nlp-master/transcripts/Audio Master 2025 M2 Z2B.txt

 Muzica
 Bun! Bine ați revenit!
 După prima pauză, modulul 2, ziua 2, înainte de prânz.
 Cum sunteți?
 Vă ajută discuțiile astea cu 11 din 11?
 Cum?
 Le clarificăm. Mă bucur. Mă bucur mult.
 E un exemplu descris în cartea lui Shell Ross Charvet,
 cuvinte care schimbă minte, pe care vă recomand din nou,
 este suportul de curs acestui modul.
 În modul ăsta, eu, cartea o consider că e suportul de curs,
 vă recomand.
 E un exemplu care zice, vă roșesc, de un tip
 care se ce la consiliere, psioterapie,
 nu știu exact la ce să duce,
 și spune, am fost milionar de mai multe ori.
 Și e fază reală.
 Tereapătul nu trebuie să o pun, adică ai fost milionar de
 mai multe ori.
 Și da, am avut mai multe, multiple milioane
 de dolari, exempluile din state,
 și le-am pierdut de mai multe ori.
 Adică el avea strategia, abilitățile, know-how-ul să facă b
ani,
 nu avea
 mentenanță, psihologia să rămână acolo,
 sau să crească.
 Și ce s-a descoperit de fapt și ce a aflat de fapt
 este că omul era extrem din spre,
 că sunt și extreme la aceste metaprograme,
 era extrem din spre când vine vorba de
 venitul financiar.
 Cu alte cuvinte, în momentul în care aparea orice fel de
 problemă financiară, venit mic,
 nu știu, limită,
 pe care nu se permite să o treacă etică financiară,
 devenea extrem de motivat să mănânce pământ.
 Dacă trebuie, da-se...
 ăsta-s eu.
 El era extrem, eu nu sunt atât de extrem, dar ăsta era
 extrem.
 Și se ducea cu muncea și rupea stilul până devenea milionar
,
 Când începea să ajungă la un venit financiar constant
 prosper,
 începea să-și încalce obligații să amâne,
 nu mai livra contracte, nu mai amâna, devenea neserios, pic
au contractele,
 se ducea în cap, făcea datorii, bam, ajungea iar jos, are
 sens.
 Și a făcut toată de patru ori.
 Până când și-a dat seama, în mai multe șinițe de coaching,
 că omul era din spre extrem, când vine vorba de financiar,
 și avea nevoie constant de motivație de durere ca să rămână
 prosper.
 Că se poate așa. Cum?
 Nu știu detalii, eu spun...
 Nu știu, dar îți spun că suntem uneori contextual
 atât de motivați de din spre, că atunci când începe să ne f
ie bine,
 ne plictisim.
 Inclusiv acum, dacă mergem mai departe în relații,
 când totul e bine și frumos, nimeni scandal, nimeni nimic,
 parcă bag eu bățu' un pic, parcă prea liniște.
 Și încep să răspund un pic a iurea, încep să-l dau un subîn
țelegi,
 încep să-l răsc în limbaș dublu, un reproș mascat,
 dar n-am zis, mă, nimic de ce te agiți, ca să iasă un pic
 de scandal,
 că parca prea e liniște.
 Sună cunoscut?
 Pentru că inclusiv pe relații e posibil să fim dinspre,
 mai ales dacă avem un tipar de copilărie anterioară,
 crescută în anxietate și conflict,
 mai ales pe motive de bani,
 binele ni se va părea nefamiliar.
 Am înseamnă?
 Vreau să vă mai zic un exemplu legat de genialitatea acest
ui tipar înspre,
 din înspre, pe care eu personal folosesc.
 Îmi mergea excelent și nu știam de ce.
 Că poate vă servește.
 Ați auzit de blocajul scriitorului?
 Atunci când trebuie să scrii ceva, că trebuie să scrii ceva
, brus nu mai e inspirație?
 Dar când stai la volant sau înduși îți vin toate ideile din
 lume?
 Dar când trebuie să scrii, nu mai vin.
 Dă-și, bă, cum morți, că tot de mine, știi?
 În momentul în care apare obligație, adică înspre, trebuie
 să obții asta că trebuie prin scris,
 dacă tu ești din spre, dispare inspirația.
 Dar fiți atenti rezolvarea.
 În momentul în care ești din spre și ai ceva de scris că
 trebuie, că vrei, că e important pentru tine,
 motivează-te să scrii pentru că va fi nevoie să corectezi
 ce-ai scris.
 Cât ți-ați prins-o?
 În momentul în care scrie, cum îți vine, vei scrie prost,
 pentru că va fi imperfect, deci nu va fi depostat, depublic
at, d-atumai departe,
 și faptul că va fi prost, deci nepublicabil, va necesita să
-l rescri.
 Și când îl rescri, de fapt rezolve o problemă.
 Problemă.
 Când am început să gândesc așa, să zic, bă, am ceva de sc
ris, da.
 M-am dat nicio idee, mâncați-vă, dacă după ce scriu, o să
 am ce corecta.
 Curgea!
 E efectiv să spar barajul, curgea, scrieu, tu vin idei,
 ești prost, o scriu și pe asta, și-o scrieam cu greșel gram
atical e intenționat.
 Aveam, când scriu repede, uneori,
 deși scriu de 25 de ani aproape la
 laptop, la tastatură,
 Acum, nici multi dintre voi, nici nu mai uitam la tastatura
.
 Ne inimerim fara sa ne uitam abic, da?
 Ca ei cursivie, n-am nascut cu laptopul in brate, cum se
 nasa copiii acum cu ei, ai-o.
 Unii ori mai ratezi o tasta, mai un punct, mai usor, sunt
 grea marnati.
 Eu la nivel de... sunt grea marnati, sunt foarte pe gramat
ica.
 Si ghici ce? Le las acolo.
 Grecerile.
 Ba, si recitesc propositia, cati dintre voi cu ridicare de
 mana,
 Când reciti o propoziție și vedeți că înainte cu 2-3 cuv
inte
 este un cuvânt scris, greșit sau un punct, ampulea sau un
 sen de întrebare,
 ștergeți tot până la punctul ăla
 în loc să vă duceți cu cursorul doar la greșeală.
 Cât faceți așa? Ștergem tot.
 Atenție, 3-4-5 cuvinte-ți corect scrise, dar înainte de 3-4
-5 cuvinte-i ceva greșit, scris,
 eu șter tot până la ala și scriu din nou, ca lumea, păcurat
, cum se zicea.
 Nu știu, e un... I don't know.
 Deci, mama are mere de la Pride, daca inainte de mama am sc
ris-o ceva grezit, eu sterc tot de la Pride.
 Eu sterc tot si scris din nou. Nu stiu sa-ti explic.
 Abar n-am. E un...
 Asta, probabil, nu stiu, e... I don't know. Am fost doar un
 fel de, hey, cine mai face asta? Revenim.
 Nu e numai eu, ca au reticat si alti mana.
 Din perspectiva blocajului scriitorului, testati asta.
 Când aveți ceva de scris, nu vă mai gândiți că trebuie să
 scrieți ceva,
 ci că trebuie să corectați ceea ce veți scrie.
 Deci, la pictor funcționează?
 Băi, nu știu.
 Nu știu, n-am. Acolo nu am experiență.
 Nu știu.
 Se poate corecta și în pictură.
 Da, și eu știu asta.
 Nu am experiență, asta, dar da.
 Nu știu.
 Are sens asta cu blocurașul scriitorului.
 ne va motiva corectarea draftului.
 Și de asta de foarte multuri cu cei care lucrez în diverse,
 că mai fac ședințe și consiliere pe sensul ăsta, că îmi
 place, nu trebuie, dar îmi place,
 pe oameni care vor să scriie, să facă coaching, să facă
 cursuri sau orice fel,
 și le dau teme de genul ăsta.
 Scriie o postare pe X, dar n-am inspirație.
 Scriie și după aia corectează și zic, cum ți se pare după
 ce ai corectat-o.
 Mamă, știi cum e carbid?
 Dar eu, de fapt, ce-i spun, este...
 Ii zic același lucru pentru tiparul lui, din spre.
 Tre' să corectești ceva.
 Nu tre' să scrii ceva.
 Tre' să corectești ceva.
 Și să sparge barajul, scrie...
 Bă, are sens?
 Tot din spre. Când o scrii diferit, când o setez diferit,
 mintea o înțelege diferit. Asta-s metaprogramele.
 O formulezi în așa fel,
 încât metaprogramul tău contextual specific din momentul ă
la,
 să permită intrarea informații și ieșirea motivații.
 Nu.
 Da, e același lucru, exact. Absolut. Exact, exact, exact.
 Asta zic întotdeauna, nu trebuie să scrii ceva, tu trebuie
 să ai ceva de corectat.
 Și atunci eu sar peste pasul 1, dar îi implic, e implicit
 ca să ai ceva ce să corectezi să scrii.
 Are sens?
 Bun.
 Următorul tipar de metaprogram,
 dacă ăsta anterior a fost direcția motivației,
 al treilea este sursul motivației.
 Și ăsta este interesant.
 Sursul motivației.
 Sursul motivației adică interior sau exterior.
 De unde îmi găsesc eu motivația?
 Din mine?
 din gândirea mea, din decizia mea, din evaluarea mea,
 din criterile mele,
 ca zic eu,
 sau din exterior, pentru ca zice seful,
 pentru ca altii fac asta,
 pentru ca uite cata lume zice asta,
 pentru ca voi fi admirat de altii.
 cu alte cuvinte sunt intern sau extern din perspectiva
 motivatii.
 Îmi mișc fundul pentru că zic eu
 și mă motivează pe mine părerea mea despre situație sănăt
ate,
 sau pentru că zic alții și mă motivează părerea altora des
pre situație.
 Cei care sunt interni
 sunt oameni care nu așteaptă să le se zică ce să gândească
 sau ce opinie să aibă, și în momentul în care interviți să
 le spui
 părerea ta despre ceva ce îi privește pe ei, se atacă.
 Nu te-am întrebat.
 Dar cine ești tu să îmi spui?
 Dar tu ce rezultate ai de viște să îmi dai mie sfaturi?
 Și se atacă.
 Pe bună dreptate, că eu sunt intern.
 De exemplu.
 Miniatat trebuie să-mi spui ce am de făcut.
 Atât am trebuit să-mi spui.
 Că voi face fix opus.
 Dacă nu voi face, am tendința să fac fix opus.
 Motiv pentru care nu eram un good fit cu sistemul de inter
ne.
 Că acolo au tendința, am anul să spună, că am ce ai de fă
cut.
 Și mi-mi nu prea îmi place să-mi spui ce am de făcut.
 Îmi place... Atenție!
 Internii vor face ce trebuie să facă conformul ori proced
uri,
 dar nu le place să le aduce aminte procedura.
 Ca și cum ei ne-o cunosc.
 Adică, ce e? Eu nu știu ce am de făcut?
 Nu e ideea de pro… exact.
