Refactor extraction system and reorganize project structure

- Remove obsolete documentation files (DEPLOYMENT.md, PLAN_IMPLEMENTARE_S8_DETALIAT.md, README.md)
- Add comprehensive extraction pipeline with multiple format support (PDF, HTML, text)
- Implement Claude-based activity extraction with structured templates
- Update dependencies and Docker configuration
- Reorganize scripts directory with modular extraction components
- Move example documentation to appropriate location

🤖 Generated with [Claude Code](https://claude.ai/code)

Co-Authored-By: Claude <noreply@anthropic.com>

data/sources/Orientare turistica-fisa tehnica.txt

@@ -0,0 +1,404 @@
+SOURCE: /mnt/d/GoogleDrive/Cercetasi/carti-camp-jocuri/Orientare turistica-fisa tehnica.pdf
+CONVERTED: 2025-01-11
+==================================================
+
+
+--- PAGE 1 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+RIENTAREA TURISTICA - FISA TEHNICA
+Definitie:
+Orientarea turistică se prezintă ca un sport relativ nou, importat din Scandinavia. El poate fi
+definit ca o mixtură de citire a hărţilor şi “cross – country running”.
+Obiectivul competitorilor este parcurgerea unui traseu, “jalonat” cu o serie de puncte de control,
+a căror poziţie nu o cunoaşte, intr-un timp cât mai scurt.
+Busola
+Originile busolei, ca instrument de aflare a poziţiei, se pierd undeva în mileniul III î.C., când un
+chinez mic şi isteţ a descoperit că o bucăţică dintr-un anumit minereu (ulterior denumit magnetit
+– Fe O ), lăsat să plutească pe o plăcuţă de lemn în apă, are tendinţa de a se roti până când un
+3 4
+capăt al său va fi orientat către direcţia în care Soarele străluceşte la amiază, la jumătatea
+drumului intre răsărit şi apus.
+Cu timpul, extraordinarul popor chinez a învăţat să aprecieze binefacerile acestei proprietăţi a
+magnetitului, în primul rând în navigaţie, dar şi în expediţii, războaie etc.
+Din această descoperire a evoluat acul busolei, confecţionat din otel magnetizat, aflat în echilibru
+pe un ax şi care, lăsat să se rotească liber, se va opri poziţionat pe direcţia Nord – Sud.
+Au trecut de atunci peste 5000 de ani şi busola a rămas, în principiu, aceeaşi.
+Busola sportivă, cea mai recentă creaţie destinată amatorilor, se compune din trei elemente de
+bază:
+a. Un ac magnetic suspendat pe un ax şi colorat (de obicei) în alb şi roşu la cele două
+capete – partea roşie reprezintă direcţia Nord (4)
+b. O structură circulară mobilă, compusă din două elemente:
+- O ramă pe care sunt marcate cele patru puncte cardinale (N (1), E, S, W) şi care
+este subdivizată din două în două grade geometrice (plecând de la N - 0° spre E).
+Fiecare spaţiu de 20° este marcat cu numere intre 20 şi 360 (10)
+- O bază pe care sunt gravate o săgeată (9) şi câteva linii de ghidare (6), paralele cu
+săgeata.
+c. Un cadru rectangular (11), transparent, prevăzut cu o lupă (3 - folosită în diverse
+scopuri) şi pe care este gravată săgeata “unghiului de marş” (5). Valoarea de pe rama
+mobilă pe care o indică baza săgeţii (2) reprezintă unghiul la care este reglată busola
+în momentul respectiv.
+Baza şi o parte a cadrului fix (7) sunt divizate în centimetri şi inch-i şi se folosesc la măsurarea
+unor distanţe pe hartă. Cadrul este prevăzut cu un orificiu (8) pentru ataşarea cordelinei.
+- 1 -
+
+--- PAGE 2 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+1 3
+2
+4
+5
+6
+7
+8 9
+10
+11
+Organizare
+Traseul de orientare poate fi organizat în mai multe variante, dintre care cele mai răspândite sunt:
+1. Orientarea cu harta.
+2. Orientarea cu busola.
+3. Orientarea cu harta şi busola.
