nlp-master/transcripts/Audio Master 2025 M2 Z1A.txt

 Muzica
 Bună dimineața!
 Modul 2
 Master NLP practic, și ne rămânc, ca să știm despre ce vorb
im.
 Modul 2 MasterNLP,
 știm deja cine a fost cu minte,
 că era să jupă dinția din aur.
 De aceea nu știa de ce am primit nimic.
 N-am alnecat așa în viața mea.
 Da.
 Da, mulțumesc.
 Îți dai seama, n-am picat în dințe.
 Am alnecat, eu am alnecat ultimoară,
 mai puțin,
 Un pic puțin dramatic la termale acum vreo 14 luni, 5 luni,
 nu mai știu.
 Și atunci eram doar în papuci și în slip, fix cum vrei să-
ți rupe dinții, știi?
 Dacă vine salvarea să te ia, să nu taie mult dă pe tine, ș
tiți? Că să taie.
 Eu eram în slip și în papuci, m-am dus topogan.
 Da, să întâmplă, pățăște.
 Dar știu să pică, asta e important.
 de giugiți s-au ajutat că știu să pic.
 Ori mă duc în genunchi, ori mă duc pe lateral,
 mă duc în cap.
 Știi, adică...
 Cum sunteți voi, dragilor?
 Cum?
 Să zice că mă-nstor?
 Aha!
 Cam târziu, adică...
 Musulmanu sunt să mă iau...
 Sau cum?
 Pici-cloșcă, da.
 Ha-ha! Râdeți voi, da!
 Știți că mă e cu karma și cu proiectia asta,
 nu știm...
 Eu, de câte ori fac mișto de cineva...
 Pățesc...
 Așa că eu zic să râdeți în gând.
 Neața, dragilor, cum sunteți?
 Bine.
 Bine.
 Ce vă face să reveniți la modul 2?
 Nu v-ați sătura de 9 luni deja?
 Mă știu că nu mai știu de cât suntem.
 Nici nu mai știu de cât suntem.
 Unul este de nuiaua.
 Ați venit pentru nuia.
 Da, nuiaua și aia sunt din partea colegilor mei.
 Ei s-au gândit la voi ca un gest simbolic, da, dați-le un g
ând bun.
 Și mie ne-au pus o nuia acolo, merit probabil.
 Da. Sunt curios ce din modul 1 ați testat, integrat, ver
ificat sau vis-a confirmat până acum, de master vorbim.
 Ca a fost intens. Da, Cristina, mă miră, cum, de ce nu...
 fix nu tură, zic logică, turiți-vă, da.
 Da, dragia mea, cum a fost? Te rog, microfonul, multumesc,
 Daurentiu.
 Pai pentru mine personal n-a fost asa nimic foarte nou sub
 soare.
 Sigur.
 Totodata a fost nou pentru ca tu prezinti dintr-o alta
 paradima.
 Asa e.
 Ceea ce e foarte fain.
 Ce am testat eu si m-ai testat semn dar iarasi acum am
 perceput ca o chestie noua, exerciti-o la coglinda.
 Hmm.
 Da.
 Cine n-a mai testat mana sus, cine l-a facut pe ala?
 Ok, curajos.
 Dar l-am testat așa obsesiv.
 Mi-am făcut program în fiecare seară, câte 20 de minute.
 Am renunțat la exercițiile fatici pentru asta.
 Da, 20-30.
 Păi, las să face 40-50 minute, o oră minim.
 Da, nu.
 De sesiune.
 Ca să oprească să aibă mintea logică, nu glumeasc,
 timp să se plictisească.
 Cât timp tu ai puțin timp și zici, păi, 10 minute și încep
 să numeru, 1, 2, 3,
 e ca și cum... ea, mă spăl pe dinții.
 Că se oprește, că în general îl fac după meditație și sunt
 cumva liniștită.
 Ok.
 Dar anyway, a fost...
 Și cum a fost că l-ai făcut?
 La început, primele, nu știu, cinci-șase ore a fost foarte
 creepy.
 Creepy, creepy...
 Mhm, mhm, mhm, mhm.
 Ați observat orice...
 Așa de creepy, mă dormam cu lumina aprinsă, mă rog, aveam o
 surță de lumina, deci mă căcam pe mine.
 Da, da, da.
 Mi-amintam de fața mea, știi?
 Da, la început așa e.
 Da, dupa care am inceput sa devin mai dragala asa, stii?
 Am inceput sa ma obisnui ascult.
 Ce ai observat dupa ce ai inceput sa il faci?
 La o saptamana, doua dupa, poate?
 Daca ai observat?
 Stii ce am observat? Pentru mine ala a fost un barometru
 si m-am raportat la un rezultat concret.
 Am reusit, la 50 de ani, sa nu mai dorm cu lumina aprinsa,
 cu o sursa de lumina, undeva.
 Asta o aveai dinainte?
 Da, o aveam si dinainte, desi mai facuse.
 Am mai avut o serie cu exercitiu asta.
 Acum ti-am zis, am facut asa cu o abstinentă.
 M-am tinut de el.
 Chiestia asta am observat o concret.
 Rezna, ca e parca era mai dragalasa in oglinda, ta ta ta.
 Asta nu se pun.
 Pai nu se pune, ca m-am gandit, ba, e si autosugestia.
 Ai da-o incolo cat sa ma vad in aspa.
 Asta e teatru, adica ai inceput sa te vezi mai frumos pe t
ine? Tu pe tine?
 Mai frumoasa? Mai frumos?
 Nu, eu mă văd frumoasă oricum, dar în imaginea aia...
 Nu mă refer fizic.
 În imaginea aia din oglindă, exact.
 Ceea ce vedeam urât, nu știu dacă nu mai era urât,
 dar începe să văd frumusețea inclusiv în partea aia.
 Cumva cam ăsta a fost fenomenul.
 Nu pot să zică partea aia...
 Dar la-i trecu la banale în care a devenit frumasă.
 La-i trecu la banale.
 Ați zis atât? Mi-a vorbit despre faptul că am început să se
 vadă ea pe ea mai frumos
 sau să vadă frumusețea și din Coronoglinda
 Ca și cum e ce. Am încat o ciorbă.
 Ce-i mare...
 M-am obișnuit cu estetică aurât.
 Dar nu vorbeți de estetică.
 Nu vorbeți de estetică.
 Metaforic.
 Ah, ok.
 Estetică aurât.
 Păi cu atât mai mult, dacă te-ai obișnuit cu estetică aurât
ului, cum spui tu,
 în momentul în care începi să te vezi diferit în bine ar
 trebui să fie diferență mare.
 Și tu ai trecut-o la banal.
 Da, m-am bucurat, I mean.
 Eu auzit bucuria din voce?
 Da, m-am bucurat.
 Ok, nu, nu, nu, doar subliniez.
 Ce vreau sa subliniez?
 Este ca avem tendinta atunci cand...
 si nu vorbesc de tine, vorbesc acum la modul general.
 Cand facem schimbari sau apar schimbari sau provocam schimb
ari sau observam schimbari,
 în bine, pe care, poate, ne-am dorit mult timp înainte sau
 pe care alții, poate și îi doresc foarte mult și noi le ave
m, dar nu le apreciem, să le minimizăm.
 Adică, uite, frate-n ce îmi spui tu, am început să mă văd
 mai frumos pe mine în oglindă. Ce mare lucru.
 Da, mă, Hori, acesta vine cu ragila copilăriei mele pe care
 mi-au făcut ta, maică mea care zicea, când ei 10 e normal,
 ce big deal.
 Da, da, da, da, da, atenții, Chris, Chris.
 De aia o leg.
 Adică da...
 Nu, nu mi-u justifica.
 Eu doar subliniez, că mi-ai zis așa, am început să văd mai
 frumos în oglindă, nu ne refil la estetică,
 și mi-ai trecut-o ca și cum e ceva banal să văd ceva frumos
 în oglindă.
 Ceea ce nu e banal, asta în ce să spun.
 E foarte bine, este excelent, e fantastic.
 Uau, aplaudați-mă că nu e banal.
 Aplaudati-va, Crist, mă rog!
 Mulțumesc!
 Mulțumesc!
 Gândește-ți și gândiți-vă câția ani de zile
 petrecem
 criticând
 orice fel
 de neplăcut
 în oglinda în care ne privim noi pe noi.
 Și nu mă refer doar la estetică.
 Cu estetică începem.
 Că nu îți dă părul, că ochiul, nu știu cum,
 că riducă.
 Mă refer la a admira persoana pe care o vezi în oglindă, nu
 fizicul.
 La fizic e ușor și cunosc din... și acum mulți o să știți
 la ce mă refer, nu o să dau nume,
 sunt foarte multe persoane care arată estetic impecabil și
 totuși când se uită în oglindă vădurât.
 Da sau nu? Deci nu la estetic mă refer, nu despre asta vor
besc.
 Și sunt oameni care sunt estetic gogoașă și când se uită în
 oglindă fac...
 Ești gurătă de gol. Da sau nu?
 Care e mai câștigat?
 Altul?
 Gocoș.
 Pentru că ala e mai sănătoas la cap.
 Ală e mai... un păcat cu el în sus.
 Ală e mai liniștit, doarme mai bine, are stima de sine mai
 ridicată.
 Nu e vorba de estetic.
 Este extrem de important să înne obișnuiți să antrenăm
 și să antrenează. Da, neceste să și vindecăm
 ceva, neceste să și deblocăm ceva,
 Necestă să și schimbăm un ghiu din care privim,
 dar e foarte valoros, și v-am spus de la practiciner-a asta
,
 să ne antrenăm să vedem în oglindă
 suntem la Master, îmi permit.
 Frumosul Dumnezeu este din noi.
 Esența care e acolo frumoasă, care a existat înainte ca, nu
 știu, de dinozauri.
 Pentru că literalmente, fizic, biologic, neurochimic, ce v
reți voi în noi,
 Suntem compuși din elemente care au existat de miliarde de
 ani înainte ca noi să existăm în concept.
 Literalmente praf de stele.
 To' ce avem în noi, de la magneziu, fier, plumb, cuplu, or
ice avem, că nu mă price, vine de sus.
 Vine din diverse compuși care au coborât pe planetă.
 Și noi nu înțelegem asta. Ne purtăm ca și cum stă părul B
inează, deci merit s-am auzit proast.
 Nu, e exact opusul.
 Vă spun eu, în apracticii și înărimii de avion, merităm și
 meritați să fiți feliciți, împâniți, împăcați, liniștiți și
 mândrică doar că respirați.
 Atât nu mă interesează nici contul bancar, nici statut
 social, nici titlu, absolut toti.
 Asta e frumosul la care ma refer din oameni pe care il put
em vedea in altii,
 cand ne curatam noi filtrele si incepem sa ne uitam dincolo
 de masi, dincolo de ochelari, dincolo de haine, dincolo de
 titluri,
 de la omul strazi pana la nu stiu ce vedeti vrei tu, sa-i
 vezi din spate durerea si frumusețea indiferent ce masca po
arta sau porți,
 pana la a vedea tu in tine, exact aceeasi frumusețe.
 Dar asta înseamnă să scurezi tu un pic filtrele și să scob
ori standardele.
 Pentru că noi ne judecăm pe noi de foarte multe ori cu
 standarde imposibile pe care
 altora ironic nu le-am pune.
 Ironic, nu știu câți pățiți așa, eu am pățit așa foarte
 mult timp.
 Nu judec pe alții după standardele pe care mă judec eu pe
 mine, care sunt întotdeauna cele mai înalte. Da sau nu?
 Da.
 Da, dar asta este o bișnuință.
 Este o obișnuință, este o strategie, și o să vorbim despre
 asta la modul următor, dacă nu februarie, strategii incons
ciente de a atinge rezultate.
 Absolut tot ce facem în fiecare zi, la nivel de micro
 comportamente, deci ce am făcut la practicine, la nivel
 macro.
 Acum la master o să facem la micro comportamente. De exempl
u, cum e decizia să te trezești de mineața rapid sau să dai
 znuz.
 Este o strategie mentală extrem de rapidă, prin care tu iei
 decizia asta și nu ești conștient.
 Și asta e banal, dar există strategii de genul ăsta la
 nivel de cum decid dacă mă simt iubit sau nu.
 Există o strategie în cap. Există niște factori și niște
 criterii, o să vorbim azi despre criterii,
 pe care dacă nu le bifează comportamentul altui persoană,
 eu nu mă simt iubit.
 Dacă ești ce? E decizia mea să nu mă simt iubit, nu e neub
irea lui sau ei.
 sau ei. Mai are sens? De aceea s-o obseda pana fascinatie
 de psihicul nostru.
 Si ma ocup doar cu asta momentan, asta simt eu ca imi place
 si ma implinesc, ca sunt si alte elemente, in mod evident,
 prin care noi ne diminam singur calitatea vietii.
 Prin aceste microstrategii interioare, pe care nici macar
 nu stim ca exista, noi suntem in sala, nu stiu, 70 de perso
ane, 80 de persoane, abar nu am.
 Dacă ne știu că în afară sunt 18 milionii de români,
 aproximativ, zi 16, că scoatem diaspora, care abar n-au că
 există microstrategii interioare prin care eu îmi cresc cal
itatea vieții sau nu.
 Și zic, asta-i viața, frate, sau, cea mai periculoasă vorbă
 din punctul meu de vedere, din dialogul nostru interior, ă
sta-s eu.
 Nu.
 Nu ai ce să faci. Ăsta-s...
 Bă da, sunt de acord, până la un punct că trebuie să te împ
aci, să te iubești pe tine așa cum ai tras lozu.
 Ai culoarea ochilor, nu ai ce să schimbă.
 Dar, în rest, de la psihologie, la motivație, la personal
itate, la abilități,
 tu poți să schimbi oricând prin antrenament și asumare. Ev
ident în timp.
 Dar asta inseamna ca tre' sa avem puterea sa ne observam at
unci cand rezultatul pe care il obtinem nu e cel pe care am
 putea sa il obtinem.
 Si atentie, ca aici vorbim de rezultate foarte abstracte,
 cum este ce vad in oglinda. Este ceva foarte abstract.
 Nu mai e rezultatul concret faptica comunicarii cu alta
 persoana sau a nivelului financiar.
 Un rezultat foarte abstract. Ce simt cand ma uit in oglinda
?
 E tot un rezultat.
 E ghici ce? Si in spatele acestui rezultat este o microstr
ategie in spate.
 Ce evaluez? Ce criterii?
 Ce trebuie sa fie, da, nu, in ce parametri
 ca eu sa decid ca e frumos, bine, ce vad?
 Are sens?
 Nu e o decizie de genul, azi nu imi sta bine porul, deci nu
 ma place de mine.
 Nu, e o evaluare extrem de rapida unor criterii.