 Bă, sună cunoscut?
 Externii
 sunt cei care fac ce trebuie să facă, pentru că fac și alț
ii.
 Pentru că alții să așteaptă ca ei să facă ce trebuie să fac
ă.
 Pentru că au promis altora că vor face.
 Internii,
 când primezi directive sau task-uri sau direcții de la șefi
,
 dacă sunt membri de echipă ei, internii,
 pentru ei, psihologic, vor fi opționale.
 E dacă vreau, dacă am chef. Le primezi ca informații de gen
ul...
 Informații așa, bine că mi-ai zis, dar nu trebuie.
 Opționale, exact.
 Mă mai gândesc, dacă îmi convine și bate cu ce vreau eu să
 fac, când o să vreau eu o să fac?
 Sau se vor bate cu tine?
 Vor spune, da, de ce? Sf cu tot respectul, dar nu fac. De
 ce? Că nu e bine.
 Și te contra... Te lupte... Deci sunt oameni care din cad
rul echipei se vor lupta cu leadership-ul.
 Uneori atenții vor avea dreptate. Faptul că sunt intervi nu
 înseamnă că-s greșiți.
 Înseamnă doar că psihologia lor se va opune
 în momentul în care le încaci arbitru lor de a face ce vor
 ei să facă, când vor ei.
 Dacă le zici ca șef, ca limbaj de influențare vorbesc acum,
 dar sau ca lider,
 auzi, ai fi dispus să faci asta în ritmul tău, cum vrei tu
 da să obținem asta, dacă vrei și poți să ne sprijini?
 Și el să zică da, dar zice, dacă vreau eu, nu când spui tu.
 Are sens.
 Și când știi să formulezi în alt fel, că un intern atenție
 de foarte mult ori va fi un de ce mai valoroși oameni din
 echipă.
 Ironic.
 Externii la fel sunt foarte valoroși. Externii sunt foarte
 valoroși pentru că sunt și reactivi de foarte mult ori,
 dar pot fi și proactivi, adică iau inițiativă pentru că nu
 vor să dezamăjească pe alții, colegii sau șefi.
 Și sunt foarte proactivi.
 iar externii sunt valorosi pentru că fac constant ce spun
 că o să facă
 și fac pentru că trebuie să facă
 în raport cu echipa ca să nu dezamăjească
 sau cu oamenii pe care îi servească, dacă lucrează la stat,
 medici,
 asistente, psihologi, pompieri,
 vor face pentru că alții nu vor să sufere alții și
 pontează pentru ei exteriorul, internul.
 Va spune, dar nu ma doare, ce poti sa-ti calzi.
 Ai, don't care.
 Dar ma dau sa supere pe noi.
 Sa supere pe masa.
 Nu vreau.
 Internul are tendenta sa fie foarte independent.
 Unu intern, daca vrei sa-l convinici de ceva si-i spui,
 uite cati altii au decis sa faca, sa cumperi, sa faca asta,
 internul instantaneu ei spus ce sa nu faca.
 In secunda in care unu intern ii dai exemplu de altii, in
 orice domeniu,
 Internul va zice de-al dreacă o nu fac. Deci, neintenționat
.
 Internul are nevoie psihologică să ajungă singur la o conc
luzie,
 nu să îi o spui cu uite ce au făcut alții.
 Nu neapărat de unicitate. El știe că nu este unic, dar vrea
 să decidă el.
 Internul sau externul e vorba de decizie.
 Decid să mă mișc pentru că alții fac ceva, sau îmi spun ce
va, sau au nevoie de ceva,
 sau deciți să mă miști pentru că eu, pe baza propriilor
 mine criteri, decid.
 Vă dau un exemplu, o să sune...
 He-he-he, asta e.
 Mă dau de gol.
 Personal,
 acum știți călătoresc cu avionul de mulți ani de zile, am
 zeci, dacă nu știu,
 multe, multe zeci de zboruri.
 Bă, la început, începutul începutului, când zboram cu avion
ul,
 când zicea la poarta de îmbarcare,
 când zicea, bună ziua doamnă și lor, la partea oi barcare
 și deștia încep îmbarcarea pentru zborul de Cluj-Napoca.
 Păi eram, eu de obicei, poate, nu mereu, eram deja în coadă
.
 Știți oamenii care se pun la coadă înainte să anunță îmbar
carea?
 N-e nimic greșit, eu doar vă spun cum se întâmplă, da?
 Bă, nu știam de ce nu-mi convine.
 Ceva nu-mi plăcea la procedura asta.
 Nu-mi plăcea.
 Săteam în rând, înainte să anunțe îmbarcarea,
 uneori eram primul, că ce...
 Dacă tot mă pun la rând, mă pun primul, că vreau eu.
 Altă ori eram la mijloc, n-am avut o problemă cu asta.
 Bătă la un punct încolo, asta era acum mulți ani, am zis,
 da de ce să mă ridic eu să mă duc la poarta de îmbarcare,
 când zici tu?
 Și de mulți ani, vă jur, vă dau cuvântul meu, anunță poarta
 de îmbarcare și o stau pe scaun.
 Deci tot să pun la rând, aproape toți, că mai sunt ca mine,
 că îi știu, îi văd.
 Stăm pe scaune, restul externilor să pun la coadă, extern
 și procedura, că mai urmează unul, da?
 S-a anunțat o procedură? O executăm.
 Eu zic nu. S-a anunț o procedură pe care eu nu vreau să o
 execut, că nu vreau eu acum.
 Mai încolo pot să vreau, dar acum nu vreau.
 Și stau tot și se urcă, și stau și scanează biletul, să duc
 la avion, da?
 Până aici știți cum să face, da?
 Până când nu mă anunță de foarte multe ori pe stație, domn
ul Radu este răgat să vin la parte de îmbarcare, eu uit că
 trebuie să mă embarc.
 Efectiv. Vă jur, am avut de atât de multe ori, eram la
 limită, am auzit că se îmbarcă zborul, i-am văzut pe oameni
 că s-au pus la rând,
 și eu mi-am scos telefonul și aia zi, păi nu stau eu pe
 WhatsApp, pe 9GaG, păi ceva asta. Bă, n-aveam nimic de fă
cut.
 M-am anunțat până stație de 3 ori și era să pierz zborul, p
ână că m-am trezit,
 și m-am dus ca și cum am întârziat.
 Eu eram acolo de 2 ore.
 Pentru că am nevoia...
 Din nou, nu mă laud, doar explic.
 Să nu fac ce îmi zic alții când îmi spun alții.
 Am făcut-o și pe asta, frâților.
 Frâților, zice, eu aș la următor avion.
 Am făcut-o și pe asta, de două ore am pățit-o.
 De două ore.
 Și eu la fel.
 ...că puteți strica afara...
 ...că nu poate să trecați.
 A, uite, și asta, nu știam.
 Nu știam.
 Anul trecut.
 Anul trecut am fost, acum un an am fost în Marbella cu Lor
an, cu Loran Suarez.
 Fost un event, un eveniment și am fost mai mulți.
 Eu, Loran și mai mulți.
 Vreo 20 de antreprenori.
 Foarte mișto evenimentul, e tăcât.
 Bă, am ajuns, când am ajuns,
 aici din nou, e munci, să vă zic exemplul ăsta,
 soția mea lucrează la aeroport, la polița de frontiere.
 Unde am lucrat și eu ca polița de frontiere, de ea lucrează
 la aeroport, eu am ieșit, mă rog.
 Și ea lucrează la aeroport în Cluj.
 Vine zborul, aveam zborul la 6 dimineața, 6 fără 20, 5.40.
 Bă, și îmi spune de seara,
 du-te mai devreme la aeroport, pentru că sunt patru zboruri
 în același timp și o să fie coadă la cordonul de securitate
.
 Eu aveam check-in făcut tă-tă-tăt.
 Și, tă-ac, mă duc când zici tu...
 Știu, eu la câț vor înțpui mie când să mă duc în avi.
 Tu te bădești.
 Și a uitat seama că am bagaj de cală.
 Aici e problema, că eu, bișnuit cu țancă ala la meu al mic,
 cu micuț,
 eu nu mă duc pe la bagaj de cală.
 Mă duc, am boarding-ul făcut deja, am bagajul mic, mă urc
 în ultima secundă și tot mă urc.
 De-aia că n-ai cum să, știi?
 Uitat seama că am bagaj de cală.
 Ajung evident în aeroport, când vrea mușcă meu, adică la 6
 și un pic,
 Aveam zborul la 6,5 și ajunge la 6 și un pic,
 fix când se apropia să închidă poarta de embarcare, trebuia
 să trec și de securitate.
 Ajung în aeroport, bă, băiatule, doar că nu ieșeau oameni
 din aeroport afara, atât de mare era coada,
 și eu zic, eee, săraci.
 Și dau să mă duc pe securitate și zic, stai, tati, că am și
 bagaj de cală.
 Și avem tamăi vaca.
 Mă duc la poarta de check-in, coadă și-acolo.
 Hiiii!
 Că zboram cu o companie diferită de căzboriu, căzbor cu toa
 românului intern.
 Mamă, m-am tăiat ca maionezație. Mâncați, ești gură. Am și
 făcut postare, cred că țin minte.
 Bafta mea, doar așa de drag o poveștii, a fost că, pentru
 că mă duceam la un eveniment de antreprenoriat,
 mintea mea a zis, păi ne ducem în stil, dacă ne ducem.
 Și am nat first class.
 Ca sa fi... Daca tot ma duc, mi-a dat diferenta, am primit
 ceva promocie de la KLM, nu conteaza.
 Am luat first class, chamber of decisions ever.
 Eu nu stiam ca la first class, pe langa scaunul mai mare si
 mai stiu eu ce, iti vine si priority checking.
 Habar n-aveam.
 Eu m-am pus la coada, ca saraci, nu stiam.
 Scuze, a iesit asa.
 Bă, și iese, nu glumesc, iese una de la check-in de la KLM,
 de la ce spumele mării firmă era,
 trece până lângă kilometru de oameni care erau la coadă, eu
 doar mă pus astea la coadă, da?
 Și zice așa, femei însărcinate sau pasager business class,
 și eu n-am auzit, când am auzea femei însărcinate, eu am
 decuplat, adică eram...
 Arăt ca, dar nu sunt, știi?
 Și la un an da vrei și mă întreabă...
 Dar fix pe mine m-a întrebat,
 Aveți bilet normal sau business?
 Și eu zic normal.
 Stam un pic și-o secundă...
 Nu, business.
 Dar nu știam de ce mă întreabă.
 Și ce vă rog, aveți prioritate.
 Bă, și mă bag în față la tot Shirola,
 de o kilometru și-o metru oameni,
 și mi-a bagajul cu prioritate de acală
 și mi-l bag așa și așa am prins avionul,
 că altfel n-aveam nicio șansă.
 Asta-și ca poveste pe scurt.
 De unde am plecat?
 Eu atât de intern sunt în anumite momente,
 încât plătesc efectiv consecințe fără să le anticipez,
 că nu le anticipez.
