nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383279916.txt

 Ce faceți? Cum sunteți? Cum ați dormiți?
 Cu gândul la ziua 2.
 Cu gândul la ziua 2. Motivat de... Adi?
 Bagajul de cunoscinți.
 Bagajul de cunoscinți, ok. Ce v-a adus ziua de ieri? S-a aș
eza mai bine? Nu s-a așeza deloc? V-au venit întrebări?
 Da.
 Te rog.
 Eu n-am înțeles foarte bine partea cu manipularea și cu
 sentimentul de vinovăție.
 Dacă cineva îmi cere să fac ceva și eu zic din start nu,
 dar mă simt vinovată că n-am făcut, ai ce înseamnă?
 Că nu ești foarte asumat în acel nu și te simți vinovată că
 ai zis nu.
 Partea ideală este să zici nu și să nu te simți vinovată că
 ai zis nu.
 Deci nu am incercat sa ma manipulam.
 Nu, nu, asta se stie strict de tine.
 Aspectul pe care l-am sublimat eu ieri
 este cand cineva te roaga sa faci ceva
 sau te indeamna sa faci ceva, nu te roaga,
 si tu faci acel ceva doar pentru ca te simti zinovat atunci
 esti manipulat.
 Am inteles.
 Are sens? Da.
 Deci cand tu zici nu si te simti zinovat, are legatura doar
 cu tine, nu are legatura cu el.
 Cum iti dai seama cand cineva doar incearca?
 Insista.
 Insist, atentie, pe argumente cu unelte si cu tehnice
 emotionale.
 Cand vine de vorba de...
 Hai ca tu esti bun tot timpul, tu tot timpul ma ajuti.
 Hai ca tu nu esti un om rau sa ma lasi sa suferi.
 Emotional direct.
 Intelege?
 Adica te face sa te compare cu un standard, acel de a nu fi
 rau sau tu esti un om bun,
 ca tu, daca nu esti in acel standard, sa te simti ca nu est
i adecvat.
 Gândește-te la reclamele care promovează tot felul de prod
use, de la creme, cosmedice, până la high-neap sau bocanci.
 Îți promovează un standard și îți spune nouul tu.
 Uite-te la nouul tu, cât de bine, fain, străljitor, mișto
 este, ca tu cumva la nivel subconscient să-ți spui
 Dar stai, că eu nu sunt ok cum sunt acum, eu așa vreau să f
iu. Are sens? Subliminal, evident.
 Și te ajungi și te intri în magazin și spui, a, uite, hai,
 n-ai aia care am fost o reclamă al nouului meu, eu.
 Și te duci-o cumperi chiar dacă nu e nevoie de ea. Toată
 industria din punctul meu de vedere economic în mântul ăsta
,
 Deși sunt alternative dovedite care pot funcționa,
 consumeristă, cum se numește, cum zic oamenii,
 de știință, se bazează pe
 manipularea percepției consumatorului că are nevoie de ceva
 ce, de fapt, n-are nevoie.
 E basic. Gândește-te, în primul rând, la
 câte haine avem noi, toți, care suntem în sală asta, mă
 refer, nu?
 Și totuși continuăm să ne cumpărăm, la nivel de
 Necesitate nu avem nevoie.
 Insa cumparam acele produse pentru ca ne plac, ne atrag, ne
 simtim altfel in ele.
 Dar la nivel de necesitate logic, daca ei n-ai nevoie de el
.
 Trece si cu bani niciodata nu sunt suficienti.
 Exact.
 Deci Arnaud Schwarzenegger, nu stiu ce, la un moment dat,
 si avea vere, avea ele de nu stiu cum, de 10 de milioane de
 dolari, zicea
 sunt la fel de fericit acum la 70 de milioane de dolari, c
ate am fericit la 10.
 Nu mi-a crescut cu nimic decat contul.
 Starea mea e aceeasi.
 dar e o altă perspectivă. La nivel de manipulare cam asta
 înseamnă.
 Și bănuiesc că nu-i un secret, dar îți confirm dacă cumva
 aveai vreun dubiu,
 în spatele celor care fac reclame foarte reușite la televiz
or sunt psihologi comportamentali
 care studiază comportamentul și reacția oamenilor la anumit
 stimuri.
 Unul din documentarele, apropo, că m-ai băgat pe nișa asta,
 pe direcția asta,
 pe care vi le recomand foarte tare și o să-l punem și pe
 grup, dar doar dacă mă înțeți voi aminte,
 Este se numește Century of the Self, Secolul sinelui.
 E un documentar în două părți și arată cum un, cred că ne
pot, dar poate văr sau nepot, nici nu contează.
 Alu Freud, cum?
 Nepotul Lufroid.
 Nepotul Lufroid, emigrând din Austria în Statele Unite, a
 revoluționat, a schimbat și a dat peste cap tot ceea ce era
 cunoscut în acel moment, în anii nu știu câți, 30-40-50.
 din punct de vedere al promovării, de aici a plecat, al
 promovării produsulorului PTW,
 după care arată cum, adică îți explică cum, de ce, ce sim
bolistică psihologică a băgat în reclame
 ca să schimbe niște comportamente ale consumatorilor,
 inclusiv arată cum tot el, nu știu cum îl cheamă,
 a intervenit la modul că a fost cerut de guvern și așa mai
 departe, să intervină în, dacă nu mă șel,
 într-o țară sud-americană, nu știu care numele, într-o
 revoltă, să dea jos un sistem, un dictatorial, nu știu cum,
 și ca să manipuleze masele să dea ei sistemul jos, nu amer
icanii,
 le-au băgat tot felul de sugestii de astea subliminale prin
 tot felul de reclame și propagandă subtilă, nu pe față.
 Și arată exact psihologic cum comportamentul oamenilor se
 schimbă în funcții de ceea ce primesc din exterior, de la
 lideri, de la media, de la radio, de așa mai departe.
 Noi toți avem impresia că suntem independenți.
 Sunteti dacă ori cu mine?
 Nu-i așa.
 Și o să vorbim astăzi și mult începutul primului modul 3
 despre ce ne conduce pe noi de fapt la nivel de comport
ament, pentru că nu este mintea.
 Mintea doar ea trage concluzie
 despre o decizie pe care tu deja ai luat-o.
 Mă refer la mintea conștientă.
 Emoțiile, întotdeauna.
