nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/Audio MP3 PrBuc24 Z2-B.txt

 Muzica
 Bună dimineața!
 Bun! Bine ați revenit!
 Înainte să mergem mai departe cu un nou concept, că nu scă
pați,
 sunt curios cum a fost pentru voi execisiunea pe care am fă
cut Luminita.
 Simo, dă-i, te rog, microfonul colegii, căs curios.
 Felicitări, colegii Luminita pentru vulnerabilizare.
 Și felicitări și ție!
 Mulțumesc!
 Fără intens mi s-a părut exercițiu, pentru că eu am avut
 intenția să notez, să scriu, să văd ce spui,
 însă am empatizat cu colegul pentru că din generația noastr
ă, nu știu, cred că toți au experimentat câte ceva,
 la fel de intens sau mai puțin sau mai...
 Și țipetele sunt o formă de agresiune.
 Sigur.
 Și...
 Vreau să te întreb cum faci tu să nu...
 să te abții în momentul în care împatizezi sau...
 Să mă abțin de la ce?
 La un moment dat, urmărindu-te pe tine și scrind,
 mi-am pierdut concentrarea.
 Eram în poveste, eram acolo.
 Bine, cu povestea mea, nu cu povestea ei.
 Sigur.
 Și mi-a fost destul de greu să ies de acolo.
 Ok.
 A trebuit să urmezi exercițiile mai mult.
 Mă întreba pentru tine cum e când ghidezi.
 Știu că ai experiență, dar...
 Chiar și dacă am experiență,
 când ghidezi un exercițiu sau un proces, că este un proces,
 nu este un exercițiu,
 au fost mai multe exerciții.
 Cine a văzut că au fost mai multe exerciții acolo?
 Nu e un exercițiu.
 Le adaptezi în funcție de provocarea persoanei,
 dar e un proces.
 Nu cer să mă abțin.
 Încerc să nu intră în povestea mea, asta e altceva,
 dar nu mă abțin.
 Dacă intră în ceva în povestea mea, îmi pun un pin,
 aici a mea ceva interesant,
 și mă duc în terapie,
 nu zic oriună următoare, direct îmi notez,
 și o duc în propria mea terapie.
 În rest, nu încerc să mă abțin.
 Cine m-a văzut acolo cât am stat în gămița că am lăcrimat
 eu?
 Că eu am lăcrimat.
 Nu m-am abținut și nu m-am abținut la nimic.
 Adică, într-un proces de genul ăsta în care ghidez, nu în
cerc să pară în vreun sens că eu sunt de piatră,
 sau superior, sau șmecher. Nu.
 Sub nicio formă.
 Ah, fac tot ce pot să nu preia controlul povestea mea, că
 atunci nu mai e despre ea.
 Dar asta am iese doar pentru că am valoarea foarte mare pe
 cel pe care îl servez.
 Și exercițiul, bănuiesc că nu l-ai avut conceput dinainte,
 pregătit sau...
 Sub nicio formă, din nou, este combinație de procesul.
 Cum ai făcut să-ți dai seama să se reîntoarcă de 3 ori de
 să folosezi exerciții?
 Toate astea sunt subiective.
 Exercițiul mare care a fost să-l facem cu voi în moduri urm
ătoare,
 exercițiul mare pe care l-am personalizat este cel de dez
activarea fobilor.
 Exercițiul mare pe care l-am personalizat am adus ancore de
 siguranță, să numesc mentorii.
 Să numesc ancore de siguranță.
 Am adus-o în modalitățile Bola Impenetrabilă.
 Am adus-o în autoritatea Vocea mea Te Van Sotite Vaghida.
 Am adus-o în modalitățile din nou, Albnegru.
 Dar le-am personalizat, nu a fost citit de pe...
 ți-l pot să pune din cap, dar nu...
 Unde vreau să ajung?
 Nu există un exercițiu care să funcționeze la toată lumea
 la fel.
 Din urmare, vă recomand din nou,
 asta facem în etapuri următoare, să exerțați abilitatea de
 a...
 Conecta concepte și procese diferite, inclusiv este în tre
ciziție un NRP, dar la nivel avansat, în care inventeze exer
ciții.
 Da, dar eu vreau să te întreb cum ai inventat. Ai observat
 ceva? Ai făcut...
 Nu, eu am discutat cu ea. Ai studiat limbajul corpului?
 Doar ai ascultat ce a povestit ea?
 Da, am ascultat ce mi-a spus și pe baza experienței în mod
 evident, dar dacă n-aș ajunge experiența, aș fi procedat
 fix la fel,
 mi-a venit constant în minte, avea mai multe opțiuni,
 și mi-a venit opțiunea pe care am simțit-o ca a fi împotri
vită fără să am dreptate.
 Am barnat.
 Tehnica cinematografele se mește.
 Care este o...
 E dezbătută mult că cine a adus-o și cum a inventat-o.
 Eu personal, din nou disclaim-ură știu de la Bender,
 că a adus-o în anii 60 din NLP,
 folosind alte paradime, dar a inventat această tehnică,
 dar n-a inventat nimic el, doar a făcut-o cunoscută.
 și sunt alți psiholoși și otorapuți care au nevoie de ist
oric corect, care zic că nu mă interesează.
 E tehnica cinematograflor, nu-mi pasă de unde vine, eu zic
 doar că nu e a mea.
 În rest, acu e treaba lui, nu-mi pasă.
 Dar în sine se numește tehnica cinematograflor și are
 foarte mare potențial să o personalizezi în funcție cu ce
 ne vorbești, ce nevoi, ce resurse.
 Uneori o folosez fără nimic din ce am făcut acum.
 La fobie, de exemplu, e mult mai simplu. E irrez rapid.
 Dar nu am decis-o la nivel de procedura.
 Asta e sigur.
 A fost la nivel de, ok, sa putea sa mearga asta, din ceea
 ce-mi spune, are nevoie de resurse, de sa putea sa aduc si
 asta,
 in timp ce o ascultam, dar eram pentru ea acolo.
 Voi, in momentul acesta, ati incitat sa existati pentru
 mine.
 Nu o zic la modul drăutacios.
 Nu ati mai fost, eram doar eu cu ea.
 Pentru ca asta ma face sa nu intr in povestea mea, sa fiu
 acolo pentru ea.
 În momentul în care, chiar și într-o fracție în secundă, tu
 ca ghid, asculți povestea ta și nu ai abilitatea noțiunea,
 informația, experiența, cum vrei tu să-i spui sau toată, to
ată dată, de a o pune pe stop, îi pun un pin, nu reprim,
 atenție.
 Nu zic, nu e mă, a mea, ea, ei, cânt eu compasiționat, nu,
 nu, nu, ea mea, dar îi pun un pin și zic, mă concentrez pe
 ea, pe el, pe ea, sunt aici pentru el să avea.
 îmi pun un pin, nu reprim și mă întorc.
 Lipsa de valoare pe celălalt
 te poate face să intri în procesul tău.
 Și atunci, da, e provocator că nu mai e nimeni acolo
 maturul care să conțină, ghidul de budget să fie ăsta,
 care să conțină pe celălalt.
 Asta este din experiență.
 Adică nu e...
 E din experiență și din valoarea pe celălalt.
 Ok?
 Ok. Mersi.
 Mai vreau un feedback. Cum vi s-a părut?
 Uite acolo la Mircea, că e de-a nostru vechi.
 Că-ți curios că el are experiență deja la câte a văzut?
 Sunt curios.
 Da.
 Cum ai ales, în loc să urci în sala de proiectie, să o lași
 pe un scaun și în afară de cele două resurse stânga-treapta
, cum ai ales să fie poză, nu film, inițial?
 Prima, ca să-ți răspund, nu știu, pentru că ce spui tu e te
hnica de antifobie.
 De aia ți-am spus că e o combinație, am personalizat-o.
 Eu nu vreau să mă duc pe fobii, vreau să mă duc pe rescri
ere, de fapt.
 Și nu aveam nevoie să o duc în sala de proiect, pentru asta
.
 Sau puteam s-o fac, dar nu a fost pentru mine în următoare
le...
 Nu știu cum am decis la ea, a fost strict așa am decis.
 La a doua, poți să-ți răspund mai pertinent, de ce credeți
 voi, ceilalți,
 de ce credeți că n-am pus film direct și am pus poză?
 ar fi fost direct mai intens cu ris de retraumatizare
 si se zice in limbaj, intrarea posibil mare de intrarea in
 abreactie
 adica intra din nou in ce a trait atunci
 si eu n-aveam foarte multe chance sa o scot rapid varaz des
chide ochii
 Deci ai ajuns ca la acea mai prudenta suntii
 Intotdeauna cand esti in sufletul unui om, nu intri cu bo
cancii, zicea cineva
 Cineva.
