nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/M3_Z1_C-NLP-Practitioner-Bucuresti-2023.txt

 Muzica
 Bun, bine ați revenit!
 Hai, vă aștept, vă aștept, vă aștept!
 Adrian, colegii care... Transmită tuturor frumos la colegii
 care vor intra să intre în grupe de câte 3-5.
 Să nu mai intre câte 1.
 Sau Bogdan, mersi mult de tot.
 Să intre câte 3-5 să-mi deschidem ușa la fiecare, bine?
 Am o tombolă, facem o tombolă.
 S-a pierdut un telefon și s-a găsit un telefon după zâmbet
ul tău.
 Mersi, Adrian.
 Nu știu.
 Dar la Adriana a ajuns ceva.
 Ce s-a găsit la toaleta doamnelor, da.
 Cum sunteți, dragilor?
 Sătui. Aceeași glumă mereu.
 Nu vreți voi să schimbați gluma nicicum. Sătui de tine!
 Hai să revenim. Da, unii plouați, alții la propriu.
 Mai vreți pauză de 10 minute, să înțeleg? Vă mai las, dacă
 vreți.
 Că pot.
 Vă strică programul? Proceduralul unde era.
 Hai să revenim ușor, înainte să ajungă și celălalt sculești
 să mergem mai departe.
 Îmi propun...
 Da, bărbate, cum să nu, hai să-i dăm.
 Dă-i întrebările.
 Microfonul sus, că vine acum colegă mea Elena.
 Salătoare 1-2 se aude și în spate, da? Ok.
 Te rog.
 Bun, deci pentru ancorii, dacă le folosim prea des.
 Da.
 Nu se diluiază?
 Nu, fii atent.
 Respectiva unei ancore se formează prin două feluri.
 O ancoră, indiferent productivă, neproductivă, că-mi conv
ine, că nu-mi convine, că-mi place, că nu-mi place, că o șt
iu, că nu o știu,
 deci sunt conștient de ea sau nu, are două moduri de a se
 forma o ancoră.
 1. Prin repetiție, cu cât mai des o repet, cu atât mai efic
ientă devine.
 De obicei, ancorile prin repetiție, care se formează prin
 repetiție, nu sunt extraordinar de intensă emoțională.
 Doar că prin repetiție se formează obiceiul și legătura
 asta e înconștientă de care vă spuneam,
 între stimul și starea interioră.
 Deci, ca să-ți răspund, nu se diluează cucutul folosești,
 ci se renforcează pe cât de des o folosești.
 A doua variantă de formarea unui ancore, și o să facă mult
 sens pentru mulți dintre voi acum,
 prin intensitate
 foarte ridicata
 o ancoră este posibil să se instaleze
 într-o singură
 experiență.
 Adică fără să fie nevoie să fie
 repetată. Dacă emoția este extrem de intensă,
 dacă în momentul
 ăla a apărut un stimul
 conștient sau inconștient, poate pur și simplu
 din eroare, din greșeală, s-a întâmplat ceva
 în același timp, dar eu sunt într-o stare emoțională foarte
 foarte intensă,
 se va forma o ancoră pentru că ceea ce va da
 eficiența ancoră este intensitatea emoțională.
 Adică sunt ancore care se formează
 printr-o singură expunere la stimul. One time.
 Exemplu?
 Fobiile. Fobiile.
 Nu, discutabil.
 Fobiile, e suficient ca o singură data să mă latre un câine
 și să mă speri atât de tare, că de acolo în colo
 eu voi considera toți câini ca fiind periculoși, da sau nu?
 Și s-a întâmplat o dată.
 Și este suficient să se întâmple o dată.
 Este suficient să-mi strige numele
 la catalog, la școală, o dată,
 într-o zi în care o să-mi depregătid, deci anxios,
 submisiv, mă simt în esiguranță,
 mă simt nepregătit, cum spuneam.
 Și-i suficient ca atunci să-mi strige numele o dată și voi
 ancora
 voi ancora ce numele meu de
 nepregatit, frica, nesiguranta, incertitudine
 si cand iti striga numelea treia oara sau a doua oara, alta
 data,
 cand tu chiar esti pregatit cu lectia, o sa ai senzatii de
 anxietate
 fara sa ai motive, desi tu stii lectii. Ați patit vreodata?
 Anchora.
 Da, asta se intampla mai departe. De exemplu, personal, nu
 mai e valabil acum atat de des,
 dar se intampla inca asa, la nivel de diluat si de caterin
ca.
 Și vreau să verificați asta și la voi.
 Sunteti de acord că atunci când cineva,
 mai ales la băieți, la bărbați,
 sunteti de acord că atunci când cineva vă strigă după num
ele de familie,
 apare o senzate de disconfort?
 Pentru că în școală eram strigați după numele de familie.
 Iancu, Radu, Popescu,
 rar erau profesori care te striga după numele mic, corect?
 Și acum, în orice context profesional sau personal unde eș
ti,
 dacă te strigă cineva după numele de familie,
 apare așa o senzate de,
 îi mi-am făcut lecția.
 Mi-am facut tema, mi-am mancat cainele tema, ce scuza gas
esti, cu ce am gresit, mai are sens?
 Da, cum se formeaza?
 Instant. Deci ancorle care se formeaza prin repetitie au ne
voie de timp, au nevoie de...
 Si exemplul cel mai potrivit aici este experimentul Pavlov.
 Ati auzit de Pavlov?
 Exact, bravo. Ducea de mancare cainele, aprindea becu, in
ainte sa-i duca de mancare, cainele la un moment dat,
 fără să mai aducă de mâncare începea să saliveze doar când
 vedea bec cu aprins.
 Dar atenție nu din primă.
 A fost nevoie de o expunere repetată la același stimul,
 fără o intensitate foarte ridicată emoțională,
 în timp, prin repetiție, prin asociere, să numesc și ce vor
 spune cei care studioază neuroștientile,
 prin asociere, repetat,
 se va asocia un stimul de o senzație interioră. Fără logică
.
 Îți spune cineva pe numele de famine, vei simți angsetate.
 N-are nicio logică. Ai 25, 35, 40 de ani, nu mai te ascultă
 nimeni la catalog.
 Dacă îmi spune radule,
 meh!
 Tăiași! Ba, da sau nu?
 Și atenții, este suficient o singură data
 să se întâmple asta. Vă mai dau exemplu de o ancoră
 de care sunteți toți conduși, toți,
 majoritatea, nu vreau să exagerez,
 fără să știți,
 relația de cuplu
 este plină de ancore,
 productive
 și neproductive.
 Productive.
 Este suficient ca partenera sau
 partnerul, sa puna mana pe tine intr-un fel, sa te sarute,
 sa te mangă, sa te priveasca, ca tu sa simti o senzatie de
 confort, da sau nu?
 Si este suficient ca partnerul sa-ti vorbeasca intr-un anum
it fel, cu anumite privire, ca un anume ton, ca tu sa simti,
 da mai dute, e singh.
 Da sau nu?
 Atenție, ancora neproduitivă în cuplu. Când ne certăm și
 suntem în conflict cu partenerul sau partenera,
 cel mai prost lucru pe care poți să-l faci este să insiști
 să stai în fața lui atunci când el este extrem de nervos.
 Dar uite-te la mine când vorbesc cu tine, știți vorba aia?
 Cea mai mare error e în comunicare în cuplu. De ce? Cu cât
 mai nervos sau intens emotional este persoana activată, fem
eie sau bărbat,
 cu cât mai constant stai în ochii ei sau lui, el fiind
 intens sau ea intens activată, emoțional, zic eu.
 cu atât mai eficientă va fi ancora pe fața ta.
 Ați pățit vreodată nu în cuplu.
 Doar să vezi chipul cuiva.
 Și să simți...
 Bravo!
 Stai un pic, ce te enervează?
 Da, da.
 Da, exact asta am spus. Ce spui tu? E pasiv agresiv?
 Ați zis da? Da.
 Mă enervează dacă nu face ceva, care mie să-mi confirme că-
i pasă.
 Și dacă nu face, iarăt eu.
 Am zis că pleacă, e început.
 Corect, și face bine că pleacă. Pentru că dacă...
 Mă, ajunge la voi?
 Dacă ar sta să te privească în timp ce tu ești super nervos
ă,
 sau el este super nervos, dar te calmează pe tine să te pri
vească,
 va încora starea lui e emoțională de furie de chipul tău su
av.
 Și va fi suficient să-ți sune telefonul cu chipul tău suav
 pe telefonul lui,
 și o să facă, da, mai...
 Bă, da sau nu, sincer?
 Cea mai mare eroare în comunicare în cuplu
 este să obliji omul care este intens activat emoțional în
 un mod neproductiv
 să te privească.
 De ce îl face bine, Gheorghe, asta încerc să spun.
 Faza reala, in aeroport, un cuplu se cearta pentru ca unul
 dintre ei a uitat acasa, nu stiu ce document, faza reala.
 Oricum document, oricum pasaport, oricum ceva procura sau
... nu mai stiu.
 Faza reala.
 Se cearta atat de intens si se privesc in acel mod de...
 Vina ta, ba ta, vina ta, ba ta, vina ta, ba ta, evident de
 rezolvandimica.
 Si la cateva saptamani, dupa aceasta faza...
 Ii s-aducem in vacanta, atentie.
 Faza s-a intamplat inainte, spre ce in vacanta, in aeroport
.
 Câteva săptămâni după această fază, el sau ea, nu mai știu,
 doar când îl privea,
 simțea stare de disconfort și de furie și zicea,
 bă, nu știu ce, nu faci nimic, doar când se uită la mine,
 vine să-i dau una.
 Ancoră.
 Nu este logică, este o ancoră.
 Se activează instantanea un stimul exterior cu o stare
 interioră emoțională.
 Atât de influențabil suntem!
 culoarea verde de la semafor, ancură vizuală, culoarea roș
ie de la semafor, ancură vizuală.
 Nici nu trebuie să calculezi când vezi verde vezi activa,
 vezi schimba pedalele,
 nici nu trebuie să calculezi sau să gândești, când vezi roș
u, gara, șanse mari, să pui frâna, da sau nu?
 În București, acelerezi, știu.
 Știu asta.
 Vorbim de media generală, da? Adică...
 Că era o vorbă, ce faci când vezi portocaliu? Acelerezi?
 Am văzut că nu interviți, nu știu că eram la telefon, am f
ost la pe-așa măconicii,
 dar e prima ziua că am făcut o nevoie, că am înțelbat între
 istoria, că am văzut interviți, dar e pe-așa măconicii.
 Excellent!
 Excellent exemplu, excellent!
 Da, așa funcționează, atenții, ancorele noastre, mulțumesc,
 Alis, ancorele noastre,
 Ne activează pilotul automat și ne conduc din umbră.
