nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_376629620.txt

 Mergem mai departe.
 Si vreau sa va vorbim cateva minute despre asta.
 Programare si mentalitate.
 Si cum ajunge asta sa imi conduca totul.
 Si vreau sa introducem un nou termen, poate primul, in af
ara de formula asta, termen NLP.
 care se rămânește harta mentală.
 Harta mentală din perspectiva NLP este modul de gândire.
 Modul de gândire al nostru al tuturor pe baza cărea noi
 operăm, noi funcționăm, noi obținem niște rezultate.
 Este compusă din ce credeți voi?
 Un milion jumate de programe care nu îmi aparțin, însă pe b
aza cărora eu funcționez.
 Une din aceste programe sunt bune
 și mi-aduc rezultate.
 Altele
 sunt la fel de active,
 la fel de puternice
 și mi-aduc rezultate.
 Însă nu în direcția în care vreau.
 Îmi aduc rezultate,
 însă mă fac să sufăr.
 Mă fac să mă frustrez, mă fac să mă enervez, mă fac să dau
 vina pe guvern, pe reptilien, pe dragnea, pe americani, pe
 cine mai găsesc eu să dau vina.
 Însă ele sunt de fapt unde?
 La mine, la purtător. Le am fizic, în mine, psihologic,
 evident.
 Această harta mentală are câteva calități.
 În primul rând, e universală în sensul că toți o avem.
 Toți avem o hartă mentală, psihologică, pe baza cărea funcț
ionăm.
 De acord?
 E cineva care este robot?
 Care n-are ceva, o mintiuca care să-i dea niște direcții,
 niște rezultate?
 Nu, toți suntem...
 Și atentie, inclusiv roboții, e o hartă mentală doar că
 este 100% programată de un programator.
 Practic ce încerc să vă spun este că nu există persoana
 care să nu aibă hartă mentală.
 Toți avem o hartă mentală.
 Apare prima provocare.
 Pentru că o altă calitate a hărții mentale
 Este că este 100% diferită de a oricărei alte persoane.
 Asta înseamnă că, indiferent pe cine cunosc, am cunoscut
 sau voi cunoaște vreodată, niciodată nu voi găsi pe cineva
 care să aibă harta mea mentală 100% identică.
 Ar fi posibil sa gasesc?
 Pai cineva sa zic, ba esti ca mine, deci ca avem aceeasi,
 suntem 100% de acord.
 Se poate? Nu exista nimeni pe lume, nu a existat si nu va
 exista vreodata cineva care sa aiba exact aceeasi harta
 mentala pe care tu ai in acest moment.
 Nici acum 3 milioane de ani, nici in viitoarele 3 milioane
 de ani.
 Tu esti unic din perspectiva asta, pentru ca nimeni nu va
 avea harta teamentala niciodata.
 Unica.
 Irepetabila.
 Ajungem acolo.
 Când spui, am întâlnit un om care este exact ca mine,
 bullshit.
 E doar un dicton.
 Psihologic este imposibil să găsești o altă persoană care
 are exact mentalitatea și modul tău de gândire.
 N-ai cum!
 Asta înseamnă...
 că fiind diferită de a oricărei alte persoane,
 Harta mentala mea trebuie explicata unei alte persoane, nu
 presupusa ca fiind inteleasa.
 Stiu.
 In momentul in care eu am asteptarea, constienta sau inc
onstienta, ca alta persoana sa stie din stari la ce ma gand
esc eu, pentru ca ne intelegem atat de bine in alte domeni.
 Că uite cât de flexibil sunt eu și eu spun exact ce gândesc
, sunt autentic.
 Fac o eroare psihologică pentru că o altă persoană nu are h
arta mea mentală.
 Am căzut de acord că e imposibil, da?
 Prin urmare, responsabilitatea mea este să dau alte perso
ane informații de pe harta mea mentală, nu să presupun că ea
 le știe sau le înțelege.
 De acord?