 Și atunci aia am zis, ok, dacă aș fi în locul ei,
 aș vrea să văd direct filmul,
 sau aș vrea să o iau treptat.
 Și am zis, fără dubiu, că mi-aș i-ați spus că e de mult tim
p 10 plus,
 așa, treptat.
 Blândețe.
 Și am testat.
 Am zis, poză final de experiență,
 puteam să fie film început de experiență, da, sau nu?
 Puteam să fac rescrierea la început de experiență direct.
 Păi nu știu cum să vă explic, dar nu prea...
 Până nu să deam niște...
 Cine auzi limbajul himnotică care a pregătit re-scrierea?
 Că îi spuneam, înainte să te invită acum să faci, o să te
 rog să.
 Dar ei am zis ce o să facă.
 Are sens?
 Și atunci, când lucrezi cu sufletul unui om vulnerabil,
 mai ales pe o provocare atât de intensă,
 valoarea mea, nu îți permiti să fii altfel decât prudent.
 Bändler o să zic altceva, probabil.
 Îl iubesc, îl drag, e un geniu, dar nu îți dea corp cu el
 la tot.
 Deci nu trebuie sa fie nimeni de acord cu mine la tot sau
 eu cu el.
 Ti-am raspuns?
 Da, si o sa te rog sa mi-o detaliezi un pic, mi-a scapat.
 Mai facu trecerea de la poza la film de Rulat inapoi.
 Ai facut-o foarte volat, foarte...
 Nu mai stiu, sincer. Era un flux atunci, nu stiu sa-l spun.
 Stiu doar ca i-am spus ca inainte sa treaca de la poza la
 film, i-am ingalbenit poza.
 Da, da.
 I-am ingalbenit poza, i-am facut-o alb negru, i-am ramfors
at-o de cateva ore, alb negru.
 I-am și spus că uite ce se întâmplă pe măsură ce face asta,
 adică n-am născut tot să presupună.
 Și ulterior, doar cu resurse, a, mi se pare că i-am și spus
, înainte ca poți să transforme un film, doar că acum o să o
 trăiești diferit,
 te rog să și i-am zis altceva.
 Dar i-am dat comanda inițială că i-am spus că o să urmeze
 întoarcerea în timp.
 Nu știu cum am făcut-o, că din nou, când sunt în exercițiu
 cu proces cu cineva, nu îmi iau notițe, știi?
 Dar mă bucur că ați observat asta, foarte bine.
 Mersi frumos.
 Dragoș aici și mergem mai departe de următorul conceveror.
 Și rămâne la întrebări, deci nu...
 Apropo, înainte să înceapă să ne zică Dragoș, fost George,
 Sunteti ok dacă diseară stăm un pic mai mult de șase?
 S-ar putea să nu fie nevoie.
 Doar vreau să nu fim stresați că m-am înalt târna la șase.
 Bine?
 Că e număr greu.
 Știu, doar eu v-am întrebat...
 Ideea este că, dacă v-am spus, după 5 încolul, 5 jumate în
colo, nu mai predau, fac răspunsul la întrebări.
 Dar aș vrea să am acordul vostru că depășim un pic orasă.
 Se-mi propun să nu, dar vreau să știm toți că e posibil să
 da.
 Da, exact.
 Te rog, Dragoș.
 Horia, întrebarea scurtă.
 Mi-am adus aminte de baloanele pe care le-ai folosit.
 Curajii și resurstele pe care le avea nevoie.
 Era vreodiferență dacă foloseai 3 bahare cu apă?
 Și spuneai?
 Stric, nu. Balonul este o metaforă.
 Balonul este o metaforă, l-am învățat dintr-o...
 Nu știu din ce exerciție, mi-a fost mie făcut, era mie o
 clientă.
 L-am făcut în propriul meu proces acum ceva timp.
 Mi-a plăcut foarte mult metafora și pentru că mie mi-a serv
it, am luat-o.
 Am zis, ok, ce metaforă frumoasă.
 Dar nu ea mea, eu am primit-o.
 Cum?
 Da, și ați observat că n-a fost nevoie să-i spun, am ghidat
-o prin respirația mea.
 Deci, când ea a pus balonul, eu am făcut.
 Și ea ce-a făcut?
 M-a urmat. Asta înseamnă leading non-verbal.
 Ha, asta n-am văzut. Asta n-am perceput.
 Asta n-am perceput.
 Din nou vă readuc aminte ceva, știu că nu o să vă pese mult
,
 dar eu trebuie să fiu etic.
 Nu faceți niciun exercițiu pe care eu îl ghidez cu cineva.
 Nu intrați în exercițiu vostru dacă eu ghidez pe altcineva.
 Pentru că eu nu sunt atent la voi, nu știu povestea voastră
,
 Nu pot să vă conțin, nu sunt acolo cu voi, sunt cu el sau
 cu ea.
 Este o roare tehnică a voastră să intrați în procesul altcu
iva, aplicând ce vorbesc cu el sau ea pe povestea voastră,
 sau putea să nu se potrivească.
 Îți dau un exemplu, dacă eu îi spun și acum te imersez într
-un ocean de resurse și simți cum te învăluie
 și tu ai fobie de apă că te-ai necat când erai mic, o să
 intri în proces de tare sau am reacții și o hab barna-m ce
 se întâmplă cu tine.
 Are sens? Pentru că am declanșat fără să vreau ceva ce nu ș
tiu, că n-am vorbit noi doi.
 Deci nu mai faceți asta.
 Scopul, procesul pe care le ghidez cu cineva este
 să îl sprijin pe acel cineva și voi să aveți un demo la
 care să vă raportați de how-to.
 Nu să-l faceți și voi.
 Ok?
 Bine.
 Acestea fiind zi... Moni, e un pic mai târziu, dacă ești dr
ăguță, că vreau să merg un pic pe...
 Hai, dă-l că a început deja să vorbește și pierdem timp dup
ă aia dacă nu ți-l dau un tălas acum.
 Te rog.
 Vreau să-mi mulțumesc Luminizei Public.
 Da.
 că a avut curajul,
 că povestea ei este absolut identică.
 Aseamnă bătăili...
 La mine era numărătoare,
 trebuia să număr și nu era cu tabla înmulțirei.
 Iar exercițiul...
 Nu știu, știu că nu e bine să facem exercițiul,
 dar pentru mine a fost foarte, foarte, foarte profund
 și revelator.
 Și simți că te-as prejini și pe tine?
 Da.
 Da, identic, adica identic, pana la absurd.
 Si la cat era ca intensitate inainte? Mai aproape micuri.
 Foarte intens, fiindca eu am inceput, de cand am inceput ea
, spovizeasca, am intrat in stare, in emotii foarte profunde
.
 Da.
 Am reusit sa fac tot procesul, sunt in regula.
 Si iti multumesc.
 Aplauze pentru monilor.
 Aplauze.
 Dar ea e o excepție.
 Ca să fie clar, ea nu mă ascultă de 3 ani.
 Ea e o excepție.
 Și a făcut și master-ul și știe să intre pe...
 Da, nu faceți asta.
 Revenim.
 Mergem mai departe și introducem un nou concept,
 atât cât putem acum aninte de prima pauză de masă,
 care continuam mai trăziu.
 Și este un concept care răspunde la multe întrebări,
 inclusiv la întrebări de genul
 de ce fac asta.
 Sau la întrebări de ce nu fac,
 ce spun că fac.
 Sau la întrebări de
 de ce mă sabotez singur.
 De ce nu fac ce știu că pot și trebuie să fac.
 Acest concept este unul care pare simplist,
 după ce o să vă explic,
 Are un singur cuvânt, însă în timp a devenit o întreagă
 paradigmă și o formă de terapie.
 Atât de impactant a fost conceptul, când a fost, hai să
 spunem, descoperit, nu este inventat.
 Încât după ce s-au obținut rezultate superbe cu acest
 concept, cu această unealtă, s-a transformat într-o întreag
ă paradigmă de terapie.
 Separată complet de NLP. NLP-ul doar a luat-o și a spus,
 hmm, funcționează, o făgăm, o folosim.
 fără să fie nevoie să memorez obita mai tratatul de terapie
,
 a băgat în NLP o tehnică care se numește părți.
 Ăsta este. Părți.
 Nu părți, nu părți, nu parți, părți.
 Ca să fie complet, o să-i spunem sistemul părților
 interior, în NLP asta, da? În psihologie și în terapie, ace
astă abordare s-a transformat
 și a devenit terapia părților. Este întreagă paradigmă de
 terapie, paradigma terapiei părților.