 Adică mintea mea le anticipez, dar presupune că nu se întâm
plă, nu știu cum să spun.
 Până la împierde avionul.
 Eu nu mă ridic, acum mai nou, cel puțin, și,
 asta vă mai dau un exemplu, tot în avion,
 când se debarcă avionul, deci ajunge la destinație,
 sunt unii oameni, eu nu-i înțeleg,
 acum la modul, pe logică, nu-i înțeleg,
 În secunda în care a aterizat avionul, s-a ude, s-a ridicat
 și din picioare, cu bagajul luat deasupra, așteaptă.
 Și eu zic, uite, unde duci? Să muri tu, că n-ai unde...
 Și stau două jute în picioare, mă.
 Și eu zic, bă, de ce îi face asta?
 De ce? Bă, lasă-mă în dure, de ce îi face asta?
 Înfine, și acum, mai nou de vreo câteva luni de zile, nu mi
-am dat seama, până când pregăteam modulul ăsta,
 că de cele mai multe ori, eu sunt ultimul care coboră din
 avion.
 Ghiși de ce? Că nu pleacă fără mine, nu.
 Dacă n-are ușă de-aia legată de avion, să te bage direct în
 aeroport și vini cu autobuzul, autobuzul nu pleacă fără t
ine.
 Ghiși pe cine-așa tău toți.
 Și cobor ca o garofință ultima, așa, riniștit.
 Nu-i tin sa asteptem, doar coborul ultimul, asta e tot, dar
 nu tin pe nimeni sa asteptem, doar coborul ultimul.
 Ghi, cine coboara primul din autobuz?
 Urcandu-ma ultimul, cand se deschide usa autobuzului, sunt
 primul care coboara.
 Si ies primul din fata tuturor.
 Si eu eram, uite-ma, strategie, matematica, poftim, joaca-
pa asta.
 E, asta zic, bravo, dar acum la modul cel mai serios.
 Este un tipar de intern, de fapt.
 Fac ce vreau eu cand vreau eu, nu cand spui tu.
 Atenție, în extrem devine neecologic.
 Internii extrem
 nu sunt oameni ușor de lucrat cu ei.
 Pentru că vor avea tendința să controleze procese și decizi
i
 chiar dacă n-au rolul pentru asta.
 De exemplu, în sistemul de stat, intern cum sunt,
 urmam ordine sau directive.
 Nu-mi convenea că mi le dădeau,
 Le urmam cu atitudine, genul, îți fac un favor,
 că fac ce zici tu,
 dar eu știam că trebuie că nu eram un rolul de decizie.
 Însă oamenii extremi interni
 au nevoie de independență pe care, dacă nu pot să le dai,
 că au nevoie psihologic de a nu că vor ei,
 îți vor da peste cap echipa firma-compania deciziile
 și ori trebuie să le dai voia să plece,
 ori trebuie să le creezi un spațiu în care ei să decidă cum
va ceva pe contul lor.
 Așa.
 Bă, tu le-ai scris pe undeva, le aștepți?
 Le aștepți?
 Deci că așa și în relații. Cum?
 Da.
 Da, da, da.
 Eu, de exemplu, da, eu așa sunt.
 Eu în copilărie, pentru că am fost educat cumva împotriva
 firii mele naturale
 să fiu good boy, cu minte respectuos de vreme acasă, asta
 etecât,
 aia tăcă, păi eu că n-am scăpat și când am plecat de la Mă
uzul Academie, n-am făcut prostii multe,
 dar făceam de-al dracu'. Adică nu că trebuia să le fac, fă
ceam că pot să le fac. Are sens?
 De-aia nu recomand, de exemplu, educația prea fermă și prea
 exigentă, pentru că crează umbra,
 crează alternativa, cu cât mai multe impui să nu se întâm
ple, cu atât mai multe fi siguri că o să se întâmple
 că se întâmplă altele mai rele după ce pleacă din aria ta
 de control.
 Am prieteni, de exemplu, care au avut de mici, chiar de mic
i,
 în sensul că din clasa 4-5-a, la 6-a,
 bine, și contextual, au avut un singur părinte, nu era tată
l lor prezent,
 dar au avut foarte mare libertate să facă ce vor când vor,
 cum vor ei.
 Într-un mod neecologic, adică de la clasa 4-a, 5-a să fie
 acasă la 10, noaptea, 11 noaptea,
 că nu știa nimeni de tine, nu întreba nimeni de tine,
 nu e foarte sănătos.
 Dar el, când a ajuns la 14-15 ani, deja era plictisit de...
 Nu era pentru el nimic de genul interesant să facă el ceva
 greșel.
 Și de-aia, după aia, s-a lăniștit foarte repede.
 Adică la 26-27-28 s-a căsturit mai repede, s-a căsturit,
 are copii, dar pentru că și a scos din sistem repede,
 rebelliunea.
 Deci, asta ca idee.
 Externii sunt foarte buni oameni de echipă,
 marez dacă sunt combinați cu un tipar de procedural, care
 urmează.
 Sunt angajatul-sleș colegul-colaboratorul perfect.
 Dacă spune că face ceva, va face, pentru că nu vrea să te
 dezamăjească pe tine,
 nu pentru că are el chef.
 Sunt oameni care se trezesc să facă ceva ce trebuie să facă
 și când sunt bolnavi sau nu se simt bine,
 În loc să comunice că sunt bolnavi.
 Vor face ce au de făcut pentru că au spus asta în fața alt
ora.
 Și retul, am înțeles.
 Mi-a mai zis cineva de șire și l-am ignorat.
 Să nu fac dans pe aici.
 Externii sunt foarte buni colaboratori,
 in extrema
 sunt foarte usor de
 derutat.
 De derutat si de demotivat, o sa vezi imediat.
 Daca unui om externa-i spui
 despre ce au facut unii legat de un subiect,
 vor avea tendinta sa zica, in cuintii interesanti are sens,
 Dar dacă le spui ce au făcut și alții, pe același subiect
 diferit,
 nu vor mai ști ce să credă.
 Adică o parte fac cumva dintre alți oameni,
 o parte fac altfel, și ei interiorul...
 Eu zic, ce fac acum?
 Păcare, zic ce am de făcut, zic ce să fac.
 Și vor căuta pe cineva din exterior să-i zică ce să facă,
 pentru că în exterior unii facă într-un fel, alții facă înt
r-un fel, și el e derutat.
 Are sens?
 Pentru că ei n-au antrenat foarte mult,
 Nu e greșială, este doar o psihologie, locul sui intern de
 control.
 Adică asumarea responsabilității că eu decid pentru mine și
 da, e posibil să mă înșel.
 În extrem zic asta, sunt oameni care așteaptă din exterior
 modele și concluzii de genul așa se face.
 Așa funcționează oamenii externii. Așa se face, așa facem.
 Internii întreabă cum se face ca să vină să facă el altfel.
 Sau să facă când vrea el.
 Chiar dacă face cum facă alții, face când vrea el.
 Echipele cele mai puternice sunt formate din interni flexib
ili ca lideri
 și externi ca membri de echipă.
 Asta sunt echipele supreme.
 Echipele cele mai eficiente sunt formatele de cei care sunt
 interni,
 in rol de leader, dar aici au o paranteza.
 Sa fie si flexibil, adica sa primeasca input de la echipa,
 el sa ia decizia si sa se asume decizia,
 dar sa primeasca feedback de la echipa.
 Internii extrem nu primeasca feedback, nu-i spui nimic lui.
 Nu ai ce sa-i spui.
 Poți sa lucrezi cu el daca e for mai mare, prin anumite int
rebari, o sa-l vrea dau imediat,
 Și când ai un lider intern, liderul care este intern și pro
activ, ideal,
 își va asuma responsabilitatea unei decizii pe care o ia pe
 baza unor informații pe care le primește de la voi,
 ca echipă.
 Își va asuma responsabilitatea.
 Un lider extern
 va cere constant opinia echipei și nu va știe ce să le dec
idă, pentru că încearcă să îi mulțumească pe toți.
 Și o să zică, bă, dar a zis, Mihail, dacă facem aia, să fac
em căia.
 Da, da, David a zis altceva.
 Nu știu, hai să vedem, voi ce părere aveți?
 Și în poziție de leadership, un extern va sta constant în
 poziția de a face pe plac echipei,
 neștind ce să decide, pentru că toate părerile au sens.
 Da.
 People pleaser.
 De asta, în poziție de leader, și e foarte important să îți
 antrenezi partea de intern.
 Bineînțeles, nu numai în poziție de leadership, și în viață
, în general,
 uită-te acolo unde ai de lua decizii importante pentru tine
,
 pe care amănisele ei,
 pentru că ești atent la ce au decis sau vor decide alții.
 Adică aștepți un model.
 Externii sunt oameni aia, când eu zic, vă grupați câte doi,
 sau cate 5
 si ei asceapta sa fie alesi.
 Stau pe loc
 si vii cu noi, da, hai.
 Si te intreaba cineva.
 Ei ala care asceapta sa fie ales e extern.
 Internul sa pune
 pe scaun si spune cine sa pune aceea treaba lui.
 Eu aici stau.
 Da. Internul de obicei.
 Da, dar nu mereu. Deci internul, de exemplu, personal,
 eu sunt intern.
 Uneori nu e de obicei.
 E diferență între unor și de obicei.
 Personal, de exemplu, la cursul la care mă duci să decide
 când fac un exercițiu,
 eu nu prea am inițiativă a organizării grupului,
 dar nici nu aștept să mi se spune ce am de făcut.
 În afara de trainerul care a zis ce să face,
 o să zic așa, ne împărțim în patru grupuri, că a fost acum
 recent,
 ne împărțim în patru grupuri, că m-a zis patru grupuri,
 start, m-am sunt cu golțul din stânca, m-am pus pe scaun
 și cine mai vine cu mine e treaba lui.
 Nu m-am stat să văd cine să duce, cine vrea cu mine, să mă
 întrebe.
 Eu m-am pus pe locul meu și m-am luat poziția.
 Nu e greșit sau rău, doar vă spun cum, știi, alții au stat,
 cred că, aproape 30 secunduri în minut, să gândească oriun
 smătuc, în stânga sau în dreapta.
 De acolo sunt mai mulți, da, dar ăștia poate...
 Și deja oamenii erau așezați și anca să gândeau în ce grup
 să stă ducă.
 Sunt acunoscut?
 Din nou, nu e greșit.
 E doar un mod de funcționare.
 Și atunci întrebarea pentru voi,
 unde în viața mea, acolo unde am de lua decizii
 importante pentru mine și numai pentru mine?
 Deci nu vorbesc de profesional
 sau de alte emize care e important pentru alții,
 ci doar pentru tine.
 Aștept prea mult
 comparând-mă cu alții
 sau cu opinia lor despre mine,
 ca nu cumva sa gresezca in ochii lor,
 sau, vareanta interna,
 ignor feedback-ul altora,
 recomandarile sau exemplele lor,
 Fac doar cum vreau eu, cand vreau eu, chiar daca ma costa.
