nlp-master/transcripts/Audio Master 2025 M3 Z2A.txt

 Bună dimineața!
 Cum sunteți?
 Barosan, ai zis?
 Mă...
 N-am auzit o pasta din buzău din 80.
 Serios?
 Modul 3, ziua 2, partea 1.
 Cum ați dormit?
 Cine a dormit foarte bine mâna sus?
 Cu plăcere.
 Și nu a dormit rău sau deloc?
 Bravo, vă!
 Să vă fie de bine!
 Cum s-a așezat ziua de aici?
 Durere de cap? De ce?
 Vrei să-mi spui?
 Că-s curios. Adică dacă știi ce te-a provocat, așa că doar
 te-a durut capul...
 Ia!
 Bălă, bine ați ajuns!
 Bine ați ajuns!
 De obicei, în momentul în care fac exercițiile astea,
 știu că o să aibă efect, am durări de capul, stăreacționeaz
ă.
 Stai un pic, dă-mi voie să ascult.
 Când faci exerciții de genul ăsta, trans-ighidate sau
 procesuri experiențiale,
 dinainte te doare capul?
 Da.
 Când știi că o să aibă efect.
 Nu, după ce termin.
 După ce termin?
 Dar cum se termină?
 Dar convingerea cu o să aibă efect când e? Înainte sau după
?
 După, după ce?
 Că atunci când apare durerea de cap și după ce o să aibă
 efect.
 A, am înțeles. Deci la tine faptul că te doare cap înseamnă
 că are efect.
 Nu asta a zis?
 Da, asta am zis.
 Și este obligatoriu să te doare capul ca să aibă efect?
 Nu, nu, nu, nu.
 Și întotdeauna după ce te doare capul constați că a avut
 efect?
 Dacă în situații mai delicate și mai importante pentru mine
, mă cam doară capul.
 Și dacă exerciția este profund, atunci am ușoară durere de
 cap.
 Suficient trecesc, sau iau una în tine, vreau altceva și mă
 liniștească.
 Vrei să-mi ardeți și să mă liniștească.
 Ai ideea ce te-a provocat din trecisițul sau procesul de i
eri?
 Sau ziua sau tematica de ieri?
 Ce te-a provocat la nivel de...
 Faptul că m-am uitat urât la mine.
 Ah, ok.
 M-am uitat cu furie, cu nervositate.
 Fii atentă întrebarea. Ce simți despre faptul că te-a uitat
 urât la tine?
 Ce să iau?
 Nu-mi place.
 Nu-ți place ce?
 Nu-mi place că m-am uitat urât la mine.
 Seți dați întrebarea, da?
 Și răspunsul, nu-mi place de faptul că eu m-am uitat urât
 la cine? La mine.
 Seți dați?
 Așa e psihicul nostru.
 Când înveți să pui întrebări de gența și să te uiți la
 structura din spatea, meta,
 de asta, pot să lucrezi cu
 falii din psihicul nostru, din psihologia noastră,
 mult mai subtile și de multuri mai eficient.
 Deci nu-ți place de faptul, și
 e neplăcut ca să reformulez faptul, că-ți aduce aminte că
 te-ai uitat urât la tine. Are sens ce întreb?
 Asta înseamnă că nu mă iube suficient încă.
 Ok. Și dacă ai face un pas și mai în spate,
 ai putea să te duci într-un loc de compasione față de fapt
ul că simți neplăcere, că te-ai uitat urât la tine?
 Da, când m-am dus un pas în spate, asta am simțit compas
ione.
 față de faptul că ai simți neplăcere și disconfort,
 pentru că tu te-ai uitat urăla tine.
 Bă, are sens?
 Pare complicată, e matematic.
 Și am simțit așa o liniște, o imediat,
 cum am făcut pasuri, cum am simțit liniște.
 Ăsta e...
 Vă rog să exerțați asta atunci când simțiți orice fel de
 descurajare pe care voi vă dați voie,
 că e voce interioră, că e cum o percepeți voi,
 faceți psihologic un pas în spate, uitați-vă la
 uitați-vă la voi din poziția celui care vă
 descurajează sau vă vorbește la un alt fel de sens, vedeți
 ce simte el
 de vă descurajează
 și toți psihologii mai fă un pas în spate și uită-te la cel
 care simte să te descurajeze pe tine.
 Meta-meta, are sens?
 Și din poziția aia, dacă poți, cu ancorarea, asocierea,
 orice fel de metodă unelta, știi tu până acum,
 Privește-l cu compasioan pe cel care te privește cu le-nc
redere,
 pentru că el nu știe altfel.
 Și nu e vinovat, e condiționat.
 Și nu e rad dacă știam asta mai de mult?
 Mersi.
 Are senț ce vă zic.
 Cel cea care vă descurajează, care esteți tot voi, dar e
 meta,
 nu știe altfel, nu poate altfel,
 pentru că este condiționat sau rănit.
 Și tu, ducândte-un pas în spate în meta-meta,
 și uitândte-l la meta,
 Eu?
 Poți alege să spui, te iert, te înțeleg, știu că nu poți
 altfel, e în regulă.
 Fără să-i dai nimic altceva, doar e ok.
 O să găsim o variantă.
 Și în momentul în care meta-meta primește acceptare, iert
are, susținere și e ok mă, nu poți mai mult, nu îți face gri
ji, nu ai griji cu nimic.
 El ceva putea să dea mai departe la eu.
 Același lucru.
 Are sens.
 Asta nu gătiți în cabinet de psihoterapie. Ironic.
 Nu pot să-mi explic de ce la facultatea nu vă face, vă spun
 din experiență,
 nici la Master până acum nu s-a atins vreodată acest subie
ct.
 Și este o chestie... e doar de perspectivă, dacă te gândeș
ti.
 Nu ți-am făcut chimnoză, nu transă, nu procese, nu
 teste de chigni... nu. E doar perspectiva,
 dar eu de ce îmi vorbesc așa?
 Că nu știu altfel.
 Dar ala care îmi vorbește mie ce simte față de mie care îmi
 vorbește.
 Și meta-cognitia este predată de psihologia clasică.
 Dar eu nu am găsit o literatură până acum, meta-convingere
 și meta-emoții.
 Personal, și am citit un pic, și mă uit și pe studii, și î
mi place să documentez, să nu vorbesc eu...
 Mai iar da iurea uneori, dar mă asigur să fac tot ce pot să
 nu fac greșeli.
 Adică mă documentez, eu nu am găsit-o până acum.
 Și e banală și cu efect instant.
 Mulțumesc, Adriana, preciz mult. Gabriela Jupoi-Arazvan.
 Bună dimineața tuturor.
 Așa cum m-ați văzut, în dimineața asta sunt extraordinară
 de...
 Deci...
 Ești în general extraordinară.
 Nu, sunt, știu, mă bucur că...
 Ideea este în felul următor.
 Care ideea?
 Cu meta.
 Eu mă întreba... La mine, pe lângă faptul că
 m-am trezit foarte bine,
 Am fost cu Mirela și cu Sorina și mă întrebau și zice,
 da, ce-i cu tine?
 Care Mirela, care Sorina?
 Că sunt două Mirele.
 Mirela și Sorina, Mirela și...
 Mirela, da, asta zic că sunt două Mirele și Sorina în spate
.
 A, nu, Mirela și Sorina.
 A zic că sunt două Mirele, eram care, că trebuie să știm.
 Da.
 Punându-mi această problemă, ascultându-o pe Adriana,
 voiam să mă lămurez de o chestie.
 Bun, clar, meta eu,
 dar nu știu dacă să mă gândesc,
 meta eu de până acum,
 sau meta eu în general, adică până astăzi,
 a fost într-un fel.
 Mi-a spus că nu sunt așa, că nu sunt așa, e clar.
 Dându-mă un pic în spate, dar cred că am făcut chestia asta
 absolut incongient,
 da, uneori, da.
 Asta este posibil
 să ne translatăm în spate un pas, doi,
 dar la nivel cumva
 Inconștient să facem asta și să ne trezim.
 Era astăzi de dimineață, când m-am trezit, m-am gândit așa.
 Ce e mai important să văd eu la mine?
 Și atunci nu știu de unde mă întrebam.
 De cognitiv asta, nu emoționul.
 Nu, în momentul în care am deschis ochii.
 După care, oarăca în rutina de dimineață...
 Dineu a întrebat asta.
 Da, dar la rutina de dimineață
 am simțit pur și simplu o chestie de bucurie,
 o bucurie nemărginită,
 nedefinită
 și neaccelerată de ceva.
 Adică, pur și simplu...
 Toate parțile noastre,
 scuză-mă că te întrerub,
 ne aud atunci când noi vorbim cu noi.
 Modul 5, practitioner.
 În momentul în care apare un switch
 în atitudinea noastră față de noi
 și indiferent că vine din meta sau din EU
 sau pur și simplu decidiu.
 Aici era întrebarea.
 Toate părțile mele vor auzi și vor simți această schimbare
 de atitudine cu blândețe și cu…
 A fost o chestie absolut naturală, firească…
 Foarte bine.
 Și întrebarea mea a fost…
 E naturală și firească, dar vine ca o consecință a unor
 procese făcute anterior.
 Exact. Întrebarea mea a fost oare atât de mare să fi fost
 impactul, pentru că a seară și pe drum.
 Noi am avut discuții, am tot astat, am tot procesat.
 Da.
 Cumva lucrul ăsta să se fi întâmplat într-o noapte și într-
a doua zi de dimineață...
 Într-o secundă. Sunt oameni, am lucrat cu oameni, care ave
au iritații pe piele.
 Îți dau un exemplu.
 Care, în urma unor procese, exerciții, conștientizări, cum
 vrei tu să-i spui, vindecări, nu știu, în urma unor procese
 psihologice,
 la scurt timp, nu instant, în curs de câteva ore,
 sau mai puțin, nu le-a dispărut, dar s-a diminuit drastic
 irritația.
 În condiția careă anterior, până anterior, cu toate cremele
 și descântecere și doctorii și antibiotice din lume nu se
 ducea.
 Eu am un an de zile...
 Asta e doar un exemplu, că somatizarea și reducerea somatiz
ării, de multe ori, în urmă unor procese psihologice,
 nu au nevoie de luni de zile,
 ci doar de uneori, de câteva ore, poate chiar de minute.
 Sunt oameni, uite, îți dau un alt exemplu cu care am lucrat
,
 dar și voi cred că ați perceput unul dintre voi, pe durere
 de cap.
 Și n-am lucrat pe durerea de cap, i-am lucrat pe altceva cu
 el sau cu ea.
 Și în momentul în care lucrau ceva diverse,
 unii clienti de-a mei, alte ori în demo, ori în sală,
 în sensul că uneori în privat, alte ori în sală.
 Îmi spuneau, pe lângă faptul că trecusem într-un proces
 psicologic,
 Ați văzut cum lucrez?
 Aproape instant după ce ieșea din tranză, la un minut, două
 sau trei,
 îl vedeam încruântat și zic, ce s-a întâmplat?
 Deci, nu ți-am spus, dar înainte să intru în exercițiu ave
am un durere cruntă de cap,
 iuneștiind asta, ca ghid.
 Și durerea înceta la câteva minute după ce ieșea din exerci
țiu.
 Deci, răspunsul este, da, efectele pot să fie atât de rap
ide.