 Acest concept de terapia părților sau sistemul părților sau
 părți, din nou, de acum încolo
 de o veșirea ce mă refer, că îi zic în trei cuvinte că îi z
ic cu unul, vorbând de părți.
 Este o metaforă, nu există în realitate, ca să fie clar.
 Este o metaforă.
 Și o metaforă care spune, susține, explică, lucrează și obț
ine rezultate, de foarte multe ori,
 adresându-se părților noastre interioare din punct de
 vedere psihologic.
 Merge pe premisa, acest sistem merge pe premisa,
 ca noi, asa cum avem parți interioare anatomice, fizice,
 de care nu stim ca sunt acolo, care conlucreaza intr-un tot
 unitar,
 colaboreaza una cu alta, comunica una cu alta, ca noi ca
 entitate
 sa obtinem rezultatul final, anume viata, sa fim in viata,
 sa traim sanatos,
 homeostatie se numeste, da? Sa functionam.
 Să fim în echilibru.
 Tot așa un sistem întreg de părți interioare psihologice
 con lucrează, comunică, funcționează, desine stătător sau
 într-un sistem
 o să vedem de a ce înseamnă asta
 ca noi să funcționăm și să obținem rezultatul la fel al o
 homeostaziei, al echilibru lui psihic, al fericirii și imp
imiri.
 Asta este premisa.
 Premisa.
 Gândiți-vă un pic.
 Avem părți interioare fizice
 de care noi nu știm ce fac,
 nici măcar nu știm că există.
 Adică, este minioranță completă.
 Noi nu știm ce face ficată în fiecare secundă.
 Știm doar că suntem bine.
 Noi nu știm ce ne detoxifică sângele.
 Noi nu știm ce din noi decide
 ce să păstreze din alimentație și ce să scoată.
 Ce din noi decide să respirăm, când să respirăm?
 Toate procesere noastre anatomice se întâmplă pe pilot
 automat. Da sau nu?
 Și avem părți mari, cum sunt organele, avem părți mici, cum
 sunt, nu știu,
 intestinele sau degetele sau unchile, și avem părți extrem
 de mici, microscopice, care sunt celulele.
 Toate astea conlucrează într-un sistem fantastic, ca o min
une a naturii,
 comunică între ele și se alertează una p-alta când apar int
ruși, virusi sau celule rău intenționate,
 ca să se apere fără ca noi să avem habar, că să petrește ce
va în corpul nostru.
 Da sau nu până aici?
 La fel și psihologii.
 Suntem un sistem de părți psihologice interioare, 100%.
 Părți psihologice care au scopuri diferite, au și lucruri
 în comun, dar au scopuri diferite,
 care au ca misiune totală, da?
 Nu o să ne fie bine.
 Sistemul părților interioare merge pe ideea că atunci când
 ceva nu merge bine în viața noastră,
 e un conflict între una sau mai multe părți care vor lucr
uri diferite și se sabotează una p-alta.
 Întrebare pentru voi. Ați pățit o altă să spuneți, verbal
 inclusiv, dar voi nu știu ce spuneți.
 Bă, pe de o parte...
 Aș face nu știu ce.
 Pe de altă parte...
 Fără să știi tu în momentul ăla,
 explicai un conflict al părților, să numești.
 Un conflict al părților.
 Conflict al părților înseamnă că
 o parte din tine psihologică
 vrea, știe ceva și are o intenție,
 O alta parte psihologica spune, ba nu!
 Nu pleci nici aieri.
 Cum sa faci asa ceva?
 Ia stai ca iti arat eu.
 Si apare un conflict interior.
 Acea senzatie interiorului de sfasiere, ca nu stii ce sa
 faci,
 ca pe de o parte si pe de alta parte, sa nu stie sistem, se
 duieste conflict al partiului interior.
 Voi are sens pana aici?
 Hai să vorbăm un pic despre calitățile acestor părți,
 pentru că au și ele calități.
 Din nou, mergem pe permis, acesta este un cerc, nu un măr
 strâmb.
 Ce este?
 A, vreți să-l închid, am înțeles, nu o să o facă.
 Suferiți!
 Asta este harta noastră, mentală și emoțională.
 Psihologia noastră, metaforic din nou.
 că este un cerc, că este un triunghi, aceeași metaforă, con
știent și subconștient.
 În psihologia noastră, dragilor, avem părți psihologice
 de care știu că vorbesc despre ea. Bă, o parte din mine v
rea așa urmă.
 Suntem vreo doi care...
 De unde știi?
 O altă parte din tine zice și știe, bă, nu-i bine.
 Păi, ce am vorbit?
 Și asta-i scunva la suprafața, de că le conștientizăm.
 Și zice, bă, știu că nu-i bine, dar o viața am.
 Și atunci că știgă una din părți.
 Provocarea este că avem și alte părți de care nu știm că
 sunt în noi,
 care au calități, vă zic imediat care,
 și care au putere
 mai mare decât poate am vrea noi să aibă.
 Și care nu le auzim, pe care nu le auzim, nu le conștientiz
ăm,
 nu știm că sunt acolo, doar zicem, destinu, frate.
 Mercur.
 Nu manifest eu cum trebuie.
 Când în realitate ai niște părți interioare în conflict,
 care nu comunică între ele eficient,
 pentru că vor lucruri diferite,
 și tu nici măcar nu știi că există.
 Și hai să vedem un pic despre aceste calitățe ale părților.
 Primul lucru.
 Părțile noastre a interioare pot fi ca și oamenii.
 Mature sau imature?
 Pot fi mature,
 evoluate,
 înțelepte
 sunt alea pe care de obicei le ignorăm.
 Când îți spune, bă, nu...
 Las-o, nu-i de aia, mi se pare.
 Băi, red flags, ești prost? Nu...
 E the one.
 Pentru că avem și părții mature
 care, la fel ca și oamenii,
 țineți-vă bine
 au hartă mentală
 jacopastă
 părțile noastre interioare pot fi măture și măture
 au hartă mentală și emoțională, adică
 în traducere, au convingeri
 într-un mod extrem de simplu, îți raporta la o persoană în
 mod evident
 n-au făcut facultatea, la ea mă refer
 Deci, n-au avut educație scolastic.
 Dar au convingeri, cred chestii.
 Vreau să vă zic bine acum, au ajuns la concluzia asta.
 Nu numai că ele au convingeri,
 ci au o hartă rigidă sau flexibilă.
 Au râni.
 Au râni emoționale.
 Părțile noastre mature sunt cele care n-au râni emoționale.
 Părțile noastre imature sunt părțile noastre rănite, emoț
ional.
 Toate au același gen de putere.
 Aia matură nu are putere mai mare sau mai mică.
 Aceleași resurse le au la îndemână.
 Știți de ce?
 Și acum o să folosesc metafora triunghiului.
 Și o folosim pe aceeași pagină, ca să fie evident.
 Subconștientul, da? Ca metaforă.
 Conștientul.
 Subconștientul.
 Părțile noastre locuiesc în subconștientul nostru.
 Acolo e casa lor.
 Pentru că locuiesc în subconștientul nostru,
 au acces la resursele subconștientului nostru.
 O calitate a părților noastre
 O calitate a parților noastre,
 măture sau imăture,
 este că nu-și fac update.
 Rămân la nivelul
 pe care l-au atunci când se nasc.
 Nu-și fac update.
 Imediat, Alex.
 Alex sau Alexandra, să nu te jingăți.
 Alexandra.
 Știa mi-am văzut privirea.
 Alex.
 Nu-și fac update. În ce sens?
 Părțile noastre emoționale
 se nasc, de obicei,
 la momente din trecutul nostru în care am avut nevoie de
 ele.
 Se nasc la momente din trecutul nostru în care am avut nevo
ie de ele.
 De obicei, vorbesc de cele imaturi acum,
 sau chiar și cele mature,
 în urma unei dureri pentru care în fața carei n-am avut
 resurse.
 S-a întâmplat ceva, n-am avut resurse,
 s-a născut o parte care să se asigure că de acum încolo voi
 avea resurse.
 Cel mai des, părțile noastre care uneori ne sabotează,
 se nasc în urma unor traume.
 Se nască numai unor traumă, scopul lor fiind ca niciodată
 să nu mai trecem prin aceeași traumă, cu aceeași lipsă de
 resurse.
 Asta e logica lor. De acum un colon nu mai pățește, spun eu
.
