feat: track transcripts (M1-M5) and all summaries in git

Add 41 transcript files and 31 summary files to version control.
Previously excluded via .gitignore — now tracked for backup and portability.
SRT subtitle files remain excluded (derivable from transcripts).

Co-Authored-By: Claude Opus 4.6 (1M context) <noreply@anthropic.com>

transcripts/Audio Master 2025 M3 Z1D.txt

@@ -0,0 +1,860 @@
+ Ce am făcut?
+ Mâine, ai băgat de transă, făcoți?
+ Eu?
+ Erați deja.
+ Eu v-am schimbat transă atâta,
+ v-am băgat în nimic.
+ Da, dragul meu?
+ Nu venei din spate fără să mă anunț.
+ Am lucrat la frontieră, nu e bine
+ să aud ceva în spate,
+ că eu sunt obișnuit să merg...
+ eram obișnuit, din fericire nu mai sunt,
+ să merg prin păduri, râpe,
+ Păduri, râpe, întuneric, frig,
+ unde nu știi nici ce-i în față, nici ce-i în spate,
+ așa că nu-i bine să vii din spatele meu fără să mănânț.
+ Nu-i bine, pur și simplu nu-i bine, nu vreau să mergem mai
+ departe.
+ Cum sunteți?
+ Modul 3, Ziua 1, partea 3, seara, da? Ca să știm pe ce
+ planetă suntem.
+ V-am dat de gândit?
+ Mă bucur. Asta e foarte bine. Ce?
+ Cum? Gubi gudiuri?
+ Păi, nu v-am spus că ce facem? Ne vedem degeaba?
+ Pentru cine este cât de cât clar?
+ Cât de cât înțeles ce am explicat până acum?
+ Cât de cât? Nu trebuie tot?
+ Mâna sus, mâna sus, mâna sus.
+ Perfect, mulțumesc. Iși, da.
+ Perfect, e suficient.
+ Pentru că îl veți înțelege mai bine după ce îl faceți.
+ Ce cădeai că mai stau o oră în întrebări?
+ Asta sperai tu, ca ma stau inca o ora in Q&A, ca dupaia sa
+ zici, boss, dai tarziu, hai si tu, ca...
+ Nu, facem acum exercite.
+ Asa ca, pentru ca eu am fost un smecher,
+ nu dintotdeauna, dar am invatat in mers,
+ si am facut deja demo-ul cu Metaeul.
+ Pentru ca, multumesc din suflete Gabrieli, mi-a ridicat-o
+ la fileu, si am zis,
+ Dacă tot se redică ea la fileu și eu am de făcut demo-ul.
+ Păi nu ne combinăm noi doi?
+ Și am făcut demo-ul.
+ Prin urmare nu-l mai fac ca 2 ori.
+ Și l-am și explicat de vreo 2 ori.
+ Și l-am și dezmembrat.
+ Ce o să faceți acum? O să vă dau pașii
+ exercițiului de...
+ Oceanul de resurse se numește...
+ Oceanul de resurse se numește...
+ Și ce avem de făcut aici?
+ 1. Bravă, raport.
+ Hai mă, că ați început.
+ Cine ați făcut deja la practicii?
+ Tot noi.
+ Raport.
+ Vorbești cu exploratorul tău.
+ Voi vorbești cu exploratorul tău.
+ Voi vorbești cu exploratorul tău.
+ Voi vorbești cu exploratorul tău.
+ despre o situație, o provocarea din viața lui,
+ unde simte că nu are resurse.
+ Sau că se sabotează.
+ Sau că oricât s-ar chinui, străsa, motiva,
+ deci plina nu funcționează. Un context.
+ Nu te întinzi 10 minute.
+ Nu te întinzi 10 minute.
+ Și 1, 2, 3 minute.
+ Pasul 2.
+ Inducție. Închide ochii.
+ După ce suntem de acord de amândoi că vezi lucră în preună.
+ Adică nu mai e ca și cum ne mai gândim.
+ Îți zic eu, vezi lucră în preună.
+ Bun, Inducție.
+ Închizi ochii.
+ Ce face un etapa de inducție, doar de curiositate?
+ Induci transa.
+ Limba şimnotic, voce de poveste,
+ ton ca și cum vorbeşti cu un copil, melodios, ritmat,
+ nu monoton.
+ Atenţi, şi ritmul monoton
+ induce transa.
+ Doar că într-un mod mai enervant.
+ Marez dacă dai de un anxios, o să-ți zic că zi-i în gâtul
+ în multe, în multe.
+ Dacă totul e cu... ce ai zis? Zi în morți.
+ Eu sunt anxios, de exemplu, transă.
+ Dacă mă iei prea încet, brusc,
+ fac cu capul. Sau prea repede.
+ Că sunt transe prin confuzie. Nu glumez. Sunt inducții prin
+ confuzie.
+ Și care sunt ceva de genulții. Îți imaginez că vine acum o
+ scara.
+ Și scara este alba asta sau roșii, nici nu contează.
+ Și da, este perfectă regla să unțeai ce spun eu acum,
+ la un moment dat o să te învezi atât de tare în față de cee
+a ce am spus,
+ încât o să renunță mai urmăriște ceea ce spun.
+ Și când am refuz, o să urmăr și mai ce spun,
+ mintea asta se duce pe coclaur, ca și că merge pe un stad
+ion,
+ și unii dintre voi au uitat ce zic.
+ Da sau nu?
+ La un moment dat s-a deconectat, a zis,
+ deși eu am vorbit aproape coerent, dar rapid,
+ când mintea ta a zis,
+ dute și că nu înțeleg ce spui,
+ transă.
+ Superficiala la început.
+ Când nu înțelegem sau nu ne captează
+ ce zice verbal cineva,
+ plecăm în somn.
+ Ne ducem.
+ Ai transă.
+ Este ceea ce pățeam în una matematică, nu știu voi?
+ Dar eu, la matematică, când începea cu integrale sau cu
+ radical din T-PUP,
+ eram la basket eu deja.
+ Cu capul.
+ Eram...
+ Da.
+ Da?
+ Nu glumesc.
+ Nu glumesc.
+ Nu glumesc, e transă.
+ E în lumea interioară. Salut, te pup.
+ Sunt inductiile prin confuzie. Revenim, ați mai învățat ce
+va.
+ Inducție, pas următor, da?
+ Prin respirație, prin limbași hipnotic,
+ poate să fie limbași directiv.
+ Chiar...
+ Ce înseamnă directiv? Îți imaginez că...
+ Eu vă recomand non-directiv, Miltonian,
+ ce ați învățat cu semizeul la modulul 5. Aia faceți.
+ E în regulă și directiv.
+ doar că pe mine personal, din nou ca personalitate, direct
+ivul mă înervează.
+ Mie, dacă îmi spui, imaginează-ți un cal roz.
+ O parte din mine spune, nu vreau.
+ E albastru sau e balenă, dar nu-i cal.
+ Nu fac intenționat. E din mine, e nu vreau.
+ Nu știu. Nu vreau.
+ Și atunci, dacă îmi spui, imaginează-ți un cal verde sau o
+ balenă,
+ și nici nu contează, este perfect, nu e regula, nu e așa,
+ apare o zebră.
+ Dar eu m-am relaxat. Are sens? Deci conteaza rezultatul, nu
+ calea. Asta e la mine.
+ Revenim.
+ Inductie.
+ Eu am facut cu Gabriela si asociere intr-un moment din tre
+cut, adica am facut si un pic de linie a timpului.
+ Nu trebuie sa faceti asta in exercitiu asta.
+ Eu doar va precizez ca uite cat de flexibil este abordarea
+ in acest exercitiu, am facut o regresie.
+ Scurta.
+ Dar nu e obligatorie.
+ Voi nu trebuie să o faceți.
+ Am făcut-o eu pentru că am lucrat pe ceva foarte specific.
+ Are sens?
+ Voi nu trebuie să o faceți.
+ În oceanul de resurse nu e obligatorie, nu există.
+ Astfel încât ce o să faci?
+ După ce faci inducția,
+ îi sugerezi
+ exploratorului tău
+ să se gândească doar la situația pe care vrea să lucreze.
+ Care e provocarea aia cu care a venit el inițial?
+ Atât.
+ Și du-te cu minte acolo, vezi ce vezi, ce simți, ce auzi,
+ cine mai e acolo, ce se întâmplă, ce face.
+ Asta este asociere, împrovocarea lui, nu știm care.
+ Perfect!
+ Pasul următor, disociere.
+ Și te rog acum, la numărătoarea mea, să am ritmul tău, poți
+ să-i dai de ales.
+ să faci un pas în spate
+ disociindu-te
+ de E-ul tău
+ astfel încât el rămâne în fața ta
+ și tu îl privești cu ochii minții.
+ Punct. Pas închis.
+ Asta e tot la pasul ăsta.
+ Pasul urmator.
+ Evaluarea perspectivei metaeuului.
+ Adică hai să vedem ce gândește metaeu și simte metaeuul tău
+.
+ Exploratorul tău făcând un pas în spate unde e.
+ În metaeu. Nu trebuie să-i spui, dute-n metaeu.
+ Că omul poate nu știe nici ce e în el, pe nici nu trebuie.
+ Spui, ia fără un pas în spate.
+ Și de aici, din pasul ăsta în spate, unde tu te uiți la eu-
+ul tău cu ochii minții, ce vezi?
+ Ce simți față de eu? Îi spui specific.
+ Față de eu. Nu îi spui față de tine.
+ E posibil să îl bagi în alt film.
+ Ce simți față de eu-ul tău, cel care a rămas în fața ta?
+ Dacă îi spui ce simți față de tine, vă aduc aminte cuvinte
+le sunt ancore.
+ Și el poate să-ți răspundă dintr-o amintire,
+ a ceea ce crede el că simte față de el.
+ Sau poate să se ducă la ce ar vrea el să simtă față de el.
+ Ok? Așa că îi spui ce simți față de eul tău.
+ Sau, alt limbaj, mai de distanțare, ce simți față de cel
+ din fața ta.
+ Ăsta e și mai safe, că nu îi induce nimic, nici că e bine,
+ nici că e rău.
+ Și atenție, pentru că fiecare dintre voi veți fi explorat
+uri în acest exercițiu.
+ Nu e despre a spune că simți ceva față de eiul tău,
+ bazându-te pe ce ai vrea să simți.
+ Ce este valoros să accesez ceea ce cu adevărat simți.
+ De asta e important când faci exercițiu ca explorator, cu
+ adevărat să îți dai voie,
+ să vezi, bă, dar ce e natural în mine când mă uit la mine?
+ Nu ce aș vrea să fie,
+ și nu ce aș vrea să audă colegul meu că simt ca el să se
+ simtă bine că mă ghidează bine,
+ că mai e și ăsta de multe ori ca program.
+ Uneori, din experiența altora vorbesc, nu a mea,
+ zicem ce vrem să audă colegul ca să se simtă bine că ne gh
+idează,
+ pentru că noi de fapt ne prefacem că facem exercițiu pentru
+ că nu avem încădere să ne lasăm vulnerabili.
+ Zic și eu, am auzit la niște uni.
+ Nu e cazul vostru, sigur.
+ Deci nu așa.
+ Ce e efectiv, te lași.
+ Dacă eu m-aș uita la mine acum cu adevărat,
+ răspundând la întrebarea ghidului meu,
+ ce simt față de ceea din fața mea?
+ Și doar pe chill, fii atent.
+ Ghidul ar fi fantastic să fii atent la ce îi spui.
+ Adică să rețină niște cuvinte, cum am făcut-o Gabriela.
+ Nu știi că îl reții? Ți renotezi.
+ E perfect în regulă să ai căietă în mână, dacă vrei.
+ E ok, dacă vrei.
+ Și o să-ți spună.
+ Simți că
+ place, nu-mi place.
+ Gabriel, ați văzut cât s-a chinuit?
+ S-a chinuit. Cât s-a provocat
+ să ascundă,
+ între ghilimele, sinceritatea faptului că
+ simte ceva neplăcut?
+ Pentru că avem și asta,
+ presiunea asta nu recunoaște
+ ca și cum e ceva rău.
+ Nu, este pur și simplu natural.
+ Uneori simțim lucruri
+ neplăcute față de noi înșine.
+ Nu e o vină, nu e o greșeală, nu ești defect, nu ești inov
+at.
+ Așa e naturală asta psihologică uneori.
+ Bun.
+ Și aici elicitezi mai multe răspunsuri.
+ Unul e suficient, ideal două-trei.
+ Și ce mai simți față de tine?
+ Și ce mai gândești față de tine?
+ Sau față de eu-ul tău?
+ Față de persoanele în față ta?
+ Și mai ce?
+ Nu stai la 30 de răspunsuri.
+ Unul e suficient,
+ 3 e super ok, 4 doar dacă ai timp.
+ Bun.
+ Atenție!
+ În timpul raportului
+ este foarte important,
+ în raport cu provocarea pe care vă împărtășește explorator
+ul,
+ să îi puneți întrebarea ce ai vrea să simți
+ mai des.
+ ce vrea să ai și n-ai ca resurse?
+ În poziția de eu.
+ Pentru că în funcție de ce vrei să simți mai mult din poziț
+ia de eu,
+ vei pune resurse din poziția de meta eu.
+ Are sens?
+ Bun.
+ În cazuri extrem de rare,
+ dacă din meta-eu este ceva foarte rău,
+ agresiv, dur, explicit, whatever the fuck,
+ sunt oameni care din meta-eu, nu glumesc,
+ simt să-și dea pumlingură eu-ului.
+ Am auzit pe cineva la un moment dat, am fost de față, n-am
+ lucrat eu, cred, nu, n-am lucrat eu,
+ care în poziția de meta eu, nu o să-i dau numele, e văzut,
+ era acum mulți ani,
+ când a făcut excreții de metău și a făcut un pas în spate,
+ la întrebarea ce simți față de eu,
+ răspunsul a fost simplu să-i rup capul pur și simplu.
+ Nu întâmplător persoana împărtășise în anterior.
+ Gânduri are sens.
+ Oamenii care din meta-eul simt să facă rău eului, ironic și
+ deloc întâmplător,
+ vor simți și vor avea gânduri de auto-vătămare ca să fiu
+ elegant.
+ Ajunc la voi?
+ Când te întâmplă asta, mai faci un pas în spate.
+ Te mai duci o dată în meta-meta-eul ca să ieși din...
+ Vreau să-i rup capul.
+ Bun.
+ Asta este extrem de rar. Am vrut să știți că se întâmplă și
+ asta.
+ Extrem de rar. Dar da.
+ Din meta-eul, rămânem la varianta care-i 99% valabilă,
+ după ce afli ce simte meta-eul fața de eul său,
+ sau fața de persoane de fața lui,
+ Continui cu inducția, sau să numește setarea de cadru, sau
+ cum vreți voi.
+ Cadrarea, o să vă explic și pe asta.
+ Nu acum, dar o să vă explic.
+ În spatele tău
+ este un ocean
+ de resurse.
+ Și acest ocean este nemârginit,
+ întocmai
+ ca un ocean real care nu știu unde se termină.
+ Doar că în acest ocean se află toate resursele,
+ toată iubirea, toată pace,
+ toată relaxarea,
+ toată puterea și tot curajul de care vreodată ai avea nevo
+ie.
+ Și e doar un exemplu ce am făcut eu acum,
+ puteți să până și ce cuvinte vreți voi.
+ Find un ocean, prin metafora oceanului,
+ este imens, este incomensurabil.
+ Si este o metafora adresata subconscientului, da?
+ La anumaratoarea mea,
+ sau, cand simti tu un ritmul tau,
+ vei face un pas, inca un pas, in spate.
+ 3, 2, 1, acum.
+ Sau lasi sa fac un pas in spate, daca asa vrea muscului.
+ Sau ei.
+ Eu uneori spun inclusiv de aici, aveti atentie ca trebuie
+ sa va cunoasezi bine exploratorul,
+ si simte cum acest ocean de resursez, gandile deja talpile,
+ la fel cum valurile unei mari
+ sau ocean, ti-ar imbaya gleznele.
+ și o ocean ți-ar îmbăia gleznele.
+ Atenții aici la cei care au fobie de apă,
+ sau de nex sau de nasoale.
+ Dacă n-au de astea,
+ această presupoziție e foarte interesantă,
+ pentru că îi face să folosește a încorat valurilor mării
+ pe care teoretic majoritatea dintre noi le-au simțit pe g
+lezne.
+ Doar că tu îi spui mereu, acest ocean de resurse îți gâtilă
+ tălpile și glezdenele,
+ la fel cum o făceau în copilărie valurile mării, spălându-
+te, odihnindu-te,
+ în perfectă asiguranță pe malul mării, ca să fi sigur că nu
+ se duce pe... da?
+ Și din momentul ăla, îi dai cu...
+ și simte puterea, încrederea, ce a zis el care vrea mai
+ mult, da?
+ Cum te încarcă, cum te spală, cum te...
+ Ce am făcut-o cu Gabriela?
+ Și urcă pe picioare, pe clilințe, pe genunchi,
+ atenție când faceți inducție cu corpul,
+ săriți sau nu fiți expliciți
+ în cuvintele pe care le folosiți, când descriți zona bazid
+ului.
+ Nu grumesc!
+ Că dacă tu îi spui, și acum, resulțiile tale urcă pe o co
+apsă.
+ Și urcă și pe celălaltă coapsă.
+ Și mai urcă... eh, înțelegi? Cuvintele sunt ancoale, aici
+ se aminte.
+ Și e posibil să le dați break state.
+ Are sens?
+ Deci, eu am văzut cu Gabriel că am sărit, am zis glezne gen
+unchi, hop, sholt.
+ Nu am...
+ Pentru că nu am zis nimic, care a fost presupunerea.
+ S-au dus mai departe.
+ De ce? Nu glumesc. Sunt oameni care au o sensibilitate la
+ asta,
+ poate sa le fuga mintea, sa se sperie,
+ sau Doamne fereste sa aibă orice fel de trauma sau rană de
+ acolo,
+ si tu, din toata buna vointa, sa faci un break state doar
+ pentru ca atingi ceva ce nu ai luat in calcul.
+ Asta v-o zic din etica. Da?
+ Deci cand folositi orice fel de eduție cu corpul,
+ grija doar la cuvinte sau, ideal, recomandarea mea, skip.
+ Glezne, genâng, shoulder.
+ Spate, umeri, da?
+ Bun, mai departe.
+ Ia-l lasi sa se inunde, sa se spera, sa se faca ce vrea el
+ in oceanul de resurse?
+ Aici ati tine doar de cum ai descrit tu,
+ senzatia, il asociezi in acel resort, ii dai din toate dire
+cte.
+ Ce am facut eu cu Gabriela si va recomand sa faceti,
+ este simte cum te imbaiez in acest atentie.
+ Ocean de resurse, daca tu uiti sa zici cuvântul de resurse,
+ și omul nu știe să-mi noate,
+ și tu zici, simte cum acest ocean vine pe sătini din stânga
+ și din dreapta de sus,
+ și din jos, din fața și din spate,
+ și simte cât de relaxat ești în el.
+ Și ăla o să facă...
+ Nu glumesc!
+ Deci, cu punctaj de resurse.
+ De foarte multe ori eu cu Gabriel am și zis,
+ în perfectă siguranță.
+ Și sunt aici și vocea mea te ghidează.
+ Nu e așa.
+ tot ce ai de făcut este, și i-am spus, la un moment dat, să
+ plutești
+ ca să simtă cu un subconștient din toate direcțile că nu e
+ cu...
+ Ok? Bun.
+ Care credeți că e pasul următor?
+ Ia aceste resurse și fă un pas în față.
+ Și dure cu tine în meta eu.
+ E excelent.
+ Și de aici din meta eu, cu tot ceea ce tu simți acum,
+ și ai disponibil care e sursă,
+ privește-l sau privește-o pe cel cea din fața ta.
+ Ce simți față de ea, el, acum?
+ și lași să descrii, sau alași să descrii, ce simte diferit.
+ Atenție, poți să-i și spui, ce simți diferit.
+ Când ai pus cuvântul diferit, care e presupunerea?
+ Că s-a schimbat, că nu mai e ce era înainte.
+ E tot limba și hipnotic.
+ E presupoziție, să numește.
+ Și dacă nu descrii în mod explicit acea persoană,
+ stările și resursele pe care le-a declarat inițial în etapa
+ de raport,
+ că ar vrea să le simtă mai mult,
+ i-le dai tu.
+ I-ți spui perfect.
+ Simți curaj, încredere și acceptare super tare.
+ Și acum, pentru că le-ai primit la rândul tău din oceana de
+ resurse,
+ privește persoana din fața ta și cu încredere,
+ și cu iertare,
+ și cu whatever the fuck a zis el că vrea.
+ Ok? I-le dai tu.
+ E la spațiu, e la știmp.
+ Ce boss, te-am încurcat atât de tare?
+ Au oftat de parcăzișchi, am luat ultima masă.
+ Bun, cu această nouă atitudine, perspectivă,
+ du-te înapoi în eu. Practic mai faci un pas în față.
+ Du-te înapoi în eu. Practic mai faci un pas în față.
+ Și cu această...
+ primind aceste resurse de la eu-ul tău,
+ de la meta-eu-ul tău,
+ observă cum te simți.
+ Unde a ajuns el?
+ În eu. Perfect.
+ Cum te simți acum,
+ cum te simți privit, cum te simți susținut, ce e diferit.
+ Și lași sau o lași să descriă.
+ Dacă vrei și ai timp, este opțional.
+ Ce urmează? Future pacing.
+ Du-te peste o lună din acest moment,
+ în contextul provocării tale inițiale, pe care el am părtăș
+it-o,
+ și observă cum privești înapoi cum ți-ai trăit luna cu
+ resurse diferite.
+ Susținut de metajeul tău, încurajat,
+ e tău.
+ Poți să trăgi mai departe presi un an, peste 3, peste 5 sau
+ nu.
+ E important în schimb să îl aduci înapoi. Dacă îl duci p
+este un an, peste 2, peste 3, nu îl lași acolo.
+ Nu! Îl aduci înapoi. Și acum faci un pas.
+ Nu trebuie să îți spui un pas și revii în... Nu! Îi spui,
+ faci 3 pași, hei, are verinte în momentul prezent aici și
+ acum.
+ Și aici stai un pic câteva momente, asociați-te
+ cu toate perspectivele pe care le-ai antrenat
+ și le-ai primit
+ și pasul final
+ Wake up!
+ La aduc inapoi.
+ Revenire din transa.
+ Incet si bland, gradual.
+ 5, 4, 3, 2, 1.
+ Pot sa numeri.
+ Pot sa-i descri ritmul in care sa-si revina.
+ Si acum voi numara de la 5 la 1 in ordine evil.
+ Sa si cu fiecare anume pe care il spun, tu vei deveni din
+ ce in ce mai constient de locul present in care te afli.
+ 5, resmi si usor drept la minte biciare.
+ care 4 respiri din ce în ce mai clar mai ușor,
+ 3 devii mai conștiente în tizi, în zmiști, în brațele,
+ 2, bine revenit, 1, deschizi ochii acum.
+ Sau de la 3 la 1, sau deloc.
+ Și poți să spuni, ritmul tău, deschizi ochii când simți tu.
+ Eu am avut unul că ar adăura tu minu-jumate să deschidi och
+ii în ritmul lui.
+ Minu-jumate, două.
+ Eram de alea, boss, da te...
+ Da, nu zisem acum, da.
+ Și ziceam, în ritmul tău, când simți că îi potrivii pretre
+ tine,
+ revii aici, complet, prezent, regenerat și îl făcea așa.
+ Și eu eram bă...
+ Bine, glumesc, dar înțelegeți?
+ Deci e bine să-i spui cam cât să ia.
+ Da, Izabela,
+ ia microfonul, dragă mea, ca să audă toată sala, să nu-l
+ vorbezi de două ori.
+ Folosești cuvântul meta-e-ul tău sau folosești cuvântul e-
+ul...
+ Pentru că suntem într-o seară de NLP practitioner...
+ LP, iartă-mă, adevărat.
+ Sau rezon, cum zice
+ ala din O Noapte Fortunasă, am fost la Teatrul Recent,
+ și unul care zice, are cred că de 30 de ori cuvântul,
+ rezon, rezon, rezon, rezon.
+ Sensul că e de acord, un fel de adevărat al nostru.
+ Pă vremea era rezon.
+ Am râs un pic la piesa aia. Revenind.
+ Pentru că suntem într-o seară de NLP...
+ Practitioner, pe drumul de a fi Master Practitioner.
+ Da, poți să folosești meta-eul pentru că acum cam știm des
+pre ce vorbim.
+ Nu e obligatoriu.
+ Poți să-ți spui în spatele tău, privindu-te pe tine, priv
+ind eul tău, privind persoana din fața ta,
+ privind corpul tău.
+ Nu contează numele pe care îl dai,
+ perspectivei în care îl ai dus,
+ cât contează procesul de a-și lua resurse și de a-l privi
+ pe cel din fața lui cu productivitate.
+ Nu trebuie să știi că îi zice metajul.
+ Nu are niciun fel de relevanță.
+ Perfect, mulțumesc.
+ Și eu.
+ Acestea fiind zise,
+ și pentru că nu mai avem timp pentru alte întrebări
+ pentru care nu vreau să le spun,
+ aveți un sfert de oră fiecare,
+ făcăutați-o o coleg,
+ ideal să fie cineva cu care n-ați lucrat aproape deloc
+ foarte rar
+ și nu cu căreazări de acasă.
+ Indiferent că e partener iubit, iubită mamă-tată.
+ Și îi dați viteză acum.
+ Start, un sfert de oră.
+ Da, drăga mea.
+ Atenție, vă readuc aminte, imediat.
+ Vă readuc aminte.
+ Vă readuc aminte.
+ Chiar dacă nu ne vedeți și nu știți,
+ eu și colegii mei vă supraveghem,
+ vă uităm, ne uităm la voi, suntem cu voi.
+ Dar asta înseamnă că vedem și atitudinea și vedem și asum
+area voastră în aceste exerciții,
+ de care ținem cont ulterior, doar ca să știți. Bine?
+ Spor!
+ Să încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să ne încercăm să
+ ne în
+ Muzica
+ O să vă rog ușor să reveniți cei care ați terminat.
+ Mai sunt colegi care n-au terminat, așa că vă rog să vorbi
+ți
+ mai puțini spre deloc,
+ și să reveniți la locurile voastre,
+ cei care au terminat se așează acum,
+ cei care încă sunt în proces,
+ și își văd de treabă.
+ Hai, vă aștept, vă aștept, vă aștept, vă aștept, vă aștept,
+ luați loc.
+ Pentru cei care n-au aflat că bătaia doare,
+ sunt încălțat în bocanci
+ și pentru cei care mă ignoră,
+ o să lovesc la Tibie.
+ Salut!
+ O să... o să...
+ O să lovesc la Tibie.
+ Ce?
+ Boss!
+ Băi, iau-te-l mă, iau-ți-l mă.
+ Bă, voi insistați să mă bată mama, dacă nu efectiv insista
+ți.
+ Mai sunt colegi care lucrează, vă rog, respectați-le proces
+ul.
+ V-am lăsat mai mult decât am zis că vă lasă.
+ și tot nu vă ajunge.
+ Nu vii foame, nu vii somn, nu vrei să...
+ Și atunci ce sufletul meu...
+ Bine.
+ Foarte pe scurt,
+ pentru că e ora 7,
+ nu o să stăm foarte mult în etapă asta,
+ vreau să știu doar cum a fost.
+ Cine vrea să-mi spună, pe sărite și cu microfon, cum a fost
+ pentru voi?
+ Te rog, Ovidiu.
+ După aia în spate, Răzvan.
+ Nu știu, am avut o...
+ O stare...
+ Când am plecat din ocean, m-am dus în meta eu,
+ meta eu m-am dus în eu.
+ În eu nu eram eu.
+ M-am speriat foarte tare,
+ și chiar am vrut să-i spun lui...
+ Chiamă un căuci că sunt în eu,
+ dar Dumnezeule sunt disociat.
+ Eraam confuz.
+ Deci...
+ E regulă.
+ Mi-e jenă, parca...
+ O spun că am nevoie de o explicație.
+ Te rog.
+ Și i-am spus să...
+ Nu am mai chemat...
+ Și, cum ne zic, după înapoi.
+ M-am dus înapoi în meta, eu.
+ Am mai stat acolo puțin.
+ După care m-am dus în eu.
+ Și mi-a trebuit ceva mult timp
+ ca să redevin eu, să fiu eu,
+ pentru că parcă și acolo mă vedeam dublu.
+ Nu știu, e bine, nu e bine...
+ Cum te simți acum?
+ Acum mă simt...
+ De...
+ Ești eu acum?
+ Da, nu acum sunt eu.
+ Bine, nu eu eu, eu tu.
+ Da, da, eu sunt eu, eu.
+ De asta si vorbesc, vorbesc despre mine.
+ Ii multumesc colegului ca a fost exceptionat.
+ De ce ii multumesc lui ca esti tu?
+ Da.
+ Deci la un moment dat mi-a fost frica,
+ am zis, ba, dar ce am facut cu mintea mea, sincara.
+ Da, inteleg.
+ Ca am intrat in exerciția atat de profund,
+ Am fost frică.
+ E regulă.
+ E un efect natural al disociierii,
+ mai ales dacă este vorba de o disociere destul de profundă
+ și nu e ceva obișnuit.
+ Nu e ceva greșit, nu e ceva rău.
+ Te asigur că te-ai fi întors fără niciun dubiu,
+ te asigur,
+ dar sunt curios dacă ți-a servit în vreun fel experiență.
+ Adică a fost ceva...
+ Dă-i te rog microfonul.
+ Da.
+ Da, mi-am rezolvat o frică.
+ Ok. Ai venit cu ceva resurse înapoi, chiar dacă ai găsit
+ mai greu.
+ Da, nu. Am venit cu resurse în sensul că are locul schimb
+are în interiorul meu.
+ Aveam niște frici, după izăriștițul, nici măcar liniste ave
+am încredere.
+ Eram foarte ambițios.
+ O schimbare.
+ Relaxeaza-te, pentru ca e normal uneori sa se intampla si
+ asta. Esti safe.
+ Si iti multumesc de imparatisire.
+ Da-mi in spate la Razvan, te rog.
+ Bunesara, Razvan.
+ Am condus transa cu Mirela.
+ Mirela.
+ Vreau să spun, chiar efectiv aproximativ, aproape cam, am
+ simțit ceva în genul cum ți-a transmis și ție.
+ Se numește raportul.
+ Cred că am făcut rezonabil, zic eu.
+ Și a fost...
+ Tu ai microfonul ca să te lauzi sau...
+ Păi n-ai zis să vorbim frumos despre noi, dar...
+ Glumesc! Bravo, glumesc!
+ Și cum a fost ca explorator, Răzan?
+ Și a fost foarte...
+ Eu...
+ A, eu am fost ghid în...
+ Da, asta zic.
+ Ca explorator a fost rezonabil, a fost acceptabil.
+ E ca și cum a fost...
+ Ii dau 3 stele că nu m-am supărat, dar nu a fost wow.
+ Au lipțiți câți mai...
+ Sau a fost... cum a fost?
+ Sau are o prietenă foarte bună de ale mele din Cluj,
+ Ariadna e si foste membra de echipa foarte veche.