 Si iar, nu e ecologic.
 În poziție de profesional,
 cei care sunt interni nu vor reacționa pentru că nu au nevo
ie de feedback.
 Nu le pasă de feedback-ul tău.
 Ai făcut o treabă excelentă. Logic.
 Nici măcar. O să zic că... da.
 Știu.
 Ba da, dar n-au nevoie. Deci n-au nevoie în sensul că nu le
...
 nu le trebuie confirmare al cuiva.
 Externii? Cum ți se pare?
 Cum ți se pare? Așa e că am făcut bine?
 E ok.
 Ba da, pe internii din nou,
 deci din nou n-am spus că e bine,
 i-am spus doar că internii au tendința să nu le pese de
 feedback-ul exterior.
 Da, nu numai. Internii.
 Nu prea internii, cum să zic eu?
 Stiu că, oricum, asta ar fi decis indiferent că respetul a
 fost bine sau nu.
 Deci n-au nevoie de aprobarea ta.
 N-au nici o...
 Ba da, există și mijloc. Sigur că da.
 De cea mai echilibrată lator este cea de mijloc,
 în care știu că sunt intern,
 dar am nevoie de alții ca să funcționez,
 așa că mă adaptez și mă flexibilizez.
 Exact ce m-am spus mai devreme.
 Un leader intern flexibil
 va ști să conducă echipa și să-și asume decizii, direcții,
 viziuri și termene,
 că el răspunde și-și asuma asta,
 dar va fi deschis la feedback, propuneri, sugestii de la
 echipă.
 Un intern extrem va spune, mă, doar încă faceți că am spus
 eu. De ce? Că am zis eu.
 Și echipa va spune odată de două ori, da, după aia și-a
 caut alt loc de muncă.
 Are, mai ales sa aiba si internul in echipa,
 internul, leader sa aiba internii in echipa.
 E direct clash of the...
 Si asta din nou duce la conflicte
 si oamenii ajung sa spună asta si eu.
 Nu, man, nu asta esti tu.
 E doar un mod de a functiona al minții tale care...
 pe care inca nu l-ai flexibilizat. Atat.
 Si nu e gresit, again, sa fie clara,
 nici internul, nici externul.
 Sunt doar moduri difite de operare.
 antrenez internul
 decizând, decidand, da, decizând
 eu pentru mine
 din ce în ce mai des, pe mine din ce în ce mai mari.
 Pentru că dacă am fost cocolosiți ca și copii
 și am fost sufocați de grijă și de sprijin
 cu toate bunele intenții acelor care ne-au crescut,
 foarte probabil am devenit extern.
 Știm că altcineva trebuie să decidă sau să se ocupe.
 Dar asta nu este sănătos.
 Dacă sunt extrem intern,
 și realizez asta într-un moment de epifanie că nu sunt bur
icul pământului,
 îmi antrenez externu, cerând opinii feedback de care chiar 
țin cont,
 și caut similitudini sau benefici pentru mine ca să țin con
știi de opinii altora.
 Și atunci mă flexibilizez.
 Externii vor percepe informațiile pe care tu le oferi, sau
 opinile pe care tu le oferi ca leader, ca fiind ordine, ca
 fiind task-uri.
 Dacă un leader spune, m-am gândit să, m-am întrebat dacă mi
-a venit o idee, externul o voala ca task.
 Adică va începe să pedaleze pentru aia, fără să-ți spună că
 face asta, și zicne cu răspunsul, uite, am rezolvat.
 Dar nu ți-am dat task-ul ăsta.
 Da, dar ai spus că te-ai întrebat.
 Da, da, m-am întrebat, era un brainstorming.
 Păi, da, da, și o ia ca task, efectiv.
 Pentru că externul, mai ales extrem,
 este foarte cuplat la ce spun alți.
 Nu e greșit, doar, îți spun că uneori poate să consume
 resurse
 fără să fie important task-ul sau direcția. Are sens?
 doar pentru că el e setat pe... eu aveam...
 am avut colaboraturi,
 o tipă, o colegă
 foarte proactivă și externă.
 Adică, ea nu și-a sumat...
 nu voia să și-a sumat... eu puneam întrebări, ce părări, ce
 zici, cum vezi,
 nu și-a sumat responsabilitatea de cea, nu mă bag, nu-i tre
aba mea,
 mie zim ce am de făcut, extrem,
 dar când îi spuneam ce ar fi de făcut, era carbid,
 într-o zi făcea cât făceau alții întru trei săptămâni.
 Era foarte proactivă. Și asta am convenat, în mod evident.
 Dar în momentul în care vorbeam despre, mă am gândit la, nu
 sunt sigur dacă să,
 în maximă oră după ședință venea și venea cu tascul care nu
 i-l am dat,
 făcut. Și zic, bă, dar nu e urgent, avem tabăra peste 6 lun
i,
 era doar un gând de, a, păi, de ce să așteptăm?
 Am crezut că vrei asta.
 Are sens? Și nu e greșit, eu doar vreau să știți de ce se
 întâmplă asta.
 Este, uneori, poate fi ineficient. Sigur, absolut.
 Consume resurse, hai a zic.
 Da,
 fara dubiu. Complet d'acord.
 Am si spus. Cum recunosi sau cum afli tiparul
 unui om din perspectiva directii de motivatie,
 intern, extern. Il intrebi.
 O, tu cum stii ca faci o treaba buna?
 Sau cum stii ca ai facut o treaba buna?
 Si o sa iti spuna.
 Stiu eu,
 ca,
 Știu eu.
 Și îți detaliază de unde știe el,
 fie îți pune, pe mea zi, șeful sau colegii,
 sau am văzut oameni mulțumiți,
 și o să zărătoască despre alții.
 Are sens.
 Și în momentul în care ai aflat tiparul de direcție de
 motivație,
 știi cum să vorbești cu el.
 Cum vorbești cu un intern, când ai ceva să-i ceri?
 Sau să facă ceva. Că din nou, vorbiți despre comunicare.
 Cum vorbești cu un intern?
 Cum?
 Îi cer părerea, zici, o video?
 Nu.
 Mi-aș dori să ajungem, zice Ionuț?
 Cum?
 Îi las să ia decizia?
 Cum, cum?
 Îi comunești de totul așteptat?
 Să-i cerți fata, așa cum am zis, o video?
 Ok.
 Ritmul tău, asta e una din cele mai eficiente.
 În ritmul tău, când vrei tu,
 ar fi foarte valoros dacă am face asta
 și știu că doar tu
 poți decizi și știi mai bine cum o să facem,
 nu știu cum, o să decizi tu.
 Și da, ajută să-i cerciți fata.
 Da, așa este.
 Așa este. Dar atenție, pentru că n-au nevoie de feedback
 extern,
 vor sesizav periatul.
 Depinde, depinde cum il imbraci, depinde cum il imbraci.
 Un intern extrem nu va interesa parerea ta periată, nu-i
 trebuie.
 Dar dacă ii spui,
 auzi, mi-a placut foarte mult ce ai decis ultima oară, cum
 crezi că ar trebui să facem acum,
 e altceva, nu-i periat, e gâtilat.
 Băi, are sens?
 Bun.
 Bună asta zici?
 Periatrul merge la extern în ce sens?
 Da! Periatul merge la extern.
 Externilor le spui validându-i cat de mult i-ai apreciezit,
 ca au facut si facut o treaba buna,
 dupa care le spui ce sa faca, din nou, ca sa merite apreci
erea ta.
 Foarte buna precizarea, bravo!
 Limbași pentru interne. Doar tu poți hotărâ,
 dacă vrei tu să iei în calcul,
 cum vrei tu,
 uite niște informații ca să le ai la îndemână să poți
 decide, evident tu,
 și evident, cum a spus Cristina mai devreme, ce părere ai.
 că de ce părerea unui intern va avea ce să spună?
 Că vrea să audă.
 Limbaș de influențare a un extern.
 Dacă îl angajezi sau ieși la un interviu,
 e obligatoriu să-i spui că va primi constant feedback,
 evaluare, sprijin.
 Va avea oameni la care să se raporteze,
 nu va fi singur.
 Unu intern, dacă îi spui că va avea oameni la care să rap
orteze și că nu va fi singur, să duce în altă parte.
 Cum adică să am alții oameni la care mă raportez și eu să
 nu pot decidi eu singur?
 Primașa în firmată.
 Stai să vină microfonul, stai să vină microfonul.
 Da.
 Mi se pare ca la extern cuvântul cheie este încurajare.
 Nu, la extern cuvântul cheie este...
 Încurajare și validare.
 Atenție, se numește direcție de motivație, așa zimește tip
arul,
 direcție de motivație,
 adică de unde mi-au eu motivația să fac ceva.
 Din interior, că decid eu și am încădere în ce decid eu,
 chiar dacă exagerești și devini autosuficient,
 sau din exterior.
 încurajarea ajută în mod evident.
 Dar nu mă ajută să mă încurajez,
 cât mă ajută să îmi spui că exteriorul meu va face ceva
 iar eu mă pot raporta la ei că au făcut bine ca să fac și
 eu.
 Tu, dacă mă încurajezi să decid eu ca extern, o să mă sper
ii.
 Tăi un pic, feedback e una, încurajarea e alta.
 Da, dar e o încurajare în același timp.
 Sunt atât de mândră de tine, m-am pus și viața super bună.
 Incurajare înseamnă știu că o să faci o treabă bună.
 Și am încredere că și pe viitor, bla bla bla.
 Da, da, asta e încurajare.
 Și un extern, dacă îi spui, am încredere că tu o să decizi
 perfect, l-ai băgat în anxietate.
 Cu toată încrederea pe care o uit întâi.
 Da, pentru că nu e intern.
 Ăla e încurajare.
 Mulțumesc pentru ce ai făcut, ai făcut o treabă excelentă.
 Este feedback extern care îl motivează să mai facă.
 Are sens diferență.
 Da, încurajaie despre viitor, feedbackul este despre ce a f
ăcut deja.
 Și noi când vorbim de tiparul de direcție de motivație, vor
bim de ce trebuie să facă.
 Sau au făcut deja.
 Nu știu, îl aplic pe amândouă și de regulam.
 Nu înseamnă că nu funcționează, eu vorbesc doar de parad
igma metaprogramelor.
 Acum nu înseamnă că nu sunt și alte paradigme unelte struct
uri care sunt la fel de relevante.
 Doamne feriște.
 Cum facem un extern să fie atent la noi când vorbim strict
 lingvistic?
 Cum spunem că suntem începuti de un model de programă?
 Stric lingvistic.
 Cum spuneam, vei primi feedback constant,
 ceilalți vor observa,
 vei fi apreciat,
 a fost aprobat și deciz de...
 deci de aia poți să-l faci și tu,
 va avea un impact asupra,
 X și Y cred că
 Și dai niște mențiuni externe de oameni care cred ceva, ce
 bate cu ce vrei să facă și el.