 Exemplu, ai fost părăsit sau zignit, umenit, rănit în orice
 fel de sens în adolescență de un băiat sau de o fată,
 unii vor naște o parte interioră care va zice de acum în
colo, vei sabota orice relație în care intri,
 ca să nu mai bătim să te rănească ei. Sau ele. Are sens?
 Ai sens?
 Sau se va naște o parte care va spune, de acum încolo,
 făi să sufere ei primii.
 Ca să nu mai apuce să facă ei. Da sau nu? Are un sens?
 Apăte cineva asta? Pleacă tu primul ca să n-apuce să...
 Sau, o altă variantă de parte care se poate naște,
 trece-i printr-o fișă a postului să vedem dacă merită.
 Nu te apropii oricum.
 fi închis, rigid,
 cerele mult, dă-le puțin,
 să vedem dacă rezistă.
 Nu rezistă, nu merită de lângă tu.
 Aha, deci nici voi n-ați pățit, am înțeles.
 Părțile noastre interioare se nas cu scopul
 de a ne feri de durere viitoare, așa cum a fost cea din
 care le s-au născut.
 Ăsta e scopul lor.
 mă nasc în psihicul tău,
 ca tu de-acum încolo să nu mai treci prin ce ai trecut sing
ur
 de-acum încolo eu te servesc, te sprijin, te feresc.
 Are sens până aici?
 Alexandra, vreau să întreb ceva.
 Zic-mi direct întrebarea, sau uite că vine tu, Adrian, mers
i.
 Care este diferența dintre ceea ce descri acum și acea boal
ă psihologică
 al cărei nume, nu mi l-amintesc acum, cu tulburare disoci
ativă sau ceva de genu?
 Eu nu sunt cu clinica.
 Cred ca personalitate multiple.
 Sunt acele persoane care se disociază
 si acum intra in identitatea de copil
 si nu-si mai amintesc restul.
 Cu riscul de a supara pe cei care stiu mai bine psihologii
 clinica de clinica, pentru mine nu ma pasioneaza.
 Este fix acelasi lucru.
 Doar ca, atentie, e dus in modul patologic
 la nivel de disfunctie si patologie
 unde e nevoie de intervenția psihiatriei si psiholog clin
ician medicamentat.
 dar principiul din spate
 e fix același
 Da, de asta am regăsit foarte mult că am și citit o carte
 despre asta
 Exact, este fix același
 Ce se întâmplă atunci, și uitați-vă
 cu sare, un pic, că e totuși un film
 dar uitați-vă
 la...
 cum se numește doamne?
 cum? zi tare
 Split
 Uitați-vă la filmul Split
 Split și Glass
 Îl găsiți pe Netflix pe ambele
 și Glass.
 Ambele sunt cu actori celebri,
 al doilea chiar cu Bruce Willis.
 Cu Bruce Willis și cu Samuel Jackson,
 deci sunt cu niște actori extraordinari.
 Uitați-vă la Split și la Glass,
 dar din nou cu Sare,
 că e un film nou luați.
 Principiu e același.
 Părți din interiorul nostru
 care vor lucruri diferite,
 atenție, au nevoi
 diferite,
 au vârste
 diferite.
 Părțile noastre a interioarea sunt ca un sistem de mici
 oameni, personalitate chiar,
 care au o personalitate separată.
 Care locuiesc în psihologia noastră
 și ne suflă în ureche chestii,
 iar dacă nu le auzi insuficient, preiau puterea.
 Dacă nu ne ascultăm, în un anumit moment intervin. De ce?
 Ele stau în subconscient și au puterea să facă asta.
 Dacă este o parte din tine, de exemplu, care s-a născut în
 momentul în care nu ai avut bani,
 sau ai suferit datorită elipsei de bani, penurie de resurse
 din orice fel de motiv,
 s-ar putea fără să fie sută la asta valabil să nască o
 parte din tine care spune
 Banii-s răi, frate, tu vezi cât am suferit pentru ei?
 Nu mai te apropia de bani, lasă-t, că suntem noi bine, să
 avem noi ce mânca mâine.
 Că restul lasă, banii-s probleme.
 Sau ai fost martor la certule între părinții tăi pe bani,
 Pe lângă faptul că apropo, un copil care e martor la un
 conflict între părinți,
 va lua întotdeauna emoțional, fără să fie o decizie logică,
 vină asupra lui.
 Ceea ce gândește un copil care este martor la conflict înt
re părinți, este
 eu nu sunt bine, că ei nu s-ar certa altfel.
 Atâta poate copilul, nu e o vină.
 Ca să știți ce înseamnă pentru un copil, prezența la un
 conflict între părinți.
 E despre el, deși nu are niciune negătură.
 Dacă cu atât mai mult ai fost de față la certuri și
 conflicte între părinți pe bani, adică pe tema banilor, ins
uficienți, că unul vrea ceva, altul vrea altceva, că i-ai ch
eltuit, că nu i-ai cheltuit, I don't know,
 vei trage posibil concluzia, se evanaște o parte din tine
 care va spune, banii nu aduc fericirea, uite cât conflict
 și ce ar aduc.
 Și când te vei apropia de orice fel de nivel de minimă
 prosperitate în viața ta, va aparea partea care spune, ne,
 ne, ne, ne...
 Pe ce am vorbit noi? Ai uitat?
 Banii sunt rai.
 Ia de aici, VVV, EMA, cum rog, te rog.
 Si apare o compulsie in interiorul tau care te face sa ch
eltu' niste bani pe care i-ai castigat, usor, greu, nu conte
aza.
 Si desi ai un statut, un venit, o siguranta financiara, vii
 si-mi spui mie sau la urce altomu' ghid,
 ba nu stiu cum fac, frate, ca fac bani, dar nu ramancuie
 niciodata.
 A patit cineva asta?
 Pentru că o parte interioră de acolo poate să zică nâți.
 Prosperitatea nu există sau e rea.
 Bă, începe să facă sens?
 Încă un lucru legat de părți.
 Au vârste diferite
 de cele mai multe ori, nefinu...
 Un adevăr absolut din nou, pentru că vorbim de o metaforă,
 n-am acces la adevărul absolut, este doar o metaforă, nu șt
iu.
 Dar de obicei, din experiența mea, din ce am văzut până
 acum,
 Cârtile noastre rămân la vârsta pe care noi aveam când s-au
 născut.
 Ai avut o trauma, o durere, o neplăcere, ceva la 3 anișori,
 atât va avea partea care s-a născut.
 Care nu-și va face update decât într-un proces terapeutic
 ghidată de un psiholog sau un psihoterapeut.
 Sau cineva care știe ce face.
 Sau?
 Da, asta își numește integrarea.
 Sunt diferite moduri de abordare cu părți, o să vorbim imed
iat.
 O să facem niște exerciții, o să vezi imediat.
 Se poate orice. Când vorbim de părți și subconștiență, se
 poate absolut orice.
 O să vezi imediat. Cât timp vorbim... Atenție, vreau să fie
 clar.
 Vorbim de o metaforă. N-am o procedură scrisă garantată că
 asta e 100% fără dubiu.
 Nu există. E tot ce vă spun acum legat, de aceea am spus că
 este o metaforă.
 Deci vorbim voi acum sa zic in tot transa, ca ati acceptat
 aceasta metafora.
 Si noi acum vorbim de o metafora, nu am cum sa va spun sig
ur ca asa e corect sau nu.
 Vreau sa fie clar, disclaimer, don't care.
 Pe mine ce ma intereseaza cu acest concept, o sa intelegeti
 ca exista,
 ca poftim, ca este o optiune de a comunica cu tine si cu
 interiorul altor oameni,
 ca e terapeutic, nu numai, terapeutic poate sa fie si alt
fel, dar e terapeutic gandit initial,
 si mai departe, te las pe tine sa explorezi ce se potrive
ste, ce ti e sau nu.
 sau nu? Nu am un răspuns la modul, da mă, e doar așa, nu șt
iu. De aia vreau cu sare, da? Gândire critică.
 Și testați. Revenind. Părțile noastre intâlere au vârste
 diferite.
 Prin urmare, dacă au vârste mici, adică... și cele mai mult
e au.
 Cele mai multe părțele noastre.
 Sunt din perioada copilăriei.
 Prin urmare, sunt ignorante.
 Sunt ignorante.
 Ignorante.
 Mă treabă o colegă aici în față.
 Sunt ignorante sau ignorate?
 Fără să știe ce adevăr a zis.
 Ambele.
 Ambele.
 Și o să vă zic imediat de ce.
 Și care e consecință.
 Părțile noastre, doar raportându-mă la ce sunt, știu ele,
 sunt ignorante pentru că au vârsta pe care aveam noi când
 ne-am născut,
 cu răsusele pe care le aveam noi atunci, ati înținemți-vă b
ine, cu convingerile pe care le aveam noi atunci.