 Si o sa vorbim de criterii astazi, dar vorbim in alt
 context,
 în contextul de comunicare,
 doar că aceste criterii noi le folosim ca să ne autoevaluăm
 inclusiv noi pe noi
 și sunt extrem de subiective și ghici ce ironic sunt ușor
 de schimbat.
 În momentul în care se înțelește că-s criterii, nu-s pietre
 de moară,
 sunt doar ești criterii.
 Cele mai importante din punctul meu de vedere sunt cele pe
 care decid
 dacă sunt un om valoros sau nu,
 dacă sunt iubit sau nu,
 De ce ar fi in favorea mea sa am cat mai multe criterii
 care trebuie bifate de altii in mod evident ca eu sa ma sim
t iubit?
 De ce ar fi in favorea mea?
 Ca trebuie sa faca si aia si aia si aia in ordine asta, cu
 tonul asta, cu constanta asta, nu doar o data, ca eu sa ma
 simt iubit.
 De ce e in favorea mea asta?
 De ce nu ar fi in favorea mea sa ma simt iubit rapid, usor,
 fara sa complic?
 Doar că mi-au zis o vorbă bună, mă simt iubit.
 Doar că mă curajează, mă simt iubit.
 Doar că tace și nu mă întrerupe când vede că am ceva
 important de a zis,
 chiar dacă pentru el e ceva banal, mă simt iubit. Are sens?
 De ce trebuie să fie complicată rețeta prin care eu o să aj
ung să mă simt iubit?
 Este o strategie interioră, nu e vina celui l-alt.
 Și cu cât mai mult mai multe criterii am eu,
 e doar un exemplu.
 Pentru a mă simți iubit, cu atât mai complicată
 va fi relația cu acea persoană că e de cuplu sau că e de
 familie
 și cu atât mai multă energie îi voi consuma eu lui.
 Pentru că el iar, pentru că mă iubește, ironic,
 va face tot ce poate ca să îmbifeze mie criteriile neexpr
imate,
 că eu nici măcar nu știu că le am.
 Dar el iar le învață intuitiv, pentru că chiar ne iubește.
 Și făcând munca asta de a ne bifa nouă constant criteriile,
 majoritatea se vor repoiza.
 pentru că ghişte, va aparea constant un criteriu în plus,
 asta e altă rețetă.
 Dacă le bifeți pe toate, înseamnă că-i prea ușor.
 Așa că mai adaug unul.
 Că ce? Tre' să muncești?
 Știți? Vorba e...
 Bă, are sens ajună la vă? Și este sutul ăsta de psihologie.
 Și este și inconscientă. O facem noi, noi nouă ne-o facem.
 În loc să zicem, bă, cum fac eu să ușurez
 altora procesul, dar mă face pe noi să mă simt iubit?
 De cine ar caștiga? Ambi.
 De ce să complic? De ce trebuie să fac pe ceilal să treacă
 prin furcile gaudine
 ca să ajungă să aibă onoarea să mă facă să mă simt iubit?
 I-i n-are niciun...
 Aici a făcut foarte mult rău la modul serios, vorbesc,
 și de aia, uneori dau, mai blând, mai puțin blând, în era
 romantismului.
 care a creat foarte multe standarde înalte,
 a dus mult la gândire magică de tipu' sufete pereche și mai
 știu eu ce,
 complicând rețete
 care n-au nicio legătură cu iubire, au legătură doar cu sed
ucția.
 Psihologic vorbind,
 au legătură doar cu seducția, nu cu iubire.
 Dar am ajuns să punem iubirea egal prima fază a relaționări
i.
 Deci, dacă îmi cumpără flori, nu întârzi, îmi face surprize
,
 mă deschide ușa la port, ha, bar, n-am, puneți voi acolo X,
 Mă simt iubit, it's-flash iubită.
 Nu, aia este sedus.
 Sedus, flirt, îndrăgostit, maxim.
 Și îndrăgostirea, newsflash,
 că e un subiect preferat de mine în relații de cuplu,
 nu e alegerea ta sau lui.
 Nu e alegerea ta sau lui, e alegerea sub conștientului tău,
 care recunoaște persoana cu cele mai înalte șanse
 să te facă să suferi peste 2-3 ani.
 Nu glumesc.
 Vă jur că nu glumesc.
 Asta e îndrăgostirea, nu este alegerea ta sau a lui.
 Nu vă întâlniți întâmplător,
 ci vă întâlniți pentru că aveți rândi similare
 pe care veți apăsa unul și celălalt,
 dar după ce vă puneți
 relația pe modul serios.
 La început e marketing, vorba lui...
 Bun.
 Inclusiv aici,
 Ca să vă zic sincer, dar din nou, detaliem în ianuarie sau
 în februarie,
 nu știu, în funcție de cum o să ne încadrăm cu tematica,
 oricum e parte din procesul tematică.
 Inclusiv, când vine vorba de îndrăgostire, avem strategii.
 Nu oricum ne îndrăgostim, avem criterii.
 Subconscient, evident.
 Dacă atunci X, if then, da?
 Și ne dez îndrăgostiri, maldracului de repede,
 când se încalcă un criteriu acest izaț,
 E cu disconfort, de genul, ba, parca parea altceva,
 dar daca ai facut ceva, un ceva foarte grav,
 inconteaza, barba femeie, din criterile mele interioare pe
 care tu le stii sau nu,
 pa, i s-o te manance cainii de a doua zi, tu te imortii, da
 sau nu?
 M-am refer la inceput, nu dupa 5-7 ani de relatii, dupa aia
 doare mai tare, m-am refer la inceput,
 cand mama, inoror juros cu...
 Ce vorbeste, indragostire pe bandă...
 Si face ceva, zice ceva, sau constati care voteaza cu
 Georgezcu, ha, barna, ceva,
 S-a terminat în secunda de dute și-n muri.
 Da sau nu?
 Și este instant. De ce?
 A călca pe un criteriu.
 A călca pe ce? E zis, mă, nu-ți plac pisicile?
 Bă, băiatule, eu am cinci acasă, marșna mă, și gata, nu-l
 mai iubești?
 Bă, da sau nu?
 Și din nou, știți de ce? Și asta călglu mă cu dovadă.
 Pentru că avem în creirașul nostru
 O rețetă pe care celălalt trebuie să o bifeze cap coadă
 pentru ca noi să simțim lucruri.
 De la apreciere, iubire, validare, încurajare, până la
 respect.
 Știu oameni care nu se simt respectați decât dacă, X criter
ii.
 Știți oameni de genuamă?
 Deci dacă unul ratezi, să simt ceva nu-mi place la tine.
 Nu mă simt respectat. De ce? Pentru că ai tu rețeta prea
 complicată.
 Are sens?
 Sunt oameni care nu se simt respectați dacă nu ne vorbești
 cu lumea voastră.
 De exemplu.
 Așa sunt și nu am neopor în număr rețeta lor.
 Dar vin eu și zic, mă cheamă Horia, răspund la Bă.
 Și mă simt la fel de respectat că nu contează cum îmi vorbe
ști, contează cum te comporți.
 Pă, la mine, chiterii meu.
 Are sens?
 O să vorbim despre chiterii.
 Deja am vorbit, nu mă așteptam să vine atât de rapid
 contextul,
 dar am stesizat din nou, m-a provocat crișii, mulțumesc
 pentru asta,
 pentru că avem criterii interioare,
 de multe ori, deși nu e despre asta ziua de așa și de mâine
,
 dar tot despre criterii,
 avem criterii prin care noi ne evaluăm extrem de aspru noi
 pe noi.
 Și le-am pus noi acolo, aia e...
 Adică, da, le-am și învățat, da, le-am și preluat, da, le-
am instala și alții, sunt de acord,
 dar noi avem putere asupra lor
 să flexibilizăm criteriile prin care ne evaluăm noi pe noi
 ca fiind buni, rai, meritosi, iubiti sau nu.
 Si nu tine de nimeni altcineva.
 Degeaba vine o sa-ti spun,
 ba, dar esti misto, e bine, bravo, meriti, ai reusit.
 A, nu, ca mai am pana acolo sunt oameni care vin si zic,
 ma, e dureaza un pic, nu e chiar asa usor.
 Dar de ce ar trebui sa fie greu?
 Cum? Are alte criterii, bravo.
 Si asta vreau sa notati, adica deja azi notat ca am vorbit
 despre criterii,
 dar vreau sa notati la modul ca asa ne incalzim incet incet
,
 Criteriile sunt 100% subiective.
 100% subiective.
 Și un fin comunicator nu le presupune niciodată.
 Când vorbim ziua de azi, de mâini, e mai mult despre
 comunicare.
 Bine, nu numai, dar...
 Un fin comunicator nu le presupune.
 Imediat.
 Când vorbim cu alții, mă refer.
 Deci un comunicator, asta presupune că comunici cu alții,
 nu presupune că știe criteriile celorlalți.
 ci le afla
 sau slash le eliciteaza.
 Le aduce la suprafata.
 Cum? Prim' intrebari.
 Concret, inainte sa vinzi orice,
 afla criterile prin care omul respectiv va evalua vanzarea
 pe care te vrei sa o faci.
 Dar asta e un pic mai incolo, acum a venit doar asa.
 Ca inainte sa vinzi, e nevoie sa mai faci ceva.
 Dar a venit acum, am vrut sa va notati.
 Criterile sunt subiective
 Nici odată nu ar trebui să fie presupuse, oricât de bine
 semănăm noi doi,
 nu ar trebui să presupunem că avem aceleași criterii inter
ioare.
 Nici odată.
 Și frumusețea criterilor este că atunci când cu adevărate
 concentrezi pe ele, sunt ușor de schimbat.
 Pentru că vom vedea, paranteză aici,
 că foarte multe criterii sunt rezultatul unor distorțiuni,
 generalizări sau ștergeri.
 dar noi credem în ele.
 Adică mai mult, mai puțin, mereu, întotdeauna trebuie.
 Și criteriile noastre, când sunt rezultatul filtrării,
 că despre asta este vorba în acest început de zi,
 dacă sunt rezultatul încălcării de metamodel,
 adică nu sunt foarte curate și foarte apropiate de real
itate,
 Înseamnă că noi ne bazăm pe criterii care sunt inventate,
 nu au nicio legătură cu realitatea sau sunt foarte departe
 de realitate.
 Și noi ne trăim viața pe baza lor, de la calitatea relațiil
or noastre,
 până la nivelul de fericire pe care îl simțim zi de zi.
 Sunt oameni care nu sunt fericiți decât dacă obțin avans
area în fiecare an la job.
 Inventez acum, nu știu, da?
 Bine, nu preinventez că știu cazuri reali.
 și sunt oameni care sunt fericiți doar că s-au trezit.
 Și am un zăd dormăt de seară.
 No bullshit. Nu vreau să avem de jos criterii, nu mă înțele
geți greșit.
 Dar există criterii ăsta.
 Dacă compărăm acum ca o paranteză, v-am spus, cred că e și
 la practitioner, da?
 Acum aproximativ, numai departe de 100 de ani, din momentul
 în care suntem noi în spate, da?
 Deci, numai departe de 100 ani, poate chiar mai puțini de
 100 de ani, nu sunt sigur.
 Oamenii nu-mi făceau duș, nu aveau duș în casă.
 Duș în sensul să apești pe un buton să curga pe caldă.
 Nu exista în civilizația noastră așa ceva.
 Făceai baie la copaie sau la chivetă,
 sau la...
 Și noi acum facem duș și o lași să curgă, că uiți de ea.
 Mai pui și lumânăre în căriță și mai...
 Și nu că ar fi ceva în regulă, doar că este un mega lux
 raportat la societatea anterioră.
 Și n-oare se pare ca și cum e ceva banal. Noi trăim...
 La data populatii din România, majoritatea,
 trăiește în condiții în care nici regii regii regilor din
 Egipt
 nu ar fi putut să viseze vreodată că o să le aibă la îndem
ână.
 Noi trăim în ele și suntem nefericiti în fiecare fucking zi
.
 De ce? Pentru că criteriile noastre sunt la cer.
 Când coborăm criteriile și spuneți,
 bă, comparativ cu ce mă simt eu nefericit?
 Cu ce compar ca să constat că eu nu merit să fiu fericit?
 La ce mă raportez?
 concret, metamodel style.
 Și o să vezi și o să constați că lucrurile pe care tu le
 compar sau le folosești ca și criterii să fi nefericit
 și neîmplinit și nemulțumit, dacă vrei,
 sunt extrem de subiective
 și sunt rezultatul filtrării și încălcării de metamodel, ca
 cum aș fi în practicii noi.
 Adică au fost generalizate, distorsionate, s-au șters
 informații și a ajuns o procedură.
 Dacă nu câștig X, nu sunt valoros. Să mor tu.
 Cunosc oameni care câștigă 5 ori X cât câștiești tu și sunt
 în depresie.
 sau să-ți sinuciti până avioane.
 Nu glumesc, sunt cazuri în care din nefericire au fost găsi
ți decedați până toalete și spănzurați până avioane, atentie
, și milionari.
 Sau vedete care și deja știți foarte multe, nu vreau să int
ru în...
 Ci sunt conform statutul lor public persoane foarte avute
 și care au aprecierea și adulația milioane de oameni
 și sunt în depresie și sunt nefericiți. Păi cu ce mai compă
răm atunci?
 Cu ce mai compărăm?
 Din punctul ăsta de vedere, nu glumesc, o să zic că sunt ne
bun să o exagerez,
 pentru mine criterile de a avea o viață bună sunt cele în
 care n-am grija zilei de mâine,
 literalmente de mâine, nu de peste un an, de mâine, am
 predictibilitate a unui venit pe minim 6 luni,
 Dacă nouă am o rezervă financiară de minim 6 luni un an,
 asta le-am bifat constant în ultimii 10 ani, vă jur că e
 procedura mea interioră.
 Am apa caldă, dar am făcut și fac constantul și cu apă rece
,
 deci nu ar fi un deal breaker,
 dar asta ar fi un fel de gut din afărțiul mine, apa caldă.
 Am curent
 și am unde să dorm constant confortabil.
 Deci am dormit si pe podea o aeroportului, si pe podele de
 sal de basket, si cu un fund pe scaun,
 si in multe care mi-au servit foarte bine.
 De aici incolo totul e sanatos.
 De aici incolo totul e bonus.
 Va jur, va dau cuvinte meu, absolut tot.
 Si relatia, totul e bonus.
 Nu e factor de trebuie, restul e bonus.
 Ca este si vorba aia.
 Oamenii care au multe bifate deja, își doresc foarte multe
 încă.
 Oamenii care n-au sănătate își doresc un singur lucru.
 Are sens? Să schimbă instant criteriul.
 Instantaneu, nu mai trebuie nimic, nici bursă, nici investi
ții, nici haine, nici nimic.
 Instant, s-a schimbat tot.
 Dar de ce? S-a schimbat criteriul la care teleportez.
 Are sens?
 Sigur, da, atentie!