 Nu înseamnă că trebuie să ne bazăm pe asta.
 Eu nu cred în vindecări miraculoase și buruburu.
 la uneori apar astfel de efecte destul de rapid.
 Și atunci a răspuns-o, mai ales după noapte,
 de integrare somn profund odihnă.
 Foarte profund, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de foarte
 multă vreme
 și am dormit într-o casă străină.
 Adică nu m-am trezit deloc pe timpul nopții.
 Iar astăzi de dimineață mă gândeam...
 Deci asta era în mintea mea,
 și, de fapt, simțeam, parcă vedeam pe cineva după mine tot
 timpul,
 unde mă mișcam.
 Și zic, mă dea, de ce te-ai ținut?
 Era mintea mea, era dialogul la integrare.
 Spătății, de ce te ții după mine? De ce te-ai ținut după
 mine?
 Și simțeam că sunt cumva mai ușoară e vizabilă dezintegra
rea de care vorbeam ieri.
 Era o chestie despre care nu știam să...
 Excellent, îți mulțumesc frumos.
 Deci e din meta.
 Da.
 Mulțumesc.
 Acum, înainte să vă zic ce urmeaz să vă zic,
 că m-ai ridicat-o la fileu.
 Cred că v-am mai iese-o.
 Știți cum se ceartă doi filosofe?
 Mă ducă în meta.
 Și acum revenind.
 În primul rând, la întrebarea Gabrile,
 ca să completez, fără să risc să-i dau micul de nou,
 glumesc cât te iubesc.
 Nu contează de unde vine.
 Gabil am întrebat la final,
 vine din meta.
 Și eu am zis, poate.
 Nu contează.
 Contează doar rezultatul.
 Țineți minte, asta e filosofia mea.
 Nu mă interesează ce funcționează,
 de ce, din ce paradigmă,
 cât timp obții ce vrei și poți o face într-un mod
 repetat, nu că din greșeală,
 că atunci nu mă interesează,
 dar repetat.
 Poți să refaci rezultatul,
 Nu mă interesează strategia, convingerea sau canalul de
 unde vine.
 Poți să îmi spui că faci channeling.
 Nu mă interesează. Eu nu cred în asta.
 Dar dacă tu crezi și îți merge repetat să obții rezultatul,
 eu te respect, nu mă interesează convingerea ta.
 Are senzit ce spun. Și atunci vine din meta.
 Nu mă interesează.
 Poți să replice asta, fou-o. Nu-mi pasă de unde vine.
 Revenind, îmi venea minte
 în timp ce vorbea Mihaila.
 O aveau Mihaila pe acolo.
 Gabriela, mai devreme, cum ar fi dacă ne-am gândit un pic
 la metafora, pentru mine este o metafora,
 în sistemul meu de convingeri, a Îngerului Păzitor din
 religia?
 Cum ar fi să ne gândim un pic?
 Bă, dar nu cumva Îngerul Păzitor e meta-eul meu și nu cumva
...
 Hmm... hmm... hmm...
 Acolo e umbra, aia e umbra, e tot o metafora, da.
 Și nu cumva am o armată de îngeri interiori.
 Dacă ies un pic din dogma stricte și rigida religii și mă d
uc în cea psihologiei transpersonală,
 e că asta e transpersonală.
 Are sens?
 Doar o las aici.
 Eu nu am convingeri religioase din nou.
 Dar mă îmi place să mă joc cu semnificații și cu...
 Cum mă ar fi? Atât.
 Cum mă ar fi să...
 Răzvan, te rog.
 Bună dimineața, colegi.
 Bună dimineața, dragune.
 Mă bucur să fiu și astăzi alături de voi.
 Da, referitor la treaba asta cu religiozitatea și divin
itatea,
 spiritualitatea fiecare ce crede, nimic nu e întâmplător.
 Nu văd legătura între prima parte și a doua.
 Păi tocmai asta e intenționam, eu să-ți spun.
 Ah, ok.
 Am avut o experiență cu un călugăr.
 Ah, ok.
 Și în discuția pe care am avut-o, mi-a zis...
 Limpezește-te.
 Și ieri m-am limpezit.
 Am înțeles.
 Că tot nimic nu e întâmplător.
 Uneori nu e întâmplător. Aici eu am o...
 E încălcare de metamodel asta pentru mine.
 Nimic nu e întâmplător. Ba da, uneori e hazard.
 E efectiv, e univers, univers e mult hazard.
 Alte ori nu, într-adevăr, nu e întâmplător.
 Dar e nuanța mea, pentru mine există unul de credințe.
 Uneori se întâmplă lucruri de ampule adinsenind,
 fără să ai niciun fel, le dam noi semnificație.
 Asta înseamnă că nu înseamnă nimic.
 Uneori chiar nu înseamnă nimic.
 Alte ori da.
 Dar e asta cu nimic, nu e și tot timpul întotdeauna.
 La mine însgări e metamodelul.
 E doar precizarea mea.
 Și tot pe aceeași paradigmă,
 eu am semnături așa geni, infinită la...
 Ah, ce tare!
 Adică nimic nu e întâmplător.
 Pentru tine.
 Pentru mine.
 Așa, e parfum, este excelent, e superul.
 Mi-am format câteva convingeri de genul ăsta,
 funcționez pe ele.
 Cât timp ai rezultat, te respecte asta.
 Am rezultat, am rezultat.
 Întotdeauna.
 Respect asta.
 Nu, dacă aș face acum metamodel,
 i-aș contraziri și o convingere care pentru ele va doresc o
 ecologică.
 Și atunci o ignor.
 Are sens?
 V-am spus și la modul,
 Aveți grijă ce convingere metamodelați?
 Pentru că e posibil ca ce atacați voi cu logică și dovadă
 și proof și ce vreți voi și precizie
 să fie neecologii pentru omul care are o convingere vag
 abstractă, neprecisă,
 dar pentru el valorasă.
 De-aia când lucrezi cu oamenii, scuze-mă un pic că mi-au
 ridicat-o colegii,
 când lucrezi cu oamenii cu sistem de convingeri foarte ferm
e religioase.
 Niciodată nu intru în... da de unde știi, da e posibil să
 te înșeli,
 Sau tu știi că sunt multe vrejele și că Biblia a fost reș
resă de 500.000 de ori de oameni și de autor diferiți,
 că nu intru să-i zic asta.
 Sau tu știi că sunt unci câtezeci de Biblii diferite, toți
 cred că aia e singura?
 Nu zic asta vreodată. De ce?
 Sistemul lui de convingeri funcționează pentru persoana
 respectivă cu rezultate
 pentru persoana respectivă cu care n-a venit la mine să le
 schimbe.
 A venit cu altceva. El a venit cu atac de panică.
 Și atunci, dacă el îmi spune, cu ajutorul Dumnezeu sper să
 mă ajut să trec peste atacul de panică,
 eu o să-i zic, Doamne ajută!
 Jur că așa fac, vă dau cuvânt.
 Și nu zic sarcastic.
 Și nu zic nici ironii, nici sarcastic, nici la mișto, nici
 bat jocului toru,
 pentru că respect sistemul lui de convingeri.
 Vă dau cuvântul meu, deci nu...
 V-am mai tot spus asta, eu sunt
 în afară unor sisteme de convingeri, dar le respect pe to
ate
 care nu mă provoacă sau mă agresează pe mine.
 Toate le respect.
 Orice convingere vrei tu să-mi spui vreodată,
 eu o să o aud, o să o ascult, o să o accept,
 Mai ales cât timp nu-i despre mine și nu m-a afectează pe
 mine,
 îți dau cuvântul meu că pot să spui că crezi în reptilieni.
 Nu mă interes... I don't fucking care.
 Dar m-amuză, recunosc pe interior unele.
 Unele m-amuză.
 De altele fac mișto public,
 dar nu de față cu persoana care mi-a dat convingerea.
 Și niciodată identificând.
 Însă, totdeauna sutură asta, vă încurajez să faceți asta,
 respecta sistemul de convingere al oamenilor
 în care ei funcționează, pentru că e hartă diferită.
 Atât, doar pentru că e hartă diferită și subiectivă.
 E un principiu de NLP practitioner pe care voi l-ați încăl
ca și vați dezavoa singuri abilitățele și experiența pe care
 ați acumulat,
 tot dacă ați contrazit o convingere a unui om care nu va
 face vreo nimic.
 Eu merg pe stradă în Maramure și când mă duc acasă, am un
 apartament acolo, am locuit două, v-am spus,
 și mă duc cu drag acasă, pentru mine este încă o parte acas
ă acolo, de foarte multe ori,
 și mă văd cu oameni din fostul meu sistem de lucru, unii
 care foși clienți ai sistemului meu de lucru, ca să zic așa
,
 care nu știu că am ieșit din sistem.
 Ei nu știu, efectiv, că am ieșit din sistem.
 Ei când mă văd pe acolo, ei cred că am venit în misiune.
 Vă jur, vă dau cuvânt.
 M-amuză fantastic.
 Da, cu să trăiesc, să trăiasc, că două maiori, de acelea.
 Deci, m-amuză maxim. Unii ori eu ies din stradă, din casă,
 pe stradă,
 de-al dreacu' ca să-i sperii.
 Vă dau cuvântul meu, că m-amuză reacțiile lor.
 Recunosc atât de pasiv agresiv.
 Eu nu fac nimic, eu doar mă plimb.
 Deci nu fac nimic, doar merg pe strada si ma duc pe la pi
ata si ii fac astia...
 Si ii nu stiu ca am iesit de 6 ani din sistem de candreca.
 Nu, dar nu fac nimic, adica nu sunt rau.
 Dar sunt rautatios, recunosc. Revenind.
 Si pe strada cu acesti oameni uneori trec pe langa mine si
 unii sunt foarte indoctrinati religios.
 Trec pe langa mine si imi spun, laudam pe Iisus.
 Si eu ii zic in veci pururi si plec mai departe.
 Si nu am niciun greata de sarcas sau de ironie mie.
 Știi de ce?
 Pentru că respect sistemul lui de convingere și de valori.
 Și nu e treaba mea să-i schimb sau să-l conving de altul,
 cu singura limită,
 că să nu mă evangelizeze pe mine.
 Atunci devin un pic aricios, recunosc.
 Și pun niște întrebări, sau fac un pic de mișto,
 dar niciodată nu iau la mișto un sistem de convingere la un
 om.
 De asta vă rog și mulțumesc că ați zicat-o la Filu,
 respectați convingere orică un indiferent de grade educație
 sau de maturitate sau de vârstă,
 cât îi nu vă face vă rău.
 Nu, dar este, cum să zic eu, pentru mine este un indiciu de
 profesionalism și de maturitate emoțională
 să poți să stai în prezenta unor convingeri diferite de t
ine fără să simți nevoia să intervii.
 De la politică, la religie, la ce vrei tu.
 Acolo îți da examenul de inteligență emoțională și de NLP
 practitioner, că încă nu știu asta.
 Cred că, cu tăria asta, asta este convingerea personală.
 Scuză-mă, mi-a ridicat-o, colegi de Filuș și mi s-a parut
 important să reprecizez, că am spus-o constant.
 E ok.
 Și că tot ai întrebat de somn, de obicei sunt o persoană
 matinală, mă trezesc la 5, în fiecare dimineață.