 Asta am putut atamla.
 Părțile noastre a interioare pot fi maturizate în timp prin
 procese relaționale
 cu alți oameni
 relații de cuplu
 securizante.
 Dacă ai înoroc să intri în relații de cuplu securizantă cu
 un partener
 care este pe drum
 de maturitate emoțională, care știe
 S-o vadă în tine părțile rănite.
 Și să nu le ia personală, să-ți conțină.
 Și să rămână
 când tu prins bulgarii.
 Nu mai zic să te ghideze, aia e alt nivel,
 nu e despre asta, relația de cuplu.
 Dar doar să rămână și să te asigure că ești iubit,
 chiar dacă o parte din tine a ieșit la suprafață.
 Partea aia,
 sintindu-se brusc iubită și nebătută, biciuită că de ce ai
 suprafață,
 își face update.
 Are sens?
 Pentru că, dragilor,
 părțile noastre interioare vor ce vrem și noi.
 Vor să fie iubite.
 Părțile noastre interioare psihologic vor să fie iubite.
 Înainte să fie iubite, încep mai ușor, vor doar să fie auz
ite și văzute.
 Atât la început.
 Auzite și văzute vor să fie recunoscute că există.
 De asta îi răspund colegii și îi spun că pot fi și ignorate
.
 Pentru că majoritatea cu vârșitoarele lor fără un curs de
 genul ăsta,
 și nu doar eu vorbesc de părți sau NLP-ul,
 hipnoză regresivă vorbește de părți, psihoterapia vorbește
 de părți,
 doar că le abortează diferiri și altfel.
 Și nu e greșit, din orice unghi le abordăm cât timp funcț
ionează perfect.
 Dar cu oare câți ajungă în astfel de context să ajungă să
 înțeleagă sau să constituezeze,
 Eu am parți interioare pe care nu le-am recunoscut de la
 trei anișuri.
 Pentru că eu nu mi-am spus mie bravotată, cu mândrie, nic
iodată.
 Poate am o parte din mine, am avut eu mult timp,
 care crede că-i brânză bună în brăduți de câine.
 Convingere, fără dubiu.
 Nu, părțile au convingeri.
 Încă o dată.
 Pentru că vorbim de o metaforă, răspunsul cert, corect și
 pertinenț, și matur, este habarnam.
 Aș fi ignorant, eu, dacă ți-a spune da sau nu.
 Te întreb la ce contează, dacă e să fiu sincer.
 Te ajută la ce?
 Voiam să-mi dau seama cum să le identific mai bine.
 O să afli imediat, o să vezi.
 Vorbim, stai un pic, încercă, dacă vei au mai tare, fugiți
 toți.
 Stai un pic.
 O sa ti una in palma pana la finalul zilei, bine asa?
 Promit.
 Promit. Pana la finalul zilei, fiecare dintre voi o sa tina
 o parte de al lui interior in palma.
 Si o sa-i plac.
 Ok?
 Revenind, acum ca v-am speriat suficient, cativa v-ati mut
at.
 Oh, ba, baiatule, oare mai vin dupa prins?
 Rămân dracu, dacă mi-a duce o personalitate multiple, ești
 nebun?
 Și încep filmele, nu. Sunteti safe, stați liniștiți.
 Dacă aveți încălere în mine până acum, credeți-mă că nu mă
 joc cu ceva
 și știu că poată să vă facă rău și nu există așa ceva.
 We are safe.
 Revenim. Parțile noastre sunt ignorante și au nevoi.
 Principal alor nevoi este de iubire.
 Înainte să ajungă să conceapă că ele pot fi iubite, au nevo
ie să fie auzite și văzute.
 și văzute. Și vin și vă întreb.
 Oare, ce credeți că au acumulat părțile noastre interiore
 care,
 de-a lungul anilor noștri, majoritatea avem
 câteva zeci.
 Au auzit dialogul nostru interior în timp ce noi ne vorbem
 nouă înșine.
 Ce credeți că au acumulat ele?
 Ah, frustrare și mai ce?
 Furie și mai ce?
 Cum s-au simțit ele?
 Nevăzute și?
 Neascultate și
 Neiubite și agresate.
 Zeci de ani.
 Avem în interiorul nostru părți psihologice
 care de când s-au născut, vârste diferite, o să vorbim imed
iat,
 au auzit în mod constant, boule,
 bă, cum poți, frățioare, cum să fim atât de prost?
 Cum să ai fața ea? Iar o să greșești, iar o să te judece.
 Meriți să te doară.
 Inventezi o dialogul asta în interior, da? Adică...
 Îl inventezi că trebuie să zic ceva, da? Unură a lui să pot
rivești, deci...
 Bă, ești prost?
 Da, atenția, e la caterincă deja. Aia cu bă, ești prost e
 caterincă, e... mea.
 Dacă îți stai tu singur, așa, cu tine, știuți în oglindă,
 sau...
 îți rememorezi ceva ce n-a mers tocmai bine,
 o faci cu blândețe.
 Nu? O faci cu concentrare pe o lecția pe care îți-ai luat-o
.
 cu recunoșință pentru părțile tale care te-au servit măcar
 atât.
 Nu?
 Nu cu biciul și cu bă, nu te băga, mi-aș tuzma...
 Nu.
 Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha,
 ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha,
 ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha,
 ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha,
 ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha,
 ha, ha, ha, ha
 Ha ha ha ha!
 Dice colegul, ci că am o bută de beisbol direct.
 Ha ha ha!
 Ce bici!
 Excerânt! Revenim!
 Încă o distinție, când vine vorba de părți.
 Unele părți,
 eu cred că toate, dar unele părți
 interioare, au nume.
 Îhîm, au nume.
 Dar atenție, nu au nume de genul de oameni.
 Nu au nume gen Gigi.
 Sau Vasile.
 Au nume de metafore sau de resurse?
 Au nume de metafore, de resurse, de comportament.
 Agitatul, rebelul, furiosul.
 Are sens?
 Nu au nume neapărat de oameni.
 Pot avea degetica, mi-a zis un tip la unul de la o dată.
 Așa o chema.
 Nu arată ca oamenii, neapărat fiind metafore, arată cum vor
 ele.
 Nu arată fizic ca oamenii, însă au nume și se comportă ca o
amenii.
 În special se comportă ca și copii.
 De cele mai multe ori sunt copii și adolescenți.
 De cele mai multe ori sunt copii și adolescenți.
 Se poate comunica cu ele.
 O altă trăsătură.
 Că altfel n-am vorbit despre asta.
 Se poate comunica cu părțile noastre în interior.
 Cum credeți că comunicăm cu ele?
 Nu cei care știu. Cei care știu, mucles.
 Oferind ce?
 Până să ajungi să o oferi trebuie să te conectezi cu ele.
 Cum o faci?
 Alex, cum?
 Întrebări.
 Întrebări?
 Te apropie și tu, și Ștefan, altcineva.
 Bravo, mă!
 Transă prin procesul hipnotic.
 Părțile noastre, interioarele, sunt cel mai ușor de auzit
 în stare de trans.
 Pentru că ele locuiesc în subconștientul nostru.
 Transa ne bagă în subconștient, măcar superficial,
 într-o transă ușoară, dacă vrei,
 Doar în stare de transă, poți să le auzi. Mai pregnant. Ele
 îți vorbesc constant.
 Dar pentru că tu ești irațional cognitiv și nu conduci și
 spui,
 Ia, tati, ce ai mai făcut tu azi?
 Să vorbești cu o parte de data interioră, știi?
 Că dacă ai face asta, și ai fi și cu cineva mașină...
 Ai avea o problemă, mă înțelegi?
 Apropo, disclaimer.
 Ce discutăm astăzi?
 Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 Dar nu e rău.
 Că dacă ala și așa crede că te-ai dus la sectan și ți-au sp
ălat pe crer,
 că brust te îmbrățișești și eeeh, ce faci cu toți,
 dacă îi mai ieșiți, spui ce ai făcut, ați zis, am vorbit cu
 o parte interioră.
 Și ce a zis? Că se simte neibită.
 Serios? Da, și-o chema de gețica.
 Și de când face asta?
 E cu mine din totdeauna, dar eu azi am recunoscut-o.
 Deci nu faceți asta.
 Și dacă te duci mai devată să-ți spui, dar știi că și tu ai
 una.
 Ești direct... Stai un pic că dau un telefon.
 Stai un pic. Imediat. Veniți că...
 L-au stricat sectanții.
 Da.
 Nu e adevărat, aș fi judecat că cine știe ce aberația
 ar începe oamenii să presupună în lipsă de context.
