Files
nlp-master/transcripts/Master 25M1 Z2C.txt
Marius Mutu e067134c0e feat: track transcripts (M1-M5) and all summaries in git
Add 41 transcript files and 31 summary files to version control.
Previously excluded via .gitignore — now tracked for backup and portability.
SRT subtitle files remain excluded (derivable from transcripts).

Co-Authored-By: Claude Opus 4.6 (1M context) <noreply@anthropic.com>
2026-03-25 15:07:57 +02:00

526 lines
25 KiB
Plaintext

Ce v-a enervat din prima parte a zilei?
N-am reusit... în afară de mine!
Eu s-am plătit pentru asta!
Azi nu mi-a ieșit, zice Moana.
Da, Marilna?
Dacă vine microfonul...
N-a reusit să mai enerveze nimic.
Încontră, m-am simțit foarte bine și ok
să nu fiu pe înțelesul tuturor.
Perfect, bravo!
Ceea ce era...
E excelent! E superb!
Bravo, mă bucur!
Cum a fost prima parte a zilei?
Da.
Că vorbești mult cu mine prin ochi,
dar nu uziși nimic la microfonul.
Am realizat că de 30 de ani,
de când am plecat de la mama de acasă
și m-am mutat la București,
venit la facultate și viața,
am fost pusă pe un piedestal cumva de ceilalți.
Ce cușcă frumosă!
Uneori, poate m-am pus singură,
având acel rol de salvator,
și nu mi-am dat voie niciodată
să fiu vulnerabilă.
Ceea ce astăzi sunt și recunosc...
Bravo!
Nu e ușor, nu e ușor deloc,
pentru că sunt totuși 30 de ani,
aproape toată viața mea.
De ce faci asta?
Ce te face să faci asta diferit acum după 30 de ani?
Dacă vă duceți aminte,
la un moment dat am spus la practitioner
că am venit la curs pentru a fi mai blândă
cu mama care s-a dus,
dar am dat seama că de fapt
eu sunt persoana pentru care trebuie să fiu blândă
și pentru care trebuie să o schimb,
și pentru care fac această schimbare de bună voie
fără a ce-l trebuie.
Sunt în proces,
încă nu îmi accept total,
pentru că doare.
Ce doare?
Nu e ușor deloc să fiu vulnerabilă,
pentru că am mai descoperit un cuvânt ieri și azi,
anume acela de a sprijini în loc de a ajuta,
pentru că eu tot timpul ajut pe alții.
Chiar dacă am fost pusă de ceilalți pe pie de stal,
dar mi-a plăcut acolo.
Sigur, pe ea așa te ademelește.
Am făcut-o și din egoism,
toate din mântătie.
Și din vanitate.
Și cred că de câte ori,
cu cât eram pusă acolo de mai mult și de mai mult din viată,
confirmată că ești acolo, nu pusă,
confirmată că ești încă acolo,
normal că au fost situații în care eu în mine am văzut
că am fost víctimă, dar am mimat toți.
- Victimă sau...
- Au fost situați în care am fost lovită,
viața m-a lovit.
Dar eu tot am fost văzută de ceilalți ca fiind salvatorul.
- Ah, ok. Puternica.
Aia care dacă e lovită, degeaba e lovită, că ea i testă tot.
- Aia rezolvă pe totul. - Cunoasă.
- Așa de cunoscut în mie? - Da.
- Ce cușcă frumoasă. - Și exact cum ai stăpat că sunt ca într-o cușcă,
se deschide, nu e frică să ieși,
încă mai stau acolo, dar nu cred să ieși.
- Mă cunosc foarte bine. Mulțumesc mult.
- Mai zici una data numele? - Daniela.
- Să răbună, Daniela. Mersi mult.
- Da Ioana. Înainte să-i dai microfonul lui Ioana,
o să vă zic motivul pentru că are personal
una din strategiile mele de comunicare și de împărtășirea unui training,
de ghidarea unui training, sau de video-uri, sau de podcast-uri,
sau tot ce fac eu în măsura în care ați uitat la unul sau altul,
ați observat că am tendința să nu mă dau vreun prețios,
sau vreun procedural, sau să vorbesc de pregătiriile mele,
sau de rezultatele mele, sau de ce.