 Iar asta înseamnă să fac efortul de a mea întrena, ziceți
 voi, bravo, abilitățile de comunicare.
 Fără abilități de comunicare, poți să am cea mai perfectă
 hartă din lume pentru că nimeni nu va afla despre ea.
 Indiferent cât de corect e modul meu de gândire, nimeni nu
 va înțelege, pentru că nimeni nu va asculta.
 Dacă eu nu comunic, nimeni nu mă ascultă.
 Dacă nu comunic corect, nimeni nu mai e înseamnă.
 Și nu mă înțelege.
 Însă avem presupunele, bă, eu știu că gândeți bine, restul
 îți desfecți, dacă ei nu înțelege, salut, să vină alții la
 numără.
 Sau școala.
 Dacă n-ai înțeles din prima, ești prost.
 Ați auzit o pasă la școala?
 Nu pune întrebări, ați să mă să vorbesc că ești profesor a
ici.
 Dar omul vrea sa afle daca harta lui mentala s-a imbogatit
 cu o informatie corecta.
 Si pune intrebari.
 Si vine in scoala si spune,
 Nu, esti defect daca pui intrebari.
 Ar trebui sa intelegi din prima.
 Si se nasa un programel in cap surul nostru care spune,
 Bă, eu cand explic ceva,
 Alta persoana trebuie sa inteleaga din?
 Bravo!
 și avem așteptarea ca ceilalt să știe la ce ne referim și
 ce gândim fără să facem efortul,
 conștient sau inconștient, de a ne explica harta mentală
 ca alălaltul să înțeleagă chiar ce avem noi în căpșuri.
 Atenție, eroare, parteneri de cuplu,
 business, prieteni, familie,
 se despar și apar conflicte pentru că hărțile mentale sunt
 cum?
 Diferite.
 Unice, irrepetabile si inexplicate unul celuilalt pentru ca
 n-ave minimul de abilitate de comunicare antrenate.
 Tribunalele sunt pline de oameni care au incompatibilitate
 de caracter sau cum se numeste acum?
 Cam asa, nu?
 Nu, nepotriviri de caracter.
 Nu, nu!
 Sunt oameni care au hart mentale diferite 100% unice, irre
petabile si inexplicate unul celuilalt.
 Pentru ca n-au stiut cum.
 N-au antrenat, n-au avut...
 Informația asta nu e o vină, nu e cert, nu e critic.
 Doar îmi pare rău că știu că se poate și altfel.
 Are sens ce vă zic?
 Harta asta mentală, modul de gândire, mai are o chestie.
 Mai are o calitate.
 Este flexibilă.
 Este flexibilă.
 Nu este dată ca un obiect rigid care nu poate fi îmbogățit.
 Este flexibilă și se poate îmbogăți constant
 din momentul în care ne naștem.
 Harta noastră primește informații de la părinți.
 În primul rând, de la frați mai mari, mentori, prieteni de
 familie, învățătoare, educatoare, televiziune, desene
 animate, cărți,
 creștem, nematurizăm, cursuri, mentori, ghizi, experiență
 anterioară a mea.
 și cartă a mea începe.
 Să crească și să cuprindă informații care anterior existau
 în lume.
 Dar nu erau pe harta mea.
 De acord.
 Însă aici apare o provocare.
 Pentru că harta mentală este flexibilă.
 Poate crește prin acumulare de informații de la alte perso
ane care mi le oferă sau le aflu prin propriul experiență.
 Dar mai apare problemul.
 Fint flexibilă,
 este flexibilă în ambele sensuri.
 Ce credeți că doar crește?
 Poate să se și constrângă.
 Capul e mic dar mintea-n cap ale jere.
 Dar cumva sunt. Eu nu ma schimb.
 Da, in principii am auzit.
 Bravo!
 Stiti oamenii cu principii?
 Fugiti de ei!
 Da-i frate-mi, eu nu am sa fii de el.
 Emotional, nu ma referiam de la fara.
 Accepta-l ca le are.
