Files
nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/Audio Pr24 Buc Z3D.txt
Marius Mutu 6ee53133b7 feat(practitioner): structură per-modul + PDF-uri sursă + split 2-PC
- audio/Modul {N}/filename.mp3 — fiecare modul în subdirector separat
  pentru copiere pe telefon și transfer între PC-uri.
- PDF-urile se păstrează ca sursă în summaries/pdf/ (fără extract txt).
- transcribe_status="pdf_source_only" pentru lecțiile PDF → summarize.py
  le filtrează automat.
- Fix coliziune manifest transcript_path (stem-based, nu preserve prior).
- .bat per modul (M2-M8) + dispatchers run_pc1_all (M2-M5) + run_pc2_all
  (M6-M8) pentru partajare work pe 2 PC-uri.
- prepare_pc2_bundle.py: zip cu scripts + manifest + .env + PDFs pentru
  PC2 (self-installs whisper.cpp/model/ffmpeg la primul run).
- M1 whisper complete (49/49 audio+vimeo transcrise).

Co-Authored-By: Claude Opus 4.7 (1M context) <noreply@anthropic.com>
2026-04-23 08:48:58 +03:00

2010 lines
76 KiB
Plaintext

Muzica
O sa va rog sa inchideti usa.
Colegii care a ținut acum, inchideti usa, vorbim, ca sa
inteleaga mesajul aia care-i sa inchidem in fata.
Mircea, inchideti usa, te rog.
Luptă-te cu ei și închide-u-și.
Bun.
Bine.
Bă, dar las mai mulți înainte de pauză.
Aștia n-au venit sau au plecat? Că nu-mi e clar.
Nu-mi e clar.
Sunturi piciori sa urca scalele, nu stiu daca stiai.
Bun.
Hai, hai, hai, hai, mai cu talent, mai cu talent, ca-i pe
timpul vostru, nu de alta.
Si eu am avion.
Apropo...
Claudiu, mai sunt colegi afara?
Da, aparent v-am dat o pauza prea scurta, 20 minute. Serios
?
Nu știu ce ceas ai tu.
V-a fost ok în sfert de oră sau vreți 29 de minute?
15.
Bun. Mai sunt, Adrian?
Bun, doar de curiositate, că am primit ceva informație miș
to în pauză de la voi.
E foarte cald bruscă.
E afari, nu așa.
E bine de-o camdată, e ok.
Cine e din București, mâna sus?
Mulțumesc frumos, da.
Cine vine la curs din afara Bucureștiului, mâna sus?
Wow! Ok, mulțumesc.
Cine vine din afara țării?
Ok, de unde viniți, mamei? De unde vii?
Aplauze pentru ei că e un efort mare, să știți.
La fel și din afara Bucureștiului, nu e ușor.
Eu am venit din Sigetul Marmații în București un an, timp
de 2 ani de zile la curs cu trenul fiecare. Deci, știu ce
înseamnă.
De unde vin mamei?
De la Balcic.
Te invidiezi brusc?
Mersi.
Din Bulgaria. De unde mai veniți? Pe Sărite.
Unde?
Norvegia. Mulțumesc tu.
Vienna. Mersi.
Franța.
Albania.
Am nev...
Super tare! Locuiesti acolo?
Locuiesti in Albania sau lucrezi in Albania?
Originea ta e de albaneza?
Super tare!
Dar cum?
Stai de ceva timp in Romania, dar originea ta e de albania?
Super tare! Foarte tare!
Altcineva?
Cipru, ok?
Bun!
Si te muti intre timp in Spania?
Ok!
Ha!
Aprețez mult efortul, să știți că știu că nu e ușor,
nici din București, nici de afara Bucureștiului și special
din afara țării.
Aprețez mult încă de vreo asta și vă mulțumesc.
Cum?
Ce limbă să vă duceți? Și prud și priota.
Greață, greață, nu. Văcea mișto, glumesc.
Bun!
Acestea fiind zise vreau să introducem o nouă formă de
pacing.
M-am gândit mult dacă să vă dau sau nu, dar suntem simpatic
i, aveți noroc azi.
Iar această formă de pacing este urat din cele mai subtile
și mai eficiente forme de a te conecta la harta mentală a
unei persoane.
Eu am folosit-o cu voi din prima secundă în care am urcat
pe scenă și am deschis gura.
Este o formă de pacing pe care o faci 100% verbal, combinat
ă cu celelalte forme de pacing non-verbal.
Argoj, argon, etec, da? Și ton, și tot. Combinată.
Asta e o forma de pacing pe realitate.
Pacing pe realitate.
Ce inseamna pacing-ul? Mai stiti?
Potrivire, adaptare.
Potrivire, adaptare. N-am la ce sa ma potrivesc si sa ma
adaptez daca nu o cunosc anterior.
Adica trebuie sa fiu curios de acea harta mai intai, ca sa
pot sa fac pacing pe ea. Are sens?
Pacingul, pe realitate, presupune că tu cunoști în mică și
minimă măsură harta celui pe care vrei să faci pacing.
Minim, măcar, cunoști harta lui ei.
Sau a publicului.
Asta înseamnă că trebuie să fii un foarte fin cunoscător
sau un foarte fin observator
a ceea ce ai în fața ta sau a colegului, prospectului, omul
ui, oameni pe care o ai în fața ta.
Tre' să fii atent cum gândește un pic, ca să poți să faci
pacing pe realitatea ei sau lui.
Pacing-ul pe realitate ce înseamnă?
Descrierea prin cuvinte a realității de moment cel mai
probabilă a celui din fața ta.
Descrierea prin cuvinte a realității de moment cel mai
probabil să fie să existe
Dacă aș fi să fac pacing pe realitate la nivel tehnic, fără
să fie foarte valoros, dar tehnic corect,
aș zice ceva de genul.
Îmi imaginați că acum când stai pe scaun, este confortabil
ca spatele tău să fie susținuți
și piciorul tău să poți să îl stai piciul peste piciorul
într-o poliție confortabilă
în timp ce mă asculți pe mine.
În timp ce mă asculți pe mine, am înțeles că dacă am un pic
ior,
să fie susținut și piciorul tău să poți să îți dai piciori
peste piciorul într-o poliție confortabilă în timp ce mă as
culți pe mine.
Ce fac? Ce am făcut?
Am descris realitatea ta probabilă observând care e harta
ta de moment.
Creștem... Tehnic e corect. Practic nu te ajută să faci
asta.
Barda te ajută la modul 5 când e vorba de limba și hipnotic
.
Atunci e altă discuție, dar momentan nu te ajută să faci
asta.
Fii atent ce am făcut, o să-mi spuneți dacă sună cunoscut.
Deci, vă le aduc aminte, descrierea realității, probabilire
a acelei din fața ta din momentul respectiv.
Când am ajuns în fața voastră și am spus, salut, sunt Hori,
Radu din secunda asta, nu vreau să mă cred vreun cuvânt,
am folosit prima tehnică care se numește pattern interrupt,
care înseamnă provocarea tiparului în care tu cea mai
probabil lucrezi, gândești,
ca să te surprind. Nu are legătură cu pacing-ul pe real
itate, are legătură cu captarea atenției.
Când am zis, eu sunt Hori, ati te rog să nu mă credești del
oc pe cuvânt,
Cel mai probabil puțin trainer fac asta, da sau nu?
Acum fac mulți de când o fac eu.
Mă bucur să fie la ei acolo, să le fie de folos.
Nu e etic, nu e corect, dar treaba lor.
Ăsta a fost pattern interrupt, am captat atenția.
După care am zis așa, și mai mult decât atât, vreau să vă
încurajez să fiți sceptici
pentru că dacă aș fi în locul tău și aș fi pe scaun privind
u-mă pe mine,
n-as avea de ce sa am incredere in tine pana nu ti-am cast
igat eu in crederea.
Ti-am zis asta?
Ce am facut tu in secunda aia?
Sa-mi reasete pacing pe realitatea, pentru ca eu am descris
realitatea cel mai probabil din punctul tau de vedere,
adica sceptic,
cu privire la o experienta pe care habar n-ai si in ce dire
cția poate sa mearga, da sau nu?
In momentul in care eu ti-am spus si te-am si incuraja sa f
ii sceptic,
mintea ta subliminala a inteles, hopa, asta ma cunoaste.
Ma intelege.
E diferit.
E în favoarea mea.
Ba, mai mult am mers mai departe și v-am zis,
vă rog frumos, nu țineți întrebările pentru voi,
pentru că este responsabilitatea mea să vă câștig încredere
a noua voastră să me o dați.
Bă, nu e normal să fie așa?
Nu e logic că eu trebuie să vă câștig încrederea, nu e
obligația ta să me o dai,
dar eu când ți-am explicat-o în cuvinte, ți-am luat presi
unea de pe tine și am pus-o unde?
Pe mine. Pacing pe realitate.
începe să facă sens.
Descrierea prin cuvintea realității
probabil la celuil din fața ta
este o tehnică inclusiv în vânzări.
Oamenii care vând, mai ales în copywriting,
vă dau secretele lor acum,
că și eu fac asta și iubesc să fac copywriting,
îmi place foarte mult, doar că eu crești
în etica copywriting-ului.
Eu când am vândut cursul și am făcut
webinarile, prin care câți ați venit din webinarii?
Perfect, mulțumesc.
Voi ați ajuns în webinarii pentru că eu am deschis
foarte bine webinarile.
Când am deschis cele patru webinarii, felul în care am des
chis webinarile, de cele multuri începea cu o replică de
pacing pe realitatea voastră.
Adică, descriam cum e să te simți impostor, anxios, neîncre
zător, provocat în cuplu,
fără să știi ce delimbajul un verbal.
Explicam problemele cel mai probabil pe care tu le aveai,
sau durerile cel mai probabil pe care tu le aveai,
din perspectiva ta, înainte să-ți spun în scrieța la
webinar.
Are sens.
Ăsta-i pacing-ul pe realitate. Adică descrierea prin cuv
inte, înscris sau verbal,
că vorbea cineva cum fac asta înscris.
Ți-am răspuns?
Că ne întreba cineva mai devreme.
Da, ți-am răspuns?
Poți să faci prin pacing pe realitate, poți să faci înscris
.
Îți dau un exemplu.
Înainte să îți dau un exemplu, o să-l rog pe colegii mei de
a druma la aer,
pentru că acum mie me cald și-mi pare rău pentru voi.
Pacing-ul pe realitate înscris, poți să-l faci ceva de gen
ul...
Acum foarte mult timp am suferit de insomnii.
Și nu știu dacă tu știi cum se simte, dar este extrem de
chinuitor
ca noapte de noapte să nu poți să te odihnești
și mai mult decât atât să nu poți să te odihnești să
anticipezi că nu o să te odihnești,
cu alte cuvinte să fii anxios, de dinainte să te puni la
somn
și toată ziua să te odihnești dacă doamne mâncare în seast
ra voi dormi.