Pentru că și în training-uri la fel.
Fac tot ce pot să fiu cât mai aproape de omul care sunt oricum la bere.
Asta e strategia mea, că mă întreba cineva cum fac să-l vezi în training.
Simplu. Mă gândesc că sunt la bere cu voi.
Și fac tot ce pot ca tot ce aștește scopul pe gură, că energie și atitudine
să fie cam la fel ca și cum am fi la un uceai, sau la o poveste.
Evident, contextual potrivit, în mod evident cu niște limite.
Și mă întreba cineva, dar de ce?
Nu vrei să impresionezi?
Am făcut asta inconscient la început cândva o dată,
pe măsură ce s-a dus buhu și cumva a început să crească și comunitatea,
și rezultatele celor care lucrează.
Și am început să fiu un pic și bun în ce fac.
Au început oamenii să aibă așteptări de la mine pe care nu le-am cerut vreodată
și să mă privească într-un mod în care nu am cerut vreodată să fiu privit,
și anume superior de pe piedestal.
Dar și de ce n-am vrut sau nu vreau și refuz să fac asta întotdeauna?
Pentru că în momentul în care cineva te pune pe piedestal,
în momentul datul practic trebuie să confirm că merit să fii acolo,
că ai așteptarea lor, adică ei te pun pe deoparte,
dar te și jude că dacă tu nu confirmi să meriti că ești acolo, da sau nu?
Și atunci, eu când am început să simt asta, am început să mă dau singur jos.
Cum simt că cineva mă elevează într-un mod în care nu e potrivit și nu e în orice fel de sens
necesar potrivit contextual și în afara durințe mele, mă dau eu singur jos.
Ba îmi jur, ba scot o prostie, da un exemplu personal de nasol,
dar știți de ce fac asta?
Ca să le arăt că nu am ce să caut dacolo, că sunt ca voi.
Asta pe deoparte.
Doi la mână, în momentul în care cineva mă pune pe pie de stal între ghilimele,
folosesc metafora Danielei, își face un rău sieș,
pentru că mă pune pe mine peste ceva ce eu încerc să transmit prin cursurile mele
că sunt egal cu el și ca potențial și ca resurse.
Și când el mă pune, el iar mă pune pe un pie de stal, își face un rău ei, lui ei,
iar eu fac tot ce pot să mă dau jos pentru că intenția mea este până la finalul practicnului
și master-ului și orice fel de eveniment susținiu,
să vă dovedesc și să rămânesc cu senzația de convingere și de certitudine
că ceea ce știu și poți să fac puteți și voi doar că cu experiență.
Atât.
Nu că superior, nu că damă, dar talent, dacă nu.
Aia e scopul meu personal.
Din momentul în care mă dau jos și mă arunc de pe pie de stal între ghilimele
sau când sunt atent cum cineva mă privește într-un fel...
"Mama, bă, da, tu ești...", ii dau două pe stoc, îl niștez, chiar îmi arat că sunt om și eu și doare și mă trage de ureche dacă vrea,
pentru că în momentul ăla eu sunt mai liber decât dacă ai vrea o dată pe un pie de stal.
Apropo de ce ne dorim noi, ne dorim să fim admirați, să fim apreciați, să fim aplaudați.
Atât de subtilă este cușca așteptăriilor celorlalți încă nici vă imaginați.
Ironie este că mulți oameni zic "Bă, dar vreau să fiu ca tine".
He-he-he!
Din momentul în care am început să fiu recunoscut pe stradă în diverse contexte,
inclusiv în sauna la tereme, m-a abordat un tip odată acum un an și ceva,
inițial a fost amuzant, intrigant, ciudat. Era "meh, s-ar putea să mă confunzi".
Și acum am senzatia că cine vrea să facă o poză mă confundă.
Unurile și spun cu cine mă confunzi și îi fac și... Înfine.
De la un punct în colu, apropo de pie de stal și chei și luați pe Ioana,
am început să îmi dau seama că nu vreau neapărat cerebritatea și să fiu recunoșibil pe stradă,
Am intrat atât de mult la dispara intimitatea.
Pretul celebrității este intimitatea.
Și pentru mine este foarte importantă intimitatea de ce să vezi.