 Pentru că emoțiile sunt atât de subtile și de
 needucate în cazul majorității oamenilor,
 încât nu sunt băgate în seamă
 și sunt tratate cu... ah, nu contează.
 Logica contează, rațiune, argumentul 1 plus 1.
 La nivel de importanță
 fiininta noastra, mintea subconscienta
 si emotiile sunt cele care iti ghideaza comportamentul.
 Toate deciziile pe care vreau data credeti ca le-ati luat
 le-ati luat pentru ca ati
 decis inainte sa fiti consient de cea decizie.
 S-a facut chiar un test cu RMN
 statereunite, un experiment si s-a aratat
 s-arata mai multe cartonase, unor persoane care
 in timpul ce vedeau cartonasele erau
 scanați, aveau tot felul de senzor pe creeras. Si s-a
 observat ca
 Persoana a luat decizia
 La care cartonas se va indrepta cu mana sau va alege si va
 decide
 Cu aproximativ 30 de secunde
 Inainte sa fie constient de acea decizie
 Adica se vedea in creieras ce zona din creieras s-a prindea
 cand lua decizia
 Dupa care dupa aproximativului secunde o si verbaliza si sp
unea ala, Rosu
 Dar el lua sa e deja decizia
 De ce?
 Așa funcționăm.
 Suntem plini la nivel de
 subconștient, de reprezentări mentale anterioare,
 convingeri valori, situații anterioare și râne emoționale
 care ne ghidează din subconștient tot comportamentul nostru
 conștient. Noi doar devenim conștienți
 de ce? Atenție, nu că nu are niciun rol conștient.
 Însă are rol doar decizelare,
 nu de decizie.
 Gândește-te în momentul, ai pățit vreodată să iei o decizie
 logică, care pare logică, are argumente logice, susținere
 rațională, însă e emoțional să simți cu totul altceva?
 Da.
 Și de cele mai multe ori intuiția îmi spune că dacă te-ai
 dus pe rațiune ai avut un conflict interior până când din
 varie motive să ai asta un pas sau să o rezolva?
 Sau ai renunțat la partea logică și la partea emoțională
 pentru că așa simți?
 Și așa facem toți. Sună cunoscut?
 Da.
 Asta e motivul pentru care, din punctul meu de vedere, un
 om cu adevărat independent este omul care își cunoaște, înț
elege, manifestă, vindecă și-și decide emoțiile.
 Pentru că emoțiile pot fi decise.
 Dar noi nu știm asta. Că nu ne învață la școală. O să știm.
 Că nu ne învață la școală să fim independenți emoționali.
 Ne învață să acceptăm tot felul de sugestii care ajung să
 ne conducă comportamentul fără să fim conștienți de ele.
 de ele. Exemplu, câți dintre voi, toți cei care mă asculta
ți în momentul ăsta, știți ce face degetul mic de la picior
ul stâng al vostru?
 Aha. Până să vă întreb, nici măcar nu știți că există. Când
 v-am întrebat, mintea voastră conștientă s-a oprit o fracț
ie de secunde, s-a gândit pe stâng, picare picior, stângul.
 Degetul mic, vă are ce face? A, păi simte nu știu, ceva mo
ale, tare, podea adidasă, de acord? Asta nu înseamnă că el
 nu exista înainte ca voi să devinți conștient de el.
 logic, că-i parte din voi.
 La fel, este și cu bagajul informațional pe care voi, toți,
 inclusiv eu, îl purtăm în fiecare zi.
 E acolo, dar nu suntem conștienți de el. Are sens?
 Da.
 Ok.
 Este adevărat că o oameni nu uită absolut nimic nicio
 informație?
 Partial.
 Partial.
 Da.
 Și partial, când zic parțial, e doar concluzia mea subiect
ivă fără cercetări științifice.
 Cărțile pe care le-am citit și cu oamenii de specialitate
 care am vorbit, mi-am format convingerea că este doar parț
ial.
 Claudiu, te rog, un sotan spate, vin un sotan în stânga, în
 dreapta, când oamenii pesea că...
 Mă am încătat acolo...
 Unde vrei tu?
 De ce să rămână locul lui?
 Că mă simt... tu prea vechiat.
 Zic parțial, pentru că din punctul meu de vedere, ți-am sp
us, pe baza concluziilor, experienții cu alți oameni și așa
 mai departe,
 undeva la 90 și ceva la 100 din tot ce am trăit vreodată,
 este acolo stocat.
 Dar nu tot, pentru că pur și simplu sunt foarte multe
 experiențe care sunt irrelevante.
 Adică...
 N-au valoare deloc.
 Peste 90 și ceva la 100 din experiențile noastre au valoare
 pentru noi și rămână acolo să fie accesate la un moment dat
.
 Dar sunt unele care n-au valoare.
 Ce pasta de dinti am folosit acum 5 ani dintr-o zi de samb
ata cand am salat pe dinti?
 Ce culoare avea pasta aia?
 Stii?
 La lucrurile pe care le citim, la informatii de care le
 absolvi?
 Sunt acolo, da. Sunt acolo, doar sunt ne accesate. Sunt ca
 degetul mic de la piciorul stang.
 Sunt acolo? Nu stiu ca e acolo pentru ca nu ma gandesc la
 ele.
 Nu le aduc in lumina, nu le scot, nu-mi pun intrebarea, nu
 ma gandesc la ele.
 Dar nu inseamna ca nu sunt acolo.
 Dar ghisi ce mai e acolo?
 Toate amintirile neplacute, toate ranile voastre, toate su
ferintele, toate deciziile proaste, toate regretele pe care
 le-ati avut vreodata in viata voastra, sunt acolo.
 Si le care in fiecare ziulica, chiar daca a trecut, deci nu
 mai sunt prezente, au trecut, le care ca si cum te treci
 din pat dimineata, iti iei un sac de ciment in spate si iti
 spui ok, gata, sunt pregatit pentru un zi nou.
 Si facem asta toti fara sa fim constienti.
 Din fericire, NLP-ul are metode clare, concrete, tehnice,
 matematice, care ne sprijine sa dam jos acest sac de ciment
, incetuc asa, parand.
 Asta-i vestea buna. Vestea mai putin buna, intre ghilemene,
 este ca nu tine de mine, ci tine de fiecare dintre voi sa
 le adoptati, sa le antrenati, sa va dati voie sa faceti ace
asta curatenie.
 Sau în ce sens? În sensul că ne uiți?
 Nu, în sensul că le prelucrezi.
 Le prelucrezi.