Cum?
Se simțează răspuns?
Înainte să-i spun că poți o sprijin,
explicându-i cum am scăpat de insomnii, ce am descris?
Problema cea mai probabilă a realității pe care o persoană
o simtă în acel moment.
Ce simte persoana? Mă înțelege.
E ca mine. Simte ca mine. Vede ca mine, e ca mine, mă înț
elege.
În momentul ăla, asta e pacingul, da? Când fac leading-ul
și zic, din fericire am descoperit supra max articulații.
Pot să zic absolut orice, pentru că mintea lui ei va zice,
vreau și eu.
Nu! Pentru că atât de bine mă înțelegi că, uite, inclusiv
în reclamele de la televizor,
cei care fac reclamele, personajele care joacă în reclame,
de cele mai multe ori,
dacă nu sunt desenii animate sau mai știu eu ce aberați în
cearcă ei să miște acum,
sunt persoane care descriu cum doare ceva, ca și cum îi do
are pe ei, dar se referă la tine.
Mă are sens? E pacing pe realitatea ăla.
Este una din cele mai subtile forme de pacing pe harta
mentală a unui om.
Poți să o folosești cu orice persoană pe care o cunoști cât
de cât bine.
Ce e necesar, în schimb, este să o cunoști cât de cât bine.
Adică nu poți să faci pacing la nimerală. Pacing pe real
itatea la nimerală.
Pasingul, hai sa facem un pacing pe harta unui...adolescent
introvertit.
Băi, nu stiu, sa spunem ca l-am in fata, pe el sau pe ea,
da?
Catia ne-ai? 19.
Cand aveam 18-19 ani, nu stiu cum a fost pentru tine, insa
pentru mine unele zile erau extrem de grele, pentru ca mi-
era foarte greu sa ies din casa, pentru ca nu aveam in cred
ere mine si constant ma sub-evaluam privindu-ma pe mine prin
ochii altora.
Constant eram numit brânză bună în burduv de căine, inclus
iv de câte părinții mei și de profesorii care vreau să mă ed
uce bine, ziceau ei.
Și uite așa, la vârsta de 18-19 ani aveam foarte puțină înc
ădere în mine, deși simțeam că am un potențial,
și știam că pot să ofer sau să fac mai multe decât îmi dăde
a voie să fac comunicarea pe care n-o stăpâneam.
Din fericire am descoperit Supra Max articule.
Și mi-era greu să interacționez chiar cu sexul opus, sau cu
prietenile mele, sau cu prietenii mei,
pentru că constant mă întrebam o ora să o zic o prostie,
o ora să mă judece, o ora să mă critic și o ora să mă simt
iar umilit sau umilită, respins sau respins, abanoată, ab
anoată.
Are să-mi știe fărți ce fac acum?
Descriu prin cuvinte ceea ce foarte probabil va simți un
adolescent introvertit.
Când face asta, mintea acelui adolescent sau persoană, or
ice ar fi, devine brusc atentă,
pentru că se simte înțeleasă.
Are sens.
E bine, ident că sunt variabile personale pe care poți să
le numeri sau nu,
dar e nevoie să cunoști persoana măcar un pic ca să poți să
faci pacing pe realitatea ei.
Este unul dintre cele mai eficiente și subtile forme, fără
să-și dea seama că faci asta.
La fel și cu copii.
Se face învânzări, de exemplu.
Învânzări se face ce am văzut pe cinema făcând asta lângă
mine, nu pe mine, dar lângă mine,
întâmplător din echipa mea și-n favorea mea,
îi zicea celui de la care vrea să...
Eu nu lucrez cu corporații,
adică am lucrat, lucrez extrem de rar,
nu-mi place,
convingere personală, motive personale, nu vreau să intru
acolo.
Dar uneori am acceptat asta pentru că fie mi-erau prieteni,
fie era o provocare interesantă,
diverse motive, dar extrem de rar.
Și la un altfel de contract, acum vreo 4-5 ani,
cel cu care eram alături, din echipa mea,
înainte să ne punem la masă
și să zică să știți că pentru noi nu este negociabil faptul
că vrem ca fiecare om din sală
să plece cu ceva foarte util și aplicabil practic din ziua
de curs,
nu așa doar să țină minte o informație.
Cine ar fi zis, nu dom'le, noi vrem altfel.
El practic a descris prin cuvinte ceea ce cel mai probabil
cel care ne plătea acel contract
și ar fi durit pentru echipa lui. Are sens?
Și ăsta a spus, pă, ne bucurăm că gândim la fel, făcea tip
ul care ne angajase.
dar a fost pacing pe realitatea lui și pe așteptările lui.
Mă are sens?
Și este extrem de banal doar din cuvinte.
Carisma inclusiv asta poate să însemne.
Să-l faci pe celălalt să simte înțeles,
descrind prin cuvinte ceea ce cel mai probabil el simte sau
trăiește sau vrea.
Gen, dacă aș fi în locul tău, eu aș vrea și mi-aș dori.
Și e perfect în regulă să îți dorești și să vrei asta,
pentru că uite de ce e sănătosă.
Deci, practic, dezactivezi niște obiectii din perspectiva
lui.
Se exersează.
Da, Cosmin.
Am făcut-o la plesneale efectivă. Am vrut să mă distrez
Alex.
Cosmin, a nimerit-o.
A nimerit-o, da.
Dacă celălalt se prinde de ceea ce faci tu...
Dacă se prinde, n-are cum să dovedească.
Am înțeles, dar el se prinde și în momentul respectu...
pentru că știe...
Dacă se prinde și știe asta, tu l-ai evalua greșit.
Și poate, Florin?
Nu e și foarte drăguț.
Da, e adevărat.
Adică pierde contractul.
Nu, atenție, Alex.
Dacă se prinde, o să spun, da, îți mulțumesc, atât de bine
incunosc clienții.
Da, atât de bine incunosc clienții. Eu personal, atât de b
ine incunosc profilul vostru.
Exact. Deci depinde foarte mult de context, Alex.
E o perspectivă foarte interesantă.
Eu unu m-aș fi trigărit.
Dar e o perspectivă interesantă, mersi.
Pentru că pentru tine, probabil pe harta ta, ca cineva să
stăpânească un el de psiholog, ce înseamnă pericol și manip
ulare?
Corect. Pentru că am fost acolo.
Cunosc profilul sau nu?
Da.
Te-ai văzut ce am făcut acum?
Da, da.
Ce a fost ăsta?
Pacing pe realitate, în timp real. L-ați prins?
Asta înseamnă să-ți cunoaști clientul și omul la nivel de
minuțiozitate, dar e o muncă acolo, e un antrenament.
Experiența.
Exact, merci frumos. Aici te rog și mergem mai departe la
exercițiul. Aici te rog.
Vezi că vine Andrei acum.
Merci frumos.
Lucrez învânzari, Mario, sunt. Lucrez învânzari de-a ceva
timp.
Și de obicei mă prind când vreau să vândă ceva și mă las pă
călit.
De obicei vânzătorii sunt cei care să prind că n-alții vor
să le vândă.
Mă las păcălit să vândă că mai trebuie să cumpăr și eu câte
ceva.
Marius, aici vreau să punctez un singur lucru.
În momentul în care tu, ca vânzător, simți că alt vânzător
te păcălește dacă îți vinde ceva,
ai o semnificație greșită despre procesul de vânzare.
Că înseamnă că la rândul tău și...
A dat-o la întors acum, ați văzut?
Atenție! În momentul în care conotația despre a vinde e păc
ăleală manipulare,
nu știu, orice fel de altfel de cuvânt, de să-n e productiv
, tu nu vei vinde niciodată.
Ceea ce este un nonsense pentru că în fiecare moment de câ
nd ești om adult și adolescent, vizi, da vizi idei.
Zvinzi personalitatea, persoana, inclusiv în cuplu.
Când te apropii de o persoană, zvinzi imaginea de mare doam
nă, ce ești tu.
Totul e o vânzare.
Totul e o vânzare.
Convingerea despre vânzare este cea care te va bloca să-ți
dezvolți abilitățile de vânzare.
În lumea în care trăim noi capitalista, de-o camdată din ne
fericire,
sunt de acord că este o lume imperfectă, dar mai bună decât
comunistă.
Deși și comunism a avut laturi foarte bune.
N-are rău să negăm asta. Au avut excese, exagerări, multe.
Dar au fost lucruri bune și în comunism.
Vărbim despre numai capitalist în momentan. Cât timp trăim
în asta? Ca să ai un confort subzistență, supraviețuire sau
prosperitate financiară, tu trebuie să știți să vizi. Da
sau nu?
Ceea ce vă a blocat să vă dezvoltați din nivelul de prosper
itate financiară, va fi convingerea despre ce înseamnă vânz
area. Așa că grijă mare la asta. Ușoți vă lui despre asta la
modul 3, vă promit.
Mersi mai departe. E clar asta cu pacingul pe realitate?
Perfect. Va place asta? E subtila? Suficient? Invizibila? E
bun ori rau?
Bun, pentru următorul moment am nevoie de un voluntar. Mâna
sosit ne vrea să vină cu mine să facem un test.
Hai, Mândru. Hai tu, nu adoleștenta din spate. Numele? Eva.
Aplauze pentru Eva, vă rog.
Horia.
Ii dati un microfon, vorbă frumos.
Mersi frumos, Claudiu.
Bye.
Respira.
Nu pot să ții.
Respira.
Eva, câțe ani ai?
19.
19 ani. Cum se vede de aici?
Mă simt ca la televizor.
E regulă, o să treacă câteva momenti și apoi o să se diluie
ze senzația asta de anxietate.
De unde ești tu?
E regulă, e regulă.
Dă-i voie să existe.
Din București, da. O cunoști pe mama mea.
O cunosc pe mama ta? Unde e mama ta?
A vrut să te salută de vreo două zile, dar e coada foarte
mare la tine, pauză.
E mama mea, e acolo.
Trebuie să merei și eu facturile alea, știi?
E acolo.
E acolo, cea u dragă mea.
Știu, o cunosc pe mama ta.
N-ai cum să nu o cunoști.
Excellent!
Adevărat.
Ce te-a făcut pe tine să vii la curs cu noi, Ivă?
Pe mama mea.
Ok. Deci e genul de cursant adus cu japca.
Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
nu, nu, nu, nu, nu
Vrei să scot din sală?
Nu, nu, nu, nu, ne-am înțeles foarte bine până acum.
Ok, ok.
Pare că te aștepți să nu te mai înțelegi că...
Nu.
Ok.
Ce simți tu că ți-a fost mai interesant până acum aici, în
sală de la...
Ai fost și de vineri?
Da.
Ok, cum a fost de acum?
La toate.
Super, cum a fost până azi?
Chiar mă simt ca la interviu.
Ok, nu-s curios, după.
Să știi că efortul pe care tu l-aveai de făcut deja l-ai fă
cut, adică era ceea de a ridica mâna.