Și de la un punct în care am băceput câteva lunse, am procesuri astea.
"Bă, dar ce fac?"
Că dacă continui să fac ce fac, voi crește învisibilitate.
Mă apasionează ce fac, nu mă înțelegeți greșit, și-mi place mult.
Dar în același timp, parcă nu vreau să mă recunoască la magazin sau la termen saună.
Că nu vreau.
Știi? Are, nu știu să văd.
Pentru că este o cușcă extrem de subtilă și de puternică.
Această atitudine a celorlalți care te admiră.
Așa că grijă mare, asta încercăm să vă zic ca și esență,
grijă mare ce vă doriți de la viață și ce grup și în ce context vă lăsați a admira și puși pe un piedestal,
că e posibil să se îndoară că împotriva voastră.
Așa că viața e și mai dureros, de aia e durerea mare, pentru că eu nu m-am văzut niciodată ca fiind acolo în top.
Ai altă discuție.
Da, dar, exact cum ai zis tu, eu întotdeauna scot...
E acea autoironie pe care o scot la iveală și nu am nicio problemă cu chestia asta.
Și, într-adevăr, privilea e... ce e cu asta?
De unde? De cum mai loc? Nu înțelege cine e?
Exact.
Cum să zic așa despre ea?
Da.
Nu înțelege cât de important... Nu, asta da.
Exact punctul...
Oamenii au nevoie de figuri materne/paterne la care să se raporteze prin superioritatea lor, adică figurilor.
Da.
Avem această nevoie, dar asta vine din arhetipul de copil.
Da, nu mi-am dat voie să fiu copil, și recunosc asta.
Și eu, m-am maturizat extrem de repede.
Și, exact cum ai zis tu, în momentul ăsta...
De când ne-ai spus tu despre acel concept de inautentic, congruent, intenționat?
Da.
Pentru că pe mine a fost ca și cum m-ar fi lovit ceva.
Ce e asta?
Că eu țin la autenticitate mai mult decât orice pe planeta asta.
Sigur.
Și am realizat că, de fapt și de drept, am devenit autentică în ceva ce eu nu sunt, de fapt și de drept,
și acea vulnerabilitate pe care o am, eu nu am arătat-o și eu, de fapt, acolo sunt și nu sunt super-woman.
Da, ok.
Și acum, tot din experiența mea și știu și înțeleg că e și din a ta din ce mi-ai părtășit și zis mulțumesc,
una din fațetări cele mai sensibile și valoroase a leadership-ului valoros, așa cum îl înțeleg eu cel puțin,
este vulnerabilitatea.
Un leader care are curajul să arate că este imperfect, că uneori este vulnerabil, nu înseamnă slab,
că are și laturi sensibile sau vulnerabile, ca leader, ca ghid, ca tot ce vrei în poziție de în fața unei echipe sau unor oameni,
va inspira mai repede și mai ușor și mai cu impact grupul sau echipa pe care o conduce,
decât dacă o arde perfect și fără cusuri.
Da sau nu?
Vei urma mai degrabă un om care are curajul să arate că este vulnerabil și nu face o drama din asta,
nici victimizare, nici s-ascundă, decât un om care te frustrează și te complexează prin cât de perfect este el.
Sau ea.
Are sens?
Bine, îți mulțumesc frumos. Ioana, dacă mai știi ce vrei să spun?
Și știu și în plus acum că ai zis asta. Câtva din colegii mei m-au auzit, nu mai știu în ce context am spus,
și cu piedestalul ăsta al tău nu prea ți iese să te dai jos de acolo pentru că știi cum obișnui să spun în ultima vreme?
Tu?
Eu, da.
Imește-mă.
Cred în Dumnezeu și în Horia.
Bă...
Mi-a dat greu de tot.
Zero pressure.
Mi-a dat greu de tot.
Acum noi rândem-rândem, apreciez, mă flatează, mă onorează,
dar vă faceți un defavor VO.
Adică mă onorează încrederea și chiar mă flatează.
În același timp, la modul fără niciun fel de glumă, vă faceți un defavor VO.
Că una e să ai încredere în mine și îți mulțumesc,
și alta e să mă poziționezi superior, chiar și în glumă.