 Și acele persoane să fie de autoritate sau de, nu știu, cun
oscute.
 De exemplu, pot să-i spun unui extern, studiile și experien
ța terapeutului spun că un intern va zice,
 va zice, nu ma intereseaza ce spun studiile, ca eu sunt go
goasa.
 Da, externul zice, ce face studiile spun ca pe cine sunt eu
 sa contrazic.
 Asa ca o sa fac, ce zic studiile. Are sens?
 Si din nou, nu e gresit, doar un mod diferit si, atentie,
 este si contextual,
 putem sa fim interni intr-un context si externi intr-altul,
 si sa nu fie nimic in regula.
 Stiti oameni aia care se du la medic
 Și le zic medicului ce părere au și ce cred ei că-i
 diagnosticul
 și maică nu îi spune să le dau rețetă pe ce cred ei că au
 de...
 Știți?
 Am fost și în familie oamenii, măd cean la consult cu ei,
 socul mie așa, în căreșul gura lui, se duce la medic și îi
 spune,
 nu știu ce, a avut la urechi acum vreo 3 săptămâne la lună,
 și am fost cu el la orele, nu am apucat să ne punem bine pe
 scaun,
 Doamna doctor, eu stiu ce am, de cand sunt eu.
 E blablabla si zici el ceva acolo.
 S-a uitat doamna doctor la el, domnu, hai de sa vedem, tot
usi ca poate e altceva.
 Nu e domna, stiu eu de cand sunt eu.
 Si-i explicat domna, totu, ce stie el.
 Dlu socrii, daca ii spui ce are de facut, face exact opusul
.
 Daca ii spui sa manance sanatoasa intr-un fel ca,
 hei, trebuie sa mai slabeesti, ai 72, 74, hai sa fii si tu
 un pic mai bine,
 la vursa mea mai conteaz.
 Lasa-ma ca fac eu ce vreau.
 Da.
 Nu mai cu cine, efectiv, dar extrem cumva,
 trebuie să știi să-ți adaptezi limbajul într-un fel în care
 gâtile lui, locul lui de control, intern.
 Deci nu e nom rău, nimeni, nici externul, nici internul.
 Dar dacă vrei să ai o viață bună, trebuie să înveți să
 comuniți pe limba lor ca să le apești pe butoanele corecte
 în metapoli.
 Eu cu soclul meu de exemplu mă înțeleg mai bine decât toată
 familia lui.
 Și nu am... Și îl iubez din toți fărțiile mele.
 Și știu doar să apăs pe ce...
 Atât.
 Cu mine merge la controle, cu mine face...
 Mi-e dor de el la găbat. Te rog. Ștevan.
 Mulțumesc.
 În momentul în care tu se... Tu, eu, persoana mea,
 eu se sizez că în anumite situații sunt extern
 și nu se pliază pe
 valorele mele, nu ma simt implinit ca
 primesc feedback de la altii si depinde feedbackul lor,
 eu pot sa-mi schimb perspectiva sa fiu mai mult
 intern? Orice fel de latura acestui metaprogram
 se exerseaza, se poate flexibiliza.
 Ca aproape orice fel de latura, eu n-am, pana acum nu stiu
 cat o sa reusesc sa va dau, nu stiu
 metaprogram care sa nu poata fi flexibilizata.
 Eu fiind intern, de exemplu, ca predispozitie,
 am reușit să lucrez foarte decent cu
 sistemul de stat, unde mi se spunea ce am de făcut,
 aveam o procedură foarte clară și cât timp eu decideam
 în spațiu meu de tură, aveam puterea mea de decizie,
 nu aveam o problemă foarte mare că trebuia să
 raportez și altora. Dar în spațiu meu, cu oamenii mei,
 patruci de a mea sau cât aveam eu, nu te băgai.
 De-aia m-a vorbit și cu șefici care mi-au spus, v-am zis i
eri,
 dai pe ăla, nu dau că vreau eu.
 De aici a plecat, nu spui mie ce să fac pe tură mea,
 Mai ales că ești în corești, în calcă și valoarea.
 Marj.
 Dar era mai mult locul sub meu intern care spune asta.
 Externul an fi spus, da, șefu, facem ce spui tu, ce trebuie
 mie.
 Și ce anume-i dictează internului succesul lui?
 Nu mă refer la periat, că...
 Cum adică ce-i dictează succesul? Nu e despre succes.
 Ca să fac o comparație, externului îi spui foarte clar, bă,
 ai făcut o treabă bună.
 Da.
 Alții spun cât ai reușit.
 Internului își dictează că a făcut o treabă bună sau nu.
 El zice, el personal zice și simte, da, m-a făcut treaba
 bună, sau aici puteam să fac mai bine.
 Dar el îi spună, el va asculta de vocea lui că-și spune că
 a făcut bine sau nu.
 Atenție, internul nu are mereu impresia că face o treabă
 bună.
 Asta vreau să...
 Nu, nu, doar că va avea încredere în propriul lui feedback
 nu în al altuia, în extremă.
 Deci, când este inflexibil sau nu este maturizat, poftim,
 internul va crede doar în ce părere are el despre ce face,
 nu în părerea altora.
 dar nu înseamnă că atunci când greșește, dacă se maturizeaz
ă un pic,
 nu va putea să-și da el sieș feedback-ul de,
 hey, aici puteam să facă altfel mai bine.
 Ba, din contră, își dă singur feedback-ul de aici,
 puteam să facă mai bine, doar că nu-ți spune și sie ce cred
e despre el.
 Și și asumă, și se va vedea în rezultate,
 adică va schimba din mers proceduri sau abordări,
 pentru că pe baza propriului feedback către el însuși,
 a decis că putea să facă altfel și n-a făcut.
 Constructiv și realist.
 Da, si fara sa iti spunati, ei, mi-am dat seama ca.
 Inainte.
 Va decide el.
 Deci, internul nu e defect.
 Doar nu depinde in principiu, ca nu e doar in extreme, sunt
 si echilibru, da?
 Nu depinde de extern.
 Nu-mi intereseaza, nu are nevoie, asta e.
 Deci nu ca o face, evident, va fi de multuri arrogant.
 dar nu pentru că vrea să deranjeze,
 doar efectiv ca resurse interioară,
 nu are nevoie de părerea din jur.
 Nu-i trebuie.
 Nu e sete, nu știu cum să-ți explic.
 Era natural, adică?
 Da.
 Și nu e greșit, doar nu-i trebuie.
 Am avut o fază, la un moment dat,
 eram la masă cu un amic de noștri,
 nu mai știu ce, voia, avea o problemă,
 dar nu am mai văzut ceva, dar nu am mai văzut ceva.
 Dar nu am mai văzut ceva, dar nu am mai văzut ceva.
 Dar nu am mai văzut ceva, nu am mai văzut ceva.
 Dar nu am mai văzut ceva, nu am mai văzut ceva.
 Dar nu am mai văzut ceva, nu am mai văzut ceva.
 Dar nu am mai văzut ceva, nu am mai văzut ceva.
 Dar nu am mai văzut ceva, nu am mai văzut ceva.
 Dar nu am mai văzut ceva, nu am mai văzut ceva.
 Dar nu am mai văzut ceva, nu am mai văzut ceva.
 Și m-a întrebat, m-a auzit, și era mai muzat, mai era încă
 cineva la masă, care îl cunoaștea foarte bine, era prieten
ul lui.
 Și m-a întrebat, mă rog, dar tu ce pără ai de el? Era ceva
 legat de cuplu, nu mai știu ce.
 Și zic, bă, zic, de obicei, majoritatea bărbaților, și zic
 ceva, nu mai știu ce.
 Ăsta, când au auzit majoritatea bărbaților, deja s-a închis
 instant, nu mă interesează.
 Dar eu nu știam ce se întâmplă.
 Dar fața i-a picat așa, da.
 Iar, știi? Dar n-a zis nimic.
 Să ridică asta și pleacă la toaletă și îmi spune prietenul
 lui care era prietenul meu,
 și zice, bă, tu ești conștient că ești spusul ăsta care e
 intern,
 ei început cu limbaj de extern, că eu nu mă duc să-mi seama
.
 Zic, da, bă, ești prost, ai dreptate.
 Și când a revenit, și am continuat discuția, am spus, bă,
 apropo, m-am gândit la ce m-ai întrebat.
 Din punctul meu de vedere, doar punctul tău de vedere conte
ază atunci când te întrebi
 dacă și am schimbat limbajul.
 Și am spus același lucru.
 Și zice, da, acum are sens, facem.
 Muzica.
 Dar atât de evident a fost pentru prietenul lui care știa
 metaprogramme,
 că suntem colegi de Brazla, pentru mine nu era,
 că el și cunoștea.
 Și în secundă în care i-am schimbat limbajul, am început să
 mă asculte.
 Oamenii se vor decupla efectiv,
 vor decupla ascultarea, neintenționat,
 dacă le încalci pe metaprogram.
 Dacă efectiv nu deschizi ușița care au nevoie să o deschizi
, nu vor auzi.
 Și nu o fac intențional.
 Darian.
 BAM! Vezi că e jos.
 Am trezit.
 Poți să fii în aceeași situații, în același context și
 intern și extern?
 Eu îți dau un exemplu de la...
 În același context intern și extern înseamnă că ești ech
ilibrat.
 Și poți să îți dau un exemplu.
 Și poți să fii echilibrat.
 Da, te rog.
 Spre exemplu, în companie, la locul de muncă.
 Sunt întrebat de obicei ce părere am.
 Și câteodată înainte de conferințe mi se spune, bă vezi ce
 zici că sunt colegi noi, să nu înțeleagă greșit.
 Să ducă totul.
 în același timp,
 primesc și feedback și mă bucură.
 În ziua, uite, a avut o idee, sau uite,
 Dariana, e așa, sau să facem așa.
 Și chestia asta pe mine mă bucură.
 Sigur că da, e foarte valoros. Suntem de acord.
 Că poți să fii și intern, și...
 Da, am și spus că da.
 E să-mi duiește echilibru și e varenta ideală.
 În care, atentie, în contextul de business,
 e foarte bine să fii intern la modul
 să-ți asumi responsabilitatea
 unor decizii
 pe competența ta și pe spațiu tău profesional,
 în timp ce ești atenșit și la medium conjurător.
 Pentru că sunt unii în business profesional
 care sunt lupi singuratici. Lupii singuratici sunt interni,
 de binecări.
 Eu sunt intern. Eu inclusiv când iesc în motocicleta,
 nu glumesc, nu-mi place să iesc cu alții.
 Că de ce să mă duc eu pe traseu care îl vor ei?
 Sau să merg cu viteza lor? Că merg mai tare?
 Eu mă duc unde vreau eu.
 Eu, dacă îl sunt în giratoriu,
 apropi de giratoriu,
 mintea mea încă nu știe unde ies din giratoriu.
 Să dă...