 Sigur că da.
 Da, suntem plini de ancore și productive și neproductive.
 Plini. Numele nostru este o ancoră auditivă.
 Dar ați pățit să mergeți pe stradă sau într-un context de
 curs undeva
 și ți-ați să pară că cineva spune râmele toti să faci așa?
 A spățit?
 Și în realitate să nu te fi strigat nimeni sau dacă te-a
 strigat, vorbește cu altcineva.
 Sau zice șefuș, da mă, care ești?
 A doua întrebare.
 O secundă, o secundă, o secundă.
 Anchorile noastre sunt atât de eficiente, încât până la o
 astfel de lecție și doar sălăt de experiență, nu știm că ne
 conduc din spate ce ne conduc.
 V-am pus o formulă mai devreme.
 Comportamentele.
 Emotile noastre sunt, de cele mai multe ori, rezultatul
 foarte eficient al unei ancore extrem de eficiente, care ne
 influențează pe pilotul automat comportament.
 Are sens?
 Și noi nu știm asta, dar venim și spunem, bă, nu știu de ce
 fac asta, frățioare, nu înțeleg de ce, efectiv nu înțeleg.
 Și nu conștientizăm că sunt butoane instalate așa ca și cum
 noi am fi o telecomandă, o umblătoare, vreau să vă imagina
ți,
 în care mediul exterior, oamenii sau hazardul pur și simplu
,
 apasă la întâmplare niște butone și noi efectiv începem să
 simțim emoția fără acelui buton.
 Are sens ajunge la voi?
 Vă dau un mod benefic de a folosi iancul înainte să faceți
 niște exerciții?
 Mâna sus și nevrodată, bărbat femeie, a fost o postura în
 care a simțit
 Bă, azi mă îmbrac cum mă simt.
 Vreau să mă îmbrac cum mă simt. Mulțumesc frumos.
 Pilot automat.
 În momentul în care te îmbraci cum te simți,
 fără să evalueze cât de eficient este cum te simți,
 cât de productiv este cum te simți,
 cât de benefic în raport cu scopul zilei tale,
 este cum te simți, ești pe pilot automat.
 Oamenii inteligenți emoționali se îmbracă cum vor să se sim
tă.
 Nu cum se simt, se îmbracă,
 și mă îmbrac cum vreau să mă simt.
 L-aveam la un moment dat, și am și acum, dar mai rară, mai
 am nevoie,
 că o să vă zic după aia de ce.
 Și în general femeile aveți asta, dacă vă gândiți un pic,
 aveți haine sau rochițe sau piese vestimentare
 care vă fac să vă simțiți într-un fel anume doar pentru că
 le purtați
 fără să fie un motiv logic în spate. Da sau nu?
 E bine, cum ar fi să faceți așa și în privința altor emoții
 sau stări emoționale
 pe care să le aduceți asupra față să le elicitați, zice NLP
-ul,
 în contextul în care voi aveți nevoie de...
 Nu doar atunci când vrei să porți o haină să te simți încre
zătoare sau relaxată sau relaxat.
 Eu aveam, la un moment dat, într-un timp, o geacă de piele,
 pe care am seisizat ulterior că atunci când o port, mă simt
 super încrezător.
 Deși nu am... poate nu aveam mult, poate plouă afară.
 Bă, când o purtam pe aia...
 Eu, ce puțin vede, tă rog, cel puțin aveam la nivel de
 stare interioră.
 Deci puteai să vii să...
 Mai că nu mă duceam să cânt cu Rolling Stones.
 Adică...
 La nivel de... asta era starea mea interioră, o stare ușoar
ă de rebeliune, știi?
 De fie ce o fi, I got this. Let's rock.
 Asta era atâta mea interioră. Și zic, pă, dar de ce? Că nu
 am motive.
 Giacă.
 De o stare interioră emoțională.
 Pentru că felul în care filtraam acea...
 În felul în care simțeam eu, în momentul în care am cumpă
rat geaca,
 Reprezentarea mea momentară despre geacă mi-a adus emoția
 de rebel.
 Cine poartă geacă de piele în motocicliștii, rebelii, rock
erii? Are sens.
 Da. Superstițiile pot să fie ancuri. Adică dacă trăci o pis
ică prin fața ta neagră și ancorata ta spune
 Iiii! Mor...
 O să mori. Glumesc. O să tai atacul de panică, știi?
 Dacă sensul pe care îl dai acelei pisicii este...
 Este doar o piscică, uite cât de negru, frumos și intens
 are, și să mergi mai departe, nu se mai întâmplă?
 Cum?
 Spălată cu pervol.
 Spălată cu pervol, zici?
 Negru intens.
 Ce să zic? Nu știu ce filme ai tu, dar...
 Revenim, a doua întrebare, te rog.
 Dacă instalez o ancoră, și momentul e fix înainte de maxim,
 având în vedere că intensitatea e maximă, dar e scurtă și
 urmează căderea,
 Care e sensul? De ce să nu fac mai în jos?
 Să dureze mai mult?
 Pentru că o altă condiție pe care n-am apucat-o să vă dau
 pentru eficiența în corei
 Este intensitate
 E nevoie ca emoția, pe lângă puritate, distinct, contextual
, potrivit, ce v-am spus eu anterior
 O altă condiție e nevoie să fie intensă
 Chiar dacă e de scurtă durată?
 chiar dacă e de scurtă durată, e nevoie să fie foarte
 intensă,
 sau cât să poate de intensă, pentru că cu cât mai puțin
 intensă este,
 cu atât mai eficientă va fi la nivel de ancorare.
 Și acum hai să facem o scurtă recapitulare a cât oriva met
ode
 pe care deja le-ați auzit și o să vor merge mai departe cu
 exercițiile,
 pe care deja le știți, deja le aveți,
 prin care puteți să vă schimbați o emoție.
 Și facem așa.
 Care e prima metodă pe care voi știți, de care noi am vor
bit,
 poate nu neapărat o să stăpânimți capcoata, dar știți că
 există,
 de a schimba o emoție interioră la tine? Care e?
 Recadrarea n-am ajuns la lecție, deci nu se pune, altceva?
 Asocierea, bravo!
 Simt o emoție pe care nu vreau să o simt, mă duc și mă aso
ciez într-o altă emoție pe care aș vrea să o simt.
 Da sau nu?
 Disocierea.
 Simt o emotie pe care nu vreau s-o simt,
 ma disociez de mine și mă privesc pe mine din ochii alte
 iar în timp ce simt acea emoție pe care nu aș vrea s-o simt
.
 De ce?
 Pentru că disociindu-mă de mine, privindu-mă pe mine în tim
p ce simte
 ceea ce simte acum celălalt, că nu mai sunt în corpul lui,
 emoția scade. Are sens?
 Nu se mai întâmplă mie, se întâmplă lui, chiar dacă tot eu
 sunt.
 Ok?
 Cum v-ați pus voi două cornelii negru unangă altă?
 O altă variantă prin care poți să-mi schimbă o emoție,
 instant.
 Ia să vedem cine înimerește.
 Bravo! Schimbarea poziției corpului. Fizionă-mie.
 Simtă, nu știu, stare de letargie, oboseală, plictiseală,
 poate, sau orice fel de apatie.
 Ia să ridică un pic umeric, spatele drept, ridic capul sus
 și bag și un zâmbet de la așa de aroganțe.
 Ca și că eu știu codul NASA și ei nu.
 Ba, are sens? Schimbarea fizionătii...
 V-am făcut în ultimă oară, de v-am pus priviți în jur și ap
oi am spus fiți veseli.
 Și va schimba fizionătia automat.
 Schimbă-ți fizionătia atunci când starea ta emoțională nu
 este cea pe care o simți.
 Fie să fie primul lucru pe care îl faci, și vă spuneam tot
 așa la modul 1 și 2,
 nu avem cum să simțim aceiași emoție cu limbajul non-verbal
 diferit.
 Practic decât când îl schimb limbajul non-verbal, tu
 automat îl schimbi și emoțiile.
 Cum ajuta pe mine asta in public speaking?
 Atunci cand eu vorbesc cu voi sau vă prezint ceva,
 dacă văd că în timp ce eu îți vorbesc, îți schimb fizionam
ia,
 faci orice de la sprânciană până la faptul că îți schimb pu
ția corpului,
 știu că ceea ce eu ți-am spus în secundă, aia a ajuns la t
ine.
 Are sens?
 Următoarea variant prin care îți schimb emoțile.
 Notați-vă, vrei că după aia o să mă întrebați, dar cum fac
 să îmi schimb emoțile?
 Face parte din predare.
 Nu vreau sa fac cu voi, nu vreau sa va zic eu, sa-mi spun s
-o.
 E una subtila. V-am spus-o de mai multe ori, dar nu stiu
 cati au azi a vizit.
 Bravo, privesc in sus emotiile de unde vin.
 Chinestezi, zic stanga jos, dialog interior, da?
 Stanga jos, dialog interior, dreapta, chinestezi.
 Daca privesc constant in jos si vreau sa-mi schimb
 emotionala, ma uit in sus.
 Si ies din stare emotionala.
 Altă varianta.
 Da, este o metoda, respirația, îmi observ respirația, după
 care încerc să-mi schimb ritmul respirației, dar este una
 extrem de subtilă, dar da, există și eu.
 Aia este în stare de anxietate, dar da, recunoștiința cum
 funcționează, prin asociere.
 Prin urmare am dat deja răspunsul, dar mulțumesc de răspuns
.
 E una ce o fac eu, Constant, și cu voi, și voi, între voi,
 și nu știu, și am și numit-o de câteva ori.
 Break state.
 Break state literalmente inseamna intrerupere de stare.
 Break state.
 Cand te apuc o stare de emotionala intensa si nu este
 contextual potrivita,
 sanatate,
 iti muti atentia in alta parte, rapid.
 Te duci cu ochii, cu gandul, cu mentalitatea, cu intrebarea
, cu orice,
 in alta parte. Intri in un atac de anxietate,
 Mândește-te la fața cel mai cerebru comedian al tău.
 Cum mâng eu pisică roz. Ha, barnau!
 Break state!
 Break state este și ceea ce fac eu cu voi
 atunci când văd că sunt într-o stare emoțională de letargie
, apatie
 după masă, de obicei.
 Și pentru că eu știu că urmează momentul ăla la un moment
 dat, eu doar aștept.
 Și aștept, și aștept și când văd de-alea.
 Fac o glumă, vă pun să vă ridicați în picioarele,
 facem un jocule, schimbăm locurile. Băi, are sens?
 Este fix ceea ce fac eu cu voi și o fac intenționat.
 În ce sens? Break state-ul este sănătos.