 Are o legătură cu răscrierea scenariului?
 Da, e o variantă.
 Nu putem fizic să înlocuim ceva ce s-a întâmplat, concret
 fizic.
 Miha, aia ce e cu ție în scaun liberat, plus 2 sau în acolo
.
 să putem să ne decidem, dacă vrei, să re-decidem ce credem
 despre aceea experiență.
 Nu uitați ce am vorbit ieri.
 Asta s-a întâmplat.
 Stimul extern s-a întâmplat.
 Ce cred eu despre ce s-a întâmplat nu e ce s-a întâmplat.
 Corect?
 Eu lucrez în NLP cu ce cred despre ce s-a întâmplat.
 Cineva spunea foarte mișto dintr-o grupă anterioară, pe
 mine, în LPE-ul și cursul și exercițiile pe care l-au luc
rat m-au ajutat să încurăți filtrele.
 Și acum percepția lui despre ce se întâmplă sau s-a întâm
plat, vreodată, este alta.
 Nu asta s-a schimbat, ci percepția mea despre.
 Dar ajungem acolo și chiar azi lucrăm cu...
 Și poți schimba de exemplu anumite treaba unei copilărie?
 Numai că le poți schimba.
 Poți începește între ele?
 Da, da, da.
 Și singur, fără așultor?
 Și singur, până la traume.
 Sunt mai multe variante de amintiri, experiențe.
 Sunt experiențe neplăcute, dureroase, dar pe care le pot
 aborda singuri,
 pentru că mă raportez cumva conștient la ele,
 ca o amintire care îți vine în minte din serin când conduci
.
 Și ei nu te incapacitează în niciun fel.
 Doar te simți na sol.
 Și sunt alte experiențe traumatizante
 pe care este indicat, nu este o lege, dar este indicat sa
 le prelucrez într-un fel cu un ghid,
 ca e un coleg, ca e un terapeut, ca e un om cu experienta
 sau nu, care are una alta potrivita,
 singurul care conteaza intr-o relatie cu altcineva care luc
rezi, ghisi care e.
 Rapportul.
 Si ce face diferenta intr-o experienta nasoana si intr-o
 humanita?
 Adica ca si noi sa faci o distimina?
 Ceea ce esti tu despre ce s-a intamplat.
 Avem, cand suntem mici, o perceptie diferita asupra ceea ce
 se intampla.
 Deci, de acord cu mine?
 Crestem, ajungem la 6-7-8 zici ani, ne agandim la ce s-a
 intamplat in trecut,
 si zicem, dar ce era mare lucru?
 Ca mi-a luat, nu stiu ce, copil, jucaria.
 Sau ca mi-am pierdut eu jucaria.
 Da, dar aveai 4 ani atunci.
 La 4 ani, reprezentarea ta mentala despre faptul ca ti-ai
 pierdut jucaria preferata
 Este ca și cum acum la vârstă adultă ți-ai pierd de cel mai
 bun prieten.
 Din vari motive.
 Asta gândești la patru ani.
 Asta e capacitatea ta emoțională, cognitivă, posibilă at
unci.
 La 25 zici ce mai era un ușules de plus, îmi cumpăr altul
 de la chinezii.
 Dar pentru un copilaș de patru ani lucrul ăla e important.
 Ghiște, percepția asta de atunci, de la patru ani rămâne ac
olo.
 Și de unde poate avem o percepție?
 Da, sunt foarte multe lucruri pe care ne conștientizăm. Așa
 este. Din fericire, nu e nevoie.
 Pentru a produce schimbări în viața noastră, în lucru cu
 conștientul și subconștientul, nu este nevoie întotdeauna,
 dar nu e nevoie întotdeauna
 sa stiu care e reprezentarea mentala
 initiala pe care am avut-o
 la un stiu ce varsta,
 despre ceva.
 Deci, o telegat sa-mi schimb ceva, sa-mi sofratez ceva nu,
 dar nu e nevoie sa stiu ce am?
 Nu, nu e nevoie sa stii de unde am inceput.
 Oamenii au, poate va regasi sau nu,
 convingerea, ca pentru a schimba ceva in viata lor,
 e nevoie, musai, sa stie cand am inceput.
 Ceea ce nu e adevarat.
 Randler are o vorba, stii? Când a început toată problema om
ului care vine acum și încearcă să o rezolve prin diverse
 tehnici,
 noi toți ziceam, nu știu, că s-a născut.
 Faptul că s-a născut, e adus.
 Find uman, ești predispus la tot felul de problemuțe.
 Nu când începi contează, ci cum le rezolvi.
 Uneori ajută să-ți dai seama când a început, dacă știi.
 Dacă nu, tehnicele de NLP sunt atâtă... și nu numai.
 dar vorbesc de castanacuzele LDP, sunt atat de faine,
 simple si rapide incat nici nu conteaza.
 Practic trebuie sa tratezi efectul sau cauza?
 Tratezi efectul si tratezi si cauza in mod indirect.
 Oamenii au obsesia de a trata cauza direct, adica daca nu
 stiu despre ce vorbesc, eu stau si in momentul la precutul
 meu pana mi-aduc aminte.
 Dar nu stiu ce aminte.
 Insa, ai putea, prin anumite tehnici, si o sa vezi despre
 ce e vorba, pe parcurs,
 sa lucrezi pe niste cauze pe care stii ca exista, dar nu st
ii care sunt, si sa le anulezi, sa le dezactivezi.
 Cum zi dai seama ca s-au dezactivat?
 Dupa ce constati schimbariile.
 Cand schimbi ceva, optii altceva.
 Nu prea ai cum sa optii acelasi lucru, facand lucruri difer
ite.
 Deci, dacă dezactivești ceva din acel săculez de care vă z
ic că îl cărăm toți, se schimbă ceva în viața ta.
 De obicei, am mai multă energie, am mai multă emotivație,
 am mai multă entuziazm, dorm mai odihnit.
 Atrag oameni fain, nu mai depune fortă, nu știu ce relații.
 Să apar schimbări banale, știi?
 Și oamenii în ce, bă, dar stai în picia asta a schimbat,
 contează?
 Contează de ce obținezi, de unde vine.
 Dar ajungem acolo, vă lua un părăin, vă promit.
 Tu o sa curesc fiecare filtrul in parte din perioada de
 cand ai nascut in acest moment actual?