 Aia e urmă acolo, că ne ducem în filosofia acum.
 Moartea e garantată.
 Și taxele, da.
 E, n-ai cum, e...
 Eu personal m-am apropiat foarte mult și fac asta constant
 de subiectul mortii.
 Tanatologie, cred că se numește domeniu care studiază asta.
 Cum? Nu știu, parcă așa.
 Și sunt eu sfascinat de asta, și studiez asta.
 am fost în diverse conteste pe orenajul ăla, să vreti, po
vestesc acum,
 tocmai pentru a îmi obișni psihicul cu ceva
 de care nu mă apropie eu conștien,
 m-ar putea băga în frică, panică și mai știu eu ce...
 Așa mă duc eu și mă expun subiectului, și multor experiențe
 v-am spus de care noi,
 ca să o acuma să ne apropiem,
 tocmai pentru că a psihicul meu să n-aiba asta ca...
 ca șoc sau panică, ok?
 Dar revenim.
 Criteriile noastre, interioare,
 de cele mai multe ori sunt cele care nu dau calitatea vieți
.
 Cunosc oameni, si o as cunoscu' si voi, si sunt sigur ca c
unoasteti inca, oameni extrem de simpli,
 de la tara, sa zicem, ca e de exemplu cel mai de obicei us
or,
 care n-au mare lucru la nivel de penumele lor, avutii, si
...
 și sunt foarte seninci și fericiți. Au lemne, nu au căldură
,
 pe gaz centralizat, se învălesc cu șapte plapuri în iarna,
 bă, dacă îmi vorbești cu ei, pentru ei e zi bună, doar că
 au un ceai să bea.
 Da sau nu?
 Atitudinea aia interioră e o alegere.
 Bine, la ei nu e. Ei așa au fost educați, a fost contextual
, mediu,
 nu înțelepciunea strămoșească, nu știu cum să-i spun.
 Bă, dar la noi, ăștia care trăim în secolul 21 cu AI și mai
 știu eu ce,
 care pentru ei e magie.
 Se te duci cu ei, ai luat sat sau undeva, o sa zic ca magie
 neagra.
 Sigur, iti dau foc daca le arati cum poate.
 Infine.
 Dar la noi este o alegere.
 Si alegerea este comparatia
 cu criterii
 pe care de obicei le primezi din exterior
 si internalizarea acelor criterii pentru a instabili nivel
ul meu de fericire in viata.
 Si este o alegere.
 Da, e condicionare de remediu,
 dar voi acum nu mai stai sa piloti automat.
 cel puțin ar trebui să nu mai fiți, și când zic ar trebui
 intenționat, este călcarea de metamodel,
 dar e bazat pe realitate, pentru că voi aveți deja toate un
eltele să vă contestați pilotul automat,
 să începeți să îl observați imediat rău, să observați când
 faceți ceva din obișnuință
 și să vă întrebați cât de eficient îmi este mie acest obice
i.
 Pentru că inclusiv stima de sine, de la care am plecat ca
 evaluare subiectivă,
 când mă uit în o glindă, este un obicei.
 Imediat. Este un obicei
 antrenat în ani sau zeci de ani de zile
 prin care mă compar pe mine cu standarde foarte nalte.
 Și alea sunt criterii.
 Are sens?
 Și sunt oameni care
 bă, poate s-au născut din felice cu handicap.
 sau ajuns să sufări în handicap doar de odiversuri accident
e, care fizic nu mai bifează criteriile de frumusețea est
etică.
 Bă, și se găsească unii cu alții și sunt foarte fericiți și
 să căstoreșteau copii și n-au niciun fel de problemă cu
 asta.
 Zero depresie sau stimă de sine scăzută, eu cunosc un cuplu
 așa, ambi în scaun cu rotile, extrem de fericiți.
 Bă, extrem de fericiți!
 Și cu diagnosticii grele în spate.
 Extrem de fucking fericiți și simpli și autentici și super
 selini.
 Dar noi lucrăm la diverse...
 Nu vreau să dau nume ca să nu cădă cât ceva că judec vreun
 job.
 Câștigăm o sumă de X bani, avem diverse experiențe în viață
 și tot nu suntem fericiți. Și mulțumesc.
 Pentru că criterii.
 Ne comparăm, ne judecăm și ne filtrăm viața.
 prin niște criterii pe care aici ai altă discuție. Am vor
bit la practitioner, imediat că e Robert în spate, Răzvan,
 scuze-mă, pe care le-am primit de la alții.
 De foarte multe ori criteriile prin care noi ne evaluăm
 propriu noastră viață și stimă de sine și rezultat și feric
ire și ce vreți voi, vin de la alții.
 Asta am vorbit la modul de obiective, dacă mai țineți minte
, că de foarte multe ori ne luăm obiective și standarde care
 nu sale noastre.
 Dar din nou, aveți un eltere să ieșiți de pe pilot automat.
 Scopul meu cu tot ce fac eu în activitatea mea, vorbăm
 recent cu o prietenă foarte bună,
 nu e să vă iluminez cum fac alții foarte bine la modul X, X
-Ceren, spre lumea, viața spirituală.
 Scopul meu e să vă scot după pilot automat, să vă dau un j
olt și să vă arăt că aveți de ales.
 Atât. Definitia misiuniei mele
 e să sprijin cât mai mulți oameni,
 să iasă de pe pilotul automat, să își dai seama că au de al
es
 ce aleg ei mai departe, e strig responsabilitatea lor.
 Sau a voastră.
 De aia eu sunt păcat perfect că jumate de sală de obicei în
țelege ceva,
 jumate altceva, jumate-și schimbă viața, jumate nu.
 De ce? Alegere diferite.
 Eu fac același lucru.
 A! Că cealaltă jumate de sală între gâne mele,
 deși eu aproximare nereală,
 Vine după un an, doi, trei, trei, toate, cinci și are revel
ații pe care puteți să le aibă din prima.
 E altă discuție, că se întâmplă și asta.
 Răzvan, vrei să spui ceva și apoi aia Cristina completează.
 Te-am făcut Robert, îmi cer scuze. Ai față de Robert azi.
 Am față de Robert, astia am avut față de Vasile, eu...
 Primesc, deschide.
 Bună dimineața, colegi! Răzvan Sânt sau Robert sau Vasile.
 Referitor la treaba asta cu judecata și cu viața din
 experiența mea,
 când mă compar, judec și pun presiune pe mine, că iar vin
 ratele, iar e cu iarcutare,
 Am avut o experiență ce m-a străfulgerat așa.
 Gândurile astea intru la mega și mi-am luat ce mi-am luat
 de acolo și ies.
 Și în momentul respectiv, eu, fiind în rollercoasterul ăsta
 de gânduri și chestii negative,
 ca să le zic, nu știu, negative, care pun mai mult presiune
 pe mine,
 trece până fața mea cineva în cărucior cu rotile.
 Ce mai vrem?
 Dacă eu sănătos, cu o experiență, cu know-how, cu ce am reu
șit să fac.
 Cu opțiuni.
 Cu opțiuni, cu putere de muncă, gândire liber.
 Și libertate de a regi.
 Două picioare.
 Și, varianta, am un prieten apropiat, pe care încerc să în
cerc, îmi dau silința,
 să iau ce mi se pătrivește de la el.
 Are suficienți bani, din ciclu are conturile prin Elveția,
 săția lui îi luați în Elveția.
 Respect.
 Și totuși este un om cât să poate de modest,
 cât să poate de...
 nu vrea să obțină nicio validare, nicio...
 Mhm. Asta înțeleg cine și maturitatea emoțională.
 Maturitatea emoțională, adică la modul...
 Îmi spuneți ce am fost la hotelul respectiv, am dat nu știu
 câte sute de euro sau XYZ,
 și permite 4 vacanțe în săr străine.
 Da, da.
 Și dacă-l vezi pe stradă sau dacă te-apuși...
 Nu zici că...
 ... zici, mă, e...
 ... da.
 E modelul meu, spun sincer.
 Da, da, da.
 De om prosper, e modelul meu.
 Eu am prieten, prieten, milionari,
 care arată ca așa cum se îmbracă de la SEH.
 Exact.
 Nu-i vezi. Si o sta la masa cu ei si vorbim si stim ca e
 milionar, si omul nici angajat nu zici ca e acolo.
 Si complet chill. Bine, am si prieteni milionari care e p
ateaza si cum respira, trebuie sa stii ca...
 E ce?
 Si respect sunt prietenii mei, sunt harți diferite, criter
ii diferite, dar interet ce spui.
 La modul in care mi-a dat in cap, ba, eu n-am pofte.
 Nu ai pofta de o bere, de un vin, de o...
 ...uiśchi, pizza.
 Iunc, merg la restaurant cu sotia si cu fica, nevasta mea
 asa, Montbleu or von Fleur.
 Si eu cu fata...
 ...e perfect in regule, nu e nimic gresit.
 Un om foarte ancorat in...
 ...com sa spun eu...
 ...maturitate, cum ai spus.
 Asta e un proces. Maturitatea e un proces.
 Modest.
 Da? Bravă, mă bucur.
 Modest.
 Mă bucur.
 Mersi mult, Răzvan.
 Eu mulțumesc.
 Mersi mult.
 Maturitatea emoțională pe care e personală, o urmăresc de
 foarte mulți ani, conștient, adică intențional,
 este un rezultat care mereu se îndepărtează de noi pentru
 că întotdeauna va putea fi și mai matur, și mai vindecat,
 și mai înțelept, și mai cunoscător, da?
 se îndepărtează cumva de noi constant,
 în același timp este un rezultat
 care vine numai unui proces.
 Maturitatea nu apare în urma unei decizii
 sau numai unui curs
 de o zi, sau...
 Maturitatea, și din nou,
 e ceva ce din punctul meu le duce
 la o foarte
 înaltă calitate a vieții
 interioare, asta e opinia mea personală,
 indiferent de vârstă,
 poți să ai 14 ani să fii foarte matur,
 să te maturizezi prea devreme,
 personal, eu am trecut prin procesul ăsta de maturizare pre
a devreme,
 nu regret, așa a fost viața mea, dar
 natural nu este să ne maturizăm înainte de timp, ca să zic
 așa,
 dar e tot în urmă unui proces.
 E ceva ce vă încurajez să aveți în criteriile voastre de
 evaluarea vieții voastre.
 Oare unde sunt eu pe...
 De obicei, asta nu poți să îți răspunți tu ție,
 ci doar terapeutul, psioterapeutul, poate duhovnicul, dacă
 are
 nasul bun, și sunt mulți care au nasul bun,
 și care trebuie să spună sincer, oare eu,
 în dapor, colegiile pe care eu le fac
 ca aia îți dau nivelul de maturitate,
 cam cât de maturi sunt.
 Și o să vezi, se repetă tipare,
 se repetă greșeli, se repetă pofte,
 apropo de...
 Și ce vreau să zic cu maturitatea este că,
 pe măsură ce ne maturizăm, și există
 din punctul meu de vedere, un cuvânt pe care o folosesc rar
,
 dar din nou, este la Masterial Context,
 ne creștem nivelul de conștiință,
 Și nu e ceva buruburu, ce am zis acum, că sună în diverse
 cursuri, sună... mergi pe apă.
 Nu, nivel de conștiință din punctul meu, de vedere, este o
 valoare personală.
 Tot ce vă zic, spiritualitatea, în altcefăl de formă, este
 personală.
 E trecut să treceți pe filtru meu personal ca să știți, nu
 e o carte sau nu e... e experiența mea.
 Nivel de conștiință din punctul meu, de vedere, de aia m-am
 simțit atacat de trezirea în conștiință a vrăjerii care s-a
 vândut un an de zile,
 din punctul meu de vedere, înseamnă maturitate spirituală.
 Conștiință ridicată înseamnă maturitate spirituală.
 Lipsa nevoiei de a face rău, acceptarea oamenilor care greș
esc
 știind că sunt pe drumul lor fără să o iau eu personal,
 lipsa unor pofte, să spunem așa, puierile,
 dar nu înseamnă că nu poftesc,
 ci doar că nu mai am 17 pofte pe zi de diverse lucruri ban
ale,
 asta pentru mine înseamnă maturitate și poate să ducă și aș
a o văd eu și la un nivel de conștiință mai ridicat.
 Nu cred în oameni care s-autodeclară cu un nivel de conști
ință ridicat.
 Acolo deja la mine e red flag.
 Când îmi spune cineva, hai să te conduc, să îți arăt cât de
 evoluat spiritual sunt eu,
 eu deja m-am decuplat de la orice.
 Dar e o alegere anapersonală subiectul meu.
 Ba, vreau, Chris, vrei să mai completești ceva?
 Da? E suficient? Ok.
 M-am înțeles. Vrei să zici?
 Te rog.
 Uite, referitor la criterii și ce zonii ai, că e o alegere.
 În același timp stau și mă gândesc, orice organism, dar vor
besc de al nostru,
 când ești supus în mod repetat, unui stimul dezvolță imun
itate.
 Și acum, te obișnuiești cu o treaba.
 O rezistență, o imunitate în sensul ăsta, te desensibilize
zi.
 Și asta de exemplu și cu statutul, cu partea asta, cum ai z
is mai devreme, avem atâtea și nu mai avem cu adevărare cuno
ștința aia profundă.
 Cumva devenim desensibilizați.
 Da, îți spun eu, e un termen științistic aici.
 Nu știu cum facem, pentru că da, la nivel mental, și cum sp
unea și Răzvan,
 băi se întâmplă și vezi un caz mai trist sau nu știu pe
 cineva,
 și abia atunci ai moment din asta, știi?
 Tu uraidoamne, de ce fras mă plânc că e bun?
 Da.
 Sh, sh, sh.
 Dar doar în momente din alea.
 Altfel, revenim cumva în starea...
 Care întrebarea?
 Păi a devenit parcă simmună, a devenit cumva normalizată.
 Îți spun exact, e un terme științific aici, dar zic care e
 întrebarea.
 Da, cum faci cumva sa revini mai des la, si nu doar cu,
 particular mental.
 Este foarte simplu.
 Cestea care te tine 5 minute, cat de multe.
 Este foarte simplu.
 Din punctul meu de vedere, este strategia mea personala.
 In primul rand iti raspund de ce experimentam asta, de ce
 ne invatam cu binele.
 Se numeste adaptare hedonica in psihologie.
 Adaptare hedonica, indiferent ce nivel de bine vom atinge v
reodata,
 orice nivel de bine vom atinge vreodata,
 creierul nostru, daca stam suficient de mult in acel bine,
 se va adapta lui, il va considera normal, banal, stare de b
aza.
 Si de acolo in colo vom vrea mai mult, e natural, e anat
omic, e biologic, nu e decizie, e natural.
