Files
roaauto/docs/propuneri_coloane_manopera_piese_viz.md
2026-09-22 19:43:55 +03:00

22 KiB
Raw Blame History

Propunere: ore/valoare manoperă + valoare piese (facturare și achiziție) în „Vizualizare comenzi" și „Facturi emise"

Cercetare + plan. Data: 22.09.2026. Dovezile de plan/IO sunt luate pe schema MARIUSM_AUTO de pe ROA_CENTRAL.

0. Stare — predare către o sesiune nouă

Acesta este fișierul de implementat. Planul e la §5, aprobat de Marius pe 22.09.2026.

  • Nimic implementat. Zero fișiere de cod atinse, zero scripturi rulate pe Oracle, zero commit-uri. git status are doar fișiere noi în docs/.
  • Nimic într-o stare periculoasă: fără editări de binar fără write-back, fără tranzacții deschise, fără procese rămase vii, fără date de test consumate.
  • Primul pas într-o sesiune nouă: git_sync.ps1 (obligatoriu la început de sesiune), apoi §5 pas 1.
  • Decizii deja luate, nu le relua: §4 varianta 1 (ecranul de comenzi trece pe AUTO_ISTORIC_COMENZI, nu se modifică AUTO_NORMARE_COMENZI); manopera se livrează în ambele forme (deviz + facturat); costul se ia din RUL.PRET, nu din VANZARI_DETALII.PRET_ACHIZITIE.
  • Interzis: să atingi AUTO_NORMARE_COMENZI (§4); să inserezi coloane noi la mijlocul gridurilor (§6.1); să rulezi scriptul de bază fără cererea explicită a lui Marius (§5 pas 1); să dai commit fără ca Marius să vadă întâi diff-ul complet.
  • Rămâne de aflat de la client (§7.1-7.3): rânduri + timp actual pe luna curentă la baza cea mai mare, dimensiunile RUL/ACT/DEV_OPER, existența IDX_RUL_001. Nu blochează pașii 1-3.
  • Conectare la Oracle de dev: vezi COMUN\docs\conventie_mediu_oracle.md §4.
  • docs/handoff_comenzi_luna_curenta.md și docs/handoff_cost_materiale_manopera.md sunt predări de subagenți, integral acoperite de acest document — de ignorat sau de șters.

1. Cererea clientului

„în vizualizare comenzi în luna curentă (la fel și pentru facturile în luna curentă), am nevoie să apară și orele manoperă, valoare manoperă, valoare piese facturate și valoare piese achiziție"

Îngrijorarea ta: comenzile deschise în luna curentă pot fi foarte vechi, deci calculul valorii și costului materialelor din RUL ar însemna o selecție pe toată baza. Constrângeri: Oracle Express (fără view-uri materializate), compatibil Oracle 10g.

2. Descoperirea care schimbă tot: funcționalitatea există deja

Ecranul „Istoric comenzi" (meniu Comenzi, butonul de lângă „Vizualizare comenzi" — Clase/ofundal_dev.vc2:685 → vizualizare_ist_comenzi) afișează deja exact cele patru valori cerute, plus încă două.

Cursorul vine din view-ul Oracle AUTO_ISTORIC_COMENZI (Programe/oproceduri_vizualizare.prg:443-476), iar gridul din frm_istoric_comenzi (Clase/oviz_devize.vc2:9115) are coloanele:

Coloană grid Coloană view Ce e
cOreManopera ORE_MANOPERA ore manoperă (normate, din deviz)
cValManopera VAL_MANOPERA valoare manoperă (din deviz)
cValManoperaFactura VAL_MANOPERA_FACTURA manoperă efectiv facturată (din contabilitate, cont 704)
cValMaterialeVz VAL_MATERIALE_VZ valoare piese la preț de vânzare
cValMaterialeAch VAL_MATERIALE_ACH valoare piese la preț de achiziție
cValMaterialeFactura VAL_MATERIALE_FACTURA materiale efectiv facturate (cont 707/419)

Diferența față de ce cere clientul este doar filtrul: „Istoric comenzi" pornește de la lcFiltru = [2=2] (Clase/oviz_devize.vc2:10193) cu filtre opționale pe interval de datai, în timp ce „Vizualizare comenzi" pornește de la gcCondLuna (Clase/oviz_devize.vc2:15187, definit în Programe/ovariabile_globale.prg:16).