 Da, sunt tehnici, nu o sa-ti sune foarte confortabil, insa
 sunt tehnici modul 6, modul 7 care asta fac, din momentul 0
 si pana la momentul actual in vieții tale si bonus.
 chiar înainte să te naști, și după momentul vieții teleact
uale, adică în viitorul tău de următorii 15, 20, 50 de ani,
 60 de ani câteodii, încât să trăiești, poți să îți programe
zi parcursul.
 Psihologic, atenție, nu istoric.
 Suna magie, dar dacă vă dau acum cele tehnici, jumate mă în
chideți, jumate fugiți din sală.
 Rământ doi care îți fascinează, să spună, wow!
 Și nu mă risc, înțelegeți, vă iau încet.
 Am dat data de Catalin?
 Mulțumesc. Catalin a terminat acum o săptămâna și colegii
 și smart-uri.
 Însă trebuie să punem o fundație ca să pot să vă duc în
 direcția ei.
 Nu că n-ar funcționa. Știți mi-am zis că v-am întrebat la
 modul 1, ce vreți?
 Vreți pilula care vă ajută să vă rezolvați o problemă?
 Sau vreți să înțelegeți cum funcționează sistemul ca să put
eți să le folosiți și altădată?
 Daca vreti doar pilula, va pot doar tehnica, functioneaza,
 nu trebuie sa o intelegi, functioneaza, insa nu o vei putea
 repeta.
 Va fi nevoie tot timpul de mine sau de un alt ghid ca tu sa
 ai acea pilul, corect?
 Insa, modulul 6, 7, 3, 2, 1, toate sunt construite in asa
 fel inca sa intelegi de ce functioneaza, cum functioneaza
 si cum poti sa o aplici pe tine sau pe altcineva, oricand
 fara sa ai 7 ani de psihologie.
 Are sens?
 Eram curios de o chestie, am înțeles că Simona Halep a dat
 o tehnică
 prin care ajunge number one cu un antrenor de NLP.
 Nu știu, asta da, bănuiam asta.
 Ok, nu știu.
 Există așa ceva anumente.
 Are un antrenor pe lângă cel sau cel pe care...
 apropos, a dat dimisia de curând, antrenorul Halep.
 Are un consultant care o sprijină și toți sportivi de
 performanță au așa ceva, îți garantez.
 Indiferent că este antrenorul care îi pregătește fizic sau
 un altul, care îi sprijină din punct de vedere psihologic.
 Nu e de mira.
 Asta zic, nu e ceva... da, nu m-ar mira.
 Vrei să zic că este o tehnică NLP prin care poți să te
 reprogramezi ca să ajungi number one, nouă.
 Sunt tehnici NLP prin care poți să te reprogramez în orice.
 Sunt tehnici NLP, de exemplu, pe care nu le dau în curs
 pentru că sunt foarte profunde
 și nu se ecologice dacă sunt folosite cu forofundație, în
 care poți să te dezândrăgostești.
 Poate dacă citești cartea Lurice Albenzer, fă-n viață așa
 cum vrei tu,
 acolo îți dă o grămară cu macară.
 Și mare parte din ele sunt în curs. Jumate din ele le facem
 azi.
 Dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu
 ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul,
 dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu
 ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul,
 dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu
 ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul,
 dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu
 ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul,
 dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă nu ai omul, dacă
 Dar nu e...si cand l-am pus sa faca, zici si spune, nu e cu
 totul ceva.
 E diferenta totala.
 Sunt convins ca este asa.
 Si da, o sa vezi, azi, incepem, simt prima zi, intregul meu
, ca e a treia, dar incepem prima zi,
 cu lucrul, cu niste tehnici care vor parea, pentru unii
 pentru unii, nu, a fi magice.
 Ca n-au cum.
 Și e vorba de butoanele pe care să apăsăm în creirașul nost
ru ca să obțin rezultatele pe care vrem noi să le obținem,
 nu pe care vrea creirașul nostru să le obținem.
 Dar o să facem. Azi, îți promit, o să vezi mai multe vari
ante și abordări în direcția asta.
 Ce sunt flash-uri?
 Nu știu la ce te refer.
 Când dai sensația că asta e mai bun...
 Dejavurile.
 Băi sunt teorii diverse, nu am găsit una în care să zic
 asta e clară.
 Una care are sens, dar nu mă bazez 100% pe ea, este că
 neurologii spun că acele deja vuri sunt niște patinări ale
 creierului.
 Și cum pleacă mașina de pe loc și patinează de câteodată?
 Alunec în gol? Cauciucul? La s-o urmă?
 Metaforic, neurologii unii spun că astea sunt deja vuri.
 Patinează ușor de tot, datorit obosele, istările emoționale
, alimentații, lipsei, carențe de nu știu ce substanțe.
 Și ai o senzație că ceea ce trăiește în momentul ăla, ai
 mai trăit-o în altă dimensiune.
 Măi, anatomic sună logic.
 Adică știi, mai ales că nu sunt zilnice.
 Să spui, bă, eu văd viitorul. Zilnic.
 Să apar când și când, de acord?
 Sau tu ai constant?
 Ca sa stiu cum vorbesc, o secunda.
 De exemplu, mai sunt munele vise pe care le mai au mazat.
 O anumiturma, trecesti un deja vu.
 Nu vorbim de vise. Deja vu, pe harta mea, inseamna, in
 momentul actual, imi dau seama, am perceptia ca ceea ce vad
, simta, aud din orice fel deasupra, s-a mai trait candva
 undeva, nu stiu cand.
 Inainte.
 Nu vorbesc de vise. Vise, altă mâncare de pește.
 Da, de-o secundă, că vrei amonist să zică ceva.
 Te mută odi să întâmplă.
 Mai tare că nu te aud?
 Te mută odi să întâmplă, câteva ține-l mai intre, să mă g
ândesc la acentul care va veni.
 Nu, alegi sa te gandesti sau...
 Alegi sa te gandesti sau...
 Ok.
 Imi seama ca acel pacient sau acea meserie pe care tu ti-ai
 ales
 o sa te e importante pentru tine.
 Sa-ti dau un exemplu.
 Ati observat ca atunci cand va propune sa va lați o masina
 in o geaca, in o haina, in o pereche de pantofi, in o
 whatever,
 Până să aveți-o vă cumpărat sau după ce v-ați cumpărat-o br
usc, toată lumea începe să aiba acea mașină, geacă, pereche
 de pantofi și...
 O vezi peste tot.
 O vezi peste tot. Ați observat chestia asta?
