nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_379240895.txt

 Bun. Vreau să mai întâlnim un termen care o să fie foarte
 important și pe care o să îmi auzis constant că îl spun.
 Cred că l-am spus de câteva ori, dar nu l-ați sesiza sau
 cel puțin nu l-am sesizat, eu că l-am spus.
 Și aceasta se numește congruență sau in congruență.
 Ce credeți că înseamnă?
 Suna complicat, Leon, da? Nu-i? Ia-ți promit.
 Ceea ce spui reflectă ceea ce simți?
 Ceea ce spun reflectă ceea ce simți? Ești foarte aproape,
 da?
 Foarte aproape, îmi place, dar vreau și mai concret.
 Cum?
 Fac o aliniere.
 Bravo! Alinierea între ceea ce spun pe cale verbală cu ceea
 ce transmit pe cale non-verbală.
 În momentul în care eu spun ceva și arăt altceva înseamnă
 că sunt incongruent,
 iar creierul reptilian al celui care mă observă va sesizea
 incongruența.
 Când celălalt sesizează incongruența mea din limbajul meu
 nou verbal, va lua decizie agresor.
 Orice incongruență, că este un zâmbet incomplet, că este un
 ton al vocii nepotrivit cu ceea ce îi spun, calmează-te!
 Sunt foarte congruent, nu?
 Sau cum esti?
 Sunt foarte bucura sa fiu aici.
 Transmit printr-un canal ceva,
 prin alt canal alt ceva.
 Incongruenta.
 Cheia interpretarii limbajul
 trupului sau limbajului non-verbale
 este sesizarea congruentei sau incongruentei
 pe care o manifesta celalaltul oameni.
 E atat de simplu.
 Banal?
 Nime nu o ia în calcul.
 Toți caută să memoreze 7 milioare de poziții ale mâinii pic
iorului, capului, din cartea aceea cu 700 000 de pagini,
 ca să înțeleagă ce gândește alălalt.
 Iar eu viște spun, dă-le foc cărților ale lor, n-au niciun
 fel de importanță, aruncă-le, sau dacă nu ai cărții igienic
, nu știu,
 DONEAZELE
 Pentru ca tot ce ai de facuta este sa se sizezi gesturile
 de calmare
 Sa creezi un rapport cu el ca sa-i fie lui greu sa te minta
 Ca daca e in rapport cu tine e greu sa te minta
 Pentru ca intru in fel se minte pe el
 In rapport se creaza conectiune de la emotii la emotii
 Cand celalalt simte ce simti tu, cand incearca sa te minta
 Se va minti pe logic
 Si fie atent la congruentele si incongruentele pe care el
 ne manifesta
 atât din verbal, cât și din non-verbal. Și atât.
 Dacă vrei tu să fii complicat în viață,
 memorează cartea de 700.000 de page și de poziții. Pot să
 faci asta.
 Însă e falsă.
 De ce?
 Fiecare hartă mentală este unică,
 irepetabilă,
 personală și suntul asta adevărat.
 Cum poate cineva
 să-mi dea mie un manual care îmi spune mie
 Ce simt toti cei 7 miliarde de amandate pe planeta că împum
ă la ceafă?
 Dacă fiecare are altă harta mentală, nu e logică vără aț
iona altfel la aceeași emoție?
 E logic, nu?
 Și atunci cum poți să-mi spui tu mie că toate gesturile din
 cartea aia toți le manifestă la fel.
 Bagă-l-ie.
 Sunt câteva chestii...
 Care se potrivez la nivel de tipar.
 ... la urmă care nici măcar nu cred că diferă de la ție la 
ție...
 Dacă îmi dai un exemplu...
 Dacă te-l îți dau la un ciocar peste picior...
 Cum? Cum?
 Dacă îți dau la un ciocar peste degetul de la picior...
 M-amenin sau nu îmi dau seama cum?
 Te-am supărat sau ce-am făcut?
 Te maniferi la fel ca japonese.
 Da, urlu sau te scuip, nu știu. Găsesc eu ceva să fug.
 Însă ai dreptate. Atenție, mă refer la specificitate, că nu
 este valabilă.
 Adică interpretarea gândului sau comportamentului specific
 de tu, acum mă mint, sigur că ai făcut cu mâna la nas.
 Aia e fals.
 Ca tipar, contextual general, da, sunt tipare.
 Cum a zis foarte bine Isabela, microexpresiile.
 Microexpresiile sunt valabile sau nu?
 Da.
 Microexpresiile sunt valabile pentru că vin din reptilian,
 care reptilian la toți se reacționează aproximativ la fel.
 Adică la toți este fie luptă, fie lobește, fie încremenește
.