Tot ce aveai tu nevoie să faci s-a încheiat, ai făcut.
Dar știam că o să mă alegi.
Ok, super. De unde ești?
Că sunt foarte tânără.
Nu-mi dau seama dacă tu m-ai mai jignit sau nu.
Nu, nu, nu, nu.
Sunt sunt care și ieri când am ridica mâna așa...
Ok, nu te-am văzut sau ce?
Ba da, ba da, aia mi-am zis că am ridica mâna așa, entuzias
ma ce s-a văzut.
Ok, ok.
Asta urma.
Da. Venisem pregatita sa fie un curs de genul la care stai
si te uiti si asculti.
Si dupa cand am vazut pe toata lumea ca s-a asezat si toate
doamnele, mai ales si au scos 20 de carnetele,
m-am uitat putine si nici mama nu s-a adus nimic si ne-am
uitat un pic una la alta ceva,
ceva de doamna deja abia ati inceput sa vorbiti si doamna
deja scrisese 10 pagini.
Nu știam să-i cer și eu notițele.
Ok, ok. Și? Ca experiență totală?
Păi îmi place.
Dacă mai sunt aici, nu mai eram aici, dacă nu plăcea.
Mă bucură și mă plăcează.
Știe, doamna mama, că dacă nu-mi plăcea, n-avea nicio șanse
să mă aduc.
Ok. Uite, sunt curios, Eva, la 19 ani și nu interviu, chiar
sincer sunt curios.
Dacă ar fi să alegi un subiect sau o tematică importantă
pentru tine,
pentru tine, pentru vârsta ta, pentru tine ca 19 ani, da?
Eva de 19 ani.
Care ar fi lucrul de care tu ești interesată,
sau uite, hai să fie și mai ușor, zime-mi lucrul din viața
ta
de care tu ești mândră, de tine.
Hm.
Mhm.
Ce nu faci de fața aia?
Ești cu mine sau cu ea?
Nu ai cum să greșești.
E foarte expresivă.
Ea? Da, n-am făcut să ratez.
Și tu, să știi.
Dar lasă-o pe mamă ta, că sunt 251 de alți oameni care nu
sunt mamă ta.
Dacă ar fi un lucru de care tu ești mândră, să-mi spui, bă,
uite,
sunt mândră de asta.
Oricât de mic, mare ar fi din perspectiv al toră lume, ce
ar fi pentru tine important?
Cel mai mândră sunt că am mai multe lucruri, dar nu o să în
cep să le număr.
Cel mai important, dupa parerea mea, este familia.
Nu, super tare. Esti mandar de familia ta.
Da.
Ok?
Mai ales de parinti.
Mai ales de parinti. Super tare, bravo.
Acum sa nu plangi, te rog.
Mai e fraturi, surori? Esti singura?
Trei.
Trei, ok?
Ok.
Cu care din ei te intelege mai bine?
Ce vreste au?
13, 20 și ceva și 30 și ceva.
Ok, super tare.
Și cu care te...
Salăba nu are 14?
14.
Oala de 30 are 14?
Nu mă place, nu...
Oala de 13 are 14.
Nu mă place bine cu vârstele, nu le țin minte foarte bine.
Ok, ok.
Cu care te înțelegi cel mai bine?
Cu toți cam la fel.
Ok.
Dar ar fi să...
Nu, aleg niciunul.
Nu am zis asta.
Dacă ar fi să-mi descri ceva de care ești mândru de ei, de
frații tăi, ce mi-ai zice?
Care dintre ei? Toți?
Nu, ceva de care vrei tu, nu am nicio.
La pe unul?
Da.
Păi fiecare au la momentul de față problemele lor, inclusiv
cel de 14 ani cu evaluarea națională.
Calități.
Păi da, calități.
Probleme în sensul de challenge-uri.
Ok.
Challenge-uri, eșa.
Și sunt mândră de ei că cumva tot reușesc să rămână toți
trei foarte optimiști.
Foarte optimiști.
Da.
Super tare.
Orice se întâmplă.
Ok.
Și...
Și asta o au în comun.
Eu nu sunt așa, de exemplu.
Cum ești tu?
Eu câteodată când mai am challenge-uri, mă mai demoralizez
și după mă optimizez.
Ok.
Și rămâi optimistă când îți revii?
Cât durează?
Cam așa, ca un rollercoaster.
Sunt cam de toate.
Pe cine crezi că ai maștinii? Păr' mă sau pe tata?
Pe amândoi.
La personalitate?
La de toate.
Prima oară îmi plăcea să cred că pe tata, în mare parte.
Și mă supăram dacă cineva îmi zicea că semăn cu mama, nu șt
iu de ce.
Dar acum văd că din ce în ce mai tare le am de la amândoi
în toate direcțiile.
Da.
Poți să-mi spui un lucru de care ești mândră de familia ta?
Ceva foarte specific?
Dacă vrei.
Dacă vreau?
Mi se pare un lucru foarte interesant
pe care îl spun părinții mei
că orice, orice aș face...
Cum te simți acum, Eva, în momentul ăsta?
Bine.
În secunda în care ai plecat de lângă tine, după ce am uit
at în ochii tine...
E mai bine așa.
Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha
Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
Făceam pacing cu ea, am făcut și am încercat să fac pacing
cu ea pe toate variantele posibile,
până când și mi-a zis de la început, dar nu aveam cum să
mai interrup asta, mi-a zis,
e mama mea acolo și a zis, fac.
Pentru că orice raport am încercat să construiesc eu cu ea,
era cum?
Rupt de faptul că avea mama acolo, în primul rând că a în
cură de siguranță,
și doi că a disrupt orice făceam sau ziceam, să ducea cu
privire acolo.
A fost vizibil.
De obicei, si se intampla desa asta, mai ales pe video, ca
de aia am vrut sa filmam faza asta,
nu stiu daca a fost la cazul ei pentru ca am plecat foarte
repede,
cand plec si rupe raportul ca asta s-a intamplat, omul cu
care lucrez are tendinta sa vine dupa mine.
Nu, nu tu acum.
Poți sa mergi, e ok.
Nu tu acum, pentru ca tu ai avut o... cu cine aveai raport?
Mama.
Cu mama, a fost vizibil?
Da.
În mod normal, ca să vă zic, poți să-i luă că a fost tot. A
sta a fost tot.
Îți mulțumesc! Aplauze pentru Eva!
În mod normal, voiam să vă arăt cum testez și o să vă testa
ți voi acum, cum testăm raportul cu cineva.
Și am făcut deja câteva ori cu Eva, doar pentru că ea avea
raport cu mama, nu cu mine, n-a funcționat și e perfect
normal asta.
Zi.
Era prea regizat, s-ar fi prins ca e ceva neregula.
Si ar fi functionat asa, ar fi facut si mai rau disrapta.
Ea acum vorbea cu mine si facea asa, era usor.
Daca m-as fi pus in pozitia asta si o forta sa se intoarca
catre mine, ar fi facut asta.
Era mai clar aruperea de mine, da sau nu?
Si atunci nu avea sens, plus ca era regia prea mare.
Revin, cum testez raportul cu cineva?
Go.
Dacă faci pacing-ți mulțumesc bravă suficient de bine,
există o legie în comunicare care spune așa
Dacă te urmează non-verbal, te va urma și emoțional.
Dacă te urmează non-verbal, te va urma emoțional.
Asta ce înseamnă? Când ai un raport făcut ca lumea, fără
public, contează și anxietatea de public.
Contează și variabila public speaking-ului,
contează și faptul că nu mă cunoaște,
contează și faptul că a fost la icea dusă de mama,
nu de proprie intenție,
nu avem autoritate în fața ei.
Are sens?
Mulți variabile, naturale,
nu e o vină.
În mod normal, dacă faci pacing corect pe harta unei alte
persoane,
dacă faci orice fel de gest diferit de la gest mână la ceaf
ă,
până la oftat, până la căscat,
persoana din fața ta 99% va prelua gestul.
De ce? Unul, există în creierajul nostru ceea ce se numește
neuronioglindă, sunt dovedizi de neuroștiință, nu i-am
inventat, eu sunt acolo, au alte roluri, multe altele,
inclusiv rolul de a crea în tine, în interiorul tău emoț
ional, ceea ce vede și observă în afara ta, în exteriorul tă
u.
Și este motivul pentru care ne plac filmele de acțiune și 3
D.
Noi știm că atunci când mergem la cineva stăm în scaun și
suntem în siguranță când începe filmul și ne uităm după
popcorn să ne punem șervețelele și să ne pregătim de ospăți
.
Știm că suntem în siguranță, însă brus după ce începe film
ul, când începe James Bond s-o arda aurea pe serpentine și
să pici aproape în ocean în stâncă, tu în scaun faci de ale
a.
Deci de aia.
Sau te încordezi.
Da sau nu?
Deși tu știi că ești în siguranță în scaun, uiți în fracți
uni de secundă că filmul nu e despre tine.
De ce?
Neuronio glindă.
Neuronio glindă crează în tine sentimentul pe care îl vezi
în exterior.
Lafele și cu raportul.
În momentul în care ai făcut pacing corect și eficient pe h
arta unei alte persoane, non-verbali inclusiv,
Tu modifici ceva la tine, persoana te va urma datorita neur
onilor lui o glinda,
va veni catre tine.
Si in momentul in care el non-verbal urmeaza ceva ce tu ei
faci sau ai schimbat,
abia in secunda ea stii ca poti sa faci etapa de leading.
Mai are sens?
M-am jucat cu cativa dintre voi si echipa mea am zisat ca
stia ce urmeaza.
Câți va dintre voi care a ziut în pauza să mă trebasi chest
ii vorbeau să-mi puneau să-mi întrebări și în timp ce vorbe
au cu mine, eu făceam asta.
Făceam un pas lateral dreapta. Majoritatea dintre voi, nu
toți, făceați?
După mine, în timp ce vorbeau să-mi continuare cu mine.
Asta, una la mână. Doi, după ce am văzut că asta merge, zic
ai să mă distrez.
Și din nou preluai gestul în timp ce vorbeai cu mine. Nu o
să zic cine acum, că a venit mai mulți, nu e despre asta.
Atât de vizibil, ca echipa mea stie ce faceam si ce urma sa
fac, atât de vizibil era pentru ei ca ma jucam cu voi, ca
stiam ca vine exercitul asta,
si vreau sa vad cum e ca imi place, e singurul modul in
care fac asta, stii? Si ma distram.
Lege in comunicare, daca te urmeaza in un verbal, cu orice
fel de gest pe care tu decidi sa il faci ca sa il testesti,
te va urma si emozional.
Are sens.
Raportul... da, barbate.
Nu. Mă întreabă Matei, zic bine, dacă e posibil să mă urme
ze emoțional dacă nu mă urmează prealabil non-verbal.