+ Ariadna zice, bai, starea de naf-naf, nu stiu cum iti
+ explic.
+ Si starea de naf-naf, nu-i nici e, nu-i nici...
+ Grumesc, multumesc, am prins.
+ Eu multumesc.
+ Stefan?
+ A fost o... ma asteptam ce provocare mi-a dat el, am zis ca
+ e...
+ Pai, haarta ta.
+ Simplu, nu trebuie sa facem foarte mult.
+ Dar tu nu știei că lucrezi cu video?
+ Încă nu știam.
+ Mi-am dat seama că când l-am reintroduz,
+ eu trebuia să fac și un pic de future pacing.
+ A avea nevoie.
+ Nu știu ce mi-a trebuit, dar am zis că trebuie să fac un
+ pic de future pacing.
+ Și l-am trimis cu ajutorul meu.
+ L-am ghidat la una din distanta, după ce a trecut cu succes
+ de examen.
+ Ok.
+ Și mi-am amintit de o chestie pe care tu ne-ai predat-o la
+ practitioner, despre identificarea acelui sentiment de care
+ tu ai nevoie, cu temperatură, formă, dacă se simte bine.
+ Corectează-mă dacă greșesc. Eu cel puțin așa l-am văzut și
+ până și felul în care a respirat și a inspirași, a expirat.
+ S-a simțit mult mai bine faptul că l-am pus să se focuseze
+ pe sentimentul respectiv.
+ Ai folosit sumul de alitățile chinestezice.
+ Foarte bine.
+ Și cel puțin pe el...
+ Adică la așa...
+ El este foarte expresiv și chinestezic și probabil s-o vă v
+ăd pe el.
+ Bravo, mersi.
+ Mersi frumos.
+ Ami, cum a fost?
+ Ea e colegă mea și membra de echipă de Vaza cu care vorbiți
+ foarte mulți dintre voi, ca să știți.
+ Și mulțumesc pentru că faci asta.
+ Bună.
+ Și mă sprijină.
+ Bună seara.
+ Și nu mă înjurați.
+ Tot ce vă zice, vine de la mine, asta încercă să zic.
+ Dami, cum a fost pentru tine?
+ Foarte frumos a fost exercitiu pentru că m-am lăsat foarte
+ urtată de transă,
+ am putut să casc, să-mi curgă lacrimi și așa.
+ Am avut foarte multe imagini și m-am simțit wow.
+ Adică, încă sunt wow.
+ Cred că sunt acolo peste 5 ani, wow.
+ Super, mă bucur.
+ Asta ca explorator?
+ Da.
+ Cum a fost ca ghid, când ai ghidat tu?
+ ca ghid, simt ca vorbesc ca asa s-a cadat si ma tot dadeam
+ in cap ca nu cred ca nu e bine.
+ Da, dar vand de vedere ca tu ai facut practicinul in 2018,
+ n-ai moschiu format ca astia de acum un an sau maxim 2 cum
+ e Vasile si Cuda,
+ adica relaxeaza-te, faci o treaba excelenta, avand de
+ vedere ca vii din 2018 cu practicinul, you are cool.
+ Da.
+ Bravo, multumesc frumos. Da la dreapta.
+ Bine, steara!
+ Pre-i simtiam.
+ Referitorul al ce spunea și a mii,
+ la fel am simtit și eu când am fost ghid.
+ Adică mă concentram mai mult pe țeam eu de făcut decât...
+ Asta doar din cauza că vă dedicați standardul foarte mult.
+ Da. La final m-am simțit așa și puțin...
+ ...vinovată, că parca n-am reușit să o ajut cât beaș fi dor
+it, având o provocare de...
+ Doar din singur motiv, pentru că ai făcut exerciția despre
+ tine, în loc să fie despre exploratorul tău.
+ Da, sunt eu de obicei cel mai mare critic al meu.
+ Super! Întâmplătorul azi a aflat despre metai eu. Sper să
+ facă click câteva.
+ Da, și ca și explorator am reușit să acumulez toate resurse
+le din ocean.
+ din ocean.
+ Ok.
+ Dar în același timp am avut și
+ momente în care am ieșit din trans
+ și mă duceam tot acolo.
+ Ia uite cum face ea și eu n-am făcut.
+ Te vreau să faci cu ea.
+ Ce meta-eul interesant ai tu.
+ Întrebarea doar așa ca să ne jucăm
+ pentru că a ridicat la filo ceva
+ ce fac foarte mulți oameni.
+ Când meta-eul e critic cu eul,
+ ce credeți că simte el, meta-eu?
+ Zic tu, că ai experiență. Întâi voi tăceți, câți curios de
+ opinia îi ai.
+ Deci, când meta e ul, critică e ul.
+ Ce simte meta e ul?
+ Încă nu răspundeți, că e întrebarea doar pentru ea.
+ O puseală.
+ Nu e un răspuns corect.
+ In regulă, n-ai cum să greșești.
+ Eu să vă dau doar un punct de vedere, nu înseamnă că e adev
+ărat.
+ Cred că asta nu știu numai în vina.
+ Ok, haideți-vă, opinii. Evident pe harta fiecăruia.
+ Te rog, când metajeul se critice, ce simte el?
+ Superioritate? Cum?
+ Superior, ok. De ce credeți că are nerviul în om să simte
+ superior?
+ Mai tare. Insuficientă, control, neincredere, ne apropiem.
+ Deci dacă el simte neincredere în el, deci critică pe alții
+, ce simte el de fapt?
+ Are nevoie de validare pentru că simte ce de fapt?
+ Asta e nevoie, ce îmi spuneți, eu vreau emoții.
+ Frică.
+ Când meta-eul simte frică, critică ca să scoată din el fr
+ica, ducând frica în altcuiva.
+ Nu știu dacă le simți.
+ Când simt frică, intră în control mode, da sau nu?
+ Și în control mode încerc să controlezi fiecare fucking
+ detail și devini hipervigilenș și anxios.
+ Da sau nu?
+ Frică.
+ Întrebarea acum tot pentru voi.
+ Meta-meta-eu-ul să nu mai simtă frică, sau să-i se dez
+activeze,
+ sau să reducă frica ce trebuie să primească el din meta-met
+a-eu.
+ Încredere, apreciere, iertare, acceptare că e ok așa cum eș
+ti.
+ Simplu. Schimb standardul.
+ Cum trebuie, e un standard impus de cineva.
+ Nu. Nu.
+ Eu standardul, stii care e de fapt?
+ Fă tot ce poți, așa cum poți.
+ Ăsta e standardul pe care eu vil împud.
+ Tu când zici, a, trebuie să fac ahoria,
+ tu ai schimbat standardul,
+ că eu ți-am zis doar făl, cum îți iese.
+ Unii mi-a spus la practicii sau în diverse workshopuri,
+ bă, nu mi-a ieșit cum voiam.
+ Dar exploratorul îți spunea,
+ bă, dacă mie mi-a făcut bine.
+ Și tu spuneai, nu, că trebuia să fac altfel.
+ Bă, dacă exploratorul îți spune că e bine,
+ tu ții cu urzul vorba lui io,
+ Aresens?
+ E, acel, eu țin cu ursul, vine din critică a meta-eului,
+ care el simte frică și inadegvat.
+ Pentru că frică. Poate să simte frică și rușine.
+ Nu vreau să mă duc și acolo.
+ Și atunci, ca meta-eul să nu mai critice eul, meta-eul tre
+buie să primească acceptare, iertare, încredere în el,
+ și senzația că orice greșești nu ai cum să greșește.
+ Și atunci, el primind aceste resurse mai simte frică și ruș
+ine?
+ Dacă a primit iertare și acceptare, mai poate să critice?
+ Ajun la voi? Așa funcționează metaiul.
+ Are sens?
+ Să rămânăți, mulțumesc frumos.
+ Doar prin îndecare de mână și mergem acasă, câți dintre voi
+ ați înțeles mai bine conceptul de metaiul după exercițiu?
+ Vă mulțumesc frumos acestea fiind zis, să ne vedem din noap
+tea 10, seară frumoasă, vă pup, pa!

transcripts/Master 25M1 Z1C.txt

@@ -0,0 +1,851 @@
+Bine ați revenit!
+Master modul 1 partea 3-a, după prânz.
+Să vă fie de bine!
+Să înțeleg că ați mâncat câțiva colegi.
+Uitându-mă!
+Sunt blocați în trafic.
+Ce trafic ne simțit?
+Cum?
+"Mispeu-i."
+Da, aia zic.
+Sunt blocați în trafic, o să vine și ei.
+Bă, dar e trafic sămbăta?
+"Mispeu-i."
+Ai, Mihail și Gravid.
+Păi da, dar ar fi logic să nu fie trafic.
+"Mispeu-i."
+Dacă tot se bea, n-ar trebui să fie trafic, aia zic, logica mea.
+Am înțeles.
+Practic, cei care auzii de nașterează ne încurcă.
+Cu asta rămân eu.
+Deci, care auziile de nașterează nu mă zice și le sălbează,
+ne încurcă.
+Rușinelor.
+Nu, doamne feriște.
+Aia zic.
+Bun.
+Înainte să mergem mai departe și să ne încălzim un pic în raport cu ce vrem să facem în continuare,
+sunt curios pentru că n-am apucat să fac asta,
+cu ce din prima parte a sesiunii din modul 1 ați rămas a ajuns la voi cu prioritate în orice fel de sens sau v-a enervat.
+Da, Darian. Nu încă. Lăsați plicurile deoparte.
+Da, Darian.
+Așa în mare am înțeles despre umbră, ce e cu ea, ce face acolo, ce facem cu ea, cum...
+Stai un pic, boss. Stai un pic.
+Stai un pic.
+Cred că pot să intuiesc o critică pe care o majoritatea femelilor din viata ta.
+Nu te mai grăbi, men.
+Take your time, nu știu cum să-ți explic.
+Glumim, altceva.
+Cine are telefonul pe silențios? Vibrații și...
+Cine vrea să spună ceva aici? Te rog, Iuliana.
+Eu o întrebare.
+Bagă! Ticur că dacă eu întreb să-mi dai un răspuns, tu îmi pui o întrebare.
+Te rog.
+Ai vorbit despre schimbare și eu sunt pro schimbare de când mă știu, toată lumea că am ajuns la un moment în care simt că am obosit de la ta schimbare.
+Sigur, pentru că este și extrema cealaltă și se numește anxietate,
+unde căutăm schimbare constantă doar ca să nu stăm noi cu noi.
+Păi lucrezi și cu mine ca să stau și cu mine.
+Ok, dar atentie că sunt extreme.
+Orice extremă în orice direcție, oricât de ecologică e la început, va deveni toxică.
+Sau limitativă ca să fiu elegant.
+În orice direcție.
+Mâncatul sănătos poate să devine toxic când devine obsesiv.
+Și dotaie în anxietate și mă te bucur de nimic de niciun fel de mâncare, de niciun fel de experiență,
+că nu cumva să iei o calorie peste ce zice tabelul.
+Și ceva sănătos și frumos și valoros dus în extremă devine toxic.
+Orice.
+Prin urmare, nu schimbarea e problemă.
+Am dat seama.
+Ci dezequilibru.
+Și atunci, indiferent în ce direcție suntem, întrebarea pe care vă recomand să vă zic la practicnări asta este să ne întoarcem în echilibru.
+Unde e punctul de echilibru în care ambele poate să existe?
+Contextual potrivit.
+Adică și schimbarea și neschimbarea.
+Personal, mie nu-mi place să-mi schimb, dar sunt nevoit,
+ca mă fără meserie pe care m-am ales-o,
+dar și m-a flexibilizat mult asta, dar nu-mi place, locul de somn.
+Eu, pentru că călătoresc foarte mult, dorm constant în paturi diferite, la propriu.
+Asta îmi duce la neodihnă.
+Deci, în sensul ăsta, pentru mine e productiv să dorm în același pat al meu, constant.
+Aveam două glume aici, dar nu mai avem timp.
+Ajunge la tine?
+Este un exemplu de neschimbare favorabil.
+De asta, din motivul ăsta de exemplu, eu și sigur, nu numai eu,
+în momentul în care dau de o locație, hotel sau apartamentele de B&B care îmi place și foarte confortabil, mă întorc acolo,
+ca și cum îl ancorez, că am dormit bine,
+și mă întorc din nou, pentru că eu îmi ia schimbare care face bine.
+În același timp, rigiditatea în fața schimbării profesionale, de exemplu,
+cum ar fi fost eu, de exemplu, când a venit pandemia, să fiu rigid la trecerea în online,
+pentru că eu țin cursul doar în sală, ar fi fost limitativ să nu îmbrățieze aceeași schimbare.
+Și atunci, constant întrebarea este, unde mă pot duce înapoi în echilibru,
+fără să mă duc în extremă opusă, pentru că noi avem și este o orăare cognitivă, mai ales ca români,
+v-am zis și la practitioner, avem tendința să gândim în extreme.
+Când auzim o informație sau avem o revelație care face sens, noi nu le ducem cu aia în echilibru,
+noi le ducem în extremă opusă de foarte multe ori.
+Dacă am fost foarte mult timp obișnuiți cu o reprimare, de exemplu,
+avem tendința să debușăm tot, deodată.
+Nu așa.
+Dacă am mâncat sănătos foarte mult timp și mi-am dat seama că am devenit foarte anxioși și mai bucur de mâncare,
+am tendința să bag toate prostirile și aserile în continuu.
+Nu așa. Are sens unde mă duc.
+Și atunci, asta este o orăare cognitivă.
+E românul care spune, "Bă, ore albă, ore neagră."
+Nu! E gri. V-am zis și la... E gri. Nu e albă, nu e neagră, de foarte multe ori.
+Și atunci, vini și te întreb, unde în viața ta poate să existe sau este deja, poate nu îl accepti încă,
+punctul de echilibru dintre schimbarea productivă și neschimbarea care te încarcă?
+Și te odihnește și te vindecă, poate.
+Pentru că nu e despre schimbare permanentă. Uneori e bine să nu se schimbe nimic.
+Cum ziceam, loc unde dormi. E ancorat, e sănătos, e odihnitor, e vindecător.
+Arjun?
+Da. Pe mine m-a obosit foarte mult, deși îmi place foarte mult și mă încarcă ceea ce fac pe plan profesional, m-a și obosit în același timp.
+Și aici încerc să găsesc aceeași...
+Așa este. De aia zic... Atunci înseamnă că e nevoie să schimbi strategia și să păstrezi rezultatul.
+Când ajunge în punctul ăsta de, "Bă, eu totuși nu doresc că îmi place că mă încarcă",
+dar sunt extenuată în același timp, e despre strategie.
+Și este aici un principiu... Cred că s-a scris și o carte pe tema asta, să fiți sincer, nu mai știu numele,
+sunt convins că s-a scris o carte, ceea ce te aduce la un nivel te împiedică să treci la nivel următor.
+Ceea ce te aduce la un nivel, hustle-ul, asumarea, sacrificiul de timp și de energie, ambiția, obiective mari mereu,
+te aduce la un nivel de rezultate, însă de la nivelul ăla încolo, unde mereu e un nivel peste,
+nu vei ajunge cu aceeași strategie care te-a adus acolo.
+E nevoie de altfel. Și atunci eu constant îmi aduc aminte și inclusiv eu, deși știu asta, uit din hartă de multe ori, din atenție,
+ceea ce te aduce la un nivel te va împiedica, adică ce te-a servit anterior te va împiedica să treci la următorul nivel.
+Adică trebuie să renunzi la strategie, să o schimbi, să păstrezi direcția, linia, intenția, rezultatul pe care îți-l dorești,
+dar trebuie să schimbi strategia. Și atunci asta din nou se bazează pe flexibilitate, la alternativă, la testare, la feedback, la...
+Nu renunzi la rezultat pentru că mă extenuează, ci schimbi strategia și văd cum fac să îl păstrezi.
+De asta avem nevoie. Mersi frumos.
+Să rămână așa, Iuliana, mersi mult. Iuana, aici.
+Și după aia, Alex în spate.
+Mersi. Iuana, am mâncat un pic cam mult și capacitatea mea cognitive-ul e un pic alterată,
+așa că o să te rog să traduci tu ce încerc să te întreb, da?
+Ok. Să obișnuiesc.
+Pe lângă faptul că, la fel ca Darian, eu acum sunt într-un moment în care pare că nimic din ce a fost noua prea mai are sens, ce se întâmplă, e ești.
+Mai știți la Iurei, imaginea aceea cu luminița de la capătul tunelului? E, așa i-a pare și la mine. Nimic nu faci...
+Este vreo legătură între noțiunea, conceptul de oglindire și partea asta de umbre?
+Este o legătură și o să o vezi imediat.
+Ok.
+Este o legătură.
+Bine, dar...
+Îți numește altfel, dar ajungem acolo imediat.
+Și pentru mine momentan nu e clar dacă treaba asta cu ce vezi în alții și frumos și în curție.
+O să ajungem imediat.
+Bine, atunci dacă mai e o legătură, atunci te întreb.
+E o legătură și ajungem acolo, după un exercițiu. Bine, mersi.
+Da, era Alex în față și nu vreau să... Alin, scuze-mă, și nu vreau să zic că nu l-am văzut.
+Alin, sunt? Văd așa ce vreau să te întreb.
+Cât te-am învățat noi în cursul de practitioner, atât de idei foarte bune și foarte utile,
+simt un pic că sunt foarte multe lucruri, foarte multe idei care e necesar să le aplicăm?
+Când am al gamă asta de idei și de gânduri, cum facem să le aplicăm?
+Că nu te...
+În funcție de rezultatele pe care vrei să le opții.
+Eu îți dau un exemplu. De exemplu, în practicii și la an vorbit, contextual, dar o să zicem destul de mult, despre cuplu.
+Da sau nu?
+Bă, dacă în momentul ăsta pentru tine cuplul merge bine la nivel de energie, rezultate, conexiune, viața de familie, nu cu aia începi.
+Are sens? E doar un exemplu.
+Încep și te duci spre informații tehnici și concepte, acolo unde rezultatul pe care îl ai în momentul ăsta în viața ta nu e cel pe care îl vrei.
+Așa prioritizezi.
+De ce să mă ajunge să aplic eu exerciții de încredere în sine pe care le am din practicii, dar dacă eu stau bine cu încrederea în sine?
+Nu are sens.
+De ce mă ajunge spre cuplu dacă eu sunt bine pe cuplu?
+De ce mă ajunge spre prosperitate financiare, convingere și obiective dacă eu financiar sunt bine?
+Mă duc pe...are sens?
+Întotdeauna, asta să vă intre în...întotdeauna strategiile, schimbările, prioritizarea informațiilor și concepturilor pe care le aplic,
+să iau în funcție de rezultatul pe care îl am în momentul ăsta și nu-mi convine, vrei să vrei rezultatul pe care vreau să îl obțin cu prioritate față de altele,
+dar nu le aplic pe toate deodată, că faci cu capul, ci secvențial, contextual, prioritizând, nu deodată.
+Ok? Tot strategic. Mirela, stai să vină microfonul.
+- Sunt și eu?
+De exemplu, adică mă gândesc la încălcarea unor sisteme generale de valori, cum ar fi, de exemplu, un postăl sufăr pe Putin că e un criminat psihopat și hitlerist.
+Asta înseamnă că sunt și eu, e obligatoriu să fiu și...
+- Șteptam să ajungem aici.
+- Adică...
+Deci, răspunsul este "Ăhă".
+- Și noi suntem?
+- Da. Atât că.
+Dacă vorbim de sistemul general de valori, ai zis sau cum ai formulat?
+- Da, sistemul general de valori, pentru că nu îmi plac psihopații.
+Cred că mult noi iubim psihopații criminale și...
+- Nu îmi plac psihopații, dar dacă ți-ar spune că psihopații au calități pe care le ai și tu, cum ai reacționat?
+- Alea frumoase. Alea, da? Sunt ok?
+- Vezi cum se schimbă sistemul de referință?
+- Da.
+- Mai țineți minte exerciții de la practicină? Când vă am deschis două comportamente?
+Când vă ziceam "bețiv", "agresiv", "vulgar", "misogin", "fuma" și era Churchill, respectiv, vegetarian, își iubea partenerul la până la obsesie,
+"familist", iubea animalele, bun orator și cu viziuni epătremelungi. Hitler.
+Calitățile pe care ți le-am descris, în aldoarea Hitler, sunt calități... cum?
+- Ok.
+- Ok. Ele au fost un psihopaț.
+- Da, dar noi nu la alea ne referim acum. Noi ne referim la celelalte.
+- Dar la ce ne referim?
+- La criminalitate.
+- Încoată, nu mă auzi.
+- Violență întoarce împotriva oameni.
+- Persoanele psihopatie.
+- Da, da, da. Nu vorbim de ce au ele vorbi.
+- De ce vorbim?
+- De criminalitate împotriva umanității.
+- Sigur că da. Ce nu mă auzi tu este că atât persoanele dereglate, pierdute, dezechilibrate,
+care fac rău realmente, fără niciun dubiu, prin rezultatele pe care le produc și rănesc alți oameni,
+sunt foarte similare cu persoane profesioniste, ca să fim politicli corect,
+care au aceleași calități, doar că în doze diferite.
+- Mărimea contează.
+- De câte ori am auzit-o că nu e așa, că nici nu vreau să intra. Bineînțeles că e așa.
+În același timp, ce încerc să spun eu, este că chiar dacă în proporții diferite suntem foarte similari.
+Faptul că unul dintre noi are, dacă vorbim de psihopat, că pe ăsta e ales, și era valabil în orice direcție,
+are un pic mai mult durere reprimată, abuz în copilărie, că de obicei se întâmplă, nu vine fără motiv psihopatia.
+Sau un trecut mult mai dureros decât altcineva, nu înseamnă că nu sunt similari, doar proporțile contează.
+Și așa îți dau un exemplu. Și în cazul ăsta o să vă recomand o cartă imediat. De fapt, vă zic acum că o să uiți.
+Kevin Dutton se numește autorul. Kevin, cu K. Dutton, D-U-T-T-O-N. Kevin Dutton.
+Are două cărți. Prima, vă recomand, a doua, n-am citit-o ca să fiu sincer. Prima este Înțelepciunea Psihopaților.
+Așa se numește cartea. Înțelepciunea psihopaților. Era doua să numește Arta manipulării. Nu sunt sigur că așa se numește sau nu, dar cred că așa se numește.
+N-am citit-o ca am început-o, am pierdut-o, pe drum nu m-am prins. În Înțelepciunea Psihopaților, Dutton demonstrează cu teste și cu cazuri foarte concrete și empiric, nu că părerea lui.
+Cred că era un psihiatru, nu sunt sigur. Cum? Ceea ce este reprobabil, da, și acuzabil și complet de acord că este nefuncțional și e bine să fie o linie de apărare împotriva lor.
+În oamenii psihopați nefuncționali, adică cei care sunt agresivi, care fac omit, acte abominabile, este în același timp valoros, apreciat, productiv în alții care au tipare de psihobatie foarte similare doar că sunt funcționali.
+Și îți dau un exemplu. S-a constatat prin studii, nu știu să spun cum, eu dau informații acceptate de psihologi și psihoterapeuti, nu știu să-ți o dovedesc, știu că așa e, google-i-t dacă nu e așa, și spuneți-mi și mie rezultatul.
+S-a constatat că un număr foarte mare, nu mic, foarte mare, dintre oamenii bărbați femei care sunt în poziții de răspundere foarte înaltă, publică sau privată, CEO sau judecător de la înaltă curte, scorează foarte mult pe scara psihopatiei.
+Una din calitățile psihopatiei, funcționale și nefuncționale, vorbim acum la nivel de din păcate așa este, este sângele rece în fața unor pericole iminente.
+Puterea de a lua foarte clar decizii și de a calcula 7.000 de variabile la nivel de risc rapid, nu că mă mai gândesc.
+Carisma. Carisma este o calitate naturală de foarte multe ori, nu mereu, de multe ori este exersată ca observa că merge, atât a narcisicilor cât și a psihopaților.
+Natural, psihopații sunt extrem de carizmatici și pentru că știu că funcționează o folosesc și n-au făcut o școală pentru asta.
+Ce încerc să spun? Foarte mulți dintre oameni care fac bine în societate scorează foarte înalt pe spectru psihopatic, de aia sunt funcționali.
+Totul sunt psihopați conform...
+Da, da, gradul de revoltă pe care tu îl simți în fața unui astfel de om...
+Sigur, sigur. Și nu e despre număr.
+...gradul de umbră, cum am eu.
+Fii atentă, fii atentă. Răspunsul este da. Am plecat de la premisa "Am și eu în mine asta?" Răspunsul este da, în proporții diferite, cred că am stabilit deja asta, în quantum-uri diferite,
+însă nu e despre numele pe care îl dăm comportamentul lui lor, ci e despre ce am eu în mine, ce seamănă cu ce are el, dar e sub anume.
+Vrei să îți dau un exemplu?
+Psihopații sau infractorii, ca să coborăm un pic presiunea, sunt agresivi? Da sau nu?
+Cât dintre noi suntem agresivi?
+Toți. Și o să vină, sigur, statistic, sunt în sală.
+"Da, bă, dar nu sunt agresivi cu nimeni."
+Întrebare, "Dar ești agresiv cu tine?"
+E tot agresiv. Că ești cu tine, că ești cu alții, e tot agresiv.
+Mă urmănești? Eu voi arunca pe celălalt ce este în mine, doar că lui voi zice abuzator, dar eu sunt agresor și același fucking lucru, doar că îi zic al numelui.
+Lui îi zic infractor, dar eu sunt în depresie pentru că sunt prea dur cu mine.
+Are sens?
+De asta tot ce vedem la alții și ne deranjează este despre noi, doar că îi dăm al nume.
+Cu ei suntem foarte expliciți, cu noi suntem, da, dar e normal să ai standarde înalte.
+Nu, boss, cât timp te schingiuiești conform standardele unalată pe care îți le pui tu, ești în dezechilibru și vei duce te uce la depresie.
+Ajunc?
+Mă duc la unul mai rău, dar suntem pe sinceritate și pe autenticitate. Știți că nu prea pur mănuși? Vreau să fie eficient.
+Alcolicii sau dependenții de droguri? Cum îi descriem ca fii? Drogați și mai dați în cuvinte.
+Bețivi și mai? Dependenți și mai? Haide, haide.
+Depravați și așa mai departe. Întrebarea pentru voi.
+Alcolicul dependentul de droguri sau de orice joc, dă-n rog, droguri whatever the fuck.
+Este în realitate, vorbim acum de cauză, da? Sau de cum am de scrie un astfel de om dacă l-am mai avut în față? Un om fărăvoință?
+Cum îl vede societatea? E un om fărăvoință, un om slab.
+Întrebarea pentru voi. Cât dintre noi putem să vorbim și să recunoaștem că noi suntem lipsiți de disciplină, motivație și suntem lași în anetine de o disciplină în care știm când ar face bine?
+Cine nu poate să zic asta, are sens ce zic? Fix asta este îmbetiv. E un om disciplinat care nu are suficientă rezultate motivație să se întină o disciplină care ar face bine dacă s-ar lăsa de băutură.
+Și este și laș. Că de multe ori vine și spune "n-am o problemă".
+Dar de câte ori venim noi și spunem fața altora sau nouă înșine în interiorul nostru "n-am o problemă, sunt bine".
+Relația merge. Mă facă, nu văd. La servici sunt bine, nu trebuie să înfrund pe nimeni pentru drepturile mele.
+Când cineva îmi face o nedreptate, e în regulă, las de la mine că eu sunt mai bun. Când în realitate ești un laș. Pentru că-ți e frică de confruntare.
+Ajunc la voi, e fix aceeași calitate doar în cuvinte diferite. Și în alt context, dar este aceeași calitate. De asta este tot despre noi.
+Acum, sub nicio formă să nu pară, că știu că este și extrem asta, apropo de oameni care sunt obișnuiți să gândească în extreme alp sau negru.
+Eu nu vin să spun că e bine și ar trebui să iubim psihopații și abuzatorii, violatorii și toți care fac rău. Doamne, ferește. Exclus.
+- Dacă face uie acum. - Nu, exclus. Eu personal sunt de acord, de exemplu, apropo de ambivalență care pare că există, cu castrarea chimica pedofililor și violatorilor.
+Eu personal sunt de acord cu asta. Nu-ți de acord cu pedapsa de moarte, cu asta nu-ți de acord. Dintr-un mai multe motive, unul fiind faptul că de foarte multe ori deciziile luate în baza unei instanțe
+să duceți că a fi greșite peste 15 ani că n-aparte teste genetice care confirmă că nu ala a fost vinovat.
+Și totuși n-aș vrea să riscăm să nu în viața unui om care să poate dovedi chiar în proiect foarte mic nevinovat.
+Și sunt cazuri pline în juridispudență care arată că "he-he, ne-am își erat un pic".
+Dar cu castrarea chimica în momentul în care este concret dovadă a unui vios sau pedofil, un de semnez.
+Dar nu înseamnă...com? Nu, chiar m-aș duce până acolo, dar îmi place, un brațat e interesant.
+Haideți să revenim. Revenim. Uite, hai să luăm cazul, din nefericire, a unui violator.
+Ce este un violator dacă scoatem cuvântul de viol?
+Aggresor și un abuzator. Încalcă limite.
+Dar noi, față de noi, câte limite încărcăm noi, față de noi, de câte ori ne mințim noi pe noi,
+de câte ori ne promitem noi nouă sau altora din jurul nostru că nu mai facem ceva și facem,
+sau facem ceva ce nu ajungem să facem niciodată, mințindu-ne pe noi și pe cei din jur,
+dar nu ne zicem violator de limite. Ne zicem nepregătiți, n-am motivați, n-am disciplină.
+E tot un abuz. Ceea ce îți faci tu ție, încălcând limitele sănătății, să zicem așa, că alcool, că oboseală, că muncă prea mult, că mâncăte emoțional,
+e tot un abuz. Doar că între toate împotriva ta și să pare că e normal.
+Dar proiectez pe alții ceea ce fac în exterior, tu faci în interior. Ajun la voi.
+Cuvântul prin care descriem comportamentul va diferi, în realitate va fi aceeași calitate.
+Eu m-am numurit. Îți mulțumesc.
+Eu personal, deci conceptul de umbră, și de aia să stăm un pic mai mult pe conceptul ăsta și iastă, și mâine, și pe parcursul modulor, o să vă aduc aminte de el,
+este conceptul prin care eu m-am cunoscut cel mai bine pe mine și încă o fac.
+Personal, prin conceptul de umbră m-am cunoscut și am evoluat mult mai rapid decât multe alte tehnici și concepte pe care le-am avut la dispoziție,
+pentru că conceptul de umbră, în momentul în care l-am integrat și l-am înțeles, mi-a dat o glinda a cui sunt eu și mi-e frică să recunosc sau mi-erea frică să recunosc că sunt.
+Și în momentul în care am început să fac asta, am început să am mai multă energie.
+Când am început să vorbesc despre mine la nivel de "Da, mă, sunt și așa".
+Că atenție, când vine vorba de umbră, nu ești sau-sau. Nu ești bun sau rău, nu ești înger sau demon, nu ești harnic sau leneș, nu ești laș sau curajos, ești și.
+Ori noi nu putem să concepem asta. La nivel de cum ne-a condiționat societatea, noi nu putem să concepem că suntem și, mai puțin admirabili ca să fie ulegan, și demoni, și lași, și abuzatori.