 Bravo, respect. La cât te pui la somn, doar de curiozitate?
 11 pe jumate.
 Bă, ești nebun și duci doar cu șase ore, reușești să funcț
ionezi și să nu fi sonoros.
 Și eu mă trez la 5, normal, deoarece sunt prea de gănam
 campanii și etc.
 Dar mă trezesc la 5 odată, 2-3, a patra mă trezesc la 5 că
 m-am condiționat,
 dar pe restul zile sunt legume. Adică mă trag de mine, știi
?
 Bravo!
 Mă urmărește tot așa o paradigmă de genul ăsta.
 Bunicul meu, Dumnezeu, să-l ierte, era...
 Artworking, era foarte dincipinat.
 Chiar dacă avea două clase, șapte frați,
 am făcut lecțiile cu el până în clasa 4.
 Ce tare! Vezi, nu are nicio legătură.
 Diploma cu...
 Da.
 Și avea o vorbă, zice, bă, tată, somnul e un dujman.
 Uu!
 Ce convingere!
 și mi-a rămas așa.
 Doamne Ferește, aici nu sunt de acord.
 Respect pentru bunicul tău și eu am avut unul care la fel m
-a ajutat foarte mult la matematică
 și folosesc trucuri mentale de ale lui pe care el mă l-a în
vățat acum 35 de ani, că eram aproape la școală.
 Dar asta cu somnul îndușman la mine nu...
 Somnul e o necesitate, e o convingere mai sănatoasă. Pentru
 mine.
 Pentru mine. Cum?
 Nu te aud. Noapte în sfârșit lucru e o metaforă, dar n-ai
 microfon, așa că lasă-o jos.
 Și mi-a dat, cum a zis preotul, limpezire. M-am limpezit.
 Excellent! Mă bucur foarte mult!
 Mi-am dat un feedback la felul cum s-au întâmplat relațiile
 mele și așa mai departe.
 Implicit viața personală, implicit relațiile cu ceilalți.
 Cum mă priveam eu pe mine și mi-a spart creieria aia, tu șt
ii, toate, prin toate câte ai trecut.
 Aia a fost cirașea de pe tort.
 Voi să vă zic un secret?
 N-am mai iesat niciodată până acum.
 Nici nu e întâmplat.
 Și eu am conștientizări și
 click-uri și înțelegeri
 de la grupă la grupă
 și unor de la lună la lună sau de la modul la modul
 pe care nu le-am dat în generația interioară.
 Că voi credeți, unii cel puțin,
 că eu fac cel puțin același lucru
 fiecare genarist auzic același lucru
 că m-ați întrebat câțiva, bă, dar nu te implici?
 Sești vorbind de același lucru? Nu.
 Pentru că tematica e aceeași, conținutul este aceeași, pred
area în schimbul de foarte multe ori
 e complet diferită.
 Adică învine exemplu idei sau fac eu click-uri de la une
 ore de la ora la ora,
 pe baza întrebărilor voastre sau experiențelor voastre a f
iecarei grupe,
 diferite, complet.
 Și pentru mine este nou de fiecare dată.
 Explic același lucru, dar cu alte reverații propriu.
 Și da, aia de ieri, mai mult mi-am zis-o mie, ca să fiu
 sincer, până la capăt.
 Nu glumesc.
 A fost o reverație personală. Am împărtășit-o cu voi, cu pl
ăcere, dar a fost pentru mine.
 Mă bucur că v-a fost util.
 Mulțumesc.
 Mă bucur. Dar mi se pare logică, pentru că este esența neîn
crederii noi și a descurajării pe care noi constant ne
 observim nouă înșine,
 uitând că noi și meta eu nostru suntem singurii care știm
 prin ce am trecut în viața asta și în universul ăsta.
 Nici măcar poate nu mai știi conștient, dar la nivel din
 conștient și subconștient,
 tu ești singur care știe tot ce ai suferit, ai trecut,
 și a fii avut nevoie și n-ai primit, sau ai greșit și nu te
-ai ierta,
 tu ești singur, nu există nimeni, nici terapeutul, nici du
hovnicul, nici nimeni.
 Tu. Și atunci, dacă totuiești singurul care are această c
unoaștere despre tine în sus,
 la ce să te fii și dușman, în baza ceea ce știe despre tine
 mai poți să-ți fii dușman,
 mi-e foarte greu să cred.
 dar trebuie să te uci în unghiul ala întâi, adică trebuie
 să te asocizezi perceptual în unghiul în care te privești
 pe tine cu compasioane,
 pentru că ești singurul care știe până ce ai trecut. Și at
unci se schimbă complet, emoțional și bine, trebuie să ai
 flexibilitatea să îi încalcul un astfel de unghi.
 Pentru că unii oameni țin morțiș și cu tărie la durerea lor
.
 Adică am avut contexturi, într-adevăr nume reu de curs sau
 de ședințe,
 uneori erau contexte personale, adică ne întâlneam genul
 Uber sau de astea,
 nesociale, necadrate ca fiind curs, unde am scăpat din gură
 cât un metamodel,
 cât un sleight-of-mouth, ce facem azi, cât ceva.
 Și vedeam pe oameni că lua un calcul ce zic eu și că le
 atacă povestea despre durerea lor,
 adică le atacă în sensul unfavoarea lor, că le sparge, știi
?
 Și am văzut, vedeam pe față lor efectiv, cum?
 Adică, nu, povestea mea nu renunț la ea.
 Și să opuneau soluții ei pentru că erau atașați de povestea
 care le creează durerea.
 Are sens ce zic?
 Din păcate, suntem atât de atașați de poveștiile pe care le
 spunem
 care ne justifică durerele pe care le simțim.
 O, eu când vin și ți-ar adăuga, hei, povestea ta e posibil
 să fie falsă.
 Chiar dacă o repeze 30 de ani.
 sau e posibil să fie cel puțin distorționată, dacă nu falsă
,
 și spun reflectorul și tu îți dai seama de asta, nu îți
 spun eu că e falsă,
 tu constați că e falsă,
 durerea practic devine opțională,
 sau nejustificată, oricare ar fi.
 Aia asta face recadrare, de exemplu.
 Recadrarea asta se dă un unghi diferit
 și spui, bă, din unghiul ăsta nu doare.
 Dar povestea nu s-a schimbat, fapta nu s-a schimbat situaț
ia, realitatea.
 Noi suferim, în interiorul nostru, din orice fel de motiv,
 doar prin felul în care interpretăm realitatea.
 Nu pentru că se întâmplă ceva anume.
 Și asta a fost pentru mine, să spunem, intersența experienț
ei mele în NLP.
 Eu sufăr și mă doare pentru că interpretez într-un fel care
 permite asta.
 A, durerea, vă spuneam și atunci, că acum, dacă tot facem
 recapitura asta scurtă,
 este garantată pe tot restul vieții.
 Bă, suferința e opțională.
 Durerea se vinde, că trece, te învață, te călește, te matur
izează,
 dar suferința este opțională.
 Și de foarte mult ori ironii și închidem asta,
 suferința apare când mă lupt cu durerea.
 De ce mie, de ce eu, de ce acum, de ce nu mai mie?
 Atunci apare suferință.
 Acceptarea dureri ironic scade diferinta. Nu știu să explic
 de ce.
 Bineînțeles, acceptarea dureri inevitabile.
 Acum când ți-o caus tu sau ți-o insiști, atunci nu mai e vo
ie să...
 Dar e!
 Mersi Răzvan, aprețesc foarte mult.
 Eu îți mulțumesc. Și ca să închei, nu știu...
 Te rog.
 Cred că nu v-am zis că nu vorbesc mult, am un defect.
 Nu vorbești?
 Că vorbesc mult.
 Nu, nu se pare. Serios.
 Si luna asta meritat ca nu mi-am schimbat bara la masina.
 Tot cu sarmaie.
 Ok. Ok.
 Sa-ti fie cu folos. Mersi si eu.
 Da, barbat, e mare-s.
 Multumesc.
 In primul rand vreau sa-mi aduce aminte cum se numease cer
ba aia cu salata
 pe care promit odata trecuta ca am facut-o...
 Supa de salate, zic asa.
 Am făcut o aici și te extraordinară, mulțumesc!
 Mi-am auzit să aminte douătea trecută.
 Ai ieși! Du-te să nu văd!
 Bun, în al doilea rând mi-am adus...
 Îmi place zeamă, nu-mi place textura salatei în apă.
 E...
 Nu... Nu...
 Eu doar am vrut să-mi amintesc cum se numească ceor baca
 multe.
 Să-ți fie de bine!
 Legat de ce ai spus ieri,
 mi-am auzit să aminte care era definiția nebuniei,
 că să faci același lucru de mai multe ori...
 Să aștepți un rezultat diferit.
 și mi-am dat seama că îmi spun același lucru despre mine,
 că nu sunt destul de bun în alamite contexte, în alamite
 domeniui.
 Și eu tot sper că poate o să mă rezolvă, o să fiu bun, o să
 întreacă toate somatizele, o să fiu eu, dar în continuare
 da-o mine, da-o mine.
 Și mi-am zis, ieri măie, cazul poate ar fi cazul să gândeș
ti altceva.
 Și azi dimineață am dormit bine și m-am trezit că mă ointor
iza în gândurile ce gânduri aveam despre mine.
 Să văd dacă mai trece vreun gând din ala care l-aveam.
 Aia este un super unchi extrem de rar accesat de mintea no
astră.
 Da.
 Când cu mintea analizăm mintea.
 Da.
 Mulțumesc.
 Așa începe meditația. Mulțumesc frumos și eu.
 Da, te rog în față. Și după, Alexandru.
 Bună, Elena. Sunt...
 Bun, Elena.
 Și meta-eule meu de ieri era furios pe eul meu.
 Mhm.
 Făcând o retrospectivă azi noapte, că nu prea am dormit, m-
am gândit la aceste euuri ale mele.
 Și i-am văzut de felul următor.
 Euul era un copil, meta-euul era doleștentul care îl certa
 pe eu și îi spunea, băi, uite așa se face, că tu nu știi.
 Și meta-meta era înțeleptul sau maturul care îi spunea, băi
, vă accept pe toți ăștia care steți aici.
 Ok, dar întrebarea era de alt tava, către tine.
 Ier, făcând exercițiul ca și ghid, am avut o stare, să spun
em, mai disconfortantă.
 Nu am făcut exercițiul atât de lejer.
 Bineînțeles că eram destul de focusată, mai puțin pe colega
 mea,
 ci cum să fac eu exerciția.
 Ce scrie a disconfort?
 Nu eram coerenta în ghidaj.
 Pentru că?
 Și mă întrebam acum dacă era meta eu la celălalt adolescent
 care de fapt a fost...
 Poate. E posibil că a ceea ce s-a întâmplat în sală, la
 nivel de grup, că demo-ul, că predarea, că răspunsurile me
le la întrebările unor colegi
 să-ți fie atins ceva, o coardă, o poveste, o convingere, o
 durere, nu știu.
 Și atunci să te fi băgat într-un proces al tău care nu mai
 te lăsa să fii asociat în procesul de ghidaj al altă perso
ane.
 Dar nu neapărat că meta sau...
 Ok.
 M-am gândit că au o legătură între cele două, adică comport
amentul meu sau modul meu de ghidar,
 față de meta eu de după, când am fost ghidată și am conșt
ientizat acea furie față de eu.