Chiar și în glumă.
Chiar și în glumă. Singurul lucru care mă desparte pe mine de voi,
și inclusiv de cei cu care voi lucra în o viitor la Practitioner,
este experiența, expunerea, în a testa anumite procese și principii.
Atât.
Bine.
Atât.
Până cu încrederea acolo.
Doar îți spun, pentru că...
Ce ar fi mai valoros pentru tine, Ioana, să te raportezi la mine
ca fiind cineva care îți arată că se poate să devii să fii și să ai ceea ce ai vrea,
sau la cineva care e...
Bă, e acolo, nu ai cum, frate, niciodată.
Ești prost, ce să cânt vreodată.
Când vreodată.
Dar să știi că e prima variantă.
Nu e la modul "Aaai, acolo".
Da, a sunat...
Îmi imaginez cum sună.
Nu cred.
Apropo de no pressure, știi?
Hai să revenim la ce avem.
Da, revenim.
De dimineață, mă întrebuam între ei, ce faci cu mie,
și eu mă căream acolo de cât de nașpa a fost pentru mine exerciție de ieri,
cu recunoașterea...
Nu, stai să văd acum, al 5.000.
Masca joasă.
Stai, în 5.000 te vorbim.
Aoleu...
Bun, ideea era că...
Nu e fără șervețele ăsta.
Am lucrat pe puternică și independentă, că, na...
Pe lângă faptul că mi-a fost foarte greu, plângeam și eu nu puteam să spun...
Ce?
Că asta e masca pe care o por de puternică și independentă.
Bă, ideea e și deci, zici că mă picai cu ceara.
Sigur că da, pentru că ai purtat atât de mult timp și ai crezut că doar tu știi asta,
încât se simte ca o trădare a efortului pe care l-ai depus până acum,
ca să păcălești în sens invers.
Da, știi ce a fost...
E ca atunci când stai într-o stație de autobuz jumat de oră și plouă, plouă, plouă, plouă, plouă,
mă anumine tramvaio.
Și cineva la telefon spune, "Da pleacă, dă-l dreacă-o de tramvai."
Cum să plec? Am stat până acum, ați plec?
Are sens? Știți?
Și ca într-o relație, când stai 1, 2, 3, 5, 7, 8, 10, bă, vezi că nu merge.
Și rămâi de ciudă că ceea-i stat de gea, bă, ca prostul până acum?
Așa funcționează mintea noastră.
E un bias cognitiv și ăsta, să știi. E, cam așa e și cu recunoașterea, ceea ce am în mască.
Altăt de mult m-am prefăcut cu oamă, acum să recunosc m-am prefăcut.
Și ce fac acum dacă am dat-o jos, Iren? Și ce fac eu acum cu vulnerabilitate?
Uneori o pui la loc ca să nu te sperii prea tare, pentru că este un modu' superandii care te obișnuie să operezi.
Și schimbările bruște deodată, mai ales pe mai multe planuri, nu sunt recomandate.
Asta e opinia mea cel puțin.
Deci, nu e maxim una să faci două, dar nu cinci în același timp.
Contextuala s-ar putea să te servească în continuare.
Doar că ideal ar fi să o legi de un rol.
Pentru că tu ești puternică și independentă, Ioana.
În momentul în care încetesc să te mai prefași că ești.
Cum ar fi să găsești resursele de puternică și independentă în tine,
fără să te prefași că le ai neștind unde le ai?
E ca atunci când mă prefac că am încredere în mine,
în loc să chiar să am.
Asta e diferența între mască și resurse.
E perfect în regulă să fii puternică și independentă.
Doar nu te preface că ești, ci fii.
Gata, că trebuie să scriu.
Marius era aici.
Și vă rog, ne pregătim pentru exercițiu.
Intenția mea, până zice Marius, ceva inteligent, sper.
Vă rog, spuneți-vă.
Telefoanele pe silențios, asigurați-vă că sunt pe silențios.
E foarte important pentru următorul exercițiu.
Dacă un bărbat afirmă că...
Te-am auzit pe tine de mai multe ori că ai afirmat.
Asta, spărărea mea despre lucru X, este următoarea.
Dar nu e ceva nou.
Corect. Care să...