 Ironia, stiti care este? E si o carte scrisa, cred ca, The
 Science of Happiness, nu sunt sigur,
 dar stiu sigur aceasta concluzie dintr-o carte sau dintr-un
 studiu,
 s-a constatat ca oamenii care castiga la loto sume foarte
 mari de bani,
 peste 3-4 ani de zile, nu stiu exact perioada, au un nivel
 de fericire, tineți-va bine,
 aproape egal cu al unui om care-si pierde un membru fizic,
 da?
 Da? Mană, picior, ceva nasol, care peste 3-4 ani de zile se
 obișnuiește cu asta și dacă îi compar pe amândoi la grade
 satisfacție a vieții sunt aproape egale.
 Du-te... n-ai cum? Cum? De cum? De ce adaptabilitatea cre
ierului la contextul nostru? Care e concluzia?
 Ne obișnuiim și cu binele și cu rău. Îl normalizează. Cre
ierul nostru, după un timp, prima etapa e de șoc, că ești
 din harta ta,
 Dupa aia intri negare, dupa aia intri, ba, ae, n-am ce face
, murtii, macar, ma da, adaptez,
 si dupa suficient de mult timp, il banalizez.
 E, ae, ce, ma, ce, am, nu am mai am o mana, dar am mai ala,
 ta, bea o bere.
 La modul ala, exagerez.
 Dar la modul ala, ajunge credul sa zica sa gandeasca.
 Ghiitii ce? La fel e si cu ce patim, patim, intrechidii me
le, bine in viata si frumos.
 De-aia normalizăm și banalizăm până la insatisfacție feric
irea relații.
 De-aia începem să băgăm bățul pân-gard la un moment dat, câ
nd totul merge bine.
 E prea mult bine.
 Are sună cunoscut pentru cineva sau...
 Ah, ok.
 În special femeile au zis, da, da, da, da...
 Fac asta, da, da, da...
 Sunt răutăciu.
 Bărbați, văduiați făcut acum...
 Glumesc sau nu?
 Acum știți de ce am picat, acum știți de ce am patinat.
 Revenim.
 Da, ne obișnim cu orice nivel de bine sau de rău în viață.
 Asta face neuroplastistări a creierului nostru.
 Nimeni nu rămâne în starea de șoc inițială a oricărei sch
imbări.
 Nimeni nu rămâne în acea stare de șoc inițială.
 Starea de șoc inițială este naturală pentru că este o sch
imbare prea bruscă a realității.
 Prea bruscă.
 În momentul în care realitatea aceea devine imediat, devine
 constantă, adică nu mai revine ca la început.
 Procesul nostru psihic, avem o minte atât de puternică, at
ât de flexibilă și atât de maleabilă,
 dar noi nu știm să o folosim în favorea noastră, mintea no
astră normalizează.
 Atât binele cât și mai puțin binele.
 De aia oameni care din nou trec prin accidente, ajung sa a
ibă un handicap,
 doamne, frecezi, pierd un membru de mana, efectiv sau,
 si-mi pare rau ca trebuie sa zic asta, dar nu vreau sa iti
 gandoresc pe nimeni,
 doar e parce parte din procesul realitatii, pierdem un mem
bru de familie,
 la un moment dat, in timp, in mod evident nu imediat, minte
a noastra se impaca cu asta.
 Si ajungem sa ne revenim.
 Nu înseamnă că nu mai doare pierderea,
 sau că nu mai ne îndor de ce s-a întâmplat,
 dar ajungem să reatingem un nivel de satisfacție a vieții,
 funcțională, nu vei fi cea mai fericită om din Univers,
 dar vei fi funcțional și vei putea aduce o viață funcțional
ă și cu satisfacții,
 chiar dacă ai trecut prin iad.
 Ghiște ce? La fel și dacă câștiești la lotul.
 sau devii vedeta, sau eu stiu ce iti doresti tu,
 vei ajunge dupa suficient de mult timp sa ai același
 fucking probleme
 si insatisfactie si frustari ca atunci cand nu aveai ce iti
 doresti.
 Da sau nu?
 Asta e puterea mintii noastre.
 In favorea si in defavorea noastra.
 De aia eu sunt fanul folosirii mintii noastre in mod intent
ionat si constient.
 Pentru ca daca ma las pe pilotul automat,
 o sa castig la loto si o sa ma obisnuiesc cu asta
 și o să fiu nefericit.
 O să am un nivel de trai peste ce au avut părinții sau neam
urile din neamurile mele vreodată,
 în veci puru și not, o să fiu mulțumit.
 O să trăiesc într-o țară super sigură, raportat la altele,
 cum e România,
 și tot o să fiu mulțumit și o să înjur traficul din Bucureș
ti și mai știu eu ce,
 pentru că, hey, nu e perfect.
 Da, da-i aduce în São Paulo sau în Rio de Janeiro
 sau, nu știu, alte țări frumoase de care ai auzit,
 să vezi grade infracționalitate de...
 zici că-i junglă urbană la propriu.
 Nu știu dacă știați, Brazile este un stat extrem de peric
ulos.
 Și să vezi acolo ce înseamnă capitală periculoasă,
 că să primb armata păstrăză la propriu.
 Dar noi, București, tu m-am suturat,
 da, într-adevar, se poate și mai bine, suntem de acord.
 Nu veniți la Cluj.
 Nu, că au crescut deja chirile de 5 ani, de când stau eu ac
olo, de 6 ani.
 Ia-te-n ce-ti va la ea, stai ca...
 Da, glumim.
 Bun, Miha vrei sa spui ceva, te rog.
 Uite aici, multumesc Andrei.
 Am avut oportunitatea cu doua saptamani.
 Funcționează?
 Da.
 De a participa la o întâlnire a Asociatie Oameni Buni din T
ârgu Mureș,
 Asociația oamenilor pacienților oncologici.
 Și a fost o revelație.
 Oameni cu diagnostic, tocmai primit, oameni în remisie, oam
eni în tratament,
 e o altă lume.
 Deci, e categoric și au schimbat criteriile la momentul afl
ării diagnosticului, implicit și viața.
 Se bucură de viață, sunt mult mai vesel decât noi ceilalți,
 care avem de toate.
 Mă refer din punct de vedere la sănătate, că dacă nu ai săn
ătate, poți să ai tot ce vrei.
 Și, repet, e o altă lume. Întrebarea mea este cum poți să
 schimbi criteriile doar ieșinde pe pilot automat și const?
 E obligatoriu primul pas.
 Si a iesit pe pilotul automat, inseamna, din punctul meu de
 ori, va reamintesc,
 a observa pentru prima oara, inainte sa faci orice, doar a
 observa ce fac.
 Va ziceam la practicii si la un an inceput de calatorie,
 inainte sa schimbi orice in viata tau, observa.
 Tineți minte?
 Ca ma zic, nu pun expressione pe voi sa schimbati nimic.
 Ba, nimic! Doar observa.
 In timp de o luna, dati un termen,
 observa ce faci.
 ce gândești, ce spui, pe ce ton, ce repeti,
 ce nu-ți convine în un moment constant.
 Abia după ce observi, poți să ieși de pe pilotul automat,
 ironia este că simpla observare te scoate de pe pilotul
 automat.
 Numai asta nu v-am zis eu atunci.
 Doar atitudina de observator te scoate instantaneu.
 Tu din momentul în care te-ai întrebat, oare ce am făcut eu
 acum,
 ai tu ieșit de pe pilotul automat.
 Fără să mai faci altceva, fără să schimbi.
 Doar întrebându-te ce am făcut eu acum, sau ce era să fac,
 sau ce îmi vine să spun și n-o să spun că nu-i corect, că
 am înțeles acum că nu-i bine,
 ăla imediat este pilot automat scurt circulitat.
 Abia după ce obcepsi, obțervi, ieși de pilot automat,
 poți să faci ceva diferit și în cazul criteriilor,
 când întrebăra ta este excelentă,
 cum fac să-mi reevaluiezi criteriile până să ajung doamnei
 fărește acolo,
 este să vorbești des cu tine,
 ideal înscris este recomandarea mea, ca să-ți rămână ist
oric,
 Și mai bine ar fi cu un terapeut ideal, pentru că, teoretic
, nu toți nu mereu, dar unii terapeuti ține o evoluție,
 și eu fac asta cu clienții mei, nu mereu, depinde de subie
ct, în care după patru, cinci, șase ședințe, îi confront cu
 prima ședință.
 Și zic, mai țin minte aici când am... uite ce mi-ai zis, și
 eu îmi notez chestii. Sau le țin minte pur și simplu, că a
ia e meseria.
 și terapeutii la fel.
 Și când te confrunți un terapeut sau un ghid
 cu ceea ce tu spuneai că vrei și evoluai după niște criter
ii,
 acum 4, 5, 6, 1 în an,
 îți stă mintea când vezi cât ai evoluat
 sau ce-i schimbat.
 Dar asta din nou, e o variantă terapeutul, dacă nu un scris
,
 dacă nu, o să râdeți, dar eu chiar vorbesc serios,
 cu C-GPT,
 nu glumesc, eu am discuții cu GPT,
 a evoluat fantastic modelul de ea,
 cel puțin între două săptămâni, trei săptămâni, eu s-o obs
edat, la modul de...
 Am dat de niște chestiuțe în AI, închid, fac o paranteză,
 de...
 Mi-a stat sufletul în mine, de că eram în vacanță, și vin d
intr-o vacanță activă,
 cu soția mea nu pot să ai vacanță, odihnitoare, activă, fr
umoasă de altfel, dar nu odihnitoare,
 unde eu mă trezeam dimineața să lucrez și treia să lucrez
 două ore, din două ore, o oră jumate, documentam AI-ul.
 și mă jucam cu niște unelte.
 E doamne fericite ce se întâmplă.
 În sensul foarte bun. Închidem paranteză.
 Deci, și varianta asta o recomand, pentru cei care nu recom
and atenție de pendența de AI
 sau nu mă mai duc la terapeut, că vorbesc cu GPT-ul, nu, a
ia deja e periculos,
 dar recomand varianta de... joacă-te un pic cu GPT-ul.
 Al meu, cel puțin, am un proiect în care am dat un prompt
 de genul
 joacă rolul unui psiholog clinician și psioterapeut cu
 foarte mare experiență,
 abilități, înțelepciune și maturitate personală, nu doar c
unoșințe de tip studii și rahat,
 și te rog sublinează orice fel de bias cognitiv se sizeze
 la mine,
 chiar dacă nu-mi convine, nu te purta acum nu și învață-mă,
 nu mă proteja."
 Și încep să-i dau de alea, dar îl învăț la modul greu, să-i
 dau...
 Bă, îmi stă mintea ce răspunsul îmi dă.
 Pentru că, apropo de asta, AI-ul va răspunde întotdeauna
 cel întrebi.
 Dacă tu îl întrebi ceva vag și imprecis, răspunsul va fi
 vag și imprecis,
 plus că are un bias cognitiv, nu știu de ce vă zic de aia
 acum, dar mi pare să fie important,
 va căuta să te mulțumească și să te flateze dacă tu nu îi
 spui să nu facă asta.
 Deci dacă tu îi spui nu face asta, răspunsurile lui se sch
imbă.
 Apropo, închid parantele. Deci, inclusiv cu GPT, da? Mergem
 mai departe.
 Ca să-ți răspund, Mirela, t-am văzut.
 Ca să-ți răspund la cum faci.
 Evaluându-ți constant criteriile observându-le la început,
 evaluându-le și punându-le sub metamodel. De unde știu eu
 că e așa?
 De ce e obligatoriu să fie asta ca să simt asta?
 Dar sunt oameni care au alte criterii? Da. Care sunt?
 Discuții de genul ăsta, autocouching, din nou, ideal ar fi
 și cu un terapeut lângă tine,
 vor duce la un moment dat, o să răspund și Cristina iar ce
va, că am uitat să-i dau a doua partea răspunsului,
 te vor pune la un moment dat în postura în care, din nou,
 cu o antrenamentă în timp,
 să decizi prin ce criterii vrei să evaluezi o experiență.
 Și vei vedea că ai un criteriu sau l-ai păstăl al tău. Ce v
reau acum?
 Vreau să obțin asta sau asta, dacă vreau să obțin asta, să
 schimbă criteriile.
 Se schimbă cu ce compar.
 Zic un exemplu.
 Masa de Crăciun.
 Sau de Sărbătore.
 Bă, nu știu cum e pentru voi, dar pentru unii oameni care
 au
 faminii mai mult de 3 inși,
 de la 3 în sus apar provocări, deși și la 3 provocatore,
 apar scântei, că vine fiecare, cu figura lui, cu obosea la
 lui,
 cu extenuarea lui, cu vârsta lui, cu harta lui, cu nevoia
 lui,
 Unu are nevoie de atenție, în sfârșit are familie aproape,
 și acum trebuie să zică tot ce n-a zis un an de zile.
 Ălea ți-i sun rupt în gură după servici, n-au chef să asc
ultă nimic,
 mai lasă-mă dracu' le că vreau să dorm, și apar nevoi difer
ite, să nu-i acunosc.
 E, o astfel de întâlnire o poți evalua din diverse criterii
.
 Poți să ai criteriu de, bă, ce bine că i-am în viața mea, a
șa cum sunt ei,
 și să te aștepți la diverse scântei care să te amuze, pe
 mine m-amuză că le anticipez,
 Sau, bă, frate, iar mâncați, aș gura ta,
 dar în fiecare an fătui, morți ei, facem aceleași raha, tu
 zgâtul meu,
 care mai face vreodată o sărbătoria nefătătătătătătătătătăt
ătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătăt
ătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătăt
ătătă
 care mai face vreodata o străbătorie neferioasă,
 e un alt criteriu.
 Da sau nu?
 Corect.
 Dar al al poți ajunge, prin antrenament,
 să-l decizi conștient.
 Cu ce compar?
 La ce te raportezi?
 Eu mă duc în direcția unu cât pot de des.
 Oriunde sunt, chiar dacă nu e străbătorile cum aveai o nevo
ie,
 e o nevoia mea personală, dar o știți,
 eu să dorm, să citez și să mă las în pace.
 Punct.
 Eu sunt cel mai fericit.
 Vă jur, aia e la mine, este criteriile mele personal.
 Bă, dacă sunt cu AMA-i sau sunt cu SOKRI-i
 sau sunt cu nepoțelul, sau cu... Mi se schimbă criteriile,
 dar le aleg eu.
 Pot să mă duc în cuotimea să zic, frate, eu am încetat-o
 tot anul, am închest în un joc cu Rubic și cu Lego, dă, du
ce-te mai în...
 Nu, mă bucură, zic, bă, ce bine că sunt important pentru un
 sufățel de 5 ani.
 Are sens? E un alt criteriu.
 Și este intenționat asumat ales.
 Să schimbă experiența,
 dar este alegere intenționată doar după ce încep să le
 observ pe alea pe care le-ai setate programat automat.
 Adică după ce le subliniz, bă, care sunt alea lemele din of
iciu?
 Abia după aia pot să le schimbe.