 Ok.
 Și care era...
 Nu știu să spun... Când vine vorba de psihologie,
 nu există răspunsuri matematici.
 Cine vă zice vreodată, las că spună de unde vine,
 sau nu, să poate altfel, mănâncă rahat.
 Nu știu.
 Eu zic, poate, e posibil, s-ar putea.
 Mă interesează doar rezultatul.
 Ceea de-aia spun, nu știu de unde vine,
 știu doar că dacă te-a ajutat,
 sau mă rog, a ajuns la tine cu orice fel de valoare,
 nu contează de unde, că e din meta, că e din...
 Da, ok, n-ai fost asociată în procesul de ghidaj.
 Mai valoros e, înțeleg să întâmplă,
 dar mai valoros e, acum, dacă tot a trecut, să te gândești,
 ok, la ce mă gândeam,
 la ce simțeam, ce mă durea, ce a atins, ce a...
 Știi? Și ca să afli ce a gădilat acolo ca nuanță.
 Dar nu e o problemă că s-a întâmplat.
 Am înțeles.
 E neplăcut, dar nu e tragedie.
 Ok, măi, măi.
 Alex?
 Îndreptă.
 Mulțumim frumos, Sunt cu atât pentru exercițul de aer,
 chiar a fost...
 Mă gândeam la ce spuneai mai devreme și cumva pregătirea ac
estui modul aveam o realizare că ți-am povestit mai demult v
izavi de lucrul cu părinții mei
 și cred că de multe ori îmi doream să fac asta doar ca să
 am susținerea lor.
 Inclusiv asta mi-ai zis, dacă țin minte eu bine.
 Sau inclusiv asta am și mă ducit atunci.
 Și mă gândeam la asta înainte să vin la modul și mi s-a pă
rut frumos cum s-a legat și cu exercițiul.
 Ce mă gândeam era...
 Trebuie să fac niște legături.
 Ia-ți cât timp ai nevoie.
 Oarecum fiind asociați cu noi, Iunșine, în acest moment,
 La fel, mi se pare cel puțin la fel de valoros să ne gândim
 că în spatele nostru avem această susținere de care mănțion
ai și tu.
 Care nu vine... Atenție, doar să dau timp să te gândești.
 Susținerea asta de care vă spun că o avem în spatele nostru
, vă rea aduc aminte că nu e formată acum noi.
 Toți ne-am concentrat pe metaeul.
 dar noi în spatele noastre avem o armate și de strămoșii și
 străbuni care să bucure pentru fiecare moment și sentiment
ul de viață pe care noi îl avem,
 pentru că nu se compară cu viața pe care o-au avut ei.
 Minuți-vă un pic, voi, indiferent că aveți copii sau nu,
 raportarea strămoșii voștri și eu și voi
 sunt în vârful evoluției împlinirii fericitii și sănătății
 și a confortului și a prosperității
 pe care mii de străbunii înaintea noastră nu le-au visat v
reodată.
 Da sau nu?
 Aceste ființe care tot în spatele nostru sunt,
 se bucură pentru fiecare secundă de viață pe care noi o ave
m.
 Pe lângă meteurile noastre,
 vă dați seama ce trib interior avem?
 Psihologic.
 Am vrut doar să completez, că mi-a adus în aminte Alex,
 că susținerea pe care o avem în spate, da, dar nu-i formată
 doar de metaieuri,
 e formată și de mii de oameni care au trăit sânge din sânge
le nostrui de la metri
 care nu-i cunosc niciodată, nu știu ce cine au fost,
 dar dacă ei n-ar fi trăit, tu nu ai fost aici.
 Când mă gândesc la asta din perspectiva genogramei,
 am făcut un curs anul trecut, o săbrăgărea în Sămanul ăsta,
 cu Mihaila Tantaros, prietenia și colegia mea de proiecte,
 pe genogramă. Am învățat niște chestii de la ea
 de unde mi-a stat mintea
 de cât de impactantă e viața noastră actuală
 de viața trăită de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodat
ă niciunul din cum îi cheamă.
 Și sunt metode și exerciții psihologice, de la himnoze reg
resivă la altele,
 prin care poți să scozi asupra față
 convingeri și povești de viață de oameni care au trăit în
aintea ta
 și tu nici măcar nu știi cum îi cheamă.
 În schimb, ai anumite efecte în viața ta
 ale vieții lor.
 Și nu mă refer la bunicul și străbunicul,
 mă refer la stră stră stră stră bunicul.
 Și e fantastică genograma și genea laulgea
 și psihologia laulgea, pentru mine,
 la fileu să fie documentate,
 pentru că mă fascinează cum se leagă niște lucruri.
 Nu știu dacă am ceva de adăugat,
 cred că asta a fost suficient.
 În măsura în care atunci nu avem timp,
 poate anumite momente să facem exerciții de meta-eul.
 Mă gândeam că în aceeași măsură poate e la fel de valoros
 să conștientizăm că avem în spatele nostru
 în momentul ăsta susține.
 E excelent, dacă doar cu asta rămâneți, mă rog, în momente
 de
 vulnerabilitate și de singurătate sau de orice fel de
 lipsă de resurse, vă aduceți aminte că ai mai multe euri,
 multe, infinite, interioare
 care sunt acolo doar pentru tine,
 100% doar pentru tine,
 și care te cunosc mai intim decât te cunoase orice fel de
 ființă pe Planeta asta,
 plus un neam de străbuni care să bucura la fiecare secundă
 de respirație pe care tu o ai,
 doar pentru că le cinstești și le înurezi lor existența,
 pentru că ești chintesența existenței lor și vârful evoluț
iei Arborului Etoagena Nautic,
 e suficient.
 Dacă vă luați doar asta, pentru mine e suficient.
 Restul sunt nume de concepte și de exerciții și de tehnici
 care sper să vă folosească,
 unii veți lucra sau lucrasc deja cu oameni,
 alții nu, e perfect în regulă,
 cât timp vă servește doar vouă
 și poate doar temporar.
 Și pentru asta e perfect în regulă, adică
 chiar dacă le uitați
 sau le depășiți
 ca etapă,
 ducându-vă spre alte paradigme,
 e perfect în regulă cât timp măcar rămâneți cu
 convingerile și cu conștientizarea
 că literalmente
 nu ești singur niciodată.
 Nici odată nu ești singur. De la părțile tale interioare, p
ână la meta-euri, până la străbuni, niciodată veci nu ești
 ba dincontră.
 Neore prea aglomerat. Sorina, te rog, și după aia...
 Bună, sunt Sorina.
 Nu vă țin mult, doar ce ai spus acum a fost atât de frumos.
 Am mai făcut niște terapii din astea și m-am gândit la stră
moșii noștri ca probleme pe care noi le-am preluat de la ei
 și pe care le ducem și trebuie să scăpăm de ele.
 Dar ce ai spus acum a fost foarte frumos.
 Să te gândești la ce este în spate ca susținere.
 Îți mulțumesc mult pentru perspectiva asta și doar atât am
 vrut să subliniez lucrul ăsta.
 Și eu îți mulțumesc. Să-l urmăna pentru mine.
 Foarte recunoscătoare pentru afirmația care ai făcut-o.
 Să-l urmăna.
 Dar eu am și o transă pe tema asta. N-am făcut-o.
 N-am făcut-o la practic, în transa cu străbunii.
 În tabăr am făcut-o. Nu mai știu.
 La Cluj am făcut-o? Nu mai știu.
 Deci știam eu ceva. Da, ok.
 Și 2020. Deci de aia zic, știam. Eu am o transă construită
 special pe tema
 și pe subiectul ăsta, conexiune cu strămoșe.
 Ne mai gândim. O să mai vor...
 Dacă suntem scuminți...
 Mai vedem. Da.
 M-am dus aminte acum că mi-a zis sorina.
 Da, o să o punem pe playlist.
 Am ajuns la mandala la cursuri să mi se zică, fă-o paia cu
...
 N-o faci paia cu copilul.
 Și zic, boz, mă remâne să îmi dai 100 lei pe frunte, să z
ici, cântă o paia cu copilul.
 Bacă o paia cu strămoșicul.
 Și mă amuză asta întotdeauna, mă amuză.
 Da, revenim. Relit, te rog.
 Vă pot oferi acum și o altă perspectivă.
 Cei care sunt părinți, că eu nu am avut acest privilegi,
 vă pentru că ați făcut acești copii vi se asigură nemurirea
.
 Sau aveți cele mai multe șanse de a deveni nemuritori.
 Prin prisma, eu nu am copii.
 Aici o să te contrazic un pic, dar vreau să te răsuc.
 Este vorba despre faptul că duci în linia de vizitări,
 că nu ai vizitări, că nu ai vizitări,
 că nu ai vizitări, că nu ai vizitări, că nu ai vizitări,
 Este vorba despre faptul că duci în linii de sânge.
 E o chestie pe care am ascult, mi-a spus-o cineva,
 dintr-un alt unghi destul de nasol,
 dar acum am găsit momentul să o recadrez
 și să vă ofer dumneavoastră care sunt de spărinți.
 Și dacă îmi permiti, asta e tot?
 Și mai am zis cam două.
 A, scuze-mă, am vrut să te...
 Și a doua, eu când am lucrat exercițiul după masă,
 când am lucrat oceanul de resurse.
 După ce s-a terminat, am ales cu o durere de cap și cu o
 senzatie de vomă mega nasoală.
 Poate în tinerețe când beam cu băieții, dar nu mai știam de
 capul meu, să fii simțit așa o chestie.
 Eu am lucrat cu bărbații toată viața mea și a trebuit să f
iu cot la cot cu ei, că asta e viața.
 Înfine, m-a ajutat Andrei să ies din starea respectivă.
 am simțit că nu mă pot spăla în apa oceanului respectiv
 chestiunea pe care am încercat să lucrez,
 fiind una intensă și nasoală, pe românește, pentru mine.
 Acum, când am început să mă gândesc la ce am lucrat, cum n-
am lucrat sau cum n-am ajuns la ce trebuie,
 iar mă rog durerea de cap și mă gândesc oare că a fost din
 prizina faptului că nu am putut să mi-aduc resursele
 de fost-unul de spursele,
 să le internalizez?
 Sau... what the fuck?
 Nu știu.
 O parte din tine să o opune.
 E o parte care e...
 E o presupunere, ce zic eu.
 Nu știu, real.
 Dar e posibil că o parte din tine să se opună
 pentru că, pe harta ei,
 pierde ceva beneficiu
 pentru a-și atinge scopul
 în beneficiul tău.
 Nu știu care.
 Așa că ai putea să faci un exercițiu, un pas lateral, să ie
și din procesul cu metaeu, să spui dacă ar fi ca o parte de
 mine să se opună.
 Care ar fi și de ce? Strict hipotetic.
 Și s-ar putea să înțelegi, să simți, să auzi un gând, să nu
 știu, știi deja procesul cu părțile?
 Ce în favoarea mea crezi că pierzi dacă eu fac asta? E înt
rebarea specifică.
 Da, super.
 Are sens?
 Da, da.
 Acum revenim la punct 1.
 Așa.
 Ioana se bucure.
 Credeai că ai scapat?
 Doi, doi.
 Că și mie mi-ai făcut ieri.