+Nu putem să, efectiv, harta noastră, la nivel de cum am fost educați, cultural și social, nu poate să accepte că noi nu suntem cei care ne dăm să fim prin masca noastră.
+Însă sănătatea psihică, dragilor, începe cu adevărat sau se stabilizează, ca să zic așa, echilibru psihic, poftim să nu zic sănătatea, în momentul în care poți să vorbești despre tine și în imperfect sau în calități care nu sunt apreciate în orice context și să fii ok și în păcat cu asta.
+Nu poți să simți despre tine, bă, da, mă, uneori sunt leneș, alteori mint, alteori sunt agresiv, alteori sunt promiscu.
+Eu sunt hedonist, de exemplu. Mie îmi place confortul și binele și cât să poate de bine să fie și ce vrei tu. Și cât m-am împăcat cu mine, că mie îmi place asta. Sunt ok cu asta.
+Nu o să mă dau niciodată că sunt stoic sau căcat. Mie îmi place confortul. Munchesc pentru asta, nu mă înțeleg greșit.
+Dar nu o să mă arde niciodată că mie nu îmi place să mă urc într-un bolid de 100.000 de euro, că ce dreacu, tot e mașină.
+Te duce de cu... Ba nu, dacă pot, pe la moduc, pe 100.000 de euro, dacă pot.
+Dar asta înseamnă împăcarea cu partea din tine care zice "dă vreau" versus hipocriții care viște și spun "nu e mai, ce e, o mașină e mașină, tati".
+Te duce de acolo, de acolo, nu, acolo asta e vorba celui care n-a jurgat la sturguri. Dă obicei.
+În momentul în care poți să accepti că despre asta e vorba, la tine, că ai și latura inaceptabilă pentru majoritatea lumii,
+dar tu știi că o ai, nu trebuie să o le arăți. Doar tu să știi că o ai. Tu s-o recunoști că o ai și tu să o accepti că o ai, nu zic să o le arăți, e o diferență.
+Dar tu să știi despre tine că tu ești și altfel. Și în contextul potrivii să nu ai niciun fel de problemă să arăți, să îți trăiești cum ești,
+din momentul în care te-ai pe libertatea reală. Cât timp trăiești, trăim cu masca care place lumii, deși noi știm că nu suntem așa,
+dar ca să nu vorbescă lumea, suntem sclavii percepții sociale pe care o servim prin hipocrizie.
+Vă nu avem prea tare?
+Asta înseamnă să te duci în tine, să privești în tine și să poți să îți recunoști tuție și ideal, față de alți oameni contextual potrivid.
+Terapeut, duhovnic, prieten, grup în care ai încredere, container. Că, bă, nu sunt cel care vreau să par că sunt.
+Unilor sunt, alteori nu sunt, dar tot vreau să par că sunt. În momentul în care te-ai pe libertatea, și de ce?
+Pentru că din momentul în care încetezi să mai consume energie cu a te ține brusc și ferm de masca de pe față, social vorbind, evident, că este o masca psihologică.
+Majoritatea dintre noi am învățat și am fost condiționați în special femeile să fim buni, răbdători, blânzi, miloși.
+Că doar așa vom face lumea asta, un loc mai bun?
+Ba nu. Cu reprimare și hipocrizie vom face asta în un loc mai fals, constant.
+Și atentie, nu zic să nu-i nicio fel de formă că blândețea, bunătatea, pacea, liniștea, nu sunt extrem de valoroase.
+Și sunt în fiecare dintre noi. Doar vă spun, doar din ce știu, din psicologie, cu cât mai sfânt vrei să-mi arăți că ești,
+eu și toți cei care de-aia zic "O vrei să știi informația asta și o simțiți deja intuitiv", cu atât mai mult nu te cred.
+Deci cu cât îmi arăți că ești numai curat, sfânt, nu vorbești urât, vorbești numai de mie, tu nu bârfești,
+ești calm tot timpul, nu poate nimeni să te scoată din sărite, eu fug de tine.
+Frățiu el, că înseamnă că umbra ta s-ar putea să mă umoare dacă scapă de sub controlul tău. Are sens?
+Cunosc și am cunoscut și poate știți și voi în viața voastră oameni care sunt extrem de calmi, băi, enervanți de calmi uneori.
+Nu i-a văzut aproape nimeni niciodată ridicând vocea, nu mai zic să tune, să fulgere.
+Vă iarți primii care fac infart. Ori fac infart pentru că își reprimă furii atât de mult și atât de bine,
+pentru că sunt conștienți că dacă își dau drumul furii pulverizează pe cineva, fie la un moment dat preia controlul mascalor
+și o moară fizic sau o fac rău cuiva fizic și o să vină cu replica, nu știu ce m-a apucat. Da sau nu?
+Este motivul pentru care atunci când bem alcool, unii dintre noi, aici vorbesc cu bărbații, devin agresivi.
+Nu devin agresivi, ei sunt, doar că îi se amortiește filtru și iese la suprafață ceva ce este sub acolo,
+dar masca zice "nu, tati, eu sunt băiat bun". Am văzut unii de cei mai minunați oameni, profesionici pe care am cunoscut eu,
+la un grătar, când au făcut pasul greșit spre horincă și le-am zis "bă, vezi că asta nu e țuică, e horincă, asta dă greu".
+Și dacă o combini și cu vin sau cu bere, tai dreacul înniștit, lasă experții să se...
+N-a auzit, n-a ascultat și într-o oră a făcut jihad.
+Am început să scoată tot, de la tot, de la nevasta, la copii, la șevila, tot scotea.
+Și oamenii din jurul lui au zis "bă, cine e asta, frate?"
+Umbra lui. Umbra e tot ceea ce reprimăm, ascundem, sufocăm, legăm sigilat ca nu cumva vreodată să iasă la suprafață.
+Cu cât mai des și mai hermetic facem asta, crezând că nu o să ne afecteze, cu atât mai mult ne pavăm calea spre somatizare,
+somatizarea fiind afeițiunile fizice cu componente emoțională, sau ne asigurăm, sau de obicei și ne asigurăm călătoria,
+către momentul în care vom pierde controlul și vom fi luați complet prin surprindere.
+Și mai e o a treia variantă, asta e cumva cât mai des întâlnită, vom trăi o viață în depresie,
+lipsă de sens, neîmplinire, apatici, pe pilot automat, repetând la nesfârșit aceeași săptămână.
+Pentru că nu cumva să trăim liber.
+Și a trăi liber din nou nu înseamnă a face rău.
+A trăi liber înseamnă a te cunoaște pe tine,
+atât de bine, încât știi în fiecare context ce parte din tine e potrivită, s-o lași să iasă la lumină sau nu.
+Și unul va fi blândețea, bunătatea, calmul, jucăușenia.
+Stai, stai, stai.
+Nu poți să la apreciezi pe Putin, că ai și tu umbra lui?
+Dar cine a zis de Putin ceva? Nu știu cum te-ai dus acolo.
+Dar dacă ai fi obligată să apreciești ceva, la el ar fi o lege, obligatorie, da-i microfonul tău, mulțumesc,
+ar fi obligatoriu să apreciești ceva la Putin, obligatoriu, nenegoceabil.
+Sau domnișoara ta pățește ceva. Rău, mod evident.
+Ce ai găsit de aprecie la Putin?
+Are ochii albaștri.
+Nu, în comportament, nu fizic, în comportament și în psihologie.
+Marius.
+Stop, s-a schimbat scopul? Să țizați?
+Prus, când am ridicat Misa, am început să caută resurse.
+N-a mai fost vehemența, n-am cum, a fost cum fac să.
+Are sens.
+Dacă era adevărat ce spunea Mirela, n-am cum, ar fi zis, a ei, n-am ce să-i fac, nu pot să o salvez.
+Nu, în momentul în care se schimbă focusul și obiectivul și Misa, începem să găsim soluții.
+Are sens?
+Iar această flexibilitate de a putea să revopsim rău, în bine, ceea ce anterioar era rău,
+vine din umbră.
+Și este o calitate a psihopaților.
+- Adică să-i știe psihopat. - Nu te cred.
+Psihopatul și narcisistul și ce face, redefinește și reescriie constant semnificații.
+Ca să te facă cu capul. De ce n-am zis asta? Am zis asta.
+- Bă, ești prost, dar nu te bă.
+- Și guest lighting-ul este o formă de manipulare foarte subtilă.
+- Dar de ce? - Pentru că are abilitatea asta.
+- Tu, acum, ai început să cauți soluții la această provocatiu?
+- Da.
+- Ajun la voi? - Da.
+- Umbra nu este rea.
+Umbra este un bagaj de calități nepuse în contextul potrivit.
+Pentru că în umbra noastră, dragilor, vom găsi, în momentul în care ne ducem către ea,
+ne uităm către ea, ne lăsăm masca jos în fața noastră și în fața altora,
+vom găsi elemente și abilități care existau deja noi, nu le-a pus nimeni,
+erau deja acolo, care în contextul potrivit,
+și fără să facă rău nimă noi din nou, ca să fie clar, nu încurajez infracționitatea și psihopatia,
+doar în contextul potrivit, ne va elibăra și ne va da sens și de foarte multor ne va vină de ca.
+Emuțional, dar și fizic.
+Când începem să exprimăm furia din noi, pe care noi exprimăm pentru că nu-i politic,
+nu-i corect, nu-i social, cum să zic eu ce gândesc,
+dar o facem într-o formă social acceptată, contextual potrivită,
+dar nu mai țin în mine, spațiul ăla pe care eu le liberez exprimind furia,
+o să facă loc și o să fie umplut de alte resurse.
+Asertivitatea ce este?
+Ce o înțelegeți voi că este? Nu aveți cum să greșiți, sunt doar curios.
+Că apăcea de a spune ce gândești, de a seta limite ferme, de a spune cu tot respectul,
+dar mă drângează, nu permit asta, dominația dacă e nevoie, cu alte cuvinte, furia îmbrăcată frumos.
+Ești de acord? Când ești asertiv, atentie, nu agresiv, asertiv și privești în ochi un om care este la limită să-ți facă un rău,
+dar ești obligat să-l oprești pentru că poate să fie rău fizic,
+furia pe care o pui în ochii tăi îl va opri instant dacă te crede.
+Are sens?
+Dacă ști să te uiți la o persoană în momentul potrivit, dacă ești în pericol, cu atitudinea de "bă, tu nu știi ce pății m-am îndoi dacă mai faci un pas",
+dar la modul de "făm ziua mai bună, te rog",
+ăla interior va simți "hop, stai că asta e posibil să fie mai dement ca mine".
+E bine ca oamenii care sunt periculoși să credă pentru o secundă că e posibil să fie mai dement ca ei.
+Dezamorsează multe conflicte astea.
+"Da, eu nu sunt agresiv, dar pot să privesc agresiv la nevoie".
+Ajunge la voie. Și furia bruscă a devenit productivă și e umbra mea.
+Mă duc la sală, dacă te duci și mergi la sală, pune furie în fiecare repetare pe care e nevoie să o faci ca să îți îndăpășești o limită.
+Și va deveni productivă.
+Când îți este frică să faci ceva, folosește furia față de nedreptatea altora pe care au făcut-o alții împotriva ta.
+Și fă-o înciuda frici.
+Și aici vreau să fie frică legat de ce fac, sau alec să folosez furia legată de nedreptatea care mi s-a făcut cândva.
+Și o să vezi că dispare frică.
+Și e devine combustibil.
+Când ești depresiv și trist, depresiv la nivel de depresiv, nu trist, depresiv constant, da?
+Starea nu se schimbă deloc.
+În realitate, este o furie orientată către tine însuți.
+Pentru că o reprimi să se ducă în exterior, cerându-ți drepturile să te îndlimite, comunicând și având discuții alea dificile de care îți e frică să le aiți,
+pentru că nu vreau să îl supăr, sau nu vreau să îl orănesc.
+Toate astea le vei îndrepta către tine și te va duce în depresie.
+Și tot agresivitate pe care tu zici și spui "Bă, nu e frumos să fii agresiv."
+Da, nu e frumos și nu e bine să dai cuiva un pum, doamne feriște, dar tu îți dai pum zilnic.
+Psihologice.
+Și același comportament.
+Nu facem asta.
+Nu mai vorbim fără microfon, gata, nu mai îți dau microfonul, ca așa că m-am supărat,
+dar nu nu mă referam la ea. Vreau să redicați bâna pentru că e important asta.
+Ce vreau să facem acum, înainte să mergem mai departe și să detaliem un pic etapele lucrului cu umbra,
+este să setăm un cadru prin care vom călători împreună în această experiență care va fi Master NLP Practitional.
+Pentru că e foarte important ca acest cadru pe care îl vom seta imediat să devină rama
+prin care voi veți experimenta ceea ce urmează să experimentăm împreună,
+ca să vă servească și să vă sprijine cu adevărat, nu doar să fie niște vorbe schise pe un caet.
+Pentru acest cadru e nevoie de absturul fiecare dintre noi,
+iar pentru asta o să vă rog să lăsați deoparte ce aveți în mână, telefon, pix, caet.
+O să ne ridicăm în picioare.
+Mă, mama e, mă, mă, mă, mă.
+Îți iei câteva momente.
+Și doar respiri. Nu faci nimic.
+Doar respiri.
+Ritmul tău, fără presiune, indiferent că o faci lent sau mai repede, doar respiri.
+Excellent.
+Și înainte
+să auzi niște acorduri muzicale, o să le auzi în câteva momente,
+să te rog să închizi ușor de tot ochii.
+Și să te centrezi, să te conectezi cu corpul tău, să-ți simți corpul în poziția pe care o ai acum,
+să simți mâinile care se ating una pe alta sau corpul tău sau care sunt una lângă alta,
+să-ți simți și să-ți percepi senzațiile pe care tălpile tare le au,
+poate senzațiile spatălui tău,
+dacă simți nevoia să înghiți, poți să înghiți sau să respiri,
+sau să te repoziționezi. Știi deja?
+Că e perfect în regulă.
+Și pentru că suntem la un început de alt capitol al călătoriei,
+e nevoie să ne pregătim pentru călătoria ce urmează.
+Și este o călătorie a devenirii, așa cum a fost și cea anterioră, în care ai acumulat, ai primit resurse.
+De data asta însă, aici acum la început de drum,
+în fața acestui nou capitol, care stă să se așternă,
+să se așterne romanul dezvoltării evoluții și maturizării tale.
+Nu vei primi nimic de adăugat în tolba ta, ci vei da ceva jos.
+Vei renunța la ceva, vei lăsa ceva în urmă pentru ca ceea ce urmează să vină să fie mai valoros, mai productiv, mai impactant.
+Și înainte să facem asta, te invit să-ți răspunzi la câteva întrebări, acolo în lumea ta interioară, unde nimeni nu te aude, întrebări pe care vocea mea le va ghida.
+Și al cărorul răspuns doar tu îl vești, până când și dacă, și numai dacă, tu vei alege să împărtășești cu oricine acest răspuns.
+Și te invit, dragul meu, draga mea, să te întreb acum care este masca mea.
+Care e modul prin care îmi raportez la lume, încercând să impresionez, arătându-mă așa cum nu sunt? Poate nu sunt mereu, poate nu sunt în totalitate, poate nu sunt deloc.
+Poate nu am fost niciodată. Care este masca mea prin care încerc să mă feresc, să mă ascund? Sau prin care încerc să păcălesc?
+Care este acea calitate pe care o mimez? Care e durerea mea pe care n-aș vrea să o vadă nimeni pe chipul meu să nu mă consideră slab sau nevaloros?
+Cum mint eu în fiecare zi, pe ceilalți și pe mine?
+Poate să fie simțul umorului care apare în subiectele cu miză când mă simt stânjenit? Poate să fie tăcerea prin care încerc să par, înțelect sau misterios, când în realitate n-am niciun răspuns?
+Poate să fie fermitatea ca să arăt că sunt un om puternic cu care nu te joci și indiferent care este masca ta,
+cea care te fereste, te ascunde și nu te lasă, și nu vrei să te lasă, să fi văzut. Percep-o pentru prima dată, poate, sau după foarte mult timp, pe fața ta.
+E efectiv, simt-o, ca o barieră între tine și restul lumii, colorată frumos, plină de calități, atât de apreciată și iubită de uni, mințind, cosmetizând și ascunzând.
+Ceea ce știi că e de fapt în spate. Și nu sunt aici să te critic sau să te judec, pentru că sunt ca tine. Am fost și voi fi.
+Ce te încurajezi, în schimb, acum, este să te lași ghidat pentru câteva momente și pentru tot restul acestei călători, idealul, dacă poți.
+Să pui mâna acum, în fața chipului tău, ca și cum pentru prima oară, după foarte mult timp, iei contact cu masca ta. E efectiv doar pune mâna în fața ta.
+Atingându-ți fața sau doar în fața ta, cum simți tu, cât mi-ai potrivit pentru tine, cu o mână sau cu ambele nici nu contează?
+Și simte cum se simte această mască care te ascunde de cine știe câți ani, care păcălește pe alții și uneori chiar pe tine.
+Și pentru câteva momente, doar percepi acea senzație în care îți recunoști masca.
+Ea ta e atât de intimă, încât uneori vă confundați ca fiind una și aceeași.
+Însă astăzi aici și acum și din acest moment, ești invitat, invitată, s-o dai jos.
+Și cu un gest metaforic, dă-ți masca jos.
+Dă-o la o parte, dă-o într-o parte, las-o să picie.
+Și rămâi tu în fața ta în primul rând, acolo unde doar tu știi cine ești, cum te vezi, ce simți.
+Și observă cum este ca pentru prima dată.
+Să respiri, știind că în acest moment, chiar dacă lumea nu știe, tu ești mai sincer și mai autentic decât ai fost vreodată în raport cu ea.
+Chiar dacă lumea pare că se uită la același om, tu știi că a fost nevoie de curaj să te lași văzut, observat, pentru prima dată, după cine știe cât timp.
+Poți chiar să-ți simți, să-ți percepi, nu neapărat să-i atingi.
+Obrajii, ochii, fruntea și poate între corpul, cum parcă respira altfel, nu-i așa?
+Lăsându-te văzut, văzută.
+Nimic nu s-a întâmplat rău, doar ești mai liber, mai autentic.
+Iar asta va fi acum atitudinea ta în fața lumii, în fața vieții, acolo unde contextul va permite, bineînțeles,
+să te arăți, să fi văzut, văzută, să exprimi, să recunoști și să lași jos din sacul de bolovani de moară pe care i-ai folosit ca să-ți ții masca pe față atâtă timpă.
+Știind că cu fiecare moment în care te lași văzut, auzit, observat, prin împărtășirea ta sau doar prin prezența ta,
+mai pică un bolovan, mai pică o parte din masca și puterea ta de sursele tale.
+Libertatea ta este din ce în ce mai mult la suprafață, odată ce accept să trăiești, câteva momente măcar, frica de a fi văzut,
+frica de a fi judecat, frica de a fi respins.
+Și când astea vor fi trecut, văi rămâne doar tu.
+Și ce moment și ce context mi-ai potrivit să exerceze asta, decât acum, în cadrul unui trib, alături de care ai crescut, trăit, vindecat,
+evoluat și plâns în siguranță, întotdea mult timp, începe și blând deschizi ușor de tot ochii,
+privești în jur și fără vrun cuvânt, până când eu nu voi ghida acea etapă, încep să te plimbi prin sală, fără nicio direcție, fără niciun de ce.
+Lent, blând, molcom, privind în ochi alți demascați, alți oameni curajoși care au ales astăzi aici pentru prima oară,
+să facem viața lor, poate după foarte mult timp, să se lase văzuți, să se lase priviți, să exerceze vulnerabilitatea,
+curajul, asumarea a cine sunt, ce simt, ce vor, ce-i doare.
+Și la un moment dat, sau poate s-a întâmplat deja, nici nu știu, vei întâlni în calea ta o altă persoană, un alt demascat,
+în fața căruia vei simți, așa cum va simți și el, să se oprească. Și când asta se întâmplă, te invii să-ți asculti corpul și să rămâi pe loc,
+fără vrun cuvânt, doar să privești în ochii lui, în ochii ei, până când fiecare coleg va avea în fața lui o altă persoană,
+iar colegii mei te vor sprijini să găsești pe cineva, dacă e nevoie, pentru etapa următoare a acestui proces, dacă nu ai partener,
+îți faci mâna și vă recunoașteți după mâna întinsă și vă puneți față în față, fără vrun cuvânt, fără vrun de ce, foarte bine.
+Privește în ochii lui, în ochii ei, fără presiunea de a impresiona, fără zâmbetul fals pe care societatea te-a educa să-l arăți ca semn de politetie,
+fără să fie nevoie să spui nimic, doar las să te privi, văzut.
+Și observă ce simți, știind că masca ta nu te mai fereste de conexiunea cu un alt suflet.
+Privește în ochii pentru că în următoarele momente vă va lega ca suflet, ca om, ca trib,
+poate una din cele mai sincere împărtășiri care ți-au eliberat sufletul vreodată.
+Și pe rând decideți voi cine va face acest exercițiu ghidat de mine prima dată, care dintre voi va rosti cuvintele ghidate de mine, care le va asculta,
+știind în mod evident că ulterior veți schimba rolurile.
+Și după ce ați decis din priviri rapid cine face asta prima dată, te invit să privești în ochi tu cel care face decizii ghidate de mine
+și să-i spui celui de alt din fața ta, dacă mai cunoaște cu adevărat ai ști despre mine că masca mea a fost și descri-o pe scurt atât cât poți.
+Dacă mai cunoaște cu adevărat ai ști despre mine că uneori vreau să par că sunt,
+dacă mai cunoaște cu adevărat ai ști că în viața mea cel mai frică-mi este de,
+dacă mai cunoaște cu adevărat ai ști despre mine că mi-e rușine de mine că am,
+dacă mai cunoaște cu adevărat ai ști despre mine că sufletul meu plânge pentru că
+ceea ce vreau să credă oamenii despre mine este, dar eu sunt,
+iar celălalt coleg, auzind, primind, ascultând această împărtășire atât de sinceră, îl privește în ochi pe celălalt,
+care acum tace și spune "Accept asta la tine și admir, te admir pentru curajul de a te filăsa văzut,
+iert la tine tot ceea ce tu nu poți ierta încă și îți mulțumesc că azi mi-ai împărtășit o parte din sufletul tău,
+mă inspiri, te admir, îți mulțumesc."
+Și în mod absolut evident, celălalt coleg urmează acum același proces.
+Colegul care a ascultat se reconectează cu poziția lui fără mască și privește în ochi și dându-și voie să fie văzut
+pentru prima dată, poate în viață sau cine știe după cât de mult timp, spune după mine,
+"Dacă mai cunoaște cu adevărat, ai ști despre mine că masca mea este și descriu.
+Masca mea mă fereste de pentru că în viața mea cel mai frică-mi este să
+pentru că nu vreau ca lumea să știe despre mine că
+căci asta m-ar umple de rușine, așa că vreau să încerc să par că sunt
+dacă mai cunoaște cu adevărat, ai ști despre mine că mint atunci când
+și dacă mai cunoaște cu adevărat, ai ști că cea mai mare durerea mea este că
+și mi-e rușine de mine că nu pot să.
+Aș vrea să fac să pot mai mult doar pentru că n-am găsit încă cum mi-am pus această mască care mă fereste de
+mine și celălalt coleg care a ascultat privește ochi pe cel care a împărtășit și spune acum
+că te aud și îți mulțumesc pentru ce mi-ai împărtășit.
+Accep la tine tot ce mi-ai descris și îți mulțumesc pentru curajul de a te fi lăsat văzut în formusețea sufletului tău
+pe care până azi ai crezut că e greșit, că e rău, că e rușinos, că e defect pentru că nici nu știi cât de naiv ai fost.
+Pentru că tot ceea ce mi-ai împărtășit te face om, te face complet și mă inspiri prin puterea și curajul tău.
+Și îți mulțumesc că mi-ai fost exemplu. Iert la tine tot ceea ce tu nu poți ierta încă.
+Te accept, te admir, te văd, îți mulțumesc.
+Și încet și blând, fără vreun alt cuvânt în plus, păstrând această stare interioară, îți găsești locul înapoi pe scaunul tău.
+Și te întorci, te așezi și revenim în tine.
+Cine vrea să-mi spună primul cum a fost?
+Da, Carmen, vă rog să păstrați liniștea și să rămâneți în starea de interiorizare. Da, dragă mea. Aveam niște întrebări într-ansă pentru mine.
+Băi, și niște constatări. Băi, eu chiar sunt faină. Și exact, realizez că dintr-o mie de măști pe care le-am avut și poate de aici vine relaxarea mea, de aici vine cheful meu și bucuria mea de momentele pe care le trăiesc în ultima perioadă.
+Pentru că nu descoperă în mine mască.
+Și e ceva ce-i în gușă și în căpușă și în faptă și în minte și în tot. Înainte, era o desconexione, un decuplaj între minte și inimă.
+Am făcut și o terapie la un moment dat pe bioenergic, un mare bioenergetician și îmi spunea "ți-e sufletul într-o mie de părți plecat". Pentru că dădeam, ofeream și primeam.
+Și atunci cumva în mine era un continu conflict și un continu război și adunasem măști, adunasem trăieri.
+Ce ți-a adus decrițiul ăsta, procesul ăsta?
+Bucuria de a afla că sunt bă, sunt chiar faină.
+Excellen, mulțumesc frumos, Carmen. Mulțumesc mult de tot. Mulțumesc și îi mulțumesc colegii cu care am lucrat. Pentru că eu i-am vorbit despre o mască și i-am spus "eu sunt faină, poate că asta e masca mea".
+Nu vreau să-mi duc acum. Mi-o pun, dar nu...
+Bravo, excelent. Îți mulțumesc. Acolo, Ovidiu, din spatele tău, microfonul.
+Ovidiu este numele meu. Am făcut exercițiu cu un fost coleg care m-a lucrat în armata acum 5-6 ani de zile.
+Și spun acest lucru, de ce? Pentru că a fost altfel dacă l-aș făcut cu cineva de aici din sală care nu ne cunoșteam.
+Pentru tine așa e.
+Și...
+Ce ți-a adus?
+Cum ai intrat, cum ai ieșit?
+Așa e răspunsul care îl căutam înainte de exercițiu și vream să te întreb...
+Domn'e, ai spus că când ți-ai dat măștile jos, ți-a adus liniște, bucuriești.
+Nu înțelegeam, nu simțeam, nu puteam. Și vream să te întreb.
+N-am mai apucat că s-a întâmplat acest exercițiu, asta simt acum că sunt foarte liniștit și că n-am nevoie să...
+Nu știu, nu mai am nevoie de măști.
+Că să pot să întrezi viața, așa cum sunt eu așa.
+Bravo, dragune.
+Bravo, bravo, bravo.
+Ionuț, doar pe scurterul.
+În momentul în care îți accepti umbra și, credeți-mă, trebuie să fii undeva în abis să poți să ți-o accepti cu adevărat,
+începi să te simți bine tu cu tine, să fii tu cu tine, să te simți într-adevăr bine.
+Tu cu tine, nu contează, restul sunt bonus.
+Da, da.
+Mersi frumos și fac completarea asta. Într-adevăr, un semn ca să început procesul de integrare a umbrăi
+este cel în care nu te mai afectează critică.
+În fel, o auzi.
+Chiar inclusiv cea pe care o știi adevărat, adică care vine și spune ceva ce tu știi că e adevărat despre tine,
+nu în sensul că te face indolent la modul de "Da, mă, zi-tu că mă deranjează". Nu.
+Nu te afectează emoțional tot la fel cum nu va mai fi necesar să primești validarea din exterior.
+Validarea și critică crează aspecte emoționale opuse în interiorul nostru pentru că umbră.
+În momentul în care noi începem să acceptăm la noi lucrurile mai puțin plăcute, societății și nouă,
+nu mai am nevoie să compensez prin validare externă.
+Are sens?
+Și va veni un feedback fain către tine, tu îl vei auzi, dar nu te va mai face să dai din coadă ca un cățeluș.
+Interior, că exteriorul vei fi, "Da, mă, e mare lucru".
+Dar știm toți că în interior facem "Hă-hă, mai zic!"
+Când începi să-ți integrezi umbra, nu mai ai nevoie emoțional de asta.
+Voi auzi feedbackul, va veni către tine, vei zice "Mulțumesc",
+dar în interior vei avea atitudinea de logic că sunt mișto.
+"Da, dar ești un laș". "Da, sunt și asta. Te pupă fratele."
+Și ai liniștea, încep să ai din ce în ce mai dezi liniștea, lui "Da, sunt așa. Sunt și așa.
+Ești și lumină, ești și în tuneric. Ești și calitate, ești și defect, dar atenții astea sunt cuvinte
+de comparație care se raportează la un standard.
+În realitate, noi nu suntem nicicum. Noi suntem tot.
+Nu există bine sau rău în ochii de Dumnezeu.
+Aia au inventat o religie, ca să ne controleze.
+Și din nou, vini și vă rea amintesc, cred cu tărie asta, religia a adus foarte multe benefici
+și aduce încă mai ales în societate primară, cum suntem noi.
+Foarte mult a adus și aduce foarte multă valoare.
+Nu este doar atât. Religia, într-un mod absolut interesant, când vorbim despre umbră,
+a făcut foarte mult rău conform propriilor ei standarde.
+Cruciade, exorcizări, arsperuguri.
+În adevăr, acum mai mult timp, dar tot în numele religiei și al Dumnezeu, pe care acum îl ignoră.
+Când aduce cineva vorba despre asta, este "Ce, boss? Eu? Nu eu, alții."
+În tot în numele Dumnezeu. Când alții n-au crezut ce crezi tu, i-ați ars.
+Sau i-ați omorât. Mi se pare cel puțin interesant, ca acum să vii să-mi promovezi milostenia.
+Are sens contradict, contradicția.
+Când ajungi să integrezi la tine ceea ce până mai devreme părea inacceptabil,
+ești un om, începi să trăiești sau să devii cu adevărat liber.
+Să spui, da, uneori mint, alteori sunt trist, alteori sunt lași, foarte des mi-e frică.
+Dar am și lumină.
+Sau când ești pe val și ești numai admirat, aduci aminte că ai și bagajul cu tine.
+Doar că ăsta nu e rău, e doar contestual nepotrivit.
+Etichetele de bun rău, atenție, și o să iau următoarele împărtășiri,
+eticheta de asta-i bine, asta-i rău, crează umbră.
+Când tu evaluiți pe alții, copiii inclusiv, noi le creăm umbra psihologică, evalându-i bine-rău.
+Ne învățându-i să-și gestioneze emoțiile sau comportamentele contextual
+și să spunem, uite, nu e potrivit acum, dar e potrivit atunci.
+Punându-i, asta-i bine, asta-i rău, învățăm să reprime părți din ei pe care ei n-o să le mai arată sau să le manifeste ca să primească iubire.
+Așa se crează umbra.
+Ascundem o parte din noi ca să primim ceva ce ni se spune că altfel nu putem.
+În realitate, iubirea din punctul meu de vedere, și n-am înventat, o am învățat-o și eu prin cărătoriile mele și prin stagile mele de pregătire.
+Adevărata iubire, că tot vorbim de cuplu și de iubire în societate pe care căutăm toți ca fantoma și credem că e ceva, dar nu e,
+adevărata iubire înseamnă să vezi și să observi umbra unui om și să-l iubești oricum.