 Perfect. Mersi.
 Mersi și eu. Imediat Mirela, vin către tine că vreau să zic
 ceva cu Tristina-i.
 Și înainte de asta să mai completăști ceva la Mihaela, tot
 pentru voi.
 În momentul în care devin conștient de importanța criteriil
or prin care evaluez o comunicare,
 o situatie, un nivel de viață,
 mi se schimbă atitudinea față de acel ceva.
 Mi se schimbă atitudinea față de ceva în funcție de criteri
ile prin care evaluez ceva-ul.
 Criteriile vor schimba unghiul.
 Criteriile prin care ma raportez la o situatie vor schimba
 unchiul din care ma raportez la situatie.
 Fara dubiu, se va schimba, dar se va schimba automat.
 Deci pot sa recadrez, e o varianta, la practitioner, sau
 pot sa schimb criteriile pe care le considera relevante
 prin care evaluezi experientia
 si se schimba automat sa intampla recadrarea.
 Ca o consecinata. Are sens.
 Asta a raportat de ce am vorbit cu Mihai.
 Atunci, atitudinea față de sănătate, de exemplu, atunci câ
nd nu ai provocări, poți să-ți-o schimbi,
 evaluându-ți constant criteriile prin care tu te raportezi
 la sănătatea ta.
 Și sunt oameni care fac tot felul de nasoale cu propria săn
ătatea și propriul lor corp,
 pe principiu automatizat, că n-are bos ce să mi se întâmple
, că am gena bună,
 sau lasă că am abonament medical, am ales-o și pe asta,
 sau poți să-ți spui mai bine, previn decât să trag.
 Și e alt criteriu.
 Da sau nu?
 Bun. Chris, mai trebuie sa iti raspund ceva de-a-n scaf
 acum la ce ma referam?
 Inverisem mai devreme si vreau sa cum?
 Inceputi sa iti intrebam ca sunt doua parti.
 Ah, gata. Gata, iti multumesc.
 M-ai intrebat tu cum ajungem sa.
 Si am zis ca cuvantul stiintific este adaptare hedonica.
 Si m-ai intrebat, ok, dar cum fac sa nu mai ajung acolo?
 Multumesc frumos. Raspunsul este?
 Mai mult decat mentala.
 E extrem.
 Iti multumesc. Fii atent aici la raspuns ca am patit-o si o
 fac constant,
 si am facut-o recent acum o saptamana.
 Ti post de la bine.
 Dar intentionat.
 Ti post de la bine.
 Ti-mi pui tu un post, ca si cum ai tine post de bincare.
 Nu glumesc, e o metafora o intention.
 Nu faci dusul in lana, n-am zis asta.
 Dar buna, ironia este ca ce iti pui tu e corect structural
 si tehnic.
 Te pui tu, în mod intenționat, contextual pe perioada limit
ată, nu o lună,
 într-un mediu sau într-o situație sau într-o poziție în
 care îți va lipsi binele cu care te-ai obișnuit.
 Și vă dau un exemplu personal, că unii dintre voi știți că
 ați văzut pe Facebook,
 acum o săptămână am fost în Londra, unde am dormit la iurtă
, trei nopți sau două nopți, trei nopți, trei nopți, trei n
opți.
 Am fost in Londra unde am dormit la iurta, trei nopți, sau
 doua nopți, trei nopți, nu stiu.
 La iurta, iurta ce este? Iurta este o...
 E o ceva, nu stiu...
 E ceva in care nu bate vantul, asta e singurul beneficiu pe
 care iti-l aduci,
 si ca in rest e frigul dracului si nu ploua, da, adevarul.
 In schimb cand ploua o auzi tot, deci ploua iti ploua in u
reche aici, efectiv,
 ca avea o deia de plastic deasupra si iti ploua in ureche.
 Aveam o sobă în iurtă care era mai mult defenta, cred că
 era după vremea dacilor, îți jur.
 Deci, da, am făcut focul în ea, credzând că o să aibă vreun
 sens, în prima noapte,
 și am reușit decât să umplu iurta de fum, cam asta a fost.
 Vă jur, motivul pentru care am trebuit să deschid ușa de la
 iurtă, nu că ar fi mare diferență,
 am deschis ușa de la iurtă ca să iasă fumul și m-am pus la
 son, că nu era mare diferență, vă jur.
 Bă, știi cum simți în duș, după ce vii dintr-o experiență
 de genul ăsta?
 Cum?
 Nu, la 100-200 km de Londra. Am fost în Londra că acolo am
 aterizat.
 Dar ce-am trebuit să spun?
 M-am pus intenționat, știam condițiile, nu-i ca și când m-a
ș trăia la condiții de 5 stele și m-am dus la...
 Știam unde mă duc, știam de ce, știam toată experiența.
 Bă, când m-am întors, am stat și o noapte în Londra că am
 avut zborul a doua zi, am avut domenica seara în Londra și
 luni am zburat.
 Și m-am cazat lângă Luton, că e un hotel lângă Luton, ca să
 nu mai...
 mă rog, era de vreme dimineața, toate au zis zborul.
 Bă, știi cum iubești dușola fierbinte după ce vii după asta
?
 Știi cum? Deci zici, mulțumescu-ți, Tie Dumnezeu Sfânt, din
 toate religiile după lumea asta,
 că ai inventat apacal de boss.
 Deci jur, sau pătura, m-am băgat într-o... m-am făcut așa
 în pături și am dat-o în pături,
 Eraam cea mai fericita in momentul aleram.
 Nu-mi trebuia nimic, putai sa vii sa-mi zici
 ce vrei tu, 2 milioane de euro, nu ma ridic, men, de aici
 nu.
 Uite aici, in fofolit si Netflix, eram si cobere.
 Nu trebuie nimic.
 Nimic!
 Pentru ca mi se schimbase standardul pentru 3 zile,
 am inceput sa apreciez ceea ce in restul zilor este banal.
 Are sens?
 Iar eu va recomand asta, nu glumesc,
 va recomand imediat constanta expunere,
 prin post de bine
 la alte lucruri.
 Dar intenționat, lucrurile astea ne vor căli, vă vor căli
 până la ajunge să apreciați ce aveți în viața voastră bine
 și frumos
 fără să mai faceți efortul de...
 Da, mă, dar mie... Eu n-am aia, eu am aia l-altă.
 Nu, ia, du-te și dorm la cort, te-am zis în noiembrie,
 trei zile și o să-ți se schimbe părerile despre patul tău
 inconfortabil.
 Când mi-a zis cineva, bă, da, imediat.
 Eu am o problemă cu patul meu, că mă doare...
 Du-te menci și dorm pe pământ trei zile, să vezi cum e.
 Că au dormit strămoșii noștri de s-au plictisit mii de ani,
 zeci de mii de ani.
 Ia, dă-i tu un somnic sub un stejar în Noiembrie.
 Să vezi cum e. Are sens.
 Asta este o perspectivă stoică, ce vă zic acum, de la...
 M-am inventat TOYO, bine, de la stoici.
 Și eu o recomand. Adică eu nu sunt fanul stoicii,
 stoicii să duc până acolo în care zic,
 dacă vrei să obții, da evident, un anumit nivel de conștiin
ță și înțelepciune, zic ei,
 să-ți pui toată viața constant să refuzi orice fel de bine
 nenecesar.
 Adică să trăiești numai în penurie, numai în disconfort, să
 nu mănânci decât să nu mori.
 Știi? Eu nu sunt așa.
 Eu... scuze-mă, dar...
 Până acolo, risotă cu fructe de mare nu e...
 Acum am descoperit altul cu caracatiță, tu te dreacu', nu
 există, nu...
 Nu pot. Am fost ieri, nu știu dacă știți, în București,
 acum fac reclamă de restaurante, dar...
 N-am uitat să-i cer comisionul tu în gură.
 Nu-l halesc ca personaj, nu glumesc, vă jur, ca personaj nu
-l halesc.
 Nu am nimic cu el, aș putea avea o bără 15 cu el, lejer,
 dar nu e ni stilul meu de personaj,
 pe ăsta, cum îl cheamă, pe Scobarul.
 Bă, dar am fost la restaurant la Oyster, în piața Victoriei
,
 s-a terminat.
 Am făcut cu capul, deci am...
 Deci Oyster-ul din piața Victoriei doamne feriște la fructe
 de mare,
 Nu mai zic că am văzut, n-am luat, că am zis că pe rând.
 Friptură de crocodili și de astea, deci, știi?
 Da, n-am mâncat crocodili, dar n-am mâncat frigărui, n-am m
âncat friptură,
 dar am mâncat la oyster ieri, de-a-mi...
 Nu pot să mă zic, e excelent.
 Ce vreau să spun? Nu, eu nu sunt așa, cu...
 Mâncăm nimic un an de zile că suntem stoici.
 Du-te tu, eu nu.
 Eu sredonist,
 în același timp, tău echilibrare, da?
 Mă pun constant în medii, și mi-ar placea să o fac și o să
 o fac mai des decât am făcut în ultimii 5 ani pentru că
 pandemie
 și revenirea după pandemie, mă pun constant în medii în
 care îmi refuz binele cu care m-am obișnuit.
 Pe prea de scurte de timp. 3-5-7 zece zile, mai mult nu, că
 poate să depinde de fiecare.
 Bă, ne resetează harta. Ne resetează harta psihologică și
 criteriile, ghici ce?
 O altă variantă nu o recomand din prima, vă jur că nu o
 recomand din prima, dar este, uite, vă dau o etapă, o tre
aptă.
 Retrageri de mindfulness în tăcere completă. Adică să nu z
ici nici pâs 10 zile.
 Bă, nimic! Am fost în un astfel de ritric și vreau să mă d
uc din nou, că țin minte emoțională, am printre a emoțională
, ce am sănăt pentru mine,
 acum 6 ani aproape, deja nu vine să cred.
 Ba nu, ba da, 6 ani.
 Unde trăiasc să stau 10 zile, n-am putut să stau 10, am
 stat doar 5,
 că contextul nu-mi permitea și am anunțat că stau doar 5,
 mi s-a permis să stau doar 5,
 unde n-am scos un cuvânt timp de 5 zile,
 dar fi trebuit să stau 10,
 ba, a, n-aveam voie nici pivire eye contact,
 adică când treci până-ncă o persoană din ritrit, regula,
 e să privești în orice altă direcție sau în jos ca să nu
 comuni nici măcar non-verbal.
 Are un efect fantastic asupra mintei noastre.
 Sa nu vorbesti.
 Incet, incet, la un moment dat se deminoaza si dialogul
 mental.
 Ca tu nu vorbesti cu altii, dar in capsorul tau,
 mai ales ca nu vorbesti, esti obisuit sa vorbesti,
 stii cum e fluviul.
 Ba, dupa treia patra zi, sa faceti niste in caputa.
 Daca stai si 10 zile, nu stiu cum e, ca n-am stat, am stat
 5.
 Dar mi-a fost fantastic.
 Next level, dark retreat.
 Immediat.
 Immediat, Mirela, n-ai microfon. O secunda, o secunda, te
 rog.
 Apreciz sa ma lasi sa-ti termin ce am in despot, sa ma sum
ez.
 Dark retreat, nu recomand dark retreat-ul din prima.
 Dupa silent retreat, dark retreat, de 10 zile.
 Ghi-si ce, sa tin un legi de 45 de zile.
 In silent and dark retreat,
 in care vorbesc si eu doar ghidru, sau ghizi care-si acolo,
 unde esti blind complet.
 Ba, sa reseteaza caputul, nu stiu cum stii.
 Adica, experientea de genul asta,
 Vă recomand să le luați în calcul, evident să alegeți ghid
ul potrivit corect, verificat, da?
 Nu te duci la oricine ține de tituri acum.
 Pentru că ne ajută căpuțul.
 Asta ca să-ți răspund Cristina la cum fac să apreciezi mai
 mult că am intrat pe un mod automat,
 simplu, îl oprești robinetul de bine, intenționat.
 Du-te, ți-am spus, du-te în Guatemala și stai o lună în
 junglă și
 vină și spunem cum ți se pare apa caldă de la București
 care vine greu.
 O să zici, bine că vine, am apă, dă-te murții.
 Serios, cum?
 Du-te în Prahova. Da, am neferiște, da, du-te în Prahova.
 Exact, uite, vezi, o banalitate, o...
 Deci, un serviciu absolut banal
 pentru majoritatea populații civilizate.
 Apa cu rentă la Robinet,
 în România anului 2021,
 a dat peste cap spitale și am bolnavit oameni și 100 de mii
 de oameni.
 Pentru mine este incredibil.
 Când vine apa, zicem, ba, dar...
 și o lasă curgă, domnul Murțiech,
 o curăți aici, spăl aici.
 Vasea s-au răspun la telefonul timp ce curge.
 Păi, apa aia a fost tratată ca să curgă la tine,
 a fost între ce, până nu știu câte kilometri de țev,
 și noi o lasăm să curgă,
 să ducă așa pe...
 mă rog, am eu,
 eu scuri sipa.
 Mirela, dragă mea, te rog, acum poți să ai microfonul.
 Și îți mulțumesc pentru răbdare.
 Și o excursie
 într-o țară săracă.
 Da, același lucru are.
 Să descoperi același lucru.
 Da, același lucru are care să faci.
 Dania în Egipt și așa.
 Da, și România.
 De ce să le ducem? Dăm banii pe avion de geaba?
 Du-te la Vaslui în sus, sau pe la Galat, pe la Bârlat, pe
 acolo, pe lângă,
 sau pe fiecare județ, are...
 Da.
 Nu e nevoie să ieșim din țară, în sensul ăsta sunt de acord
.
 Voi am pără rog să mă ajutați să procesez o informație care
 mi s-a întâmplat.
 Am căzut cu capul de asfalt, m-am pierdis.
 Uf!
 De o sârmă și...
 Când asta?
 Ier la ora 2.
 Uf, îmi pare două. Ești ok?
 Eu zic că da.
 Încă mai sunt un pic depurată și încă nu mi-am revenit
 complet.
 Ieri de la 3, la 10 noaptea asta la spita.
 Uf!
 Vreau toată lumea să vă spun că nu pot să procesez o inform
ație.
 Ia.
 Bine, în afara de faptul că clar erau o mie de posibilități
 să mi se întâmple ceva mai bun,
 să fi făcut ceva mai bine și să nu fi ajuns acolo,
 așa cum erau și 1.000 de posibilități, sau infinite, să înt
âmplește ceva mai rău.
 Deci suntem tot acolo. Suntem unde suntem și asta e.
 Mă împiedecat de o sârmă, mi-a prins o sârmă, un picior, m-
a dat ajuns din mașină,
 m-am parcat prea aproape de gard, nu aveam loc, eram cu ro
chia roz largă,
 rochia roz largă, care m-am gândit mult de dimineață, n-am
 mai luat-o din secol.
 M-am brachit o rochie sau nu m-am brachit?