Deci munca reală nu e „de calculat ceva nou", ci „de mutat 4-6 coloane deja existente și verificate în producție pe alte două ecrane".

3. Analiza de cost pe bază de date

3.1 Costul de achiziție al pieselor NU se recalculează — e fixat la bonul de consum

Pe fluxul auto, piesele ies din gestiune la bonul de consum, nu la facturare. În momentul emiterii bonului, pe rândul de ieșire din RUL se scriu deodată:

  • RUL.PRET = preț de achiziție
  • RUL.PRETV = preț de vânzare
  • RUL.ADAOS / VALOARE_ADAOS = adaosul
  • RUL.CANTE = cantitatea ieșită

Exemplu real (id_lucrare=14): pret=27.88, pretv=32.062, cante=1.

Facturarea comenzii auto nu mai descarcă nimic — doar citește din RUL ce s-a consumat deja și calculează valoarea de vânzare a materialelor, alături de manoperă. frm_emitere_facturi.do_factureaza_final (Clase/oviz_devize.vc2:2358-2366):

select b.denumire, b.um, a.cante as cant, a.pretv, a.pret, a.dataact, a.id_rul, ...
  from (select id_articol, id_lucrare, pretv, ..., SUM(cante) as cante, ...
          from rul where sters = 0 and id_lucrare = <id_lucrare>
         group by id_lucrare, id_articol, pretv) a
  left join nom_articole b on a.id_articol = b.id_articol
 where a.cante <> 0

Deci PACK_FACTURARE.cursor_gestiuni_articol (descărcarea FIFO din STOC la emiterea facturii) nu e pe traseul comenzii auto — acela e fluxul de facturare direct din stoc, al celorlalte aplicații ROA. Pentru ROAAUTO, sursa de adevăr pentru ambele prețuri este rândul de ieșire din RUL, scris la bonul de consum.

Consecința pentru cerere: val_materiale_ach = sum(pret*cante) și val_materiale_vz = sum(pretv*cante) citesc exact valorile de pe bonurile de consum ale comenzii. Nicio reconstrucție de cost la raportare — nici FIFO, nici medie ponderată. Îngrijorarea legată de recalculul costului nu se confirmă.

RUL nu conține niciodată manoperă: descărcarea sare articolele cu NOM_ARTICOLE.IN_STOC = 0 (SCRIPTURI_CLAR\2026\09\ff_2026_09_16_04_COMUN_PACK_FACTURARE.sql:8264-8270):

SELECT MAX(IN_STOC) INTO lnInStoc FROM NOM_ARTICOLE WHERE ID_ARTICOL = V_ID_ARTICOL;
if lnInStoc = 0 then GOTO SFARSIT; end if;

Confirmat și pe date: ieșirile cu id_lucrare au doar conturi de stoc (371, 303, 345, 302x), niciodată 704. Deci suma nu amestecă manopera cu piesele.

De ce NU se folosește VANZARI_DETALII.PRET_ACHIZITIE ca sursă a costului. Tocmai pentru că, pe fluxul auto, factura nu descarcă gestiunea, coloana aceea nu se populează. Pe schema de test e 0 pe aproape tot, inclusiv pe liniile de piese:

NOM_ARTICOLE.IN_STOC linii din care PRET_ACHIZITIE = 0
0 (servicii/manoperă) 2 526 2 475 (98 %)
1 (piese, gestionabile) 8 889 8 561 (96 %)

RUL.PRET rămâne singura sursă corectă — și e oricum cea folosită deja de AUTO_ISTORIC_COMENZI.

3.2 Subinterogarea pe RUL merge pe index, nu pe toată baza

Formularea din AUTO_ISTORIC_COMENZI:

(select sum(round(pret  * cante, 2)) from rul where sters = 0 and id_lucrare = a.id_lucrare) as val_materiale_ach,
(select sum(round(pretv * cante, 2)) from rul where sters = 0 and id_lucrare = a.id_lucrare) as val_materiale_vz