 Unul din numele acestei întâmplări se numește sindromul fer
rarelui roșu.
 Și explică cum faptul că ceea ce este important pentru m
intea noastră...
 Hai să o spun mai simplu.
 Ceea ce mintea noastră înțelege că e important pentru noi
 în funcție de direcția pe care ne concentrăm ca atenție,
 adică casă, mașină,
 pereche de pantofi, Ferrari roșu.
 Mă concentrez constant pentru că mi-o doresc și mă concent
rez constant pe aia pentru că vreau să strâmbam, să-mi o c
umpăr, să o am văzut într-un magazin sau bla bla bla.
 Cât mintea mea înțelege că acel lucru e important pentru
 mine, va începe să le scoată în evidență peste tot.
 Nu că n-ar fi fost până atunci.
 Peste tot.
 Ci nu le observam eu, ca sunt peste tot.
 Cand mintea mea inteles ca acele lucruri importanti pentru
 mine,
 Incepe sa le scoata in evidenta ca si cum brusc au aparat
 pe acolo, dar n-au aparat pe acolo.
 Dintr-o data erau acolo.
 Dar nu le vedeai pentru ca pana atunci nu erau importante
 pentru tine, are sens?
 La fel si la tine, Moni, si la mine.
 In momentul in care e valabil si intr-o meserie, ca ta si
 ca mea si ca tuturul de aici,
 Indiferent de nisa,
 Cand lucrul pe care noi il facem este important pentru noi,
 Si mintea intelege ca acel lucru important pentru noi, deb
locheaza resorise de un level subconscient.
 Pentru ca e important pentru tine.
 Are sens?
 Dar?
 Meseria.
 Nu pacientul.
 Meseria.
 Se intampla in cazul pacientelor care sunt mai provocatori
 din orice fel, ca si afectiune, tratament, schema,
 Ceva de genul ăsta?
 Pentru că alea-s provocări și provocările pentru tine în
 meserie sunt importante. Sau mă înșeli.
 Acum are sens?
 Nu o să-ți se întâmple chestia asta cu lucruri care-ți se
 par banale.
 Corect?
 O să-ți se întâmple sau să se întâmplă în direcțiile în
 care ești angajată emoțional, mental, sufletescă, să zic aș
a, de care-ți pasă.
 În alea care-ți se par banale, nu o să-ți vine din semini,
 oare cu ce apa am odat eu astăzi floriile? Ionizată sau mai
 puțin ionizată? Alcalină sau...
 Că nu-ți pui problema asta, că nu-ți pas.
 Ție sau mie. Altuia poate ii pas. Are sens?
 Ok. Da, Miha.
 Me rog de tine mai departe de ce ziceam aici.
 Ce încheamă sau ce e atunci când vezi un eveniment care se
 întâmple în video cu care tu nu ai nicio legătură?
 Dar nu am înțeles ca să-mi dă găsi.
 și NLP-ul atât de bine l-am integrat în anumite aspecte,
 încât nu mai pun la îndoială ceea ce nu cunosc.
 Exemplu, spiritualitate, bioenergie,
 tehnici tantrice de respirație și control a temperaturii
 corporale.
 Ați auzit de asta? Oameni care meditează pe Iceberg-ul în
 chiloți, pe Everest.
 Bă, nu știu să fac asta, nu cunosc să fac asta,
 dar sunt suficient de flexibil încât să nu contest că e pos
ibil,
 doar pentru că eu nu cunosc asta. Are sens?
 Întotdeauna ai fost așa?
 Nu.
 Eu sunt exemplu viu a tot ceea ce înseamnă NLP-ul ca efic
iență.
 Pentru că cred că v-am zis modulul trecut, dacă nu v-am zis
 vă zi, dacă v-am zis mă repet, am fost cel mai dificil curs
ant al celui care m-a educa pe mine NLP.
 Acum am mai prieten și partner de proiect și de cursuri, M
areu Simiun, de la NLP Mania.
 Atât de dificil am fost, nu v-am zis chestia asta.
 Incât in modul 2 sau 3 a vrut sa ma dea afara din curs.
 Adica atât de silitor eram.
 La ea si am facut eu cursul.
 Si la modul 3, ce faceam?
 Sa te ampa un loc unde aveam spate acolo, ma si vad.
 Foarte superior asa eram cu piciori peste piciori, cu man
ile intinse, cam o mare gorila ce ma simteam.
 Si aveam o foarte mare masca de...
 degajat.
 Simțul morului dezvoltat, întreropeam pe toți care vorbeam,
 întreropeam pe Marius, dădeam exemple personale, lăsa-mi să
 explice.
 Întreropeam tot timpul, vreau tot timpul atentia să fie pe
 mine, inconscient făceam asta.
 Până când la un moment dat, Marius a zis, bă, a, și asta n-
ar fi fost o problemă, că era o etapă.
 Și Marius și ea că e doar o etapă, pentru că a vus să avea
 deja câteva generații experiență.
 Problema era că eu nu făceam exercițiile.
 Mi-a plăcea cum sună în LPU, conceptual, teoretic,
 dar practic nu vreau să fac exercițiu.
 Refuzam, mai ales după modul 1 încolo, că n-au început să f
ie exerciții mai profunde,
 care mă scoteau un pic din zona mea de confort și de
 control.
 Motivul, atunci nu îl știam, am aflat ulterior, era că mi
 era teamă să renunț la control,
 pentru că renunțând la control deveneam vulnerabil.
 Are sens?
 În momentul în care am învățat să renunț la control și am
 acceptat că sunt de acord sau nu sunt de acord, îmi convine
 sau nu convine, oricum sunt vulnerabil prin structura mea
 umană, că e natura, când am acceptat chestia asta, mi s-a
 schimbat toată percepția asupra orice am făcut din același
... și evoluția mea s-a accelerat, clar.
 Și cum a evoluțat?
 M-a provocat Marius.
 Ce imi zic daca nu faci exerciții, ca nu le faceam.
 Deci, mă duceam, glumeam cu colegii, mă faceam, făceau ei 2
 și când mi-a rândul meu, mă duc până la toaletă.
 Sau stai că trebuie să dau un telefon.
 Fentam foarte subtil, dar nu eram conștient.
 Făceam cu mantă. Asta era modulul 2 sau 3.
 Și la un moment dat îmi spune Marius, ok, că m-a observat.
 Și spune, faci exerciții? Păi nu, că sunt banale, eu
 superiorul.