 Si dimineata, m-am gandit mult, am brachit cu rochia rozlar
ga.
 Rochia rozlarga s-a prins in trandafiri, a ramas acolo, in
 tepenita,
 si eu am facut o miscare sa ma intorc, sa o scot din trand
afiri,
 si cred ca atunci am pus sa baga piciorul intr-o sarma.
 Am scos rochia din trandafiri si am plecat.
 Si cand am plecat, nu pot sa va zic, am filmele cu box...
 N-ai fost aici mai devreme.
 Am patinat eu la intrare, acum zice ca ma bat cu stalone.
 Vreau să vă zic că e ca în stalone când ia împalcă și să vă
d de sânge țășnint.
 Era mă aproape.
 Când ajuns capul jos.
 Nu ai văzut că dansam? Zice că fac breakdance cu smile-i în
 perioada bună.
 Deci te înțeleg ce în ce se spune că te înțeleg că mai dev
reme am făcut soară.
 Vreau să vă ajutați să procesez...
 Care e informația?
 Informația care nu...
 Nu, să pupă cum... Nu înțeleg, nu e făcut să o deși și freț
.
 O seară înainte mi-am făcut exercițiu cu umbra.
 Am pus în oglind o flumânare, am făcut-o în tuneric, flumân
area era în mână asta.
 A, o țineai în mână?
 Da.
 Ok. Idealul ar fi să o lași jos, să nu ai un eforț fizic.
 Păi nu, dar nu mă mai vedeam, că era în tuneric.
 Atunci s-o pui pe un scaun.
 Ai, ai, am ținut-o în mână acesta.
 Eu eram cam la 50 centimetri de oglindă, am stat, am aștept
at, m-am uitat, trei ochi, un ochi, șapte ochi.
 Așa? Tot ce se întâmplă, imaginea aia de bătrânețe, de ceva
, bătrânii mi-a părut.
 Ochii tatălui, parca uniiște ochi căprui, eu am ochii verzi
, ochii mei se vedeau deschizi,
 întotdeauna, s-au închis, se vedeau negrii, mai spre ochii
 tatălui, bunicii, habarnam.
 Dar ideea e că, la un moment dat, mi-a spărut o mască neagr
ă pe față, gen, cum să vă zic, aici.
 Așa, o mască, care se mănana, dacă știți cum e, un liliac
 de la negru, de jucărie care se pune la Halloween.
 Iac negru, plastic.
 Mi-a aparut asa o masca,
 nu si la un moment dat, parca fugea sus pe frunte.
 Si ce vreau sa va zic e, oam si sperialam, dar mi-a fost si
 o pite frica,
 apoi am dat doua peste ceafa, mi-a revenit ca nu mi-e frica
, deci...
 Sigur ca frica e rea.
 Mi-a aparut frica, stii? A aparut frica, dar mi-am deprasit
-o.
 Aia era scopul, Mirna.
 Da, si parca si ceva asa, un frunte asa ca o chestie,
 si vreau sa va zic ca taietura pe care o am eu acum, este
 exact cea din masca.
 Hmm.
 De care te-ai ferit.
 De care am fugi, da.
 În momentul în care am căzut, eu nu am văzut ce mi s-a înt
âmplat, pentru că
 mi-a curs sânge peste ochi,
 urgând sânge peste ochi, eu nici nu știam ce e, că s-a coag
ulat, fiind regi afară,
 s-a coagulat și te-a ceva atârnând roșul negru pe ochii mei
.
 Și eu am crezut că e pielea de pe frunte, nu am știut ce e.
 M-am așa casă, m-am aflat că era o picătură de sânge care
 atârna acolo.
 Eu nu am știut ce e și m-a acoperit cineva.
 M-a acoperit și până la urmă zic, mă duc să mă văd și eu în
 oglindă, ce am pățit.
 Imagina pe care am văzut tot, de ce este...
 ...o chestie exact cum mi-a apărut în mască.
 De care, din nou, dacă aud eu corect, te-ai speriat și ai
 încercat să fugi?
 Nu, nu, mi-a plăcut.
 Mă ia, dracu', de aia zis tu, o leu, mie nu mi-e frică de
 nimic când dau două pe cea.
 Nu, nu știu, de-aia vreau să vă zic că mi-a plăcut machiaj
ul ăsta.
 Când ți-a plăcut?
 În oglindă că m-am văzut.
 Da, dar prima oară?
 I-am gândit că-i de mască.
 Dar prima oară?
 Mi-a trecut prin cap, e masca asta.
 Psss!
 Nu m-am speriat, nu mi-a fost.
 Adineaur, ce-a zis?
 M-am speriat când am făcut o seară...
 Păi eu vorbesc de exercițiu acum.
 În timpul exercițiului, ce ai simțit când a apărut prima o
ară?
 E o marciză similară.
 Frică. Și care a fost reacția ta de?
 Când?
 În exercițiu.
 Dacă te zici noi despre umbră, că oricât ce faci în legătur
ă cu ea,
 oricât de mult ai încercat să te distanțezi de ea, ea va
 și va persista, nu ai cum să te ascundi.
 De urmare ai încercat să zici, nu, bă, nu vreau să te văd,
 ești urâtă, mi-e frică.
 Și ea a zis, perfect, o să mă pun pe fața ta fizic,
 ca semn, ca să nu ai cum să...
 Exact asta am senzatia ca mi s-a intamplat.
 Ca sa n-ai cum sa te freci de mine.
 Dar nu stiu ce.
 Ajunc?
 Ea mi-a zis, eu n-am zis eu, daca ziceai ba, am inventat-o
 eu.
 De asta voi si spun, ca e asa, am gandit-o si eu.
 Da, ok.
 Asa cum mi-a aparut masca pe fronte.
 Ar putea fi, dar acum eu explorez, nu e lumea mea interio
ara, ar putea fi o invitatie la auto-acceptare?
 Vreau sa va mai zic ceva. Mai e ceva.
 Când s-a întâmplat accidentul ăsta, m-am dat jos din mașină
 tot drumul, eu am ascultat un podcast de NLP,
 despre un englez, nu știu să vă zic, apăzic numele,
 probabil că știți?
 Da.
 Sigur, probabil că știu.
 Zic numele, că-s curios.
 Păi nu-l mai ții mic.
 Ok, dacă ți-ai înțeles, zic că-s curios.
 E prima dată că-l n-am ascultat.
 Când îl găsezi, zic numele, că-s curios.
 Îți-l dori.
 Care vorbea despre tecnici NLP de rezolvarea sentimentului
 de vinovăție.
 Și el a pornit în acel... Și am fost profund implicat acolo
 și conduceam, dar eram atenta la ce se întâmplă.
 Și el dădea un exemplu. Punctul 1. Chiar cum se rezolvă un
 LLP, un tecnic LLP, învinovăția, sentimentul de vinovăție.
 Punctul 1. Nu mai știu ce era, ce s-a întâmplat, la ce am
 greșit. Punctul 2. Era ceva de genul...
 Nu e relevat, mă interesează experiența ta în o exerciție.
 Vreau să vă spun ce valori mi-am încălcat eu însă.
 Ok, interesant.
 Primul era intenția pozitivă, că tu ai avut o intenție poz
itivă și cumva să te autoierzi și să te auto-unțelegi
 că nu ai făcut-o intenționată, că în spatele tau a fost
 intenția pozitivă,
 că un dreptor călul comportament e o intenție pozitivă.
 Punctul 3 era ce valori ale tale le-ai încălcat
 sau ce valoarea ta ai incalcat in momentul acela.
 Adica, ce nu ai facut tu, ca de fapt, si pe mine m-a dus cu
 gandul,
 si asta trebuie sa va spun, si asta, ca e important pentru
 mine,
 la martia tatalui meu. Tatalul meu am murit acum 4 ani.
 Eu m-am simtit foarte vinovat, pentru ca afam si motive.
 Tatalul meu n-avea nimic, el era sanatos.
 mama a căzut și avea șoldul rupt și eram în mare atenție cu
 mama, nu cu tata.
 Lui am acordat mai puțin atenție.
 Și tata aia a fost rău domenică seara,
 a aflat burta, nu știu, a pățit el acolo.
 Eu îi dădeam medicamentele.
 Eu am decis să nu mai ia medicamentele toate de inimă,
 că m-am gândit că poate are ceva stomac al și să îi dau do
ar un singur medicament de inimă.
 Avea el mai trei medicamente.
 I-a dat pe cel mai puternic, care scădea de insumine.
 Și...
 Cât de gust a simțit bine și a revenit.
 Când m-am dus la excepție, tata, ești bine? El a început.
 A, nu am nimic, stai liniștită.
 Tata fiind genul bărbat,
 eu n-am nimic, nu cumva să îngrijoresc femeile.
 Standardul, da.
 Tata, eu sunt tare și puternic,
 ce te-ai speriat tu că nu avea tu grijă de mine?
 E condiționarea standardă.
 Da.
 Și ne-am liniștit, totul a fost ok,
 luni seara eu foarte ocupată,
 marț, seara foarte ocupată cu serviciu,
 că eram cu chidrea de lună la servicii,
 trebuie să lucrez zi lumină în zilele alea.
 Dar în ziua de mat, seara, eu lucram iarăși zi lumină și
 eram pe la 10 seara încă în casă lucrând.
 Iese tata care între timp ai făcut-o și-o laryngită,
 mai făcu-o și-o alte chestie, iese tata ce da maichi de lum
ina,
 ai audată că se consumă curentul.
 Deci ca să vă dau exemplu, nu era un om care să moară,
 pentru că un om care moare nu-i pasă de curent.
 Și ca să nu vă mai spun că mă zice mamei,
 tata fiind răgușit și așa,
 Uite-te repede la cabral, in soapta. Uite-te ca a inceput
 cabral.
 Ei se uitau la cabral si se duce.
 Foarte bine.
 Da, deci oarani erau bine si noaptea aia am murit tata.
 Care a fost, daca imi permiti, motivul?
 Problema a fost... deci am murit tata? Am murit de...
 probabil de infar.
 Infar? Asta zic, infar sau...
 Nu se stie.
 E pentru ca a venit...
 Dar n-a suferit sau ce? Asta zic.
 O veni pompieri? Nu, n-a suferit. L-am gasit mort.
 Dar nu era mort. Adica a sunat ceasul si pe mine m-a surpr
ins ca la 5.30
 Nu răspunde tata că i-a s-a răsat. De fapt, tata era mort.
 Eu l-am găsit și mi-am reproșat că de ce nu am fost sufic
ient de atentă,
 de ce nu i-am lăsat toată medicația, de ce nu m-am dus
 chiar la spital,
 de ce în alea, 2-3 zile înainte, el a avut ceva. A avut o
 chestie minoră.
 A fost la spital, asta zici?
 Nu ne-am dus, nu ne-am speriat.
 Sigur, păi, noi avem variabile ca să speriți.
 Da, pentru că tata zicea, aia nu ești, tăi n-am văzut nimic
.
 Și atunci eu nu m-am agitat.
 Dar simt in o data ca nu i-am dat toate medicamentele.
 Cu ce e in favoarea ta ca ai facut asta?
 Nu este, dar e un bolovan foarte mare care eu mi-l am sim
bolizat.
 Eu mi-am luat un bolovan. Eu am facut o...
 Intra asta... terapie metoda e S.P.R.E.
 si am vazut acolo o data de chestii legate de Doliu
 si le-am facut ca sa trec peste asta.
 Inclusiv mi-am simbolizat, mi-am luat un bolovan care sa
 semne cu ce simteam eu pe inima
 si am carat bolovanul acela asa unul mare.
 Și te-a ajutat la ce din nou, te întrebuie?
 Păi vădați seama că, păi, ce l-a încărat un pic, păi îmi
 putea să îl car cu tine peste tot,
 că îmi dă, ai o problemă de asta, ca să o simbolizești și
 să o scoți din afara ta.
 Sigur.
 Păi ce l-a încărat cu zidul, o maliniștie l-am aruncat în t
ula, l-am băgat acolo, de cât măcar cu bolovano asta.
 Ok.
 Cu ce poți eu să te sprijin? Că nu îmi dau seama...
 Vream să vă zic că se discuta despre vinovăție asta de ieri
.
 Și mi-a adus cumva în amintire, vinovăția mea față de tata,
 care eu credeam că am rezolvat-o, că am scăpat de ea.
 Și stau să mă gândesc, dacă nu, cumva și tot podcastul.
 La un moment dat, punctul următor era ce resurse mi-au lips
it mie ca să nu ajung să mă simt vinovată?
 Ce am greșit? Unde la partea de resurse consider eu că n-am
 avut?
 Ce resurse n-ai avut? Sficient de aia să fii vinovată?
 Atenție, cred.
 Cum? Cum?
 Cred că asta, atenție, nu?
 Mi-mi pare că ai fost foarte atentă.
 Atenția era că te servici în seara aia.
 E din nou.
 Eu spun ce ajunge la mine.
 Da.
 Mi-mi pare că ai fost excesiv de atentă.
 Ce pare că ți-a lipsit, dar nu ți-a lipsit, de fapt,
 sunt cunoștințe medicale,
 pe care nu le ai nici tu și, de multuri, nici medici.
 Categori.
 Sunt medici, Mirena,
 care ratează semne
 de diverse afectiuni,
 Deși te-au în față în camera de gardă,
 și sunt oameni care mor a doua zi,
 sau într-unulătoarea oră, pentru că medicul n-a văzut
 sau n-a interpretat corect un anumit,
 nu știu, rezultat, da sau nu?
 Și nu-și măcar pe ei, eu personal, nu-i consider vinovați,
 pentru că nimeni nu este infailibil.
 Dar tu acum te compar cu un medic în camera de gardă cu o
 pregătire specială
 pentru terapeută intensivă și camera de gardă,
 și urgență, în condiția în care tu ești o femeie profesion
istă care a avut
 presiune din partea servicii in aceste momenti
 si n-a vazut niste semne
 ca n-aveai nicicum, nu stiu cum sa explic
 asta ce sa spun
 Te acord cu tine, dar mai e ce facem daca imi perioada
 si avem timpul necesar
 Nu stiu cat timp avem de vreo sa te sprijini
 si nu doar sa imi oameni de tata
 Te rog mult sa ma sprijini
 ca m-ai ajutat enorm
 Dar spunem cu ce? Ca nu mi-ai spus inca
 La 3 ani, cand am assistat eu ca si copil
 la prima mormuntare din familie
 si stiu lucrul asta si mi-l amintesc
 Eu am amintiri foarte devreme
 Am fost foarte impresionată că a murit cineva un străbunic
 de-a meu.
 Eu nici nu am cunoscut cineva de 10, dar am văzut toată
 familia plângând, am văzut toată lumea în dor,
 am văzut ce se face la țară, se aruncă bani la copii și niș
te chile.
 Și-a comintea mea de copil atunci mi-am luat o misiune
 imposibilă.