Există indexul IDX_RUL_001 (ID_LUCRARE, STERS), creat încă din D:\ROA\DATABASE\SCRIPTURI\2009\1\ff_2009_01_21_01_GESTIUNI.sql:63 și folosit explicit, cu hint, în pack_auto.actualizeaza_deviz (D:\ROA\DATABASE\SCRIPTURI_CLAR\2026\03\ff_2026_03_31_02_AUTO_PACK_AUTO.sql:711, acum șase luni) — deci e viu în producție, la toți clienții actualizați. EXPLAIN PLAN confirmă că Oracle împinge predicatul și accesează RUL prin:

VIEW PUSHED PREDICATE   VW_SSQ_4
 SORT GROUP BY
  TABLE ACCESS BY INDEX ROWID BATCHED  RUL
   INDEX RANGE SCAN                    IDX_RUL_001   (access "ID_LUCRARE"=... AND "STERS"=0)

Costul scalează cu numărul de rânduri afișate × rândurile de rulaj ale acelei comenzi, nu cu mărimea istoricului. O comandă veche nu costă mai mult decât una nouă.

3.3 Ce chiar costă — și costă DEJA, azi, fără nicio modificare

AUTO_NORMARE_COMENZI (sursa ecranului „Vizualizare comenzi") face deja left join auto_vordl_facturi → auto_vordl_facturate → MV_ORDL_SUME_ACT, care e un view normal (nu materializat, în ciuda numelui) ce agregă tabela ACT fără filtru de dată.

La fel AUTO_FACTURI_EMISE, care are join mv_ordl_sume_act.

Adică partea „scumpă" e deja plătită la fiecare deschidere a celor două ecrane. În plan, și aceasta primește predicat împins (INDEX RANGE SCAN IDX_ORDL_AVANS pe ACT(ID_LUCRARE,STERS,ID_SET,SCD)).

3.4 Măsurători (schema de test — cifre relative, nu absolute)

autotrace pe MARIUSM_AUTO, toate comenzile din istoric (375 rânduri), respectiv toate facturile (154 rânduri):

Variantă consistent gets Δ
A — AUTO_NORMARE_COMENZI, lista de coloane de azi 660 —
B — A + cele 4 coloane, formularea din AUTO_ISTORIC_COMENZI 1 149 +74 %
C — ca B, dar cu /*+ NO_UNNEST */ pe subinterogările de manoperă 2 107 +219 % (mai rău)
D — ca B, dar manopera corelată direct pe a.id_ordl 1 050 +59 %
E — AUTO_FACTURI_EMISE, lista de coloane de azi 1 726 —
F — E + cele 4 coloane 1 703 ≈ 0

Concluzii:

  • Pe facturi adăugarea coloanelor e practic gratuită (diferența e zgomot de măsurare): view-ul plătește deja agregarea peste ACT.
  • Pe comenzi creșterea e de ordinul a +60-75 % din I/O al ecranului, pe o interogare care azi costă sub o secundă. Absolut: aici baza de test e mică (RUL 10 320 rânduri, ACT 70 723, DEV_OPER 2 414). Cifra trebuie reconfirmată la client (punctul 7).
  • Partea de manoperă (DEV_ORDL ⋈ DEV_OPER pe id_lucrare) este singura care, în planul implicit, se „dez-corelează" într-un HASH GROUP BY peste tabelele întregi — deci singura care scalează cu istoricul. Varianta D o evită, dar schimbă semantica dacă o lucrare poate avea mai multe ordl (în baza de test raportul e 1:1 pe toate cele 375 de lucrări — de verificat la client).

3.5 Capcană de date

RUL.ID_LUCRARE nu e null niciodată — mișcările care nu țin de o lucrare au ID_LUCRARE = 0 (4 110 din 7 358 rânduri în baza de test, adică 56 %). La un client real acolo stau milioanele de mișcări de stoc obișnuite. O comandă auto are întotdeauna un id_lucrare > 0 din NOM_LUCRARI, deci subinterogarea nu ar trebui să nimerească niciodată „găleata" 0 — dar merită o gardă explicită (and a.id_lucrare > 0), altfel un singur rând cu id_lucrare = 0 scanează tot.