E posibil pentru că sunt oameni cum este Eva care sunt pers
picace, dar nu înseamnă că nu sunt în trapor cu mine.
Adică ea a avut trapor mai intens cu mama ei, dar nu înseam
nă că m-a urât pe mine. Nu răspunde.
Glumesc.
Poate să te urmeze emoțional, chiar dacă nu te urmează în
om verbal,
pentru că e posibil să fie foarte focusat pe ce spune în
momentul ăla și să nu observe la nivel de efectiv să-i fie
indifferent.
Plus că mai sunt oamenii tip perete, care pentru ei nu e v
izibil gestică, știi?
Cea mai ușoară formă prin care eu testez raportul între noi
, este să fac un pas lateral.
E cea mai ușoară formă în care testez raportul sau mă or
ientez în altă direcție.
Deci, tai cu mine față în față și fac asta.
Și cel mai probabil, când mă întorc în altă direcție,
dacă suntem conectați, o vei urma și tu.
Bă, are sens?
Raportul are trei forme, trei variante.
Raportul se crează,
pardon, raportul se refuză,
se refuză,
adică oricât ar încerca unul sau una,
Nu ai cum. Nu poți.
E cam ceea ce a facut Eva cu mine.
Pentru că avea o cunosire foarte faină cu mama ei.
Natural, logic, perfect, în regulă.
Dăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
Dăăăăă!
Doar pentru că îți nebarberit îți dai seama, adică.
Doi.
Dacă cumva se crează,
se rupe.
Și este cazul cel mai întâlnit în orice relație din viața
voastră.
Creem raport,
suntem conectați,
ne simțim bine
și se întâmplă ceva.
Ori zici tu, ori zice el, ori zice ea,
Oricineva atentie din exteriorul vostru trece printre voi.
Ați pățit o altă să aveți o conversație cu cineva,
cineva se treacă printre voi literalmente, că n-avea spații
în altă parte,
și să simțiți disconfort, deși nu v-a atins,
a secționat, din punct de vedere emoțional,
energetic, dacă vrei să mergem pe ciacre,
conexiunea dintre voi.
Atât de intim e această, și atât de intimă e nevoia de ac
est raport,
încât că atunci când se rupe simțim discomportă emoțional
foarte puternic.
Este foarte important pentru noi toți, fiecare indiferent
de vârstă și de hartă mentală,
să simțim raport cu minim o persoană două din viața noastră
.
Minim.
Din fericire, a treia variantă,
este că raportul odată rupt poate fi recreat.
Cum crezi tu că poate fi recreat?
Ce trebuie să faci ca să recreezi raportul?
Reiei pașii făcuți ca să creezi raportul in the first place
.
Reiei pașii, literalmente.
Pacing pe hartă, curiositate, ascultare conștientă, non-j
udecată,
aprobare din cap,
doar că de data asta conștient de valoarea ceea ce ai avut
și ai pierdut.
Adică conexiune și raport.
De asta vin și vă spun că în cupluri se poate recrea raport
ul, conexiunea, și între frați,
și între mamă și copii, și între tată și copii și așa mai
departe.
Orice conflict aveți sau ați avut vreodată cu cineva din
familia voastră,
care a rămas încă conflict, este sen că nu mai există rap
ort,
pentru că niciul dintre ei, cei implicați în acel conflict,
ori nu a știut să recreeze raportul,
ori nu și-a asumați să înceapă el primul.
Pentru că e foarte desîntâlnită, cum vă spuneam, acel...
Acea întrebare clasică din orgoliu imatur,
dar de ce eu primu sau de ce eu mereu?
Păi simplu, dacă vrei un rezultat din acea relație,
vrei pace în familie, liniște,
împlinire, apropiere,
sens, ce vrei tu, echilibru,
fă tu primul pas, că nu ești mai prost că faci primul pas.
Nu sunt de acord mereu cu dictonul, cu proverbul românesc,
cel mai înțeleg cedează.
Însă când vine vorba de comunicare, eți de obicei foarte
valabil.
Nu este ok să fii tu primul care cedează mereu.
Cu aia nu sunt de acord. Mereu.
Însă în momentele cu miză,
e indicat și înțelep să fii tu cel care cedează.
Dacă ai o miză suficient de motivantă și de importantă și
interesantă pentru tine, are sens.
Întotdeauna miza, rezultatul, de ce-ul tău,
e cel care decide
ce e mai important, orgolul tau sau rezultatul.
Acestea fiind zise,
o sa faceti un exercitiu
care va avea ghici cate etape.
Trei.
Prima etapa.
Refuz raport. Intenționat. Cum mi-a făcut mie Eva.
Cum refuz raportul? În timp ce persoana privește la mine,
când vorbește cu mine, eu fac de-alea.
Dar te ascult, e ok.
Ea!
Exact cum facem atunci.
In mod intentionat, ostentativ, exagerat.
Nu tu.
Dar ti-a iesit foarte bine ce ai facut si tu.
Eu acum doar arat cum sa faci si mai bine.
Refuzi raportul in prima etapa, orice ar zice persoana
respectiva,
si o sa zic inainte cum o sa faceti asta.
Ghidul, ghidul face asta, atentie, v-ati sa aminte rurile
in NLP.
Ghid, explorator, observator.
acest exercițiu va avea și observator, vezi lucra câte trei
.
Ghidul refuză raportul, exploratorul încearcă să-l creeze.
El face exercițiu, da? El trăiește exercițiu.
Ghidul refuză.
Să uită peste el cască, scoată telefonul din buzunar, scrie
,
să uită peste Umăr, să întoarce la Eddie, salută pe fratele
...
Știi? Adică efectiv ignor.
În timp ce din când în când îl validează că e aici.
Te vad, te ascult, un fel de mai termin odata sau...
Inexpresiv, tot ce v-am spus pana acum sa faceti ca sa av
eti o comunicare eficienta, faceti acum invers.
In etapa de refuz.
Pentru unii natural.
Etapa 2.
Nu imediat iti explic.
Crează raport și rupe raportul.
Crează raport, când ieși în etapa 2, începi să creezi rap
ort, dai din capări,
dești pânțenerea, ești curios, ești acolo, asculti, aprobi,
validezi, pui întrebări de explorare,
serios și așa cum? Și mai ce mai zi-mi? Până când simți tu
că s-a creat raportul.
Sau presupui și e în regulă să te înșeli.
Când tu simți că ai făcut pacing suficient pe harta lui,
inclusiv non-verbal, respirație, ce vrei tu, rupe raportul.
Te redici de pe scaun, pleci, strici pe altcineva, nu mă
interesează ceva, scoti telefonul, te întorci cu spatele,
găsești o variantă în care, în mod ostentativ, rupe raport
ul.
Asta o să usture.
Varianta 3. Ca să rămânem și prieteni,
recreez raportul
complet, total, 100% ecologic, intenționat, pozitiv,
curios, deschis,
ascultare conștientă și activă.
Are sens până acum? Au sensile trei etape?
Acum.
Fiecare dintre voi veți lucra în aceste trei etape, fiecare
veți trece prin aceste trei etape.
Din nou, exploratorul spune o poveste, vă zic eu ce poveste
e imediat.
Ghidul face cele trei etape, refuză, creează rupe și rupe,
și creează din nou.
Observatorul ține timpul.
Observatorul ține timpul, fiecare etapă durează două minute
.
două minute de etapă,
trei maxim, dacă vezi tu ca observator,
că e bine sau că încă nu s-a creat sau nu îi grăbești, nu î
i spii,
ta te... alo, rupe că gata, nu mai... nu, nu, nu te bagi.
Nu, că rupt tu raportul și nu e ăsta exercițiu, da?
Observatorul ține jocul, ține scorul, ține timpul, nu inter
vine, nu comentează, nu dă feedback.
Adică suferă.
Nu, asta sufara din alt motiv.
Exploratorul va vorbi despre ceva din viata lui de care e
foarte mandru.
Passionat, mandru, entuziast.
Gasește ceva din viața ta care, pe o scară de la 0 la 10, 0
deloc, 10 super intens,
e de 9.
8, 9, 10, dacă vrei.
de care ești atenție sincer, pasionat, interesat, curios,
entuziast.
Nu alege un subiect cu miză mică ca să nu te usture.
Nu fii golan.
Sau golancă.
Pentru că e alt scop la exercițiu.
Acestea fiind zise, cred că nu mai e nevoie să repet, lucră
ți cu cineva cu care n-ai mai lucrat până acum.
Bineînțeles.
le afli numele, te uiti prin sala și le spui, te văd,
ești al meu,
câte trei puteți să lucrați tân jos, în picioare,
aici sau afară pe scări, dacă vreți, sau în spate pe scări,
sau în spatele scenei, puteți să alegeți ce în loc vreți
voi,
numai fiți atenți când vă chem înapoi prin melodia de înce
put.
2 minute de persoană, vă rog!
Da, da!
Și faceți cu rându toate persoanele!
Fiecare rol îl exerzați!
Fiecare persoană face toate rolurile!
Start!
Muzica
Bun!
Si bine ați revenit in ultima parte, modul 1, ziua 2.
Sau 3 depinde cand incep sa numeri.
Da, e in regula, in regula, ziua 3.
La 8.30 trebuie să începem barcarea.
Și mai avem un exercițiu de făcut.
Și mai avem un exercițiu de plăcut. Unii zic că e cel mai
mișto din tot modul.
Dar ce știu ei?
Hai să vedem. Foarte pesărite, pe scurt.
Adrian, dai telefonul, auzi micul, colegul Lui Roșu,
că a nevărbit cu mie de loc tot weekendul.
Cum a fost pentru tine exercitul ăsta?
Dacă te și ridici, te rog.
E deschis, nu umbla la el.
Da, Marius mă numesc.
Marius. Marius, salut Marius.
A fost foarte interesant.
Ok.
Se pare că mi-am făcut bine rolul,
întrucât
colegul pentru care am fost
în rolul de ghid s-a și
enervat.
Că de ce refus sau rub raportul?
Ca orice femeie care se respecte.
Deci, ce facem aici? Ne bate in capul de geaba unde fugi,
unde pleci.
Corect. Cum s-a simtit pentru tine, Marius?
Cand s-a refuzat sau s-a rupt la portul?
Eu m-am simtit confortabil, nu pot sa-ti spun.
Vorba aia, sunt obisnuita.
Ca si barbat, in general.
Da, asta nu e neaparat un mod echilibrat, sa stii.
înseamnă că, și nu te judec, că am fost și sunt acolo une
ori, există o oarecare reticență de a te conecta emoțional,
că nu cumva să suferi prin ruperi sau refuzi de la port. O
cunosc și eu, am fost acolo.
E doar un feedback care vă regăsiți în etapă asta și femei
și bărbați, că nu are legătură doar cu bărbații.