+Nu să-l iubești doar dacă e într-un fel anume.
+Și privindu-l să știi, ok, e superb, e frumos, e calitativ, e admirabil, are și părți întunecate, hai să le aflu care sunt,
+adică să fii deschis, unu că există, doi să le cunoști și trei, pentru că se vor manifesta, să ai în tine capacitatea să îl iubești oricum în ciuda umbrăi lui.
+Aia e iubire.
+Restul e contract social presta servicii.
+Când tu ieși din ce trebuie să liverezi sau întârzi cu ce trebuie să liverezi, eu te sancționez.
+Asta sunt căsătorile standardă, conform societății.
+Unde dă cele multe ori relațiile majoritare de cuplu, nu există iubire, există tranzacții.
+Ceea ce, vin și spun din nou, nu e greșit.
+E funcțional, ne-a adus la o societate la un nivel de funcționalitate, dar nu e iubire și nu e neapărat sănătos.
+Iubire înseamnă să poți să vezi umbra în un om, dragonul unui om și să spui că te iubesc oricum.
+Chiar dacă va fi nevoie să mă protejezi de tine, cu spațiu, cu distanță, cu limită,
+eu tot te iubesc pentru că știu că ești complet și cu partea aia în tine.
+Punându-te pe tine să ascundi, să închizi, să reprimi, să tai o parte care e în tine,
+eu practic își cer să te schingiuiești ca să te pot iubi.
+Aia e iubire?
+Are sens.
+Și pentru că tot am ajuns la relația de cuplu cu un fa,
+pare că se întâmplă în baza multor întrebări pe care le primez și în pauze și pe Facebook,
+vă las doar asta și mergem mai departe.
+Umbra este cel mai ușor de observat și de folosit pentru evoluția noastră în relațiile de cuplu.
+Nu te vei căsători cu sufetul tău pereche, ci te vei căsători sau vei sta pentru tot restul vieții, chiar dacă nu te căsătorești, cu umbra ta.
+Mmh. Cu umbra ta, nu cu sufetul tău pereche.
+Cu umbra ta.
+Pentru că relațiile de cuplu, vă rea aduc aminte, sunt psihologic un vehicul de evoluție și sprevindecare
+și împlinire și recuperarea părților noastre pierdute, zice Imago, prin relația cu partenerul,
+nu sunt un vehicul către iubirea de tip notebook.
+Nu că aia n-are exista, doar că este un standard aproape ireal în rapor cu abilitățile noastre actuale de comunicare și de relaționare psihologică în cuplu.
+Vrem toți același lucru, dar nu suntem pregătisti pentru el.
+Toți vrem iubirea de tip notebook, titanic și mai știu eu ce alte povești de dragoste,
+dar la nivel de dezvoltare emoțională psihică și ca abilități de comunicare, noi suntem mineri.
+Ca să folosesc o... E posibilă, nu mă înțelegeți gășit, este posibilă aia.
+Dar noi trebuie să creștem ca să o merităm.
+Orăl noi avem pretensia să o primim doar pentru că ne-am întâlnit cu unul și ne-a plăcut.
+Și suntem și compatibile un pic. Păi, n-o punem noi de o căsătorie.
+Da, dar călătoria începe după.
+Revin.
+Cine mai vrea să spună cum a fost? Alina, ai vorbit? Acolo, Alexandra.
+Vreau să-i văd și pe cei care nu au vorbit până acum.
+Cu tot respectul, nu credeți că vă ignor.
+Știi ce mi s-a părut interesant?
+Nu dau să află.
+Ok, bine.
+Am o chestiță pe care mi-aș dori s-o și descuc, până în momentul în care mă aflu în situații nu neapărat atenționate, dar zâmbesc incontrolabil, deși nu vreau.
+Te-am văzut.
+Nu pot, adică oricât în momentul de genul sunt foarte...
+Da, este o reacție limbică.
+Nu, și păsesc asta și în situații în care, nu știu, vorbesc cu mama și sunt serioasă, mai rău un pic și îmi trage mâna, că îmi zice că zâmbesc sfidător.
+Deci, îi zic, chiar nu pot să mă controlez.
+Ce simți tu de face asta?
+Ce simți? Nu zic de ce.
+Zic doar ce simți. În momentul ăla, ce simți?
+În momentul ăla nu simt amuzamentul care poare...
+Știu, știu, este o reacție limbică, e un gest de calmare.
+Da, cred că da, un pericol, cred o tensiune.
+Pericol că...
+Că...
+Adu-nu.
+Du-te acolo, nu acum, du-te acolo.
+Ce simt?
+Care e frica mea?
+Care e semnificația pe care mintea mea o dă...
+Nezâmbitului.
+Dacă nu aș zâmbi, ce-aș face?
+Și puneți așa niște întrebări de...
+Dacă nu, iați un coleg, care a făcut practicii, nu rău, că ar trebui să știe să pună niște întrebări.
+Și pe de altă parte, m-am încins foarte tare, zici că erau deodată 50 de grade.
+Da, sigur.
+Reacția limbică, din nou, e reacția limbică în fața unui pericol perceput.
+Cum să mă las eu văzut?
+Eu sunt...
+Sfânt.
+Cum mi-înțeam eu a Pământului, cum să mă las eu să zic eu că mi-e rușine de mine.
+Când nu știu ce, sau când mi-e frică.
+Pă, pie, dracă!
+Cul mea, mă consideram o persoană deschisă, care vorbește mult despre ce am pe suflet.
+Da, ca să impresionez.
+Nu, nu, nu, îmi jur că nu... Ca să impresionez.
+Știi că... Și o să vorbim mâine.
+Sunt oameni care împărtășesc greutățile vieților ca să primească admirația lui.
+- Ai dreptat.
+- Și nu-i greșit.
+E doar parte din drum de evoluție și de creștere.
+Când accepti că faci și ești și așa, te-ai liberat.
+Sunt oameni care împărtășesc greutățile vieților ca să primească admirația lui.
+Mai ușor, dar sunt acea durere care e ca lumea.
+Aia e greu și cred că și de asta și se zumbeste.
+Aia o scos la terapeut.
+Sau un grup urterapăut, ține contextual potrivit, cum a fost cu Iure.
+Nu așa păstrat de oricui la Uber.
+Auzi, bă, ține tu pe asta un pic că te-ncaut ceva din geantă.
+Nu.
+Ok? Contextual potrivit. Doar știind că e acolo, acceptând că e acolo.
+Și că e o diferență în ce cine vrei să pare că ești cu cine ești de fapt, te-ai liberat.
+Și încep, atentie, atitudinea asta se exersează. Voi acum ați gusta-o.
+E o mostră.
+Condiționarea noastră ne va face ca din momentul în care dau pauză.
+Mulți, nu toți.
+Știți când o ia cu elasticul?
+Traiași, traiași, traiași de elastic și când dai drumul la elastic, îți zici...
+Și o să faci, "Hei, păi nu pământi și noi cafea?"
+"Ha-ha-ha, Caterina, că ce vorbești, tatii?" Și o să vină masca la loc.
+Să mulțumesc.
+Deci, am mers acum la un punct înainte de pauză, în care, așa cum a fost și la practitioner,
+acolo microfonul că vorbește rar și după care... după ce zic eu acum ceva.
+Prin ridicare de mână, sunt nevoit de context și de ce știu eu că urmează.
+Să îmi permiteți, ca de azi înainte, știind și acceptând că fiecare aveți o mască,
+când voi considera eu contextual potrivit, valoros pentru tine, pentru fiecare dintre voi sau pentru voi ca grup,
+să vă dau cu ea un bobornac peste mască, mâna sus, cine îmi dă voie.
+Dacă nu îmi dai voie, mâna jos,
+ești invitat cu totă prietenia să nu mai participi în continuare, pentru că dacă rămâi în sală,
+nu am văzut câț, dacă chiar tot sutele astea se deie ca mâna,
+dar dacă vei continua și te întorci în sală din pauza asta,
+se presupune acord tacit.
+Ca să știți, că mi-am luat măsuri de...
+Pentru că pe parcursul călătoriei vor fi momente în care e normal să fie așa, masca va prevala.
+Pentru că obișnuită, pentru că condiționare, pentru că frică, pentru că alint,
+iar eu și colegii mei, la nevoie și cu toată blândetea, iubirea și prietenia,
+voi da câte un bobornac și te voi invita să-ți observi.
+Nu te voi acuza niciodată din nimic pentru că și eu o am.
+Diferența între noi este că am mai multă experiență și am primit și eu la rândul meu.
+Și nu vă temeți că exact asta fac și cu colegii mei,
+nu vă gândiți că dacă ei sunt în echipă, sunt mai blând cu ei.
+Când împune vreunul cât o întrebare și celălalt s-aud ce întrebare a pus,
+se simte de scaun, știe în ce urmează să răspund.
+Pentru că și ei, ca și voi, exersează curajul până a se lăsa văzuții, ca și mine.
+Și vă mulțumesc că ne lăsați să vă guidați și să vă sprijinem în procesul ăsta.
+Mulțumesc și e și pentru voi asta.
+Mai avem aici o împărțăcire și mergem în pauză.
+Și după aia revenim, Justin, bine? A, tu pleci, vorbești tu imediat.
+Te rog.
+Ok, Iulia, sunt. Eu am, în primul rând, o rugăminte la tine.
+Da, dragă mea.
+Ne poți da niște tehnici prin care să ne descoperim poate umbra asta.
+Nu știu, eu am crezut că sunt un pic defectă.
+Carmen, care lucrează tot în... Nu știu, lucrez cu copii, sunt prof.
+Ce frumos.
+Probabil și din acest motiv, dar și datorită firii mele, sau mulțumită firii mele,
+este greu să pun foarte multe măști.
+Copiii te simt imediat.
+Sigur.
+De asta spun că...
+Copiii sunt foarte autentici, de aia te simt imediat când tu nu ești.
+Exact, exact.
+Și nu prea poți să porți măști cu copiii, trebuie să fii chiar autentic și acolo.
+Sigur, doar că tu nu lucrezi doar cu copiii.
+Nu lucrezi doar cu copiii, cu părinții mai greu uneori, dar am avut parte de părinți...
+Nu lucrezi doar cu părinții, ai în viața ta și alți oameni care nu sunt părinți sau copiii.
+Nu, de acord, de acord.
+Cu toată asta, eu cred clar că purtăm măști și că port măști.
+Nu știu, am senzația la mine că sunt niște măști congruente cumva cu mine, foarte congruente.
+Sau cu contextul în care ai nevoie să obținiști rezultate.
+Da, nu știu, ideea este că vreau să descoperi, aș vrea foarte mult să descoperi umbra asta mea.
+Sigur, îți dau un singur element, pentru că nu mai avem foarte mult timp și după care continuăm...
+și după pauză cu un exercițiu, dar mâine cu mai multă detaliere, mă refer teoretică,
+uită-te și fii atentă în direcția în care critici și judești cel mai mult.
+Deci, unde simți că, bă, nu să faci așa, nu-i corect, hai mă, mă lași, n-are cum.
+Cum să zici, cum să faci, cum să te arăți, cum să, nu știu, te comporți, acolo e masca.
+Dar uite, un exemplu concret, legat de cum ai vorbit tu mai devreme și așa,
+nu am avut, m-am distrat maxim, mi s-a părut că ți-e potrivește perfect.
+E când s-a întâmplat asta cu fi mea, acum are 19 ani, e student în anul 1.
+Atenție că e conflict de valori. E rol diferit și e conflict de valori.
+Una e rolul de cursant în care eu sunt aici cu imaginea mea asumată, cu reconsecințele mele asumate de mine,
+în care tu n-ai niciun fel de treabă sau responsabilitate.
+Și alta e când ești mamă, în rol de mamă nu mai ești cursant,
+și în rol de mamă ai alte valori, alte responsabilități, alte principii.
+Și în momentul ăla, datorită rolului diferit și a valorului diferit apare reacția emoțională diferită.
+Dar ghişte-ai tot umbră.
+Deci a fost uchechea, când era șaptea spre a opta, când am văzut pe grupul ei cum vorbea ca un birjar, am zis "Doamne, eu în 40-50..."
+Eu aș fi aplaudat-o că sigur să descurcă într-un cartier din Rahova să nu se atingă nimeni de ea.
+Îți spun din experiență am trăit, îți o zic numai eu și îți spun aici dacă mănânșești cei care aveți experiențe similare,
+ca băiat de anii 80-95-98 când eram eu în adolescență,
+deși n-am fost niciodată genul să se ia de fete de niciun fel, adică nici degeaba, nici cu motiv.
+Eu și când s-o lua de mine ele, eu nu răspundeam că eram "Bă, nu se face" sau eram eu prea rușinat și timid.
+Dar erau în jurul meu băiețăși de cartier care s-a lăut de fete de ampule, scându-ți-l în franceză.
+Din toată experiența mea, îți spunăți, dacă greșește că aveți experiențe similare,
+băieții nu s-au lăut niciodată de fetele care știau să le vorbească să le pună la pompe un limbaj similar.
+Le câștigau respectul instant.
+Deci când venea vreun anșesădea din trei cuvinte, "Du-te și în morții trece ce faci tu cu aia", eram "Âăă, nu mă iau de asta, o lăsăm, lasă că e...
+Bacă e dezghețată, bacă e de anoastră, da sau nu greșesc?"
+Și e umbră.
+E bătăioasă, e bătăioasă, e...
+Și nu e greșit sau rău, înseamnă că are abilitățile contextual potrivit să se protejeze singurele la nevoie de cineva care are acest vocabular.
+Da, trebuia să te fi cunoscut acum 3-4 ani.
+Nu e greșit, atentie, când vorbim de umbră, nu e greșit sau bine, este contextual potrivit sau nu.
+Dar o întreb pe cea mare, care e cu un an și 7 luni mai mare, o întreb, "Mai, Antoni Alea, chiar așa vorbește Eliana la care îmi spunea mare, nu doar scrie așa."
+Poftim, poftim, și asta e, și asta este, și asta este posibil, și asta e foarte posibil.
+Da.
+Eu m-aș fi bucurat, adică m-aș fi bucurat, aș fi luat, evident nu e "Aș fi de o bravota tăi, dă-i, hai să facem concursul", nu, știi?
+Dar în mintea și în sfârță mea au aș fi spus, "Bă, e descurcărează."
+Da, e.
+Decât să fie vreo mironosiță.
+Să se dea, evident.
+Și să mă păcălească prin... neprihânire.
+Și cine știe ce umbră își crează și când scapă de acasă, ai pus-o?
+Că știți că așa se întâmplă?
+Cu fetițele cu mine și băieții cu mine, care atunci când pleacă de acasă, la internat facultate sau cine știe unde recuperează?
+E atunci când n-au această presiune de a fi perfecti-perfecte acasă sau la școală și le se acceptă micile calități nepotrivite
+sau comportamentele nepotrivite ale societate, de a spui, "Bă, nu-i meri, lasă-o, nu-l bați pentru asta."
+Dar ii spui, "Ok, nu e potrivit, dar înțeleg că ți-a scăpat."
+Și n-are presiunea de a se ascunde când scapă de acasă, n-are ce să recupereze.
+Că n-are presiune.
+Mă, ajung la voi?
+Noi le creăm umbra copiilor.
+Societatea ne crează umbra nouă, religia ne-o renforcează.
+În realitate, noi avem acele instinte și comportamente noi natural și nu sunt bune sau rele, sunt contextual potrivită sau nu.
+M-am liniștit, mulțumesc.
+Mă bucur, mersi, Iulia.
+Justin, că pleacă și ieși ziua lui și nu vreau să-l ignor.
+Bunăseara.
+Salut.
+Așa mi-a zis Mihaila când ne-am schis, nu știu dacă, o secundă, Iulia, îi schis Mihaila, tatu a fost la noi la tabăr acum două săptămâni
+și când am invitat-o, când am schis-o, invit, aveam numărul ei numai știu de unde, îi scrieu "Salutare, sunt Horia Radu, uite, vreau să vorbim să ne auzim în legătură cu un eveniment la care vreau să te invit."
+Și îi dă Mihaila, "A, stai că mă să vă arăt, stai că trebuie să vă arăt, că mi-a adus aminte acum, Justin, o secundă, o secundă, o secundă, o secundă, o secundă."
+Că a fost, mi s-a apărut absolut genială.
+Deci, eu îi scriu așa, "Bună Mihaila Horia Radu, suntem ne-am cunoscut în studio de Nisei, la un moment dat ne-am cunoscut, se nu știam cine e ea și cine sunt eu." Și îmi zice Mihaila.
+Da, da, eu sunt pe doi, eu nu am răbdare. Da, e pe doi dată. Ia să vedem.
+Știu exact cine ești.
+M-am înghețat sufletul în mine, efectiv. Știu exact cine ești. Am murit. Asta e Caia Coștiu ce-ai făcut astăvar. Așa a fost acum Justin cu vocea. Salut!
+Da, dragule.
+Vreau să zic că am aceeași problemă ca Alexandra și de-aia am și probleme la școală pentru că dirigenta zice "Cosfides". Ce vrea să fac, să plâng? Adică nu înțeleg, nu pot să mă abțin.
+Nu. Ce provocare ai tu? E diferită față de Alexandra. La tine, din câte mi-ai spus și te cunoști și am observat eu, provocarea ta este că ești prea autentic non-verbal.
+Oh, sună bine.
+Nu, neapărat. Prea autentic non-verbal înseamnă nu fac efortul să mă adaptez contextului pentru că nu pasă de părerea ta.
+Serupe de orice.
+Aia zic, aia zic. Ai atitudinea că am avut-o și eu de miserupism nu, neecologic, miserupism neecologic, care într-adevăr poate să fie și e de foarte mult.
+Vreau să spun din experiența mea cel puțin sfidare.
+Un exemplu, am fost acum foarte mult timp, m-am început de amintiri frumoase, am scos în fața careului, a batalionului din care făceam parte la Academia de Poliții, în anul, cred că 2 sau 3, eram deja hârjonit, nu eram mai punea. Ba nu, anul 1.
+În finalul anului 1, nu știu ce rahat s-a întâmplat pe sectori pe nebuni și a venit pro-decanul facultății de atunci, un jandarm cu un nume, că n-ai cum să-l uiți, Tsuțu Pişleag, îl chema, sper să fie, să trăiască încă dintre toți.
+Tsuțu Pişleag, așa îl chema pe omul, care era un nume predestinat, deci n-ave acum să iei omul, da? Un om extraordinar de dur, de exigent, de inteligent în modul malefic, extrem de neprieten cu frontiera unde eram eu, ca și baltalion de frontiera, da?
+Și vine, nu știu ce se întâmplă, eu am greșit ceva pe harta lui, nu știu ce, muc de țigară găsise la ceva, sectorul unde trebuie să facă curat, nu mai știu ce prostie, și mă scoate în față.
+Mă scoate în față și îmi spune Radu, trece în față și conform regulamentul militar, de atunci, eu eram în anul 1, în Academia de Poliță, în 2004-2005, era încă activ stagiu militar.
+Așa era atunci, am fost ultima generație care a făcut stagiu militar activ, adică eu am din vreme militar de stagiu militar să ați făcut, și eu conform regulamentul militar trebuia să ies din formație pentru cei care au făcut armata, într-un mod anume, nu ieși când vrei tu, cum vrei tu, trebuie să ieși din formație, să faci stânga la dreapta, să o colești, aia, și până la el să faci paze de filare.
+Și eu evident că n-am făcut așa ceva. Și eu am ieșit, teadăvăr, m-am grăbit un pic, dar nu tare, și m-am pus în față și l-am salutat ca așa știe, am anul orea să raportez. S-au rog ordonați.
+Și ăsta se uită la mine așa, înapoi. Și eu fac, mă uit înapoi și zic, bine, pentru că nu se exprimați regulamentar.
+Și îmi zice, mă întorc și eu iar, du-te și-nmărțitește. Dar non-verbal, făceam ce zicea el, non-verbal eram, "du-te mărțitește".
+M-a scoat, a văzut ce fac, m-a scoat în față și mă pun așa fix în fața lui, știi? Eu în față la 150 doameni din batalion, da? Și îi zic, îl uită fix în fața mea și face, mă sfidez. Și el îmi spune, mă sfidez și mă le-aș zic, nu.
+În păjuri și dintr-un zâmbet am văzut că explodează creierii. Pentru că, atenție, Justin, fără nicio fel de glumă, non-verbal poți să disperi pe cineva și îți poți atrage efecte neproductive din relația cu cineva de care să te-ați ai nevoie doar pentru că nu face efortul un pic alina autenticului congruent.
+S-am dat exemplu personal pentru că am pătit mult pentru asta. Mi-am asumat asta, dar acum n-ăși face așa, să fiu sincer. Am stat multe, multe, multe, multe weekenduri, eu și câinii. Nu câinii roșii, eu și câinii la propriu, în academia, pentru că le-am consemnat.
+Pe deapsa pe care am întrebat nouă atunci, nu știu dacă mai e valabil acum, erau 20 buc, să numeam. Adică 20 zile nu ieși de aici. 3 weekenduri. Nu 2, 3. Nu ieși de aici.
+Și dacă aveai încă două anterior, din cine știe ce motive n-ai plecat tu, te pupă fratele. Și făceai cu cabă, efectiv. Nu îți recomand să duci asta la extrem.
+Și uneori asumăți ori consecințele de anouă, dar palint, de genul "nu i-am făcut nimic", ba da, i-ai făcut. Ori fă efortul măcar un pic de a fi inautentic congruent, măcar pentru lucrurile de o maică ta sau pentru beneficile pe care ai putea să le ai, ca să nu arăți tu că ești rebel până la capăt.
+Tu fii rebel, nu mă înțeleg greșit. Dar contextuală uneori costă prea mult și nu neapărat pe tine. Are sens?
+Am înțeles. Voiam să mai zic că eram conștient de masca mea, dar n-am putut până acum să o dau jos.
+Și acum te-a ajutat în orice fel de sens pe acesta?
+Da.
+Ok, super.
+Eraem conștient, dar nu puteam. Adică încercam, dar nu ieșe.
+Ok. Exersează asta de acum încolo și vezi ce să schimbă. Costă să schimbe interiorul la nivel de emoție și de senzații.
+Înțeles.
+Mersi mult frății, mersi mult. Un aplauze pentru omul nostru. Acestea fiind zis, este 5 și 10. Revenim în sala la 5 jumate. Vă aștept pentru ultima parte.

transcripts/Master 25M1 Z1D.txt

@@ -0,0 +1,719 @@
+Hai, deți, hai, deți, hai, deți!
+Hai, deți, hai, deți!
+Până vin și ceilalți colegi, de fapt cred că suntem oricum majoritatea.
+Întrebarea pentru cei care vor încerca,
+până vin și ceilalți colegi, de fapt cred că suntem oricum majoritatea. Întrebarea pentru voi,
+dacă ați fi ok,
+ca
+să depășim un pic ora 18, bă cer voie,
+și să o tăiem de mâine, adică să nu vă țineți străsați mai mult, vă tai un pic la un 5,
+4 jumate, ați fi ok? Mâine. Deci stăm în seara asta un pic mai mult, nu știu cât, depinde, am în minte ceva și nu știu cât durează asta ideea,
+dar compensăm să nu stăți străsați, ok? Să-ți ok așa, mâna sus, cine e ok?
+Bun, mulțumesc, atunci stăm un pic peste ora 18 ca să știți, nu știu cât, jumat de ora, o oră, nu cred că mai mult de o oră,
+și poate nișmecăară. Vrea cineva aici să zică ceva?
+E în regulă concert plăcuța.
+Înțeleg, nu-ți face griji, e perfect în regulă, nu-ți face griji.
+Bă, veniți la mie și spuneți, știți, eu trebuie să plec.
+Bă, nu sunt profola care trebuie să vedea voie să plecați.
+Nu, ok, aveți programă, aveți priorități, e perfect în regulă, înțeleg perfect și vă mulțumesc că ați fost aici și că veniți
+în contexte în care poate sunt importante pentru voi și alte persoane și alte lucruri,
+și totuși veniți la curs în zile importante pentru voi, pentru mine e cea mare onoare și nu trebuie să vă cereți voi niciodată.
+Bun, unde eram înainte de pauză? La Umbră. Cum vi se pare conceptul ăsta până acum?
+Ok. Bombă, pentru că până la finalul acestei eseri vreau să o vedeți, vreau să o cunoașteți.
+De-aia vreau să stăm un pic peste programul. E un exercițiu pe care vreau să-l facem acum pe seară,
+pentru că dimineața nu ar avea același împact.
+Cum?
+Ar putea.
+Da, era cineva cu mâna pe aici. Da, ai totul? Da, te rog.
+Salut, eu sunt Sânziana. Bună Sânzie. Eu sunt uimită de faptul cum se naște Umbra.
+Pentru că atunci când eram mică, probabil că mi s-a tot oprit acțiunea pe care vroiam să o fac... Ca să fiu cuminte.
+Ca să fiu cuminte, că nu se face așa, că diverse, diverse alte motive din partea adulților.
+Și atunci observ acum la serviciu anumite reacții ale colegilor cu autoritate.
+Și îmi dau seama că îi sfidez fără să vreau prin atitudine non-verbală.
+Foarte multă. Dar nu... Pentru mine era ceva firesc.
+De asta am vrut să vorbesc după ce a apunctat Justin.
+Da, și o făceam și fac asta încă. Și toți o facem, știți, când de obicei în cuplu,
+când știm că n-avem dreptate, dar trebuie să compensăm cumva senzate de disconfort pentru că nu vrem să recunoaștem.
+Atunci sfidăm non-verbal. Nu recunoaștem că am greșit, ba și sfidăm până în privirea de...
+Toți o avem. Nu știu cum fac. Ar trebui să mă pun în oglindă să văd.
+Simplu. Întreabă-te ce din mine simte să se exprime așa.
+Ce beneficiu am că fac asta? Ce simt când fac asta?
+Am înțeles. Ok. Ok. Mulțumesc mult de atent.
+Ok. Mersi și eu. Mersi mult de împărtășire. Ioana.
+Mersi. Am întrebat colegă a mea mai devreme cum putem să lucrăm noi să descoperim umbrele astea?
+Se poate și prin, nu știu, introspecție noi cu noi, me versus me?
+Sigur. Sau doar în proces terapeutic?
+Nu, nu, nu. Se poate și pe...
+E botez.
+Pe cont propriu? Nu știu dacă mai facem exerciții acum. Recalibrez.
+Se poate și pe cont propriu, în primul rând, develin un foarte bun observator al tău.
+Foarte bun observator al tău. Adică e nevoie să exesezi foarte mult în poziția perceptuală al lui observator, chiar și al celui celu'l alt.
+În momentul în care te comporti într-un fel, să o ieși într-un context social cu alți oameni, că atunci apare umbra,
+că atunci apare umbra. Întreabă-te de ce fac eu asta acum?
+Ce din ce arăt eu acum ca să mă făresc sau să mă impresionez pe astea?
+Aș putea să nu fac, dar o fac. Ia să văd.
+Dar ca poziție perceptuală, cu cât mai des tu te observ pe tine în timp ce relaționezi cu alți oameni, cu atât mai ușor o să-ți descoperi și o să-ți cunoști umbra.
+Că tu știi când minți. Tu știi când te alinți. Tu știi când răspuns vag. Tu știi când sfidezi.
+Restul nu poate să te dovedească, poate te intuiesc, dar nu poate să te dovedească. Tu știi când e real.
+Cu cât mai sincer ești tu cu tine atunci când te observi și te prinzi că ești în umbră, cu atât mai ușor o să-ți cunoști umbra.
+Dar nu cu când zic să te prinzi în umbră, nu mă refer la să te prini și să te pedepsești și să te critici.
+Nu, la modul de "pa, dar dacă aș fi eu să-ți incerc cu mine că eu chiar fac chestiile astea, când le fac? De ce le fac?"
+Și numai tu știi. Dar asta neceste curaj în dialogul tău interior.
+Și chiar crezi că vin mereu răspunsurile?
+De câte ori ai făcut-o? De câte ori ai făcut asta?
+În ultima vreme se întâmplă des de-an...
+Și au venit răspunsurile?
+Răspunsurile tu nu le am.
+Ia dă-mi un exemplu, dacă vrei să te ajut.
+Ah, vrei să vorbim hipotetic tu.
+Nu ne-am părat hipotetic, dar...
+Dacă îmi dai un exemplu concret, cred că poți să-ți sprijini cu întrebări pe care să le pui.
+Altfel vorbim de...
+Asta-i gestul de gărmare. Să-i zic, să nu-i zic. Bă, gărmești pula.
+"Dar am ridicat eu mâna. Tu smârțitei, dacă mă așez fără să zic ceva, o să zic că am ridicat de-a-n pula."
+Dar dacă îi zic, mi rușine. "Tu smârțit, ce fac eu acum?"
+"Ai să zic, poate inventești ceva sau nu." "Dar că o zic pe-aia, dar o dimineze un pic acum."
+"Râdeți pentru că faceți la fel..."
+"Râdeți pentru că faceți la fel fivarmască să vă fie."
+"Siți care e cea mai întâlnită mască?" "Asta!"
+Umorul e cel mai ușor de folosit ca...
+...buffer și ca mască.
+Nu știu dacă ți-o să văd, umorul apare și dumele, și glumele, și poantele,
+apar de obicei în momentele în care vorbim despre ceva tabu.
+De la sex, la moarte, la ceva ce ne stă înjenește.
+Atunci apare câte o glumă, câte o dumă, că e nevoia măștii, care spuneau "Să schimbăm până la mine subiectul."
+"Ce vorbim de...?" "Că mă faci să mă simt... real."
+"Dar să mă prefac."
+Asta face umorul atunci.
+Și e masca mai preferată de eu, cunoscată de bine.
+Și de aia se expertănează că am folosit-o foarte mult timp.
+S-a îndrat puțin timp.
+- Uite, ceva ce se repetă. - Ia.
+- Trebuie să iau loc? - În relațiile de cuplu.
+- Poți să o duc? Ok, poți să o duc. - Sper să poți să o duc eu.
+- Hai.
+- Mulțumesc lui Justin și Alexandrei că de acolo pleacă.
+Uite, la mine nu era cu "Zâmbeți-vă în fața mamei" sau "Da profa".
+La mine era în cuplu.
+Mulțumesc lui Dumnezeu că oamenii aia s-au obținut că eu nu sunt pro-violență, dar...
+Sunt tot așa.
+Și nu-mi da seama ce e acolo.
+- Dacă ar fi să-mi descrii în cuvinte onomatopeile din care le-ai fost în nori
+și din bajonul verbal, ce mai zice? Descrii-mi în cuvinte.
+Ești cum?
+- Eu cred că fug. - Nu, nu îmi spune ce faci.
+Spune-mi cum ești în relația de cuplu de care mi-ai văzut din nori.
+Cum ești? Cum te comporti? Dăm niște cuvinte, niște etichete.
+- Mironosită. - A, ești mironosită.
+Ok. E cea mai întâlnită masca feminităție, să știu.
+Și nu e vina ta sau a voastră.
+Este condiționată de educația pe care din nefericire foarte multe femei o dau mai departe.
+Pentru că și le-au primit-o și pentru că li s-a spus că dacă sunt altfel, sunt păcatoase.