 Când îl faci strategic, când îl faci ca să fugi
 de emoțiile tale, adică cum face majoritatea dintre noi,
 nu mai este eficient și nu mai este ecologic.
 Ajungem la voi!
 Ajungem la voi!
 Din punct de vedere al lumii interioare,
 mai este o stare pe care,
 dacă ne-am dat voie să o simțim mai des,
 ne-ar elibera și ne-ar, să spunem așa,
 ar face toate unelte de dezvoltoare personală pe care noi
 deja le știm
 sau pe care le aflăm în curs de educație chiar acum,
 să fie mult mai eficiente.
 Iar această stare pe care majoritatea dintre noi,
 când o simțim, fugim,
 prin break state, prin alcool, prin telefon,
 Telefonul, dragilor, este o metodă excelentă de escapism.
 În secolul ăsta. Excelentă!
 Îți dă la mijlocul degetelelor ceva nou
 de câte ori le iei mână.
 O notificare, un mesaj, un WhatsApp, un articol.
 Găsește ceva.
 Vrei să vezi cât de evoluat ești?
 Du-te la o cabană, trei zile fără telefon și fără televizor
.
 Și fără cărți.
 Că acum că ți-ai vrea o mamă cât citesc. Nu, nu.
 Du-te fără nici o înaltă exterioară care să-ți distragă
 atenția
 și stai tu cu tine.
 Prima zi trece, îți promit. A doua zi...
 Cum?
 Așa este.
 Așa este. Așa este, așa este, așa este.
 Dar așa te verifici să vezi ce aplici.
 Vă spunem că una din stările de care noi fugim de obicei
 și fugim pentru că uneori contextual e potrivit să facem
 asta,
 adică nu mereu e potrivit să intrăm și să ne respectăm
 starea asta,
 este starea de vulnerabilizare.
 Iar starea de vulnerabilizare este starea în care renunți
 să pari cumva.
 Te lași văzut,
 indiferent ce ar putea crede sau simți altcineva despre t
ine
 și nu-ți pasă pentru că accepti că are voie să creadă ce v
rea,
 mai important pentru tine este procesul tău interior.
 Starea de vulnerabilizare este starea în care acceptăm să
 renunțăm la masca socială.
 La masca lui eu pot, eu vreau, eu am, eu sunt cineva, la
 nivel de titl profesional inclusiv.
 Sau masca lui eu nu am nicio problemă.
 Toți am fost acolo, da. Și unii suntem încă.
 Când ne dăm voie să ne trăim, ce înseamnă starea de vânaviz
are?
 Să iasă un coleg în față, să împărtășească ceva sincer, cum
 au făcut-o deja câțiva, și le mulțumesc pentru asta,
 și tu să nu te ții tare pe scaun.
 Adică, dacă simți că împatizezi cu povestea colegului sau
 colegei, și ești om,
 vei se simți la un moment dat că te atingeți, numește împ
atie.
 Mâna sus, cine a simțit că în timp ce a lucrat cu unii sau
 cu alții,
 senzația de, bă, parcă e despre mine și aș simții să plâng
 eu în locul ei.
 Mulțumesc.
 Aia e starea de vânărabitate de care vorbesc.
 Asta, starea asta, când o acceptăm, că e natura noastră,
 atenție,
 e natura noastră, nu e ceva ce trece,
 e face parte din noi, din toți.
 În secunda în care o acceptăm, pică masca și îmi dau voie
 să fiu.
 Îmi da voie să zic așa, nu știu răspunsul,
 nici nu vreau să parcă știu răspunsul,
 mă doare acum ceva, nu știu ce,
 dacă îmi vine la suprafață o lacrimă, o las să-și facă parc
ursul.
 Aia înseamnă propria mea vulnerabilitate.
 Nu controlez emoția, ci îmi trăiesc emoția,
 și da, poate fi inconfortabilă.
 De ce e important asta?
 Fără a nedavoie să ne conectăm cu propria noastră vulner
abilitate, vom încerca să o ascundem ca și cum punem o mască
 pe care o înfrumusețăm,
 iar dezvoltarea personală lucrează cu masca.
 Nu cu cine-i sunt mască.
 Dezvoltarea personală aia de duzină, gândeste pozitiv, uite
 replici pe care să le spui în ce ordine ca să fii persoasiv
,
 Uite cum să pari ca ai încredere în tine.
 Știți că sunt un milion de aricule pe internet care te înva
ță cum să pari ca ai încredere în tine?
 Așa formulează.
 7 trucuri non-verbale ca să pari ca ai încredere în tine.
 Cine căcat ar vrea să pară ca ai încredere?
 Vreau să am.
 Vreau să par.
 Păi, are sens.
 Dar societatea noastră încurajează extrem de mult masca, p
ictată, frumos,
 și foarte puțin încurajează vulnerabilitatea.
 Vini și vă spun din propria mea experiență, nimic nu crește
, acoperit.
 Nimic nu crește, nimic nu se vindecă, acoperit și sufocat
 la umbră.
 Nimic.
 Creșterea voastră, evoluția voastră, împlinirea voastră va
 începe cu adevărat și se va dezavârși,
 pe măsură ce vă dați voie să vă împăcați, să vă trăiți, să
 vă integrați și să vă respectați
 propria vulnerabilitate în contextul potrivit. Atenții.
 Nu la muncă unde nu-i contextul potrivit.
 Nu poate în cercuri de prieteni care nu sunt pe harta voast
ră în anumite subiecte.
 Însă în astfel de contexte sau în alte contexte, în tabere
 sau în orice,
 în contextul de ies la o bere cu unii colegi,
 cu care poate am deja o conexiune sau nu,
 ies de contextul să poți să îți dai masca la o parte de, u
ite cine vreau să parcă sunt și să-ți spui, uite, ăsta sunt.
 Azi am o zi poate mai bună, mâine am o zi mai puțin bună,
 fără să mă prefac.
 Acest antrenament al vulnerabilității te va conecta mult
 mai repede cu emoțiile și cu starea ta interioră,
 decât orice alt curzătătare personală.
 Soluția asta e a panaj. Atenții, e panaceu.
 Am înțeles că panaceul universal este pleonazma.
 Deci, e panaceu, da?
 Vrei să antrenezi, să evoluezi? Perfect.
 Dă-ți voie să fii vulnerabil constant, fără să mai fugi de
 asta și îți garantezi că o să fii rachet în 2-3 ani.
 Dar, în special,
 în special bărbați, la nivel de masculinitate,
 una din cele mai rapid de forme, și este setată în ADN-ul
 nostru,
 una din cele mai rapid de forme de evoluție,
 este, una despre una vom vorbi, mâine despre una vorbim
 acum,
 frica.
 Masculinitatea căcut mai mult învață să danseze cu frica,
 nu să fugă, nu s-o sugrume, nu s-o ascundă, nu s-o
 transforme, să danseze cu ea.
 Constant, e cuvântul care ne place în omul ca români,
 cu cât mai constant fac bărbații asta să se conecteze cu fr
ica lor
 să o respectă, să o folosească, să se danseze cu ea,
 cu atât mai rapid vor evolua ca psihologie masculină.
 Bărbații care fug de frică, pentru că nu au fost educați,
 fără vină, din nou, sublinez încă o dată,
 și care se disociază când apare o stare de frică,
 care nu își confrună constant frica,
 care fug de provocări care să le provoace frică,
 în realitate rămân în psihologia de băiețel.
 Da, da.
 Da, una din cele mai mari flici anumite barbatii
 este sa fie vulnerable in fata unei femei.
 I-ti dau un exemplu banal, cu care poate incepe o relation
are,
 in momentul in care un barbat recunoaste unei femei ca e at
ras de ea.
 Marea majoritatea barbatilor vorbesc cu numele lor,
 ca nu vreau sa ma i la vrunul sa zic ca dau pe vrunul, pe
 tapet, nu.
 Vorbesc eu in numele nostru, da?
 Marea majoritatea barbatilor, chiar maturi emotional,
 au o reticență emoțională extrem de intensă
 să facă primul pas către o femeie pentru că tema de resping
ere
 este atât de mare și dureroasă.
 Ar trebui să nu o aibă, ar trebui să-și o dezactiveze,
 să-și o înfrunte, să-și o vinde.
 Ce? Pentru că vine din spate. Ar trebui.
 Însă, mareamă, și mulți reușesc.
 Sau mulți se prefac.
 Și vin din mască de macho.
 Și, în realitate, sunt niște băitei speriați că, dacă a fă
cut odată, s-a speriat.
 Una din cele mai mari frici ale unui barbat
 este să fie respins de femei.
 Și ești și reciproc, în mod evident, dar la nivel de barbat
, cum...
 Bravo lui, respect, dacă chiar o face.
 Perfect, respect.
 Eu am cunoscut unul din cei mai masculini barbați,
 unii dintre cei mai masculini și maturi și înțelepți barba
ți,
 în context în care și-au odat voie să fie vulnerabil cu soț
ia iubita sau alte femei de față.
 Și respectul meu pentru ei a crescut la cer.
 Dar asta e harta mea.
 Da.
 Imediat că vine micul.
 Am avut un client care...
 Zile că ești psihoterapeut.
 Nă sunt psihoterapeut. Am avut un client bărbat care arăta
 absolut genial.
 Avea grijă cum se îmbracă, cum arată, mușchi, pătrățele,
 tot.
 Și îmi spunea, a venit la o ședință, hai să spun de cele 17
 noi relații pe care le am de săptămâna trecută.
 17 noi, da?
 Când mai avea și vechi.
 Dar...
 El îmi spunea eu ca să fac un pas
 către o femeie
 trebuie să fiu cel puțin 1000%
 sigur că mă place
 și ajunsesc la modul
 pervers el cu el
 le făcea să-l placă
 și nici nu mai făcea
 pași spre ele.
 Pasiv agresiv.
 Ăsta-i tipa-l. Imediat.
 Evoluția unor astfel de bărbați și femei, din nou, este cor
olarul, este la fel de vălabil.
 Dar m-ai întrebat despre bărbați. Evoluția unor astfel de b
ărbați nu începe până nu sunt suficient de curajoși, este cu
vântul,
 și o să vărmim, dacă vreți, un pic despre frică, să-și as
ume ceea ce nu-mi pot, nu știu sau nu sunt azi.
 și să facă asta de față cu asti bărbați, să spună învață-mă
.
 Atunci începe aproape instant, în momentul de evoluție a
 noi bărbat,
 când zice, admir alți bărbați, necompetitiv, vreau să învăț
 de la voi.
 Ori majoritatea bărbați, ori din societatea noastră, suntem
 programați să nu facem asta
 și suntem programați pe concurență cu asti bărbați.
 În cer cu în care am fost eu în Chinloss în Scoția și cu
 care am rămas foarte strâns în relații,
 a fost pentru prima oare cand am fost înconjurat de bărbati
 de diferite rase, vârste, culturi.