E un feedback pentru voi, să știți. Și anume, pierdeți
foarte mult din frumusețea și din culorile unei vieți,
Relationale mă refer și nu mă refer doar la cuplu, ci dar
relaționale cu cei din jurul nostru,
prin faptul că suntem închisi, am fost acolo, din nou vor
besc inclusiv pentru mine,
din faptul că suntem închisi, reticenți sau fearful, speria
ți de conexiunea emoțională
pe care o implică relaționarea cu alți oameni, din nou nu m
ă refer doar la nivel de cuplu.
Merdem foarte mult, eu am fost acolo, din formusețea color
istică unei vieți,
pentru că știu ce înseamnă frica de a fi rănit. O cunosc,
am avut-o și eu.
Dar bravo că poți să-ți iei feedbackul ăsta, e dovadă de
curat și îți mulțumesc pentru încredere.
Mulțumesc eu.
Altcineva, hai să vedem, uite acolo.
Sau nu dă-l în față la Betim, că e în față aici, te rog.
Și după aia o schimbăm, pasăm lung.
Vreau să le mulțumesc foarte mult celor două colege cu care
am fost.
Așa?
Am făcut raport instant din privire.
Așa?
Și în următoarea secundă le-am invitat frumos.
Vreți să mergem într-un loc special care știu eu să facem
exercițiu?
Și au zis da.
Iar acolo a fost frumos,
că la un moment dat am uitat cu cine trebuie să facă leap
ing.
Ok, cum a fost refuz raportul? Tu?
Am avut o colegă foarte bună, mi-a fost destul de greu
că a ales un subiect foarte bun.
Da, cumva era interesant și trebuia să te refuzi.
Da, să refuzi, să vorbești despre copii mici.
Pentru mine foarte greu.
Corect, corect, corect.
Cum a fost să ți se refuze conexiunea?
Să zicem că a fost mai ușor.
Ca Marius.
De subiectul anterior, da.
Ca Marius, sunt obișnui ce...
Ok, mersi, dă microfonul mai departe.
Sau am zis că schimbăm, că centrăm lung, da acolo microfon
ul,
La urmă mulțumesc, Andrei.
Bună seara, sunt Emma.
Ce-au, Emma?
Mă bucur că am reușit să distrug raportul lui Laurentiu.
S-a văzut clar că pe măsură ce...
Ca orice film care să respete.
Se întâmplă în viață, asta este.
Pe măsură ce încercam să-l levit, să-l bruiez,
căutam să aducă mai multe detalii pentru a povesti
Despre pasiunea vieții să ale muzica.
Motiv pentru care m-am încrâncenat să distrug și mai tare.
La un moment dat s-a întrebat...
Aveai ceva ambiție personal acolo?
Poftim?
Ai avut ceva ambiție personal acolo?
Nu, nu.
Am vrut să-i juc cu vreo lucru cât mai bine.
Pentru că vedeam pe fața lui că se întâmplă lucruri.
Se schimbă la față și am căutat să văd până unde...
Nu sunt genu.
Să-l distrug de abor tu.
Nu sunt genu, nu-mi place.
Și de aia te-ai bucurat atât de mult de poți face.
Caut să mă conectez. M-am vrut să văd cum e din perspectiva
jocului.
Ok, foarte bine.
Cum mă simt.
Mersi frumos, mersi frumos.
Dă-l în dreapta la Sofia, te rog.
Bună.
Ce am văzut?
Sunt Sofia.
Sofia sau Sofia, ca să știu cum...
Sophie, e bine, Sophie.
Perfect, mersi.
Nu mi-a plăcut să distrug raportul, pentru că...
Să rupe, să rupe, atentie, nu distrugeți.
Să rupe, să rupe raportul.
A fost un lucru mi-a placut, pentru ca era o poveste ancora
, daca pot sa-mi spun asa.
Da, ok, ok.
Acum, eu ma asteptam ca raportul sa fie rupt intr-un moment
, asa ca nu m-am simtit.
Pentru ca asa e exercitia.
Da, anticipam, deci nu m-am simtit atat de rau.
Fii atent la o chestie, desi ati anticipat ca se va refuza
sau sa rupe raportul, cine a simtit totusi disconfort?
Perfect, multumesc. Intrebarea pentru voi, imediat s-o fi.
Cum o fi oare în viața reală în afara acestei săli
unde nu este un exercițiu și noi refuzăm și rupem raportul
cu alții care nu se așteaptă și nu știu că e un exercițiu?
Cum o fi din perspectiva lor?
Eu m-aș fi sictirit.
Te-ai simțit bine?
Nu, m-aș fi sictirit.
Ah, ok.
Adică nu aș mai fi vorbit, eram ok.
Exact, exact.
Nu te interesează.
Mersi, mersi frumosul, îl apreciez.
Dragilor,
Acest exercițiu este un simulacru, un context de antren
ament și de feedback, sper eu, pentru viața noastră reală.
Pentru că în viața noastră reală, din afar, aceste uși, a
ici ne jucăm, suntem safe, împărtășim, vorbim, nu e miză de
eșec.
Însă în viața noastră reală, în relații noastre de cuplu,
cu mama, poate, cu copiii noștri, cu partenerul, cu șeful,
cu prietenii,
indiferent ce vârstă avem,
toți refuzăm și rupem raportul.
Neștind până azi cât de important este emoțional pentru ace
știa.
Cătă?
Chill, respiră, te rog.
Neștind cât de important este emoțional pentru ei.
Sunteti de acord cu noi că de foarte multe ori, fără să v
rem, refuzăm raportul,
când poate un copil are nevoie de atenția noastră, poate
partenerul are nevoie de atenția noastră,
sau rupem raportul, odată creat, din neatenție, din gafă,
din negligență, nu din rea intenție?
Începând de astăzi, știți cum se simte?
Și știți cum se simte la nivel de, din nou, simulacru, jo
acă, antrenament?
Nu știai că o să vină. Și tot au sturat.
Dar oare cum o fi în afara ușii, când alții care nu știu că
e un exercițiu
sunt în rolul în care am fost noi azi, de a ni se refuza
raportul de către noi?
Ajun la voi.
De azi înainte știți cum se simte. Da, bărbatet, te rog.
O secundă, Andrei, rog o primă aeru pentru următoarea etapă
, bine?
Nu se aude galben?
Să simtă ruperea raportului în realitate, și am trecut
intenționat, cum spuneai tu, printre ei.
Și să vezi fețe. Eu, uite, nu-i simțin. Exact când era un
raport.
Colegii mei, dacă nu v-ați dat seama, sunt la fel de sadici
ca mine, că așa i-am ales.
Și vă mai testează și ei în pauze, așa numai în exerciții,
inclusiv asta este una de atribuțiile lor, să vă testeze.
că vă așteptați mă la mine să vă dau teste și exerciții.
Și ei au rolul lor foarte bine definite aici.
Imediate, rog, Chris, mersi mult, Andrei.
Colegii cu care am lucrat, era o întrebare pentru tine, H
oria.
Dacă nu am semnal de nom verbal, prin care să-mi confirme
că eu am făcut pacing,
adică ce alte metode cu cei care au făcut pacing,
cu cealaltă unăltea aș putea să-mi confirm că pacingul este
făcut.
Colegul mi-a confirmat...
De cele mai multori când pacingul este făcut corect, se sim
te emoțional și la tine și la el.
De cele mai multori când pacingul este făcut corect, se sim
te emoțional, apare o stare de confort,
emoțional, reciprocă, pentru că raportul dragilor este two-
way street în ambele direcții.
Dacă tu îl faci pe el, ea, să se simte bine conectat cu t
ine,
și tu te vei simți bine conectat cu el, ea.
Cu alte cuvinte, eu personal, unul din cele mai intime și
mai eficiente metode
prin care dau seama dacă m-am conectat cu persoane, este d
acă eu mă simt bine
în raport și în prezintă acelei persoane.
Pentru că dacă eu mă simt bine, intenționat, congruent, aut
entic,
înseamnă de foarte probabil, evident cu atenție, cu acuit
ate senzorială,
și ea e la fel.
Și atunci să nu iau ăsta ca pe un crităriu absolut, că pers
oana cum ai zis și tu...
Nu, unii oameni sunt inexpresivi non-verbal.
Exact.
Unii oameni sunt inexpresivi non-verbal.
Am confirmat cu colegul și am zis,
tu ai chestia asta, chiar dacă simți să nu exprimi,
că am căutat să fac diferite...
ba în față, ba ușor lateral.
De ce l-a rămas așa?
Da, dar făi atent că el știa și ce urmează.
Testează lucrurile astea după ce îți exercițe.
Dar a fost și după.
Așa?
A fost și după ce s-a încheiat exercițiul, când noi am ră
mas la discuții libere, teoretic.
Eu îi țineam în continuare să vă servați.
Nu contează, a rămas pe harte.
Roc să încă merge aerul.
Da, ok.
Cam cât durează?
A, ok.
Nu am crezut că...
Bine, mersi mult, Chris.
Mersi și eu.
Ok, dă la colo, Adrian.
Mersi.
Bună, sunt Ana Maria.
Ana Maria, bună.
Nu am vrut să vorbim vineri seară.
Am refuzat efectiv.
Am sesizat.
Și cred că de fapt asta este întrebarea.
Dacă cineva încearcă să restabilească un raport cu mine, de
unde anterior îl antrop din diverse motive, e un refuz
efectiv.
Deci nu mai ai acces.
Ce poate să facă celălalt?
Nu prea multe, să știi.
Ce poate să facă ar fi, dacă știe că a rupt raportul,
deci dacă știe că a rupt raportul inițial,
ar fi, mă uit după scaunul, că aș avea nevoie dând scaunea
ta următoare, dar nu cred că am aici,
ce poate să facă persoana este să facă pacing pe realitatea
ta și pe durerea ta simțită.
Gen, știu că ce am făcut anterioar a fost inoportun și a
durut și a usturat,
făcând pacing pe realitatea ta să exprime și, îți mulțumesc
, Adrian,
Să exprime și să arate că a înțeles că te-a durut,
s-ar putea să te facă pe tine să te simți suficient de înț
eleasă că să te deschizi.
Ceea ce experimentezi tu și nu numai tu și bărba și femei
deopotrive,
se numește fear of loss în engleză și în termen clinic.
Frica de a pierde din nou.
Avem tendința să nu mai intrăm în relații, de exemplu, de
foarte mult ori,
pentru că au usturat prima oară.
Dar atinția este doar o reprezentare?
Nu, e numai unu, îți mulțumesc, îți mulțumesc, apreciz mult
.
Nu, numai unu.
Fear of loss, se numeste, și este ceea ce creează anxietate
a de a intra în relații,
sau inclusiv, se numeste în termeni clinici, anxietatea de
separare.
Adică mi-e frică să nu pierd.
Sau mi-e frică să nu te pierd.
Ce poate să fac o persoană ca să intre cumva din nou în gra
țile tale,
dar este infim, pentru că mai mult ai tu de făcut decât ea,
este să facă un pic de pricing pe realitatea ta și să-ți
descrie cum cel mai probabil te simți
Simți și el, ea este conștientă cum te-a făcut să te simți.