 Microexpressiile sunt flashuri foarte rapide al echipului
 uman, într-o subo fracțiune secundă, care manifestă undeva,
 dacă nu ma știu, 7 emoții universale.
 Bucurie, frică, furie, dezgust, fericire...
 Minciunea nu e o...
 Nu, nu minciunea. Minciunea nu e o...
 Mai era ceva, îmi scapă.
 Dar astea ca tipar.
 Ca specificitate, nu pot să spun că toți fac același lucru.
 Microexpressile sunt cele mai apropiate de acest lucru. Așa
 este.
 Dacă vreau să studiez pe cineva care reacționează mai mult
 sau mai puțin, ca oricine altcineva, voi studia microex
pressiile, da. Însă el nu aibă de dificil.
 Pentru că trebuie să fii atât de antrenat ca acuitate senz
orială, încât într-o fraționă de secundă să se zizezi când î
i s-a dus buza în ce direcție și să știi și ce înseamnă.
 și să-l și asculti, și să-l și interpreteze, și să creește
 și el la post.
 Și sunt... eeeh, de ce să fac asta?
 Numai bine sunt eu atent să fiu un comunicator bun, pentru
 mine.
 Numai bine să pierdătă-na gesturile de decalmare.
 Și dacă trăiesc într-o lume în care...
 am impresia că toți mă mint, am o problemă mai mare decât
 din bajul trupului.
 Părerea mea personală.
 Și indiferent cât te credeți prin bajul trupului, aș citi
 ca să-i citesc pe ceilalți,
 nu o să ajung la adevărată anarezolvare, care e din alte
 motive...
 Dacă lumea în care trăiești tu e atât de periculoasă încât
 să ai în pensia că toti te urmăresc să te mită, să te bată,
 să te manipuleze,
 ai o problemă mai mare decât limbajul trupului.
 Da? Asta e părerea mea pe harta mea.
 Congurență, incongurență.
 În momentul în care tipa de care vă spuneam mai devreme, că
 mi-a dat exemplu că ea nu știe de ce primește abordării de
 la bărbați,
 că oricum totul o invită la un suc sau, mă rog, tot felul
 de conjuncturi,
 Ea suferea între chilimele de un caz clasic de incongruenta
.
 Păi tu când zâmbesti așa...
 Și temiri că ești înțeleasă greșit,
 ești incongruentă, caz clasic de manual, ca să zic așa.
 Congruent, când nu vrei să transmizi invitații de niciun
 fel, este ceva de genul.
 Neutru.
 Vrei să spun că ea într-un fel își doriasă că e invitată?
 Nu, transmitea că este invitată prin non-verbal, pentru că
 este exemplu clasic de atunci când eu vorbesc, nu ascult.
 Adică nu era atentă de aceea ce transmitea atunci când ea
 vorbea.
 Asta e inconștient.
 E evident că e inconștient, că în momentul în care și-a dat
 seama de asta, a schimbat și mi-a schis după o săptămână ce
 nu pot să cred.
 Acum nu mai bagă nimeni în seamă.
 Unii ori vreau sa ma bagi in seama si acum nu mai imi ies.
 Si am lucrat cu ea si a ajuns sa fie pe echilibru.
 Dar atentie, de foarte multe ori cand suntem gresite int
elesi este datorita faptului ca suntem incongruenti cu mesaj
ul pe care noi il spunem de fapt verbal.
 Ma are sens? Bun. Alte intrebari. De orice fel.
 Mi-e plăcut să spun apropo de chestia asta cu congruența
 Mi-e plăcut, când încerc să explic chestia cu congruența,
 apropo de vinclu
 Adică se cadă toate pe același...
 Nici voi, atunci nu.
 Când în cuplu vorbiți despre ceva și după trei zile, bă, st
ai, pii, dar tu ce-ai înțeles atunci când vorbeam?
 Păi nu ți-am zis, nu am crezut că îmi spui. Ați avut discuț
ii de genul ăsta?
 Incongruență!
 Nu ați confirmat că celălalt a înțeles ce ai vrut tu de f
apt să trăziți.
 De asta eu de foarte mult timp, câțiva ani de când am învăț
at tehnica și noținea asta, confirm să văd ce ajunge la tine
.
 Exprim cat pot de congruent, dupa care confirm.
 Asta inseamna ca te ascult, te intreb si sunt atent la
 feedback, in orice sens si pe orice canal mi-l dai tu, ca
 sa vad daca cea asuna tine este in line cu ce am transmis
 eu.
 Insa oamenii nu fac asta, pentru ca ne este lene.
 Daca eu am zis ce am avut de spus si tu nu ai inteles, tu
 esti prost.
 Tu ai o problema? Eu am spus ce am avut de spus. A ti-a ut
ut o replica asta?