 Am avut în stânga mea pe un rapper foarte celebr în Rusia,
 bar nu aveam, l-am verificat după aia pe YouTube,
 nu știu câte zeci de milioane de view-uri avea pe melodile
 lui.
 Și în dreapta mea era un tip din Germania, un tip mic și ro
șcat, ziceai că e din Ruziara Tronului, știi de asta?
 Bă, deci la nivel de cum arăta, un băiat extraordinar de în
țelep și de mișto.
 A fost primul context de masculinitate matura, în care n-am
 simțit nici o secundă de competiție și am simțit 100% spiri
 de camarad.
 Adică sunt aici să te sprijini, nu te cunosc.
 Nici o secundă n-a fost vorba de sunt mai puternic, sunt
 mai cu mulți, sunt mai cu...
 Și senzația și conecția. Eu am trăit-o și în academie, adic
ă mi-am regăsit-o parțial în academie.
 În patru ani când am fost coleg, v-am spus, am avut în prim
ul an 17 colegi de cameră.
 Bă, e greu să nu formezi o legătură și o conexiune mișto cu
 bărbații.
 La un moment dat, încolo, la început de Catherinca, care e
 masca clasică,
 după care încet încet se crează o camaraderie și o accept
are chiproca.
 Dar acolo, în Scoția, am fost la nivel de levul o mie.
 Am stat la masă și lângă mine cu un tip care avea 91 sau 92
 de ani,
 îmbrăcat în sută la sută classic, kilt scoțian, chiar de ac
olo,
 unul de cei mai mișto bărbați pe care am auzit-o în viața
 mea,
 la nivel de înțelepciune, maturitate, atitudine, hartă
 mentală, cum vrei tu să-i spui.
 Și atunci am înțeles, emuțional am înțeles,
 ok, deci poți să stau cu oaz bărbați lângă mine
 și de la care să învăț fără să fiu în competiție
 și la care poți să ceri sprijin fără să fiu judecat că nu ș
tiu ceva,
 excelent, asta e standardul pe care vreau să o luam mai
 departe.
 Și atunci i-a fac tot ce pot în tot ce sunt eu.
 Cum?
 Nu.
 În 2017 abia mă trezeam.
 Abia mă dezmeticeam. Nu eram cu nimic lucrat.
 Atunci am început să lucrez la mine, da.
 Da.
 Ce mă întreb tu, mă întreabă așa, dacă poate rezista starea
 asta în afara unor contexte de tabere sau de curs.
 Și răspunsul este da, doar că nu încă.
 De ce? Da. Da este potențial și este nevoie de o masă
 critică de oameni care să aibă aceleași principii, conving
eri, valori,
 adică să nu mai se judece între ei pentru vulnerabilitate
 pe care unul are curajul să o afișeze.
 Doar că la nivel macro de România, încă nu suntem acolo la
 nivel de masă critică.
 În realitate, dacă te uiți în spate un pic, suntem mult mai
 departe față de unde eram acum 10 ani.
 Da sau nu? Eu țineam cursul ăsta de practicină la acum 4
 ani de zile cu 35 jame.
 Acum astea sunt 180. Eu zic am făcut niște pași buni, toți.
 Anul viitor vreau să fie 250.
 Peste 3 ani vreau să ală palatul și betereana, că mă plict
isesc. Vă zic mâine de ce vă vreau asta.
 Și o să vreau să vă dau voie aceeași psihologie.
 Tot o principiune de provocare. Dacă nu setez provocări mai
 mari decât cele pe care le-a atins deja, începe să apară
 involuția.
 Bun. Facem un prim exercițiu, să ne antrenăm un pic așa.
 pe principiul vulnerabilității și asumării, faptul că nim
eni nu-i perfect,
 vă reamintez regu-l acă tot ce discutăm și facem în această
 sală rămâne aici.
 Vă invit să faceți inclusiv un gest,
 o să vă arăt eu și o să vă zic să-l faceți metaforic,
 prin care să vă dați masca jos față de cei din jurul vostru
 din această sală.
 Pentru următoarea perioadă de experiență de curs mă refer p
ână al finalul celor șapte module.
 Când ești în această sală ai voie să-ți opui la loc, pentru
 că contextualul s-a putea să fie potrivit pentru tine să
 faci asta.
 Când ești în sală, dacă vrei cu adevărat să-ți iei ceva din
 această experiență de curs, exerciții, procesuri sau ce vom
 ghida împreună,
 te invit chiar, poți să faci gestul când vii efectiv în sal
ă sau poți să-l faci în mintea ta.
 Pune mâna acum pe fața ta.
 Ca și cum...
 Exact. Apuci masca sociala, simte in ochii tai in sufletul
 tau, in mana ta ca ai prins-o,
 stii ca nu o sa pierzi, o sa poti sa o pierzi pe locuri
 cand, da-o te rog la o parte,
 pune-o de o parte si din acest moment asta sa fie e filtrul
 prin care interactiunezi cu alti oameni.
 Asta inseamna non-judicata, acceptarea unui vunorabilitat,
 a unui alt om, tot ceea ce ti se impartaseste ramane la t
ine.
 Și dacă poți să-ți sprijini un coleg, o faci, dacă nu poți
 să-o sprijini, simți compasioanea în umilă.
 Milă vine din săracul de tine, compasioanea vine din știu
 că poți să treci peste asta.
 De acord?
 Cu acest principiu în minte, vreau să vă gândiți o situație
 intensă, emoțională din viața voastră,
 o situație pe care, în mod normal, nu ai discutat-o chiar a
șa, leraxat, de la 0 la 10, 0 deloc, 10 foarte intens,
 o să fie de intensitate maxim 7-8.
 Maxim 7-8.
 Ceva ce ai împărtăși unui prieten,
 unui om care știe că te ascultă și te înțelege,
 nu vreau 9-10 super intim.
 Aia de nivel altădată, ok?
 7-8, 6-7-8.
 6-7 ca să fie mai... ok?
 Te gândești la o situație din viața ta?
 Perfect.
 Te ridici in picioare.
 Gaseesti o persoana pe care nu o cunosti, cu care n-ai ven
it,
 cu care n-ai niciun fel de legatura prieteniasca de amic
 sau de sotiie.
 Aveți 5 minute de persoana
 sa va impartasiti o situatie provocatoare din viata voastra
 care sa ramana 100% doar intre voi 2.
 Nu o sa va intreb nimic, nici eu, nici nimeni.
 5 minute. Puteti sa faceti asta in picioare sau jos, cum v
reti voi.
 5 minute de persoana, incepe acum. Start!
 100% intre voi ramane.
 Cine n-are parteneri mana sus, uitati-va dupa cei cu mana
 sus.
 Uitati-va dupa cei cu mana sus si gasiti-va intre voi.
 Gabriela, uitati-va in spate. Era cineva in spatele tau?
 Să încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
 ne în
 BUN!
 Deci, exercițiu s-a încheiat si voi
 încă vorbiți.
 Ce feedback e ăsta?
 Sunteti nevorbiți?
 Nu nimic, vă mai dau un context.
 Bravo!
 Bun!
 Cum a fost?
 Așa, zic cum a fost.
 Dă-i un microfon, te rog.
 Stai un pic, că vine microfonul, frățiiu-i.
 Bine, bine, bine.
 Bine, bine, bine.
 Mă ducă-mi pe că vine microfonul, frățiiu-ări.
 Doamneajută, m-am următit.
 Doamneajută la mulți ani și la toată lumea.
 Zic cum a fost. Numele și cum a fost.
 Dragoș, cam mai urea am mai pus să zic numele și extrauter
in în combinație, dar hai.
 Ca mai urea că ți-am anus să spui numele?
 Extrauterin a fost.
 Dragoș, extrauterin, ce vrei, sună, să înțelesți.
 Ne trebuie să spună extraordinară.
 Ok, bine, Dragoș.
 Spune cum a fost exercițiul.
 Când vorbește altcineva, îi respectăm harta și momentul.
 Te rog, Dragoș, cum a fost pentru tine, care n-ai vrut să
 face exerciții?
 Și mai cum?
 Eliberator, nu știu.
 Aaaa, dați-o un rând de aplauze, vorbă, Dragoș.
 Pentru că, Dragos, așa se simte, când îți asumi să faci ce
va ce inițial ca tipar nu simți să faci, dar îl faci oricum,
 se numește provocare, creștere de harta mentală, extindere
 de limite,
 și de multe ori este eliberator pentru că este mai fain dec
ât te așteptai inițial. Da sau nu?
 Cine a simțiți inițial un gol ușor în stomacă, n-a auzit că
 trebuie să împărtășească ceva vulnerabil despre el?
 Fiți sinceri! Uite-te în jur, Dragos, da? Mâna jos, mulț
umesc!
 Și cine a să-i zis da pe parcurs în care făcea asta, că se
 simte bine să fie ascultat cu adevărat și să împărtășești
 ceva?
 Mulțumesc, mâna jos. Înțelegi undeva?
 Și a ridicat mâna și fratele meu Bogdan de sus.
 Adică cel cu care ai lucrat tu, ca să știi.
 Nu, nu, nu, în sensul că a ridicat mâna că nu i-a plăcut,
 nu a vrut să facă exerciții inițiali,
 dar adică v-ați ziminit bine voi doi aparent.
 Păi am fost dus de mănuță, adică.
 A fost dus de mânuță. El a venit să-mi spună mie ceva.
 Ca și cum voi toți lucrați și o să omit că el nu are part
ener și o să-l las așa.
 Și am zis, eh nu, merge așa.
 Și l-a luat Andra, colegă mea, de mânuță și l-a dus.
 Ce a făcut să fie liberator, Dragoș?
 În cuvintele tale, n-ai cum să găsești altele mai bune.
 Deci, ce ți vine cum îți vine.
 Ce a făcut să fie liberator? Nu-mi spune subiectul.
 Conversația. Am zis, nă, ce subiect mai...
 Nici nu mă interesează. V-am spus că rămâne între voi 100%.
 Converstați-vă în momentul în care o îi părtea și rămânul
 cu altul.
 Bravo! Perfect! Și mâna sus, aici mă refer la bărbați, care
 ați avut un loc să lucrați cu alți bărbați,
 care ați simțit că poți să vorbeți cu un alt bărbat fără să
 fiu în competiția sau să mă simți inferior când părteșesc
 ceva.
 Perfect, bravo! Așa se simte camaraderia. Cum, Iulian?
 Bravo! Așa se simte camaraderia reală, conexiunea între băr
bați, în momentul în care poți să fii în prezintă altui băr
bați să nu te simți nici ludicat, nici în competiție, nici
 criticat, nici umilit, nici luat la mișto.