Să te simți. Are sens?
Dar atentie, până la un punct funcționează, pentru că de la
un punct încolo nu este responsabilitatea lui sau ei,
ci este responsabilitatea ta
să-ți creezi resurse interioare prin care tu să știi că tu
ești bine, indiferen cu cine să-mi arupi raportul sau nu de
acum încolo.
Cred că asta... La asta am să lucrez în weekend.
Ok, perfect. Asta este 100% responsabilitatea ta.
și din fericire se poate, doar că e necesar un proces, de
obicei psihoterapeutic sau orice fel de proces de zindecă
tor, de grup sau unul la un individual,
ca să vin deci rănile rănisoarele, reprezentările mentale
despre ceea ce s-a întâmplat în trecut.
Sau să-l integrezi, să-ți iei lecțiile, feedback-ul și să
mergi mai departe. Cicatricea va rămâne.
Dar cicatricea nu înseamnă durere. Cicatricea înseamnă am
intirea durerii și alecției pe care am luat-o de acolo,
fără să însemne că absolut toată lumea care va veni către
minimă va răni.
Ajunată-te neamăria.
Da. Mersi.
Nu, aia... Nu, vorbim de cu tot altceva.
Nu, nu, nu.
Ia m-a întrebat cum poată facă cineva care să creeze raport
cu ea,
dacă ea nu-l mai vrea, refuză.
Și am explicat că de obicei,
când refuzăm raportul cu cineva care vrea să vină către noi
,
o facem din teama de a fi răniți.
Și nevoie să ne asumăm noi să ne vindecăm această teamă,
nu celălalt are responsabilitatea să ne vinde ce nouă teamă
,
ci noi o avem, ea noastră.
Și noi avem, ea noastră.
Apropo de ce vorbeam cu...
Nu mai știu...
Că nu s-a născut nimeni să te facă fericit.
Ne... fiți atenti, mă provocați.
Așa, pe final.
Mă întreabă aici colegă și zice
Colegă, mai zic la tău numele?
Carmen îmi spune așa, e firesc
să sufere atunci când...
Răspunsul meu e nu e firesc
să sufere, e firesc să doară.
Din perspectiva cum predau eu cu Marius în elpiul,
și asta știu și am învățat-o de la Marius și sunt recunos
cutor pentru asta,
suferința este opțională, durerea este garantată.
Durerea în viață e garantată. Ne naștem inclusiv prin dur
ere.
Copilul, nouă luni de zile înstă în uterul mamei,
într-o lume de bazmă, este hrănit, este protejat, este iub
it,
toate nevoile sunt ați-i săfăcute, nu are niciun fel de g
rijă pe planetă.
Și brusc, știți cum se naște copilul?
Din perspectiva lui, prin moarte.
Uterul se... acel spațiu paradisia care l-a ținut și l-a
conținut
și l-a hrănit și l-a protejat nouă luni de zile începe să
se contracte
ca să îl expulzeze, se strânge literalmente în jurul lui
și îl contractă până când îl expulzează. Are să-mi spun?
Din perspectiva lui, el nu știe asta la nivel de hartă emoț
ională,
E o moarte.
Și e durere foarte mare.
Și există cărți și terapii pe vindecarea măntului morții.
Pe vindecarea morții nașterii, cum se zice metaforic.
Pe vindecarea măntului nașterii.
E altă discuție, o să vorbim despre asta.
Ce încerc să vă spun, mulțumesc frumos,
este că durerea este garantată din momentul în care noi ven
im pe lume.
Suferința este opțională.
Știți ce este suferința?
Și o să detali amătugă următoare.
Aici e ce se întâmplă care poate să te facă să doară,
direct.
Stimul extern, viața, realitatea. Shit happens.
Ce crezi tu despre ce s-a întâmplat este suferință.
De ce mie, de ce iar, numai mie de parcă s-ar întâmpla și-o
altcuiva, te simți mai bine, brusc.
Știți oamenii care zic, bă dar nu mai mie, se întâmplă? Bă
și ce, dacă se mai întâmplă la încă 100 te simți mai bine?
Nu, că tot te doare, da sau nu?
Nu mai vreau să...
aici, în reprezentare mentală, îți cree singur suferința.
Ce crezi despre durere crează suferință sau ce crezi despre
durere diluiază durerea.
De foarte multe ori, acceptarea durerii diluiază durerea și
o face să treacă mai repede decât lupta cu durerea.
Are sens?
Pe scurt, Matei, te rog că vreau să mergem la un alt mod de
exerciție.
Nu înțeleg întrebarea. Stai să vină colegul meu, Andrei, te
rog. Că nu și-a făcut maratonul pe ziua de aia și vrea să
cum?
Mersi, Andrei.
Întrebam dacă se întâmplă și în cazul unui de ce simplu, fă
ră de ce a atribuit neapărat mie.
Nu știu, depinde de harta ta. Depinde de harta ta.
Oamenii care se întreabă de ce-i doare ceva, de obicei se
luptă cu durerea.
Nu contează cum o formulează în cei linguistică.
De la Richard Bandler, citire. Am întrebat cineva pe scenă,
pe nebun.
Dr. Bandler, care are titlu de doctor honorific în psih
ologie, deși el n-a făcut psihologie.
E cumva dușmanul de psihologii sau de terapeutii, dar din
multe motive o să discutăm altădată.
Dar e doctor în psihologie, honorific, au dat titlul
gratuit pentru că atât de multe lucruri a dus în psihologie
și a rezolvat.
În fine, și întreabă cineva de ce ne doare viața.
Și Ben Drisut, așa cu grață, că are multe de asta, omul
face stand-up comedy psihologic, e genial, este absolut
genial.
Și zice, pentru că te-ai născut.
Move on!
Durerea în viață e garantată pentru că te-ai născut.
Nu există viață fără durere, deci ați spun întrebarea de ce
există durere în orice fel de moment, este un nonsens.
Ce fac cu durerea? Ce invat din durere? Cum menageriesc dur
erea? Cum integrez durerea?
Ce scot util din durerea asta daca tot e nevoie sa trec
prin ea? Sunt intrebari diferite.
Evident cum ma opresc. E ok. Dar de ce? Nu te ajuta cu nim
ic. Are sens?
Cum ma opresc, ce invat, cum ma integresc, ce vindec? Sunt
alte intrebari. Inclusiv in procesul de vindecare durerea
este inerenta.
Ești de acord cu mine?
Că ea este inherentă.
Da.
În procesul de vindecare, când ne tăiem la mână, ne operăm
sau orice fel de motiv,
să zic deacol cu locul ăla doare în timp ce se vindecă?
Deci durerea poate să însemne vindecare?
Interesant, nu?
Cum ar fi să ne gândim la faptul că atunci când ne doare ce
va emozional, de fapt ne vindecăm
sau e un context bun pentru vindecare?
Dacă acceptăm să privim din perspectiva asta.
Lupta cu durerea crează suferințe.
Mulțumesc.
Mersi și eu.
Musai, hai tă rog ultima întrebare și mergem mai departe p
ână vorbește colega noastră.
Vă rog, verificați-le telefonului să fie pe silențios.
100% este foarte important, chiar dacă tu crezi că e pe sil
ențios, chiar să fie pe silențios.
Loredana.
Bună.
Întrebarea mea e legată de raport.
Așa.
Dacă știu că pentru mine este benefic să rup raportul, dar
nu pot face asta, ce alternative am?
Înveti să rupi raportul.
Cum?
În primul rând, ideal, dacă intuiesc corect, dar e o presup
unere,
să verifici cu un terapeut, în nou ideal, care este motivul
dependenței.
Pentru că atunci când noi nu putem să rupim raportul de o
persoană sau de un context care ne este nefavorabil,
se numește toxic.
Relatia toxică acolo și este de obicei datorită unei depend
enței emoționale,
cu alte căvinte persoana aia,
real sau imaginar în căpșurul nostru ne îndeplinește o nevo
ie care n-a fost îndeplinită în trecut de mediul care ne-a
educat.
Nu e o vină, doar e o responsabilitatea noastră să verific
ăm ce nevoie subconștientă îndeplinește mediul sau persoana
de nu pot să mă rup de ea.
De cele mai multe ori, dependențele într-un medi toxic, e
greu să le gestionez pentru că doare ruptura, nu de persoan
ă sau de mediul, ci de nevoia pe care acel persoană sau medi
ul îmi îndeplinește. Are sens?
Și mersi mult de întrebare, brav.
Bun, acestea fiind zise, vă invit în un ultimul exercițiu
al acestui modul,
exercițiu pe care îl veți face toți, deodată, ghidați de
mine.
Nu aveți nimic de făcut, decât să vă puneți deoparte pix,
foaie, ce aveți în mână,
să vă găsiți o poziție confortabilă, ideal să-ți propui și
să-ți promiți să nu scârțiți scaunele cum faci acum pe parc
ursul exercițiului.
Pentru că următorul exercițiu este un exercițiu ghidat de
mine cap coadă, este o metaforă, dacă vrei, a începutului
călătoriei
care implică inclusiv prin sinea scenarului acestui exerciț
iu o călătorie,
o călătorie în care te voi ghida eu,
de la început până la final vocea mea te va însoți,
și te vei reconecta, îți vei reaminti,
vei trăi poate niște senzații, niște emoții,
dă-le voie să vină oricare ar fi,
cu orice fel de surpriză plăcută,
cu orice fel de reamintire
Poate, daca e cazul si din nefericire cu orice fel de dis
confort
Ia-l doar ca pe un feedback
O sa rog pe colegii mei sa dublieze luminiile
Usor
Si incet si bland
Inchizi usor ochii, daca n-ai facut-o deja
Si dupa ce iti-ai gasit aceasta pozitie confortabila
în care vei sta pentru câteva minute, te invit
doar să observăți respirația
fără să modifici nimic, fără să schimbi nimic, fără să
intervi
doar observăți respirația
încet și blând inspiri, expiri
si poti sa-ti modifici positiile daca simti ca e necesar in
orice moment, acum sau mai tarziu
foarte bine
in cateva momente vei auzi un fundal sonor
si pe acest fundal sonor vocea mea te va calauzi
Și te rog să-ți imaginezi
în această stare
de relaxare
care vă continua să se adâncească.
Să-ți imaginezi
cum încet și blând
te plimbi pe o cărare,
pe o cărare de țară,
în drum de țară
și poate că ești încălțat
sau în picioarele goale, nici nu contează.
Da-ți voie și simte, cum soarele blânde vară, o vară
confortabilă, îți mungie creștetul capului, obrajii.