3.6 Unde chiar există problema de care te temeai (dar în alt loc)

Programe/oproceduri_listari.prg:1607-1625, procedura facturi_emise_pe_sectii:

left join (select sum(round(pret  * cante, 2)) as valoarea,
                  sum(round(pretv * cante, 2)) as valoarev, id_lucrare, id_sectie
             from rul where sters = 0 group by id_lucrare, id_sectie) e
       on a.id_lucrare = e.id_lucrare and a.id_sectie = e.id_sectie

Aici subselectul chiar grupează tot RUL (singurul filtru e sters = 0), iar join-ul pe perioadă se face abia după. Ăsta e „selecția pe toată baza" reală — dar în raportul de facturi emise pe secții, nu în ecranele din cerere. De reținut ca anti-pattern (formularea propusă aici, corelată pe id_lucrare, îl evită) și ca loc de reparat separat dacă raportul acela e lent la client.

4. Variante

Varianta 0 — niciun cod: clientul folosește „Istoric comenzi"

Zero efort, zero risc. Dezavantaj: filtrul e pe interval de datai, nu „comenzi deschise în luna curentă", și nu acoperă deloc ecranul de facturi. Merită propusă clientului ca soluție imediată, cât timp se lucrează la restul.

Varianta 1 (APROBATĂ) — ecranul de comenzi trece pe AUTO_ISTORIC_COMENZI

Ideea lui Marius, mai bună decât varianta inițială: nu se copiază subinterogările în AUTO_NORMARE_COMENZI, ci vizualizare_comenzi își schimbă sursa pe AUTO_ISTORIC_COMENZI, păstrând filtrul gcCondLuna.

Comparația coloanelor celor două view-uri (rulată pe MARIUSM_AUTO) arată că AUTO_ISTORIC_COMENZI conține tot ce folosește azi frm_viz_comenzi, cu o singură excepție: INCH_VALIDARE, de care are nevoie gcCondLuna. Se adaugă din dev_tip_deviz, deja joinat acolo (i.inch_validare).

De ce e mai bună:

  • un singur view modificat, cu o singură coloană — în loc de patru subinterogări în două view-uri;
  • AUTO_NORMARE_COMENZI rămâne neatins, iar el mai e folosit în 10 alte locuri (Programe/oproceduri_devize.prg:233 și :1632, Programe/oproceduri_listari.prg:998, Programe/oproceduri_vizualizare.prg:387 și :515, Clase/oviz_devize.vc2:1579, :2316, :4481, :11724, :18751), inclusiv un select *. Varianta inițială le-ar fi pus pe toate să plătească subinterogările degeaba;
  • SQL-ul de calcul rămâne exact cel rulat deja în producție pe „Istoric comenzi" → risc semantic zero;
  • compatibil Oracle 10g, fără obiecte noi, fără indecși noi, fără MV.

Ecranul de facturi rămâne pe AUTO_FACTURI_EMISE (altă formă — un rând per factură, cu nrcrt), deci acolo cele patru coloane se adaugă în view.

Varianta 2 — optimizarea manoperei (corelare pe id_ordl)

Subinterogările de manoperă scrise direct pe DEV_OPER prin a.id_ordl (index IDX_OPER_01), în loc de DEV_ORDL ⋈ DEV_OPER pe id_lucrare. Scapă de singurul acces care scalează cu istoricul. Marius a confirmat că o lucrare are exact un dev_ordl, deci e aplicabilă — dar rămâne o optimizare ulterioară, de făcut doar dacă măsurătorile la client o cer. Nu intră în livrarea curentă.

Varianta 3 — tabelă de totaluri întreținută la validare/facturare

Un AUTO_COMENZI_TOTALURI(id_lucrare, ore_manopera, val_manopera, val_mat_ach, val_mat_vz) scris de PACK_DEVIZE/PACK_FACTURARE la validare și la facturare. Citire O(1) per rând. Nerecomandat acum: cost mare (pachet + migrare + backfill + risc de desincronizare) pentru o problemă care, după măsurători, nu există încă. De ținut în sertar dacă varianta 1 se dovedește lentă la un client cu volum mare.

5. Plan de implementare — APROBAT de Marius, 22.09.2026

Ordinea contează: întâi baza, apoi VFP — altfel cursorul cere coloane inexistente.