 Și totuși să poți să împărtășești ceva ce gândești sau sim
ți tu, poate ușor, vânărabil, cum am spus, pe o scara de la
 10, nu ne-am dus în 10, dar în 7.
 Lucru care, în afara acestei uși, vă spun din experiență
 propriu, între bărbați nu prea se întâmplă.
 Vă recomand o carte, bărbați nori, dacă vreți și femelilor
 care vreți să cunoașteți mai bine,
 Măștile masculinității.
 Hugh, nu știu cum mă cheamă.
 Cum?
 Lewis Howes.
 Lewis Howes.
 Habarnam, măștile masculinității.
 Vă recomand cartea.
 O să fie interesant de citit pentru...
 Nu, nu, e scrisă de un bărbat.
 Este un jurnalist, un tip mișto, inteligent,
 îmi se pare că fost sportiv.
 Da, L-E-W-I-S,
 Lewis Howes.
 H-O-W-S
 Măștile masculinități
 Bun, mersi drag-o și apreciez
 Altcineva, cineva să-mi spună foarte pe scurt, înainte să
 mergem mai departe
 Mai vreau cineva care nu vorbește cu mine de obicei
 Hai, mâna sus
 Go, cornelia
 Dar nu ea a fost aceeași poveste
 Interesant
 Deci ele două amândouă cornelii
 Nu, nu, n-a fost...
 Mă gândeam, ar fi fost chiar culmea
 Am fost cu Ana, de neștiind prea bine.
 Ok, mă gândeam.
 Oricum rezonăm.
 Știu, știu, știu.
 Cu Ana am fost... am fost aceeași poveste.
 Excellent.
 Aceeași vârstădace.
 Perfect. Mulțumesc. Bravo, mersi mult, Cornelia.
 Cu soții aceeași meserie.
 Și cu soții aceeași meserie.
 Și voi la fel.
 Și voi la fel. Dacă ați atât de mulți cu la fel la fel, îmi
 permit și eu glume.
 ca zi nemerii si soti cu aceeasi meserie, e usor sa face
 schimb.
 Era in aer, nu aveam cum.
 Ia uite!
 Era acolo, deci...
 Era acolo.
 Multumesc.
 Anchorele sunt atat de eficiente
 incat sunt folosite inclusiv in terapie.
 Marius are un exemplu excelent
 care un băiețel a venit la el adus de mama lui,
 care toată ziua băiețelul bătea cu lingurile în oale,
 toată noaptea, pardon, toată noaptea bătea cu lingurile în
 oale
 și ziua dormea.
 Nu știm de ce.
 Părinții vă dat seama, epuizați cel puțin spus,
 copilașul 3-4 anișori, 5 cred că se putea vorbi cu el un
 pic,
 adică înțelegea și comunicat, dar nivel de 3-5 anișori.
 Și toată o noaptea bătea cu lingurile în tigăi și în oale,
 a venit la Marius, Marius pe vremea a lucrat cu copiii,
 cred că la asistență socială, am sânsigur, acum 10-15 ani,
 sănătate.
 Și prima idee care a venit și a și funcționat, este că a
 întrebat-o pe mamă care este muzica preferată a copilului.
 M-a mai fost, cum adică, 5 ani să aibă muzică preferată.
 Că încă n-a dat de Rolling Stones și de...
 Nu, nu, nu. Ce muzică îl relaxează?
 Ce melodii, ce fel de, nu știu, zgomote, pentru că fiind cu
 bâta în poale,
 automat avea nevoie de stimulare auditivă. Urmăriți?
 Și m-a mai ascult după un pic de proces introspectiv, a sp
us...
 Mă, că stau și mă gândesc.
 Îi plac colindele lui Hrușcă.
 Când le ascultă, îl simt ușor, ușor, un pic mai relaxat.
 Perfect, zice Marius.
 De azi dinainte de a duce acasă, si indiferent ca era iulie
,
 in momentul in care...
 De ce ati ras? Ca am facut-o intentionata. De ce ati ras?
 Pentru ca majoritatea dintre noi, covarsitoare, asociem cru
jca cu Craciun si Iarna. Am facut-o intentionata, ati zisat?
 Asta inseamna ancora.
 Ce incerc sa va arat, este ca in timp real cu voi, folosesc
 ancora pe voi,
 Și apoi vă explică, încă, ca să vedeți că nu aveți cum să v
ă puneți.
 Mă are sens?
 Poveste reală, în schimb, și continuă.
 Dar am vrut doar să vedeți cum, prin joc de cuvinte,
 eu pot să influențez stările emoționali ale voastre doar ș
tiind psihologia de bază.
 Atât atât nu...
 Mergem mai departe.
 Pleci acasă, i-a zis Marius, și începând din seara asta,
 din momentul ăsta,
 când copilul se apropie de momentul de somn, indiferent că
 e 12 noaptea 1, noaptea sau 6 dimineața,
 îi dai drumul la hrușcă, în camera alăturată, fără să audă
 foarte tare, dar să fie în surdină.
 Și doar dă drumul la hrușcă, pe măsură ce el se apropie de
 somn.
 Adică, la un moment dat, o bosește de bătut.
 Și maica sa zică, bine, cât timp? Două săptămâni.
 O săptămână. După o săptămână se întoarce și zice, cum e?
 Păi, da, i-am dat drumul la hrușcă, când termină de bătut
 în oale,
 aia e, dau drumul la hrușcă și a doarme la un moment dat,
 că-i rupt în gură.
 De asta m-aic sa nu intelegea care e faza.
 Si spune, ok, de acum in colo, inca o saptamana, vreau sa o
 da drumul la Hrusca mai devreme cu o ora decat sa culc el
 in mod normal.
 Marbanize, da?
 O saptamana se intoarce, oale, oale, oale, scandal, da dea
 drumul m-aica sa o da la Hrusca intr-o camera alaturată,
 de obicei unde dormea el, cu o ora mai devreme decat sa cul
ca de obicei.
 Incepe sa caste, incepe o saptamana, o saptamana si un pic,
 incepe sa culce cu o ora mai devreme copilul.
 Și a continuat așa câteva săptămâni.
 Și a ajuns până la punct în care se culca la ora 8-9 seara,
 doar când punea hrușcă,
 într-o cameră alăturată, copilul începea să caște și să do
armă.
 Mă iară sens?
 Putem să ne controlăm, să ne coordonăm și să ne creiem ob
iceiuri comportamentale
 în funcție de ancorile pe care le decidem conștient să le
 activăm și cu emoțiile cu care vrem și de care avem nevoie.
 Nu are sens?
 Și e atât de ușor.
 Ce simțiți, fiți sincer?
 Pericol, anxietate...
 Cât de tare! Băi, se simzați harta diferită?
 Apropo de... da, apropo de ancolă diferită.
 Ce tare!
 Că de tare!
 Sau, când auziți, mergeți pe stradă în mașina voastră sau p
ietoni
 și auți un scârț puternic de cauciuc.
 Căzi între unul îi faceți asta.
 Că nu știi care, de unde vine și ce vine.
 Ancore emoționale. Vreau să vă notați, să vă țineți minte
 chestia asta.
 90% din comportamentul nostru
 este condus de ancore inconstiente
 marelor majoritate,
 neproductive.
 NEPRODUCTIVE.
 Putem să le scoatem pe toate a list, dacă le luăm rând.
 Vă dau o ancoră de anxietate pentru majoritatea dintre cei
 care nu sunteți profesioniști
 sau nu ați exersat asta când vine vorba de vorbit în public
.
 CAMERA DE LOAVEDERI.
 Deci, în momentul în care, acum mulți ani, când vedeam
 camera de loavederi,
 deci făceam...
 Eu să vorbesc la camere, bă bă, e iatule.
 Sau microfonul. Puteam să stau în față și să
 par, da, mă scău,
 să par în crezător și stabili și o ardeam pas, așa.
 Până dadea microfonul, să zic ceva, s-a terminat.
 Deci, mai că nu țipam ca o prințesă, efectiv.
 Pentru că, în momentul în care dadeai tele...
 Microfonul mână era ancoră de trebuie să vorbesc.
 Deci, anxietate, de ce s-a putea s-o fi judecat. Are sens?
 Prin repetitie de-a lungul timpului, acum am ajuns, când
 văd camera, încep să vorbesc.
 Când văd o camera, zic, ok, și după cum spuneam, astăzi vom
 vorbi despre...
 Și intră în... Acum, când lucram pe laptop,
 în pandemie și mi s-a prindea becul verde,
 Buneoare, bine ați venit acum la The Revolution 2!
 Și intrăm pe ce avem... E efectiv, când vedeam a la verde,
 entrăm pe...
 Cum?
 Excellent!
 Nu imi prea ma mai duc la anuntii.
 Adica ma duc, dar ma duc rar la cele la care am avut odi de
 mers,
 ma am dus cu mare drag si n-am datorie.
 Adica de unde ma duc, de acum in colo ma duc fix ca vreau
 sa ma duc.
 A patit, mi-a facut unul asa, a vrut sa-i fac o surpriza cu
 iva de la masa
 si a venit peste omul meu si a zis
 Salută-l pe Mihai, zici ceva de ziua lui.
 Și eu nu știam ce...
 Și nu știam să zic salut, revolution,
 1, 2, Mihai, care Mihai?
 Nu știam ce...
 Jur, fază reală.
 Hai să mergem mai departe.
 Dați-mi exemple de emoții,
 stări emoționale pe care ați vrea să le încorați
 începând de astăzi, adică să puteți să le accesați
 la buton
 ca încoră pentru voi, pentru fiecare
 dintre voi și să le simțiți mai des.
 Dați-mi exemple de stări. Încredere în sine,
 In sine, liniste, calm, bucurie, abundanta, buna, curaj,
 stare de?
 Stare de flow.
 Apropo de stare de flow, chef de munca, buna, buna.
 Apropo de stare de munca si de flow, casa, antrenezi ace
asta, a ancorat,
 vi-l luau totul secretul. E un secret, dar
 e extrem de ușor de implementa și puține o să-l faceți,
 că nu o să credeți că e atât de ușor. Pune-te și scrie,
 lucrează sau distrează-te în locuri
 separate în casă, niciodată la același loc să faci altele.
 Deci dacă la masă tu scrii, să spunem că
 asta e jobul tău, la aceeași masă, în același loc, nu mai
 faci niciodată altceva decât să scrii.
 Doi, când te pui să scrii sau să lucrezi
 sau să faci orice înseamnă muncă, în locul în care
 ai pus să muncești, oprește-te când încă îți place.
 Care credeți că e secretul?
 Deci oprește-te cât ești încă în flow, când ești încă creat
iv,
 când ești încă confortabil, când ești încă entuziasmat,
 oprește-te
 și continua a doua zi care credeți că e secretul?