 Eu am spus, și am avut de spus treaba ta mai departe.
 Prietenii, asta e expresia regidității clasice.
 Dacă tu ai spus ce ai avut de spus și vezi că nu a ajuns la
 acela,
 tot tu trebuie să spui ce ai de spus altfel.
 Pentru că dacă tu nu schimb formularea mesajului tău,
 nu o să-l schimbă el, el o să-l schimbe în capul lui și o
 să spună tu asta, mi-ai zis.
 Și tu nu o să poți să duvedești contrariul.
 Mai bine iați timp pe fort și antreneazăți abilitățile să
 exprimi din start congruent ce ai de spus
 și iați încă un minut să confirmi că a ajuns la el același
 lucru.
 Și te scutești de un milion de probleme ulterioare, îți gar
antez.
 Are sens? Da.
 Alte întrebări înainte de masă. Da, te rog, Lie.
 Atunci când luăm, nu de fapt, când trebuie să alegem de un
 partea non-verbală...
 Întotdeauna.
 Întotdeauna. Întotdeauna să iei non-verbalul. Întotdeauna,
 în orice context.
 Ia non-verbalul, dar ia non-verbalul. Atenți, și aici este
 o regulă de aur, mulțumesc că a ridicat-o.
 Nu interpretați niciodată limbajul non-verbal al unei alte
 persoane bazat pe un singur stingur.
 Deci nu pe o singură sursă de informație. Nu pe o singură
 bucată de informație.
 Dacă și-a dus mă-n la ce-a făcat aminte. Ha, te-am prins.
 Poți să zici tu, dispari.
 Ai făcut la neceriucară.
 Exact. Poate ți-e fric, te-ai lovit, ai dormit prost, nu șt
iu, ha-bar-nam.
 Nu vă luați niciodată după un singur stimul dintr-un singur
 răsursă.
 Întotdeauna găsiți minim 3 stimuri care vin către voi non-
verbal și transmită același lucru.
 Minim 3.
 Tonul vocii, gesturile de carmare, faptul că repetă același
 lucru, gesturile de limbajul trupului, microexpresiile,
 găsiți minim 3, oricare ar fi ele, care să vă transmită că
 persoana respectivă chiar are un mesaj nonverbal clar.
 Dacă voi luați unul singur și îl interpretați, faceți o gaf
ă majoră.
 Cu alte cuvinte, etichetați o persoană bazată pe o singură
 informație și este o eroare.
 Contează într-adevăr tot timpul mai mult non-verbalul.
 Însă e atât de subiectiv și atât de greu de a-l întrena la
 început,
 abilitatea de a decide corect ce vine către tine și ce sens
 are,
 încât riști să pici în etapa aceea,
 a, eu știu despre ce vorbam și a tins nasul, minte.
 S-am zis, de ce te o carte? Spune eu.
 Salut! Și l-ai băgat într-o cutiuță pătrată și omul la pat
ru nu are nicio vină.
 Și se destramă relații din punctul ăsta de vedere.
 Să sparc prietenii doar pe presupuneri și pe analize de gen
ul ăsta total subiective și false.
 D'aura.
 Care sunt cei mai frecvânti? Ce e frecvântii între care tu
 ești?
 Gesturile de calmare, microexpresile și tonul vocii la mine
.
 Din punct de vedere non-verbal și din punct de vedere
 verbal sunt atent la cuvintele pe care le repetă sau le ev
ită.
 De exemplu, ați auzit cineva care spune, bă, uite, sincer,
 vreau să spun ceva, că...
 Eu m-am oprit.
 Poftim, sincer, de ce?
 Păi, că nu poți să fii atent la ce spui tu.
 Da, este de multe ori un tic.
 Că vă întreb pe voi uneori și spune cineva la București, un
 tip, mereu spune asta,
 Băi, Uria, uite, sincer să spun despre ce e voros, și zic,
 nu, bo, sminte-mă.
 De ce mă întreb dacă sincer din momentul în care logică
 sincer vorbim?
 Nu? N-are sens?
 În momentul în care îmi dă cuvântul ăsta, eu sunt mai atent
 la ce rumează să-mi spună.
 Pentru că înseamnă că e posibil să nu fie chiar sotul ăsta
 adevărat.
 Poate adevărat, dar nu tot.
 Poate e adevărat, dar nu tot.
 Pentru că, atenții, adevărul poate să fie fals sau falsific
at.
 Oamenii caută numai falsul, imediat lie. Oamenii caută num
ai falsul, caută numai minciună.
 Dar nu suntem învățați să observăm și adevărul denaturat
 sau adevărul omis.
 Eu de aia sunt atent la cuvintele care nu mi se spun și le
 dau prin cuvinte, le pridic eu și văd cum reacționează.