Pas 1 — script de bază de date. Versiunile curente ale celor trei view-uri sunt în D:\ROA\DATABASE\SCRIPTURI_CLAR\ (istoricul de migrări, SVN, partajat între aplicațiile ROA — nu în Scripturi_instalare\ din ROAAUTO, care e doar install-ul inițial):

  • AUTO_ISTORIC_COMENZI — 2025\06\ff_2025_06_30_01_AUTO.sql:37-95
  • AUTO_FACTURI_EMISE — de localizat în același arbore

Se scrie un script nou cu CREATE OR REPLACE VIEW, necalificat, fără prefix de schemă:

  • AUTO_ISTORIC_COMENZI: se adaugă o singură coloană, i.inch_validare, din dev_tip_deviz deja joinat. Restul view-ului rămâne neschimbat.
  • AUTO_FACTURI_EMISE: se adaugă ORE_MANOPERA, VAL_MANOPERA, VAL_MATERIALE_ACH, VAL_MATERIALE_VZ, copiate literal din AUTO_ISTORIC_COMENZI, cu garda a.id_lucrare > 0. (MANOPERA și MATERIALE — cele facturate — există deja acolo.)

AUTO_NORMARE_COMENZI nu se atinge.

Se rulează doar la cererea ta explicită, pe MARIUSM_AUTO de pe ROA_CENTRAL întâi. Se publică apoi prin fluxul obișnuit de scripturi de actualizare (vezi skill-ul roa-oracle-migration).

Pas 2 — cursoarele VFP (Programe/oproceduri_vizualizare.prg):

  • vizualizare_comenzi (:649) — sursa se schimbă din auto_normare_comenzi în auto_istoric_comenzi; pcschema și pcselect se extind cu ORE_MANOPERA, VAL_MANOPERA, VAL_MANOPERA_FACTURA, VAL_MATERIALE_VZ, VAL_MATERIALE_ACH, VAL_MATERIALE_FACTURA (N(20,4), ca în vizualizare_ist_comenzi). Filtrul rămâne gcCondLuna.
  • vizualizare_facturi (:231) — pcschema/pcselect extinse cu cele 4 coloane noi.

Pas 3 — gridurile (Clase\oviz_devize.vc2, write-back prin txt2vcx.ps1):

  • frm_viz_comenzi (:14503, grid grdcomenzi) — coloane noi la coadă, copiate ca definiție (format, aliniere, InputMask) din coloanele omoloage ale lui frm_istoric_comenzi (:9115, Column19-Column25).
  • frm_viz_facturi (:16762, grid grdfacturi) — idem.

do_excel iterează generic peste grid.Columns pe ambele formulare (Clase/oviz_devize.vc2:15208 și :17472) — coloanele noi apar automat în export, fără cod.

do_listare diferă între ecrane:

  • la comenzi (:15381) nu atinge gridul — nimic de făcut;
  • la facturi (:17570) exportă prin raportul .frx rap_facturi_clienti (goExport.export2frx). Dacă se vrea coloana și pe listarea tipărită, raportul se editează doar în IDE-ul VFP (fără write-back din text).

Pas 4 (opțional) — totaluri pe ecranul de facturi. frm_viz_facturi.refreshdata (Clase/oviz_devize.vc2:17610) calculează deja sumele afișate sub grid pe valctva, manopera, materiale, cu WHERE nrcrt=1 pentru deduplicarea liniilor multiple pe aceeași factură. Totalurile pentru coloanele noi se adaugă aici, cu aceeași gardă nrcrt=1, altfel se dublează.

Pas 5 (opțional) — listarea facturilor. do_listare la facturi (:17570) exportă prin raportul .frx rap_facturi_clienti. Coloanele noi se adaugă acolo doar în IDE-ul VFP (fără write-back din text). La comenzi, do_listare (:15381) nu atinge gridul — nimic de făcut.

Pas 6 — testare. Pe lângă cronometrarea pe lună curentă la un client cu volum mare:

  • valorile din ecranul de comenzi trebuie să coincidă cu cele din „Istoric comenzi" pentru aceleași comenzi (aceeași sursă, deci trebuie să fie identice);
  • do_executa și do_listare din frm_viz_comenzi fac Scatter Name ocomanda pe cursor și pasează obiectul la vizualizeaza_detalii_comanda / listare_comanda_deviz. Câmpurile folosite (id_ordl, id_lucrare, proc_tvav, validat) există în ambele view-uri, dar schimbarea sursei cursorului trebuie verificată la rulare — e singurul punct unde se poate rupe ceva.