 Bravo! Ancorezi că se termina ceva frumos!
 Dacă tu te oprești din muncă când ești epuizat,
 terminat psihic și o faci constant săptămâni, luni sau ani,
 Cât de mare chef o să ai de lucru, când știi că vine ziua
 de luni?
 Mă are sens?
 Dacă te oprești din lucru, când știi că mai am o oră două,
 dar probabil o să fiu obosit peste o oră două, dar acum
 sunt high
 și sunt entuziasmat, acum mă opresc din lucrul ăsta,
 fac altceva, poate. Iar mâine sau luni, când te vei rea ap
uca,
 dacă o faci disficient de multe ori,
 mintea ta va încorat că se termină ceva frumos,
 în stare de flux, care te entuziasmează.
 Și-s o chestie absolut banală să știți să te oprești.
 Doar că noi, ca și performerii ai secolul 21, nu știm să ne
 oprim când încă ne place.
 Ăsta e un secret de productivitate extrem de subtil și de f
ain, vă spun sincer.
 Să te oprești din lucru cât încă îți place, vei ancora
 stare de bucurie de lucrul tău.
 Nu va mai deveni anxios sau neplăcut.
 Doar să te oprești cu lumea, doar să te oprești, nu să faci
 nimic în plus.
 Cum?
 Da, pe același principiu. Păi de la el o știu. Și o să vină
 data viitoare la voi aici,
 joi sau vener, nu știu exact.
 Și o să vă zică mai multe despre asta.
 Bun! Cine vrea să ancoreze încredere în sine? Mâna sus!
 Ok? Mâna jos. Cine vrea să vină în față să ancoreze asta cu
 mine? Mâna sus!
 Hai, Sara!
 Încurărăți-vă pe Sara, vă rog!
 Ia un loc, ia și un microfon.
 Voi veți fi atenti la ce fac și cum fac, nu vă notați nimic
.
 Ok?
 Pe măsură ce o las pe sara să-și trăiască ușor angțietatea
 de mufă,
 știți cum e da? Că înveți 180 de oameni în fața ta, te ia
 un pic așa.
 De ceea ce e normal. Ăsta-i pacing pe realitate, dar nu-i
 spuneți ei.
 O să o rog pe ea să ne spună câția neare, mai îți țin minte
?
 Am 20.
 20 de ani.
 Și este alături de noi de la?
 Fixe ziua când am plin 20 și împlin 21 imeniat.
 De când ai început cu noi călătoria?
 De la tabara de psihologia la ție de cuplu de anul trecut.
 E vara trecută.
 Ok. Adică a luat un avans fața de majoritatea dintre noi.
 Incredibil.
 Sara, spui că ai vrea mai multă încredere în tine, zici.
 Ok?
 Da.
 În ce context ai vrea mai multă încredere în tine?
 Și vrea că am în orice context, dar cel mai tare cred că la
 facultate, în domeniul ăsta profesional al vieții.
 Aspectul profesional al vieții.
 Consider că în momentul ăsta nu ai această încredere în t
ine în facultate și în domeniul profesional?
 O am, dar nu cât mi-aș dori, sau nu totdeauna.
 Excellent.
 Dacă ar fi să te întreb undeva cândva în trecutul tău,
 când ai simțit o stare de încredere în tine incredibilă,
 indiferent de context,
 Da, mult peste ce ai simți acum, nu normal.
 Ai putea să... Nici măcar nu trebuie să-mi spui când, dar
 ai putea să te gândești la ea?
 Da.
 Deci mă interesează să găsești un context în viața ta în
 care te-ai simțit extrem de încrezătoare în tine, atât de
 intens,
 încât parca nici nu se neam să crezi că e vorba despre tine
.
 Excellent.
 Și ce ai de făcut acum, imediat o să spun,
 este să-mi dai voie,
 Fie să te ating pe genunchi, sau pe unde vrei, pe umăr, a
ici aș putea, pe genunchi sau pe omăr, sau îți mai dau opți
uni, să te ghidezi să faci un gest la nume.
 Dar momentan, aș prefera pe mâna aici sau pe genunchi?
 Pe genunchi.
 Pe genunchi, perfect.
 Lege, în momentul în care lucrați cu cineva, întotdeauna câ
nd exerciții implică atingere, de orice fel, indiferent că-i
 bărbat, femeie, că voi sunteți la același sex sau nu, ceri
 acordul.
 Chiar dacă colegul știe ce urmează, că va fi o ancoră kin
estezică,
 întotdeauna îi cere acordul.
 Îmi permit să te ating, îmi permit să pun pe genâng,
 voi face asta pentru ancorare 10-15 secunde.
 Are sens?
 Pentru că un om care va fi cu ochi închiiși,
 chiar și pentru o faciune secundă, chiar și pentru un exer
cițiu banal,
 care cum e ăsta,
 are nevoie să știe ce urmează.
 Ca la medii, când îți spune, vei simți eu o ciupitură mică.
 Bă, când îți spune, vei simți eu o ciupitură mică,
 parca nu mai e asa de mare, doar ca te anunta, corect?
 Mai ales daca-i cu ochii inchisi, sa atingi pe cineva care
 nici nu se asteapta, pentru ca nu i-ai explicat procesul,
 va fi break state pentru persoana care nu se asteapta.
 Are sens pentru voi? Bun.
 Pe o scara de la 0 la 10, cand ai simtit acea stare de
 incredere in tine
 foarte mare de care mi-ai spus mai devreme, nu vreau sa st
iu contextul, decat daca vreti o sa mi-l spui,
 dar nu conteaza, este irrelevant.
 De la 0 la 10, 0, misto, dar 10 de tot, maxim, cat ar fi?
 Cealălală care te gândește acum?
 9-10.
 Ce te voi invita, e să se închizi ușor de tot ochii
 și să îți dai voie să te duci asociat complet, 100 la 100,
 în acel moment.
 Perfect. Vezi prin ochii tăi,
 auzi cine mai era acolo, ce s-a întâmplat, ce vedeai, ce
 simți ai
 Și dacă începe deja să apară senzație de încredere în tine,
 poți să-i dai voie corpului tău
 să adopte acea stare în o verbală,
 de relaxare,
 parcă să-și, aaa, bravo, eccement.
 Și accesând această stare de încredere în tine,
 complet asociată,
 acolo, în acel moment,
 dai voie să crească și mai mult,
 ca și cum ai avea un volum în mâna stângă sau în mâna dreap
ă
 care îți dă voie să crești intensitatea.
 Excellent. Și crește intensitatea încet, la început, încet.
 Excellent. Foarte bine. Și vezi cum te simți.
 Și dă-i voie să-ți crească și mai mult această stare de înc
redere, de putere.
 Excellent. Foarte bine. Bravo.
 Și continuă să simți această stare de încredere.
 Poți chiar să o dublezi.
 Ca și cum abia poți să mai suporti atâta intensitate din
 crede a tine.
 Excellent. Foarte bine. Foarte bine.
 Și încet, încet, ușor, deschizi ușor, e tot ok.
 Vei fi aici și acum.
 Cum a fost acolo?
 Fascinant, aveam o reflectoră în ochi.
 Acolo sau aici?
 Și acolo era o reflectoră și simți ai supăr încădrent tine?
 Exact. Deci, practic, când vezi o reflectoră, tu simți?
 Da.
 Exact. Cum se scriu numeul tău invers?
 Harass.
 Ce e asta?
 Întotdeauna când lucrezi cu o persoană, și mai ales pe anc
orare și va urma și dezancorarea,
 ca să nu fie contaminată starea pe care o asociază cu ceea
 ce simte în momentul prezent,
 faci break state. Și o să vă explic asta constant. Cum fac
em break state?
 Îi duci atenția în altă parte, cum am făcut-o inițial.
 Și am făcut acea glumă, când tu învezi reflectorile înseamn
ă cât tu simți.
 Îi schimb numele, îi spui să își pună numele invers.
 Eu mai fac unor și zic, zic, mă rog, de telefon invers și
 apare aia.
 2, 1, 3...
 Și e suficient să zic cât o numele, doar s-a dus în altă
 parte.
 Perfect. Lăsa închizi din nou ușor de tot. Ok.
 Te aduci din nou acolo în acea stare.
 Și observă acum cât de repede poți să o accesezi, poate mai
 repede decat prima oară.
 Excellent. Și apar din nou aceea efectuare și din nou iese
 la suprafața această stare.
 Excellent. Trebuie încredere. Excellent. Foarte bine.
 Și dă-i voie să crească și mai mult. Foarte bine.
 și simte cum această stare de încredere a tine, parcă face
 parte din tine mai mult cam totdeauna.
 Este parte din cine ești, este parte din ce ești, din ce
 simți-o.
 Foarte bine. Atât de natural, încât acum încet-încet și blâ
ns de schiei ușor de pe toate.
 Și revie aici și acum. Cum a fost acum?
 Mai rapid.
 Mai rapid, excellent.
 Pentru că, o să te rog să-mi spui câte femei sunt părându
 din față.
 Stop, e suficient, e altă varianta de break state.
 Deci, absolut orice poți să faci, să îi direcționeze atenț
ia într-o direcție în care să fugă din momentul în care a f
ost anterior,
 se numește break state și este perfect suficient, nu ai cum
 să faci alt.
 Deci, trebuie să îi musi doar atenția.
 Eu, la un moment dat, pot să-mi întreb clientul câți oameni
 sunt în față care poartă, nu știu, barbă.
 cât poartă sandale și cât sunt roși, cât sunt negri.
 Absolut orice. Poți să îi direcționezi atentă în altă parte
, ca ea să-și schimbe starea interioară,
 să nu apară discuții de genul de, da mă, simte asta pentru
 că a rămas în starea interioară și de aia apar.
 Bun, să-ți doar schiți din tot ochii din nou.
 Și așa cum probabil mimita ta anticipărează deja,
 te duci din nou în acel moment, apare reflectoarele,
 apar din nou senzația de încredere în tine.
 Așa cum poate n-ai simțit-o niciodată.
 Excellent. Și dați voie și asociați-te complet în ochii tăi
. Vezi ce ai văzut atunci, simte ce ai simțit atunci.
 Doar că fău la un momentul prezent acum. Excellent. Și dai
 voie corpului tău din nou să se imbibe de acea senzație, să
 ia în nou verbalul specific.
 Foarte bine. Ca și cum starea de încredere în tine este cea
 mai prezentă și cea mai importantă și cea mai naturală
 stare pe care poți să o simți.
 Dă-i voie să crească și mai mult acum și observă cum poate
 că deja apăruți. Excellent. Foarte bine. Și dă-i voie să
 crească și mai mult.
 Până când parcă, parcă, poți să mai suporti atât de mult în
credere în tine.
 Excelent! Foarte bine!
 Și bucură-te de această stare.