+Sau impure sau greșite. Ceea ce e nimic mai fals. E din contră.
+Cu cât mai nemironosită ești, cu atât ești mai sănătoasă.
+Și aliniată și liberă.
+Nu înseamnă că trebuie să fii așa în orice fel de context.
+Și e valabil și la bărbați. Sintromul băiatului cu minte. E același lucru.
+Cu cât mai conectat cu propria ta natură de la sexualitate, la emoții, ești.
+Și, în păcat, cu asta cu atât ești mai sănătos.
+Cu cât nu ești, în păcat, cu asta cu atât ești mai sănătos.
+Și ca bărbat și ca femeie.
+Și acum hai să revenim.
+Ești mironosită sau erai în răsli de cuplu?
+Ok. Și? Ce vrei să afli?
+Păi uite, că devin mironosită în momentul în care...
+Mironosită descriem ce înseamnă pentru tine.
+Că poate pe harta mea...
+Poate tu nu-mi știi altfel.
+Asta vreau să aflu.
+Mironosită, de fapt, e altceva...
+Mă mulțumesc.
+Când intru în defensivă emoțională, cred, îmi se spune, uite, ești egoistă.
+Și eu sunt la modul, "Ah, da, sunt și egoistă, dar..."
+Nu, asta e falsă autenticitate.
+Mironosită pe harta mea înseamnă fata cu minte care să dă sfântă.
+Ok, nu. Atunci nu sunt...
+Nu vin să fac ses cu tine, mă împiedic.
+A durat un pic.
+Aia înseamnă mironosită. Nu vreau, dar insistă.
+Când zic "nu", înseamnă "încă".
+Nu. Aia înseamnă mironosită. Are sens?
+Păi, harta mea.
+Nu știu ce-n descrițiu.
+Eu am dat harta mea, nu știu ce-n descrițiu.
+Bun, deci... Rea.
+Te rog.
+În momentul în care cineva vine și-mi spune că sunt întru un fel...
+Da, tu zici "Da, sunt și".
+Asta-mi spui?
+Da, dar repet, fi dându-te. Nu la modul...
+Cum?
+Da, sunt și.
+Da, sunt și.
+Dar un fel de ce mare rahat ai descoperit tu.
+Da, e o autopărare, dar tu simți că recunoști că ești și?
+Nu.
+Care e întrebarea? Cum am ajuns aici?
+Cum...
+Cum descoperi eu umbrele astea? Nu știu. Uite, prin...
+Păi, tocmai descoperiți-te, uite-mă.
+Exerciții? Nu, dragă mea, prin autopservare.
+Cine sunt eu, de fapt, atunci când fac asta?
+Când cineva vine și îți spune "Ești...", cum mai zici tu, da?
+Și tu zici "Da, sunt".
+Tu în spatele lui "Da, sunt", cine ești?
+Ești aia care nu vrea să fie?
+Ești aia care să speri că a fost observată și văzută?
+Nu? Așa descoperi.
+Aută o observare.
+Și când descoperi, zicea "Ok".
+Bine m-am regăsit cu partea din mine.
+Nu că de ce sunt așa.
+Bine că m-am regăsit cu o parte din mine.
+Cu cât mai mult ne dăm singur cu biciul pe noi că suntem într-un fel sau altul, cu atât mai multă umbră creăm și umbra se ascunde, fuge.
+Cu cât mai mult ne recunoaștem părți din umbră că umbra nu vine dodată, vine în părți, că dacă ar vini dodată ne-ar pulveriza.
+Atât de puternică e ca și volum de energie și de forță.
+Dacă ar vini toată dodată, ne-ar pulveriza.
+Psihic am înnebunit.
+Umbra dacă ar fi s-o vedem față în față, a noastră fiecareuia, de-o dată, știți cu cine ar arăta?
+Ca diavolul.
+În Biblie și în religie, diavolul este umbra.
+Nu vreau să ajung acolo, o să vorbim un pic imediat și despre asta.
+Ajunge la tine, Iona.
+Când tu descoperi o parte din tine prin autobuservare, fă-o cu curiozitate, nu cu judecată.
+La început, cu curiozitate. Nu neapărat poți din prima să accepti să iubești partea iar din tine care îi face sau e într-un fel.
+Mă da cu curiozitate, poți.
+Vreau să o descoperi. Nu trebuie să o manifesti, nu trebuie să o recunoști, nu trebuie să o spui nimănui. Doar cunoaști-o.
+Și abia după aia vezi cum o dai duși la terapie sau nu.
+Dar prima oare, prima și prima oare, doar observă cu curiozitate.
+Bine, o să fac așa și o să te anunț.
+Nimic din tine nu e greșit, să știi.
+- Mă țineți. - Absolut nimic.
+Ci din fiecare dintre noi. Nu există așa ceva. Există judecată despre ceva ce mi s-a spus că e greșit. Aia da.
+De la furie, la sexualitate, la violență, la lăcomie, la lene, nimic nu e rău și greșit în tine.
+E doar o altă latură a eu-ului tău interior.
+Și vom fi completi, doar în momentul în care ne vom reconecta cu părțile din noi ca să fim completi,
+în momentul în care avem puterea să nu doar să acceptăm părțile din noi reprimate și îndurerate și triste și neplânse și furioase
+și "X" etichete pe care le folosim,
+ci putem nu numai să le acceptăm, ci să le și iubim.
+Atunci apare întregirea.
+Deci, dar sunt și așa.
+Eu, personal, am trecut... nu mai am nici de reminiscențe de anul atât de mare,
+dar cred că v-am spus și la practicii și n-am fost educat / condiționat / reprimat să-mi trăiesc adolescența ca un băiat bun.
+Good Boy syndrome.
+Așa cum fetele au mironosită, băieții au Good Boy.
+Politețe excesivă, scuze doar că respiră și rescuze,
+nu intră în conflicte, în orice fel de conflic, chiar dacă le date de înapoi, că nu cumva să deranjeze.
+Știți oameni care sunt așa? Bărba și femei.
+Este o condiționare de Good Boy și de Good Girl.
+Eu așa am fost educat să fiu.
+Când firea mea, sau o mare parte din firea mea, nu toată, exact opusul.
+Exact opusul.
+Eu, în copilărie, înainte să fiu condițional, eram copilul care era extrem de autentic.
+Ce voia, când voia, ce simțea, zicea.
+Până când mi-a notat peste bot, de câteva ori, constant, s-au început să simt că nu-i bine, că nu mai sunt iubit, nu mai sunt apreciat, asta constant.
+Și am înțeles că iubirea vine către mine când sunt cuminte.
+Și mi-a luat mult timp să constat în adolescență, din nou, mi-am trăit, aproape că n-am avut adolescență, la nivel de trăit adolescență.
+Am fost mega cuminte, reprimat, timid, constant.
+Abia spre finalul liceului și început de facultate, am început să am așa mici pusei de rebeliuni, de genul de "Mai duceți-vă și în toți care aveți pretenții".
+Problema este că atunci când reprim la tine foarte mult, mă reușesc acum la copii și la adolescenți,
+ca să fii cuminte, vei ajunge la un moment dat ca latura ta rebelă, umbra, să preia controlul.
+Nu trebuie să te aștepți, te îmbedi o dată fără să știi că ai făcut-o... faci prostii, nasoale.
+Dar este un mod în care umbra este la suprafață, nu că ești tu rău,
+și că n-ai fost lăsat să fii rău în doze mai mici, iese într-o doză mai mare deodată.
+Că tu nu ești rău de fapt, așa cum nu ești nici bun.
+Ești.
+Pur și simplu, restul sunt etichetări și cuvinte.
+În momentul în care latura mea rebelă a primit un spațiu să se manifeste,
+evident, am lucrat la asta terapie, vindecare, tabere, și încă fac asta,
+când latura mea rebelă a primit spațiu să se manifeste și n-a mai fost greșită.
+Și a fost doar ăsta sunt. Mă doare în scurt, dacă îți convine sau nu, ăsta sunt.
+Nu încerc să par, nu încerc să exagerez. Ăsta sunt.
+Uneori sunt așa, alteori sunt altfel, dar sunt și așa.
+Ghiște, și aici e ce vreau să vă spun acum în seara asta,
+în momentul în care îți aduci umbra în lumină, părți din umbră din nou, că deodată dacă aduci, faci poc,
+acele părți de umbră ți se vor dovedi a fi cele mai mari calități în raport cu ceea ce tu vrei să obții și obiectivele tale.
+Adică te va servi.
+Cetă ce prime ascunzi critici va ajunge la un moment dat să te servească.
+Umbra ta este cel mai bun prieten al tău și cel mai bun aliat.
+Doar că ai fost învățat să-l tratezi ca pe un dușman.
+Și când te împrietenești cu umbra, devine camaradul tău care la nevoie îți poate salva viața.
+Exemplul meu personal, când am început să fiu inclusiv în cursuri, eu așa am început, efectiv, nu m-am făcut altfel.
+În cursuri, non-conformist, rebel, nebarberit, mai cu franceză, mai cu una cu alta, oamenii care apreciau asta și
+au sătui de training-uri de alea cu cravată și procedural și la limite și la false, unde simțeai încorsetați,
+dar cu bun cuvânt, au apreciat că eu sunt relaxat oglindind ghişte, o parte din ei.
+Pentru că eu sunt rebel în fața lor, a voastră, pentru că eu sunt non-conformist, pentru că eu sunt relaxat,
+pentru că eu pot să greșesc și zic, îmi pare rău, am greșit, n-am știut, sau fac o prostie și, a ei, nu moare nimeni,
+ghişt cine se simte că are voie să facă la fel. Are sens? Și mie fix atitudinea de rebel a ajuns să-mi servească
+și să mă împlinească psihic și sufletesc, unde toată viața mea și toată doar dorescența mea am reprimat-o.
+Ajunc la voi. La asta mă refer când zic, "Umbra ta va ajunge să te servească în momentul în care te împrietăști cu ea."
+Te va servi, efectiv, găsi în ea resurse și energie, umbra este energie, prin care te vei salva de foarte mult ori,
+sau te vei îmbogăți, sufletești sau chiar financiar, în momentul în care încetezi să te ascunzi că ești altfel.
+Oamenii care sunt împăcăți cu cine și cum sunt ei, fără să se judece, dorm cel mai bine noaptea.
+Deși nu este cel mai bun exemplu, dar este în direcția în care vreau să vă explic, nu este cel mai bun exemplu.
+Nu este cel mai bun exemplu, părți din nou luați-l cu sare.
+Rappării și hip-hopării, de la chielul la biogimafia, la grasul, la ce ascultați, care ascultați,
+bă, n-au nicio fel de presiune de a părea că sunt altfel decât sunt. Înjură-n melodii, înjură-n concerte.
+Vorbesc despre sex și droguri din păcate, aici nu sunt deloc de acord și sunt admirați, plăcuți, au fani și sunt prosperi.
+Asta înseamnă integrarea umbrăi. Asta sunt atât. Beau, fumez, mă bat, vânâng curât, vorbesc curât,
+dar nu mă prefac că sunt altfel. Atenție, luați-o cu sare, da? Nu înseamnă că asta trebuie să facem toți.
+Încerc să vă explic la, uite ce înseamnă, să nu te ascunzi în orice fel de sens.
+Ajun la voi. Bineînțeles că sunt și acolo măști, bineînțeles că și acolo sunt extreme, bineînțeles că și ei au nevoie de terapie.
+Fără dubiu. Doar încerc să explic și să, nu știu, să vă dau un exemplu de, uite, un om care e un pic mai liber decât restul societății.
+Ceea la fix a picat asta.
+Excelent. Emilia, te rog și mergem mai departe.
+Bună, Emilia, am și o întrebare.
+Încerc să vă spun că, de la un documentar văzut despre viața lui Charlie Sheen.
+A apărut, nu știu să-ți, că a fost complet conectat și acceptat și integrat cu umbra, n-a încercat niciodată să pară altfel.
+Și cine nu a văzut documentarul "Cruelville de Comandu"?
+În acest moment, atunci, dar îmi place când un bărbat vorbește mai mult decât mine și mi-aș vorbele din gură, ce am observat eu, o dinamică, între, în momentul în care lui Charlie Sheen era rău, era drogat, era boschetar, făcea toate alea, lumea îl adora, îl susținea, era acolo pentru el.
+În momentul în care, să spunem că, a schimbat perspectiva, a înțeles că a fost într-o extremă și că acum este bine, este echilibrat, e așa, bă, lumea nu mai este lângă el. Care ar fi motivul?
+Nu știu să-ți spun. Păi nu știu, nu sunt în locul lui.
+- Dacă nu, pentru răspunsuri. - Dar tu vrei să vorbiți despre Charlie Sheen sau despre tine?
+- Nu. - Ah, ok.
+- Nu, nu, nu, fix legat din perspectivă psihologică și sociologică. - Răspunsuri nu știu.
+- Atât? - Nu știu.
+- Pot să-mi cerc un răspuns, dar nu înseamnă că am și dreptate.
+Cred că Charlie Sheen și cei ca el, de la chielul la biu-gi-mafia, la ce vreți voi, care se comportă într-un med...
+Bine, mafia nu îi se încadrează, că ei sunt foarte etici, social vorbesc. Chielul nu, el e altfel.
+Dar și el are foarte multe principii foarte valoroase și etice, pe care nu le vedeți, adică nu s-aud, nu le explică.
+Dar are un cod de onoare, ca să zic așa.
+Oamenii care se comportă într-un mod antisocial, social acceptat și sunt admirați de alții, de fapt sunt admirați pentru că au curajul să fie așa cum am vrea și noi să fim.
+Sunt cumva... inclusiv stand-upării.
+Ei, stand-upării, vorbesc pe scenă și în diverse interviuri și ne fac să râdem într-un mod în care noi suntem în continuare safe pentru că noi nu suntem ca ei,
+dar aplaudăm și crăpăm de râz pentru că recunoaștem că ceea ce ei spun pe scenă e real și ne regăsim.
+Dar noi nu zicem asta, de fapt. Noi doar râdem la o puantă.
+Dar, de fapt, știm că e adevărat.
+Și practic ne crează contextul în care noi să ne oglindim în ei, iar asta ne ia presiunea de pe noi că nu suntem singuri.
+În momentul în care Charlie Sheen a încetat să mai fie bad boy-ul de Hollywood pentru că s-a vindecat, e sober numai bea de 6 ani, 8 ani, nu știu cât, s-a cumințit, are nepoți etic,
+el a încetat să mai fie ceea ce societatea are nevoie să fie, adică o supa pă deliberarea presiunii de judecată.
+În momentul în care te judec pe tine decât să mă judec pe mine, tu ai încetat să mai fii sacul meu de box de judecat sau ai încetat să mai fii supa p-a mea prin comportamentele tale să mă regăsești și eu, așa că nu mai am ce să aplau la tine.
+E o presupunere ce am făcut acum.
+Păi și atunci, plecând de la ideea dichotomică de bine și rău, noi ne dorim să fim răi?
+Nu. Da, ne dorim să fim răi cu permisiunea celorlalți și fără să fim judecați.
+Ok. De asta bârfim.
+Da, da, da, noi toți suntem și de dragul lingvisticii răi.
+Doar că majoritatea dintre noi ne prefacem că nu e adevărat, doar alții. Noi suntem mai puțini răi, nu suntem chiar așa.
+Păi, suntem fixă fău.
+Păi și atunci suntem buni dintr-o nevoie de superioritate?
+Mhm. Și dintr-o nevoie de a fi iubiți, și pentru că așa am fost condiționați, să ne raportăm.
+Suntem buni și chiar suntem? Sau ne prefacem că suntem atunci când nu suntem pentru că interes?
+Nu, că suntem și buni și răi din perspectiva mea. Suntem completi?
+Absolut.
+Cerc.
+Absolut. Iar eu vin și spun că în realitate nu există bine și rău.
+Există doar context potrivit sau nepotrivit pentru a manifesta natura.
+Ok. Mai am niște întrebări ridicate, dar trebuie să le clarific.
+Ok. Chris, pe scurt, te rog. Tăi să vină microfonul.
+Era tot o părere, toti, să vede Charlie Sheen, în general, când...
+Cum era în cazul lui? Lumea era foarte suportivă, nu? Atunci când el era la pământ.
+Și noi spunem, suntem buni și suntem altruiști și suntem genuini.
+Și eu personal, este părerea mea și mă asum, zic, pe dracu, nu?
+Suntem superiori, nu conștienti, inconstienti, dar avem nevoie să demonstrăm chestia asta
+și totodată să ne simțim superiori. Când ala a părăsit liga aia și s-a făcut bine, oamenilor le-a dispărut la-i motivul ăsta.
+E o variantă, sigur.
+De a func, ca să-și asigură superioritatea. Asta-i părerea mea.
+Mulțumesc, așa este. E și asta posibilitatea. Răzvan, te rog.
+Mulțumesc, Horia. Foarte scurt, să nu vă rețin și v-am părut.
+Nu mă rețin, dacă mă reține, nu-ți dă microfonul.
+Referitor la debate-ul pe care a fost în discuția asta, e ceva de genul ce am surprins eu la un prieten.
+În ideea în care vezi pe cineva și vrei să-l ajuti, e prin faptul că îi oferi lui X un leu, 10, doar că știi că va fi reversul.
+Dar ei, practic, pentru tine, că tu te vei simți bine.
+Da, așa e. Majoritatea dintre noi facem bine pentru că ne simțim superior să-l facem. Așa este.
+În mine, mersi.
+Așa este. Nu mereu, nu întotdeauna. Facem bine și din compasiune, ceea ce este admirabil.
+În același timp, dacă ar fi să fim sincer complet, ori o facem pentru că ne vede la desuși și s-adună.
+O, ori o facem pentru că ne simțim noi miloși și superior, deci hai să vezi cât de norocu-mine e viața ta.
+Adică din salvaturism.
+Ce vorbești?
+Cum altfel? Din compasiune.
+Din compasiune înseamnă îți recunosc provocarea, am fost sau nu am fost acolo, simt cumva că, dacă aș fi în locul tău, mi-ar fi foarte greu.
+Și pentru că pot și am de unde, te sprijin, dar fără să bravez.
+Și fără să fac reclamă și fără să zic, mă vezi, tatii, băgă acolo, băgă la...
+Nu, aia e...
+Asta e teatrul. În același timp, binele e bine, nu știu cum să-ți explic.
+Decât să nu faci rău, mai bine făl de teatru.
+Asta e opinia mea.
+Cum?
+Și mă lipsitor, da.
+Aici e o dezbatere. Unii zi, bă, binele să faci că nu te vede nimeni.
+E discutabil. Într-o societate în care oamenii nu sunt orientați spre sprijinire alți oameni,
+și nu sunt orientați de gata să-i sistemic, cred că cu cât mai mulți oameni fac bine,
+indiferent din motivele lor, dar public, dacă o știu să o facă și-o autentic, o să înspire și pe alții care,
+până atunci, ar fi zis, bă, nu fac, că tot sunt răi.
+Și e discutabil. Da, binele să faci și în singurătate că nu te vede nimeni, doar pentru că poți să faci asta,
+și bine să face, e opinia mea, și publica să însprijini, să înspiri și pe alții atunci când...
+E opinia mea. Deci, depinde de caracterul și de personalitatea fiecarei.
+Unul ar să pute vește alta, altul ar să fie în regulă.
+Dar da, fă și bine.
+Pentru că ai făcut și fați și rău.
+Și tu și eu și fiecare.
+Doar nu ne place să ne gândim la asta.
+Pentru că noi toți încercăm, conform leligei, să fim doar bine.
+Nimeni nu e doar bine.
+Și gândiți-vă cât oameni se duc în pilot automat, în mod evident, nu sunt vinovați de asta, dar sunt responsabil de asta.
+Se duc la biserică domenica și nu, de puțin de ori, bârfesc cu ce-ai îmbrăcat fiecare.
+În fucking biserică.
+Sau un autor pe ala veni singur, adivărțat.
+Sau e cu alta, sau e cu altul.
+În biserică!
+Sau s-a recăstărit, sau...
+În biserică.
+Pentru mine este paradoxul suprem.
+Sau pleacă de la biserică și nu bești noi ceva.
+Boss!
+Ai și tu pide răbdare!
+Stai, ai băut sângele domnului, dar nu ai băut suficient.
+Adică...
+Mie mi se par foarte multe și cumva sunt obișnuiți să le subliniez în contextul potrivit.
+Hipocrizii.
+Când vine vorba de biserică și de cuplu.
+Eu acolo văd celălalt hipocrizii.
+Măști, fățărnicii, interese ascunse, pe care, ironic, aici mă doare pe mine, întru ghilimene mă doare.
+Toată lumea știe care sunt, toată lumea le face și le recunoaște, toată lumea râde când alti ce ne fac o dumă,
+dar nimeni nu zice "Da, mă, eu și eu fac asta".
+Nu e o altie.
+Dar, again, nu e despre asta.
+Asta e rolul meu, e treaba mea, mi-asum eu asta.
+Umbra este unul din cele mai avansate concepte de psihologie trans-personală.
+E dinculo de persoană.
+Trans-personală.
+Și în momentul în care, conștient te duci către cei pe care nu-i placi, sau pe care e judecat până la un punct,
+cu curiositate și cu dorința sinceră de a afla despre tine din relație cu ei,
+vei evolua mai repede decât să poți imagina, da, ducându-te către oamenii pe care nu-i placi,
+de la categorii sociale până la caractere care nu-ți placă.
+Și stând cu ei și vorbind cu ei și fiind curios către ei la modul de "Nu vreau să-ți arăt că sunt superior, doar vreau să te cunosc".
+Și o să vorbim mâine despre etapele umbrei. O să vă dau etapele.
+Acum, pentru că vine din partea colegilor mei și vreau să fie clar că e de la ei pentru voi,
+mi revine plăcerea doar să ghidez asta, vă invit să luați plicurile pe care le aveți.
+"Uuuh", zice Ioana, "însfă băgambă-te!"
+Și înainte să le deschideți, vă zic ce o să găsiți, înainte să le deschideți,
+veți găsi un exercițiu în care să steți invitați să scrieți.
+Deci, veți scrieți cu mâna, da? Este un exercițiu individual, nu îl veți împărtăși,
+însă pe care vă rog să vă luați undeva la 10-15 minute cât e nevoie, dragilor, că voi l-ați făcut.
+Echipa. 10 minute? 15 maxim. Deschideți acel exercițiu, citiți conținutul lui,
+iar pe spate, vă rog să-l faceți.
+Este o scrisoare de genul declarației... ce, dragă mea?
+A, da, da, sigurul, sigurul. Este o scrisoare gen declarație de la tine cel de azi...
+Sau nu știu ce... Nu vreau să... Pium, perfect. De fapt, nu mai vreau să dilueze cu nimic, scrie foarte clar acolo.
+În liniște, citiți instrucțiunile, mesajul, pix, dacă are nevoie cineva de să spune,
+și pe spate, pe versul, veți scrie, veți răspunde, veți face acest exercițiu,
+după care îl veți împături, îl veți pune în plic, pe plic vă veți scrie numele, îl veți sigila și îl veți da nouă.
+Nu plecați cu el.
+Valentin, candle meditation, dacă poți?
+Mulțumesc. Este un proces 100% individual, nimeni nu vă va deschide plicurile,
+ci tu îl vei deschide peste 6-7 luni.
+Cum vrei să simți tu?
+Asigură, îți pui numele, am zis. Pe plic vei scrie numele. Pe plic, nu pe foaie.
+Mulțumesc, răză.
+După ce terminați numerele treceți pe plic ca să putem știa al cuie, nu pe interior ca nu o să deschide nimeni cartia. Deci pe plic. La exterior.
+Nimeni nu va deschide acel plic decât tu însăți la finalul master-ului.
+Încă unul de noi nu poate să fie în acest moment.
+Încă unul de noi nu poate să fie în acest moment.
+Ok, fă apropiați de încheiere.
+Vă rog să vă treceți numele pe exterior. Înainte să îl dați cu regilor mei, nimeni nu se va atinge desup de plicul vostru. Sigilați să îl dați.
+Încă unul de noi nu poate să fie în acest moment.
+Încă unul de noi nu poate să fie în acest moment.
+Bun.
+Ok. Vă rog să le predați.
+Mulțumesc Valentin. Bine. Cum a fost?
+Mai aveai o foaie. Miştou. Ok.
+Bine. A fost o idee de la echipa mea și lor trebuie să le mulțumesc pentru acest context.
+Bun.
+Ok. Nu e nicio tragedie, doar recomandarea mea e să vă apropiați ușor de final.
+Bine.
+Pentru că observ că au început pregătiri pentru botez și probabil vom auzi niște muzică un pic din ce în ce mai tare și probe propun să nu mai facem exerciții un seară asta.
+E să nu fie bruiat, nu că altceva și o să îl facem mâine în momentul potrivit.
+Suntem ok așa? Oricum am depășitor așa, să nu mai forțăm, că sunt șanse să mergem peste șapte dacă facem exerciții acum.
+Și atunci doar vă informez ca să fie potrivit pentru voi, prefer să îl facem mâine. Dar nu mă grebez, nu plec. Te rog, Oana.
+Hop.
+Vin cu o întrebare după exercițiu de mai devreme, cel cum mă știe.
+Da. Masca mea este de a părea puternică în momentul în care chiar mă doare.
+Da, și a mea la fel. Asta înseamnă că...
+Atenție, o parte din masca ta e așa, pentru că masca ta, a mea, tuturor, e formată de mai multe părți.
+Nu e doar una, o parte din masca ta e așa, așa cum și din masca mea face și asta parte. Așa e.
+Sau în momentul în care simt într-o relație, de exemplu, că ceva începe să-mi scârție, încerc să preie...
+Să-mi scârție în ce sens?
+Adică să simt că nu mai e același interes de partea acea la față de mine și mă simt în nesiguranță, începi eu să le dau de dinainte ca să nu fiu un impostaza în care să fiu eu cea slabă și sensibilă.
+Da, are sens.
+Bun, dacă eu dau masca jos de femeie puternică, înseamnă că...
+Nu înseamnă că nu ești.
+...umbra mea rămâne în urma măștii, nu?
+Cum adică umbra mea rămâne în urma măștii?
+Adică masca o ținem noi pentru noi ca să nu ne arătăm umbra și în momentul în care dăm masca la o parte rămâne umbra noastră?
+Și atunci dacă eu dau masca la o parte de femeie puternică...
+Da, va rămâne ce?
+...umbra mea este sensibilitatea și durerea?
+Vulnerabilitatea.
+Eu consider o calitate în umbra.
+Este. Contextual potrivit este. Hai dreptate.
+Dar eu îmi împesc vulnerabilitatea din...
+Sigur, doar că în umbra e și durere.
+Durerea de a fi fost rănită anterior, de pe care nu vrei să o mai simți acum.
+Dezamăgire.
+Da.
+Trădare.
+Toate astea sunt în umbră. Deci umbra nu e doar formată din calități pe care nu vreau să recunosc că le am și eu.
+Umbra este formată și din lacrimi neplânde, durere, neexprimată, nevindecată, tristete foarte multă, trădare, singurătate, poate, pe care am simțit-o la un moment dat, când aș fi avut nevoie ca cineva să mă protejeze, să zic că nu ești singur.
+Toate astea sunt în umbră, tot ceea ce noi n-am vindecat, n-am confruntat, n-am acceptat la noi, aici e despre calități,
+ci nu am exprimat, deși am simțit să o facem, toate astea se acumulează prin reprimare în umbră.
+Tot ce reprimăm se duce în umbră.
+De la calități pe care nu vreau să le arăt cam, sexualitate, promiscuitate, furii, agresivitate, le primându-le se duc în umbră,
+până la durere pe care nu vreau să o exprim, tristețe pe care nu am avut contextul să me o plâng,
+frică pe care nu am curajul să o recunosc sau nu am avut vreodată contextul să o confrunt.
+Toate, tot ce nu aș vrea vreodată să exprim în public, e în umbră.
+Are sens? Ajung? Imediat.
+Ok, deci nu femeia puternică este umbră, ci durerea din spatele femeiei puternice.
+Da, pentru că ironic este că femeia puternică poate să fie în umbră în momentul în care o femeie, dacă ai folosit cuvântul ăsta,
+se dă doar sensibilă și vânerabilă.
+Păi, dacă o pui în contextul potrivit și îi dai două peste uchi și o provoci între ghilemele, te crapă în cinci.
+Da sau nu? Aia, ala, nu vorbim acum, care pare calmul Sfântului, cumințenia Pământului, gingașă blândă de Doamne Ferește,
+în contextul potrivit te dezmembrează la cât are reprimată în ea.
+Sau el, că e valabil.
+Doar că cu voi, cu femeile din păcate și am recunoscut un anumite bărbaților și îmi pare rău că e adevărat asta,
+societatea religia și standardele sunt mai pretențioase.
+Și nu e corect. Doar trebuie să recunoască că se întâmplă asta. Nu e corect.
+Poți să-mi dai un exemplu în care durerea și tristețea, fiind parte din umbra mea, îmi pot servi în viață?
+Că îți pot servi în viață? Sigur, atunci când le recunoști în fața unui umb care nu are curaj să și le recunoască la el însuși.
+Adică n-au oferit celorlălți.
+Nu. Îți dau un exemplu. Eu sunt un rol de ghid.
+Dacă m-aș arăta doar perfect, doar...
+Probabil că n-aș mai fi aici.
+Nu contează. Dacă aș dau așa, doar în perfecție, doar de superioritate, doar de...
+Tot ce fac în viața mea e super perfect, nu există, n-ai cum.
+Tu ai mai simți liberă să iei în calcul bagajea emoțională pe care tu le ai și nu le exprii mai niciodată de la vulnerabilitate la lacrimi neplânde?
+Nu.
+Poftim. Și atunci, împărtășirea unei părți din tine rănite sau vulnerabile dă voie celorlalți, prin neuroneoglindă sau prin exemplu, dacă ești un rol de ghid,
+să își dea voie și să aibă libertatea să facă la fel. Și atunci a te-a servit.
+Recadrări de context.
+Da, da. Umbra are nevoie ca să fie integrată, vom vorbi mâinile despre asta, și una din metode este recadrat de context.
+Pentru că ceea ce este urât, nepotrivit, rău, într-un context, devine perfect înaltul. Are sens?
+Da, chiar are.
+Și îți mai dau un context în care durerea și tristeția poat să te servească.
+Scrie o carte despre asta și garantez că va fi un proces terapeutic și pentru tine și pentru toți care vor citi acea carte care au trăit similar.
+Are sens?
+Și bruzdurerea și procesul meu și tristeția mea puse în fața lumii, evident trebuie scrisă într-un fel anume, dar scoase din tine,
+unde până acum le-am ascuns, le-am împărtășit, au ajuns să servească și să-mi devină...
+...resursă. Mă duc mai departe? Da, e inconfortabil.
+Femeile care trec din nefericire prin abuz și viol.
+Și spun asta, în loc să reprime, să ascundă și să lasocă naee, devin exemple pentru alte femei care să aibă curajul să fac același lucru,
+să spună ce au trăit din nefericire prin abuz sau să învețe alte femei care vin din spate să nu permită vreodată vreo debășire de limită doar pentru că...
+...uite, din exemplu te-am învățat eu.
+Auzi, durerea ta și trizețea și suferința ta a devenit resursă pentru alte femei care să aibă curajul să zică "nu marș în murții mătii" și nu-i nu.