6. Capcane de reținut la implementare

  1. GridExtras — coloanele noi se adaugă OBLIGATORIU la coadă. Ambele formulare apelează this.gridextra1.setup() (Clase/oviz_devize.vc2:15441 și :17607), deci preferințele de coloane sunt salvate per utilizator în gridprefs.tmp. restoregridpreferences (COMUN/utile/GridExtras/gridextras.vc2:1051) aplică perechile ColumnOrder,Width pozițional, pe index de coloană: loColumn = toGridObject.Columns((lnCounter + 1)/2), cu lnMax = Min(ColumnCount_nou * 2, Alen(preferinte_vechi)). Consecințe:
    • coloană adăugată la coadă (Column14, Column13): preferințele vechi 1..N se aplică corect, iar coloana nouă ajunge vizual ultima (acceptabil — vezi soluția de repoziționare runtime din COMUN\docs\capcana_grid_preferinte_utilizator.md, aplicată pe frm_modific2024);
    • coloană inserată la mijloc: preferințele vechi se aplică peste coloane deplasate → lățimi și ordini greșite pentru toți utilizatorii existenți. De evitat.
  2. ALTER TABLE pe cursorul de la goExecutor nu merge — coloanele noi trebuie să fie în SELECT de la început (COMUN\docs\conventie_goexecutor_alter_table.md). Aici e respectat by design, pentru că se modifică pcselect.
  3. Encoding CP1252 la editarea .vc2 (COMUN\docs\conventie_encoding_cp1252.md); write-back doar prin txt2vcx.ps1, skill roa-vfp-text-edit.
  4. CursorFill aduce tot setul de rezultate în cursor local (COMUN\clase\decabaza.vc2:36), deci costul e proporțional cu numărul de rânduri returnate — filtrul de lună chiar contează.
  5. Filtrele sunt diferite pe cele două ecrane: facturi = strict dataact în luna curentă (Clase/oviz_devize.vc2:17425); comenzi = gcCondLuna, care include și comenzi mai vechi nefacturate/nevalidate (Programe/ovariabile_globale.prg:16). Asta e sursa reală a comenzilor „foarte vechi" — dar, cum s-a arătat la 3.2, vechimea nu scumpește subinterogările.

7. De verificat înainte de implementare

  1. La clientul cu cea mai mare bază: câte rânduri întoarce azi „Vizualizare comenzi" pe luna curentă, și cât durează deschiderea acum. Fără numărul ăsta, procentele de la 3.4 nu spun nimic despre experiența reală.
  2. Dimensiunile reale ale RUL, ACT, DEV_OPER la acel client.
  3. Există IDX_RUL_001 (ID_LUCRARE, STERS) și la client? Aproape sigur da (creat în 2009, folosit cu hint în pack_auto în 2026), dar merită confirmat cu o interogare pe USER_INDEXES la clientul respectiv. Dacă lipsește, ăsta e singurul caz în care apare cu adevărat scanarea pe toată baza de care te temeai — și se rezolvă cu un CREATE INDEX, nu cu rescrierea logicii.
  4. Poate o lucrare să aibă mai multe dev_ordl? Închis: Marius a confirmat — o NOM_LUCRARI are exact un DEV_ORDL. Deschide varianta 2 ca optimizare ulterioară.
  5. „Valoare manoperă" = deviz sau facturat? Închis: se livrează amândouă, ca în „Istoric comenzi" — VAL_MANOPERA (din DEV_OPER, timpn*pret) și VAL_MANOPERA_FACTURA (cont 704 din ACT), respectiv VAL_MATERIALE_VZ și VAL_MATERIALE_FACTURA. La comenzile încă nefacturate există doar prima; la cele facturate, diferența dintre ele e chiar semnalul util.

8. Recomandare

Varianta 1, aprobată de Marius pe 22.09.2026: ecranul de comenzi trece pe AUTO_ISTORIC_COMENZI (cu INCH_VALIDARE adăugat), ecranul de facturi primește cele patru coloane în AUTO_FACTURI_EMISE, cu garda id_lucrare > 0. AUTO_NORMARE_COMENZI rămâne neatins.

Este cel mai mic diff posibil care rezolvă cererea, reutilizează SQL deja rulat în producție și nu adaugă niciun obiect nou în bază. Până la livrare, clientul poate folosi „Istoric comenzi" (varianta 0).