 Simți-o plenar, din simțiurile tale.
 Foarte bine!
 Privește prin ochii tăi cu această încredere în tine.
 Excelent!
 Și această stare va continua.
 Te zic că face parte din tine de acum, înainte, așa cum a f
ăcut din tot de om.
 Foarte bine!
 Și în cea ce blând deschizișor de tot ochi, aici și acum,
 revii în momentul prezent foarte bine.
 Ce zodii ziceai că ești?
 Rac.
 Și ce calități are Racul?
 E familist, e emotiv, e...
 Și ce defecte are Racul?
 E manipulator.
 Așa zice pe internet, nu?
 Așa zice Neti, nu eu.
 Bun.
 Ce vreau să faci acum, e să te gândești la ceva complet
 neutru.
 Vreau să te gândești la culoarea grii.
 Un gri atât de plictisitor pe cât poți să-ți imaginezi.
 Gri. Vreau să nu simți nimic față de acest gri.
 Nici că îți place, nici că nu îți place.
 Fă fie un mea.
 Știi cum se simte?
 Perfect. Conectează-te cu această stare de gri.
 Și când te voi întreba eu, fii atentă doar la cei acei sens
i.
 Un grip fad, un grip șters, un grip neimportant, foarte b
ine, neutru complet.
 Spune-mi ce se întâmplă, ce observi, privind acest gri.
 Crește o senzație așa în piepte, tot de încredere.
 Ok.
 Schizișoare de tot ochii.
 Mulțumesc.
 Și eu.
 Asta a fost tot aplauze pentru Sara.
 Aplauze.
 Ce ați observat?
 E bine să răspundeți pentru că urmează să-l faceți voi imed
iat.
 Stai pe aici.
 Te rog?
 Acuma nu eu, nu eu, nu eu.
 Arunca-si astea cu microfanele voi.
 Uite aici a jos, uite aici a fost la Bogdan.
 Eu am observat ca ultima data cand ai atins-o, s-a trigar
uit stare.
 De ce credeti ca am pus-o sa gandasca la gri?
 Finica face, tu ma dute si dracu cu contribele astea.
 Mă întreb pe mine de ce ai pus...
 A avut un verbal atât de explicit...
 Da, mai du-te și-mi spune...
 Ancore, nezancore, dacă mă întreb de ce...
 Bă, mai du-te...
 Dau și bani, mă zici, ascult.
 Ai fost excelent.
 De ce credeți că am pus-o să gândească la grii?
 Break state.
 Am vrut să nu cumva să aibă reminișcențe de stare emoțional
ă din asocierea anterioară
 care să împăcălească eficiența ancorei.
 Adică am disociat-o, Luminita, ajunge la tine?
 N-am văzut. Am disociat-o de procesul anterior în care sen
zația de încredere în sinistră a ridicat, ați esizat?
 Doar îi spuneam, închide ochii de acolo și ești la postura
 ultromanulă verbală.
 Eu ca să testez eficiența unei ancore, am nevoie ca starea
 aia înterioară să fie neutră.
 altfel, poate să mă păcălească pilotul automat al minții
 și să nu se fi instala de fapt ancora. Are sens pentru voi?
 Te rog, o să vă explic toți pasi imediat. Calmați evanxiet
atea.
 Voiam să te întreb... Deci nu mai vrei, altcineva.
 Vreau să te întreb. Te rog.
 E cum accesează informația ancora asta?
 Roagă pe cineva, ba, te accesești și pe mine aici, acceseaz
ă și...
 Sunt două variante. Fieși transferă ancora, fieși transferă
 ancora.
 Și este a treia opțiune de care v-am spus mai devreme.
 Și anume, face un gest singur de sine-tătător.
 Maru s-a avut gestul, l-am preluat și l-am mandat.
 Doar că eu l-am făcut așa.
 Gestul meu la început, când eram în fața unui public în
 care nu aveam încădere, era ăsta.
 Când simțeam anxietate, mă duceam în poziția asta, pe care
 am exerțat-o între ori și am încorat-o cu încădere și cu st
ăpânire de sine.
 Și de cât ori aveam nevoie de senzatii de putere în fața un
ui public nou,
 pentru că după aia mă relaxam,
 intream așa în fața unui public.
 Are sens?
 Și am transferat, de pe genunchi, am transferat ancora kin
estezică.
 Și hai să facem un test.
 Vreau să închideți toți ochii.
 Ca să vă relaxez că vă că v-ați încordat un pic.
 Închideți ochii, perfect.
 Horia să n-adormi.
 Când am zis închideți ochii, n-am zis urmează să dormim.
 Horia al meu ăsta mic, văcea...
 Ea!
 Urmeaza somnic!
 Nu!
 Inchideti toti ochii.
 Si vreau sa va ganditi,
 la un moment din viata voastra,
 recent sau indepartat,
 in care ai simtit entuziasm,
 starea de nerabdare,
 de abia astept sa vina.
 Si cand ai gasit acest moment de entuziasm,
 Dă-ți voie și ducă acolo în acel moment, unde prin ochii tă
i să trăiești din nou acel moment, vezi unde erai, cine mai
 era acolo, ce simți ai, poate ce ți se spunea.
 Poate mai important, ce iti spuneai si iti pui acum tu tie
 unsu-ti, ca sa mentii aceasta stare de entuziasp,
 aceasta stare de nerabdare, de abia astept sa vin acel
 moment, indiferent la ce te gandeai atunci,
 dai voi acum acestei stari de entuziasp sa creasca si mai
 mult.
 E efectiv, dai voi sa se instaleze in sufletul tau, in pie
ptul tau foarte bine si dai voi sa creasca
 și poți chiar să dublezi această stare de entuziasm până câ
nd ajungi la punctul în care simți că pară că nu mai poți să
 duci mai mult.
 Dăi voie să crească încă un pic acest entuziasm, această bu
curie, această nerăbdare, fără vreo motiv anume.
 Iar acum te rog să strângi puternic pumul stâng sau pumul
 drept. Strângi-l puternic, excelent, strângi-l puternic, în
 timp ce îți dai voie să simți această stare de entuziasm.
 și relaxez, pum, încet, blând, foarte bine, de aia-i voie
 să revină în poziția lui normală.
 În timp ce starea ta de entuziasm continue să existe, poți
 să aduci în fața ochilor tăi, poate, încă o persoană care
 să semnifice pentru tine entuziasmul, înrăbdarea, poate
 aventura,
 adu-o in fata ochilor tăi, ca atunci, doar văzând-o, simți
 bucurie.
 Bucurie de început, bucurie de călătorie, bucurie de avent
ură.
 Și când observi acum că starea de entuziasm parcă începe să
 crească din nou,
 dă-i voie să crească în timp ce din nou strânci puternic ac
elași pum.
 Puternic și intens foarte bine în timp ce privește acea
 persoană care pentru tine
 semnifica entuziasmul, bucuria,
 calatoria, aventura, e excelent,
 si stranji puternic pumnu si acum il relaxeze incet,
 ii dai voie incet sa se relaxeze foarte bine.
 E excelent.
 Si doar ca sa vezi cate repede invata mintea ta,
 te invit acum
 sa te gandesti
 la o provocare din viata ta.
 O provocare de nivel 6, 7 maxim
 care se afla in viitorul tau,
 care poate până mai de curând îți creia nelinște sau îngrij
orare,
 cu provocare care nu are foarte mare miză, dar ca totuși ți
-ar plăcea să se termine cu bine.
 Și gândindu-te la această provocare care se află în viitor
ul tău, de nivel 6, maxim 7, doar de dragul jocului,
 observă ce simți când te gândești la această provocare
 Și te rog acum, în 3, 2, 1, strânge cât poți de puțin,
 punctul anterior cu care ai ancorat această stare de entuz
iasm, de păcurie, de călătoria, aventurii,
 strânge tare, tare, tare, în timp ce te gândești la acea
 provocare care-i în viitorul tău.
 E excelent și observă ce se întâmplă în interiorul tău, ce
 se schimbă, cum percepe acum această provocare.
 E excelent. Și strânge punctul din nou tare și relaxezi.
 Lăși să se așeze înapoi în poziția lui.
 Excellent.
 Și încă o dată gândindu-te în continuare la cea provocare
 interesantă din viața ta pentru ultima ora acum,
 accesezi a cea încoră instalată anterior, 3, 2, 1, strângi.
 Stare de tot pumnul cu care ai încorat acea stare de entuz
iazm,
 de călătorie, de relaxare în fața unei aventuri, de bucurie
 și de înrăbdare de a începe foarte bine.
 și strângi, și strângi, și observi ce se întâmplă, cum se
 simte, cum se percep.
 E, excelent, și acum relaxezi și lași pumul și palma asta
 să așeze,
 confortabil, acolo unde e mai potrivit pentru ea.
 În timp ce observi, cum te gândești acum la această provo
care care te așteaptă în față,
 poate ce simți diferit față de ea, ce s-a schimbat?
 Ce observi, ce percepi? Acolo în lumea ta interioră, unde
 nu știe nimeni ce se întâmplă
 și ce se vede și ce se simte.
 Și încet și blând ușor în ritmul tău.
 Deschizi ușor de tot ochii.
 Și revin momentul prezent.
 Aici și acum.
 Nu am auzit, m-ai înjurat că nu am dat seama.
 Dă-i microfonul Laura, te rog.
 Uite aici, în găhoria.
 Immediat.
 Cred că e prima oară că mă pui să vorbesc fără să ridic mâ
na.
 Non-verbalul tău mi-a zis că ai ceva de zis.
 Băi, deci a fost într-un mare vechi.
 Știi, ideea cu proiectul, cu trainerul, cu sala, acolo...
 O ancare pe care n-am reușit să mi-o cree singură, a fost
 pe entuziasm.
 Pune-m acum să mă gândesc la eu cu o sute de oameni în sală
.
 Bravo!
 Excelent! Mulțumesc! Lângă...
 Numele, te rog.
 Narcisa.
 Te știu, Narcisa vreau să te știe și celălalt.
 Mă amuză că fix exercițul acesta l-am făcut în ultima perio
adă.
 Unu, ieri, când am avut două examele, până la ora 18.30 în
ainte să vin la activitate,
 și de unde aveam inițial emoțiile acelea, numai la gândul
 că după amiază urmează ce urmează,
 De fapt într-o jumătate de oră, rezultatele au fost cu tot
ul altfel,
 reacția mea în fața examenului cu totul altfel și asta e
 valabilă de când le-am început.
 Bravo, îți mulțumesc. Zic cum a fost exercițul actual.
 Zic cum a fost exercițul actual.
 Păi mi-a venit în minte exact situația asta și de aceea m-
am amuzat.
 Și mai mult decât atât, eu termin examenile pe 11 iunie.