+Da sau nu? Versus să nu face asta pentru că rușine, ce o să zică lumea, și să facă la fel și alte femei pentru că ce o să zică lumea.
+Ajun? Din umbră, în lumină, a servit pe alții.
+Ce băie să facem asta? Atenție, e doar un exemplu. Este strict un exemplu.
+Ce a făcut pentru mine o heroină? Tipa din Franța, nu mai știu cum o cheamă, scapa numele, în caz absolut celebru și îngrozitor.
+Gizel, zic bine? Zice...
+Nu, este o tipă, nu mă știu cum... Sinceru, nu mai știu cum o cheamă, este o tipă destul de matură ca vârstă, 70-80, dacă nu mă înșel.
+Nu știu vârstă, nu cunosc nici, nu-i relevant, ținți-vă bine.
+Care a descoperit, nu știu cum, că timp de ani de zile a fost drogată de soțul ei
+și e exploatată sexual, soțul ei chemând alți bărbați să profite de ea în stare de incapacitate mentală,
+de ani de zile și a ales să fac asta public.
+Și a adus public cu proces, cu camere, cu revistă, cu absolut tot tacămul. Google-i-t.
+Pentru mine, femei, e un bărbaț, și mi-e rușinemie, că când am auzit chestia, m-am cutremurat eu.
+Și a ales să scoată din curușine cu tot, cu tot ce înseamnă faima neplăcută și, întreghi limele, faimă
+și a inspirat întreaga generației de femei.
+- S-am răspuns? - Da.
+Ok. Acolo era Relly și după aceea e Emilia.
+În contextul celor spuse de Oana, ce părere ai despre a face o întâlnire cu umbra în fiecare seară
+când te pui la somn, când te apuci să-ți faci higiena mentală?
+Nerecomandată.
+Nerecomandată?
+Da, pentru că dacă o faci autentic, sută la sută, te poate descentra.
+O să facem mâine, voiam să facem azi, o să facem mâine un exercis de întâlnire cu umbra
+pe care veți putea face și singuri, și recomand, și o să vezi că datorită intensității nu e recomandat
+din punctul meu de vedere, poate alții vor zice altfel, din punctul meu de vedere nu este recomandat zilnic,
+pentru că nimic din ceea ce este prea mult numai e bine.
+Și integrezi, să lași un spațiu, să... ok?
+Zilnic nu aș face o... ce aș face zilnic sau cât de des posibil este exercisul de auto-observație.
+Ce încerc să par acum?
+Cum mint acum prin comportamentul sau expresia mea facială?
+Da, auto-observare.
+Da? Și când stai singur cu tine, atunci nu preaporzi măști.
+Atunci ești mai mult anxios sau depresiv, una din două, că te duci în viitor cu anxietate sau atunci în trecut ești trist.
+Dar nu prea ești în prezent și când nu ești în prezent nu porți măști.
+Noi purtăm măști de obicei mai multuri de față cu alți.
+Nu preapurtăm măști cu noi, că noi știm cine suntem și ce simțim.
+Ei, nu e greu să recunoaștem, dar noi cam știm ce vrăjel avem.
+Și automat nu preapurtăm măști noi cu noi.
+Da, purtăm măști cu noi și știm când în fața terapeutului.
+Dacă ați ști cât de mare e numărul de oameni care își mint terapeutul...
+Cum?
+De ce se mai duc?
+Depinde de persoană. Unii chiar vor să rezolve ce au de rezolvat sau să treacă prin un proces psihoterapeutic,
+dar se confrunta cu frica de a merge și cu intensitatea procesorului,
+pentru că sunt psihoterapeuti care te trec prin niște procese, nu doar te ascultă.
+Aia cu modul la terapie să vorbesc e bun până la un punct,
+dar la un punct încolo eu sunt fanul proceselor și tehnicilor, nu doar vorbim.
+Și revin, de ce se mai duc?
+Unii se duc ca să zică că se duc și o ard pe Facebook de "Am vorbit cu tenambionul meu"
+și vini și îți dă lecții din procesul lui la care el nu se duce de fapt,
+dar are terapeut deci e superior moral și sunt oameni.
+Alții se duc ca să li se dea dreptate, mă duc la autoritate ca să îmi zică că nu greșesc, #narcisiiști,
+pe care dacă nu împrimezi de la terapeut începe să îi și educe.
+Tătălui narcisistul îi zice "Bă, tu nu înțelegi." Narcisistul începe să-i explice cam cum stă treaba,
+ește și categoria asta, sau narcisista, sau de cele mai multe ori se numește în psioterapie rezistențe.
+Mintea mea refuză și rezistă procesului de vindecare, pentru că e prea vulnerabil și prea intens.
+Terapeutul are nevoie și, de obicei, dacă e unul potrivit și bun, va avea metode și va fi probabil necesar un pic de mai mult timp și conexiune.
+Unii oameni își mint terapeutul pentru că nu se simt safe cu terapeutul lor și asta e responsabilitatea terapeutului.
+Asta e convingerea mea cel puțin.
+Și da, unii sunt atât de răniți încât nu pot avea încădere nimeni nici mâncare în terapeut.
+Și ăsta e procesul lor.
+Are sens? Deci nu e greșit, nu sunt acuzabili, nu sunt vinovați. Doar fiecare are procesul lui.
+Personal, când mă duc în orice fel de ședință terapie, de la început gen schimb terapeutul, o dată la un an, un an jumate, eu îmi schimb contextul,
+eu mă duc direct toată povestea în 10-15 minute, și zic "Vezi că eu nu-mi place să vorbesc, eu vreau să lucrez, let's go!"
+Nu că stăm deși tu ce simți, deși tu... Nu, ia de aici și copy-paste, ia insert poveste.
+Și nu avem că... Adică nu...
+Cum?
+Nu... Personal, este stilul meu, dacă cu adevărat vreau să rezolv, nu mai am în.
+Da, majoritatea, da. Pentru că vin și-mi spun "Bă, dacă ar fi toți clienții mei ca tine, eu își rămân fără clienți repede."
+Că venim pe treabă, nu pe... Bine, nu în sensul că mă duc să le zic eu ce au de făcut, nu în sensul ăsta.
+Doar că eu le zic ce au nevoie să știe cu balls out ca vulnerabilitate, nu stau să află ei, să-mi pună întrebări ca după aia eu să răspund,
+nu le zic direct. Și atunci ia că știi timp. Are sens? Dar nu e potrivit oricui asta.
+Și nu e ceva ce încurajezi neapărat pe toți. Pentru că avem, natural, rezistențe, e normal.
+Iar rezistențele vin din umbră, nu vreau să fiu văzut așa cum...
+Nu mi-e greu să recunosc că sunt așa cum tu probabil mă vei conține să recunosc că sunt.
+Și aia e venit de rezistență. Și naturală nu e greșită, nu e vinovată. Alin, te rog. Mâna sus.
+A, Elena acolo.
+Ai zis acum ceva care mi-a rămas întrebarea de la curs.
+Ai recomandat de foarte multe ori psihoterapia ca proces personal.
+Fără niciun dubiu.
+Tu ce faci aici cu noi? Mi se pare artă și are niște efecte foarte rapide și foarte bune.
+Nu știu cât e artă, dar are efecte terapeutice.
+Deci, zic pentru mine, cum mă văd eu. Și e intenționat așa.
+Foarte bun, da? Dar sunt și psihoterapeuti sau cazuri de psihoterapie care stai acolo foarte mult timp și nu vezi rezultat.
+Așa este. Văd în exemplu la soția mea sau cu natura mea sau cine mai face cu tine.
+Schimb terapeutul. Cu tot respectul pentru ei. Schimb terapeutul.
+Dar nu știu că nu este ok terapeutul respectiv sau când vezi că...
+După minim 5-6 ședințe ar trebui să apară efecte beneficii.
+Mai devreme nu pentru că e nevoie de o cunoaștere reciprocă, de o creare de conexiune, de o setare de cadru, de o câștigare a încrederii de către terapeut, cum spuneam.
+Dar dacă ajunge la 20 de secțiuni și nu s-a schimba nimic, ceva nu e...
+Orei tu rezistențe prea mari și e posibil. Atentie, nu terapeutul îi devină mereu.
+Orei tu rezistențe prea mari, ca și client. Orei terapeutul își pătăște ratele cu tine.
+Ca așa, cum știu că e bine sau nu, ca un observator, am văzut în jurul meu persoana care fac psihoterapie și fix după cursul cu tine.
+Și nu se schimbă nimic.
+Mi s-ar bă, ori zi de eu sau că văd lucruri mai profund din ce nu ai învățat, ori mi s-ar bă că nu prea fac nimic, ai că nu văd nicio schimbare la ele.
+S-ar putea unii să se ducă la terapie standard în care vor doar să se audă vorbind și să stea la o cafea.
+Hai să spun ce am mai făcut.
+A trecut 50 minute, la data viitoare a spun și despre și pleacă.
+Aia nu-i terapie.
+Hai să zic la cuafor și la unghi.
+Aia nu-i terapie. Aia e ventilare, care e valoroasă. Doar nu două dejeunținițe.
+Ok? Și din nou, nu terapeutul îi devină mereu. Nu îi responsabil mereu.
+Uneori rezitențele clientului sunt atât de mari încât nu ai ce să-i faci. Dar un terapeut, asumat și eu știu câțiva,
+dacă văd că nu ajung la tine îți vor spune, cred că nu poți să te sprijini, te trimii la altcineva sau un parerelor,
+adică și asumă că nu mai lucrează cu tine.
+Ghiște, de foarte multe ori, asta va declășa în tine, în persoană, momentul în care ce nu, gata, hai că de acum încolo chiar lucrez,
+că nu vreau să plec. Și atunci din momentul ăla vei începe să lucrezi cu adevărat pe bune.
+Îți întâmplă și asta. Nu mereu terapeutul e cel care... ok?
+Dar da, eu sunt... Când vine vorba de psioterapeut, recomand dacă încetează să mai apară rezultatele,
+șase rând s-a schimbat nimic, cu toată prietenia schimbă mediu, pentru că s-ar putea să-ți fi devenit confortabil
+și să nu te mai provoace. O rolul unui psioterapeut, pe lângă cadrul de siguranță pe care e nevoie să-l creeze
+psihoemoțional este responsabilitatea lui, în același timp are responsabilitatea ca de la un punct încolo după ce ai parcurs
+sau ai integrat niște revelații și niște decizii pe care poate le ai luat, să te provoace.
+Nu să te țină într-un loc călduț. Are sens? Așa o văd eu. Fiecare terapeut, cei care au 20 de ani de psioterapie
+și care sunt rigiri și zic au pacienți, nu au clienti, mă vor contrazige. And I don't care.
+- Și mai e o chestie. - Te rog.
+- Când eram un copil și citeam un cărțiu așa, vedeam cum e bărbatul, cum e feme, cu gen soț, să-și fie așa
+și mi-am pus ca un obiectiv să fiu un bărbat perfect. Citeam cum să am calțe. Să nu beau, să nu fum, să mă porfumească doamne.
+- Adică un bărbat reprimat.
+- Și când am văzut că toate astea nu dau rezultate, a apărut o frustrare.
+- Fac totul perfect și nu sunt iubit. - Văd alții care sunt niște... Nu zic cum. Așa și au rezultate.
+- Sigur nu zici așa că... Ați prins-o, da? Ați prins-o. Hop, reprimarea, ap, nu zic așa că suntem adulți aici.
+- Mi se pare foarte frustrant. Pentru că... Și acum am început...
+- Mi se pare foarte frustrant. - Că unii care sunt niște imbecili... - Corect. - ...le împropii și au plin de defecte... - Corect.
+- Este foarte frustrant. - ...au niște rezultate foarte buni în care... Eu am pus energie, am calități foarte buni și sănătoși din ultimătă.
+- Nu calități, măști. - Și măști, dar mă zic că sunt și calități. - Sigur că sunt.
+- Dar multe sunt gen să fie buni. În ideea am fost învățat să fiu bun când aș fi vrut să-i dau una în cap. - Sigur că da.
+- Dar trebuie să fiu blânță. - Cunosc alii-n mai bine decât ți-ți imaginez, cunosc.
+- Ironia este, dacă vorbim acum, dar să nu ne udă femeile... - Uite, ne-a uit fetele.
+- Ironia este că atunci când în relaționarea de cuplu mergi pe principiu "happy wife, happy life", vei avea benefici pe termen scurt, dar te vei aua tocat strapă termen lung.
+- Pentru că în momentul în care tu nu mai ești provocator de vi mai puțin masculin până la deloc, iar o femeie în relația de cuplu are nevoie de provocare constantă, așa cum și noi avem nevoie, în mod evident de stimulare reciprocă, dar o femeie are nevoie de provocare constantă și de senzația că nu te cunoaște pe total, ca să rămână în continuarea trase de tine.
+- Și evident, viceversa e valabilă, dar vorbesc din perspectiva masculină. Astfel încât atunci când noi, ca bărbați, devenim "good boy", unde eu i-am fost, și am în mine mult încă, vom ajunge să plictisim femeile, mai ales dacă o ardem pe "happy wife, happy life", adică le vom face pe plac mereu.
+- Ghișce, uneori, feminitatea are nevoie să simtă că și ea trebuie să facă ceva ca să-ți fie ție pe plac, ca să fie egală tensiunea sexuală și psihologică, iar dacă feminitatea nu simte că trebuie să facă ceva pentru că primești oricum, te pup, în 2-3 ani, fie te autocastrezi, fie pleacă, fie te înșeală.
+- Nice guy syndrome.
+- Nice guy syndrome, exact. Evident, e vicevresa valabil. O femeie/suție care este mironosiță perfect, complet, curată, pură, inocentă, cu minte, nu face, nu greșește, nu nimic, va fi la un moment dat plictisitoare.
+- Ce o zic cu toată asumarea, fără să fie eu vină. Va deveni plictisitoare și de obicei este genul de femeie care va spune "curvaia mi l-a furat".
+- Inventez-o!
+- Ați zis mai devreme?
+- Ok? Asta pentru că reprimând aspecte din noi, ca să fim pe plac cu altora și pe standardul de cumințenie pe care îl încurajează societatea, noi, în realitate, ne reprimăm părți naturale de noi, dacă le-am manifesta contextual potrevi să fie foarte clar, cei larți ne reprecia mai mult decât dacă ne punem masca.
+De aici vorba, scuzați-mi sinceritatea, o femeie trebuie să fie doamnă păstradă?
+- Ați înțeles ce vreau să spun? Aia e umbra. La fel și bărbatul, să știi. Trebuie să fie estimabil păstradă și amant excellent împat.
+- Dar noi, dacă o ardem pe good boy, nu o să ajunge.
+- Am înțeles.
+- Și nu e o vină, este o asumare de responsabilitate să nu mai prioritizăm aprecierea și validoarea din exterior.
+- Și uite, câteva de câteva ziți treaba asta mai devreme, de bărbatul bun și femeia cu mintă și așa, fix cu soția mea, fix așa ne-am întâlnit amândoi același tipar.
+- Sigur.
+- Zilele trecute chiar spunea că am înervat-o, nu știu cum, dar iar așa că am înervat-o eu, nu am făcut mai nimic, nu pare.
+- Atât de tare s-a înervat, a luat telecomanda de la lustra, a rupt-o în bucăți. Efectiv și mă uite, "mama, câtă putere are, ești prost?"
+- Începe să-mi fie pic frică, nu știu cum să-ți explic. - Și când n-a fost de ajuns, mi-a luat tricot și a rupt bucățele, l-a făcut așa, efectiv fășiuță.
+- Dar ăla a fost un mesaj de atenționare, prietene.
+- Da, așa se manifestă umbra. Reprimând furia mult mult mult timp, la un moment dat facem de astea, s-a rupt în 5. Cum am făcut? Că nu eu, eu sunt miu, eu sunt relaxat, eu sunt cu minte. Nu.
+- Ai zis mai devreme de treaba asta, atât a reprimare, și la un moment dat, când iesi la suprafață, iesi urât.
+- Dar îmi mai zic un lucru, apropo de feminitatea, sper să nu ne asugudă. Din experiența mea de fost good boy, am învățat că o femeie va fi, nu știu să-ți explic acum, știu, dar nu acum, de ce, va fi mai repede atrasă de o brăznicia ponderată a unui bărbat decât de cuvinția lui.
+- Greșeți cu ceva, acum că ați venit și voi la discuția noastră. Atenție, ponderată, contextual potrivită, neagresivă.
+Dar o brăznicia ponderată, dublu limbaj, flirtu' neflirt, ca să zic așa, va crea tensiune sexuală mai repede decât flori în fiecare zi timp de 20 de ani.
+- Ăla va pe mie un brățișoare, nu... Nu mă provocă, e alt context. Și nicio n-am știut, și eu am rămas supefiat. Am aflat târziu. După la 22 în colă am avut alea.
+De ce nimeni nu m-a zis nimeni? Era am ca știți, alea cu John Travolta, e un jiff cu John Travolta, care arunță cu o mână și face asta.
+Așa eram eu. Bă, nu mi-a zis nimeni. De un moment, știi?
+- Și am văzut, tiparul meu, cum iar am văzut. - Și la fel și bărbații, să știți că bărbații caută femei cu minți, dar sunt atrase de o brăznicie.
+Și când o femeie matură știe să alterneze cu mințenia, cu o brăznicie, cu dublă înțeles, ne topim. Indiferent de cum arată.
+- Ss... Ss... Nu ne mai spun... Taci în bulă!
+- Ok. Emilia! - Ce-am?
+- Am văzut, tiparul meu, cum lucrez la mine, am văzut că a funcționat mai mult, am avut o cântăție mai bună cu femeile interzise, așa cum le numeam eu.
+- Absolut. - Adică, ba, erau mai măritate, ba, erau mai mari. - Exact.
+- De acolo era total altă chemie. - Sigur că da, pentru că este interzis, pentru că umbră.
+- Deci nu am reușit să-mi aduc treaba asta început. - Pentru că umbră. Întotdeauna ce este interzis ne va atrage, pentru că avem în noi ceea ce e interzis în exterior.
+- E natural. Și sper că asta să vi se fie explicat. De ce?
+- Îți dau un exemplu. O să fie extrem, dar nu mai avem timp.
+- O femeie care vrea să se asigure că cresc șansele ca bărbatul să rămână lângă ea sexual, ca să nu zic s-o șonșele,
+va avea mult de câștigat dacă din când în când ea îl duce la un strip-tis. Împreună, atenție.
+- V-a dat un pic peste hartă, nu?
+- Pentru că va crea contextul care altfel este interzis, va scădea tensiunea de a mă duce să-l caută în altă parte. Are sens?
+- Și dacă este și un joculeț între cei doi, unde nu știe nimeni, doar între cei doi, va deveni un ritual între cei doi care va crește tensiunea sexuală între cei doi.
+- Dar ce știu eu? Mă pot înșela. Am citit și undeva. Ok?
+- Mersi frumos.
+- Mersi și eu de încredere, apreciz foarte mult. Mai era cineva undeva, dar nu știu cine. Mai era cineva pe îndrept, apaci? Nu.
+- Tu ai vorbit deja în continuu fără să vorbești cu mine, așa că nu știu ce mai spun.
+- Cris, mai are cuvinte. Mai are cuvinte. Dați-i microfonul.
+- Păi ce nesiești, jur. Ai trâncăni până acum.
+- Haideți, haideți, haideți. Liniștiți un pic. Plecăm imediat.
+- Nu, voi am doar să spun că din ce am ascultat și Cristian Andreeu spune, apropo Alin, după ce să nebunez femeile și bărbații, sunt livrarea contrastelor, știi?
+- Adică dacă îi dai numai cald, cald, cald, bine, bine, bine...
+- Da, da. Să plictisește.
+- E normal, nu? Să plictisește. Alternezești tu.
+- Să plictisește și apoi apare misicul vinismul.
+- Un amai călăie recișoară. Da, mișto făcut. A te voiam să zic.
+- Bine. Cu ce plecați acasă după primă zi de MasterNLP? Ce v-a adus această primă zi? Lăsați vrăjeală, am trecut de asta cu mașina. Ha ha ha. Altceva.
+- Eu sunt...
+- Microfonul, te rog.
+- Eu sunt.
+- Ok, mersi. Dă-l în stângat ala geoconda.
+- Mi-a adus în față umbra din spate.
+- Ți-ai adus în față? Hai să vezi mâine. Dă-l, Oami.
+- Mi-a rămas în cap imaginea aceea cu suntem foarte perfecti așa și pe la spate cu sânge, cu un buc.
+- Ok, ca metaforă. Dă-l în stânga, te rog.
+- Am o tema.
+- Ai o tema? Care e tema?
+- Să-mi descopăr umbra în interacțiunea cu ce-i apropiație.
+- Ok, perfect. Mersi. Dă-l în stânga ta.
+- Cum să-mi păstrezi relația?
+- Cum să-ți păstrezi relația?
+- Wink. Dă-l în stânga.
+- Încă sunt vulnerabilă când vorbesc despre umbra mea.
+- Ok.
+- Te redescopăr.
+- Perfect. Mulțumesc frumos. Dă-l în stânga. Așa, acolo voiam să ajung. Mulțumesc cu video.
+- Bună, Cristina. Am descoperit.
+- Cu ce pleci de-azi?
+- Suntuimită că și părțile masculine sunt la fel de vulnerabile ca noi.
+- Bravo. Mulțumesc pentru asta. Dă-l în stânga.
+- O să lucrez la descoperirea umbrimele.
+- Ok. Dă-l în stânga.
+- Cu cât lumina ai mai mare, cu atât umbra ai mai mare, desi nu știu dacă ai zis-o azi.
+- Am zis-o și azi și în tabără. Mersi. Dă-l în stânga.
+- Plec cu curiositate.
+- Ok. Față de?
+- Față de umbra mea pe care am descoperit.
+- Bine. Acestea fiind zise, ne vedem mâine dimineața la 10. Vă pup noapte bună!

transcripts/Master 25M1 Z2C.txt

@@ -0,0 +1,525 @@
+Ce v-a enervat din prima parte a zilei?
+N-am reusit... în afară de mine!
+Eu s-am plătit pentru asta!
+Azi nu mi-a ieșit, zice Moana.
+Da, Marilna?
+Dacă vine microfonul...
+N-a reusit să mai enerveze nimic.
+Încontră, m-am simțit foarte bine și ok
+să nu fiu pe înțelesul tuturor.
+Perfect, bravo!
+Ceea ce era...
+E excelent! E superb!
+Bravo, mă bucur!
+Cum a fost prima parte a zilei?
+Da.
+Că vorbești mult cu mine prin ochi,
+dar nu uziși nimic la microfonul.
+Am realizat că de 30 de ani,
+de când am plecat de la mama de acasă
+și m-am mutat la București,
+venit la facultate și viața,
+am fost pusă pe un piedestal cumva de ceilalți.
+Ce cușcă frumosă!
+Uneori, poate m-am pus singură,
+având acel rol de salvator,
+și nu mi-am dat voie niciodată
+să fiu vulnerabilă.
+Ceea ce astăzi sunt și recunosc...
+Bravo!
+Nu e ușor, nu e ușor deloc,
+pentru că sunt totuși 30 de ani,
+aproape toată viața mea.
+De ce faci asta?
+Ce te face să faci asta diferit acum după 30 de ani?
+Dacă vă duceți aminte,
+la un moment dat am spus la practitioner
+că am venit la curs pentru a fi mai blândă
+cu mama care s-a dus,
+dar am dat seama că de fapt
+eu sunt persoana pentru care trebuie să fiu blândă
+și pentru care trebuie să o schimb,
+și pentru care fac această schimbare de bună voie
+fără a ce-l trebuie.
+Sunt în proces,
+încă nu îmi accept total,
+pentru că doare.
+Ce doare?
+Nu e ușor deloc să fiu vulnerabilă,
+pentru că am mai descoperit un cuvânt ieri și azi,
+anume acela de a sprijini în loc de a ajuta,
+pentru că eu tot timpul ajut pe alții.
+Chiar dacă am fost pusă de ceilalți pe pie de stal,
+dar mi-a plăcut acolo.
+Sigur, pe ea așa te ademelește.
+Am făcut-o și din egoism,
+toate din mântătie.
+Și din vanitate.
+Și cred că de câte ori,
+cu cât eram pusă acolo de mai mult și de mai mult din viată,
+confirmată că ești acolo, nu pusă,
+confirmată că ești încă acolo,
+normal că au fost situații în care eu în mine am văzut
+că am fost víctimă, dar am mimat toți.
+- Victimă sau...
+- Au fost situați în care am fost lovită,
+viața m-a lovit.
+Dar eu tot am fost văzută de ceilalți ca fiind salvatorul.
+- Ah, ok. Puternica.
+Aia care dacă e lovită, degeaba e lovită, că ea i testă tot.
+- Aia rezolvă pe totul. - Cunoasă.
+- Așa de cunoscut în mie? - Da.
+- Ce cușcă frumoasă. - Și exact cum ai stăpat că sunt ca într-o cușcă,
+se deschide, nu e frică să ieși,
+încă mai stau acolo, dar nu cred să ieși.
+- Mă cunosc foarte bine. Mulțumesc mult.
+- Mai zici una data numele? - Daniela.
+- Să răbună, Daniela. Mersi mult.
+- Da Ioana. Înainte să-i dai microfonul lui Ioana,
+o să vă zic motivul pentru că are personal
+una din strategiile mele de comunicare și de împărtășirea unui training,
+de ghidarea unui training, sau de video-uri, sau de podcast-uri,
+sau tot ce fac eu în măsura în care ați uitat la unul sau altul,
+ați observat că am tendința să nu mă dau vreun prețios,
+sau vreun procedural, sau să vorbesc de pregătiriile mele,
+sau de rezultatele mele, sau de ce.
+Pentru că și în training-uri la fel.
+Fac tot ce pot să fiu cât mai aproape de omul care sunt oricum la bere.
+Asta e strategia mea, că mă întreba cineva cum fac să-l vezi în training.
+Simplu. Mă gândesc că sunt la bere cu voi.
+Și fac tot ce pot ca tot ce aștește scopul pe gură, că energie și atitudine
+să fie cam la fel ca și cum am fi la un uceai, sau la o poveste.
+Evident, contextual potrivit, în mod evident cu niște limite.
+Și mă întreba cineva, dar de ce?
+Nu vrei să impresionezi?
+Am făcut asta inconscient la început cândva o dată,
+pe măsură ce s-a dus buhu și cumva a început să crească și comunitatea,
+și rezultatele celor care lucrează.
+Și am început să fiu un pic și bun în ce fac.
+Au început oamenii să aibă așteptări de la mine pe care nu le-am cerut vreodată
+și să mă privească într-un mod în care nu am cerut vreodată să fiu privit,
+și anume superior de pe piedestal.
+Dar și de ce n-am vrut sau nu vreau și refuz să fac asta întotdeauna?
+Pentru că în momentul în care cineva te pune pe piedestal,
+în momentul datul practic trebuie să confirm că merit să fii acolo,
+că ai așteptarea lor, adică ei te pun pe deoparte,
+dar te și jude că dacă tu nu confirmi să meriti că ești acolo, da sau nu?
+Și atunci, eu când am început să simt asta, am început să mă dau singur jos.
+Cum simt că cineva mă elevează într-un mod în care nu e potrivit și nu e în orice fel de sens
+necesar potrivit contextual și în afara durințe mele, mă dau eu singur jos.
+Ba îmi jur, ba scot o prostie, da un exemplu personal de nasol,
+dar știți de ce fac asta?
+Ca să le arăt că nu am ce să caut dacolo, că sunt ca voi.
+Asta pe deoparte.
+Doi la mână, în momentul în care cineva mă pune pe pie de stal între ghilimele,
+folosesc metafora Danielei, își face un rău sieș,
+pentru că mă pune pe mine peste ceva ce eu încerc să transmit prin cursurile mele
+că sunt egal cu el și ca potențial și ca resurse.
+Și când el mă pune, el iar mă pune pe un pie de stal, își face un rău ei, lui ei,
+iar eu fac tot ce pot să mă dau jos pentru că intenția mea este până la finalul practicnului
+și master-ului și orice fel de eveniment susținiu,
+să vă dovedesc și să rămânesc cu senzația de convingere și de certitudine
+că ceea ce știu și poți să fac puteți și voi doar că cu experiență.
+Atât.
+Nu că superior, nu că damă, dar talent, dacă nu.
+Aia e scopul meu personal.
+Din momentul în care mă dau jos și mă arunc de pe pie de stal între ghilimele
+sau când sunt atent cum cineva mă privește într-un fel...
+"Mama, bă, da, tu ești...", ii dau două pe stoc, îl niștez, chiar îmi arat că sunt om și eu și doare și mă trage de ureche dacă vrea,
+pentru că în momentul ăla eu sunt mai liber decât dacă ai vrea o dată pe un pie de stal.
+Apropo de ce ne dorim noi, ne dorim să fim admirați, să fim apreciați, să fim aplaudați.
+Atât de subtilă este cușca așteptăriilor celorlalți încă nici vă imaginați.
+Ironie este că mulți oameni zic "Bă, dar vreau să fiu ca tine".
+He-he-he!
+Din momentul în care am început să fiu recunoscut pe stradă în diverse contexte,
+inclusiv în sauna la tereme, m-a abordat un tip odată acum un an și ceva,
+inițial a fost amuzant, intrigant, ciudat. Era "meh, s-ar putea să mă confunzi".
+Și acum am senzatia că cine vrea să facă o poză mă confundă.
+Unurile și spun cu cine mă confunzi și îi fac și... Înfine.
+De la un punct în colu, apropo de pie de stal și chei și luați pe Ioana,
+am început să îmi dau seama că nu vreau neapărat cerebritatea și să fiu recunoșibil pe stradă,
+Am intrat atât de mult la dispara intimitatea.
+Pretul celebrității este intimitatea.
+Și pentru mine este foarte importantă intimitatea de ce să vezi.
+Și de la un punct în care am băceput câteva lunse, am procesuri astea.
+"Bă, dar ce fac?"
+Că dacă continui să fac ce fac, voi crește învisibilitate.
+Mă apasionează ce fac, nu mă înțelegeți greșit, și-mi place mult.
+Dar în același timp, parcă nu vreau să mă recunoască la magazin sau la termen saună.
+Că nu vreau.
+Știi? Are, nu știu să văd.
+Pentru că este o cușcă extrem de subtilă și de puternică.
+Această atitudine a celorlalți care te admiră.
+Așa că grijă mare, asta încercăm să vă zic ca și esență,
+grijă mare ce vă doriți de la viață și ce grup și în ce context vă lăsați a admira și puși pe un piedestal,
+că e posibil să se îndoară că împotriva voastră.
+Așa că viața e și mai dureros, de aia e durerea mare, pentru că eu nu m-am văzut niciodată ca fiind acolo în top.
+Ai altă discuție.
+Da, dar, exact cum ai zis tu, eu întotdeauna scot...
+E acea autoironie pe care o scot la iveală și nu am nicio problemă cu chestia asta.
+Și, într-adevăr, privilea e... ce e cu asta?
+De unde? De cum mai loc? Nu înțelege cine e?
+Exact.
+Cum să zic așa despre ea?
+Da.
+Nu înțelege cât de important... Nu, asta da.
+Exact punctul...
+Oamenii au nevoie de figuri materne/paterne la care să se raporteze prin superioritatea lor, adică figurilor.