 Oh!
 Și prostească, și infantilă.
 Nu pentru copilul, care a fost...
 Nu pentru copilul, care am fost, dar cred că nu mi-a trecut
.
 Că aș vrea să inventez leacul ca asta să nu se mai întâmple
 și în niciun caz părinților mei.
 Ok. E foarte nobil.
 E foarte nobil și greu de dus.
 Cum?
 Și greu de dus, de plinit. Eu îi îngrijesc și am...
 M-aș fi imposibil.
 Acum cu biohackerii astea și tot ce a apărut pe longevitate
 nu e chiar atât. Nu mai devine atât de imposibil.
 Cred că știu.
 Nu e asta subiectul. Știu, dar nu e asta subiectul. Nu aș v
rea să mergem în direcția mea.
 Din punctul meu de vedere, e foarte nobil ce a decis copila
 care ai fost.
 In același timp, ce nu știa ea atunci, așa cum și tu, cum
 ai spus, ce nu știam eu,
 când tata, ce nu știa copila ta atunci, dar e doar o
 perspectivă ce zic să spun acum,
 să spun acum, este că a elimina moartea din procesul vieții
 va scădea până la dispariție satisfacția vieții.
 Și îți dau o povestioară foarte scurtă. Tu ei ce vrei din
 simbolistică a ei?
 cred că v-am zis la practicii, dar nu sunt foarte siguri,
 un jucător de poker în răit și gambler de asta pasionat de
 zeci de ani, moare.
 Și să deschide liftul la un moment dat spiritual, pășește
 într-o căpere,
 este întâmpinat de un chef de sală, nu știu cum să zic, îmi
 pleca la costum, care se prezintă ca fiind servitorul lui
 personal, destinat lui, designated for him,
 Și îi spune așa, tot ceea ce vezi în jurul tău, este al tău
, îți aparține, poți să faci orice, oricând, oricum.
 Locuiești într-un hotel de X7 stele, abanăm, unde ai all-
inclusive garantat, la dispoziție orice trebuie doar să ceri
,
 iar jos este o sâră de jocuri, de poker, că asta a făcut-se
 toate, poker, backjack, nici nu e important.
 unde poți să ai buget din start, nelimitat, din garantat de
 casă, îți ură suces.
 Și ăsta nu te vine să creadă pe viață întreagă de jocuri de
 înroc, datorii, șelători și prostii,
 câte făcuse ca să-ți mențină viciul, nu-i venea să credă că
 a ajuns un princ nebun
 și se duce la masa de poker și începe să joace, încet-încet
 subtil, că băi, vreo țeapă pe undeva, mă vin golanim,
 Da, nu are cum sa fie adevarat.
 Si joaca, si joaca, si joaca si castiga.
 Si castiga.
 Si castiga.
 Orice facea, orice paria,
 orice suma facea, orice
 paria.
 Castiga. Orice.
 O zi, 2, 3, 5,
 2 saptamani. La un dat de asta zici
 orice, manca orice, bea
 orice, facea orice, avea totul
 garantat, totul,
 nimic nu-i lipsea, nu ma
 a gândea la ceva și să materializa.
 Și la un moment dat îl vede pe șeful ăsta de sală, pe acolo
,
 și sucele și îi spune, nu ne, am și o întrebare,
 nu, ceva nu-mi bate.
 Da, prietenii, o ordonă și se rezolvă.
 Ce am făcut eu în viața asta mea,
 în care am trăit ca un cartofor de pocărășidești,
 să merit să ajung în Rai?
 Și la care ăsta s-a uit, a, scuze-mă, cred că e o neînțeleg
ere.
 Cine a spus că ăsta e Raiul?
 În momentul în care eliminăm moartea, pierderea, durerea,
 suferința, regretul din procesul vieții,
 viața și pierde sensul de la un punct încolo.
 Stai un pic, stai un pic.
 Ne alipsește mult trainingul și înțelegerea lucrurilor.
 Ce încerc să spun, Mirela, este că poate este posibil
 ca dacă acel copil care ai fost tu și ar fi atins cu adevă
rat misiunea în viața asta,
 sau și-o va atinge, nu știu,
 să ajungem toți să trăim într-un iad, într-un rai, că nu
 mai murim.
 Înțelea.
 Înțelea.
 Are sens?
 Viața însă și are valoare din harta mea, vorbesc acum,
 doar prin simplu fapt că știu că la un moment dat se termin
ă și timpul meu e limitat,
 deci n-am timp de pierdut.
 Și de asta crește în valoare experiența de a sta la o bere
 cu prietenii, de a mânca ceva bun, de a dormi cu oamenii dr
ăji vreunii de mine, de a merge într-o excruție, de a face
 ce mă pasionează.
 De asta devine relevant să le fac, pentru că dacă știu că
 pot să fac orice, oricând, oricum, în orice formă, constant
, pentru eternitate, nu mai am de ce să-l fac.
 că nu mai... o să fac la început până te hrănești.
 Dar, scuzați-vă în comparația, dați-a avut momente în care
 ați dat de mâncare excelente,
 care vă rupe în două cu gustul și cu sensul și cu ce vă
 face ca experiență,
 dar după ce ați mâncat de 15 ori aceeași mâncare, mai du-te
 și în gâtul că nu mai vreau?
 Adaptarea e hedonică.
 Bravo! Și acum revini, Mirena.
 Cresc că oamenii care au plecat dintre noi,
 purtând cu ei dureri, răni,
 eforturi, mult oboseală
 și extenuare unii dintre ei din viața pe care au dus-o,
 ar vrea să se întoarcă?
 Odată ce au pășit în altă dimensiune?
 Pentru că eu am convingeri de altă ceva dincolo de marte.
 Ai convingerea mea, nu e religioasă, e a mea.
 Crezi că dacă ei de acolo de unde totu-i bine, frumos, calm
, liniște, în păcare,
 nu mai e o extenuare oboseală și rău?
 Și ironic, dar acum mări mai departe, pe filmul meu, nu am
 o dovadă în sensul ăsta,
 sunt încă cu noi?
 Într-un fel sau altul, crezi că care aleger să se întoarce
 la extenuare, scandală, oboseală,
 durere, suferință?
 Eu nu știu, mai eu mă gândesc la frică, pentru mine tot la
 frică m-a întoarce.
 Frica de?
 Frica, cred că vreau, fără frica de moarte.
 Da, dar din nou, frica de moarte este a ta nu a lor.
 Da, a mea, a mea.
 Da, da, asta nu mai e vinovatie.
 Deci acolo ma intorc si ma gandesc ca din cauza acestei fr
ieze moarte,
 cred ca ei nu si ar mai dorii sa se intoarca.
 Sigur.
 Ca nu mai ele fie frica de moarte.
 Sigur ca da.
 Sunt complet de acord.
 Deci tu practic ai vrea sa inventez o metoda prin care nim
eni sa nu moara ca sa stea aici,
 unde au frica, durere, extenuare, boala, suferinta.
 Eu as fi vrut sa nu mai fie moarte deloc.
 Pai incoata, tu vrei de fapt sa-i faci sa sufere.
 pentru eternitate, pe toți, și pe mine și pe tine și pe ei.
 Da, știu că e aberant.
 Are sens?
 Da, știu că e aberant.
 Nu e aberant, nu e aberant, nu e aberant, este o intenție
 clară, eu încerc să evaluez criteriile.
 De ce ai vrea să ne obliști pe toți să rămânem într-o viață
 din care la un moment dat aproape toți cu motivele corecte
 ne dorim să mai facem o pauză?
 De convingerea nefondată pe nimic, așa ar fi mai bine.
 Că ar fi mai bine?
 Că nu am mai suferit.
 Comparativ, n-am mai suferit, cum, unde apare suferinta?
 Celor care raman.
 Deci, tu pentru... din egoism vrei sa faci asta?
 Da, probabil.
 Da, dar nu mai e vinovatie.
 Da, e egoism, de acord.
 Dar nu mai e vinovatie.
 Da.
 Si nu mai e nici frica.
 E mie, mie mai usor, daca tu stai cu mine.
 Da.
 Asta e motivul principal pentru care ne ia panica atunci
 cand cineva drag noua
 e posibil sa aiba vreun orice fel de pericol de moarte, ap
ropo.
 Dar dacă stai cu adevărat sincer, e foarte mult egoism.
 Dacă tu pleci, o cui rămân?
 Dacă tu pleci, mie cine mai îmi face, mai îmi dă, mă mai
 protejează, mă mai...
 Și este un egoism infantil.
 Nu critic, doar vorbim pe față.
 Sunt de acord, total.
 Da, da, atunci nu mai e vinovăție și frică.
 La egoism.
 Și atunci vin și mă întorc.
 Ce resurse ai tu nevoie să regăsești pentru a fi în acest
 moment?
 Și atunci vin și mă întorc.
 Ce resurse ai tu nevoie să regăsești în tine ca să nu depin
zi vreodată de viața nimănui?
 Sau de prezența nimănui.
 Să ei să devină bonus.
 Am toate aceste resurse.
 Atunci ai o alegere, practic.
 Tu practic alegi să te simți presată și vinovată.
 Pentru că îmi imaginezi că viața mea fără ei nu va mai avea
...
 Și dacă îți imaginezi de altceva, cum ar fi?
 Acum după ce a murit tata, am văzut că se poate supraviețui
 ei și că nu mori de la murit tata, că inițial eu credeam că
 mor și...
 Auzi, dar tot îmi vorbești despre tine, dar din perspectiva
 lui te-ai pus vreodată să evoluezi un pic.
 A lui nu a ta.
 El a avut total încredere în mine.
 Așa?
 Tot despre tine vorbești, să zicezi?
 El făcea, avea încredere absolută în mine, asta spun.
 Iar, da.
 Că vinovăția mea vine de acolo, din încrederea pe care el
 mi-a dat-o și care eu simt că i-am înșelat-o.
 Pfff, stai un pic. Deci el crezi că avea încredere în tine
 până la a te certa vreodată că el a murit?
 Crezi tu că el ca părinte, care ești și tu, ar face vreodat
ă gestul să pună presiunea pe copilul lui până la miza de
 viață și de moarte?
 Nu, cred că el ar zice, nu ești tu vinovată, eu așa cred.
 Păi și atunci de ce alești tu să te simți zinăvată, știind
 ce ar zice el?
 Și fii atent că tu îmi vorbești din ce ar zice el din
 perspectivă umană,
 dar eu vorbesc, pune-te un pic în perspectiva lui spiritual
ă,
 unde a accesat înțelepciunea și vindecarea, liniștea și
 pacea.
 Cădăți că vreodată din perspectivă spirituală, îți ar zice
 vreun cuvânt împotriva ta?
 Nu, nu, el mi-ar și-ar dări să fiu bine.
 Și tu n-ai încredere în el?
 Ba da.
 Păi și atunci de ce alegi?
 Vinăvăția în loc să alegi încrederea în el acolo unde e el.
 Am și această încredere, acolo unde e el.
 Demultări că stă în situații dificile, mă gândesc la el și
 cer ajutorul.
 Eu vorbesc cu oamenii dragi miei care nu mai sunt pe plan
ete,
 eu încă vorbesc în sufletul meu și în gândul meu,
 și de multe le timp un gând bun doar că mi-au venit în m
inte, pur și simplu.
 Am avut și două experiențe, eu ducându-mă destul de des, o
 dată pe săptămână la 5GTF.
 Aprețiezi, brav, faci foarte bine, ai fugit.
 Iartă-mă că te întreb că nu mai avem foarte mult timp și ai
 fugit, nu te lasă fugi.
 Întrebarea mea este ce te motivează în continuare să alegi
 presiunea și vinovăția
 în loc să alegi încrederea și recunoștința că ți-a fost păr
inte.
 Și încrederea că este bine acolo unde e și că niciodată nu 
ți-ar spune ceva împotriva ta.
 Eu prefer încrederea și...
 Și atunci ce decizi?
 ...să te ducă bine că el e bine.
 Ce decizi?
 Mă întreb doar dacă totă discuția de masină, de vinovăția,
 Eu gândid, după exalt, la situația cu tata, și eu credeam
 că am rezolvat-o.
 Așa?
 Am trecut totuși 4 ani.
 Așa?
 Nu are legătură cu accidentul cu care mi s-a întâmplat.
 Păi hai să vedem. Simți că a fost nevoie să te predepsești
 pentru ceva?
 Nu știam.
 Nu dau seama. Dar masca asta, că mă uit acum în oglindă și
 mă văd încercănată și
 cu spenchiul ala-n fruntei care seamana cu masca de ieri,
 incep din ce-n ce mai mult sa va tot masca.
 Nu ma mai va pe mine.
 Ai schimbat subiectul.
 Eu te-am intrebat, simti, Frutbor, ce fel de forma cu o
 parte din tine care s-a sentit vinovata,
 a sentit sa se sau sa te pedepseasca prin ceea ce ai avut
 la ochi,
 ca sa justifice vinovatia pe care o simte?
 Am gandit ca da.
 Ok, atunci ma duc mai departe si vorbesc cu tine sau cu
 partea din tine.
 Ai putea s-o rogi frumos
 să fie de acord că e suficient
 și că ai plătit pentru vinăvăția pe care i-a simțit-o și s-
o lase de acum încolo
 să se disperseze
 în baza iubirii și aprecierii pe care datăl tău știm și ap
reciăm amândoi
 că a simțit-o întotdeauna și că o simte de acolo de unde e.
 E excelent, dă-i voie să iasă. Așa. Așa iese vinăvăția. Fo
arte bine.
 Excenent. Ia-ti cat ai nevoie.
 Las-o sa iasa.
 Partea din tine m-a auzit.
 Te-ai pedepsit.
 Pentru ceva ce amandoi stim acum ca nu meritai,
 dar daca tot te-ai pedepsit,
 hai sa ne asiguram ca nu mai e niciun fel de motiv viitor
 pe tema asta sa te pedepsesti, nu vrei?
 Excenent.
 Doar renunta si da drumul din mana aia stransa la vinovatia
 pe care ii tinut-o.
 Excelente.
 Și ta, poți să pui în loc, dacă vrei, doar să lași fără să
 faci tu vreun efort, iubirea și aprecierea tatălui tău
 pentru cine ai fost ca fiica lui.
 Lasă iubirea lui și aprecierea lui și mândria lui pentru
 cine ai fost și ești tu să se pună în locul vinovăției,
 Mirela.
 că trebuie să punem ceva în loc.
 Excemente.
 Și dacă ar fi să mergem mai departe pe ideea că timpul nu
 există și în construct mental uman,
 nu există nici trecut, nici prezint, nici viitor.
 Există doar acum.
 Asta înseamnă
 că ai fost ieșit vei fi întotdeauna
 cu Tatăl tău.
 Iar moartea, viața, trecutul sau viitorul
 sunt doar cuvinte
 sau capituri, dacă vrei, care descriu
 o poveste pe care am ne-am inventat-o.