 Am pus un video pe Facebook acum câteva zile
 despre creierul reptilian.
 Și cei care nu știau context, adevăr că e și tăiat într-un
 moment anume,
 că nu l-am verificat că l-a făcut echipa mea, l-au și tăiat
 într-un punct anume
 în care eu nu mai zic creierul reptilian, zic reptilianul.
 Nu vrei să știiși ce-a urmat.
 Cu Doamne fereste si pazeste, ca ne-am ma nebuni cu totii
 ca societate si tu esti cu reptilieni si cu rujuceti.
 In timp ce vorbeam de limba judonverbala. Adica, oamenii n-
au mai auzit. E efectiv, fac teste de genul asta, oamenii
 asculta 3 secunde, vad titlu si isi dau cu parere.
 Si are 1 minut jumate, adica pun doar rilsuri, nu pun de-
alea de jumate ora.
 Si oamenii fara un context si fara un mesaj clar exprimat,
 care uneori n-ai cum mereu sa fie clar precis, pleaca in
 transa lor.
 La video-ul ăla, la mine, pe Facebook, se vedea comentarii
 de la oameni.
 N-ai cum.
 Cum?
 Da, mă, asta zic că e tăiat ineficient, dar stai un pic.
 N-ai un pic de răbdare, mai ales să înștești titlu, adică
 în titlu scrie Creer Reptilian.
 Știi, adică e bău.
 Dar, again, hai că ne îndepărtăm.
 Nu pot să fac asta, nu am cum să fac asta, poate o să fac
 asta.
 Nu, zic nu.
 Dar pun pariu cu tine pe cat vrei tu, ca daca fac un cut,
 in care vorbesc de parți interioare care au varte diferite,
 si las si partea in care va zic sa nu ziceti asta altora,
 pe cat vrei tu pune-mi pariu ca explodeaza.
 Adica e efectiv, iau-ti-l frate si poate sa-si asa la past
ilele de-alea.
 Pe cat vrei tu?
 Sunt oameni in sala care sunt in postura in care, ba, n-are
 cum.
 Deci, nu, nu...
 Explica bine, dar ma sperie, adica...
 Și sunteți în sală, că știu că statisticii sunt în sală, p
ână nu fac exerciții, unul o să credă.
 Asta zic, bine-i ce Narcisa. Oamenii nici măcar nu cred în
 psihologie, mi-a scris unul în chat,
 psihologia e o invență, e o prostie ca să iei banii la oam
eni.
 M-am închis. Am zis, da, frate, ce să-i zic? Te pup. Da, ce
 să. Revenim.
 Încă un lucru interesant pe care vreau să vă zic despre păr
ți.
 Vă spuneam că au vârste diferite, dar atenții pot fi abdat
ate.
 Din nou, cum?
 Iubite.
 În momentul în care noi înșine, sau un partener, sau o mamă
, o tată...
 O tată, auzi...
 De fapt...
 De fapt...
 Dacă stau să mă gândesc vremurile pe care le trăim...
 O tată din ce în ce mai valabilă, adică dacă mă uit un pic
 la...
 O parte din mine a vrut să zic adevărul, da?
 Of, doamne, nu o să ne plictisim următori 15 ani, vă promit
 că nu o să ne plictisim.
 Uitându-mă la direcția în care mergem, eu îmi iau popcorn,
 deci nu...
 N-ai cum, n-ai cum. Revenind.
 Dacă un partener de cuplu, tu însuți, printr-un proces t
erapeutic sau un partener de cuplu securizant, matur, da?
 Care atentie, nu trebuie să fie el vindecat complet.
 Ci doar să fie învățat la rândul lui să iubească securizant
, măcar uneori.
 Are la rândul lui voie, întregul meu, să aibă propria lui r
ând și părți imature.
 Dar am cunoscut oameni care erau în relații de cuplu secur
izanti, adică iubeau, echilibraștiau,
 să asigure pe celălalt că sunt iubiți, că sunt acolo, să
 conțină,
 dar erau imatur professional sau erau imatur în alte relaț
ii.
 Deci nu e despre eticheta completă, da?
 Să spunem că ai noroc de un partner de cuplu, de un proces
 terapeutic,
 nu e obligatoriu asta, poate să fie inclusiv un mediu
 care să te privească într-un anumit mod, într-un moment
 vulnerabil,
 cum a fost cu Luminita,
 sau cu ceilalți care ați mai lucrat cu mine sau ați vorbit
 și auți însăpărtășit azi și ieri,
 care să te privească într-un mod admirativ și iubitor și să
 te facă să te simți.
 acceptate obicii non-judecat, în momentul ăla în care împă
rtășești,
 și felul în care te face să te simți privit,
 conținut, conținută,
 maturizează partea de tine doar exprimându-se,
 fără să fie nevoie să facă vreun proces terapieuțic. Are
 sens?
 Pentru că părțile noastre alea, multe care sunt rănite,
 cum vă spuneam, au nevoie să fie văzute și auzite,
 și când facem și avem curajul vulnerabilității,
 și ridicăm mâna și spunem, ba, am trăit asta, cum a făcut
 Monica,
 am trăit și eu asta.
 cum a făcut Luminita, cum a făcut ieri, cum a făcut mai dev
reme colegă noastră.
 Am trăit asta, asta mă doare, asta simt.
 Și se sizezi că nu ești bătut, schingiuit,
 urât, judecat în primul rând,
 ba mai mult admirat pentru curajul pe care l-ai ca vulner
abil,
 partea aia din tine care s-a exprimat în acela moment,
 primește o resursă.
 Are sens?
 Inclusiv din medii
 în care nu trebuie să fii terapiu sau psioterapiu, ci doar
 trebuie să privești omul ăla într-un fel anume,
 admirativ pentru puterea vulnerabilității pe care alege să
 o împărtășească.
 Această admirație pentru acea persoană
 care în momentul ăla împărtășește o parte din ea la propriu
,
 știți deja că acum e la propriu,
 această admirație îi dă o resursă,
 acea resursă maturizează partea din ea.
 Vinde cu un pic.
 Mai mult, mai puțin, nu știm.
 Are sens acum cum funcționează.
 Și asta puteți să faceți pentru oameni din jurul vostru,
 indiferent că sunt la cursul de NLP sau nu,
 indiferent că vă cer ei să... nu știu în orice sens, să îi
 sprijiniți terapeutic sau nu,
 felul în care îi priviți pe cei din jurul vostru,
 modul în care aveți sau nu resurse, altă discuție, îi pute
ți conține
 atunci când intră într-un comportament imatur,
 le va da resurse să-și maturizeze partea care a declanșat
 acelă comportament.
 În timp, nu deodată.
 Iubind în modul ăsta în timp,
 contribui la maturizarea și vindecarea părților celor din
 jurul tău.
 Indiferent că e partena tău de cuplu, că e mama ta,
 că se poate și așa și invers,
 sau că e prietenul tău cu olegii tăi sau un străin.
 Are sens?
 Este unul, îți mulțumesc, este unul din cele mai fine tal
ente
 și valori și abilități pe care le are un psihoterapeut bun.
 În realitate, nu contează abilitatele mărește.
 Contează enorm ce știe scolastic, da?
 Ca informații, ca pregătere psihologică și contează enorm,
 în primul rând,
 munca lui cu el sau ea, propriului, propriului ei proces.
 Cel mai mult din perspectiva mea contează felul în care te
 face pe tine ca și client să te simți
 atunci când împărtășești ceva dureros.
 Nu ce-ți spune, ci cum te privește.
 și când o parte din tine se exprimă vulnerabil din nou,
 mai ales în procesul psihoterapeutui, dar chiar și în medii
 de gemnul ăsta,
 acea parte primește atenție pe care l-am privit-o de foarte
 mult timp,
 non-judecată, pe care n-a simțit aproape, poate, niciodată,
 conținere, adică pot să împărtășesc într-un cadru safe
 fără să fie nevoie să mă simt proscă de ce am făcut-o,
 aia înseamnă conținere,
 și dacă este și nivelul de iubire și de admirație,
 acea parte doar prin simplu a iei exprimare într-un cadru
 safe,
 se va maturiza.
 În momentul ăla, un pic, se spune în NLP
 și în terapia părțelor, va primi o resursă.
 Orice resursă putem să oferim unei părți din noi sau din al
ții,
 va maturiza acea parte din ei sau din noi.
 Orice parte maturizată din noi sau din alții
 va avea impact major
 asupra persoanei și vieții persoanei.
 În timp, nici nu se știe de la ce s-a schimbat.
 Are sens.