Să fie concludent, sigurul.
S-ar putea ca partenera să considere că e schimbător,
dar un flexibil, nu tocmai pozitiv.
Adică să fii flexibil.
Depinde de ce se sepăgură și în ce context, pe ce miză, pe ce subiect.
S-ar putea ca azi să vreau copii.
După ce îi facem, s-ar putea să mă răzgândesc.
Nu faci asta. Are sens.
Nu zici asta.
Ai putea spune, nu știu, în ianuarie,
"Vreau să mergem anul ăsta în 3 concedii."
Dar, momentan, în situația în care suntem, chiar aș vrea să mergem anul ăsta în 3 concedii.
Acum depinde...
Poate ne mai răzgândim.
Nu, poate ne adaptăm.
Poate nu mai mergem deloc, mă refer.
Care e întrebarea?
Ar putea să te considere, nu știu, să se gândească că nu se poate abaza pe tine, pe terminul lung?
Sigur că da. Fără dubiu.
Femeia vrea de la un bărbat... Nu vrea, are nevoie.
Nu e vreau să, e am nevoie să.
Are nevoie de stabilitate. Sigur, fără dubiu.
Și noi avem ca bărbați astea. Da.
Ce?
Ești mort, dar n-ai aflat încă, făcea.
Nu, zbat de inima.
La ce te ajută răspunsul meu?
Eu sunt și flexibil, dar în același timp nu sunt schimbător.
Păi e bine, mai me da cu negru.
În schimb, aud mai mulți bărbați, exact ce spui tu.
Asta-s părerea mea următoarea, dar mâine pot fi de altă părere.
Și mi-asum chechi asta. Stai în pic.
E contextul diferit.
Pe subiecte, deci vorbim de subiecte, nu de promisiuni.
Pe subiecte pe care le cunosc până la un punct și evident nu le cunosc complet pe toată linia lor,
e perfect o chec să spun, bă, din ce știu eu azi, opinia mea este că, cu aceste argumente,
s-ar putea ca pe bază de experiențe sau ceea ce aflu în continuare pe același subiect
în viitor să am o informație care completează sau nuanțează ceea ce cred eu azi
și sunt perfect flexibil să recunosc că am știut mai puțin decât mâine și să-mi schimb opinia.
Asta înseamnă flexibilitate.
În momentul în care promit, apropo de stabilitate, promit X, Y, Z, da, mi-am schimbat o opinie pe drum,
ăla e deja despre caracter, nu mai e despre cunoștințe.
Promiți.
Asta spun. Acolo e despre principii, valori, stabilitate, caracter, maturitatea emoțională.
Deci sunt contexte complet diferite.
Ok?
Doi, nu a fost foarte deșteapt.
Gena, ai spus tu că sper să fie deșteapt întrebarea și eu am zis doi, nu a fost foarte...
Hai, mă, te-fii... glumesc, m-ai luat atât de serios.
I-a uitat și pe asta.
Boss, te recăsătorești? Tu ești sigur că vrei să fii atât de sincer?
Vezi că Toma a zis da.
Toma, ai decis că te recăsătorești și tu o dai pe asta. Vrei să mori înainte de altar sau ce?
Știu, știu. Bine.
Ce vreau să facem acum este un exercițiu care este inspirat...
Eu îl știu de la Marius de când eram eu un master, deci nu mi-apartine, sunt nicio formă,
este unul foarte valoros. Este un exercițiu inspirat din...
Cârțile lui Carlos Castañeda, dacă ați auzit de el.
Carlos Castañeda a fost un autor care a trăit și a învățat foarte mult de la un shaman.
Real, autentic,
pe bune. Și a scris mai multe cârți.
O parte din ele vi le v-am recomandat la master.
Din munca lui vă voi invita într-un proces acum.
Este un exercițiu din nou adaptat după mânta lui, îl am văzut la Marius primul oră, l-am și parcurs în mod evident,
care vă va pune în mod fizic, concret, perceptual, prin vedere, nu știu cum să mai detaliez,
față-n față cu o parte mare din umbra voastră.
Este un exercițiu care, pe cât de banal și de simplu va părea la început,
dacă urmați regulile pe care urmați, o să vi le detaliez,
pe atât de intens și de revelator și de util și de productiv, vă va fi.