 Ci nu doar că te vei reîntâlni cu el
 și cu toți ce-i drajție,
 dar ești deja cu ei.
 Transpersonal, cuantic,
 Emocional și energetic.
 Diferența că ei știu asta și tu nu.
 Încă.
 Și lasă iubirea lui și
 bucuria lui
 și recunoștința lui că într-un fel absolut ciudat
 a plecat dintre voi fără durere.
 Fără suferință.
 Fără chin.
 Și așa cum poate, dacă e să fim sincer, chiar dacă sunt năc
ini, ne-am durit toți.
 Dacă iesă avem de ales vreodată, ne-am dorit să alegem să
 plecăm rapid și fără suferință, ironia fiindcă ție ție team
ă și ți-a fost frică de suferință.
 Nimeni nu are vrea să plece în chin, durere sau consum.
 Și lasă satisfacția, recunoștința, aprecierea și poate mă
 risc să spună.
 Linistea pe care el a accesat-o acum,
 sa se duc in locul vinovatiei tale sa speri si sa vindece.
 Si sa te insotiasca de acum incolo.
 Exact.
 Si stii ca procesul asta va continua, indiferent ca iti
 propui sau faci un efort, intentionat sau nu,
 De acum, încolo, pe pilot automat, până când toate părțile
 tale se îmbibă de această liniște și recunoștiință și iub
irea tatălui tău.
 Foarte bine.
 Și în ceci și blând revii ușor de tot.
 Nu trebuie să-ți spui nimic.
 Cum te simți acum?
 Microfonul tău, că nu te aud?
 Cred că așa...
 Cred că ei a făcut ce trebuia.
 Cum te simți? Nu zice mental.
 Ce percepi? Ce simți?
 Că mai simt așa aici o vară mică.
 Ok.
 Cum am și stabilit, va continua să lucreze din tine partea
 care are nevoie fără să faci un ea foarte...
 Dar ce-i diferit față de când te-ai ridicat?
 E mai limpede.
 Ce?
 Nu știu. E limpede.
 Sunt limpezii.
 Și cum se simte limpezii?
 Așa ca o usurință, ca o lumină.
 Mm.
 Simte mai bine.
 Vreau să zic așa, eu m-am mai țit tot.
 Plânz, m-am plânz durierile, am făcut mindfulness.
 Am făcut și la psihiatru mea de a-l tratament.
 Foarte bine.
 Noaptea deloc, deci o lună de zi eu nu am mai dormit.
 Orice funcționează, e binevenit. Foarte bine.
 Am fost o exemplare drăguță, mă tăteam la pălat 3 luni așa
 de la moartea tatălui și la cimitiri pe o bancă, mai medita
, mai făceam, că mai veneau lacrimile și vine o băbuța, o
 feme din sat, că noi sunt locuim la sat acum.
 Foarte frumos.
 Și eram eu cu un fes așa, că tot seamnă mai știu cum mă îm
brăcam, cum mi-am tras un fes pe cap, era iarnă și frig, bă
tea vânt și nu sunt un fes de acolo pe o bancă supărată, nu
 mai era nimeni în cimitiri, doar eu.
 Și da, tu ce faci fata mea aici? Aia cred că era mai tânără
 ca mine.
 Dar am zice, tu ce faci fata mea aici?
 Și mă uitat așa că m-a întrerupt din ce făceam eu.
 Și mă gândeam acolo și boceam.
 Și zică, a murit tata.
 Și la care ea am zice,
 Păi știi ce plăce?
 Păi, păi, tu o să ne duci în la Dumnezeu.
 Tu unde te duci, când o să te duci?
 Tu pleci în altă parte?
 Eu am avut un cuplu.
 M-a pus si irusul.
 Eu ma stradeam sa fac o sedinta de maifune,
 si a venit o femeie oarecare, simpla,
 sa spuna, dar toti ne ducem acolo,
 tu te aduci in alta parte, tu unde crezi ca te duci?
 Si cu un vingerea mea.
 Asteptar raspuns. Tu unde crezi ca te duci?
 Vreau sa va zic, pune-ti-va intrebarea asta,
 ca sa vedeti ce efect are.
 Ca te intreaba ceva, dar tu unde crezi ca te duci?
 Intrem de acord.
 Am aștiocat, așa, a fost.
 Suntem de acord.
 Da, una din metodele de vintecare care cred că mi-a trimis-
o tata.
 Uuuh!
 Și de ce ți-ar trimit el ție ceva dacă ele supăra pe tine
 că...
 Ai avea conversații, ne-am găsit.
 Păi da, sigur, dar el ar mai vorbi cu cineva cu care s-a
 supărat că de ce l-a lăsat să plece?
 Nu, nu, dar cu mine, da.
 Deci, prin urmare, fii atent de ce îmi spui.
 Încă o dată îmi spui că n-are niciun fel de motiv să fi sup
ărat pe tine.
 Tata era mereu fericit.
 Și tu insiți să fii tristă ca să cinstești onoarea lui.
 Are sens.
 Și dacă pun un pic de vinovăție și depresie ca să îi cinste
ști numele, îl va face foarte fericit.
 Nu, niciun.
 Ai, nu.
 Lui i-ar plăcea cu stracție, cu puante, cu plume.
 Nu te cred.
 Știți că, cum așa acum, tata când se întâlnea cu tine, sp
unea, ce bine pare că m-ai văzut pe mine.
 Era modul lui să te saluta.
 Cu respect pentru el o sa-i ofur. Foarte bun.
 Ce bine pare ca m-ai vazut.
 Pare ca m-as fi intelez foarte bine cu el.
 Si stiti ca cand ma duc la cimitira asta ii spun.
 Buna tata, ce bine pare ca m-ai vazut pe mine.
 Si facem toti ha ha ha ca el asa facea cand ne intalem.
 Ha ha ha.
 Excelent.
 Toata avea simtul umorului.
 Si il simt foarte mult in interiorul meu, prin deciziile me
le, prin ceea ce fac.
 E de multe ore mine.
 Unor am simtit mai mult, pana cand toata urma de vinovatie
 se duce in alta parte in univers, nu la tine.
 Și vreau să vă mai spun ceva, mai avem timp un pic?
 Da...
 Un pic de tot.
 Te rog.
 A cimitier.
 Eu spăl, ce mui am găsit eu de treabă, să spăl mormântul,
 ca să-mi fac de lucru.
 Admirabil.
 Da?
 Spăl, frec, îl fac curat și îi spun, uite-mă, ce frumos ți-
am făcut, ce frumos e la tine aici.
 I-u pun floricele, îi aranjet.
 E o placă de-asta de marmur albă, să și murdărește, chiar î
mi dă motiv, nu o spăl degeaba, de nebună.
 Cred că o face invenționări.
 O să mă duc, el o face, eu o să o frec acolo.
 Și odată i-am spus, tate, tate, ești bine?
 Tu ești bine acum?
 Dă-mi un semn.
 Era o zi de nu știu ce să vă zic,
 înainte de paște.
 În biserică se scotea o coroană,
 eu nu am cu din astea ce se scoate o coroană,
 înainte de o săptămâna mare.
 Și zic, hai să mă duc și acum în biserică la coroana aia,
 să văd și eu, să trece pe zâmba, să faci ceva.
 și m-am dus o coroniță foarte frumoasă, pusă pe o croce, și
 lumea stătea la coadă, eu neștind procedurile, m-am pus și
 la coază, ce face lumea să fac și eu.
 Și vreau să vă zic că, când am ajuns în dreptul coroanei,
 eu, fiind cu ochelarii așa pe ochi, total din cer și ne-așt
eptat m-am plecat să pup o icoană, că așa făcea lumea.
 Am repetat ca nu stiam ce se face.
 Pe pressure.
 Dintr-o data din acea coroana care ai sa ne intelegem cine
va a udat-o sa aiba apa la flori, au flori naturale.
 Deci nu a fost minune al Dumnezeu ca picura din ochiiu fe
cioarei Maria.
 Deci in momentul in care m-am impus si am pupat-i coroana,
 o lacrima si am fost macar sa-i spun o picatura.
 Ce frumos!
 Efectiv o lacrima.
 Mi-a venit asa, pe frunte, din frunte mi s-a dus pe ochel
ari, mi-a intrat si pe sub ochelari si mi-a si roit mierea.
 Ce frumos!
 Si va dati seama ca abia putesem intrebarea tata lui,
 tata, daca esti bine, spunem cum e acolo, dani un semn, est
i bine?
 Si am primit chestia asta, ideea e ca...
 Care te-a facut sa simti cum, daca tot exploram asta?
 M-a gandit ca el mi-a raspuns.
 Si cum te-ai simtit tu in momentul ala?
 Am utilizat mult chat-cpt pentru că am spus asta pe familia
.
 Eu vorbesc de tine, Mirela, cum te-ai simțit tu?
 Nu spune de ce ai făcut, ci ce te-ai simțit tu?
 Prima dată m-am simțit speriată, șocată,
 te-am deja picat o chisipă în capul meu, m-am adăugat ceva
 aici sau ce e în biserică.
 Și după aceea, primul meu gând a fost că e o lacrima și că
 el mi-a răspund.
 Super tare! Și cum te-ai simțit după al doilea gând?
 Că e trist. Apoi am stat să mă gândesc de ce e el trist.
 Și v-am gândit, ești trist că ai plecat de lângă noi, ești
 trist că nu e bine acolo.
 Sau tăia ceapă.
 Sau tăia ceapă, da.
 Că nu e bine acolo.
 Am tot căutat să-mi interpretez, dar asta a fost prima dată
 când am primit un răspuns fizic de la el.
 Altă dată am primit alt răspuns printr-un porc care guița
 în cimitie.
 Când zic că faceașniță, nu mă cred.
 Dacă vă spun...
 Vă mă faceașniță cu ceapă și tu o dai că...
 Deci tata zicea el ca e maionel, si zicea eu sunt Ionel Pur
cel.
 El se lauda asa pe el.
 Si nu va zic ca dintr-o data, cand eu ma duz o vorbesc, aud
 porti intr-o chestie alaturat, ca incep.
 Chiar cand eu sa te am de vorba cu el.
 Si zic, ce faci mai tata?
 Bravo! Multumesc!
 Apreciz foarte mult. Cum te simti acum, Rena?
 Mai usurat, ma simt acum.
 Va sunt multumim ca ai impartat si cu noi asta.
 Vă mulțumesc, vă mulțumesc, ură, iertați-mă, mă, mă.
 Nu am de ce să te ier, nu avem de ce să te iertăm.
 Îți mulțumim frumos.
 Și îți mulțumesc și eu de încredere.
 Cum a fost pentru voi discuția cu Miruina?
 Ce a făcut-o interesantă?
 Cine a sesizat cărătoriei emoționali de acum început
 și cum a ajuns acum 2-3 minute înainte de până acum.
 Ați ezizat o stilație?
 Asta se întâmplă când se schimbă semnificațiile.
 Semnificațiile interioare atașate de experiențe exterioare
 sunt ceea ce ne dau nouă emoțiile,
 nu experiențele, vă spunem de la practicii în acesta,
 nu ce se întâmplă în care auzează starea emoției, durerea
 sau depresia,
 ci cum interpretăm și ce semnificație îi dăm noi acele
 experiențe.
 Din fericire, asta este 100% puterea noastră, semnificarea.
 Putem să verificăm care sunt, inițial.
 După aia, putem să vedem care aș vrea să fie,
 dacă nu sunt, e ok, dar care aș vrea să fie.
 După care, să-mi evaluatez, apropo de ce vorbăm mai devreme
,
 care sunt criteriile prin care eu am dat acea semnificație.
 Pentru că semnificația nu vine întâmplător.
 Semnificația înseamnă ce vine după înseamnă.
 Deci, înseamnă că este semnificație. Are sens? X înseamnă
 că este semnificație.
 Dar X înseamnă că ajunge semnificație în bază, unor criter
ii.
 Ce am vorbit în prima parte? Când se schimbă criteriile, se
 schimbă semnificație.
 Și este subiectiv, cum vă spuneam, sotă la sotă, așa cum d
acii dansau la mormântări și noi suferim.
 E același eveniment.
 Putem să schimbăm significatia, nu înseamnă că dispare dur
erea, tristeză sau dorul de o persoană care nu mai e.
 Dar nu e obligatorie depresia, vinovăția, autoschingirea
 emoțională legată de ceva ce nu pot să controlez.
 Doar în cuvinte clinice, doar să știți că e un proces
 absolut normal și sper că amirela să înțeleagă asta,
 ceea ce tu ne-ai impartat si, drag a mea, in cuvinte de ps
ihologie clinica,
 se numeste vina sublaviitului.
 Si este un efect foarte intalnit in doliu.
 Oamenii care raman in urma celui care a plecat,
 au tendita sa-si asume responsabilitatea pentru ca si cum e
.
 Daca faceau ei ceva diferit,
 sa intampla altfel.
 Nu, e doar un bias cognitiv foarte intens,
 pe care il dau acum doar pentru ca a fost contextul asta,
 prin care noi ne-asumam,
 mintea incearca sa inteleaga ce s-a intamplat,
 ca și cum ar fi vorba de o cauza și efect.
 Nu. Nu e mereu doar cauza și efect.
 Uneori, lucrurile se întâmplă,
 și vă zic tot pentru că suntem la Master,
 corpul moare când subconștientul știe că așa e perfect
 natural.
 Și face parte din călătoria noastră.
 Dă-i un pic microfonul, dar doar pe scurtelor.
 84. Ce viață frumosă.
 Și el a murit totuși la 83 și fie atent.
 Adică înainte să împlinească cu 10 zile înainte.
 Și îmi zice, ia uite, vecinul nostru, am murit la 83,
 vecinul nostru, de locuist,
 și încă nu știu cine, am murit la 83,
 îmi zicea chestiile astea.
 Și i-am zis, dar ce ai, mă, tata?
 Că, de altă parte, el fiind genul ăsta pe umor și pe puante
,
 zicea, bunicul a trăit până la 94 și a dat de gând să îl
 depășesc.
 Tot timpul neaținuște.
 E foarte interesant de precizărea.
 Ne-am simțit așa păcălis că s-a murit el, că tot timpul noi
 am crezut că el o să îl depășească pe bunicul, pentru că to
ată viața ne-a spus asta.
 Bunicul e până la 19, 40 ori am de gând să îl depășesc.
 Foarte interesant.
 Mersi.
 Dar în același timp zicea, știi, de ce a murit cu tare la
 83?
 Interesant, nu vreau să explorez acum, dar interesant. Tău
 îți mulțumesc.
 A făcut sens pentru voi asta?
 Da.
 Acestea a finit, să vă mulțumesc. Ne vedem la și 25, ca să
 vă bucurați de cafea.
 La și 25, 12-25, v-aștept.
 Pauză.