 Și este ceva ce vă puteți să oferiți indiferent că din nou
 sunteți în sala sau intrați, ieșiți pe ușor
 numai privirea pe care i-a luat lutanții de la securitate
 care vrei și stă 12 ore și nu face nimic
 și nu pare că nu face nici valoros, dar trebuie să fii ac
olo
 doar privirea de mulțumesc că ești aici ca să poți să
 participi la cursul nou
 ca așa zice legea
 are sens atitudinea
 și fără să-i spun un alt cuvânt, doar să emiți
 atitudinea de îți mulțumesc
 va ajunge psihologii la o parte din ea sau din el
 care are nevoie să fie privit așa și nu știe să fie exprim
ată.
 Și acum să mă întorc la ce vorbeam în prima parte a zilei.
 Asta au nevoie oamenii dificili.
 Oamenii dificili sunt oameni care au foarte multe păzrănite
,
 neibite, neconscientizate, imature agresate,
 care fac tot ce pot să protejeze acel om
 printr-un comportament dificil ca să țin oamenii la distanț
ă.
 Are sens?
 Vă mai zic ceva despre părți sau ați înțeles?
 Te rog.
 O să repet eu, o să repet eu.
 Mai zic o altă, te rog.
 Știi că este vorba despre o parte?
 Mm-hmm.
 Anume, privim proiectia când știi că este vorba despre
 integrare umbrei.
 Ce întrebare mișto!
 Umbra e la Master, dar ea fora start-ul.
 E la Master și la Revolution Online, de aia știe de Umbra.
 Umbra e primul modul de Master.
 Umbra este tot o parte.
 Umbra din noi, partea care nu ne place, pe care o urăm, cu
 defecte,
 cu râni,
 cu minciuni, cu tot ce e acolo, ce nu vrem să știe alții
 despre noi,
 e Umbra.
 Asta e o parte în sine.
 E o dintre cele mai mari părți.
 Păi...
 Umbra e una.
 Da.
 Umbra este cea care le conține toate părțile alea negative,
 rele, din noi.
 Pe care le urm. Bravo.
 Părțile alea de care vorbesc eu deocandată,
 fără să furăm start-ul.
 Sunt alea rănite,
 imature,
 sau bune,
 înțelepte.
 Și aici vreau să ajung.
 Uncă o calitate a parților noastre.
 Se împart în două categorie.
 Pot fi universale
 sau individuale, personale, universale sau individuale
 personale?
 Părți universale înseamnă că toți le au, ci nu este o încăl
care de metamodel.
 Toată lumea le are, anumite părți. Toată lumea le are.
 Ce nume alea are?
 Unii le zic arhetipuri.
 Arhetipuri.
 E un alt nume pentru partile noastre universale.
 Exemplu.
 Suntem spunezi daca sunt neconosciuri pentru cineva.
 Copilul interior.
 Il avem toti.
 Iti convine sau nu, lucrezi cu el, il recunosti sau nu, il
 ai.
 Rebelul.
 Va se confine sau nu recunoști sau nu îl ai.
 E ala care zice nu vreau.
 Sau fac altfel, în calc regulat.
 De ce? Cam eu chef.
 Înțeleptu.
 E ala care știe ce e bine de făcut și pe care îl ignorăm
 majoritatea.
 E ala care știe răspunsul.
 Rapid, intuitiv îți spune.
 Nu te duce.
 Stai aici.
 Spune nu.
 Lașa orma.
 Și tu spui, da-mi e poftă.
 Acum alocuiște și-a urmă cu ce vrei tu.
 Dau voce interioră îți spune.
 Nu e bine.
 Și tu zici, ce știi tu.
 Bine că ești tu deștept.
 Partea noastră interioră înțeleaptă o avem toți.
 Se numește bun simț.
 Bun simț și conștiință, dacă vrei să-i spunem.
 Cum?
 Common sense, da.
 Vă zic asta într-o replică pe care o știu de la Popan,
 Cristi Popan, un tip fain din Cluj.
 Nebun, dar fain, mișto rău.
 Noi toți știm ce e corect.
 Și bine.
 Și sănătos.
 Doar ignorăm.
 Dar noi toti stim, daca ar fi sa ne dam masca la o parte,
 noi tot stim ce e corect, ce e bine, ce e sanatos, ce e
 real, ce e adevar.
 Doar ca NU vrem sa facem procesul asta de a recunoase, de a
 vorbi, de a exteriorize, de a pune pe masa acest adevar,
 pentru ca ne-ar contrazice maștile noastre si am pierd de
 astfel beneficile pe care le-am obținut cu masca noastra.
 Am pierd ei beneficile.
 Și așa ignorăm vocea înțelepturilor.
 Mai este o parte interioră universală, după aia vă zic pe
 asta și după aia mergem mai departe.
 Arhetipurile sunt un subiect în sine extrem de complex, îl
 facem mai târziu, dar nu la practicine.
 Vindecătorul. Arhetipul vindecătorului interior.
 Gândește-te un pic, corpul tău fizic și anatomic inclusiv
 are abilitatea de a se vindeca el singur.
 Sângile ți se coagulează singur, rana ți se închide singură
, corpul se detoxifică singură, singur.
 Boala are un mecaniz prin care e înlăturată din organizm fă
ră ca tu să intervii conștient. Da sau nu?
 A, pot fi dezechilibre, apar tot felul de variabile, apar
 anatomic, da.
 Dacă gânești un pic la homeostazie, adică n-ai o problemă.
 Dacă te tai sau te zgâri, corpul tot să vinde singur. Are
 sens?
 E la fel și psihologii.
 Da, Matei.
 Sigur.
 Sigur că da.
 Vindecătorul, îmi întreabă Matei, poate să define și salv
atorul care caută constant probleme ca să vindece?
 Da, se poate, dacă invarenta e matură.
 Inclusiv arhetipului asta universal de care va spun, au dou
a variante, e alta.
 Varianta imatura si matura. Pot sa ai un rebel matur, un
 rebel imatur.
 Pot sa ai un copil matur, vindecat, sau un copil imatur,
 care face tantrumuri.
 Are sens? Va mai zic unu.
 Universal in toti. Razboinicul.
 Războinicul sau războinic Amazon al a femei
 sau Xena, pe scurt, cum vreți voi?
 Știu că unii bărbați ar vrea o Xena interioră, de exemplu.
 Nu vreau un bărbaț, cum vă vreau războinii? Mie vreau o X
ena.
 Ei, mai...
 Este arhetipul, este partea din tine universal,
 valabilă pe care o absolu toți, care se luptă,
 care
 se apără inclusiv
 și e pregătită și dispusă la violență,
 verbală sau fizică.
 Războinicul
 este cel care merge după obiective.
 Războinicul este cel care îndură
 lovituri.
 În variantă aivmatură, războinicul este cel care se răzbună
.
 Sau, este cel care devine agresor gratuit.
 Este cei care devine agresor și spune,
 dau eu primul, înainte să dea el.
 Sau ea.
 Când a luat controlul. Are sens?
 Suntă cunoscut pentru cineva?
 Ok.
 Nu.
 Acuma te văd.
 Nu am văzut că ridic amâna, iartă-mă, dacă a s-a întâmplat.
 Serios, nu te-am văzut.
 Uite, a venit microfonul.
 Vreau să...
 Ai spus așa, cândodată ce se...
 Vindeca se abdatează o parte,
 va impacta persoana.
 Da.
 Dar eu mă întreb,
 nu ar putea să influențeze și cele la alte părți,
 ca într-o reglare umorală,
 să ține direct la persoană,
 dar întâi nu le popricește pe...
 Răspunsul este da și da,
 nu știu să spun, sută la sută.
 Orice parte pe care noi o abdatăm,
 vindecăm, integrăm, o aducem cu resurse,
 îi dăm o resursă, devine o resursă pentru alte părți.
 Are sens? Ca într-un sistem.
 Pentru că acum părțile celelalte au la cinci sapeleze
 în lumea lor, pentru că una dintre ele s-a maturizat.
 Metaforic, are sens ce zic?
 În același timp, pentru că...
 Cum?
 Nu, nu, o să vezi, n-am vorbit doar de conflic.
 Dar o să detaliiez imediat.
 Părțile noastre nu sunt, dar cu asta am început, viu,
 nu sunt doar în conflict, am spus, sunt părți, cum sunt
 cele anantome,
 ci care conlucrează, ne susțin și, fără să știm noi,
 ne ghidează, ne feresc și ne protejează pe pilot automat,
 pentru că asta e scopul lor.
 Și vă mai zic ceva la nivel de calitatea lor.