+1. Orientarea cu harta – participantul primeşte o hartă specială (in general colorată în 4 sau 5
+culori) a unei zone bine delimitate, pe care sunt marcate toate punctele de control. Uneori,
+poate exista şi o scurtă descriere a lor (de ex.: “lângă un pin singuratic”, “la baza gardului
+viu” s.a.m.d.).
+Cercetaşii trebuie să identifice, pe hartă, poziţia punctelor de control şi să găsească cea mai
+rapida cale de a le atinge pe toate, în cel mai scurt timp.
+Lungimea traseului variază, în funcţie de pregătirea şi vârsta participanţilor, intre 2 şi 10 km,
+iar distanţa dintre posturi poate ajunge pana la 1 km.
+Pentru a preveni “urmăririle”, competitorii sunt eşalonaţi, la start, în intervale de 5 – 10 min.,
+iar terenul de acţiune va fi împădurit, limitând vizibilitatea.
+De cea mai mare importanţă este acurateţea hărţii în ceea ce priveşte reprezentarea şi
+localizarea punctelor de reper (vârfuri, vai, zone despădurite, construcţii, drumuri etc.). De
+aceea, se va lucra numai cu hărţi de dată recentă iar posturile de control vor fi astfel alese
+încât să poată fi identificate după repere verificate în teren.
+2. Orientarea cu busola – organizatorii vor pregăti, intr-o zona (preferabil împădurita şi cu
+diferenţe de nivel apreciabile) un traseu cu ajutorul busolei, astfel încât, la fiecare punct de
+control să fie clar marcate unghiul şi distanţa pana la punctul următor. Prima indicaţie de
+acest gen se va primi în momentul şi la locul startului.
+Punctele de control vor fi numerotate, iar participanţii vor trebui să găsească, cu ajutorul
+busolei şi a indicaţiilor din posturi, direcţia din teren care le permite atingerea lor în ordinea
+stabilită.
+- 2 -
+
+--- PAGE 3 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+Datorită erorilor apărute în aflarea unghiurilor şi a imposibilităţii orientării pe baza punctelor
+de reper lungimea unor astfel de trasee nu trebuie să depăşească 5 km, iar distanţa dintre
+posturi – 500 m.
+Organizatorii trebuie să se asigure, prin vizare inversă (de la postul cu număr mai mare către
+cel imediat inferior) de corectitudinea datelor înscrise în punctele de control.
+Exemplu: daca intre posturile 2 şi 3 s-a determinat un unghi de 98°, de la postul 3 către
+postul 2 viza va trebui să arate 360 – 98 = 262°.
+3. Orientarea cu harta şi busola – este cea mai complexă şi mai atractivă formă a orientării
+turistice. Participantul (sau echipa) primeşte o hartă asemănătoare cu cea folosită la
+orientarea cu harta, cu deosebirea ca posturile de control vor fi situate la o distanţă suficient
+de mare fata de punctele de control pentru a nu permite identificarea lor exclusiv cu ajutorul
+hărţii. Descrierea localizării lor lipseşte cu desăvârşire.
+De asemeni, fiecare echipă va fi dotată cu o busolă.
+Găsirea traseului se realizează în doua etape:
+• se va calcula, pe hartă, distanţa şi unghiul dintre punctul de start şi primul punct de control
+avut în vedere.
+• odată aflată “viza” se identifică, în teren, “unghiul de marş” în mod identic cu orientarea cu
+busola.
+Procedeul se repetă pentru toate etapele “inter - posturi”. Deoarece acest sistem asigură, prin
+complexitatea lui, cea mai exactă metoda de lucru, lungimea traseului poate ajunge la 16 km – un
+adevărat hike !
+Securitate
+(cid:57) înainte de eveniment, organizatorii verifică acurateţea hărţilor şi a indicaţiilor din posturi.
+(cid:57) aria de desfăşurare trebuie să fie cât mai clar delimitata (drumuri, văi mari, înălţimi) astfel
+încât participanţii să realizeze momentul în care sunt în pericol de a ieşi din suprafaţa de
+concurs.