 Să dă în giratoriu la o parte.
 Nu, dar la modul...
 Eu, dacă intru cu un grup de mătocicăști
 și în apropioare de giratoriu, care fac dreapta,
 o parte din mine spune, dacă eram singur, făceam stânga.
 Că așa nu înseamnă că e bine, nu mă înțelegez.
 Mai sunt unii care am vrut un videoclip acum de la Oradea,
 ala care a sarit peste giratoriu,
 ba, Doamne fereste!
 Am auzit ca a facut s-a dat cu ceva criza diabetică,
 am auzit, deci Doamne fereste, sa nu...
 Daca n-am vazut cum s-a intamplat,
 pe ala peste care a sarit masina,
 s-a nascut adoua ora.
 Adica e efectiv, devin ortodox instant.
 Cred in nemurirea sufletului,
 Ce vrei tu?
 Sa vezi cum vine masina pe tine si razant de col...
 Baa...
 Infine.
 Deci, la modul serios, si cand iesc in masina sau singur
 cand ies la plimbare,
 mie imi place foarte mult sa merg la plimbare singur.
 O sa suneti ciudat.
 Im place sa mananc singur.
 Dar nu pentru ca nu-mi plac oamenii sau ca nu pot sa stau,
 sa vorbesc.
 Nu-mi place foarte mult.
 Mareresc, unii dintre voi imi plac foarte mult.
 Nevoia mea, psihol, de cand eram mic, e sa ma lasi in pace.
 Nu pentru ca imi faci vreo rau daca nu ma lasi in pace,
 ci pentru ca eu consum mai multe energie daca ma raportez
 la mediul exterior.
 Atat. Nu sufar, nu... Atat. Are sens.
 Si atunci, la job, e bine sa-ti asumi responsabilitatea
 deciziilor, responsabilitatea actelor, ideilor,
 sa redici mana sa produc, sa te faci o ceva.
 de obicei, de obicei, de ceva de aici, de ceva de aici, de
 ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de
 aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de
 ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de
 aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de
 ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de
 aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de
 ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de
 aici, de ceva de aici, de ceva de aici, de ceva de aici
 În același timp, dacă nu se menegerează corect această rela
ție sau situație,
 vor crea din sensiuni pentru că se vor supăra externi.
 Adică, bă, ăsta îl lasă să facă ce vrea, când vrea el și
 nouă ne dai...
 Extern, vor asta.
 Dar apare senzația de nedreptate, dar de ce ăsta e mai
 special?
 Nu e intern, are altul mod de...
 Ați văzut că sunt unii oameni, apropo de înspre-dinspre,
 pe care îi motivează să încurajezi să facă ceva,
 iar pe alții dacă le spuiți, ar fi putut să facă mai bine.
 Ii ajută mai mult.
 Pe mie personal, mie nu îmi spui ce am făcut bine numai,
 adică mă gât, îl apreciez, mulțumesc de feedback,
 dar mai mult mă ajută să îmi spui ce puteam să fac mai bine
.
 Că mă înnervez un pic.
 Are senzii, cum? Adică, mai ales și intern fiind,
 îi uite, nu m-am gândit la asta.
 Tu îți gâtea, uite.
 Și data viitoare fac și mai bine. În schimb, dacă vrei să
 spui, bă ai făcut tot treaba, bă, excelentă, bravo!
 Să zic, mulțumesc, dar mâncarea o să aibă același gust.
 Adică, dacă îmi spui ce puteam să fac mai bine, mă înervez
 un pic.
 Mai ales dacă ai dreptate și ai și argumente.
 Ba, ajung. Și unii oameni vor avea nevoie de băți pentru a
 performa,
 alții vor avea nevoie de măi măi pe căpșor.
 Și nu morcovul. Asta înseamnă morcov băț.
 Nu e greșit.
 Sunt doar moduri diferite de a ne raporta.
 Alex și după aceea Iza și Emilia.
 Doar vă rog, păscurcă, în apropioane de pauză.
 Cum ca ai descris externul, mă regăsesc aproape 100%
 dacă n-am stat să mai rumeg un pic.
 Am realizat că am și foarte multe gânduri de intern.
 În sensul în care, dacă cineva își spune o părere,
 sunt pe modul inițial, nu îmi pasă, nu vreau, vreau să facă
 mine,
 dar impulsul pentru că așa am fost crescută e să fiu People
 Pleaser aka extern.
 Cum aș putea să aduc echilibru între extern și intern?
 Ai spus cumva...
 Îți muși buza când ești intern?
 Asta o fac de că mă știu, vreau să încep să fiu și intern.
 Așa? Cum adică, tu ești mai mult extern, ai zis?
 Da.
 Ok.
 Dar v-am zis mai devreme, iti asumi responsabilitatea si
 decizi lucruri fara sa ceri aprobare sau feedback.
 Decizi tu.
 Fara sa te... Te-ti dau un exemplu, o sa suneti ciudata.
 Te duci la toaleta fara colegere si prietene tale.
 Ca de obicei femelie cum sa duc?
 Da? In card. Ne ducem 10 odata, nu?
 Tu, dacă e exagerat acum de a înțelegea ce mă duc, te duci
 că vrei tu singură când vrei tu.
 Nu o fată vii cu mine.
 Deci cumva să crezi o rezistentă.
 Da, să-ți asumi direcții că vrei tu când vrei tu,
 fără să mai aștepți să vezi ce opinie are colegă sau priet
ena.
 Da.
 Se numește maturizare, iartă-mă, îmi pare cer scuze.
 Da microfonul în față la Isabela.
 Intern-extern ar dea face cu introvertul, extrovertul, adic
ă poate să fie legat de asta?
 Nu.
 Pentru că mie mi-avem în târminte în momentul când ai...
 Nu. Evident, unii vor fi interni-extroverti, alții vor fi
 introverti, nu.
 Răspunsul meu, opinia mea, e că n-are legătură, pentru că
 eu, de exemplu, sunt introvert și intern.
 De asta am legat într-un fel intern cu introvertul.
 Dar cunosc oameni extroverti-interni.
 Sunt oameni foarte volubili, foarte carizmatici, foarte
 mereu în centru atenției, dar cărora nu le spui ce au de fă
cut.
 Fac ei că vurei când vor ei.
 Are sens?
 Eu nu văd o corelare, dar îți mulțumesc de întrebare.
 Că tot am vorbit de job, acum revenim la relația de cuplu.
 Ai voi interni spre extrem. Cum îi armonizezi?
 În relația de cuplu? E nevoie întotdeauna, și țineți vintea
 asta, că am tot vorbit cu voi și în pauze.
 Când vine vorba de relația de cuplu, vreau să vă fie clar
 un singur lucru,
 înainte de orice fel de altă întrebare.
 Întotdea fucking una, pentru tot restul vieții de acum în
colo,
 să rețineți cât timp veți fi în cuplu sau în cupluri sau
 viață,
 întotdea una este necesar ca unul să facă primul pas. Întot
dea una.
 și uneori din nefericire, îmi pare rău pentru rău de anăre
 de adeptate,
 de foarte multor va fi același.
 Nu e despre bărbatul, femeia, nu, e despre primul care să
 trezește, face primul pas.
 Punt.
 În momentul în care primul care să trezește din somnul
 pilotului automat al cuplului, da?
 Zice, da, de ce eu? Da, de ce mereu? Da, de ce numai eu? Da
, de ce întotdeauna?
 Da, mai dă-s p-a mai facă și el, îți mai facă și ea.
 În realitate își pune frâne proprii fericiri în cuplu,
 pentru că altul oricum nu se facă.
 că e în urmă cu în urmă. Are o jumătate de oră în spate de
 trezire.
 Are sens? Deci, în primul și în primul rând, țineți minte
 că întotdeauna
 va fi nevoie ca unul să facă primul pas. Ghișcine, ăla care
 e în sală.
 Dacă n-ai bafta să fii cu partenerul în sală în momentul ă
sta sau la practitioner,
 pătinea picat. Îmi pare rău. Așa funcționează.
 Și atunci revine întrebarea ta.
 Cum fac să armonizezi internul și externul?
 Înveți modul 1-ul raport?
 Nu, 2 interni.
 2 interni? Da.
 Nu prea o să reziste 2 interni într-un cuplu.
 Unul dintre ei va fi nevoie să-și flexibilizeze foarte mult
 externul.
 Cel care e aici în sală.
 Cel care e aici în sală.
 Cel care e aici în sală, da, va fi nevoie să-și flexibilize
ze externul sau să învețe foarte bine să facă pacing, adică
 raport.
 Să știe să pară că celălalt decide, da, pentru că știe să
 comunice.
 Sau da, nu, tot la flexibilitate ajungem, tot acolo întoar
cem. Da, te rog, Elena. Elena, așteptă-aia.
 Nu, nu, zici, stai ca vine microfonul.
 O intrebare. Intre narcisist si intern exista cumva o leg
atura?
 Intre narcisist si intern.
 Da, as putea sa spun ca da.
 Majoritatea narcisistilor, in fapt as putea sa zic toti,
 din punctul meu de vedere,
 nu cunosc foarte bine, e o patologie, narcisismul e o pat
ologie,
 si aici vreau iar sa facem o distintie.
 una este comportamentele narcisice,
 sau inclinariile narcisice,
 sau erorile narcisice,
 ca toti o arde mai ure auneori,
 si alta este tulburarea narcistica de ordini patologic
 diagnosticata de un psiholog clinician sau psihiatru.
 E complet altceva, da?
 Daca e sa vorbim de cei diagnosticabili
 care umbla nediagnosticati
 si zmulti,
 atunci, fara niciun dubiu,
 este o legatura foarte mare
 intre narcisism si intern.
 Eu nu cunosc personal oameni pe care sa-i banuiesc de narc
isism,
 ca am cunoscut cativa,
 pe care sa nu-i vad ca fiind si foarte interi.
 N-am vazut narcisist banuit de mine, care sa fie...
 Tu ce parere ai?
 N-ai sa vezi asa ceva.
 N-ai sa vezi asa ceva.
 Nu, stai ca avem aici...
 N-ai microfonul, e la rand.
 Ioana, cumva in aceeasi directie,
 persoanele care critică foarte mult pe ceilalți,
 in ideea in care eu iti fac acum o critică constructivă,
 fara sa dea si...
 E un tipar separat, o să-l afli imediat.
 Cei care critică foarte mult sunt oameni care sunt din spre
.
 Din spre și sunt și pro-activi.
 Și mai sunt un tipar, dar încă nu-ți-l-am zis care.
 Da, Marius?
 Și ne apropiem, vă rog frumos, că vreau să vă mai zic ceva
 și intrăm în pauză.
 E vreo legătură cu in time și true time?
 Nu văd. Eu nu văd asta.
 Acum, cel puțin.
 Dacă îmi dai un exemplu la care să mă raportez cum a făcut
 Emilia, pot să-ți răspundă.
 altfel nu am acum.
 Tu ai chef sa ajungi ultimul la aeroport ca si ai tu chef.