 Părțile noastre interioare au convingeri diferite,
 au rând diferite, au resurse diferite, de aia zic că conuc
rează la un punct încolo, dacă-ți mature sau deschise.
 Însă, atenție, pot fi în conflict în momentul în care nu
 sunt de acord cu priviri la strategia prin care să te serve
ască pe tine.
 Unul zice că vreau așa, că-i mai bine să stai departe de bă
rbat sau de femei, că sunt răi sau rele și suferi.
 Altă zice, ba nu, eu am simțit cum e să fie iubit, nu toți
 sunt răi sau rele.
 Și în momentul în care are altă strategie, cu altă conving
ere, ajung să fie în conflicți sau să traga în direcție opus
ă. Are sens până aici?
 În același timp, părțile noastrea interioară au un lucru în
 comun, toate.
 Atât cele universale, cât și cele personale. Și încă nu le-
am detaliat, dar vă zic imenea despre ele.
 Ne vorbinele!
 Toate parțile noastre a interioare, indiferent cum le cheam
ă, ce vârstă au, că sunt universale sau că sunt individuale,
 ne vorbinele nostru, ca entitate care le conține.
 Toate ne vorbinele.
 Mai tare, Viu.
 Sau nu ne vorbinele? Da, ești...
 Eu din tot ce am citit despre terapia parților până acum și
 din nou sunt multe.
 Ne vorbinele.
 cu tot ce am lucrat cu ele în himnoză până acum,
 ne vorbine ele.
 Doar că nu spică de acord la cum să implementez acel bine.
 Însă toate au în comun,
 și asta este cheia lucru cu terapia părților,
 intenția lor pozitivă pentru noi.
 Chiar și cele care ne sabotează.
 Ne sabotează
 pentru că percepția și convingirea lor
 ne feresc de un rău,
 Neștind că pentru noi, maturii de 35, 45, 25 de ani, noi ș
tim cu harta noastră că e bine, ea cu harta ei matură știe
 că e rău.
 Și atunci spune, stop!
 Ia uita-tu să spui ceasul dimineață, cum era să facă horiaz
 dimineață.
 Pentru că m-am culcat într-o stare foarte obosită, deși nu
 târziu, dar am acum luat foarte mult oboseală,
 era cât pacis să uiți să-mi pun ceasul.
 Și partea din mine care a simțit că sunt epuizat, a zis,
 Păi, nu te odinști nu mai mult.
 Da-mi-n da-mi niște oameni cu care trebuie să mă văd dim
ineața,
 Dormi, că-i mai bine nu crept decât să, știi?
 E mai important să dormi.
 Ați pățit vreodată chestia asta să fiți...
 Nu? Înțelegeți în debată acum?
 O parte din tine este mereu atentă la tine, și la resursele
 tale,
 Și va decide, chiar dacă tu nu ești conștient,
 în raport cu resursele tale și cum te simți tu, e emoțional
, nu în raport cu intențiile tale.
 Și uite așa faci febră în ziua de interviu,
 întârzi la interviu,
 moare bateria telefonului în somn,
 rămâi fără voce,
 eu odată am întârziat la un webinar 24 de ore.
 Plătit, atenție, mersi imediat.
 Platit, adică un webinar pe business gen, platit să fiu ac
olo.
 Trebuia să fiu joi la 10
 și m-am dus vineri la 10, pentru că joi la 10 dormeam.
 Juri.
 Nu l-am platit.
 Norocul meu că cei cu care trebuia să facă acest webinar nu
 sunt prieteni.
 Adică era o firmă din Cluj care sunt foarte multe.
 Lucrați în cuiei anterior, suntem foarte mult prieteni.
 Și am făcut-o pe caterincă style.
 Păla 12 că m-am tradis și eu foarte odihnit de altfel.
 extraordinar de odihnit.
 Deci, stii cum eram? Zen.
 Era... mama, harpa asta sa ma auda.
 Ma intindeam, ce bine e sa nu ai nimic de facut.
 In capul meu pentru un minut,
 ca dupaia mi-am dat seama cum trebuia sa fiu.
 In ziua aia... evident nu.
 Indica in ziua aia l-am sunat...
 Ce l-am sunat? Ca aveam 100 de mesaje pe telefon.
 Men, te mai asteptam?
 Vi sau nu?
 Intarzii doar putin, asa-i?
 Credea el ca o sa-i raspund.
 O parte din mine, in momentul ala, a zis, dormi.
 Si mi-a murit bateria la telefon in mijlocul nopti.
 Are sens?
 Pentru ca, atentie, parțile noastre au acces la resursele
 noastre interioare, pentru ca locuiesc in subconstient.
 Si au o putere pe care tu nu o ai in mod constient.
 Cum vi se pare asta?
 Ma bucur.
 Vă spuneam, imediat Ștefan, vă spuneam sau după pauzul, d
acă avem timp,
 vă spuneam de părțile universale. Ați înțeles ce sunt părți
ile universale?
 Toți le avem!
 Toți le avem!
 Copii, lini, interior, războiuni, vindecători, înțelept, to
ți le avem.
 Sunt 12, în total.
 Poate mai mult de 12, aminte, paradigme.
 Dar sunt universale, toți le au.
 Hai să vorbim o pic, doar 3 minute cât mai avem,
 de părțile noastre individuale, subiective, personale,
 pe care nu le au toți, le am doar eu.
 Pentru că asta înseamnă.
 La shift fără un sfert plec.
 Promit, mai am două minute.
 Părțile noastre individuale, subiective, personale,
 sunt cele care nu există decât în mine,
 pentru că eu am trăit viața mea.
 Nimeni nu a mai trăit viața mea.
 Cu tot ce am trăit în ea, doar eu am trăit-o.
 Asta înseamnă că în trecutul meu, personal,
 sunt momente în care eu am avut nevoie de o parte să mă sp
rijine,
 de o resursă, poftim,
 și n-am avut-o, și în secunda s-a născut o parte.
 Doar pentru mine valabilă.
 S-a născut o parte.
 În momentul în care se naște această parte,
 mă va însuții pe tot parcursul vieții mele
 cu intenția ca eu să nu mai trăiesc ce am trăit
 când am avut nevoie de ea și n-a fost acolo.
 Însă aceste părți individuale sunt doar ale mele valabile.
 Nu știu nici eu că le-am acolo dar în mită alții.
 De aici, de cele mai multe ori, vine autosabotajul.
 Pentru ca am parți interioare care s-au nascut în trecutul
 meu, de care nici măcar nu știu,
 care au putere pentru că locuiesc în subconscientul meu,
 care au râni și pe care eu le-am ignorat ani de zile
 și care decid în pofida intenților mele consciente.
 Apropo de relația cu banii, apropo de relația de cuplu, ap
ropo de autosabotaj.
 In orice fel de autosabotaj este un beneficiu.
 Ca nu intamplator facem lectia asta dupa o recadrare.
 Care e beneficiu? Nu e neaparat din perspectiva ta benefic
iu.
 Beneficiu meu de antarzea la webinar 24 de ore care a fost.
 Constient, ba, m-am facut de ras.
 Partea beneficiu pentru partea mea care a decis asta a fost
, m-am odihnit, m-am prezit foarte odihnit. E efectiv.
 Și ăla a fost beneficiu. Are sens?
 În... Te uiți dintr-un unghi, zici, bă, te...
 Ai încurcat oamenii.
 Din alt unghi, măcar ai dormit bine.
 Are sens?
 Întotdeauna părțile noastre ne vor binele
 și ceea ce pentru noi înseamnă conștient sabotaj, pentru
 ele înseamnă
 atingerea obiectivului lor.
 Pentru că părțile noastre întotdeauna un obiectiv.
 Vor să ne facă bine
 și de obicei țin morțiș la strategia prin care vor să ne
 facă bine.
 Și asta e singura în realitate problemă pe care o avem.
 În comunicare cu părțile noastre, singurul lucru pe care le
 avem de făcut
 e să comunicăm cu ele și să le transmitem.
 Și o să vedem cum se face asta.
 Upgrade pe strategie, nu pe intenție, pentru că intenția e
 deja în favorea mea.
 Strategia ei nu e în favorea mea. Are sens diferența.
 Și în momentul în care înțelegi asta, nu mai îți bați și î
ți reprimi și te cerți cu părțile tale în interior,
 pentru că înțelegi că sunt în favorea ta acolo,
 ei le da să trăiesc,
 ci negociezi cu ele să schimbe strategia,
 ba mai mult, le dai și niște resurse,
 ca să se maturizeze.
 Despre toate acestea,
 în episodul de după pauză de prânză.
 Ne vedem la Șiun Sfer, v-aștept, poftă bună!