+Da.
+Avem această nevoie, dar asta vine din arhetipul de copil.
+Da, nu mi-am dat voie să fiu copil, și recunosc asta.
+Și eu, m-am maturizat extrem de repede.
+Și, exact cum ai zis tu, în momentul ăsta...
+De când ne-ai spus tu despre acel concept de inautentic, congruent, intenționat?
+Da.
+Pentru că pe mine a fost ca și cum m-ar fi lovit ceva.
+Ce e asta?
+Că eu țin la autenticitate mai mult decât orice pe planeta asta.
+Sigur.
+Și am realizat că, de fapt și de drept, am devenit autentică în ceva ce eu nu sunt, de fapt și de drept,
+și acea vulnerabilitate pe care o am, eu nu am arătat-o și eu, de fapt, acolo sunt și nu sunt super-woman.
+Da, ok.
+Și acum, tot din experiența mea și știu și înțeleg că e și din a ta din ce mi-ai părtășit și zis mulțumesc,
+una din fațetări cele mai sensibile și valoroase a leadership-ului valoros, așa cum îl înțeleg eu cel puțin,
+este vulnerabilitatea.
+Un leader care are curajul să arate că este imperfect, că uneori este vulnerabil, nu înseamnă slab,
+că are și laturi sensibile sau vulnerabile, ca leader, ca ghid, ca tot ce vrei în poziție de în fața unei echipe sau unor oameni,
+va inspira mai repede și mai ușor și mai cu impact grupul sau echipa pe care o conduce,
+decât dacă o arde perfect și fără cusuri.
+Da sau nu?
+Vei urma mai degrabă un om care are curajul să arate că este vulnerabil și nu face o drama din asta,
+nici victimizare, nici s-ascundă, decât un om care te frustrează și te complexează prin cât de perfect este el.
+Sau ea.
+Are sens?
+Bine, îți mulțumesc frumos. Ioana, dacă mai știi ce vrei să spun?
+Și știu și în plus acum că ai zis asta. Câtva din colegii mei m-au auzit, nu mai știu în ce context am spus,
+și cu piedestalul ăsta al tău nu prea ți iese să te dai jos de acolo pentru că știi cum obișnui să spun în ultima vreme?
+Tu?
+Eu, da.
+Imește-mă.
+Cred în Dumnezeu și în Horia.
+Bă...
+Mi-a dat greu de tot.
+Zero pressure.
+Mi-a dat greu de tot.
+Acum noi rândem-rândem, apreciez, mă flatează, mă onorează,
+dar vă faceți un defavor VO.
+Adică mă onorează încrederea și chiar mă flatează.
+În același timp, la modul fără niciun fel de glumă, vă faceți un defavor VO.
+Că una e să ai încredere în mine și îți mulțumesc,
+și alta e să mă poziționezi superior, chiar și în glumă.
+Chiar și în glumă.
+Chiar și în glumă. Singurul lucru care mă desparte pe mine de voi,
+și inclusiv de cei cu care voi lucra în o viitor la Practitioner,
+este experiența, expunerea, în a testa anumite procese și principii.
+Atât.
+Bine.
+Atât.
+Până cu încrederea acolo.
+Doar îți spun, pentru că...
+Ce ar fi mai valoros pentru tine, Ioana, să te raportezi la mine
+ca fiind cineva care îți arată că se poate să devii să fii și să ai ceea ce ai vrea,
+sau la cineva care e...
+Bă, e acolo, nu ai cum, frate, niciodată.
+Ești prost, ce să cânt vreodată.
+Când vreodată.
+Dar să știi că e prima variantă.
+Nu e la modul "Aaai, acolo".
+Da, a sunat...
+Îmi imaginez cum sună.
+Nu cred.
+Apropo de no pressure, știi?
+Hai să revenim la ce avem.
+Da, revenim.
+De dimineață, mă întrebuam între ei, ce faci cu mie,
+și eu mă căream acolo de cât de nașpa a fost pentru mine exerciție de ieri,
+cu recunoașterea...
+Nu, stai să văd acum, al 5.000.
+Masca joasă.
+Stai, în 5.000 te vorbim.
+Aoleu...
+Bun, ideea era că...
+Nu e fără șervețele ăsta.
+Am lucrat pe puternică și independentă, că, na...
+Pe lângă faptul că mi-a fost foarte greu, plângeam și eu nu puteam să spun...
+Ce?
+Că asta e masca pe care o por de puternică și independentă.
+Bă, ideea e și deci, zici că mă picai cu ceara.
+Sigur că da, pentru că ai purtat atât de mult timp și ai crezut că doar tu știi asta,
+încât se simte ca o trădare a efortului pe care l-ai depus până acum,
+ca să păcălești în sens invers.
+Da, știi ce a fost...
+E ca atunci când stai într-o stație de autobuz jumat de oră și plouă, plouă, plouă, plouă, plouă,
+mă anumine tramvaio.
+Și cineva la telefon spune, "Da pleacă, dă-l dreacă-o de tramvai."
+Cum să plec? Am stat până acum, ați plec?
+Are sens? Știți?
+Și ca într-o relație, când stai 1, 2, 3, 5, 7, 8, 10, bă, vezi că nu merge.
+Și rămâi de ciudă că ceea-i stat de gea, bă, ca prostul până acum?
+Așa funcționează mintea noastră.
+E un bias cognitiv și ăsta, să știi. E, cam așa e și cu recunoașterea, ceea ce am în mască.
+Altăt de mult m-am prefăcut cu oamă, acum să recunosc m-am prefăcut.
+Și ce fac acum dacă am dat-o jos, Iren? Și ce fac eu acum cu vulnerabilitate?
+Uneori o pui la loc ca să nu te sperii prea tare, pentru că este un modu' superandii care te obișnuie să operezi.
+Și schimbările bruște deodată, mai ales pe mai multe planuri, nu sunt recomandate.
+Asta e opinia mea cel puțin.
+Deci, nu e maxim una să faci două, dar nu cinci în același timp.
+Contextuala s-ar putea să te servească în continuare.
+Doar că ideal ar fi să o legi de un rol.
+Pentru că tu ești puternică și independentă, Ioana.
+În momentul în care încetesc să te mai prefași că ești.
+Cum ar fi să găsești resursele de puternică și independentă în tine,
+fără să te prefași că le ai neștind unde le ai?
+E ca atunci când mă prefac că am încredere în mine,
+în loc să chiar să am.
+Asta e diferența între mască și resurse.
+E perfect în regulă să fii puternică și independentă.
+Doar nu te preface că ești, ci fii.
+Gata, că trebuie să scriu.
+Marius era aici.
+Și vă rog, ne pregătim pentru exercițiu.
+Intenția mea, până zice Marius, ceva inteligent, sper.
+Vă rog, spuneți-vă.
+Telefoanele pe silențios, asigurați-vă că sunt pe silențios.
+E foarte important pentru următorul exercițiu.
+Dacă un bărbat afirmă că...
+Te-am auzit pe tine de mai multe ori că ai afirmat.
+Asta, spărărea mea despre lucru X, este următoarea.
+Dar nu e ceva nou.
+Corect. Care să...
+Să fie concludent, sigurul.
+S-ar putea ca partenera să considere că e schimbător,
+dar un flexibil, nu tocmai pozitiv.
+Adică să fii flexibil.
+Depinde de ce se sepăgură și în ce context, pe ce miză, pe ce subiect.
+S-ar putea ca azi să vreau copii.
+După ce îi facem, s-ar putea să mă răzgândesc.
+Nu faci asta. Are sens.
+Nu zici asta.
+Ai putea spune, nu știu, în ianuarie,
+"Vreau să mergem anul ăsta în 3 concedii."
+Dar, momentan, în situația în care suntem, chiar aș vrea să mergem anul ăsta în 3 concedii.
+Acum depinde...
+Poate ne mai răzgândim.
+Nu, poate ne adaptăm.
+Poate nu mai mergem deloc, mă refer.
+Care e întrebarea?
+Ar putea să te considere, nu știu, să se gândească că nu se poate abaza pe tine, pe terminul lung?
+Sigur că da. Fără dubiu.
+Femeia vrea de la un bărbat... Nu vrea, are nevoie.
+Nu e vreau să, e am nevoie să.
+Are nevoie de stabilitate. Sigur, fără dubiu.
+Și noi avem ca bărbați astea. Da.
+Ce?
+Ești mort, dar n-ai aflat încă, făcea.
+Nu, zbat de inima.
+La ce te ajută răspunsul meu?
+Eu sunt și flexibil, dar în același timp nu sunt schimbător.
+Păi e bine, mai me da cu negru.
+În schimb, aud mai mulți bărbați, exact ce spui tu.
+Asta-s părerea mea următoarea, dar mâine pot fi de altă părere.
+Și mi-asum chechi asta. Stai în pic.
+E contextul diferit.
+Pe subiecte, deci vorbim de subiecte, nu de promisiuni.
+Pe subiecte pe care le cunosc până la un punct și evident nu le cunosc complet pe toată linia lor,
+e perfect o chec să spun, bă, din ce știu eu azi, opinia mea este că, cu aceste argumente,
+s-ar putea ca pe bază de experiențe sau ceea ce aflu în continuare pe același subiect
+în viitor să am o informație care completează sau nuanțează ceea ce cred eu azi
+și sunt perfect flexibil să recunosc că am știut mai puțin decât mâine și să-mi schimb opinia.
+Asta înseamnă flexibilitate.
+În momentul în care promit, apropo de stabilitate, promit X, Y, Z, da, mi-am schimbat o opinie pe drum,
+ăla e deja despre caracter, nu mai e despre cunoștințe.
+Promiți.
+Asta spun. Acolo e despre principii, valori, stabilitate, caracter, maturitatea emoțională.
+Deci sunt contexte complet diferite.
+Ok?
+Doi, nu a fost foarte deșteapt.
+Gena, ai spus tu că sper să fie deșteapt întrebarea și eu am zis doi, nu a fost foarte...
+Hai, mă, te-fii... glumesc, m-ai luat atât de serios.
+I-a uitat și pe asta.
+Boss, te recăsătorești? Tu ești sigur că vrei să fii atât de sincer?
+Vezi că Toma a zis da.
+Toma, ai decis că te recăsătorești și tu o dai pe asta. Vrei să mori înainte de altar sau ce?
+Știu, știu. Bine.
+Ce vreau să facem acum este un exercițiu care este inspirat...
+Eu îl știu de la Marius de când eram eu un master, deci nu mi-apartine, sunt nicio formă,
+este unul foarte valoros. Este un exercițiu inspirat din...
+Cârțile lui Carlos Castañeda, dacă ați auzit de el.
+Carlos Castañeda a fost un autor care a trăit și a învățat foarte mult de la un shaman.
+Real, autentic,
+pe bune. Și a scris mai multe cârți.
+O parte din ele vi le v-am recomandat la master.
+Din munca lui vă voi invita într-un proces acum.
+Este un exercițiu din nou adaptat după mânta lui, îl am văzut la Marius primul oră, l-am și parcurs în mod evident,
+care vă va pune în mod fizic, concret, perceptual, prin vedere, nu știu cum să mai detaliez,
+față-n față cu o parte mare din umbra voastră.
+Este un exercițiu care, pe cât de banal și de simplu va părea la început,
+dacă urmați regulile pe care urmați, o să vi le detaliez,
+pe atât de intens și de revelator și de util și de productiv, vă va fi.
+În același timp, câte valori o să iese, este un exercițiu cu perfectă siguranță,
+adică poți să îl faci, poți să nu îl faci, poți să îl faci că nu o să poți să ești nimic,
+doar o să ai o perspectivă diferită ulterior asupra ceea ce înseamnă din nou o parte a umbrei tale.
+Este un exercițiu care se poate face și singur, o să vă zic după aia, în condițiile de singur,
+deocât o să îl faceți cu câte un partner, deci unul la unul o să lucrați.
+Și presupune să nu zici nimic.
+Nu vei zice nimic. Însă nu vei zice nimic timp de jumătate de oră,
+pentru că vei sta în fața în față cu un partner, indiferent bărbat femeie,
+n-are niciun fel de relevanță, ideal ar fi să nu fie cineva din familie, deci nu cineva din familie,
+și nu cineva care ți-e foarte drag, care ați lucrat sau vă știți foarte bine. Să fie cineva neutru sau coleg,
+care te știi de aici, dar nu familie și nu prieten foarte bun.
+Exercițiu durează jumătate de ori pentru că are nevoie de puțin timp să se manifeste,
+ce o să observați și o să percepeți voi.
+Presupune să urmați cu strictețe regula lui "nu zic nimic timp de jumătate de oră" și rămână în prezent "nu fug".
+Nu mă duc pe coclauri la cei amâine de făcut și nu mă duc în spate la cum a fost ziua de ieri,
+ci rămână aici, acum, privind ochi în ochi partenerul de exercițiu.
+Regulă - nu zici nimic.
+2. Nu te strâmbi, nu glumești, nu râzi, nu zâmbesti. Cât mai neutru.
+Cât mai neutru, te uiți ochi în ochi cu partenerul, merge mai departe.
+Ideal în același ochi, nu schimbe ochiul.
+Și fără să clipiți.
+Cât mai rar să clipiți, cât mai rar. Doar la nevoie.
+Nu-ți muți ochiul, adică dacă eu aș face cumarăz, nu fac asta.
+Doi ochi fără ochelari, da, ideal, dai ochelari jos.
+Bostul, dacă tu te-ai tăiat vreodată în doi ochi în același timp,
+trebuie să mă înveți și pe mine, că eu nu am reușit niciodată.
+Atunci zici să nu te uiți în ochi, să te uiți în mijloc.
+Lasă nu, eu vorbesc de ochi, direct în ochi.
+Deci nu la al trei la ochi.
+Sețizați masca, nu? O vedeți cum...
+O vedeți, nu? Cum e ceva ce nu știu ce-s urmeze, neliniște și anxietate și necunoscut.
+Hai să dăm cu caterincă, că măcar poate mai scade din stângeleală.
+Sețizați cum... mai mulți, din mai multe părți.
+E din mască.
+Asta e din masă care acoperă frica și anxietată de necunoscut.
+Doar observați, nu vă cer cu nimic, că știu cum e, că o am și eu.
+Revenim la instrucții. Unii.
+Jumătate de oră eu țin timpul în voi, colegii mei o să anunțe.
+Din momentul în care începe exerciția, nu ieși din sală, nu mai intră nimeni în sală.
+Că ai nevoie la toaletă că e urgent te ridici, nu că...
+Am chef să mă duc.
+Poftim?
+Și da, dacă obligatoriu e nevoie să pleci te ridici și pleci în cea mai mare liniște, dar nu mai intri,
+cum posibil să nu mai intri Gabriela,
+doar zic...
+doar zic...
+pentru că este nevoie de un cadru anume a acestui exercițiu și anume tăcere completă
+și respect pentru procesul fiecărui colegi, în special pentru celul care este în fața ta.
+Așa cum un respect pe cel care este în fața ta,
+vei fi respectat tu de toți cei care fac exerciții în același timp.
+De-aia este important telefonul să fie pe silențios.
+Și la un moment dat, în timp ce privești...
+în direcția cealaltă,
+se vor vedea lucruri.
+În momentul în care începi să vezi sau să percepi ceva diferit,
+în orice fel de sens,
+rămâi și privești în continuare.
+Cu cât mai des vei schimba privirea sau vei închide ca să clipești,
+se va refreșui imaginea pe care o vezi, în defavorea ta,
+în sensul că va fi face un pas înapoi în exercițiu.
+De-aia e important să privești cât poți de mult constant.
+Da, va fi nevoie să clipești, că fizic și biologic avem nevoie de asta,
+dar nu să faci constant asta,
+pentru că va fi în defavorea.
+Deci, cumva provoacă-te să clipești cât poți de rar,
+dar nu să te doară sau să lăcrimezi din neclipit.
+În mod evident, este sănătos.
+Privești în același ochi, da, e ok să-l schimbi, da, eu nu-ți recomand.
+Nu privii între ochi, ci privește în ochi.
+Nu te mișca, nu schimba foarte mult poziția,
+nici tu, nici colegul.
+Și rămâi complet în prezent cât pe cât poți.
+În momentul în care fugi în prezent sau în trecut, tu nu mai ești în exercițiu.
+Ok? Regurile sunt simple, sper să nu fie NASA.
+Este un existent care vă va intriga
+și care vă îl ofer acum, vă, în varianta light.
+Pentru că în varianta mai intensă, vă voi spune să o faceți singuri
+acasă, da.
+Rely-i nu fura start-ul, știu că ești deșteptă,
+dar lasă-ți să afli și pe ei.
+Da, te rog.
+Fii atent la ce privești, atât.
+Și fără să te duci în ce mănânci mâine.
+Observă-le.
+E ok să le observ, dar nu fugi după ele.
+Intenția acestui exercițiu este privesc.
+Și atât. Ce?
+Evident, taci.
+Cu aia trebuie să înceapă majoritatea ziua.
+Bun, acestea fiind zise,
+privește-n stânga, privește-n dreapta
+și anunță-ți colegul că...
+că ești cu el.
+Față-n față,
+oriunde vrei tu în sală,
+dar ideal să nu transformi sala,
+dar nu vrei să nu-ți mai poți.
+O să o dăm un pic mai difuză, un pic de tot.
+Ați început, ați început.
+Atenție la cei care așteptați să fiți aleși.
+Care e masca voastră acum?
+Ce? Vă oprește să mergeți direct la persoana cu care vrei să lucrezi
+sau care e liberă?
+Eu vă dau start-ul, da.
+Eu vă dau start-ul.
+Ce?
+Mai ta...
+Distanța ideale să fie cât mai aproape.
+Distanța între voi să fie cât mai aproape,
+confortabil, nu să-i respiri aerul,
+dar confortabil.
+Nu știu la ce grupă de gădinți am intrat azi.
+Abar nu am.
+Nu știu, cu fi de patru anișori, de șase anișori.
+Încă nu mă imagina.
+Ss...
+E pe timpul vostru.
+Vă rog...
+în 3, 2...
+Cu cine lucrezi? O video, uite acolo, liber.
+Și ce? Lucrați și acum, mă gălui, niciun...
+Dar e interesant că tu rămâi mereu fără parteneri și, cum ar fi la fel, cum faceți?
+Și vă găsiți voi 2. Doar zic.
+Haide, luați loc.
+Ss...
+Luați loc.
+Ss...
+Ok, începem imediat, vă rog frumos să vă centrați.
+Încă e foarte important...
+Cum?
+E ok.
+E foarte important să respectați experiența celorlalți colegi, indiferent dacă voi, din orice fel de motiv,
+nu vreți să o continuați.
+E ok. Doar nu o stricați în orice fel de sens pe celorlalți.
+Prin... mă duc și pun mâna pe apă și o scap jos.
+Mă mudă pe scaun, scârță toată sala și mai știu eu ce.
+Deci jumătate de oră, te rog, prioritizează pe celălalt, prin a nu face gălăgie sau a vorbi sau a-ți pune masca.
+Deci jumătate de oră nu vei spune nimic, nu cred că e ceva mai ușor de atât.
+Pentru... pentru câțiva dintre voi e chinul drumii.
+Ss...
+Bun.
+În 3, 2, 1...
+Doar...
+Privești.
+Nu voi pune nici un fond muzical.
+Totul va fi liniște, completă.
+Inclusiv pe colegii mei, ii voi ruga să-și găsească un loc în sală
+și să supraveghețeți, să observeți de acolo, ca să nu creăm mișcare în lateralul periferic al exploratorilor noștri.
+Eu mă duc în spatele vostru, sunt aici.
+Tot ce ai de făcut...
+Este să privești.
+Doar...
+Privești.
+Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
+Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
+Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
+Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
+Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
+Este un
+blazare publicitară
+este un
+flight
+켜
+Un
+stairs
+la
+رت

transcripts/Master25 M5 4K Z2A -Audio-.txt

@@ -0,0 +1,925 @@
+ Până mai vin cei 2-3 colegi care mai au curajul să vină dup
+ă ziua de ieri.
+ Cum ați dormit? Cum v-ați odihnit? Cum stați cu nivelul de
+ energie?
+ Bine? Ok, bun. Pentru că cu siguranță sunt persoane care s-
+au odihnit mai greu.
+ Eu îmi amintesc când am făcut prima dată Core Trans
+formation, că eram atât de obosit după prima zi.
+ Știu oboseală aia că nu poți să adormi de oboseală.
+ În faza aia am fusese la început.
+ Așa că s-ar putea să fie și situații de genul ăsta...
+ Când ai intrat, a început durerea de cap.
+ E un prag acolo,
+ și este special făcut cu dureri de cap.
+ Ok.
+ Bun, dacă mai sunt colegi afară, acum e momentul să vină.
+ Poftiți, poftiți!
+ Să-l scoprăm.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Nu, nu, nu.
+ Aici.
+ Hai că nu e sala chiar așa de goală, mă așteptam să fie jum
+ătate liberă.
+ Bun, mai trebuie să vă spun ceva interesant.
+ Ceva ce am observat din experiență nu e trecut în nicio
+ carte de NLP, însă e ceva foarte interesant.
+ după ce ai ghidat Core Transformation,
+ începi să îți asumi identitatea de Master NLP.
+ Pentru că, ghidând un proces atât de amplu,
+ începi să ai încredere în abilitățile tale la un alt nivel.
+ Deci, am văzut-o la oameni care ziceau,
+ bă, eu fac NLP, dar nu prea cred eu că vreodată, că nu știu
+ ce.
+ Și-au ghidat core transformation.
+ După aia...
+ Da.
+ Tocmai pentru că e un proces...
+ Vreau să ne fie clar că nu e un proces greu.
+ E un proces extrem de natural.
+ E un proces care în acea primă etapă, și aia e cea care te
+ interesează cel mai tare, într-un fel.
+ Acea prima etapa procesului, primul capitul al procesului,
+ este o intoarcere naturala la esenta ta, la cine esti tu.
+ Elementul cheie in aceasta prima etapa de la Core Trans
+formation este
+ sa o faci
+ fara nicio miza, relaxat complet.
+ Sa o faci
+ ca sa vezi cum o fi.
+ Dacă o facem la modul, băi, trebuie să ajungă partea aia,
+ să îmi dea răspunsul ăla corect,
+ stai în minte.
+ Și...
+ Lucru... lucru ăsta vreau să fie clar și sper că e clar, po
+ate a fost deja de ieri, mă repet, degeaba, poate.
+ Starea de a fi, adică starea sinelui, nu are treabă cu m
+intea.
+ tot ceea ce facem noi este să anulăm mintea ca să accedăm
+ la starea sinelui.
+ Prin ce se anulează mintea?
+ Prin faptul că o forțez să fie din ce în ce mai departe de
+ exterior și mai în interior.
+ Adică devine din ce în ce mai abstractă.
+ În exterior lucrurile sunt concrete.
+ cu cât mă duc mai în interior prin întrebările de-a.
+ Dar ce altceva mai profund îți dorești tu?
+ Dar ce altceva chiar și mai profund?
+ Dar ce altceva chiar și mai important?
+ Dar ce altceva chiar și mai valoros?
+ Dar ce altceva chiar și mai interesant îți dorești tu
+ pentru mine?
+ Să zisă dați că e, de fapt, o trecere de la exterior către
+ interior.
+ Până unde? În interior.
+ Până la nivelul la care mintia zice
+ Nu mai înțeleg
+ Mai profund de atât nu înțeleg, nu mai exist
+ Nu mai pot să prind, nu mai pot să crezi concepte
+ În momentul ăla, mintia se oprește
+ Și în secunda aia
+ Ai acces la una din stările esențiale
+ Dar pașii aceștia, o să te rog, nici măcar să nu-i urmăreș
+ti
+ abstractizarea asta. Trebuie să te lași complet
+ ca și cum ai pluti
+ și cineva
+ te duce dintr-o parte într-alta.
+ Vă zic că asta
+ cu intenția de a face înainte
+ un mic exercițiu de încălzire
+ pentru Core Transformation, care se face în felul următor.
+ Doi câte doi. Lăsați-vă foile pe
+ scamfoi, pixuri, tot ce aveți acolo, lăsați-le unde sunteți
+.
+ Și ridicați-vă în picioare și alegeți-vă un partner, un co
+leg.
+ Nu neapărat persoană cu care o să faceți core-transformări.
+ Oricine, o persoană lângă.
+ Perfect, super.
+ Cine nu are partner, mâna sus ca să vă identificați și să v
+ă puteți găsi rapid unul cu altul.
+ Cine numai are, mai ai cineva care are nevoie.
+ Cineva din echipa.
+ Intra acolo cu Alexandra.
+ Si acum fi atent ce aveti de facut.
+ Ceva ce ati facut in copilarie.
+ In copilarie v-ati jucat deja.
+ Pe rand, unul se intoarce cu spatele.
+ Asa, perfect.
+ Pui mainile pe umarul lui, iar cel din fata inchide ochii
+ și îl împini și îl ghidezi prin mulțime, ca și cum e o maș
+inuță pe care o ghidezi prin mulțime.
+ Și n-ai voie să deschizi ochii. Cel din față n-are voie să
+ deschide ochii.
+ Cel din spate îl ghidează...
+ Atenție la tamponări!
+ Atenție la accidente!
+ Pe aici prin mijloc, unde este traficul mare, atenție la
+ gropi...
+ Am auzit că prin București mai sunt și groab din astea.
+ Iar aici ce mă interesează în exercițiu ăsta?
+ Tu, cel care ești ghidat, observă cum te simți.
+ Pentru că, fii atent, fii atent, această atitudine de a d
+ori totuși un pic să păstrez controlul,
+ să nu mă lovească, dar să nu știu ce,
+ este, de fapt, atitudinea cu care o să intri și în exerciț
+iu.
+ Și vreau să exercezi lăsarea controlului.
+ Ok?
+ Da, da, da, e partea cea mai grea, eu știu.
+ Deci vreau să exercezi faptul că îți dai voie săriști să f
+ii tamponat.
+ Să ar putea ca ghidul tău să te tamponeze.
+ E cea mai bună șoferiță. Foarte bine!
+ Ok, acum parcare laterală și schimbați rolurile!
+ Cristina, faceți voi cu el la acolo, faceți voi.
+ Da, începeți, începeți.
+ Exercează și simte acea atitudine de a te lăsa ghidat.
+ Observă cât de tare îți dorești să ai controlul, să nu cum
+va să ți se întâmple ceva,
+ să nu cumva să te lovească de ceva.
+ Se isizează trăirile interioare, se isizează săi atitudinea
+, se isizează senzația în corpul tău.
+ Pentru că ai o sensație că e ceva banal, ceva simplu.
+ Continuanti, continuanti, bun.
+ Acum mai schimbați odată, invers.
+ Iarăși.
+ Pentru că mă interesează să vedeți progresul.
+ Vreau să se zizezi că acum îți este un pic mai ușor să te
+ lași condus.
+ Hai să vedem.
+ Scopul nu este doar să facem ca să fie făcut,
+ ci efectiv să ne dăm seama
+ să fie făcut, ci efectiv să ne dăm seama
+ de capacitatea noastră de a ne lăsa în voia procesului.
+ Deci că-ți zic eu pe unde să mă duci.
+ E la fel sau e mai bine decat prima data cand ai fost?
+ E la fel!
+ Atunci intra mai in profundime si vezi ce e acolo.
+ Observa ce ai de facut ca sa te relaxez.
+ Si acum fii atent.
+ În continuare, continuă să mergi, dar în continuare, haide
+ți fără zgomot, fără vorbit, ca să permitem intrarea în
+ transă.
+ Dă-ți voie să fi condus într-o stare de transă, deja.
+ Adică nu mai sunt atent la ce-o fi, pe unde sunt.
+ Ca să poți să verifici dacă ești într-a însă,
+ dă-ți seama în mintea ta că nu știi în ce parte a să-l ieș
+ti.
+ Ținând ochii încheiși,
+ n-ar trebuie să știi în ce parte a să-l iești.
+ Observă dacă simți nevoia să vorbești.
+ Pentru că a vorbi aici este iarăși un mijloc al minții de a
+ se reactualiza, de a se reactiva.
+ Dă-ți voie să intri în transă ca și când fiecare pas pe
+ care îl faci este un pas care te duce spre somn, spre sub
+conștient, spre zonele cele mai profunde ale inconștientului
+ tău.
+ Observă cum te simți, observă momentele când devine din ce
+ în ce mai bine, mai facil să renunți la control.
+ Și ești din rutina de a te duce ghidul să nu aibă rutina de
+ a crea un anumit traseu.
+ Dacă te uițin jur, o să observ că s-a construit o anumită
+ rutină pe unde se merge.
+ Schimbă drumul.
+ Viteza o stabilește ghidul.
+ Ghidul... da, schimbați, schimbați.
+ Ah, ok.
+ Ghidul trebuie să observe
+ dacă exploratorul, adică cel ghidat,
+ are tendința să controleze pe unde sau cu ce viteză
+ și ghidul trebuie să decidă viteza și direcția.
+ Bun.
+ Trăiește
+ evaluarea asta interioră, vezi?
+ Cum simți acum?
+ Iar tu ca ghid,
+ acum, tu ca ghid, observă cum este să ghidezi
+ și să gestionezi acel traseu,
+ să gestionezi starea de siguranță a acestei persoane.
+ Oare contează senzația de... pentru a avea asiguranță modul
+ în care tu îl ții de umeri?
+ Ține-l la un pic mai ferm să vezi ce se întâmplă.
+ E la fel?
+ Se simte ceva diferit?
+ E mai bine, e mai rău.
+ Observă cum te simți tu ca ghid atunci când pui mâna un pic
+ mai ferm
+ pe umerii colegului,
+ pe umerii exploratorului.
+ Nu neapărat că trebuie să-i faci masaj.
+ Ok? Super.
+ Bun, mulțumesc. Reveniți ușor la locuri.
+ Bravo!
+ Cum am fost?
+ dar șoperul a fost mai poterât.
+ Aha.
+ Și atunci și eu m-am sunte mai poter.
+ Hai să vedem, da.
+ Cum am fost?
+ Cum am fost? Ok, spun.
+ Cu un microfon, dacă primim un microfon.
+ Deci m-am bucurat atât de tare și a fost atât de amuzant,
+ încât a fost oricum totul mai mult o joacă,
+ nici măcar nu m-am simțit ca și cum...
+ Wow, nu știu ce, dar când am fost în schimb eu să ghidez,
+ am avut toată responsabilitatea ca să nu se lovească de ce
+va,
+ să eram acolo pentru tine, deci aici nu te lovezi de nimic.
+ Ok, super, bravo.
+ Cum s-a simțit când l-ai simțit pe ghid că un pic are mâin
+ile mai ferme pe tine?
+ Te-ai simțit în siguranță în momentul ăla.
+ Nu la toți am dat comanda asta, dar puteți vedea că major
+itatea spun
+ m-am simțit în siguranță în momentul în care am simțit mâin
+ile mai ferme acolo,
+ față de două pene, știi care...
+ Care e mesajul?
+ Ce înseamnă asta?
+ Și cum pot folosi lucrul ăsta pentru exercițiu ce urmează?
+ Sunt două atitudini.
+ Exploratorul își dă voie,
+ experimentează, că nu-i se întâmplă nimic,
+ iar ghidul are o voce fermă,
+ nu zice,
+ aoleu, m-am încurcat, nu știu ce, zice,
+ stai o secundă,
+ rămâi într-ansă până mă duc să vorbesc cu echipa.