+(cid:57) interzicerea folosirii (mai ales în zonele des împădurite) a şorturilor şi a tricourilor cu mânecă
+scurtă. De asemeni, în caz de vreme nefavorabilă, se vor verifica îmbrăcămintea de protecţie
+şi încălţămintea folosită.
+(cid:57) sunt indicate folosirea unei mape de protecţie pentru hartă şi dotarea fiecărei patrule cu un
+fluier.
+Un post de control poate arăta în multe moduri, în funcţie de
+calitatea şi importanţa concursului, materialele disponibile,
+pregătirea participanţilor, caracteristicile zonei de desfăşurare
+etc. În principal, însă, ele se compun din doua elemente:
+• un steguleţ sau panou viu colorat, vizibil de la mare
+distanţă, plasat pe trunchiul unui copac sau direct pe sol.
+• un element de identificare, care să certifice atingerea lui de
+către participanţi. Acesta poate fi un cod, care trebuie
+copiat pe fisa de concurs, sau un compostor – altul pentru
+fiecare post în parte – cu care se perforează fişa în locul
+destinat respectivului post.
+- 3 -
+
+--- PAGE 4 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+Fişa de concurs are şi ea nenumărate forme însă, în general, ea trebuie să cuprindă:
+• numele patrulei şi / sau al cercetaşilor participanţi.
+• timpii de plecare şi respectiv sosire.
+• locuri pentru fiecare post (pentru compostare sau scrierea codurilor).
+10 sfaturi pentru orientaristul incepator
+1. Înainte de a pleca, studiază cu atenţie harta şi legenda
+Familiarizează-te cu forma generală a terenului şi cu dispunerea principalelor puncte de reper.
+Mai târziu s-ar putea să nu mai dispui de timp pentru a te întreba care-i dealul şi care-i valea,
+care-i mlaştina şi care-i păşunea etc.
+2. Gândeşte logic şi alege cea mai eficienta opţiune
+Tehnica orientării se bazează pe planificarea corectă a traseului prin toate punctele de control.
+Deseori, este mai uşor să urmăm un drum sau o potecă şi apoi să cotim spre un post, decât să
+străbatem un desiş sau o mlaştină urmând viza directă.
+3. Nu te gândi la orientarea în teren ca la un concurs
+Nu este o competiţie împotriva timpului, ci cu tine însuti, alături de alţii. Echipa (sau persoana)
+pe care doreşti s-o depăşeşti poate pierde zeci de minute în lupta cu dificultăţile terenului si, deşi
+foarte bine pregătit fizic, poate să sfârşească la o ora după tine. Orientarea nu este atletism.
+4. Nu alerga cu viteza maxima
+Un parcurs de orientare turistica trebuie încheiat ca şi o masă bună: cu convingerea ca ţi-ar mai
+face plăcere încă o îmbucătură. Nu trebuie să te simţi epuizat nici un moment.
+5. Nu te opri
+Asigura-ţi pauze pentru respiraţie ori de cate ori simţi nevoia, însă continua să te deplasezi, chiar
+daca o faci “la pas”.
+6. Nu te opri daca simţi ca te-ai rătăcit
+Întoarce-te la ultima poziţie cunoscută şi încearcă să te re-orientezi de acolo.
+7. Nu alerga “la inspiraţie”
+Utilizează harta în permanenţă, chiar şi pe poteci. În pădure, foloseşte cât se poate de des busola.
+8. Nu te grăbi
+Nu te precipita să părăseşti un post de control. Plănuieşte-ţi cu grija şi calm traseul către
+următoarea locaţie.
+9. Nu alerga fără sa-ţi numeri paşii
+Încearcă să afli care îţi este viteza normală de deplasare şi de câţi paşi ai nevoie pentru a acoperi
+o anumita distanţă. Odată stăpânite aceste deprinderi, îţi va fi mai uşor sa-ţi determini poziţia în
+teren sau când înaintezi pe o poteca.
+10. Nu considera niciodată ca tu ai dreptate, în timp ce harta şi busola se înşeală amândouă
+O atenţie constanta acordata hărţii şi punctelor de reper pe care le întâlneşti va evita ajungerea la
+această concluzie.