În același timp, câte valori o să iese, este un exercițiu cu perfectă siguranță,
adică poți să îl faci, poți să nu îl faci, poți să îl faci că nu o să poți să ești nimic,
doar o să ai o perspectivă diferită ulterior asupra ceea ce înseamnă din nou o parte a umbrei tale.
Este un exercițiu care se poate face și singur, o să vă zic după aia, în condițiile de singur,
deocât o să îl faceți cu câte un partner, deci unul la unul o să lucrați.
Și presupune să nu zici nimic.
Nu vei zice nimic. Însă nu vei zice nimic timp de jumătate de oră,
pentru că vei sta în fața în față cu un partner, indiferent bărbat femeie,
n-are niciun fel de relevanță, ideal ar fi să nu fie cineva din familie, deci nu cineva din familie,
și nu cineva care ți-e foarte drag, care ați lucrat sau vă știți foarte bine. Să fie cineva neutru sau coleg,
care te știi de aici, dar nu familie și nu prieten foarte bun.
Exercițiu durează jumătate de ori pentru că are nevoie de puțin timp să se manifeste,
ce o să observați și o să percepeți voi.
Presupune să urmați cu strictețe regula lui "nu zic nimic timp de jumătate de oră" și rămână în prezent "nu fug".
Nu mă duc pe coclauri la cei amâine de făcut și nu mă duc în spate la cum a fost ziua de ieri,
ci rămână aici, acum, privind ochi în ochi partenerul de exercițiu.
Regulă - nu zici nimic.
2. Nu te strâmbi, nu glumești, nu râzi, nu zâmbesti. Cât mai neutru.
Cât mai neutru, te uiți ochi în ochi cu partenerul, merge mai departe.
Ideal în același ochi, nu schimbe ochiul.
Și fără să clipiți.
Cât mai rar să clipiți, cât mai rar. Doar la nevoie.
Nu-ți muți ochiul, adică dacă eu aș face cumarăz, nu fac asta.
Doi ochi fără ochelari, da, ideal, dai ochelari jos.
Bostul, dacă tu te-ai tăiat vreodată în doi ochi în același timp,
trebuie să mă înveți și pe mine, că eu nu am reușit niciodată.
Atunci zici să nu te uiți în ochi, să te uiți în mijloc.
Lasă nu, eu vorbesc de ochi, direct în ochi.
Deci nu la al trei la ochi.
Sețizați masca, nu? O vedeți cum...
O vedeți, nu? Cum e ceva ce nu știu ce-s urmeze, neliniște și anxietate și necunoscut.
Hai să dăm cu caterincă, că măcar poate mai scade din stângeleală.
Sețizați cum... mai mulți, din mai multe părți.
E din mască.
Asta e din masă care acoperă frica și anxietată de necunoscut.
Doar observați, nu vă cer cu nimic, că știu cum e, că o am și eu.
Revenim la instrucții. Unii.
Jumătate de oră eu țin timpul în voi, colegii mei o să anunțe.
Din momentul în care începe exerciția, nu ieși din sală, nu mai intră nimeni în sală.
Că ai nevoie la toaletă că e urgent te ridici, nu că...
Am chef să mă duc.
Poftim?
Și da, dacă obligatoriu e nevoie să pleci te ridici și pleci în cea mai mare liniște, dar nu mai intri,
cum posibil să nu mai intri Gabriela,
doar zic...
doar zic...
pentru că este nevoie de un cadru anume a acestui exercițiu și anume tăcere completă
și respect pentru procesul fiecărui colegi, în special pentru celul care este în fața ta.
Așa cum un respect pe cel care este în fața ta,
vei fi respectat tu de toți cei care fac exerciții în același timp.
De-aia este important telefonul să fie pe silențios.
Și la un moment dat, în timp ce privești...
în direcția cealaltă,
se vor vedea lucruri.
În momentul în care începi să vezi sau să percepi ceva diferit,
în orice fel de sens,
rămâi și privești în continuare.
Cu cât mai des vei schimba privirea sau vei închide ca să clipești,
se va refreșui imaginea pe care o vezi, în defavorea ta,
în sensul că va fi face un pas înapoi în exercițiu.