 Astea sunt...era primul curs din viata mea, deci n-aveam cu
 ce sa compar, sa spui ca stiu eu cu ce...astea sunt banale.
 Era doar atitudinea mea de nevoie de control si masca mea
 de invulnerabilitate.
 Si mi-am zis, ok, daca nu faci exercitiile, nu te mai prive
zi la curs.
 Scurt, ca eu te-ai platesc...si i-ti dau toti banii la poi,
 nu ca imi da modulul 2 sau 3, i-ai pe toti, nu e problema.
 Ma inchiseste la aspectul asta.
 Și eu eram încă... ce fac acum? Că percepeam valoarea, dar
 mi-era frică, pentru că ar fi înseamnat să renunț la masca
 mea de invulnerabil, să renunț la control și să-mi dau voie
 să vad orice vine, în ce orice de ție, chiar dacă e posibil
 să me iau.
 Și măcar e mare să-mi explică logic, a avut sens, că mi-a
 vorbit pe limba mea logic, atunci eram undeva aproape de
 digital intern, da?
 Deci pentru mine era albă neagră, nu era gri.
 Și mi-e explică la un mandat, ba nu poți să te lasă, nu fac
i exercițiile, pentru că nu-mi permite ARONLP, asociația rom
ână de NLP care emite ulteror acreditarea,
 ca cursanții care primească aceea acreditare să n-aibă know
-how unui exercițiu, adică să ghideze pe altcineva și să fie
 ei ghidați, pentru că, până la română, NLP înseamnă abil
itate în cunoștințe.
 Cunoștințele e dintr-o carte, cum zicea Iacob. Și m-a înch
is, pentru că avea logică.
 Ok. Si in momentul ala, si fix in modul ala, mi-am mai dat
 una, in sensul ca m-a vazut ca intrați in un proces de gen
ul, are sens ce zice, ai sa fac exercitiile,
 insa continuam atitudinea de invulnarabilitate, de umor,
 intrerupeam, dadeam, intram peste altii, eu eram zmeu si ze
u,
 si mi-a pus la efectorul pe fix o nevoie foarte mare de-a
 mea de atunci, neconscientizata, si anume, nevoia de atent
ie.
 Dar mi-a dat asa cu fara manusi. Deci iau.
 A aia a facut diferenta pentru ca in momentul ala i-am avut
 de ales.
 Unu ma atac si ripostez si devin rigid si tu cu neamul si
 familia ta si sa imi dai bani dinapoi, traite ar trebui sa
 plec.
 Era o varianta care mi-ar foarte cunoscuta.
 Si varianta numara 2, asta are dreptate.
 Și eram acolo în fundul clasei și acum mă văd, când tot așa
 l-am întrebuit, nu știu ce am zis.
 Și mă întreba la mătă, auză, bă, dar tu ce simți de ești
 întot timpul?
 Ce simți? Atenți, nu mi-a criticat comportamentul. Ați să
 aminte de el.
 Ce simți de ești tot timpul constant nevoit să mă întrerup
 și să te comporți ca și cum tu ești în zmeuul clasei?
 Și cu 30 de ani vrem în jur și eu eram așa, ups, mi-a dat-o
 direct la temelie.
 Și am avut de ales, am spus două varentă. Unul să îl îngiur
ă, să îi spurg, să îi cer banii înapoi și să îi ureze de no
apte bună și să plec.
 Și varenta numărul 2, care datorită nu știu cărui momenti
 spiritual, spihă o energică, l-am ales, nu știu de ce și î
ți bucuros pentru asta, am tăcut.
 Și am zis, hîm, ăsta are dreptate. Și din momentul ăla mi s
-a schimbat percepția. Deci în secunda aia în care mi-am sch
imbat atitudinea, adică am ales-o,
 Deci am ales-o.
 In loc sa ma duc pe refuz, invulnarabilitate, continuata
 masca, si asa mai drept,
 apoi ma-mi spune, asta are sens, ce zice, si zic, da, ai
 dreptat.
 Si asa i-am si spus, ai dreptat. Si din momentul in care mi
 se a schimbat atitudele.
 Ca constientizat de mine.
 Da, nu numai ca am constientizat-o, am acceptat-o.
 Ca eu constientizam inconstient, de-aia o faceam.
 Adica logic, daca mi-l explicai aici, ar avea sens, dar nu
 e vorba de mine, e vorba de altcineva ce se pare.
 Adica logic o interejam.
 Diferenta a facut faptul ca am acceptat.
 Da, asa este. Nu stiam de ce, dar am acceptat ca e adevarat
.
 Nu stiam de unde vine, stiam ca e adevarat.
 Si a scundat comportamentul imediat?
 Instantaneu. In momentul ala, imediat la jumada de ora am
 avut de facut un exercitiu.
 Am intrat in exercitiu,
 N-am mai intrat ca observator cum intram de obicei, am int
rat direct ca explorator.
 Si nu mi-am dat seama de asta.
 Adică s-a mai întâmplat o chestie interesantă, tot în acel
 modul.
 Începând cu acel modul, am început să îmi asum sută la sută
 atitudinea și intenția curată de a fi acolo pentru colegii
 mei.
 Adică când eu sunt ghid, mi-am asumat rolul sută la sută de
 ghid.
 Adică nu mai eram pentru mine, Horia, că vreau să văd cât
 de interesant este în LPU.
 Când ghidam pe cineva în orice fel de exercițiu, oricât de
 banal mi se părea, eram acolo pentru acea persoana.
 Știți ce s-a întâmplat? La modul următoare aveam listă de a
șteptoare pentru oameni care vreau să lucreze cu ei,
 deși eu eram doar cursant ca ei și am devenit din cel mai
 rebel al clasei, tipul cu care totul meu vrea să lucreze,
 pentru că apăreau efecte instantanee de la acestea înțelegă
tate.
 Eu nu le făceam, eu era exercițiu bun, dar atitudinea mea
 era diferită față de cel cu care lucrăm.
 Are sens?
 Și în momentul la mine, în cele șapte luni cât a durat curs
ul,
 am început să-mi dau seama că îmi place să lucrez cu oamen
ii,
 că mi se potrivește că o fac ușor, nu fac efort,
 îmi place, mă simt împlinit și ar fi mișos să o fac pe term
en lung
 și au început să mă duc în direcția asta.