 Sunt de acord cu tine din perspectiva...
 Sunt de acord și nu sunt de acord cu tine din perspectiva
 genetică,
 pentru că nimeni nu e nemuritor biologic.
 Punct.
 Indiferent că are copii sau nu are copii,
 nu e nimeni celular genetic nemuritor.
 Ba mai mult, de-a lungul miliardelor de ani de când suntem
 noi pe planetă,
 diluarea genelor, bazinului de gene, este atât de mare
 încât dacă aveți curiositatea să vă faceți un test genetic,
 o să rămâneți șocați
 că aveți gene în voi de la...
 Nu vreau să zic la... Nu vreau să zic.
 Adică eu vă dau exemplu, vă rog, să vă dăm de meu personal
 acum.
 străbunica din partea mamei nemțoaică,
 100% nemțoaică,
 străbunica din partea tatului unguroaică.
 Eu născut în Buzău,
 locuit în Maramureș căsătorit cu Cristina,
 care din zona Maramureș fostă,
 care e la limită cu Ucraina, înțelege la ce mă refer,
 de bazin genetic, adică e efectiv,
 da? Ce încerc să spun este că e atât de diluată
 gena, încât nu pot să spui că unul din rasa
 raselor care a fost, înaintea mea, vreodată genetic, mă
 refer,
 e nemuritor prin mine. Genetic.
 Ba, atât de 0,00,00, nu știu ce e acolo, matematic.
 Lăsăm pe asta deoparte, nu vreau să o contrazic pe asta, șt
iu că e acolo ceva.
 Pe de altă parte, unde vreau să ajung eu,
 cu adevărat putem spune, și este percepția și unchiul din
 care privesc eu,
 suntem, putem alegem,
 nu trebuie să fim, dar putem să alegem,
 să acceptăm opinia că suntem nemuritori toți
 prin influența și impactul pe care îl avem în viața
 altor oameni și în mediul în care noi lucrăm.
 Îți dau un simplu exemplu.
 Dacă tu, prin existența ta, ai impactat o, una,
 singură persoană, la nivel de convingere,
 inspirație,
 exemplu,
 mentorat ghidaj,
 iertare, susținere sau compasiune, o persoană.
 Acea persoană și-a schimbat direcția vieții,
 măcar un milimetru, datorită impactului pe care tu l-ai av
ut.
 Mă urmănești până aici?
 Asta înseamnă că acea persoană, la rândul ei,
 indiferent că îți convine că vrei tu să-ți de acord sau nu,
 a impactat și va impacta o infinitate cu adevărat de oameni
 pe cursul a multor ramuri de viață,
 porneiți de la impactul pe care l-ai avut tu,
 care într-adevăr pornește de la impactul pe care l-a avut
 altă spre ta.
 Din perspectiva asta, putem fi de acord că fiecare dintre
 noi este nemuritor.
 La asta nu m-am gândit, dar este minunată și foarte motiv
antă în același timp.
 Asta-ți spun. Nu genetica, din punctul meu de vedere,
 asigură nemurirea. Este părerea mea personală.
 Metaforic din nou, nemurirea, cât impactul
 pe care noi il alegem, să l-avem conștient sau nu.
 Poate unor nu ești conștient de el, de foarte multor nu
 suntem conștient de el,
 pentru că, ghici ce?
 Și știți asta din psihologie, v-am mai spus,
 convingerile, principiile, valorile,
 uneori atitudinea
 și părți mari din caracter al unei persoane
 se moștenesc.
 Și nu genetic.
 Sunt convingere pe care le dăm mai departe?
 sunt principii pe care le dăm mai departe,
 sunt comportamente pe care le dăm mai departe pentru că
 sunt modelate.
 Are sens?
 Alea vor fi modelate la rândul lor de alții,
 când tu nu vei mai fi pe aici.
 Sunt oameni care au ticuri verbale,
 ale unor oameni care nu i-au cunoscut niciodată,
 dar sunt parte din arboluroge analogic. De ce?
 Pentru că le-au avut părinții sau cineva din neam.
 Și nu e genetic.
 E psihologic.
 Le-au prins, da.
 Psihologii. Și atunci, strict din perspectivă psihologică,
 vă garantez
 că, în primul rând, de inconscient,
 impactați medul din jurul vostru care va impacta la rândul
 lor alți oameni,
 așa că măcar alegeu să o faci conștient,
 pentru că e inconscient să se întâmplă oricum, dar alegeu m
ăcar să o faci conștient
 pentru că, în felul ăsta,
 lași în urmă generațiilor, zeci care urmează
 fărâme de principii, comportamente, cunoaștere, îmi place
 mie să spun,
 pe care îl găsește în biblioteci.
 Gândiți-vă numai câtă cunoaștere este în lumea asta, în
 momentul ăsta,
 și este multă, e foarte multă.
 E încă 90% din cîtea ce avem noi, reformulez,
 ce avem noi acum la nivel de acces de cunoaștere,
 e undeva, nu știu cum să o zic, să nu exagerez că n-am o
 statistică,
 revelație personală, am citit undeva și despre asta recun
osc.
 Este doar undeva la sub 10% din câtă cunoașterea a avut glo
buul ăsta,
 dar s-a pierdut pe drum.
 Au fost arse biblioteci...
 Atlantida? Gen Atlantida?
 Nu știu, mă duc acolo.
 Dar au fost arse biblioteci inundate,
 au murit oameni, mentori și învățați și înțelepți
 care n-au apucat să dea mai departe că nu există arta scris
ă
 și s-a pierdut cunoașterea aia scris.
 S-a dat mai departe prin alte persoane care au fost martori
 ale vieților,
 prin modelare, prin... Are sense of smell?
 Și atunci toată
 experiența ta de viață,
 cine ești tu în momentul ăsta, fără să îți propui să fii v
reun mentor,
 îți garantez că impactează oameni din jurul tău
 și va continua să facă asta, genații de-acăm încolo, fără
 ca tu să știi că ai făcut-o.
 Așa că măcar alegeți să o faci conștient.
 Asta e unghiul din care privesc eu.
 Bun, drag.
 Cum e asta pentru voi?
 Are sens? Sau e bigudiv?
 Ajuns? Te rog, undru.
 Cumva asta imi inchide cercul.
 Cred ca cu prima sedinta pe care am avut impreuna de NLP
 Practitioner.
 Cred ca atunci ne zis tu prima oara de valoarea ascultatul
ui gandurilor tale.
 Acum înțelegem și cum le ascultăm, ce sunt acele gânduri
 care tot vin și pleacă, vin și pleacă,
 unele mai drăguțe decât altele.
 Și tot acest parcurs, toate aceste module, fără să pară, ad
ică schimbarea a fost graduală,
 dar îmi dau seama, acum, privindu-mă pe mine, cum eram acum
 în an 2, îmi dau seama că sunt mult, mult,
 mult mai liniștită, extrem de liniștită, eu cu mine și cu
 vocile mele interioare.
 Îmi dau seama cât de critice erau, una dintre ele, apropo
 de un meta-eu,
 era vocea mamei care mereu mă critica și acum de câte ori
 mai învine un gând de genul ăla
 începi și mă gândesc, da, nu, dar e așa, dar oare nu a
 existat o circumstanță pentru
 că a reacționat așa și nu așa și care e problema, dacă ai
 greșit?
 Uite, există și o altă variantă decât să faci lucrurile
 perfect.
 Bravo!
 Și aceste perspective, eu cumva îmbrățișez aceste voci, le
 chem la ședință și mă gândesc, hai, care mai vine cu câte
 opinie, care mai vine cu câte o părere.
 Bravo!
 Și gândind din mai multe perspective, am luat presiunea.
 motiv pentru care, unii dintre voi poate știți, unii nu, mi
-am permis să mă expon în online,
 de o lună mi-am creat niște profiluri online, am 50 și ceva
 de mii de followers, într-o lună, în total.
 Excellent! Pe ce tema?
 Farma. Eu vorbesc de farmacie.
 Educație medicală, farmaceutică.
 Și e frumos.
 Și apropo de ce vorbea Reely, cumva închide din alt punct
 de vedere cercul,
 mult timp m-am gândit, într-o semidepresie fiind,
 dar care e rolul meu în viața asta?
 Care e rolul meu pe lumea asta?
 Ce dracu am venit pe pământul ăsta în afara,
 daptul că am turnat un copil, ce altceva bun am mai făcut
 eu pe lumea asta,
 că mare brânză nu fac?
 Și am primit această perspectivă la un moment dat,
 nu mai știu de la cine, orice vorbă bună.
 Ultărior ai zis și tu, în mai multe contexte, același lucru
, orice vorbă bună pe care o dai la supermarket.
 În cazul meu, la farmacie, o ai fidat câteva sfaturi de șt
epte cuiva, care mie nu mi s-au părut cine știe ce,
 pentru că e o rutină pe care o fac zilnic, doar, ai grija
 să mănânci după cei înainte să iei nurofenul sau whatever.
 Dar am adus o alinare, într-un fel sau altul, mică sau mare
, mai multor oameni și măcar din această perspectivă
 știi că n-ai trăit de geaba.
 Absolut.
 Acum, că ai sau n-ai copii? E irrelevant.
 Ai atât de multă lume pe care îi impactezi în...
 Da, da, da, nu, de asta eu cumva simțin nevoia să spun
 că mie nu mi se pare copilul ca fiind...
 Nu.
 Cel mai înalt scop al vieții noastre.
 Plus că sunt unii oameni care fac copii doar pentru statut
 social.
 Vă zic din experiența în urmă multe ședințe.
 Am făcut copil că așa mi-a zis mama.
 Am făcut copil ca să intru în rândul lumii, ca să am o
 familie.
 Am făcut copil ca am auzit-o și pe asta să nu fi singur la
 bătrâneți.
 Și să aibă cine să-ți aduc?
 Da.
 Aproape de ce vorbeam ieri cu Gabriella, da?
 Și nu o să-ți fie sete.
 Fai multe părți cu apă.
 Adică sunt unii oameni care au făcut copil, dar nu sunt pă
rinți.
 Asta încerc să spun.
 Și sunt unii oameni care nu au copii sau au ales să nu aibă
 copii.
 Și sunt numai părinți decât unii dintre părinți.
 Asta e tot ce spun.
 Iar apropo, vreau doar să complătești 16% și sunt de acolo
 complet cu tine.
 Pe lângă faptul că, din nou, conștient sau inconștient,
 inconstient împactăm viețilea zeci de oameni, sute, mii de
 lungul vieții,
 la 10 ca să fie înțeles de mintea noastră.
 Și conștient putem să alegem să o facem pe zeci de mii de o
ameni să impactăm,
 în același timp, un alt scop pentru care am întreghiul meu
 născut noi,
 și vă readuc aminte o lectură pe care vă recomand să o frun
zăriți,
 dacă nu s-o recititi de mai multe ori.
 Vine din cartea Iluzii alo Richard Bach.
 Iluzii are două volume.
 Este o cărțulie mică, e efectiv e la cafea.
 Deci într-o dimineață, înainte de curs,
 dacă te trezești cu o oră, o oră și-un pic înainte,
 doar să bei cafea, citi în cartea, e extrem de mică,
 e o cărțulie.
 Are două volume, dar unul, primul volume,
 a fost mai impactant pentru mine, recunosc.