 Dar, sincer, nu prea m-am ocupat cu asta. Am primit cerele,
 ba, hai la firma sa-ti...
 Training-uri, comportamenti, disimulaci...
 Neeee!
 Nu! Am prieteni, ii recomand, stiu pe cine, am un amic
 foarte bun,
 fost ofiser SLI, 15 ani, sa ocupa fix contralamentul
 personalului in directia asta.
 Acum e in privata, iesi din sistem, tine cursuri fix pe
 directia disimularii, ia-i tu, ma, du-te!
 Ii trimit la el, e foarte bun pe ce face, dar nu-i pasiunea
 mea.
 Eu prefer decât să te învăț să descoperi pe alții care te
 mint,
 prefer să te învăț să te sprijini să nu ai nevoie să afli
 asta.
 Adică prefer să te antrenezi să te sprijini să-ți dau
 concepte și exemple personale
 ca să devin comunicator atât de bun încât să nu fi mințit.
 Pentru că eu cred că am mult decăștigat.
 Dacă vrei să trăiești cu teama că da, da, unii mă vor minț
it, da, și pe mine.
 Da, am deja resurse și abilități să mă adaptez foarte rapid
 încât nu mai-mi pas.
 Are sens?
 Da.
 Da, Liet, te rog.
 Părerea mea că...
 Am spus, a bea...
 Da, da, da.
 Părerea mea că...
 Ce am postatat eu?
 Așa?
 De eu de...
 Niții sunt degeaba.
 Bravo.
 Fix cu asta vream să închei.
 Fix cu asta vream să închei.
 Ușor...
 Uite, uiți la ăla, că sunt bun.
 Asta vream să fac acum.
 Bravo! Cu asta vream sa inchid si iti multumesc ca mi-ai ad
us-o la fileu.
 Cu asta vream sa inchid partea asta.
 Cea mai sincera parte a corpului uman nu este cea pe care o
 credeti voi, ce sunt picioarele.
 Cea mai sincera parte a corpului uman intotdeauna vor fi
 picioarele si imi vor arata mult mai sincer si mai clar dec
at orice alt indice.
 Ce gandeste, ce simte si care sunt intentile persoane din f
ata mea? De ce?
 Pentru ca sunt cel mai departe de creierii
 M-am lovit pe o scoică. Mama ta de scoică, ia să iau picior
ul să îl mută aici, să te înjuri fițar scoică să-ți fie.
 Nu faci asta. Calci pe o scoică și încep să urli, trăiască
 faminea și neamul și primul lucru pe care l-ai făcut, ai
 butat piciorul, de acord?
 Înainte ca tu să stii că te doare ceva, piciorul tău a reac
ționat.
 Din punct de vedere evoluționist, când te alergai mamutul,
 când îl vedea de distanță, și vedeai că vine mamutul după t
ine sau că fuge altul de un mamut,
 tu începeai să fugi, după aia îl trebuie de ce fuge.
 Pentru că picioarele tale preluau controlul, te ducea inst
intul de înspăviețuire la fugă, tai-o, și după aia, ba, uite
, dar ce bai, fugim, ta-i fug.
 E mare, e mare de morsu. Și te duci mai departe.
 Din punct de vedere la creiul reptilian, picioarele întotde
auna vor arata sincer ce gândeste și simte persoana. Cum?
 Vârful piciorului director, adică dacă e dreptaci piciorul
 drept, dacă e stângaci piciorul stâng, sau genunchiu dacă
 este așezat, va indica direcția în care atenția persoanei
 este concentrată.
 Cum spune la mine, am reanajat biroul la acolo, de să preau
 comente.
 În așa felă cât persoanele care vin pentru chestiun de gen
ul, se stea cu spatele la ușă.
 Atunci când mine stau în formă de el, dacă cineva vine la
 mine la birou,
 Dacă se apata în față cu mine, dacă se pune ceva de genul,
 vreau să plec, încerc, dar nu știu dacă mai duci.
 cu spatele la o usă, pe care poate intra oricine, oricând,
 fără să-l văd când vine, două uși, mai bine,
 eu voi simți eu ușoară stare de încordare și nu voi ști de
 ce când intru atât în birou.
 Bine, depinde acum, contează mult.
 Maturitatea emoțională, cât de bine te cunosc, ce relație
 avem, care este scopul acolo, care e contextul acolo, și aș
a mai departe.
 Cuntează o grămadă de factori.
 Însă dacă vrei cu adevărat să influențezi în bine în favore
a ta, pune cumva birou că el să stea cu spatele la perete și
 cu fața la ușă.
 Sau ușa să fie undeva în diagonal.
 Are sens?