 De ce credeti ca zic oamenii cu principii sunt printre cei
 mai periculosi oameni din viata voastra?
 Si a lor, in primul rand.
 Nu vor sa le servina.
 Principiile sunt cele care rigidizează o harta mentală și p
ăstrate suficient de mult timp o aduc în retragere.
 Încă sunt cei care spun că nu au fost asta, dacă nu m-am
 schimbat, cum m-am schimbat?
 În specială ea. Pentru că ce zice el de fapt? Eu am harta
 mentală, nu mă interesează altceva, știu că asta e a mea,
 cu asta am născut, cu asta mor.
 că nu cu ea va mori, ci cu alta, mai mică de atât.
 Are sens.
 Oamenii cu principii declară, nu,
 psihologic, alternativ, prin un nenunț pe care nu-l formule
ază așa,
 declară, nu vreau să îmbogățesc harta mentală.
 Nu-mi pasă că sunt informații pe care eu încă nu le-am af
lat și sunt în afară a hărții mentale
 care este posibil să fie foarte corect că se mai duc un rez
ultat mișto.
 Nu mă interesează, eu nu-mi crez harta mentală.
 Corect?
 De ce aș vrea să îl ascult?
 Și să zică, ok, mai zim, te rog, frumos, dăm și mie din
 principiile tale.
 Dăm și-ne niște ziduri.
 Da, crează-mi și mie niște conjunturi în care să-mi dau p
este cap hartal mentală să-mi răstrâng.
 Nu-i blamați, nu-i învinovățiți, nu-i criticați și nu-i j
udecați pentru că ei, pe hartalor mentală, atât știu.
 Tot ceea ce am pe harta mea mentala, o alta calitate,
 si o sa inceapa sa fie din ce in ce mai inconfortabil, dar
 stiu,
 o alta calitate a hartii mentale, pe langa faptul ca este
 flexibil in ambele sensuri, este ca
 pe harta mea mentala
 totul este 100% corect.
 Pe harta mea mentala, totul este 100% corect. Pentru cine?
 Pentru mine.
 Dacă e 100% diferită, unică și repetabil, nu este clar că
 este 100% corectă pentru mine?
 În momentul în care eu încep să emit păreri, concluzii des
pre o altă persoană, fac asta de pe harta cu ei.
 A mea.
 Orică nu e asta un defect, întreghiului mele, pentru că j
ude cu o altă persoană, îmi dau o părere, din perspectiva me
a care este 100% corectă pentru mine, însă nu este valabilă
 100% pentru... bravul.
 Pentru nimeni al cineva.
 Cineva bravotoni.
 Harta mea mentala si a oricoror persoane cu care ma voi int
alnit vreodata in viata asta este unica, irepetabile si 100%
 corecta pentru toti.
 Asta, mie imi place sa o formulez, nu am loc sa o scriu,
 dar vor spun, voiu si nu cred ca este un curs.
 Fiecare persoana are intotdeauna dreptate pe harta lui
 mentala.
 Întotdeaun. Nu există persoană care să greșească pe harta
 lui mentală.
 Pentru că pe harta lui mentală nu există altă informație.
 Logic, nu?
 Și nu este de vină că are acea harta mentală și acele lipsă
 de informații,
 pentru că acolo l-a dus viața, destinul, programarea
 anterioră,
 karma, dragă de americanii reptiliei, nu mă interesează.
 dar nu e vina lui, de acord?
 100% corecta, nimeni nu greseste pe harta lui mentala.
 Toți avem dreptate pe harta noastra, o să mă auziți că zic
 dictonul ăsta până o să vă plictisiți.
 Pentru că din momentul ăsta, voi dacă veți interveni vreod
ată peste dialogul pe care îl am cu un coleg
 sau peste dialogul pe care îl au doi colegi între ei, veți
 face asta de pe harta voastră mentală.
 Ori știți ce zice asta? Că de pe harta mea mentală mă simt
 superior.
 În momentul în care intervin?