 La finalul cărții sau spre final, dar cred că fix ultimâne
 paragrafe,
 zici o chestie fantastică.
 Pe calea fericirii tale vei afla motivul pentru care te-ai
 tărânscut să trăiești această viață.
 Care e esența?
 Pe calea fericirii tale o să afli motivul pentru care te-ai
 tărânscut să trăiești această viață.
 Care credeți că este metafora?
 Bravo!
 Nu te-ai tărânscut ca să faci ceva, te-ai tărânscut ca să f
ii fericit.
 Deci dacă ești fericit și străiești viața într-un mod în
 care ești fericit și te împlinește,
 ți-ai atins scopul pentru care te-ai născut.
 Punct. Restul e bonus.
 Copii, misiune sau... Nu, bonus.
 Ești bine, te-ai trezit bine, zâmbindă din viața asta, da.
 ți-ai atins scopul, azi.
 Mâine te treci cu nasul în cur, ai rata scopul.
 Poi, mâine te treci iar fericit și iar ți-ai atins scopul.
 Mai are sen și te spun...
 De asta este felul în care eu îmi place să îmi trăiesc dim
inețile și când mă trăiesc cu nasul aiurea bagat adânc,
 râd de faptul că sunt supărat de ampulea, efectiv. Ce ai,
 ai zi? Nimic. Ia să vedem.
 Și râd de faptul că n-am nimic, dar sunt supărat. Mă rog, d
upă aia intră eu în stări, în văduri, ce se întâmplă,
 dar, din nou, scopul vieții este să fii fericit.
 Punct.
 Restul e bonus.
 Și ironic este că veți găsi sens, împlinire, oameni, proie
cte, prosperitate, ce vrei tu,
 înainte fiind fericiți, nu după.
 Ce nu zice în LPO-a asta, o zic filosofiile orientale de mi
i de și zeci de mii de ani.
 Nu există cale spre fericire, fericire este calea.
 În cuvintele lui Buda, cred.
 Nu știu.
 Dar sună înțelept oricum.
 Nu există cale spre fericire, așa cum ne-am făcut să credem
 gândirea occidentală.
 Iați mașină, iați casă, făți familie, făți copii, că o să
 fi fericit.
 Nu-ți!
 Fii fericit că aia este calea.
 Spre ce? Spre împlinire, sens, bucurie.
 Da.
 Dacă mai e cineva care vrea să-mi spună cum s-a așezat ziua
 sau provocările de ieri, da vasile.
 Salutare!
 Salut!
 Eu mă bucur că am o convingere bună, în sensul în care, ca
 să pot să am grijă de cei care-mi plac, cântări trebuie să
 am grijă de mine.
 Totdeauna.
 La partea cu meta, eu o faceam inconstient, cu incurajeri.
 Hai, Vasile, hai ca poti!
 Excellent!
 Asta o am si de la mama.
 Bravo!
 Ce m-a facut ieri sa fiu foarte paganduri,
 E exact ce ai spus tu cu...
 Bă, ești...
 Poți să stai cu cineva într-o cameră în care el e așa așa.
 Bă, trebuie să stau. Adică vreau-nu vreau, el e acolo.
 Și trebuie să ne înțelegem bine.
 Da, cam asta.
 Mersi, mersi frumos, osile. Apreciez bun de tot.
 Mă bucură, mă amuză când vorbesc cu tine de fiecare asta,
 că Pătaichii mă lua Vaselică, știi?
 Mă distrează de câte ori vorbesc cu tine și mă bucur așa pu
țin.
 Da Ioana?
 Bune dimineața.
 Mineața.
 Nu vreau să te țin mult și nici tu pe mine.
 Nu mă țin, nu mă grebesc.
 Așa?
 Mai vedem cât te țin eu, nu știu cum să explic.
 Că mai devreme te bucurai pentru Reli.
 Era foarte curioasă să fie.
 Hai să vedem. Hai să vedem ce aduci, cu ce vii.
 În primul rând vreau să spun că eu am impresia că la master
 Am intrat pe pile, ceva, ca la pitești.
 Eu cred că trebuia să fiu mai mult testată,
 că Masterul e efectiv...
 La ce terefer? De ce zici asta?
 Pentru că mi se pare foarte solicitant.
 Foarte greu.
 Eu v-am spus, e provocator,
 v-am spus că Masterul e diferit de Practitioner, v-am zis
 sau nu?
 Că e să schimbă și ritmul și tematecele, v-am tot spus.
 E normal să fie așa, în ce să spun.
 E ok.
 Știi care e ironia? Uite, unii o să veniți.
 O să veniți la generații viitoare și o să stai în sară la
 practitioner,
 la niște concepte pe care tu le-ai auzit, ți-au predat la
 exercat, le-ai lucrat,
 pe lângă revelații pe care o să le ai din alte unghiuri,
 în același timp o să simți diferența dintre master
 practitioner și practitioner.
 O să vezi că zici, bă, da, e bine că am făcut master-ul.
 O să vezi, o să simți că locul tău a fost la master, când
 se va fincheia și experiența asta,
 când te vei întoarce la practicii și nu pentru că vei perce
pe din cu totul altul în și al nivel.
 Am beiaștept.
 De-antre timp, mintea mea foarte matematică, încă...
 Așa?
 Nu prea poate să facă diferența între meta-eu și meta-cogni
ție.
 Meta-eu și meta-cogniție?
 De ce nu sunt același lucru?
 Metacognitie este gând despre gând.
 Voi să vă dau un exemplu.
 Vilanda tier, hai să-l folosim pe la deier, ca să fie cumva
 deja discutat.
 Ești la balcon, la etaj ai protecție tot, vezi înălțime și
 apare un gând în care dești cum ar fi să zbor.
 Sau cum ar fi să pix, sau cum ar fi să...
 Apar gânduri de ampule, efectiv, sunt automatizate.
 99% dintre oameni zic, ce esti prost?
 Asta e un gand despre gand, mă urmărești?
 Sau ce gand? Ce cretinătă-ți am și eu.
 Asta e un gand despre gand.
 Și-ai închis bucla, plecat.
 Eror, gata, pa.
 Meta eu este cel în care tu, în fața unui proiect
 care te provoacă, care te entuziazmează,
 dar îți crează și frică în același timp,
 E în spatele tau ca persoană full.
 Și te privește pe tine, Ioana, și îți spune că nu ai nicio
 șanse.
 Dar nu numai gândește despre tine, simte despre tine.
 Simte că nu ai nicio șanse.
 Ești.
 Sau simte că ai toate șanse.
 Fă-o, că o să fie bine.
 Și nu e un gând, e atitudine.
 Meta eului are atitudine, gândul despre gând e metacognitie
.
 Ajung?
 Făceți sens acum, da.
 Mă bucur.
 Adică ieri am ucit degeaba, asta îmi spui.
 Ieri te-am plătit degeaba.
 Hai a zică!
 Glumesc, glumesc, da?
 Știu.
 Ar fi bine să glumești.
 Că la Master nu mai dai diploma, nu?
 Pentru că la Master o să te testez de două ori ca să fiu
 sigur că...
 Mi-am supăgrabat singur.
 Mersi.
 Mulțumesc.
 Bun.
 Aici te rog și după aia la Cristina.
 M-am mirat-o că ne ridicam mâna până acum, a zis, ce n-ai f
ost în sală sau ce țărăcie se întâmplă?
 Da, bărbată?
 Vreau să încep cu o mică paranteză, la ce ai spus, cu refer
itor la cantitatea de informații pierdută.
 Și aici vrea să... ca să-mi uit.
 Să spun despre cartea Epoca Antunecării, dacă...
 Suna cunoscut, nu știu de ce am auzit de ea.
 și în răsăriturile creștinismului și cam cum s-au arzbit
 prești cu o timpă la...
 Întru cine e curios foarte interesantă.
 Scrisă...
 E o tipă care a scris cartea, nu știu cum o chem acum.
 Epoca Antunecării și răsăritul cum?
 Nu, nu, nu, doar atât. Epoca Antunecării se numește cartea
 foarte controversată la...
 Ok.
 Dar dă o perspectivă foarte interesantă despre cum...
 Eu sunt fan o perspectivă, dar nu contează...
 Nu le iau ca adevăr.
 Extrem, extrem de interesant.
 Le iau ca, hm, nu m-am gândit la asta.
 Mi-e îm plac perspectivele.
 Când au venit ai nostri draci creștini,
 în tăia oară s-au toate biliude.
 Am mai auzit povestea asta.
 Am mai auzit asta.
 Am mai auzit asta, da.
 E o carte pe care am început-o acum,
 dacă tu am ridicat-o,
 apropo de creștini...
 Deci nu, nu am nimic cu...
 Subconșientul a spus zile după asta.
 Apropo de altă carte, n-am terminat-o, disclaimer,
 pe când creștinii erau evrei.
 pentru că dacă vorbești cu un creștin dedicat și foarte ort
odox și ei spui,
 ba, dar tu nu erai evreu dacă renunți după Isus?
 Și o să blocheze capul.
 O să facă... și cum făcea Artuditu, când făcea Shutdown în
 Star Wars.
 Așa îi face harta.
 Cum? De ce? Că nu înțelege argumentul.
 Păi zic, ba, Isus a fost evreu? Da. Tu de ce ești ortodox?
 Păi știi că sfinții... Bă, e ceva mai sfânt ca Isus?
 Nu că sfinții părinți, că schizma, că...
 Mi-e zi-mi dacă-i mai sfânt ca el.
 Nu, atunci...
 Și cartea asta pe când creștinii erau evrei,
 e foarte interesantă, apropo de perspective.
 Am ridicat-o și eu că ai ridicat-o la Filu, mi-a plăcut...
 Da, la mine partea cu religia să leagă de cartea asta,
 Epoca Întunecării și de cartea Cum a ajuns Iisus Dumnezeu.
 Super tare!
 Care, iară, e foarte interesant.
 Cum a ajuns Iisus Dumnezeu.
 Îți mulțumesc pentru asta.
 O să răpă cineva din echipă să noteze titrurile astea,
 să ne dea și mie, că sunt foarte curios.
 Balansez eu în cap poveste.
 De ce epoca întunecării și cum a ajuns Iisus Dumnezeu?
 Pentru mine au fost relevante.
 Foarte tare. Îți mulțumesc, Cristian.
 Bun. Și partea cu Meta-Eu de ieri,
 în timp ce Meta-Eu îl vedea pe eu și îi spunea,
 de fapt îi spunea vocea părinteleui meu,
 care îi spunea că îl vede slab.
 Ironia face că o am lucrat pe greutate.
 Deci era slab nu ca și greutate.
 Era slab ca să nu fii slab ca...
 Caracter, putere fizică, putere emoțională...
 Acum stau să mă gândesc, nu cumva, asta m-a blocat pe mine,
 stau la greutatea mea.
 Eu foarte poate, o mare posibilitate, este inclusiv o relaț
ie personală a mea,
 că toți vorbim despre asta din nou,
 în care întră o discuție cu o prietenă foarte bună, medic,
 de excepție,
 radiolog este ea și expertă, fantastic de expertă în psihos
omatică.
 A, ba, dar o să o aduc în fața voastră. Apropo, e una din
 invitatele voastre.
 Și nu numai ale voastre, că o aduc și la însietate.