+ E perfect în regulă.
+ Da. Tu rămâi într-a însă, mă duc să întreb pe cineva că a
+ici nu-mi e clar ce am de făcut.
+ E perfect, ok.
+ Tot ceea ce faceți va fi în regulă. Nu poți greși.
+ Așa-i construit exercițiu, că nu ai ce să greșești.
+ Sari peste o etapa, nu e nicio problema.
+ Doar nu a facut etapa aia.
+ Nu e ca si cand masina a ramas fara volan.
+ Da, te rog.
+ Contextul exercițului de mai devreme.
+ Pot să lucrez cu colegul meu ca să-l induc în transă pe
+ scară, să-l cobor pe scară,
+ o bor pe scară și dacă simt că iese din starea de transă pe
+ măsură ce lucrez,
+ poți să-l adâncesc în transă când simt că vrea să fugă de
+ acolo?
+ Exact, da.
+ Ok.
+ Dar știi cum e?
+ Atitudinea masterului NLP este o atitudine extrem de flex
+ibilă.
+ Vede că exploratorul a ieșit din transă, întreabă, ai nevo
+ie de ceva?
+ Am senzația că ai ieșit din transă.
+ Mă zici, bă, ai ieșit din transă, știu eu că ai ieșit din
+ transă.
+ S-ar putea să fie doar presupunerea ta greșită.
+ Deci, atunci, îmi întreb, am senzația că ai ieșit din trans
+ă.
+ E ceva ce ai avea nevoie, e ceva ce poți să fac ca să te re
+intorzi, să adâncești transa?
+ Da, păi, aș vrea să mă duc să bea un pahar cu apă.
+ Ok, stai aici, cât îți aduc eu un pahar cu apă?
+ Asta faca si MasterNLP.
+ Adica...
+ Nu, ca nu ne-a zis Marius, nu scrii niciunde in script ca
+ ai voie pahar cu apa.
+ Nu zice, stai sa ma uit, stai sa vad la ce punct zice ca
+ poti sa ti-ai pahar cu apa.
+ Nu, dom'ne, esti flexibil.
+ Intelegeti ideea?
+ Unul din lucrurile pe care o să...
+ Nu știu dacă le-ați făcut deja, dar la nivel de master, de
+ exemplu, trebuie să știți să vă creați singuri exerciții de
+ NLP.
+ În momentul în care știu să crez, am piesele, am piesele de
+ Lego și pot să crez exercițiul de NLP, atunci sunt master N
+LP.
+ pentru că uneori am de rezolvat o chestie la care nu există
+ exercițiu, sau nu-l știu eu.
+ Ghiște ce pot să fac atunci?
+ Pot să construiesc exercițiu de NLP.
+ Dacă cumva avem timp, dar mă înduiesc că le-ai un proces de
+ jumătate de zi, îmi trebuie ca să vă învăț cum să construi
+ți.
+ Ați făcut asta sau nu? Nu am salut. Ok.
+ E esențial să știți să desfaci piesele de Lego dintr-un înt
+reg,
+ adică să identificiți din ce-ai construit un exercițiu de N
+LP,
+ ca după aia să le poți reasambla în altă formă de exercițiu
+ NLP.
+ Dar, nă.
+ Uite, un microfon.
+ Ok.
+ Să zicem că am lucrat cu o parte.
+ Cum îmi dau seama că mai este încă o parte care și ea trebu
+ie lucrată?
+ O întreb?
+ Adică îmi cer scuze dacă vă...
+ Nu, e ok pentru că ieri a fost multă informație.
+ Deci, după ce fac procesul...
+ Care e procesul cu o parte?
+ Procesul cu o parte, bucata din tot Core Transformation
+ care ține de o parte, e așa.
+ Încep. Care e problema?
+ Și elementul cheiei este, îl întreb pe exploratorul,
+ deși știu, și știu că și exploratorul știe, îl întreb.
+ Tu ai vrut în mod conștient să-ți generezi această problemă
+?
+ Nu.
+ E o formulare acolo la punctul 2 din prima pagină, da?
+ Exploratorul zice, nu, n-am vrut conștient.
+ Și atunci. Înseamnă că o parte din tine a generat această
+ problemă
+ împotriva nivelului tău conștient.
+ o parte subconștientă a generat problema.
+ Bun.
+ După aia te duci pe hai să întrebăm care e intenția pozitiv
+ă acestei părți.
+ Nu zici doar intenția.
+ Intenția pozitivă acestei părți.
+ E punctul 3 sau 4 din prima pagi.
+ 4, nu mai știu.
+ După aia, deci mulțumesc.
+ Care e cealaltă intenție pozitivă, mai importantă?
+ Formularea tot de auna poate să fie așa.
+ Ce altceva, după ce rezolvi prima intenție, își dorește
+ partea asta pentru mine?
+ Deci, ce altceva chiar mai important îți dorești tu pentru
+ binele meu?
+ La fiecare reîntrebare, da? Am repus întrebarea, schimbușor
+ formula.
+ Dacă prima dată zic, ce îți dorești tu pentru binele meu?
+ După aia zic, mai lasă-i microfonul, că poate mai trebuie
+ să...
+ Prima dată zic, ce îți dorești tu pentru binele meu?
+ A doua dată zic, după ce obții lucrul ăla care ți-l dorești
+ tu pentru binele meu,
+ ce altceva chiar mai important îți dorești tu pentru binele
+ meu.
+ Dar următoarea dată nu mai zic ce altceva chiar mai
+ important zic,
+ ce altceva chiar mai profund îți dorești tu pentru binele
+ meu.
+ După aia mă întorc și zic chiar ceva mai important.
+ Și tot așa mai alternez.
+ Ceva mai valoros îți dorești tu pentru binele meu.
+ Caut sinonime ca să nu creez o rutină,
+ pentru că dacă am creat rutină, acolo nu mai răspunde.
+ Și am ajuns la starea esențială.
+ După ce am ajuns la starea esențială,
+ adică atât de mult am întrebat până când omul pică în extaz
+.
+ Am ajuns la starea esențială.
+ După asta iau starea esențială și maturizez partea.
+ Zic, părțile noastre cred că trebuie să fie cumva, să facă
+ ceva, să aibă nota 10 la școală pe linie, să facă curat în
+ cameră, să-și pună șosetele în dulab,
+ ca să experimenteze starea esențială.
+ Lucru care nu e adevărat, pentru că starea esențială, eu,
+ lui, este o stare intrinsecă, naturală a părților.
+ Deci partea poate doar să pășească,
+ poți să pășești în ea și să o ai.
+ Nu trebuie să faci ceva ca să o ai.
+ Nu trebuie să faci ceva ca să respiri.
+ Respiri ca un dat.
+ Și după aia între partea.
+ Dar ți-ai dorit să-ți îndeplinești scopurile mai ușor?
+ Da. Ok. Pentru asta trebuie să te maturizezi,
+ ca să înveți din ce știu eu lucruri.
+ Vrei să te maturizezi? Da, vreau să mă maturizez.
+ și partea se maturizează, la ce vârstă ai ajuns, etc.
+ Și atât.
+ După aia, când am ajuns aici și partea s-a maturizat,
+ adică am învățat tot ce putea să învețe de la mine,
+ ghidul zice, mai uită-te odată în interiorul tău,
+ mai este vreo altă parte care are legătură cu aceeași
+ problemă inițială?
+ Dacă mai este, repet tot procesul.
+ Dacă nu mai este, mă duc la capitolul... nu mai știu care
+...
+ 4, pare.
+ Exact. Da.
+ Ideea este că partea ne ajută să găsim starea esențială și
+ după aia noi trebuie să maturizăm partea.
+ După aia am terminat cu partea. Am terminat cu tot ce înse
+amnă părți.
+ Bună ziua, bună dimineața. Întrebarea mea este, pentru că
+ la sfârșit scrie, repetă pașii de la 8 la 13, deci la final
+,
+ de câte ori consider că este necesar varia în viteză de la
+ câteva secunde până la câteva minute.
+ Refer la ultimul paragraf al...
+ La ultimul paragraf, exact, exact.
+ Acolo nu am înțeles exact dacă este necesar să o facem odat
+ă, de ori între ori, cum observăm dacă e necesar să repetăm
+ sau nu.
+ Etapa aia e o etapa de future pacing.
+ Dacă o face odată, e suficient.
+ Mulțumesc.
+ Deci nu e atât, nu insistăm pe aia.
+ Te rog.
+ În dimineața nu am o întrebare,
+ vreau să scot în ei de-ați o trăire.
+ În dimineața când am ales partenerul,
+ domnișoara mi-a spus,
+ uite, eu nu am fost ieri.
+ În momentul în care mi s-a tăiat respirația,
+ Când zic, o, dar cum mă descurc? Cum o să fac?
+ N-am refuzat-o, e aici de față, să uităm, și zic, dar știi
+ ceva?
+ Eu cred că e mai interesant faptul că ea nu știe, că n-a f
+ost ieri, că de fapt, într-un fel, văd și eu cum mă descurc
+ într-o situație reală.
+ Că unul astea să fac cu colegul care a fost ieri și să ne f
+ie mult mai ușor, și unul astea să fie într-o situație reală
+.
+ Se întâmplă două lucruri, iar își vă zic din experiență.
+ Persoanele care n-au fost ieri, care nu stiu exercițiu și
+ sunt ghidați, intre mai ușor în starea esențială.
+ Cei care știți deja, mintea zice, acum urmează etapa 4,
+ acum urmează etapa 5, acum urmează să vă fac aia, acum urme
+ază să vă fac aia.
+ Cine funcționează?
+ Mintea.
+ În cazul ăsta.
+ Elementul cheie în toată povestea asta este
+ să nu fi în postura, ca explorator, vorbesc,
+ de a îl verifica pe ghid.
+ Ci de a te folosi de ghid doar ca un ghid.
+ Adică rolul său nu este să facă perfect pentru tine,
+ ci să fii acolo când poate tu nu știi ce urmează
+ și ghidul ți-amintește ce urmează și tu trebuie să faci.
+ Bă da, nu le face perfect.
+ Știi? Eu stau cu ochii închis și zici...
+ Nu-mi place acum, n-am zis-o pe tonul cu tare și nici nu am
+ zis-o la viteza care-mi plăcea mie.
+ Și vreau să zică un pic mai incet sau mai tare.
+ Ai ce mă enervează, mai bine nu-l alegeam pe el.
+ Înțelegi? Deci, când ești în postura asta,
+ tu ai pierdut tot exerciția, de că-i păcat.
+ Cum trebuie să faci? Trebuie să zici,
+ băi, mulțumesc Ghidului că, uite, mi-a zis că acum, mi-a am
+intit că acum, de fapt, trebuie să spun mulțumesc părții.
+ Acum trebuie să mai zic odată părții.
+ Dar cum era întrebarea?
+ A, uite, stai că sunt atent la ce zice Ghidul.
+ Și fii atent.
+ Dacă n-ai înțeles, îi spui Ghidului,
+ mai repetăm încă odată, te rog.
+ Adică cu ochii închei și zici,
+ mai zi-mi odată.
+ Sau zici, zi un pic mai tare.
+ Zi mai încet.
+ Da, foarte bine, da.
+ Zici, mai dăm timp.
+ Aici încă nu pot să trec încă.
+ Guido zice,
+ Păi mulțumește-i părții că ți-ai...
+ Nu, nu, mai lasă-mă un pic,
+ că încă mai caut răspuns,
+ După aia, ca explorator, rolul tău cel mai important e urmă
+torul.
+ Deci există ceva care face diferența între a avea rezultat
+ și a nu avea rezultat în etapă asta.
+ Tu, ca explorator, trebuie să verifici dacă răspunsul e al
+ părții sau e al minții.
+ Fii atent cum îți dai seama. Există un criteriu foarte
+ simplu de observat.
+ un materiu foarte simplu de observat.
+ Uite de aici,
+ pun întrebarea.
+ Îl aud pe ghid că îmi zice următoarea frază.
+ Și îmi treab acum în interiorul tău
+ ce altceva îți dorești tu chiar mai important pentru binele
+ meu?
+ Ce trebuie să fac eu ca explorator?
+ Să pun această întrebare în interiorul meu, da?
+ Și să zic așa.
+ Ce altceva îmi doresc eu mai important pentru binele meu?
+ Am zis bine sau nu? Am zis greșit.
+ Pentru că eu trebuie să vorbesc cu partea ca și când e un
+ personaj separat.
+ Atunci răspunsurile părții
+ vor veni din inconscient, din subconscient.
+ Dacă eu însă pun greșit întrebarea și zic
+ ba, dar ce îmi doresc eu mai important decât mașina?
+ Eu m-am întrebat pe mine.
+ Eu n-am întrebat o parte.
+ Eu am o întrebare rațională,
+ ce altceva,
+ în mod conștient, este pentru mine
+ mai valoros decât mașina.
+ Asta m-am întrebat. Bă, jobul e mai valoros.
+ Ok, dar e un răspuns de aici, din minte.
+ Un răspunsul trebuie să fie de aici.
+ Ca să fie de aici,
+ eu trebuie să pun
+ întrebarea în mod corect.
+ Întrebării e aceeași, e același conținut. Însă structurarea
+ e diferită.
+ Pentru că una este să zic, ce-i mai important pentru mine?
+ Sau să zic, dragă parte, ce-i mai important pentru tine?
+ Să zisați? De ce-i așa?
+ Dacă eu fac această transformare și pun întrebarea către o
+ parte a mea,
+ eu accept în interiorul meu paradigma părților și a sinelui
+.
+ Fii atent!
+ Doar paranteză ca să înțelegeți conceptul.
+ Când tu închizi ochii și îți imaginezi linia vieții tale pe
+ jos,
+ ai făcut ceva miraculos.
+ Știi ce ai făcut?
+ A ieșit din zona raționalului.
+ Pentru că nu e rațional, nu e nicio linie a vieții pe jos.
+ Unde-i?
+ Cu colegi de ai voștri, cu care ținea master-ul, i-am pus
+ să testeze asta.
+ Și fii atent ce am făcut.
+ Nu vă pun pe voi, că nu mai avem timp, dar vă explic ce am
+ făcut cu ei.
+ Le-am dat bilețele să-și facă linia timpului.
+ Și omul și-a pus-o. Și a zis, băi, fii atent, vreau să te g
+ândești la momentul din trecutul tău.
+ Bun, mă gândesc, ok, când te-ai născut, pune momentul ăla,
+ pune jos biletelul, ca și când clar am în minte momentul în
+ care m-am născut.
+ După aia pune momentul prezent, după aia momentul viitor.
+ Bun, perfect.
+ Linea pe jos.
+ După aia am chemat un voluntar din sală și am zis, vreau să
+ treci peste linea acestui om.
+ Când să treacă peste, am avut reacții în care omul l-a blo
+cat.
+ Și zic, bă, dar e doar... sunt niște bilete pe jos.
+ De ce nu?
+ Nu pot am simțit în stomac că mă ia rău
+ când l-am văzut cu piciorul deasupra liniei timpului meu.
+ De ce s-a întâmplat asta?
+ Pentru că mintea acelei persoane a reușit să
+ treacă dincolo de rațional, pentru că rațional
+ erau trei hârtii pe jos.
+ Rațional erau trei hârtii pe jos. Era mizerie pe jos. Trebu
+ia ajunge aspiratorul înălătura.
+ Dar nu vorbim de rațional.
+ În iraționalul din noi...
+ Apropo, știți cam cât din noi este irațional și cât este ra
+țional din noi? Din totalitatea omului?
+ 99% suntem irațional.
+ Noi suntem ființe 99% irraționale.
+ Și noi ne construim toată viața în jurul a 1% care e irraț
+ional.
+ Ironic.
+ Procesul în care, eu închizând ochii,
+ îmi dau voie să vorbesc cu o parte care nu există rațional,
+ îmi accesează ce din mine.
+ cei 99% din cine sunt.
+ Înțelegeți?
+ Pe când eu închid ochii și zic, bă, dar în mine nu există
+ mai multe părți,
+ ăsta-i corpul meu, cu cine vorbesc eu, eu vorbesc cu mine,
+ mă întreb pe mine,
+ ai stat în acel 1% rațional, așa că îți iei ciuciu resurse
+ din 1%.
+ Că atât ai acces.
+ Când tu te uiți la rațional, primești resurse de la raț
+ional.
+ Dar ca să accesez cei 99%
+ tu trebuie să faci o schimbare de paradigmă.
+ Trebuie să intri într-un alt mod de a funcționa al minții.
+ De-aia punem niște biletele pe jos și zicem că sunt linia
+ vieții.
+ O pot testa să vezi cum e.
+ Dacă n-ai nicio problemă că cineva trece peste linia vieții
+ tale, înseamnă că încă ești înracional.
+ Că tu vezi pe jos trei bilete.
+ moduri de testare. Iar la părți, când vorbesc cu partea,
+ răspunsurile sunt raționale sau irraționale?
+ Dacă chiar vorbesc cu partea, răspunsurile vor fi irrațion
+ale.
+ Dacă însă sunt raționale, ce știu?
+ Că persoana aceea încă își folosește mintea rațională.
+ Dacă îmi de niște răspunsuri logice,
+ dacă tu ca explorator se sizezi că răspunsul este unul pe
+ care îl știai înseamnă că l-ai dat din mintea rațională.
+ Ăsta-i criteriu.
+ Dacă poți să zici,
+ da, știa, e logic, e normal să fi dat acest răspuns, are
+ sens să fi dat acest răspuns,
+ Nu ești unde trebuie.
+ Răspunsurile părții,
+ dacă sunt de la parte, nu de la mintea rațională,
+ partea fiind o zonă a inconstientului, da?
+ Vor fi întotdeauna surprinzătoare.
+ O să ai senză, o să-ți vină și o să zici...
+ Nu înțeleg.
+ Ăsta e răspunsul, dar nu îl înțeleg.
+ Când o să zici, nu are niciun sens
+ Acest răspuns atunci ești în direcția bună.
+ Ok? Înmă un pic.
+ În momentul în care tu caut sens în răspunsurile tale,
+ stai în resursele de 1%.
+ Rețineți lucrul ăsta.
+ Mintea noastră rațională caută ca lucrurile să aibă sens,
+ dar nu au resurse.
+ Când lucrurile nu au sens, au resurse.
+ Ori eul nostru profund nu e în zona rațională.
+ E clar oare? Acuma?
+ Deci, sentimentul de uimire, sentimentul de...
+ Nu știu de unde vine răspunsul ăsta, ai ciudat?
+ Înseamnă că îți vine din zona părții.
+ Dacă ai senzația că ai fi anticipat acel răspuns, ești în m
+intea rațională.
+ Da, primele răspunsuri... de aia se pun multe.
+ Că la un moment dat, așa e, foarte bine ai punctat,
+ primele răspunsuri le vei da din mintea rațională, că sunt
+em, intrăm în exercițiu cu mintea rațională.
+ Pe măsură ce mă duc mai în profundzime,
+ încep să mă surprind răspunsurile.
+ Încep să le dau din ce în ce mai greu.
+ Dar nu eu le dau, le aștept.
+ Și atenție, senzația aia, băi, aștept.
+ Mare grijă.
+ Nu o să se aud o...
+ Cum să zic, o voce care vă zice,
+ ci ți vine un gând.
+ Apare un gând.
+ ca răspuns.
+ Unii zic, ba, dar n-am auzit nicio voce.
+ I zic, foarte bine.
+ E în regulă, ești sănătos dacă nu ai auzit nicio voce.
+ Orice se poate, recunosc.
+ Da, nu știu cine m-a ridicat se mâna,
+ mai avem un pic și început.
+ Când vorbesc cu partea, ca explorator,
+ când primesc întrebarea cealceva,
+ ți-ai mai putea dorit în afara de...
+ Am în minte și problema...
+ Cealceva este chiar mai important.
+ initiala ca sa raspund o intrebare?
+ Pe masura ce pui intrebarii o sa vezi ca
+ dispare ce era in exterior
+ si tu ramai doar cu partea.
+ Ghidul, lauzi, tot mai estompat
+ si tu esti tot mai conectat cu
+ partea aia din tine, cu interiorul tau.
+ Nu te astepta sa fie o imagine,
+ sa fie ceva concret. Este doar
+ un sentiment de interiorizare, un sentiment
+ de depărtare de exterior.
+ Adică nu încerc să o rezolv pe parte să spun
+ băi, aveai problema asta ce altceva îți mai dorești.
+ Nu.
+ Eu nu mai am...
+ Problema este doar trigger-ul care îmi declanșează procesul
+.
+ Nu mă mai interesează decât după ce trec de etapele astea.
+ Scopul problemei este să mă pună pe drumul către sine.
+ Ok? Asta-i scopul problemei.
+ Ok, bun. Hai să vedem cum facem. Ai întrebare?
+ Stai un pic să-ți aducă microfon.
+ Răspunsul părții poate apărea la un moment dat și ca
+ imagine?
+ Nu vă complicați cu așa ceva. Poate să apară ca imagine,
+ dar nu vă luați o regulă în cum apar răspunsurile părții.
+ De obicei apar ca un gând.
+ Mi-a trecut prin minte asta, de unde? Nu stiu.
+ Mă surprindă sau aș fi putut să anticipez că ăsta ar fi un
+ răspuns?
+ Asta e singura dilema.
+ E surprinzător sau nu e surprinzător?
+ Și asta puteți să vă dați seama, e pur subiectiv, e o senza
+ție.
+ sensatie, zici, băi, nu înțeleg, nu are sens, nu are niciun
+ sens, atunci e bine.
+ Dacă are sens, senzatia e că ceva nu-i ok, nu-i zici sluh
+oria.
+ El e cu areSens.ro.
+ Da, te rog.
+ S-ai spus că 99% din timp suntem irraționale, adică în
+ transă, să înțelegem.
+ Nu neapărat.
+ Noi suntem în stări diferite de transă.
+ Gândește-te că cel mai mult timp noi stăm în transă.
+ Faptul că pot să vorbesc, vorbirea este o transă.
+ Gândește-te așa, spun cuvântul iubire.
+ cel mai simplu de explicat.
+ Dacă...
+ Dacă... da...
+ Da.
+ Când nu e transă,
+ nu este transă, când ceva poate fi măsurat,
+ cântărit, pus în...
+ în ambalaj, într-o cutie.
+ Cuvântul iubire poate fi măsurat?
+ Nu.
+ Cuvântul liniște,
+ cuvântul relaxare,
+ cuvinte ca să pot să înțeleg la ce se referă cineva tre' să
+ ies din rațional. Tre' să fiu irațional
+ ca să înțelegi aceste lucruri. Înțelegi? Deci suntem în
+ transă de când schidem ochii, vâine când închidem
+ și când îi închidem.
+ Totu-i o transă.
+ Ok, dar am înțeles de la Horia că tot ce face el
+ pe scenă, mă rog, nu e întâmplător.
+ Deci, el e în irrațional
+ dacă tot ce face e dorit?
+ Nu-mi e clară întrebarea.
+ El a zis că tot ce face pe scenă nu e întâmplător.
+ El nu face nimic întâmplător. Bun, și e irrațional
+ chestia asta? Să faci lucruri neîntâmplător,
+ Adică, dacă cumva le calculezi...
+ Am înțeles.
+ Deci, dacă anticipezi un scenariu, n-ai fi intransă.
+ Asta, deci...
+ Nu.
+ Eu pot să-mi crezi un scenariu și un plan rămânând în trans
+ă.
+ N-are nicio treabă.
+ Poate să se păstreze transa irațională,
+ mergând în continuare.
+ Planificarea poate să fie irațională,
+ nu neapărat rațională.
+ A fi rațional înseamnă doar a alege un anumit sistem de
+ referință.
+ Dacă eu schimb sistemul de referință, pare că s-a rupt raț
+ionalitatea din primul sistem, dar s-a mutat în al doilea
+ sistem.
+ Nu e relevant pentru ce facem noi aici.
+ La sos.
+ Aș deschide prea largă paranteza ca să ne întoarcem acolo.
+ Bun, ce vrecomand să faceți?
+ Da, te rog, e întrebare despre ce facem.
+ Da, scuze, vreau doar să mă asig...
+ Aici scrie Stări Esențiale și Resurse.
+ Nu doar să mă asigur, Resursele sunt...
+ Înainte de etapa aia, la finalul capitolului anterior, la
+ ce capitolul e asta?
+ La 5, parcă.
+ Deci unde scrie de resurse? Zime-mi unde ca să caute și co
+legii tăi.
+ Înainte de a începe secvența respectivă, ați primit...
+ Și la 3.
+ Vezi că s-au schimbat și ești încă cu cel vechi.
+ Și la 3 și la 5.
+ Unde scrie resursele alea suplimentare, poți să faci așa.
+ Poți să îl întrebi pe explorator la începutul procesului să
+-i zici
+ La un moment dat, poți să-ți adaug niște resurse supliment
+are pe lângă starea esențială.
+ Ce ai vrea să-ți dau comandă când ești în trans să activezi
+?
+ Și o să zică relaxare.
+ sau o să zică încredere în mine,
+ sau o să zică mai multă voință.
+ Perfect! Și atunci tu îți notezi ăstea trei
+ și când ajunge acolo,
+ pe lângă starea esențială,
+ zici și resursele ăstea.
+ Și ai dat o comandă
+ de activare subconștientă
+ și a acestor resurse.
+ Înainte de a începe.
+ Acum, când îți elegi colegul
+ și zici, băi, tu ce ai mai vrea
+ ce mai vrea pe lângă starea esintială?
+ Aș vrea mai mulți bani,
+ aș vrea mai multe...
+ nu știu, să am
+ mușchi ca Van Dam,
+ abar nu am ce.
+ Și omul zice
+ ce resurse vrea și tu
+ ți-le notezi. Și când ajungi cu scriptul
+ unde zice acolo, starea esintială
+ și niște resurse, îi zice acele resurse.
+ Ok? V-a mintez la practitioneră
+ că ați făcut un exercițiu care
+ care se chema insula de transă.
+ Și acolo ce făceai la început?
+ Vorbeai cu colegul și ziceai,
+ ba, ce vrei să-ți zic când ești în transă?
+ Vreau să-mi zici că sunt un om mai cald,
+ mai relaxat, mai nu știu ce.
+ Și atunci îi ziceai acele resurse
+ când era paragraful specific pentru asta.
+ E același lucru și aici.
+ Da.
+ Acum vrem să ajungem și la elementele logistice.
+ Bănuiesc ar fi util scopurile la început pe care le scoatem
+, ca să zic așa, de la explorator,
+ prespun să le notăm pe o foaie curată, nu să fie ordine, să
+ le avem ordonat.
+ Da, da. Notați-l unu sub altul, cu număr, 1, 2, 3, 4, 5, ca
+ după aia să nu mai... să ziceți, bă, ok, acum de unde încep
+, știi?
+ Și le notați într-o listă. Ideal să aveți spațiu pentru că
+ poate mai e încă o parte și mai trebuie să notați partea 1.
+ partea 2 are scopurile astea, partea 3 are scopuri, partea
+ 16 are scopuri.
+ Da, ziceți, mai aduceți în foi!
+ Ok, da, trebuie.
+ Resurse, că bani. Dar subconștientu înțelege bani?
+ sau există altă resursă în așa fel încât subconștientul să
+ înțeleagă asta, cum ar fi, nu știu, siguranță economică?
+ Mergi cu bani.
+ Da? Ok.
+ Vă complicați prea mult. Nivelul de Master NLP implică flex
+ibilitate.
+ Ivan a mers?
+ Reiau bucata aia, o zic altfel, sa vad daca functioneaza.
+ Il intre pe explorator.
+ Ai ajuns? Te-e ok asa? A dat bine?
+ Nu, nu e nimic, mai facem.
+ Pai cum? Ca nu scrii? Nu e nicio problema, suntem Master in
+ LP.
+ Intaieti? Deci dati voie sa nu functioneze din prima.
+ Dă-ți voie să nu fii perfect din prima.
+ Până și în NLP-ei crea niște standarde pentru tine
+ și vrei să fie din prima atât de sus,
+ dă-le încolo.
+ Fii atent.
+ Regulă pentru tot grupul.
+ Toată lumea o să greșească.
+ Dacă cumva nu greșești,
+ mâine nu mai ai ce căuta aici.
+ Neapărat vreau să greșești.
+ Măcar una din replicile de acolo de pe voia e vreau să fie
+ greșite.
+ Mai multe, câte vrei tu.
+ Bine.
+ De ce?
+ De ce?
+ Nu-ți dai seama că, de fapt, lucrând cu subconștientul, or
+ice greșeală poate să nu fie o greșeală?
+ Când eu evaluez greșelile, nu cumva le evaluez din ala 1%
+ rațional?
+ Bun, ce vreau să faceți? O să vă împărțiți doi câte doi.
+ Dacă vei ați adus ceva pe care să stați, atentie, nu stați
+ întiniși, da?
+ Deci, v-am zis de ieri, stați rezemați de ceva, cu...
+ Nu știu, să zicem că stau rezemați de zid. Așa am chef, st
+au rezemați de zid.
+ Pui picioarele în față, sau pui stai turcește. Dar, dar,
+ Recomandarea mea este să-ți găsești acea poziție care ție
+ comodă pentru că o să-ți tai ceva timp în poziția aia.
+ Adică trebuie să nu ajungi să ți... nu știu, să te doară
+ coloana, să ți amorțească picioarele.
+ Ce faci dacă ți-a amorțit piciorul?
+ Îl tai, că nu poți să ieși din exercițiu!
+ Nu?
+ Te miști! Ce să faci?
+ Păi da, dar ies din trănsă.
+ Intri iar!
+ Nu se întâmplă nimic!
+ Flexibilitate!
+ Flexibilitate, ăsta-i cuvântul.
+ Tu, ca explorator, doar atât am rugămintea la tine.
+ Asigură-te că tu ești responsabil de procesul tău.
+ Spune Ghidului, încă nu mă simt destul de profund în trănsă
+,
+ mai dăm timp, mai spune-mi o poveste,
+ zic, cântă-mi un...
+ Cânteci el din ala de leagă, în ceva, fă-mi ceva să intru
+ în trănsă.
+ Dar tu ești responsabil de cea ție se întâmplă.
+ Ghidul este doar foaia ta vorbitoare.
+ S-ai făcut treaba bine, dacă a dormit.
+ Nu, nu, nu. Lasă-mi arga simt.
+ Dacă îți cere ajutorul, da, e posibil să fie într-o transă.
+ Dacă adoarme, îl atingi ușor pe umăr și îi spui,
+ vrei să schimbi poziția, vrei să te ridici un pic, să ieși
+ din starea asta,
+ ai nevoie de altceva,
+ Vrei să facem o mică pauză?
+ Ok?
+ Oameni buni, scopul este să derulezi procesul.
+ Că nu este lin,
+ fără nicio denivelare, nu contează.
+ Scopul este să duci procesul pas cu pas, până la cap.
+ Ok.
+ Am senzatia că v-am dat prea multe detalii.
+ Da, deci n-are sens.
+ Mai bine îl faceți și îl discutăm după aia.
+ Ok?
+ Bun, doi câte doi începeți...
+ rugămintea este să fie liniște.
+ Adică când vorbești cu exploratorul tău, în șoaptă îi spui
+ către ureche.
+ Da?