 În momentul în care intervin să judec, să critic, să aduc
 lumină,
 Să clarific o altă harta mentală, fac asta din perspectiva
 de semizeu.
 Pentru că în momentul ăla, în mine, este un ptic care spune
, bă, tu ai strălastă diferită, tu ai strălastă dreptate,
 Îl altu nu. Uiți că și el are dreptate.
 Și vii să îi îmbogățești lui harta de pe harta ta, care-i
 străoastă corectă, că așa a zis, o, e omul ăla mare și simp
atic de la curs, ăla a zis, dă, bă, bă, ăia alții nu. E val
abil pentru toți.
 În momentul în care nu ai răbdare și curiositate să asculti
 și să descoperi o altă hartă mentală, nu comunici.
 Ce te comporti ca un imparat, catre supusi lui, proși toți,
 evident, și tu ești un semi-zeu care dacă explică ceva iar
 același nu înțeleg, ei sunt de vine.
 Atenție, nu e vina, am făcut ani de zile asta. Mulți ani.
 Și fac în continuare uneori. De acum îmi dau seama și ies
 pe pilotul automat rapid.
 Pentru că am învățat să ne antrenez abilitățile de comunic
are în așa fel încât orice îmi spune o persoană vreodată șt
iu din start că pentru el este 100% corect.
 Niciodată omul ăla nu greșește.
 Pe harta? Lui.
 Are sens acum când v-am zis că voi nu aveți cum să greșiți?
 Da.
 De ce am spus asta acum?
 Ca să demonstreze hipoteză pe care mă înțeleg.
 Pentru ca pe harta voastra mentala orice fel de raspun sa-
mi dati vreodata va fi totdeauna?
 Corect!
 Bravo, mă!
 Si pentru ca e totdeauna corect de pe harta voastra in ac
est moment?
 Ce e corect pentru mie, lui, in ciu, in cea mai mare?
 Bravo?
 Pleace!
 Si daca nu mai are rost sa contrazicem, ca atunci am ne-am
 manit pe altul...
 Bravo, bravo, Nelu!
 Si daca nu are rost sa contrazici ce voi face in schimb?
 Ascult!
 Multumesc frumos!
 Mama, ce-mi place de voi!
 Ca mergeți mult mai rapid decat pana acum, serios?
 Și de aia ne-ai zis să te contrazicem.
 Aoleu! Începe să aibă sens?
 Începe să aibă sens?
 În momentul în care renunț
 să mai judec o altă harta mentală
 pentru că harta mentală
 este corectă pentru celălaltă persoană
 și devin curios de celălaltă persoană
 am ocazia să mi-o îmbogăsesc pe a mea.
 Și de ce la știți el ascultă?
 Prin ascultarea unei alte persoane,
 Prin antrenarea un ascultor, unei alte persoane, harta mea
 fiind flexibilă, ce se întâmplă cu ea?
 Crește! Se îmbogățește!
 Împineste mai multe perspective pe care înainte, dacă nu aș
 fi avut răbdarea să ascult, nu le-aș fi putut accesa.
 Pentru că știu eu cum e. Lasă-mă să-ți explic eu care e tre
aba în România.
 Ați auzit-o pe asta vreodată?
 Hai bă, să spună care e problema cu politicienii, femeile,
 bărbații, compiii, familie, că toată lumea are un punct de
 vedere.
 La noi, România, datul de părere e sport național.
 Știți, nu?
 Toți avem o părere.
 Hai să te explică o părere mea.
 Bă, dar te-am întrebat eu.
 Ca să spun ce-i mai bine că tu tine.
 Bravo! Bravo!
 În moment, bravo.
 Sună bine acum.
 Dahor e are de tată, te înțeleg, perseg, e, sună mișto.
 Hihi!
 Dar ce faci când sunt în cuplu
 și
 partenerul de cuplu începe să-mi explice chestii.
 Explică-mi că am spus că am întotdeauna îndreptată.
 Bravo. Cum? Cum?
 Cori a spus că am întotdeauna îndreptată.