+Harta
+Harta este reprezentarea unei suprafeţe de teren ca şi cum ar fi privită de la mare înălţime.
+- 4 -
+
+--- PAGE 5 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+Exista patru componente care fac ca o hartă să devină utilă:
+- scara
+- reprezentarea Nordului
+- semnele convenţionale
+- o metodă pentru a marca înălţimile
+1. SCARA harţii reprezintă raportul dintre o
+distanţă măsurata intre doua puncte pe hartă
+şi distanta reală, măsurată intre aceleaşi
+puncte, în teren.
+La scara de 1:10.000, un centimetru măsurat
+pe harta va reprezenta 10.000 cm (100m)
+distanta în teren. Scara se găseşte notată pe
+marginea hărţii, într-unul dintre cele trei
+moduri descrise mai jos:
+- “relaţie” – ex. 1 km = 10 cm.
+- “raport reprezentativ” – ex. 1: 10.000
+- “scara lineară” divizata în kilometri,
+dintre care unul este subdivizat în
+sute de metri
+N magnetic N geografic
+2. REPREZENTAREA NORDULUI
+Hărţile se bazează întotdeauna pe
+Nordul Geografic, adică linia
+Nordului este considerată ca fiind
+dreapta care uneşte un anumit punct
+de pe suprafaţa globului terestru cu
+Polul Nord Geografic.
+Pe de altă parte, acul magnetic al
+busolei este atras de Centrul
+Magnetic al Pământului, aşa numitul
+Pol Nord Magnetic, aflat undeva în
+Golful Hudson şi care se deplasează
+lent în fiecare an. Unghiul format
+intre direcţia Polului Nord Geografic
+şi cea a Polului Nord Magnetic se
+numeşte “declinaţie magnetică” şi
+măsoară, în prezent, cca. 8° vest.
+Declinaţia se micşorează cu aproape
+1°, la fiecare 7 ani.
+In spaţii relativ mici, acest unghi nu prezintă importanţă, însă pentru distanţe considerabile
+sau în cazurile în care se impune o acurateţe deosebită, el trebuie luat în calcul iar
+măsurătorile trebuie corectate cu valoarea declinaţiei magnetice “la zi”.
+- 5 -
+
+--- PAGE 6 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+Nordul Geografic este reprezentat pe hartă printr-o săgeata plasată undeva pe cadrul ei. Ea
+este, uneori, secondată de o linie întreruptă, care reprezintă direcţia Nordului Magnetic, între
+ele fiind marcat unghiul declinaţiei magnetice. Dacă săgeata indicatoare lipseşte, se
+presupune ca marginea harţii este orientata de la Sudul Geografic (partea de jos) către Nordul
+Geografic (partea de sus).
+3. SEMNELE CONVENTIONALE sunt folosite pentru a indica anumite repere din teren care
+pot sau nu pot fi reprezentate la scara hărţii (păduri, mlaştini, construcţii, drumuri, lacuri
+etc.). Ele diferă de la hartă la hartă însă sensul lor este, de regula, uşor de identificat. În orice
+caz, explicaţia fiecăruia o putem găsi intr-o “legendă” aflată undeva la marginea hărţii.
+4. REPREZENTAREA
+INALTIMILOR
+Harta pe care o privim este plană,
+însă terenul pe care ea îl reprezintă,
+nu.
+De aceea, pentru a ne putea forma o
+imagine cât mai corectă asupra
+reliefului din realitate este necesară o
+oarecare reprezentare a înălţimilor.
+Cea mai utila şi mai des folosită
+metodă este cea a contururilor sau a
+curbelor de nivel.
+Curba de nivel este o linie care
+uneşte toate punctele aflate la aceeaşi
+înălţime faţă de nivelul marii
+(considerat ca altitudine 0). De
+regulă, curbele de nivel sunt marcate
+pentru fiecare 100m, astfel încât un
+punct reprezentat intre liniile de 500
+şi 600 înseamnă că are o altitudine
+absolută intre 500m şi 600m.
