cu cine ai fost.
 La mine e nevoia de schimbare, e nevoia cu de mică de sch
imbare.
 Asta e sănătos.
 Da, da, am o veste, ți-am spus, e garantată.
 Universul e făcut astfel încât constant să existe schimbă,
 nici nu trebuie să o cauți.
 Tu doar bucură-te de ea.
 Când apare nevoia constantă de schimbare, e posibil, și do
ar zic, să fie o teamă de asta pe loc.
 pe loc.
 Din varie motive.
 Și atunci mă-aș concentra
 pe care-i motivul pentru care eu constant
 simt să fac schimbări.
 Mă pot bucura cu adevărat de ceea ce
 am în viața mea sau constant sunt în mișcare
 încercând să fac schimbări ca nu cumva
 să stau pe loc.
 Poate să fie, nu știu,
 putem explorea,
 poate să fie un alt
 mod de scapism, de anestezie, de fuga din fata a ceva.
 Nu stiu. Daca unii au alcoolul, jocurile de noroc, sexul,
 shopping-ul,
 unii au...
 Unii le au pe toate. Unii muta mobil in casa cu un ce stie
 fii, iar altii
 nu sunt niciodata satisfacuti si multumiti de ceea ce au la
 inceputul unei zile
 și constant vor încerca să aibă și să facă și altceva, însă
 este un mod clar de distragere a atenției de la ceva.
 Nu știu de la ce.
 La mine pare și efectital acum.
 Nu știu încă.
 S-a oprit ca de efectital.
 Am înțeles.
 Putem explora?
 Te-am spus mult în direcția asta.
 E doar o variantă pe care te invit să o iei în calcul.
 Mă uitam la un documentar pe care vă recomand foarte tare.
 Acum câteva zile l-am găsit pe YouTube, e pe un 2013 sau pe
 Gaia l-am găsit, nu mai știu, gaia.com
 E-motion se numește, E-linuță-motion și acolo e Neil Donald
 Walsh, dacă știți pe Neil Donald Walsh, autorul conversații
 cu Dumnezeu
 E o carte mișto, vă recomand
 De mine m-a scos de căcat
 Da, e o carte superbă, da
 Nu luați ad literam, dar e o carte foarte bună. Volumul 1,
 2, 3. Conversație cu Dumnezeu.
 Luați o capă nuvelă. Dacă vă duci și o luați la modul real,
 100% ce scrie acolo, e posibil să te dea un pic peste cap
 mai tare decât te ajută.
 Dacă o iei ca o metafor, ca o nuvelă, ca ceva productiv,
 sunt multe lucruri super valorase acolo care o să te ajute.
 Revenind, Neil de la la Var spunea un exemplu că a auzit o
 vestioare de la cineva și spunea că doi soți bătrâni în vâr
stă, el, pe patul de moarte, ia lângă el.
 Și el, fix cu câteva secunde înainte să moară, îi spune soț
iei, apropie-te un pic, că vreau să-ți spun ceva.
 Soția se apropie și spune, zi, zice, fi foarte atentă, nu
 pot să spun de câtodată, nu mai am multă energie și trebuie
 să plec.
 În fiecare dimineață, înainte să te ridici din pat, după ce
 ai deschis ochii, ai tot ce ai nevoie.
 Punct. Acum, eu am înțeles ceva, voi înțelegeți ce vreți?
 Asta apropo la ce mi-ai spus tu cu nevoia constantă de sch
imbare.
 Din punctul meu de vedere, e o variantă utilă pentru evoluț
ie, însă e posibil să nu îți dea voie să te bucuri de ceea
 ce realizezi, pentru că constant ai nevoie de altceva.
 Se spune în budism că adevărata fericire este ceea care
 apare în spațiul dintre două dorințe.
 Când mi-am îndeplinit o dorință și nu am încă alta, este ad
evărata fericire pe care o caut toată viață.
 dar noi nu știm asta. Ne trebuie o haină nouă, o mașină nou
ă,
 un partner nou de cuplu, un copil nou dacă se poate,
 o job nou, haină nouă, geacă nouă, curs nouă, carte nouă.
 În loc să ne bucurăm de ce avem, înainte să apară următo
area dorință.
 Pentru că dacă asta ar funcționa, oamenii ar fi fericiți și
 după ce își cumpără,
 s-au primit sau ating niște nivele, dar nu-i așa.
 Societatea în care trăim ne confirmă faptul că degeaba ne c
umpărăm geaca nouă,
 o mașina nouă, cartea nouă, casa nouă.
 Pentru că imediat după aia, la o perioadă, nu ne mai ajunge
. Vrem alt ceva.
 Iar asta e un semnal că ceva nu-i bine.
 Noi nu știm încă ce înseamnă cu adevărat fericire.
 Dacă am ști, ar fi suficient să cumpărăm o geacă și am fi l
iniștiți 5 ani.
 Dar nu-i așa. Are sens?
 Bună întrebare, mersi. Bravo.