Iar mersul tău alene, pe această cărare, îți aduce aminte
de dominițile copilăriei tale, la bunici,
Unde n-aveai nicio grija pe lume, Si ce bine se simte noi
asa,
Sa te relaxez din ce in ce mai mult, Pas dupa pas, incet si
bland,
Pasesti pe aceasta carare de tara, Lasand colbul, praful,
sa-ti gadile glesnele,
Să simți mirozul de verdeață, sălbatică, mâzgâdile-nările,
Și poate sunetul păsărilor din văztuc, de pe cerul albastru
,
Să-ți aduca minte de libertate și lipsa oricărei constrâng
eri.
Și pe măsură ce mergi și te plimbi, ucet și blâmă, în ritm
ul tău vei observa,
pe stânga sau pe dreapta, nici nu îmi dau seama, un stejar
falnic, puternic, cu o cupolă
Magnifică, bogată, care parcă te invită să iei loc și te î
ndrept ușor către el, către acest stejar.
Foarte bine!
Și înainte să te așezi și să accepti invitația lui,
pune mână pe trunchiul lui puternic,
scorțos,
rigid
și simte-i puterea
și simte-i statornicia
cu care urmează să te protejeze
ca un camarad.
În timp ce acum îți pui ușor de tot spatele, rezemat de el,
lăsându-te parcă,
abandonat și susținut, frățește,
de un prieten blând, puternic, semeț, care îți asigură sig
uranța.
În timp ce tu te relaxezi, ne-așa, din ce în ce mai mult,
Foarte bine.
Foarte bine.
Iar acum,
privind în continuare,
la linea orizontului,
în depărtare,
observ când din ce în ce mai aproape de tine nu-i așa,
se fac văzute
trei siluete.
Trei siluete
Care par cunoscute,
Doi oameni adulti,
Un el,
O ia,
Tin de manuta,
In mijlocul lor,
O pustura firava si mica,
Un copil,
De cativa anisori,
Si se apropie de tine tos trei,
Până când devine vizibil sau poate-ţi-ai dat deja seama, nu
-i aşa?
Că aceşti doi adulti,
tineri,
frumoşi,
sănătoşi şi zvelţi,
sunt părinţii tăi,
cei care au fost
atunci când tu aveai doar câţiva anişori,
iar ei ţini de mână
pe puiul lor.
Acel băiețel, acea fetiță, de doar câțiva anișorii.
Gingaș, sincer, nevinovat, cu bucuria jocului încă în ochi,
cu luptele vieții încă neluate în pieptă,
Cei trei se apropie de tine, iar parintii copilului, parint
ii tăi, de fapt, un fapt,
Îl îndeamnă cu curaj și blândețe să vină către tine, și în
ainte ca ei să se retragă
Și să lasă în grija lor ceea ce universul a dat mai de preț
în această lumi,
să lasă-n grija ta acest suflet pentru câteva momente.
Te privesc și pe tine, în ochi cel adult, cel de azi.
Și ce dulce revederea, bucuria, nu-i așa?
Pentru că, indiferent cum au fost părinții tăi în viața
reală,
acești părinți din acest proces, în acest moment,
sunt niște părinți magici.
Sunt părinții conectați în raport cu potențialul lor real,
în raport cu cine ar fi putut să fie,
chiar dacă n-au fost în viața ta reală,
în raport cu ce ar fi putut să o fere,
chiar dacă n-au știu să o facă în viața ta reală.
Și pentru câteva momente privirile voastre se întâlnesc
și vă recunoașteți, nu-i așa?
Cade la suflet la suflet,
Doar că de data asta, de pe un nivel de înțelepciune
spiritual, dacă vrei,
unde există loc de iertare, loc de iubire, loc de așa a f
ost să fie.
Și pentru că știi că vor urma procese și exerciții în vi
itor,
în care te vei reconecta și cu ei, cu acești părinți magici
sau realeai tăi,
Permite-le din privire, să se retragă, să se întoarcă, ac
olo unde e mai mare nevoie de ei în acest univers,
Lăsându-ți pentru câteva momente în grijă sufletul, corpul
și mânuța acelei copil mic, gingaș de câțiva anișori, care
ai fost tu.
Și-i permite-i să se așeze acum Acestui suflet mic și ginga
ș, în fața ta,
În timp ce observ că-n mâna lui, ține ceva de preț,
De foarte mare preț pentru el, pentru ea, Jucăria lui
preferată.
Poate mașinița, poate băgușa, poate hăinița, poate călăreț
ul
Care a fost simbol al copilăriei tale, o copilărie așa cum
a fost să fie
Frumoasă, plină de amintii și de emunții
Dă-i voie acestui copil, copilă, să se cuibărească pentru
câteva momente în brațele tale, de adult puternic.
Dă-i voie să sintă puterea brațelor tale antrenate în lupt
ele vieții pe care el sau ea încă nu le-a purtat.
Și privește-l în ochi pe acest micuț, pe această micuță.
Și poate nu mică-ți emirarea, când observi bucuria din och
ii lui, din ochii ei, ce n-a fost încă afectată
De convingerile celor din jurul lui, De batăliile pierdute
de durările,
De rănile care-l așteaptă în viață, Bucură-te de bucuria
din ochii lui,
Din bucuria din ochii ei, Și dă-i voie să te încarce și pe
tine adultul,
În timp ce-ți permit să-i mânghi obrazul fin, Și nebrăzdat
de griji,
Ce tu știi te vor să vină.
Dă-i voie să se cuibărească, poate chiar să te strângă de g
âtul tău falnic.
Să se simtă protejat, în siguranță, acceptat.
Și fără niciun cuvânt, mâng ei părul, obrazul.
Și țină-l la piept pentru câteva momente, parcă transferând
u-i lui sau ei acele resurse,
acele emoții de care tu știi că va avea nevoie și pe care
tu nu le-ai avut în momentele
din viața ta, când ai trecut prin cele mai singuratice eta
pe.
Privește-l în ochi, privește-l în ochi, Și cade la suflet
la suflet, poți chiar să-i spui.
Iartă-mă, dracul meu copil interior, Ești o parte important
ă din mine,
Iar eu ca adult am fost educat să te uit, Să te reprim, să
te las în urmă,
pentru că așa mi-au spus alții.
Și nu mi-am dat seama că lăsându-te în urmă, uitându-te,
lasă în urmă, poate, cea mai frumoasă parte din mine.
Gingășia, puterea de a trăi în prezent, fără motiv special,
simplitatea de a mă bucura, fără mize mari,
Puterea de a ierta de la o secunda la alta
Si abilitatea de a admira lucruri simple
Te-am lasat in urma si-mi pare rau
Mi-ai lipsit pana azi
Si in timp ce te privesc in ochii tai blanz
Ma simt iertat
Și-ți mulțumesc copilul meu interior pentru revederea de a
zi, pentru abilitatea de a-mi aduce aminte
Că pot să-mi văd să simt, că pot să-mi văd să trăiesc
Ca un copil atunci cand tu esti in bratele mele, sa ma simt
liber, sa ma simt ocrotit.
Asa cum n-am fost in trecutul meu, astazi aici privindu-te
in ochi,
Vreau să plantezi și îți ofer în sufletul tău
Garanția și promisiunea
Că de azi înainte
Tu nu vei mai fi singur
Te voi însuți
Te voi proteja
Și îmi voi aminti de tine
Cât mai des
Pentru că eu știu ce te așteptă în viitor
Eu știu ce bătălii vor să vină, Eu știu ce dezamăgiri vei
trăi,
Eu știu cât va durea. Însă, dragul meu, raga mea,
Vei trece peste toate, Vei învăța, vei cădea, te vei ridica
Și vei avea alături pe cineva, așa cum eu n-am avut.
Eu voi fi alături, eu te voi susține.
Și-ți mulțumesc că mi-ai adus astăzi aminte de mine.
Privește ochii copilului tău, interior, Cum primește gândur
ile tale,
Cum zâmbeste, poate, într-un mod atât de sirav, Gingaș și
totuși matur,
Cum ți-a auzit fiecare simțământ și gând, Cum l-a primit și
-a dat voie să se instaleze
În sufletul lui plăpând, În sufletul ei plăpând.
Și el sau ea întinde acum mâna după jucăria preferată care
te-a însoțit și v-a însoțit
în anumite perioade din copilărie și, indiferent cum arată,
îți-o întinde acum
și o pune în mijlocul pieptului tău, încărcând-o într-un
mod magic, cu iertare, cu iubire,
cu bucurie, cu blândețe, cu curajul copilului care nu știe
ce înseamnă frica.
și îți împingi această jucărie în piept, până când într-un
mod magic, pieptul tău se deschide ușor energetic și primeș
te această jucărie.
Acest simbol al copilăriei tale își face loc în centrul fi
inței tale, cu toate darurile încărcate de copilul tău
interior.
și se instalează în mijlocul sufletului tău, acolo unde e
mai mare nevoie de ele.
Dă voie să curgă, dă voie ca fiecare celulă, să se îmbibe
cu iubire de copil, cu iertare, cu relaxare.
Dă voie fiecarei mușchial tău să renunțe, să cedeze, să se
abandoneze în fața iubirii de copil atât de pur.
Să vindece, să spele, să transforme de azi înainte pe pil
ota automat și fără vreun efort conștient.
Până când tot sufletul tău și tot corpul tău vor beneficia
la maxim de aceste resurse blânzi și nestemate ale copilă
riei.
Și, ținându-ți copilul, acest băiețel sau această fetiță-n
brațe în continuare, dă-i o ultimă îmbrățișare.
Strânge-l la piept, așa cum ți-ai fi dorit ca tu să fi strâ
ns, ocrotit în brațele unui om matur, care să-ți spună,
Ești în siguranță.
Și nimic nu-ți se poate întâmpla.
Pentru că eu te păzesc,
te ocrotesc,
te iubesc.
Și tu, dragul meu, draga mea,
ești perfectă, ești perfect așa cum ești.
Indiferent ce vor zice oamenii din jurul tău,
tu iartă-i și aduți aminte,
că și ei sunt copii rătăciți,
pierduți sau răniți.
Și nu din răutate se poartă cu tine așa,
ci din ignoranță și durere.
Tu iartă-le
și concentrează-te pe tine,
pentru că brațele mele
te strân la pierd din ce în ce mai mult,
ocrotindu-te,
mungându-ți părul blând, firav și moale.
Strânge-ți copilul la piept interior,
până când acesta din nou,
ca și jucăria preferată de mai devreme,
se transformă în energie
și începe încet și blând
să se integreze într-un mod magic
în pieptul tău.
Dă-i voie să se întoarcă acasă,
în centrul ființei tale,
cu toată blândețea lui,
Toată gingășia lui, cu toată bucuria lui și puterea de a tr
ăi în prezent,
dă-i voie să se instaleze în centrul inimii tale.
Relaxându-te și dându-i voie să preia de azi controlul,
în momentele când ai mai mare nevoie de el,
de inspirație, de creativitate,
de liniște în suflet, de bucuria prezentului, de abilitatea
iertării fără efort sau motiv.