+Exista şi hărţi cu linii de contur
+pentru fiecare 20m, sau cu linii de
+contur de 100m iar având pentru
+anumite porţiuni, cu un relief special,
+curbe de nivel ajutătoare, de 50m.
+Metoda contururilor permite o
+apreciere exactă a reliefului
+reprezentat pe hartă.
+- 6 -
+
+--- PAGE 7 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
+19 20 21 22 23 24 25 26 27
+1 – platou, 2 – rapa, 3 – versant, 4 – piciorul pantei, 5 – gatul seii, 6 – creasta, 7 – vale, 8 – originea
+vaii, 9 – depresiune, 10 – sa, 11 – schimbare de panta, 12 – stanca, 13 – pisc, 14 – linie de creatsa, 15
+– firul vaii (talveg), 16 – ravena, 17 – pinten, 18 – varf, 19 – caldare, 20 – groapa, 21 – palnie, 22 –
+ses, 23 – gura vaii, 24 – colina, 25 – movila, 26 – alunecare de teren, 27 – mamelon,
+- 7 -
+
+--- PAGE 8 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+Evident, există multe alte moduri de a
+reprezenta înălţimile, uneori utilizate ca
+atare, iar alteori în combinaţie cu metoda
+curbelor de nivel.
+Un astfel de exemplu este “sistemul de
+culori”, care indică altitudinea printr-o
+coloraţie pornind de verde deschis,
+continuând cu nuanţe din ce în ce mai
+închise, trecând la maro deschis şi apoi din
+ce în ce mai închis (reprezentând înălţimi
+mici şi respectiv, altitudini din ce în ce mai
+mari).
+Pentru altitudinile negative – adâncimile marilor şi oceanelor – se porneşte de la albastru închis
+către bleu. “Codul” culorilor şi corespondenţa lor în cifre absolute se găsesc descrise undeva, pe
+rama hărţii. Aceasta metodă nu este foarte exactă în determinarea înălţimilor, însă poate oferi o
+imagine plastică asupra conformaţiei terenului.
+Utilizarea busolei
+Orientarea harţii cu ajutorul
+busolei
+Se foloseşte pentru cazurile în care
+se ia în calcul valoarea declinaţiei
+magnetice:
+1. Se roteşte rama mobilă pana când
+gradaţia corespunzătoare valorii
+declinaţiei magnetice întâlneşte
+săgeata unghiului de marş.
+2. Se aşează busola pe hartă, astfel
+încât marginea ei să fie paralelă
+cu linia Nordului Geografic
+reprezentat pe harta, iar săgeata
+unghiului de marş să fie orientată
+către Nordul harţii.
+3. Se rotesc harta şi busola împreună, pana când jumătatea roşie a acului magnetic se suprapune
+cu săgeata Nordului reprezentată pe baza circulară şi indica Nordul de pe rama mobilă.
+In acest moment harta este, practic, corect orientată.
+- 8 -
+
+--- PAGE 9 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+Găsirea unghiului dintre o direcţie de pe harta (de la punctul A la B) şi direcţia Nord sau
+calcularea “azimutului” punctului B
+1. Cu ajutorul unui creion bine
+B ascuţit, trasăm uşor o linie
+care să unească punctele “de
+plecare” (A) şi respectiv “de
+sosire” (B).
+A 2. Se plasează busola pe hartă,
+astfel încât marginea ei să se
+suprapună cu linia care
+uneşte cele doua puncte, iar
+Linii de săgeata unghiului de marş să
+ghidare fie orientata spre punctul pe
+care îl consideram “de sosire”.
+3. Se roteşte rama mobilă pana când liniile paralele ale bazei circulare sunt paralele cu direcţia
+Sud-Nord a hărţii, iar săgeata Nordului din bază este orientată către Nordul harţii.
+4. Valoarea, în grade, indicată de săgeata unghiului de marş pe rama mobilă reprezintă azimutul
+punctului B (de sosire) - mărimea unghiului realizat de dreapta AB cu direcţia Nord.
+Găsirea unei direcţii pe harta (sau a poziţiei unui punct X fata de un punct A), daca se
+cunoaşte azimutul (si distanta AX)
+Se face, în principiu, inversând algoritmul prezentat mai sus.