 A, nu. La mine...
 Nu.
 Deci, unul e motivul pentru care intarzi
 si are legatura cu in time through time
 si altul e motiv pentru care
 aud ca se imbarca, dar nu ma ridica pe scaun.
 Nu e ca stiu eu ca mai am timp.
 Nu, eu nu vreau sa ma ridic cand zici el.
 Dar si din nou, nu o fac dintr-o aroganta.
 Ci nu vad sensul
 sa ma ridic in picioare,
 sa ma pun la o coada care va dura din toata experienta mea,
 cel puțin 20 de minute, doar pentru că știu că sunt lângă
 poarta, de sunt acolo, și urmează să mă urc
 când s-agolește coada, eu mă ridic și mă pun singur de cele
 multe ori. Uneori mă strigă, pentru treaba,
 pății de multe ori. Alte ori, n-apuc să mă strigă că mă duc
 eu. Adică, ok, s-a dus coada, am venit și eu.
 N-am curcat pe nimeni.
 Țin în conchește d'unii, îți prefer să tai pe scaun.
 Exact.
 Eficient.
 Exact. Mai ales după ce vin cu o zi de curs, nu am chef să
 stau în picioare la coada 20 de minute
 doar pentru că a anunțat îmbarcarea.
 Nu are sens pentru mintea mea.
 Dar nu înseamnă că o fac din arăganță sau din...
 Nu.
 Adevărat fiind și faptul că acum asta vă spunem,
 am fost în Marbella acum, am uitat, am plecat de la ideea
 asta acum un an,
 am ajuns, asta a fost faza cu plecarea, cu bagajul de cală,
 dar la întoarcere am plecat prin New Hen, nu știu ce aveam,
 scala 6 ore și ceva.
 Am făcut cu capul. Așa a fost.
 Nu am tras lozu, ce vrei.
 Și salonul Beasley se era închis, nu mai știu ce,
 și n-am avut un săstau decât pe scau în casăra.
 În sensul că nu aveam ce să, știi?
 Câtă bere să bei? După două ore deja mă împlictiseam.
 Și am încercat să dau ture până aeroport.
 M-a sunat o prietenă că aveam o provocare să vorbesc cu băr
basul.
 Zic, perfect, am și timp, sigur, dă la telefon, am vorbit
 și cu el vreo două ore.
 A trecut timpul. Era să pierd avionul.
 Ba, am stat 6 ore langa poarta de embarcare.
 Va jur ca era sa pierd avionul.
 M-am dus la toaleta cu 5 minute dupa ce anunta zborul, ad
ica se embarca,
 si zic, pe ei nu ma duc la toaleta, ca in un minut placarai
 din avion.
 Bine, cred ca are regatorii cu dimensiunile, stii ca pana
 intri pe lateral, pana te intorci,
 am place sa ma duc, stii, sa ma duc la toaleta unde am spat
iu.
 Si zic, pe ei nu ma duc la toaleta.
 Si ma duc la toaleta, si la toaleta era coada.
 Zic, hai, astept un pic.
 Am iesit de la toalete, zborul era imbarcat.
 Si eram ba, ce se intampla?
 Te schideti poarta.
 Da, si aproape cand chisese de poarta, si era sa arateze av
ionul.
 Si am stat langa fucking poarta 6 ore, ca sa intelegeti ce-
ti stii.
 Deci asta a avut legatura cu in time through time, ca eu m-
am dus la toaleta crezand ca am timp.
 Dar n-avea legatura cu internet extern.
 Ca eu voiam sa murc.
 Bun.
 N-ai microfon, Ionu-ti.
 Internul vede beneficiul, externul vede rezultatul. Eu asa
 sunt. Sunt intern.
 M-am prins de cand mi-ai zis eu asa sunt.
 Deci cand mi-am si pregatat sa va intreb ce parere avem ca
 este el.
 Cand mi-a zis eu asa, cand oamenii spun eu asa cred, fara
 ca tu sa-i fi intreba ce cred, iti spune de fapt sunt
 intern.
 Când îți dau o opinie fără sau când începe să vorbească făr
ă microfon.
 Chris, te rog, da-ți-ai microfonul.
 M-a te rog pe scur, mândru.
 Histrionici, unde e alocat mai repede, la intern sau la
 extern?
 La intern.
 Așa, mă gândește.
 Da.
 Nu că toată lumea bagă în seamă narcisiste și...
 Și pe aici îi ignorăm.
 Nu mai bagă nimeni în seama.
 Pentru că, până acum, trei ani hirsionici erau vedeți, acum
 nu sunt narcisisti.
 Păi ce facem aici?
 Mersi.
 Mersi și eu.
 Vreau să vă dau exemplu de câteva slogane de marketing
 adresate unui public, intern sau extern,
 ca să vedeți cum se formează diferit mesajul.
 Vă arăta?
 Slogan, firmă de hipotecă și investiții, e un exemplu.
 O să-l găsiți în carte. De-aia eu cumva nu mă grăbesc să vă
 dau toate metaprogramele, pentru că vă recomand cu toată tă
ria să citiți cartea, pentru că este dezvoltată mult mai b
ine.
 Vreau să vă explic lucrurile care nu s-a explicați în carte
, de-aia îmi sta mai mult pe arămite tipare.
 Slăgan firmă de hipotecă.
 Cel mai bun pachet de investiții, suformă de întrebare, da?
 Și urmează. Tu decizi.
 Are sens?
 sau cea mai bună mașină electrică, decide tu.
 Asta e un slogan foarte apropiat de la Tesla sau nu știu d
acă l-am văzut.
 Și se adresează internilor.
 Burger King-ul, celebra firmă de burger, care e preferată a
 mea.
 Nu glumesc, îmi place mai mult Burger King-ul decât altceva
.
 Slogan. În felul tău, felul corect.
 Și în engleză suna așa, Your Way, The Right Way.
 Poate că nu știu. Eu nu știam sloganul, să l-am documentat,
 nu știam.
 Dar mie îmi place Burger King-ul, personal. Nu știu de ce.
 Fiiți atent mcdonaldsul.
 Burger King-ul zice, Your Way, The Right Way, adică tu deci
zi, noi îl facem cum ai zis tu.
 Și vine McDonaldsul, publicul separat.
 Deci McDonald's-ul, separat, niciodata nu te lasa sa decisi
 ce e in burger, iti spun ei ce e in burger.
 Da sau nu? Te-a intrebat vreodata McDonald's-ul ce sa pui
 in burger?
 Nu, Burger King-ul inclusiv la aparatele alea, daca trebuie
 sa faci la chioscur, sa faci comanda,
 poti sa-l personalizezi cum vrea sfletul tau.
 Cu, fara, mai mult, de, fara, ceapa, cu...
 La McDonald's, e doar un singur Happy Meal cum decidi ei.
 E un singur, cum ii zice, asa, Big Tasty, da.
 Da. E un singur... ei decid.
 Exact. Si s-adreseaza cu ei. Externilor.
 Eu fac cum ai zis tu, ca e bun, mortii lui. Nu stau sa
 personalizez eu.
 Eu prefer Burger King. Cum?
 Nu stiu.
 Am la Venet, parca, de 20 de ani.
 De 20 de ani.
 Dar am la Venet este extern, atentie.
 Suna ca si cum altcineva spune ca ii place, de ce inseamna
 ca e bun, deci ma atrage si pe mine.
 că e confirmat deja.
 Externii, de exemplu, vor avea nevoie de testimoniale.
 Înainte să cumpere, o să se uită să vadă ce zic alții.
 Intră pe e-mag și primul care îl face, zice, ia să vă
 review-uri.
 Ce zic alții?
 Internii o să zic că mă doare în corp ce zic alții.
 Îmi convine mie, îl iau.
 Nici nu o să dă review-uri.
 Internii doar review-uri.
 Nu-i treaba ta mă.
 E treaba mea.
 Ba, are sens?
 Da, poți să fii și așa, așa, sigur.
 Bun.
 pentru a vin de cel mai usor sau constant, să zic așa, unui
 intern,
 nu-i dai ce să facă, ci-i dai informații și îi creezi spaț
iu ca el să decidă.
 Și îi subliniezi constant, e alegerea ta, respect orice
 decizi, are sens orice decizi,
 Dar treaba ta e sa-i dai informatii si acum conteaza cum il
 dai.
 Aia e imputerea ta. Cum il serveesti informatile.
 Daca tu ii dai informatii vorbindu-te despre ce cred altii,
 ti-ai luat-o.
 Nu mai asteptati decizia ca o sa zic ca nu ma intereseaza.
 Daca ii dai informatii care vorbesc si pe alte tipare de
 ale lui,
 in spre reactiv, reactiv si urmeaza acum si inca unul,
 atunci va conta mai mult decat daca ii spui, ba, dar deja
 un milion de oameni au confirmat asta.
 Nu ma intereseaza ce au confirmat un milion de oameni.
 N-ati avut exemplu, n-ati avut momenti in care v-ati dus la
 un film pentru ca au zis prietenii vostri si asa s-au fost
 dezamagiti?
 Si ei erau, mama, esti prosti, tita-ma, esti mecheria de
 film, si tu esti, du-te dreaca cu filmul tau,
 ma duc eu vreodata in viata mea ca zici tu.
 Ba, dar sau nu? Eu de aia nu recomand filme.
 Eu nu recomand filme, dar nici nu vreau sa mi se recomand.
 Eu aud. Am fost la... nu știu ce fiști mi-a plăcut.
 Să ții... mă duc la ce știu eu.
 Așa gândesc și nu o facă aroganță.
 Nu mă interesează. Ai domn' chiar.
 Aud informația, nu o lasă mă influențeze.
 Să mă duc la film.
 Să-mi vorbești despre film care seamănă cu mine.
 Ba, am văzut un film pe unul care gândea fix ca tine, să mă
 bată mamă.
 Era unul care făcea și dăgea și...
 Și eu eram...
 Vreau să-l văd, că ești mecheră, îți dai seama.
 Doar un exemplu, e doar un exemplu.
 E doar un exemplu.
 Din nou, ca să vinzi unul intern,
 dă-i informații, nu îi sublinia opțiuni.
 Dă-i informații.
 Puterea ta este cum îi îmbraci informațiile internului,
 nu în ce decide internul.
 Puterea ta e cum îi îmbraci pachetul.
 Astea țin deja de altceva.
 Astea țin de altceva.
 Nu, unul interna,
 îi pui întrebări despre ce are el nevoie
 și ce crede el că este un laptop bun.
 Adică îi licitez criteriile.
 Ce vorbeam ieri, da?
 Îi scoate, ok, îi cauți un laptop, da.
 Duh, asta de unde știți că luați o decizie bună
 când cumpărați un laptop?
 Sau în general, când luați o decizie de cumpărare,
 cum știți că luați o decizie bună?
 Păi știu eu, pur și simplu.
 Păi absolut sunt convins că aveți experiență
 Păi absolut sunt convins că aveți experiență în cumpărat.