 Momentul în care mi s-a schimbat
 rezultatul a fost în momentul în care am decis
 să renunț la atitudinea pe care o avus SEM și pe care am
 conștientizat-o cu AVO SEM
 să aleg o altă variantă pe care nu o cunoașteam.
 de hai să văd ce se întâmplă.
 Iar asta e, o secundă, monii momentul de cotitură în viața
 tuturor din punctul meu de vedere
 și se numește renunțarea la mască
 și acceptarea vulnerabilități.
 Pentru că, ghici ce?
 Prin natura noastră nu e o persoană pe lume,
 de când e lumea,
 care să nu fie vulnerabilă.
 Nu există așa ceva.
 Invulnerabil nu există.
 Tot suntem vulnerabil prin natura umană.
 Dar tocmai asta e frumosetea noastra.
 Suntem educați de societate
 să ne purtăm ca și cum nu suntem așa.
 Ca și cum noi suntem viteji,
 dreți, curajoși, perfecti.
 De-aia industria de farduri prosperează,
 de-aia industria de modă prosperează,
 pentru că toți încercăm la nivel subconștient
 să ne comportăm cu ceva ce nu suntem.
 Adică, perfecte.
 Ce se întâmplă cu noi dacă, da, dă-mi jos masca, suntem
 vulnerabili?
 Se distrează.
 E o presupunere.
 Știi ce se întâmplă de fapt?
 Știi ce se întâmplă de fapt?
 Apasă butoanele, smarte.
 Și mai spune și eticheta, wow, ce se află.
 Știi despre cine vorbește eticheta asta de fapt?
 Despre el.
 Despre el.
 Pentru că oamenii au o panică atât de mare
 în momentul în care observă că alți în jurul lor acceptă că
 sunt vulnerabili,
 că sunt vulnerabili, încât le este frică,
 că la un moment de a va trebui să facă și același lucru.
 Și încep să atace.
 Nu cumva să...
 Tu, în momentul în care îți dai masca jos sau arăți
 că te pregătești să îți dai masca jos,
 de obicei, cei mai apropiați oamenție,
 familia, prietenii, cuplu,
 se vor opune vehement,
 pentru că dacă tu îți dai masca jos, metaforic,
 îi obligi pe ei să constate că se poate.
 și în momentul ăla intre în panică, și de aia încep să at
ace. Slab, chestii, alea nu au legătură cu tine.
 Citiți Darurile Imperfecțiunii al Brené Brown de care a vor
bit Sorin ieri și tot de Brené Brown, puterea vulnerabilităț
ii.
 Brené Brown este o doamna super doxata si cercetator care
 pe baza de studii si de interviuri cu jdemii de oameni a a
juns la concluzia si explica de ce e asa, adica nu doar sp
une ca e asa, explica de ce e asa.
 Adevărata libertate începe în momentul în care îmi dau jos
 masca de perfecțiune,
 pe care sunt obligat să o por datorită societății mediu,
 deci n-am ales-o eu.
 În momentul în care renunț la mască se întâmplă un lucru
 fantastic.
 În primul rând e greu să accepti că ai una.
 Asta e prima provocare.
 De obicei, eu ni-l spun, nu, eu s-a autentic.
 E mult de discutat aici.
 În momentul în care accepti că ai o mască și îți pui
 problema, ok, dacă eu am o mască,
 cine sunt eu de sub mască?
 Atunci începi să crești.
 2. Și 3. Când îți dai masca jos, oricât ar dura și oricât
 de dificil ar fi și cât de provocator ar fi,
 ești cu adevărat liber.
 Dar ghici de ce?
 Din punct de vedere psihologic, noi toți avem o cantitate
 psihomentală limitată.
 O folosim în motivație, în calcul matematic, în strategii,
 în planificare, în orice vreți voi.
 În momentul în care eu port o mască socială, atenție, nu
 fizică, ca să fac pe plac altora,
 ca să obțin ce-mi doresc, ca să mă feresc, ca să mă apăr,
 ca să nu fi rănit,
 masca aia rămâne pe chipul meu, ghici cum?
 cu un consum de energie.
 Pentru că nu am cum să o țin, aia nu stă așa că mi-am pus-o
 pe mufă.
 Am nevoie de un consum de energie să o țin acolo.
 Să me întărească, să me confirme, să me reconfirme.
 Atenție că aici apar probleme mari.
 Când pui la înduioarele masca unui om, îl ataci.
 Și e bine să faci asta subtil, pentru că e unul din cele
 mai intime lucruri ale lui, pe care nu le știe că le face.
 Revin.
 Ca să îmi țin masca pe chip,
 Masca, atenție, nu mă refer la inautenticitatea aia de care
 vă răsc ca și comportament ca să leg relații.
 Am trecut de etapa, acum vorbim de profunzime.
 Ca să-mi țin masca pe chip, eu consumă energie. De acord p
ână aici?
 Ghiști ce se întâmplă când renunț la masca. Câștigă energie
.
 În momentul în care mi-asum că da, e posibil să fiu rănit
 și o să mi-o iau de câteva ori.
 Ghiți ce? Ți-o iei și cu masca.
 Numai că te prefaci că nu contează.
 Dar tu ți-o iei oricum.
 Că prin natura ta de om ești vulnerabil.
 Asta e legia de bază a firii.
 Însă când renunți la mască, renunți să te prefaci că ești
 altceva decât ești,
 energia pe care până în momentul ăla o cheltuiai ca să sim
ți masca pe chip
 se duce în alte direcții.
 Curaj, încredere în tine, motivație, entuziasm, creativ
itate
 pentru că legea firii, dacă vrei, din nou, este că nimic nu
 se pierde, totul se transformă.
 În momentul în care, prin antrenament și prin asumarea deci
zii, la mine ala a fost click-ul de care zbâneam mai devreme
, am decis să renunz la masca aia.
 Am zis, ok, e clar că se vede, n-am ce să mai ascun.
 Hai să o lăs deoparte să văd ce se întâmplă.
 Și nu s-a întâmplat nimic. Am mult mai relaxat, mult mai îm
plinit, nu mai împăsa de părerea altora.
 Stiam ca pot sa o influensez, dar nu mai vroiam.
 Nu mai pasam.
 Cand era musa, ai nevoie sa o influensezi pentru ca sunt in
 context, o influenzam dar fara efort.
 Pentru ca vrea natural.
 Si sa mai intampla o chestie, o secunda, Iacob.
 Cand renunti la masca ta,
 arati celorlalti ca se poate
 si vor fi doua reactii.