+1. Se roteşte rama mobilă a busolei până când baza săgeţii unghiului de marş indică valoarea
+azimutului.
+2. Se fixează busola pe hartă, cu una dintre laturile lungi atingând punctul de plecare (A) în
+punctul 0 de pe riglă şi se roteşte până când liniile paralele ale bazei circulare devin paralele
+cu direcţia Sud-Nord a hărţii iar săgeata Nordului din ramă este orientată către Nordul harţii.
+3. Se trasează o linie în lungul riglei şi, dacă se cunoaşte distanţa, folosindu-se scara harţii, se
+poate determina exact poziţia punctului de sosire (X).
+Găsirea azimutului unui punct de reper din teren
+1. Cu faţa către reper, se roteşte busola
+până când săgeata unghiului de marş
+este orientată exact către punctul
+vizat.
+2. Fără a mişca busola, se roteşte rama
+mobilă pana când jumătatea roşie a
+acului magnetic se suprapune exact
+peste săgeata Nordului din bază.
+3. Se citeşte valoarea unghiului indicat
+de baza săgeţii unghiului de marş =
+azimutul reperului ales.
+- 9 -
+
+--- PAGE 10 ---
+ORGANIZATIA NATIONALA “CERCETASII ROMANIEI”
+ECHIPA NATIONALA DE PROGRAME
+Găsirea unui reper în teren, cunoscând azimutul
+Este, din nou, o inversare a algoritmului prezentat anterior.
+1. Se roteşte rama mobilă pana când baza săgeţii unghiului de marş indică valoarea azimutului.
+2. Cu busola poziţionată la înălţimea taliei, ne rotim până când jumătatea roşie a acului
+magnetic se suprapune exact peste linia Nordului din bază.
+3. Se caută, la o distanţa convenabila, un punct de reper situat exact pe linia imaginară pornită
+de-a lungul săgeţii unghiului de marş.
+In cazul orientării turistice, dacă distanta intre posturi este prea mare pentru a ne putea lua un
+singur punct de reper, operaţia se repetă odată ajunşi la reperul intermediar ales (evident, cu
+aceeaşi valoare a azimutului).
+Pentru busolele prevăzute cu oglindă sau pentru orientariştii avansaţi, poziţia busolei în timpul
+alegerii reperului poate fi la înălţimea ochilor. Vizarea se face, în acest caz, fie prin cătarea
+specială (la busolele militare cu oglindă) fie printre firele paralele ale şnurului busolei (pentru
+busolele sportive).
+Un exercitiu cu busola
+1. Plasaţi un punct de reper (ţăruş) înfipt
+intre picioare.
+2. Vizaţi un azimut de, să zicem 40° şi
+urmaţi aceasta direcţie pentru 100 de
+paşi.
+3. Opriţi-vă şi adăugaţi 120° la cele deja
+vizate. Fixaţi, deci, busola la 160° şi
+mergeţi alţi 100 de paşi.
+4. Opriţi-vă şi adăugaţi, din nou, 120°
+vizând, deci, 280°. Fixaţi busola şi
+urmaţi viza pentru 100 de paşi.
+Dacă aţi folosit corect busola şi aţi estimat
+perfect distantele, ar trebui să aveţi ţăruşul
+între picioare.
+S-ar putea să nu reuşiţi de la prima încercare, aşa că puteţi relua exerciţiul, considerând un alt
+unghi iniţial, însă adăugând întotdeauna 120° la fiecare schimbare de direcţie şi efectuând acelaşi
+număr de paşi după fiecare vizare.
+Nu uitati:
+(cid:153) Busola este foarte sensibilă la orice forma de magnetism. Feriţi-vă s-o utilizaţi lângă şinele
+de cale ferata, depozitele de fier vechi sau chiar lângă inelul de la eşarfa.
+(cid:153) Ori de cate ori este necesar şi posibil, trebuie luată în calcul valoarea unghiului declinaţiei
+magnetice.
+(cid:153) Se va evita lucrul cu busola pe timp de furtună cu descărcări electrice sau în apropierea
+liniilor electrice de înaltă tensiune.
+- 10 -