De azi înainte, nici tu nu vei vei vei amensi singur, drag
ul meu, dragă mea.
Și ce bine se simte să fiți doi, la fel, identici.
și ce bine se simte să fii iubit, acceptat din interior.
Foarte bine!
Și dă voie acestui val energie să se răspundească cam mai
înainte în toată ființa ta,
Să spele, să vindece, să transforme tot ce-i nevoie, să fie
imbibat de iubire, de acceptare.
Să plece durerea, să rămână bucuria, să plece suferința, să
rămână gingășia, să plece frica, să rămână curiositatea.
Curiozitatea de copil care nu crede in greseala
si traieste doar in prezent
foarte bine
Si incet si bland cu mana ta la piept
acolo unde pana mai devreme a fost copilul tau interior ast
azi acum integrat complet
in tine si in sufletul tau
Te ridici usor de la trunchiul acestui stejar falnic si put
ernic
Si cu cealalta mana il saluti si pe acesta
Ii saluti trunchiul, scoarta puternica, rigida
Care te-a protejat, te-a ocrotit, ca un falnic camarad
Mulțumește-i și lui pentru siguranța pe care te-a făcut s-o
simți, vegind pentru tine.
Și da, poate că în viitor vă veți revedea.
Admire-i cupola falnică și verde, bogată, răcăroasă, sub
care te-a adăpostit astăzi aici.
Și încet și blând, te întorci ușor alene Pe cărarea prăfuit
ă, pe care-ai venit mai devreme
Și devii din nou conștient, conștientă, De mirosul frunzel
or al ierbii, De deadierea caldă și blândă a vântului
Întince pas după pas, Încet și blând,
Te întorci înapoi pe cărare, Aducându-ți aminte,
Acum, Pe măsură ce vocea mea continuă să te ghideze,
Depoziția corpului tău, Din acest moment,
Devii conștient, Încet și blând, Fără vreo grabă în lume,
De picioarele tale si de pozitia lor, De mainile tale si de
pozitia lor,
Si incepi sa-ti invarti usor sa-ti misti Varful de la deget
e, de la picioare, de la maini.
Usor de tot iti misti pozitia spatelui, Usor de tot iti
misti gatul,
Ca și cum revii ușor de tot mișcându-ți umerii
Dintr-un somn plăcut de după a mează,
O dignitor și regenerant
Și încet și blând, în ritmul tău și numai de vreme de atât,
Deschizi ușor de tot ochii
Și redevii conștient de momentul prezent,
aici
si acum
si iti iei cateva momente
nu e nevoie sa spui nimic
nu e nevoie sa faci nimic
te centrez
poti sa ceri un servietel
daca simti necesar
colegii mei sunt printre voi
in liniste
pastreaza aceasta stare
pentru cateva momente
Observa-te cum te simti
Cum a fost
Ce ti-a adus fara sa fie nevoie de-o camdată sa spui nimic
Încet încet ne apropiem de final.
Pentru că urmează în mod evident,
să te întreb
Cum a fost pentru tine acest proces?
Te rog.
Stai ca vine colegul meu cu micul imediat.
Incet-incet aici in fata, vine Claudiu.
Multumesc.
Buna, Oana sunt.
Buna, Oana.
Prima data mi-a venit sa fug.
A doua de oar mi-a venit sa tip.
După m-am liniștit.
Am plâns.
Cum te simți acum?
Un pic agitată, un pic de frică.
Dar...
Am rămas în minte cu Gingă și a copilului și cu...
Excellent.
Da.
Mulțumesc frumos.
Și mulțumesc.
Mă rog, cum a fost pentru tine?
Bună, Raluca Sunt.
Ce-am, Raluca?
Am mai trecut prin meditații ghidate, au încercat de toate,
am și plâns.
Sentimentul general este că am ajuns acasă.
Super, îți mulțumesc frumos.
Mulțumesc și eu.
Te rog, acolo Florin, dacă vă vine, drag oșa.
De ce?
Da, se aude.
Se aude.
Bă, frate, ai cuvintele la tine.
Deci, pot să zic, da, n-am ce să zic, însă...
Nu zic dar.
Însă, din punctul meu de vedere, eu nu știu dacă e corect
să zic eu cred,
eu simt că m-am ierta pe mine însu-mi.
Superb, aplauze pentru cuvântul.
Bravo și îți mulțumesc pentru curaj și încredere, draguș.
Ca bărbați să știi, că validez cu atât mai mult asta,
noi ca bărbați suntem extrem de reticenți și șceptici, sănă
tosi, pentru că știm toți de ce,
să ne lăsăm ghidați sau susținuți de alți bărbați.
Din fericire și tu și toți bărbați care sunt în sală suntă
ți un semn
că și noi putem cu mintea deschisă să evoluăm și să ne vind
ecăm a anumite râni.
Vă spun din experiența mea în 2016, 14, nu mai știu anțiună
,
am stăcut un curs în Sigetul Marmații, unde 100% din sala
au fost femei.
Și mă întrebau femeile, unde-s bărbații?
Și le-am spus atunci, și mă bucur că am avut dreptate, că
încet-încet va veni un curent în care încet-încet,
de la frate la frate, camarada la camarad,
ne vom deschide unul sau altul mintea și sufletele chiar,
și vom putea să învățăm că al de la barba la barba să ne
susținem fără competiție și provocare și agresivitate.
și îți mulțumesc mult pentru încredere din nou, validez
asta.
E greu pentru noi bărbații să ne lăsăm ghidați.
Bravo! Și da, ca să-ți răspund,
e foarte posibil să ai dreptate, nu contează răspunsul meu,
contează ce simți tu.
Mai dai un pic micofonul lui Dragoș.
Pe scurt, la început am fost bine foarte sceptic,
adică ok, hai, bă, stai mă, rămasi.
Ca orice bărbație.
La un moment, da, deci nu știu, știi cum e? Te lovește ceva
, știi?
Stiu, stiu.
Hopa, stai un pic.
Ok?
Si dupaia cand ai inceput cu copiul nu ai dat seama ca ok,
de fapt stai un pic, ca cel putin eu din punctul meu de
vedere poate de fapt calatoria cu tine in sud, stii?
Si pe parcursul ei, eventual ele gresele pe care le-ai fac
ut si poate ti le-ai adus aminte sau nu ti le-ai adus aminte
, le conscientize si ghiti ce, incerci sa le ierti.
Si asta a fost un exercitiu de inceput.
Light.
Dar o sa vine si Marius.
Acolo in spate, va rog.
Că ele mic, dar...
Te rog, numele încă o dată, te rog.
Laurentiu. Salut, bărbat. Salut. Cum a fost?
Fac de 5 ani terapie, cu un bărbat. Bravo, felicitări.
Am făcut și meditație ghitată cu el.
Eu sunt Laurentiu cel cu pasiunea muzica. Am cantat aproape
20 de ani in fata asali multe si cluburi.
Super tare!
N-am plâns niciodată în public.
Ok.
Și nu știu...
Și o să plâng acum un pic.
Bravo!
Mulțumesc și ție pentru încredere. Îți spun sincer, de la b
ărbat la bărbat nu cunosc o dovadă de curaj mai mare
decât exprimarea proprii vulnerabilități.
Noi ca bărbați nu știm să facem asta, n-am fost educați să
facem asta, n-am fost susținți să facem asta.
Nu e contextual potrivit peste tot, ca să știți.
Însă, când noi reușim să ne facem curat, să ne dăm voie, să
arătăm că și noi putem să avem părți sensibile,
multe, vă zic, draci femei, din experiență, avem multe și
noi părți sensibile,
apare un sentiment de libertate la orențiu cum rar reușim
să accesăm altfel decât prin curajul vulnerabilități.
Bravo și îți mulțumesc mult pentru încredere.
Pentru că ne apropiem de final și nu mai avem foarte mult
timp, trec la următoarea întrebare.
Modul 1 NLP practic noroficial se închide în câteva minute.
Cu ce rămâi?
Pe total, ce ți-a adus experiența modului 1 de vineri până
azi?
Dacă ar fi să-i spui unui prieten care n-a fost aici, ce îi
spune?
Mersi.
Ce propozitie ar putea sa descrii experienta modului 1
pentru tine?
Multumesc.
Te rog, dai microfon acolo, Andrei.
Si imediat acolo, Adrian. Mersi.
Tai un pic, incepem imediat. Verde?
O experienta unica.
Pentru ca?
Daca vrei sa imi intrati un de ce, pentru ca altfel vorbiti
hipnotic, metafora sau un abstract,
si eu vreau sa ancorati, adica vreau sa stiti de ce a inse
minat ceea ce urmeaza sa-mi spui.
Pentru ce experimentam aici?
Ok, multumesc, te rog. Mersi frumos.
Da-mi microfonul.
Ema, sunt.
Ce-am in nou?
Cu ce rămân eu, învat să formula, memorează, formula,
respectă pasii ca să fii ceea ce îți dorești să fii.
Ok, mersi frumos.
Aici, Ștefan, te rog, Claudiu.
Cum a fost pentru tine, Ștefan, modul 1?
Pentru mine a fost ca o rejuvenare.
și ce poțin așa am simțit că
e atât de simplu să evoluezi trebuie doar să-ți pui că poți
.
Ok, super. Mersi frumos.
Dă-l în stânga ta, în stânga ta, în stânga ta.
Bine fericit.
Cum a fost pentru tine?
Vă salut, mă numesc Cosmin.
Salut Cosmin, cum a fost pentru tine?
A fost o experiență unică.
Ceea ce a înținut mintea a fost chestia că noi suntem în tr
ance hipnotice.
Ok.
Aproape tot timpul.
Așa e.
Că noi avem aceste pattern-uri, tipare, de fiecare dată și
le facem fără să ne dăm seama.
Și... da, am atât.
Mersi, mersi frumos. Dol în stânga, răsa uite-n jos ca să
nu cumva să te dau microfonul.
Salut!
Salut, vorba te.
Marius?
Da.
O să o experiență care nu cred că o voi da...
...curent.
Ok, ce-a făcut-o să fie așa?
Ce te-a impactat cel mai mult?
Cred că...
Păr total, fiecare moment
Îmi place
Și...
Păr total a fost o experiență foarte, foarte faină
Mersi, suficient. E perfect în regulă.
Să scot ceva în față
Da-l în spate, trau-l la magda și ne pregătim să mergem acă
sucă
să suflă în cască aviul.
Păcăși de aviul.
Mie mi-a făcut chef să cunosc oamenii din acestă sale.
Perfect, super tare.
În această notă dată de Magda, mulțumesc.
Vă invit să nu plecați acasă fără minim 20 de îmbrățișări,
că v-am văzut dimineața că a strisat.
Cu părere de rău vă dau disclaimerul, nu pot să mai stau la
întrebări acum după curs,
că sunt în contrat timp către avion.
Vă îmbrățișesc, vă mulțumesc pentru modul lui.
ne vedem la modul 2, pa!