De-aia e important să privești cât poți de mult constant.
Da, va fi nevoie să clipești, că fizic și biologic avem nevoie de asta,
dar nu să faci constant asta,
pentru că va fi în defavorea.
Deci, cumva provoacă-te să clipești cât poți de rar,
dar nu să te doară sau să lăcrimezi din neclipit.
În mod evident, este sănătos.
Privești în același ochi, da, e ok să-l schimbi, da, eu nu-ți recomand.
Nu privii între ochi, ci privește în ochi.
Nu te mișca, nu schimba foarte mult poziția,
nici tu, nici colegul.
Și rămâi complet în prezent cât pe cât poți.
În momentul în care fugi în prezent sau în trecut, tu nu mai ești în exercițiu.
Ok? Regurile sunt simple, sper să nu fie NASA.
Este un existent care vă va intriga
și care vă îl ofer acum, vă, în varianta light.
Pentru că în varianta mai intensă, vă voi spune să o faceți singuri
acasă, da.
Rely-i nu fura start-ul, știu că ești deșteptă,
dar lasă-ți să afli și pe ei.
Da, te rog.
Fii atent la ce privești, atât.
Și fără să te duci în ce mănânci mâine.
Observă-le.
E ok să le observ, dar nu fugi după ele.
Intenția acestui exercițiu este privesc.
Și atât. Ce?
Evident, taci.
Cu aia trebuie să înceapă majoritatea ziua.
Bun, acestea fiind zise,
privește-n stânga, privește-n dreapta
și anunță-ți colegul că...
că ești cu el.
Față-n față,
oriunde vrei tu în sală,
dar ideal să nu transformi sala,
dar nu vrei să nu-ți mai poți.
O să o dăm un pic mai difuză, un pic de tot.
Ați început, ați început.
Atenție la cei care așteptați să fiți aleși.
Care e masca voastră acum?
Ce? Vă oprește să mergeți direct la persoana cu care vrei să lucrezi
sau care e liberă?
Eu vă dau start-ul, da.
Eu vă dau start-ul.
Ce?
Mai ta...
Distanța ideale să fie cât mai aproape.
Distanța între voi să fie cât mai aproape,
confortabil, nu să-i respiri aerul,
dar confortabil.
Nu știu la ce grupă de gădinți am intrat azi.
Abar nu am.
Nu știu, cu fi de patru anișori, de șase anișori.
Încă nu mă imagina.
Ss...
E pe timpul vostru.
Vă rog...
în 3, 2...
Cu cine lucrezi? O video, uite acolo, liber.
Și ce? Lucrați și acum, mă gălui, niciun...
Dar e interesant că tu rămâi mereu fără parteneri și, cum ar fi la fel, cum faceți?
Și vă găsiți voi 2. Doar zic.
Haide, luați loc.
Ss...
Luați loc.
Ss...
Ok, începem imediat, vă rog frumos să vă centrați.
Încă e foarte important...
Cum?
E ok.
E foarte important să respectați experiența celorlalți colegi, indiferent dacă voi, din orice fel de motiv,
nu vreți să o continuați.
E ok. Doar nu o stricați în orice fel de sens pe celorlalți.
Prin... mă duc și pun mâna pe apă și o scap jos.
Mă mudă pe scaun, scârță toată sala și mai știu eu ce.
Deci jumătate de oră, te rog, prioritizează pe celălalt, prin a nu face gălăgie sau a vorbi sau a-ți pune masca.
Deci jumătate de oră nu vei spune nimic, nu cred că e ceva mai ușor de atât.
Pentru... pentru câțiva dintre voi e chinul drumii.
Ss...
Bun.
În 3, 2, 1...
Doar...
Privești.
Nu voi pune nici un fond muzical.
Totul va fi liniște, completă.
Inclusiv pe colegii mei, ii voi ruga să-și găsească un loc în sală
și să supraveghețeți, să observeți de acolo, ca să nu creăm mișcare în lateralul periferic al exploratorilor noștri.
Eu mă duc în spatele vostru, sunt aici.
Tot ce ai de făcut...
Este să privești.
Doar...
Privești.
Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
Este un
blazare publicitară
este un
flight
Un
stairs
la
رت