 Dar o să aveți și voi acces în sensul că unesc invitații.
 Serena Sipoș, da, din Cluj-Napoca, e super medic și
 fantastic în ce face.
 Am întâlnit cu ea chiar zile trecute.
 Și câte ori mă duc la ea cu părinții mei sau cu socrii sau
 cu... da, la diverse controle,
 mereu mă ia de urechi și îmi spune, treci și tu.
 Și îmi face cu ei cu grafite la cabla, mă rog, tiroidă și
 înfine.
 La un an, a dat o chestie foarte interesantă la un an dat
 când am vorbit chiar recent de greutatea mea.
 Deci, am zis, nu știu ce dracu am, că nu mă interesează. Nu
 că nu slăbesc, eu nu vreau, adică eu sunt bine, eu sunt
 mobil, fac sport, dorm bine,
 nu am dracu, analizele e țîță, adică nu mă interesează.
 Da, tot tensiune, 12 cu 8, când mă duc la cardiolog ala să
 uită la mine, ceodată, zice, băi, ăsta e de aviator, n-ai
 voie să faci...
 Deci, tu n-ai voie să ai din tine asta. În fine, revenind.
 Și ce da, pentru că o parte mare din tine, că acum mă înt
orc la ce ai spus tu,
 a vrut probabil undeva, cândva, a decis că vrea să fie un
 om cu greutate.
 Mi-a stat capul.
 E boss, dar eu nu la asta m-am referit.
 Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 De aia e vrut tu să o zici.
 De aia vă zicem constant, și îți mulțumesc, Cristian, că a
 ridicat-o,
 aveți grijă cum vorbiți cu voi.
 Că subconștientul nu știe de glumă.
 Subconștientul nu știe că tu ai zis la mișto,
 și nu știe că ai vrut, de fapt, o nuanța a cuvântului, nu
 cuvântul.
 E foarte bun exemplu. Îți mulțumesc mulțumesc.
 Bravo.
 Apropo de asta, că tot a ridicat-o Cristian și vreau să zic
, dar nu am vrut să întrelup,
 Așa este o mare parte din atitudinea și emoțiile de foarte
 multe ori ale meta-eului nostru,
 deci nu ale meta-eului, ale meta, primul, după noi, s-a
 format,
 pentru că în exteriorul nostru, la începutul vieții noastre
, ca să formeze meta-eul, au fost părinți.
 Poate bunicii. Poate și bănicii și părinții, dacă ai fost
 nonocos ca mine.
 Eu am avut și bunicii, două categorie și părinții.
 Cu bunicii din partea mamei am stat mai mult, că erau un bu
zău,
 cu părinții din partea atât de mulți, că erau la țară.
 Bă, da! Mediul exterior al fiecăruia dintre noi
 se a programat, alimentat, crescut
 metajeul. Cu alte cuvinte.
 Felul în care te priveau părinții a devenit metajeul tău.
 felul în care simțeau părinții despre tine, cu toate bunel
or intenții, a devenit metraeul tău, sau o mare parte din el
.
 Și atunci când tu ești critic cu tine, extrem, sunt șanse
 mari, dacă intru în discuții cu tine,
 să aflu că cineva din mediul tău, din compilărie, a fost
 foarte critic cu tine, cu toate că a avut foarte bune inten
ții. Are sens.
 De asta cumva, si eu nu sunt fanul, ba, in copilarie sunt
 toate arelele.
 Nu, sunt foarte multe bune imediat, sorina, foarte multe b
une in copilarie.
 Ba, dar sunt multe programe invatate atunci care, ae, de ac
olo vin, din copilarie.
 Si asta pentru ca, apropo de fascinația mea de psihologie
 si de ce am ales eu sa fac ce fac,
 mi se pare fantastic cat de mare potential de magie pura
 avem noi de la corpul nostru biologic,
 de genul nostru biologic, ingineria ochiului, care vă spune
am că e unică,
 până la sensibilitatea psihicului nostru.
 Mi se pare fantastică discrepanța asta între puterea pe
 care avem biologic
 și ingineria mecanică biologică care suntem noi ca oameni.
 Numai zi de potențialul nostru psihologic, intuitiv și ce v
reți voi,
 mi se pare atât de mare potențialul ăsta și minunația de ma
șină
 care suntem noi psihologică și biologică,
 în o poziție cu cât de sensibil suntem ca psihică.
 Mi se pare fantastic.
 Mai ales sensibil și vulnerabil, vreau să spun, de fapt,
 care nu înseamnă slăbitiune, ci înseamnă influențabil.
 Când suntem copii, aproape totul se lipește, mă.
 Apropoate totul se lipește.
 Părintei, nu știu, stau și mă gândesc,
 bă, dar puii de crocodili, de ce n-au frate traume?
 Sau zebrale.
 Ca ea sa nasca dracu' lui fix intre lei, adica ar trebui sa
 aiba PTSD toata viata.
 Aia sa nasc, ies din masa si fuge efectiv de leu.
 Dai in mortii, adica practic, la cateva minute te sapare de
 viata lui.
 Dar ea n-au PTSD-ul?
 Ba da, ai sa rizi.
 Exista psiholog pentru animale, da? Nu glumesc.
 Si sunt foarte, cu rezultate, s-a dovedit
 și era o emisiune cerebră pe vremuri până când a început s-
o arda Iurea.
 Cezar, psihologul câinilor.
 Dați-vă pe Discovery sau pe Historie, pe asta, pe Historie,
 pe Neașinul Geografic,
 nu știu pe ce era, pe vremuri, zic, m-am ajuns să zic pe v
remuri, bă, gameaș.
 Deci am îmbătrâit instant cu 20 de ani. Deci instant mi s-a
 ridicat tensiunea,
 că n-am păr vremuri, fute mă, și nu...
 Înfine, am îmbătrâit, gata, mi s-a stricat ziua.
 Dar era o emisiune cu Cezar, psihologul cânilor, care într-
adevăr doar strict prin atitudine.
 Deci nu prin injectii și pastiri, nici fizic, biomecanic,
 strict prin atitudine rescria comportamentul cânilor.
 Erau câini foarte agresivi, de obicei, sau foarte speriați,
 care doar prin felul în care s-ar aporta la ei fermitate,
 blândete, limite, recompense,
 unde era cazul, rescria comportamentul complet al cainelui
 pentru că psihologie.
 Și la pisicii, la fel, apropo, că am văzut și oglinda, am v
ăzut alte emisiuni cu pisicii.
 Bine, la pisicii e și mai greu, că sunt, nu știu, pierde
 semnalul și...
 Dar e mai amuzant pentru mine, la pisici, ca să fiu sincer.
 Eu nu am avut treaba cu pisici, nici nu le-am iubit, nici
 nimic, dar nu le preferam.
 De câțiva ani, nu știu ce s-a întâmplat, trag ele la mine.
 Am fost la prieteni acasă care aveau pisici care nu suport
au pănimenti, la modul de că săreau și direct agresiv.
 Trebuia să le legi, să le pun în cușcă.
 Și veneam la mine și făceam miu!
 Și eu eram dispare.
 Dar nu aveam ceva cu ea, doar nu le preferam.
 E, de ceva timp mă amuză, e una sau două rase de pisici
 care mă distrează când le văd fața.
 Știți care sunt? Alea încruntate.
 Sunt alea care sunt... Bă!
 Deci când le văd mă stric de râs.
 Deci am pe telefonul una inclusiv, care-i așa.
 Am fost la un prieten... Vă jur, am fost la un prieten acas
ă în chit cu asta și mergem mai departe.
 Acum mulți ani.
 Aveam in casa o pisica alba, superba, imaculata,
 tot asa antisociala, antisociala, dar curioasa.
 Adica, sa te era distanta, dar cand nu ma uitam, venea sa
...
 pe langa mine.
 Ca ar asa avea fata.
 Ba, asa m-am distrat cu ea, deci 2 zile cat am stat la asta
,
 nu ma luam si faceam pude, si faceam ridicanti prin cenele.
 Ma distreaza fata aia.
 Infine, si acum imi plac pisicile astea, sa spun,
 ma distrez, mi-s dragi,
 nu le prefer, dar ma joc cu ele.
 Da, nu mai știu unde ne-am plecat.
 Da, de psihologie, că ziceai de psihologie animalilor.
 Există, e dovedit că psihologia animală funcționează.
 Inclusiv sunt oameni care aplică principii de psihologie
 delfinilor, caiilor,
 pentru că și animalile pot să aibă depresie, de exemplu.
 Doliu, doar că au alte reguli.
 Da, dar...
 Ale, da, da, da, da, da.
 Eu cred in asta, adica cred pentru ca am vazut.
 Sunt anumite lucruri pe care le-am vazut lita.
 Nu sunt doar niste animale care sunt fara constiinta,
 si nu, sunt niste suflete foarte nobile din punctul meu de
 vedere
 si unele comunica daca esti atent.
 Daca estiit sa fii atent, comunica foarte precis.
 Mai ales cand sunt suparate, da. Revenim.
 Deci din punctul meu de vedere, ca asta spuneam de fapt,
 Re-interez
 conștientizarea pe care am încercat să o insuflu și fac tot
 ce pot să o insuflu de la
 începutul carierei mele în acest domeniu,
 rezultatele noastre ale tuturor sunt influențate de psih
ologia noastră.
 Punct.
 Nu mama, nu tata, nu psihologia.
 Da, putem, la un punct încolo imediat, ne putem duce,
 cum v-am zis și eu, genograma străbunii,
 da, părțile, da,
 Deci, punctul zero, în care ar trebui să înceapă schimbarea
 de toate în viața noastră,
 este asumarea proprii noastre psihologii.
 Inclusiv a vocii care a fost metaeul nostru în copilărie,
 care n-are nicio vină,
 pentru că atât a știut, atât a putut,
 și nu are cum, acum sau atunci, să făcu diferit.
 Și aici vorbesc de părinții noștri.
 Orice ar zice, orice ar face, oricum ar vorbi, orice ar fi
 greșit,
 orice ar greși încă, dacă i-avem în viața noastră,
 nu au cum fizic să facă altfel.
 De ce? Pentru că n-au resurse să facă altfel.
 N-au convingeri să facă altfel, n-au emoții să facă altfel.
 Plus că majoritatea cuvârșitoare a părinților noștri,
 ca să nu zic toți, că e o încălcare de metamodel,
 au dus vieți pe care noi n-am vrea să le ducem niciodată.
 Vă garantez asta.
 Da, poate părea din exterior ca hai că nu i-a fost chiar aș
a greu, că a fost o doamnă, că a fost un domn, că toată viaț
a a făcut și a adres.
 Nu, vă garantez. În era în care au trăit ei, cu regule
 sociale de atunci, cu presiunea socială de atunci,
 cu lipsa de libertate pe care au avut-o ei, dacă ne referim
 doar la părinții care au trăit în comunism, nu mai zic mai
 departe,
 părerea mea, e opinia mea, n-am vrea să trăim viața lor.
 de la tata lor.
 Asa ca daca putem, macar nu sa iubim,
 dar macar din perspectiva asta sa-i admiram macar putin.
 Opinia mea personala, si sa-i respectam cu atat mai mult,
 opinia mea personala este ca relatia cu ei se va schimba,
 pentru ca ghiste, inclusiv in relatie cu parintii tai,
 poti sa decidi sa fii tu metajeul lor.