 Doar că dacă ați vrea să fiți coadevărat sigur că luați o
 decizie perfectă,
 de unde știți că luați aceaștia decizie?
 Și o să-ți spună, păi și începe să se detalieze.
 Și abia după aia prezinti produsul legat de ce ți-a zis el.
 Deci, pentru tine, este cel mai confirmat.
 Da, e cel mai confirmat.
 Rămânem des fără stock pentru că îl cumpără foarte mulți o
ameni.
 De exemplu, externii vor cumpăra haine
 pentru că îi face să arate într-un fel în ochii altora.
 Nu pentru ei. Vor cumpăra diverse branduri firme de Daxi
 pentru că își imaginează cum o să fie priviți de alții.
 Externii. Are sens?
 Internii...
 Da, internii merg... Eu nu vreau să merg cu nimeni vreodată
, eu ver pururi în veci, pururi la shopping de haine cu nim
eni.
 Nu mă interesează opinia veci a nimănui. De loc, nu-mi pasă
.
 Eu mă duc singur.
 Interii vor cumpăra haine în funcție de ce decide perchiter
ii personale complet,
 de multe ori fără firmă, fără nimic, doar că au iei chef.
 Sau, de multe ori, vor avea un stil vestimentar diferit dec
ât majoritatea,
 doar ca să iasă în evidență că ei nu fac ce vor alții.
 Trainării interi nu o să vină la fix, o să vină în nebarber
ii și o să vorbească vulgar de încât încât.
 Păi doare cu opinii de altor trei.
 Cum?
 Și cu tricor roșu, da, asta nu e special de mici.
 Ha-ha-ha!
 N-ai cum, asta e must-have.
 Bun.
 Externii, vă mai zic o chestie interesantă și mergem în pau
ză,
 reacționează la reclame cu vedete.
 Da.
 Dacă văd vedete care indors, susțin, recomandă,
 sau influent care, da?
 Recomanda ceva,
 astia o sa zic ca e bun, vreau si eu sa ma asociez cu asta.
 Ca fac aceea si alegere cu el.
 Internii vor zice, nu ma intereseaza ca Ronaldo face rec
lama la clear.
 Ma, doar eu imi iau Shredded & Shoulders, de al dreacu'.
 N-ai microfon, n-ai microfon.
 Te rog.
 Stai ca vine microfonul.
 Te-am iertat odata de doar, dupa aici este Cristina Cerman
 pe mine.
 Cine-s mai mulți?
 Nu vorbesc cu...
 Cum?
 Cine-s mai mulți?
 Care-s mai mulți?
 Care-s mai mulți.
 Mi-am notat aceea, sincer, dar nu...
 Cred ca mi-am notat.
 Dar nu...
 Stiu sa va zic sigur.
 In cartea asta de care v-am zis, gasite asta.
 Nu mi-am notat.
 Nu stiu.
 Ba da.
 Ba da.
 40 intern, 40 extern, 20 egal.
 40 intern, este o aproximare, nu e batuta in cuie, gasita
 undeva, da?
 40% intern, 40% extern
 si 20% sunt in mijloc, flexibili.
 E o aproximare, nu stiu de unde a scos statistica, sincer,
 nu vreau sa mint.
 Chiar nu stiu.
 Nu. Nu m-a interesat studiile si statisticii,
 ci ceva de fel nu prea mă interesează.
 Acum am dat seama cum a sonat.
 Mă interesează experiența mea propria.
 Nu-mi dau seama cum azi. Nu, nu prea...
 Deci sunt studii și explicații și recomandari care mi-i nu
 mi se potrivez.
 Și atunci, prefer să mă adaptez la ce știu eu că funcțione
ază pentru mine în continuare, în continuare să mă ascult,
 să mă aud.
 Și
 ironia este că, din nou, recomandarea mea,
 dacă ar fi să luăm de bun această statistică,
 este să vă faceți în așa fel să exersați să fiți în mijloc.
 Adică nu e bine extern sau intern.
 În mijloc e cea mai flexibilă persoană.
 În care, ok, eu deci direcția vieții mele,
 apropo de ce vorbeam cu Alex,
 direcția vieții mele,
 dar în același timp știu că am nevoie și de alți oameni
 care poate
 să aibă experiențe pe care nu le am, perspective pe care nu
 le am,
 informații pe care nu le am, și feedback-ul lor să mă ajute
.
 Dacă eu nu țin con de asta, o să mă julesc pe drum.
 Dacă țin prea mult con de asta,
 nu o să ajung unde am nevoie, sau o să ajung să servez ca
 altora visului lor.
 Ceea ce nu e greșit.
 Dar nu vreau să fac doar asta. Are sens.
 Bun.
 Da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da
 Da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da,
 da, da, da, da, da
 Mai exact, mi-e spunea instructorul, franeaza si eram...dar
 de ce?
 Si-mi pune el frana intre timp.
 Adica, tu credeai ca ai timp sa intrebi?
 Cam asa ceva.
 In scola de soferi, daca spune franeaza, nu ai timp sa int
rebi de ce.
 Franezi si afli dupa de ce ai franat.
 Corect, si nu are usit sa depasesc asta, si vreau sa te int
reb cum sa fac asta.
 Pentru ca eu conduc destul de rar, ca sa nu uit cum se
 conduce.
 Si normal...
 Când conduc rar ca să nu uit.
 Nu e nicio problemă, o să vină Elon Musk și o să creeze maș
inii umblătoare fără șofer și nu o să mai fie nevoie să
 conduci tu.
 Ei, și când conduc și rar, așa, normal că nu urc singură în
 mașină, și mi se mai spune, frânează diverse, mi se da ind
icații la care eu sunt, dar de ce?
 Adică nu...
 Nu spui tu mie să frânezi fără să-mi spui de ce.
 Știu că are dreptate, efectiv nu reușesc să reațe.
 Adică tu preferi să-l iei pe unul pe capotă doar pentru că
 nu vrei să asculti de un...
 Bine, merg încet în general, nu în viteză, dar nu știu cum
 să fac, să trec peste blocajul ăsta să acționez fix cum z
ice și după aceea să pun întrebări.
 Nu am reușit.
 Păi, în primul rău raportează-te la experiența persoanei
 care îți pune ceva, în general, nu neapărat la mașină,
 și dacă nu la experiență, la unghiul din care vine replica
 lui.
 Pentru că stând în dreapta, acum ai experiență mai multă de
 dreapta decât de stânga, ai perspectivă diferită.
 Vezi altfel si distantele si viteza, da, sau nu?
 Si atunci cand stai la volan, invata sa ai incredere in
 perspectiva celor din dreapta doar pentru ca vede diferit.
 Neapra ca e sofer.
 Uite la mine de exemplu, soti mea, nu conduce asa de mult,
 conduce foarte rar, roar rar.
 Conduce, dar nu des. Eu conduc 10.000 de km, 100.000 pana
 acum.
 Ia conduce de la casa pana la aeroport.
 Si pe autostrada, in cand, in cand o anduce in drumuri lung
i. Atat.
 Dacă îmi stă în dreapta și îmi dă un feedback, înainte să m
ă disper,
 mă uit să văd de unde vine, că de multe ori vede ceva ce nu
 văd.
 Adică m-am învățat să verific, prima oară pun frână, o dată
 de două ori,
 până când văd, ok, ce te-a făcut să-mi spui să pun frână?
 Adică mă uit la consecința dacă nu pun frână și are drept
ate.
 E la fel și în viață.
 Dacă ceea ce îmi spune persoana are dreptate, are sens,
 și eu mă opun pentru că sunt eu prea intern,
 dar aflu după aia că consecințele sunt mai mari.
 Eu știu că are dreptate, doar că am nevoie să îmi dea un
 argument ca să
 o să acționez, doar că este contratimp aici.
 Ăsta e alt metaprogram, nu are legătura cu internul, e alt
 metaprogram.
 În același timp, din nou, are legătura din punctul meu de
 vedere și cu miza.
 Dacă tu știi că ești așa, nu înseamnă că ești obligată să
 acționezi așa cum ești,
 în orice context, pentru că se poate să fie miza prea mare,
 cum nu e volanul.
 Păi la volan, dacă nici n-ai experiență și ești în dreapta
 cu unul cu experiență,
 personal vorbesc acum și eu sunt intern.
 Aș face ce zice ăla cu experiență și după aș afla de ce.
 Nu invers.
 Că poate n-ai timp.
 Îți dau un exemplu. Vreau să mă duc la un mandat, vreau, în
că n-am reușit,
 să mă duc la un curs de conducere defensivă.
 Că vreau să...
 Știu, știu, am auzit, am auzit, am auzit,
 asta zic și vreau să mă duc.
 Tu crezi că eu sunt intern?
 Tu crezi că o să-l contest pe la să zic, da de ce boss?
 Dar pe ce te bazezi?
 Bă, unu-i pilot în morții lui, știe mai bine, de aia e plă
tit.
 La fel vreau să mă duc în vară să fac un curs
 pentru motocicletă de conducere defensivă.
 Că există și asta.
 Tu crezi că o să-l contest pe la vreo secundă, ce spune?
 Nu, dar asta acum este o exagerare, ce spun eu.
 De ce? Mă bazez pe experiența omului înainte să mă bazez pe
 instinctul meu, atunci când n-am experiență.
 Or, la volan, dacă tu cu asta ai început, n-am experiență,
 conduc rar, devine ușor neecologic să dai prioritatea
 instinctului tău de a mă opune versus feedbackului celor
 din dreapta mea.
 Si poate sa fie o decizia ta, ok, in contextul de volan,
 voi prioritiza feedbackul tau pentru ca e riscul mare sau e
 miza mare,
 in contextul de business am nevoie sa-mi spui de ce intai,
 pentru ca avem timp. Are senz.
 Asta exerseaza mai mult.
 Exerseaza imparcare ca sa zic asa.
 Buna, te rog Adriana.
 Și mergem... Nu, stai, Adriana, după aia, stai un pic, nu d
upă aia.
 Pentru că avem o sărbătorită care urmează să fie sărbătorit
ă aici în viața noastră
 și este vorba de colegă noastră minunată aici, în dreapta
 mea.
 Elena, urmează ziua ei peste câteva zile, vă rog un rând de
 aplauze.
 Te iubim si iti muslim mult de tot.
 Vin aici si iata aplauzele pentru ca sunt pentru tine.
 Atâââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââ
ââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââ
ââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââ
âââââââââââââââââââââââââââââââââââââââââ
 Adreana, ne ducem dupa pauza cum trebuie arata, pentru ca
 era deja pregatita,
 colega mea sa fie sarbatorita, si pentru cum nu vreau sa va
 tin mai mult.
 Facem o pauza un pic mai scurta de masa, sa fie o ora si 20
 maxim, de fapt e ora si 19 din momentul asta.
 Sa iti ochi cu asta?
 Perfect, ne vedem la ora 3, inapoi va astept, pofta buna la
 masa!