 Te rog rău să tăși, că Cori a spus că întotdeauna îndreptat
ă.
 Shut the fuck up! Nu, am zis asta.
 În schimb,
 caz real, la împățit, o am trecut prin ea.
 Până să ajung să conștientizești, să integrez conceptul ă
sta, eram ceva de genul...
 Tăi să-ți explică cum e treaba.
 Ia-l în loc,
 mai că nu scotam un flip chart.
 Înainte să țin cursuri, să explic partenerii mei de clubul
 de atunci,
 viita mea actuală, să țină mea, cum e treaba.
 În cuplu.
 Și aceea... mhm, duc în noi eu.
 Și îmi înțelegeam, stai mă un pic, că eu i-ai explic ei cum
 stă treaba, de fapt.
 I-ai explicat cu totul altceva. Era mea mega entuziazmat de
 cursuri acum,
 cu 7-8 ani. Și a... bine mă...
 jacă, aveam de spălat face. Și eu nu înțelegeam de ce, nu
 înțelege, că...
 Funcționează!
 Dar eu uitam să aplic
 faptul că ea are o hartă sută la sută
 diferită de-a mea, sută la sută corectă de-a mea
 pe harta ei
 și nu știam să ascult.
 Eu nu mai eram curios de harta ei.
 Tu știe care-i treaba.
 Eu știam care-i treaba. Eu fusețeam la cursul mă.
 Eu citisem o carte.
 În plus, mie mi-au zis alții cum e.
 Hai să-ți explică o hărică la o bere.
 Și brunz m-am luminașe. Hop! Stai că s-a porumbe-i lumină
 si muzica de Vivaldi pe fundal si eu mergeam asa pe aburi
 si zi hai sa-ti explic eu cum e treaba, eram lumina.
 Tu e vident, ca dormeam pe presi.
 Dragilor glumesc, glumesc dar interegeti unde vreau sa ma d
uc.
 In momentul in care integrez conceptul ca fiecare persoana
 are alta harta mentala indiferent ca-i coleg de curs, part
ena de cuplu.
 Sau si, si...
 N-ati prins-o parte?
 E regula.
 În momentul ăla relațiile voastre se vor transforma.
 Când devii conștient și accepti integral în tine că altă
 persoană, nu numai care voie să aibă altă părere decât tine
,
 ci pentru ele sunt ala asta corectă, pentru că are altă
 experiență de viață,
 alte situații anterioare, alte provocări, altă programare,
 100% diferite de tine, in momentul ala ai abilitatea, si o
 vom antrena, va promit, de a fi sincer curios de acea perso
ana.
 De cine este, ce reprezinta, ce isi doreste, ce vrea, ce
 emotii are, ce programare are, ce simte el, ce isi doreste
 el.
 Nu ajungem la nivelul asta de profundzime pentru ca nu ne
 pasa.
 Și nu ne pasă pentru că suntem conviniși că doar harta no
astră mentală este corectă.
 Mai e o chestie. Mai vreți să vă dau detalii despre asta?
 Da.
 Mă sigur?
 Foarte.
 Harta mentală...
 Eu tot fac colecție de marcări.
 Harta mentala este cel mai intim lucru din viata mea.
 E mai intim decat cheloții pe care-i port.
 Pentru că este interior, pentru că este modul meu de gând
ire, pe baza care eu trăiesc viața.
 Dacă cineva vine și spune, nu gândești, nu.
 Hai să-i explică cum e treaba.
 În momentul ăla, el îmi agresează la modul concret, cel mai
 întind lucru pentru mine.
 Nu voi ști să exprim asta, în cuvinte, poate de azi înainte
.
 Însă voi simți repulsie, judecată, nu-mi place de el, mă
 simt că ceva nu e regulă.
 efectiv voi simti ca nu e compatibil ceva acolo.
 Si voi refuza la randul meu sa fiu curios de ea sau de el.
 Iar asta pentru ca el a inceput agresiunea prin judecata
 harcimele.