 Cei care se vor opune pentru ca au de castiga din masca ta,
 ii sustiri, au resurse acolo,
 le confirma-ti masca lor prin masca ta,
 aia se vor opune, te vor ataca, te vor eticheta,
 sau, si asta e marea majoritate,
 oamenii te vor lua exemplu.
 Si va spune,
 uite ca se poate, nu stiu ce face bine,
 dar il vad implinit, il vad
 calm, il vad bland, il vad asumat, il vad linistit,
 il vad odihnit, nu stiu ce face diferit, si la un moment
 dat va intelege
 ca tu ai renuntat sa te mai prefaci.
 Are sens.
 Și nu numai asta.
 Se vor regăsi în tine.
 Pentru că dacă e ceva comu în tuturor persoane de pe
 planeta asta,
 este că toți suntem vulnerabili și știm asta.
 E cea mai mare frică noastră.
 Să fim descoperiți că suntem vulnerabili.
 Dar e un paradox.
 Pentru că tot suntem așa oricum prin natura noastră.
 Are sens?
 Cumva ne ferim să fim descoperiți că suntem într-un fel în
 care suntem prin natura noastră toți.
 Adică e un mindfuck din punctul meu de vedere.
 Mă urmăriți până aici? Iacob, vrei să spui ceva?
 Dar ce înțelegi tu prim, a se face vulnerat cu vulnerabil
itate? Adică să fii inautentic dacă situația sucere?
 Îi n-a autenticitat așa cum am prezentat-o eu la modul 1.
 Ține de a nu pune presiunea proprii mele lumii interioare
 asupra altora.
 Dacă am o zi proastă, o situație a iurea emoțională, am niș
te provocări pe care încă nu le gestionez când trebuie,
 sincerul agresiv va zice, bă, am o zi proastă, dilude-ți,
 descurcă-ți.
 Adică va scoate responsabilitatea lumii lui interioare pe
 ceilalți.
 Eu vin si spun fi inautentic atunci cand autenticitatea e
 posibil sa te raneasca pe tine sau pe ceilalți la modul de
 vina ca sa supara de la job si autentic incep sa ingiri pe
 toati din casa ca eu sunt nervos si tu o sa trebuie sa taca
 si sa ma asculta ca eu sunt autentic.
 Da, e o variantă.
 Asta nu contrazice ceea ce vin și spun acum, a renunțat la
 masca, că eu vorbesc de masca socială a celui care te pref
aci că ești nu tu, alții noi, toți, alții, ca să obțini niș
te benefici.
 Adică, când simți că lumea ta interioră e la pământ, nu ai
 motivație, nu ești împlinit, simți stări constante de anx
ietate și teamă profundă pe care nu le înțelegi,
 care se repetă, dar în societate și acasă tu ești... ce fr
umoasă e viața! Aia e masca. Are sens?
 Nu e inautentic. Masca ți-o pui ca să te aperi.
 Inautenticitatea o pui ca să-i ferești pe cei din jur de c
eea ce ar putea să rănească din telelul tău și nu sunt pregă
tit să înțeleagă.
 E o diferență subtilă, într-adevăr, dar e o diferență.
 Are sens?
 Cu masca te prefaci.
 Dar dacă interacționez cu un client, mă duc la el, trebuie
 să mă prepac să îi crești lui cu răzună.
 Cu un client îți recomand să fii inautentic.
 Cu un client. Pentru ca clientul are niste asteptari si av
eti un scop comun.
 Cu prietenii, nu o sa iti vina sa crezi, purtam maști
 pentru ca ne este teama sa ne aratam asa cum suntem.
 In relatia de cuplu, purtam maști pentru ca ne este teama
 sa ne aratam asa cum suntem pentru ca poate pierdem avant
ajele acelei relatii.
 Are sens? Despre acea masca vorbesc eu.
 Comportamentul inautentic îl recomand atunci când aveți un
 scop comun pe termen scurt
 și nu ai timp să-i explici lui teoria nelepeului care spună
 că eu vin și îți spun că dă-ți masca jos că nu ai timp.
 Da și bă, omul ăsta a venit să cumpe la mine.
 Nu are rost să-i explic lui ce zi de cacao am avut eu și ce
 trist m-a părăsit pisica.
 Că nu are nicio relevanță.
 Relații de cuplu, prieteni, familie.
 Vorbim de cu tot altceva.
 E vorba de context. Se iesezeze diferența.
 Deci e ecologic, de exemplu, relația de cuplu, masca de ins
uț.
 Nu numai că e ecologic.
 În momentul în care, în relația de cuplu,
 îți dai masca jos,
 îți admiti, îți arăți și îți expui vulnerabilitatea,
 vei ajunge la dimensiuni de conexiune atât de profunde cu
 partenerul,
 că nici măcar nu o să cresc că e ireal.
 Pentru că majoritatea relații de cuplu, și nu mă refer doar
 în România, în general, la nivel global,
 este o relație între două omăști, nu între două persoane.
 În relația de cuplu, oamenii intră, pentru că așa suntem ed
ucați, nu este o vină, cu așteptări.
 De acord?
 Oamenii unii, la tribunal sau înainte să ajungă să divorție
zi, spun, bă, dar i-am investit în relația asta.
 Ați auzit termenul ăsta? Am investit în tine, te-am sprijin
it, sentimente, etc.
 Bă, ce e o investiție? La nivel de dex, este o transacție
 comercială, corect?
 Mă următesc până aici? Comercial vorbind, când investesc, m
ă aștept la un profit, la un moment dat, nu?
 Asta înseamnă că relația de cuplu, așa cum o vede major
itatea societății, de fapt, nu este un relaționare între doi
 parteneri care își arată și își conectează lumile interio
are la nivel de vulnerabilitate și intimitate.
 Nu.
 Ci este un contract social de prestări servici.
 Sună urât, dar are sens?
 Te rog, Carla.
 Cum știi? Dacă?
 Când ai vrea să te comporti într-un fel și ești obligat de
 un fel de presiune de care nu știi de unde vine să te
 comporti altfel.
 Când ai vrea să te comporti așa cum simți, îți este teamă
 să pierzi. Atunci aporti o mască.
 Când ai vrea să-i spui partenerul ce simți de fapt despre
 el, ce te motivează, ce îți dorești de relația voastră
 și nu simți că poți să faci asta pentru că e posibil să-l
 superi și să plece. Atunci aporti o mască. Are sens?