 El ti-a fost metajeul in copilarie
 nu aștiu-ti mai mult.
 Critică, descurajare, poate.
 Dar acum, ca adult, în urma unor procese terapeutice
 pe care tu le-ai făcut în urma conștientizărilor,
 revelațiilor, reglării, vindecării tale personale,
 dacă ești doar cu o să rai pe părintele tău în viața ta,
 tu poți să decizi intenționat
 și asumat atunci când poți și ai de unde,
 fără să fie obligație, vreau să precizez,
 să fii în exteriorul părintelui tău, meta-eul lui,
 afectând, influențând și impactând interiorul lui.
 BUM!
 Nu e obligație.
 E o posibilitate, o secundă că e sorină.
 Și din nou, dacă ne ducem mai departe
 spre fizica cuantică sau spre poziția perceptuală sistemică
, pe care vreți voi să alegeți,
 Priviind cu compasiune orice parte a parintelui tău,
 creeze oportunitatea ca el să vinde ceceva,
 să se simte iubit un minut, cum poate nu a fost în viața
 lui,
 că n-a știut, nu că n-a vrut,
 și în momentul în care orice persoană din orice fel de
 sistem
 vinde că se-o eliberează o secundă de durere,
 sistemul întreg câștigă întregilile mele,
 și tu fiind parte din acel sistem să întorci la tine în
 alte moduri.
 Ajung la voi?
 Mergând macro, la nivel global, ca să încheiem metafora,
 nu trebuie să salvezi lumea,
 doar să contribui la salvarea ei prin vindecarea ta.
 Pentru că orice vindecare, maturizare, fericire pe care tu
 personal o accesezi,
 fără să faci joc cuiva,
 îmbogățește sistemul din care tu faci parte.
 Are sens de ce v-am spus acum citatul lui Richard Bach,
 pe calea fericitii tale vei afla motivul pentru care te-ai
 nascut.
 Pentru ca ghisi ce, fiind fericit, implinit si bucuros,
 influenci si impactezi sistemul din care faci parte,
 adica iti faci treaba ca misiune pentru care te-ai nascut.
 Si atat de banal.
 Dar nu ne concentram pe alți.
 Cum fac sa construiesc biserici, fantani,
 sa ma sacrific,
 Să...
 Nu.
 E bun. Sunt foarte bune și alea.
 Și e multă nevoie în lume
 pentru sprijin din partea semenilor.
 Foarte mult.
 Primul pas, fii tu fericit și bucuros ca să ai de un săd-ai
.
 Iar dacă mai alegem să și influențăm
 cam etaeul al altora,
 numai zic
 societății
 al părinților noștri
 sau al copililor noștri, sau al prietelor noștri,
 sau al colegilor noștri,
 influențăm în mod direct sistemul
 în care noi și ne existăm.
 Și este exact contraintuitiv cum fac să-mi crezi nivelul de
 calitate al vieții.
 Dă altora, oferă altora, fă ceva pentru alții, când ai și
 poți, fără obligație,
 pentru că ei, la rândul lor, fiind bine, îmbogățează sistem
ul din care, în sus, tu faci parte.
 Poftim cuvinte care descriu același lucru.
 Eu nu o să mă bat vreodată pe cine a zis asta.
 Nu pasă.
 Principiul e valoros, da.
 Să zică religia asta, I don't care.
 Da, doar zic.
 Da, pentru că este atât de impactant și valoros.
 Sorina, te rog pe scurt, după care mergem la Laura și...
 Uite-ai că vine colegă mea.
 Și ne pregătim de prima pauză.
 Vă dați seama că a trecut aproape oro-jumate?
 Nu știeți? Nu?
 Doar vă zic, aici am fost.
 Da, dragă mea.
 Persoana care sunt, persoana care judecă, care nu are înc
redere,
 care este frică, este Eul pe care mi l-am construit,
 dar lungul vieții din diferite motive.
 Da.
 În momentul în care mă dau un pas în spate,
 Eu știu deja, știu că sunt puternică, știu că pot să fac
 multe lucruri.
 Adică dintr-o dată mi-a aduc aminte cine sunt.
 Și lucrul ăsta l-am primit de la părinți.
 Tu ai spus invers că de la părinți putem să primim.
 Eu m-am simțit în familie iubită, adică nu mi-am pus niciod
ată probleme.
 Mă bucur.
 Și eu la fel.
 Și că am avut încredere, deci am avut încredere a părințil
or.
 Mm.
 De ce nu pot eu să aduc meta-eul ăla direct și să trec prin
 procesul ăsta că nu pot, că mi-e greu, că mi-e...
 Păi stai un pic.
 ... că...
 Tu ai spus așa că când fac un pas în spate știu că pot.
 Da.
 Știi că poți tu ca meta-eul sau știi că poate ea ca eu?
 Arescens întrebarea?
 Eu doar am ascultat ce a zis ea.
 Cameta eu, stii ca poate, dar ai incredere in eu ca poate?
 Pai teoretic de-a lungul timpului s-a dovedit ca pot.
 Stai un pic, asta e matematica ce face acum.
 Stai un pic.
 Daca tu faci un pas in spate, ai incredere in surina pe
 care o vezi in fata sau ai incredere in tine cel care a a
juns facand pasul in spate?
 făcând pasul în spate.
 Nu știu.
 De-aia fac eu ce fac de atât timp.
 Am nuanțe de genul ăsta.
 Ia gândește-te.
 Pentru că, da, poți să ai încălere în tine ca meta eu,
 dar să nu ai încălere în ea ca eu.
 Da.
 Vreau nu mai țin minte ieri cum am fost...
 Cum îți dai seama că treabă cineva, am auzit bine?
 Trecând pentru faptul că nu are microfon,
 dar o iert că nu face asta aproape niciodată,
 Aie, treacă de la mine.
 Lasă-o, lasă-mă, glumesc, glumesc.
 Îți dai seama de asta,
 fiind... Da și ieri v-am spus, dar vă mai zic odată,
 că suntem simpatici.
 Uite, nu toți, dar...
 Fiind atent la ce simți față de eu.
 Deci emoția față de eu,
 atitudinea față de eu, ce vorbeam cu Ioana,
 este cheia resurseorului sau sabotajului pe care le oferi
 meului.
 Dacă tu ai încredere în tine ca meta eu,
 dar știi că ăla sau aia din față nu prea poate,
 dar tu știi că poți, dar el nu prea,
 ăla e sabotajul.
 Memoria mea de scurtă durată mă joacă feste.
 Deci nu mai țin minte ieri cum s-a produs și ce am simțit
 că m-am dat.
 Ai tot timp? Poți să-ți aduce aminte.
 Dar poți să faci asta și acum și peste câteva momente.
 Doar închizi ochii și faci un pas în spate metaforic sau
 fizic
 și te uiți la sorina care rămas pe loc.
 Ce simți față de ea?
 Nu mi-am dat seama dacă...
 Nu știu dacă am făcut un pas în spate ieri
 sau am făcut doi pasi în spate până am ajuns să...
 Nu contează.
 Tot ce contează este ce simți față de cel din fața mea.
 Și când tu ai încredere în tine,
 dar nu ai încredere în cel cea din fața ta,
 degeaba ai tu încredere în tine.
 Și atunci ce fac?
 Ești ca un frate mai mare care să uită superior la frasul
 mai mic.
 Și atunci ce fac?
 Și atunci mai faci un pas în spate
 și te uiți la ala care să simte, sau la aia în cazul tău
 care să simte superioară, dar n-are încredere în aia din fa
ță.
 Ah, ok.
 Să vezi ce ar avea asta din spate nevoie să primească la r
ândul ei
 ca să poată privească cu blândețe și încurajare pe cea din
 față.
 Mulțumesc.
 Are sens?
 Da. Mulțumesc frumos.
 Sigur n-am bigudificat de mic?
 Nu, pentru mine face sens.
 Mă bucur.
 Înseamnă că sunt bun, e ok. I still got it.
 I still got it.
 Mersi.
 Laura.
 Si dupa aia n-am uitat.
 Nu am uitat, nu am uitat.
 Ca atat de rare de juban am cand n-am cum sa ratez.
 Multumesc.
 Ai vorbit despre parinti si mi-ai ridicat-o la filetul unu.
 Am putut sa ma arting, chiar daca am intrat in pauze deja.
 Asa.
 Nu e regulara.
 La finalul taberei de vindecare anul acesta
 mi-am pus o intrebare.
 Tinand cont cu cat te stiu in momentul acesta,
 ținând cont de distorsiuni și ștergeri.
 M-am întrebat oare cât din copilăria mea, din cât îmi amint
esc eu a fost adevărat.
 Și în momentul ăla am zis, băi, poate așa vreau eu să îmi
 amintesc.
 S-au părți de mine.
 și m-am liniștit cumva, m-am așezat altfel, s-au așezat alt
fel informațiile mine.
 Și din momentul acela am început să le spun al ormei că iub
esc.
 Nu le-ai mai spus până acel moment?
 După tabăra din Grecia de acum 2 ani am făcut-o ca un exer
cițiu.
 I-am obligat să-mi spună de câte ori vorbim la telefon că m
ă iubesc.
 Pe ei?
 Ei.
 Păi și eu le spuneam, dar tot ca fiind parte din acel exer
cițiu.
 Zici și tu.
 Nu.
 Fix așa era.
 I-am obligat, efectiv.
 Au făcut-o pentru o perioadă scurtă, le simțeam disconfort
ul,
 mama s-a certat cu mine și am renunțat la exercițiu.
 Am zidăl în iBEDEX să ne certăm mai bine.
 Lasă-o așa, nu mai îmi spuneți.
 Înțelegi.
 Ok, da. Și-am lăsat-o așa.
 Și la finalul taberei de vindecare am simțit nevoia să le
 spun.
 Și în momentul în care s-a schimbat ceva în mine și am simț
it eu nevoia să le spun și le-am spus autentic,
 acum o primesc de câte ori vorbim la telefon.
 Super tare, excelent. Super. Bravă.
 Apropo de diferența între ce se întâmplă calitativ atunci
 când împui și oblici
 și aștepți și trebuie versus când te relaxezi, renunți și
 doar faci partea ta și restul orice vine bonus.
 Asta e diferența. Excelent, îți mulțumesc.
 Dar, draga mea, stai că microfonul, ce te-ai gântez gândit
 sau ce?
 Bun, Amanu, sunt. Am uitat ce am vrut să zic, dar tot spun.
 E regulă. Hai să-ți aduce aminte dacă vrei.
 Ce am înțeles eu din anul trecut și până astăzi, adică ieri
, că ieri am vrut să spun,
 că suntem regizorul, sau eu cel puțin, regizorul vieții me
le.
 Fără dubiu.
 Dacă nu-mi place ceva,
 Schimb culoarea.
 Scrie-o fără niciun dubiu.
 Altcumva. Adică așa, dimineața deciți cum mi-ziua proiect
ele pe care le am.
 Excellente. Și funcționează?
 Da.
 Ava.
 Când nu funcționează, scrieu...
 Cine le zice?
 Eu cred că mă tot duc, adică eu tot duc să...
 Ok, bine. Mersi, Manu. Mersi frumos.
 E fără 10 pauze. Ne vedem la 10. Vă aștept.