 Și ca să-mi fie ușor, ghici ce-am făcut.
 Nu știu, uimește-mă!
 Mi-am setat să vin la Cluj la sesiune, mi-am rezervat și
 camera la hotel.
 La modul 4?
 Nu, la...
 Osta, de acum din iunie.
 Deci, eu termin pe 11.
 Da, și să vin în ideea asta că...
 Ca și Disclosure, în iunie, la Cluj, are loc modul 3 pe
 care tu îl faci acum.
 Adică tu practic repet modulul.
 Da.
 Ești... Ok.
 Da!
 Am vrut să știi că nu vine modul 4.
 Știm, da, da, da!
 Perfect.
 Da, mulțumesc.
 Altcineva, cum a fost?
 Te rog, Gabriel, uite acolo, lângă Narcisa.
 Eu mi-am simțit corpul mult mai relaxat, după ce am arcesat
, adică m-am gândit...
 S-a activat?
 Da.
 Perfect.
 M-am gândit la o situație pe care ai descris-o tu.
 Și cum o priveam înainte, o priveam cu oarece presiune, ca
 să zic, asupra mea.
 și după ce am accesat Ankora, mă simțeam super relaxat.
 Și mă veni se minte și planul care să rezolvă această situa
ție.
 Perfect, mersi Gabriel.
 Altcineva. Cum a fost?
 Da, te rog. Dacă vine microfonul.
 Uite aici.
 Go.
 Da, la mine a fost fix invers.
 Așa?
 Când a trebuit să trec la intensitate, s-a diluat, aproape
 a dispărut.
 Ok.
 Probabil ai observat că nu mai strângea nici pe bunica.
 Mhm.
 La ce te gândai?
 Știți când se întâmplă asta? Și zic dacă s-a apropiat la t
ine.
 Când situația... Nu, stai un pic.
 Când s-a diluat?
 Când spuneai ca să dublezi intensitatea.
 Și atunci a început să ducă zero spre zero, zi popa.
 E perfectă regulă.
 Da, o fi, dar trebuie să o rezol.
 Știi de ce e o veste bună?
 Tot ce contează este că ai putut să accesezi
 senzația interioară de care ai nevoie să o încorezi.
 Da, a fost doar un început, adică nu era maximul sau...
 De câte ori faci asta?
 Destul de rar.
 Deci, stai linișit.
 E perfect în regulă.
 Bine, mersi.
 Bravo.
 Altcineva.
 Te rog, Mircea, uite acolo.
 Uite aici, ca veni Ștefanie, în dreapta ta.
 Eu cred că am greșit ceva la înveciția asta.
 Că ai greșit ceva, nu aveai ce.
 Ok.
 Mi-am pus ancurat pe entuziași și pe încredere, tot după
 imagine.
 Și la...
 Stop.
 Toți ți-a dorit.
 Stop, stop, stop.
 Când eu am ghidat, du-te asociat, vezi prin ochii tăi, sim
te prin tine, tu vedeai imagine în loc să simți?
 Vedeam... Deci vorbim de starea de entuziasm trăită deja.
 Corect.
 Da?
 Da.
 Sinițeam entuziasmu și aveam și imaginea.
 Perfect.
 Când mă gândeam la starea unde doresc, unde îmi trebuie ent
uziasmu, se suprapuneau imaginile.
 Corect. Și e normal să se întâmplă așa.
 Venea și entuziasmu, dar mai puțin.
 Stai un pic, stai un pic.
 Eu am întrebat altceva.
 Ți s-a instalat ancora inițială?
 Da.
 Bun.
 exerciția a funcționat.
 Știi unde n-a funcționat?
 Imediat, Alexandru.
 Imaginea pe care ai adus-o la nivel de provocare
 este mai intensă decât senzatia de emoții și de entuziasm
 ancorată.
 Are sens?
 Emoția ancorată în provocare
 e mai înaltă, nu știu care,
 ansieta, tenere, liniște, nesiguranță, ce-o fi,
 e mai înaltă în intensitate decât senzatia de entuziasm anc
orată inițial.
 Dar stai un pic.
 Dacă tu ai reușit să ancorezi starea de entuziasm inițială,
 înseamnă că procesul de ancorare ți-a reușit.
 Dar eu asta vreau să întreb, dacă ți-e zuprapun imaginele,
 e vreo problemă?
 Nu este o problemă să numește și poate să ducă, dacă nu
 este suficient de puternică
 senzația ancorată, poate să ducă în dez-ancorare.
 Adică provocarea să fie mai puternică
 decât senzația de entuzial sau de orice pus-o acolo ancorat
ă, are sens?
 Dacă e mai puternică decât ce am ancorat eu, va apărea dilu
area.
 Nu va fi suficient de puternic. Are sens.
 Dar dacă tu ai încorat inițial, adică dacă ai strâns pumul,
 ia închide-ți ochii acum, că a trecut sfere de mult timp.
 Că asta a fost scopul, da? A trecut mult timp, a trecut
 neutru,
 e disociat, închizi ochii,
 observă ce simți în modul ăsta, neutru, fără motiv,
 nu te gândești la absolut nimic, doar mi-a scurs mie vocea,
 și în 3, 2, 1, strânge pumnă puternic cel pe care l-ai fă
cut anterior,
 gestul pe cazul anterior, îl ține strâns puternic, puternic
, puternic, puternic, puternic,
 e, exceleant.
 Și vezi ce se întâmplă. Mulțumesc de schiziușor ochii.
 Ce s-a întâmplat?
 Entuziaz. Puneți-mi cine a să zicea că s-a instalat ancoră,
 mâna sus.
 Bă!
 Mulțumesc mâna jos. Dacă eu am puterea asta
 să vă ghidez
 psihologia, să ancoreze o stare în 3 minute
 după care v-am ținut de vorbă, de ce că s-a ținut de vorbă?
 Break state. Ca să nu spuneți, da, mă, de aia m-ai ținut în
 stare și acum apăs pe asta și de aia apare.
 Dacă eu am puterea asta,
 fără să fiu în interiorul căpșorului vostru, voi stăți conș
ienți și puterea aveți voi să vă instalați și ancure vreți
 voi?
 Bă, are sens?
 Și face asta prin repetiție sau prin intensitate.
 Mircea, ce am făcut noi în partea a doua, este înezistitul
 pe care îl vom face mâine. Eu îl pregătesc acum.
 Să ne încerc cu excedenție.
 Și o să îl facem mâine și o să aibă alte reguli.
 dar dacă ți-i s-a instalat și ai să zic că poți încorat o
 stare emoțională, chinestezic,
 exerciția a funcționat.
 Are sens?
 Doar provocarea ta a fost aleasă mai intensă decât emoția
 pe care ai încorat-o, de-o camdată.
 Da, așa e. Starea de entuziasm e mai mică decât provocarea.
 Asta spun, asta e tot ce spun.
 Ok? Ok.
 Mersi.
 ... care vorbite în tiziasme.
 Și că ați zic că e o veste bună sau o rea?
 Deci vedeți ce mă întreabă. Dacă în imaginea pe care o am
...
 Deși eu am vorbit tinestezi, dar eu am vorbit și în imagine
. Lăsați-o așa.
 Imaginea pe care o are a provocării vine în spatele entuz
iasmanului și eu văd entuziasma, nu mai vă provocări. Asta
 am spus, nu?
 E ca și cum ai vedea afară prin ochelari de soare. Ce zice?
 Ideea e bună sau rea?
 Are sens? Ti se relaxeaza ochiiul si filtrezi situatia prin
 filtru entuziasma-ului.
 Nu incetati problemele.
 Bun, Alex, te rog si mergem in pauza.
 Cand mi-am facut anchora, am ales foarte bine momentul de
 entuziasp, dar s-a strecurat o anxietate acolo.
 Da. Entuziasmu, adica n-a fost pura emotia.
 Nu, n-a fost pura. Bravo.
 Si asta ma intreb daca ar trebui sa o dezancorez acum.
 Nu. Anxietatea este bună.
 Mai ales pentru performări, anxietatea este bună.
 O, păi acum...
 Anxietatea este bună în cantități
 suficiente, fără să fie exagerbate.
 De ce? Pentru că e ceea care te pune în acțiune.
 Entuziazmă e cel care te face să anticipezi ceva frumos.
 Anxietatea te pune la treabă.
 Anxietatea este bună, este un combustibil
 E extrem de eficient daca stii sa-l folosesti.
 Ok.
 Da, a fost o imagine contradictorie cu ce mi-am darransit.
 Ba, fii var imagine-i sa va spui. V-am spus ca 70%-astea
 sunt in imagine. Uite!
 Nii cum zic Moroseni. Nii.
 Nii la el.
 Nii la el, da. Bun!
 Mersi, da-mi microfonul in stanga si mergem in pauza.
 Am si o intrevare, Horea.
 Go!
 E posibil sa accesez tarea de incredere daca asta nu ne zic
.
 Da.
 Doar gandindu-te la o...
 Da, associindu-te.
 Deci dacă doar te gândești și te asocize în momentul de at
unci în care ai avut maxim de încredere în tine,
 vei recrea starea emoțională, dar nu o vei ancora dacă nu o
 asocizi cu un gest.
 Un gest, un sunet, o imagine...
 Eu aveam într-un timp pe ceas.
 Portam ceas,
 și pe ceas aveam ancoră.
 Sunt mulți oameni care au pe verighetă.
 Când le dor de ce drag sau cea dragă,
 și ating verigheta.
 Poți să ancorești și cu un cuvânt, da.
 Poți să ancorești. De aia vă spuneam că poate să fie intern
 sau extern.
 Poate să fie un cuvânt pe care ți-l pui tu în interior.
 Eu aveam la un moment dat, apropo de procrastinare,
 aveam o tehnică de la Mel Robbins, dacă știți o știți pe
 tipă,
 o tehnică de anti-procrastinare care spunea așa.
 Când ți-e frică de ceva,
 sau te sesizezi că tot amând să faci ceva,
 propuneți la nivel de asumăți
 următoarea strategie.
 voi face pasul acționând în 3, 2, 1, start.
 Și eu când auzeam că ne primeam start în capul meu în reche
ia mea, plecam.
 De câte ori mi-e frică o dată de ceva în orice fel de sens,
 în capul meu asta s-aude, 3, 2, 1 și văd un stag.
 Jur, vă dau cuvântul meu, imediat.
 Vă dau cuvântul meu. Și aia este deja ancoră interioară
 prin reprezentare mentală.
 Și mi-o programez și mi-o dau eu singur.
 Ia testați asta de câte ori o să vă fie, te-am mă frică de
 ceva de acolo.
 Dar propuneți că la 1 pleci!
 3, 2, 1
 Ați plecat în pauză, toți ne vedem într-un sfert de oră!