nlp-master/transcripts/Master 2025 M6 Z1C.txt

 Hai, bine ați revenit!
 Bă, nu știu, voi...
 Eu nu prea mănânc gogoși...
 Nici nu le vând...
 Ar zice unii, hateri, dar nu fac asta...
 Adică voi ar trebui să știți că nu fac asta, că v-ați conv
ins deja...
 Evit gogoșile și nu pentru că-ți la vreo cură...
 Am figur de-astea.
 Doar le evit pentru ca au faina alba si nu-mi fac bine fiz
ic.
 Fizic nu ma simt bine, nu are legatura cu ma ingrasa.
 Nu, nu are legatura, nu-mi plac, am crampe, nu stiu la voi
 cum e.
 Nu e despre faina alba, e despre gluten la mine.
 E, efectiv, n-am nimic cu mancarea.
 Ba da, m-am catat acum o pauza.
 Niste gulcuri.
 din greșeală, erau în fața mea acolo și erau glazurate, șt
ii?
 Și zic, bă, da, da, și de ce? Pentru că nu m-a atras gogo
asa, nu m-a atras gogoasa,
 dar am văzut glazura aia așa, zic, mea, zic, hai mă, una,
 maxim e o guriță și o parchez dacă nu, dar măcar glazura a
ia n-are, am mâncat patru,
 inclusiv pe ultima, că mai era una, știți cum, la final to
ată lumea, bă,
 Bă, sunt...
 Eu n-am avut nicio grață de-mi-o mie, deci n-am respirat.
 N-am respirat.
 Excelente, deci n-am mâncat gogoși atât de bune,
 și acum nu glumesc din nou, nu mănânc gogoși, ca să fie
 clar,
 dar sunt excelente.
 Și după aia, că de fapt asta vreau să vă zic, după aia am
 aflat că-s făcute de Laura.
 Vă rog, aplaudați-o, că e...
 Au fost cele mai bune gogoși care le-am mâncat eu vă rog, f
ără niciun fel de glumă.
 Chiar nu glumești, nu știam că s-ale tale.
 Adică, eu le-am apreciat,
 eu le-am apreciat, Laura, și treabă-i pe colegii mei de la
 masă din echipă,
 le-am apreciat și am vorbit cât de mișto sunt, fără să știu
 că s-ale tale.
 Habar n-aveam.
 După aia mi-a zis Andrei, bă, s-făcute de Laura.
 Excelente, deci nu bune.
 Excelente. Dacă poți să menții rețeta asta și să scalezi,
 să le dai în...
 You have a winner. Crede-mă că la NLP și la mâncare mă pr
icepe.
 Și la gust.
 Absolut superbe! Sunt multumesc, Claudia, foarte bun!
 Vi la Practitioner, da?
 Vi la Practitioner, da?
 Vi nu, te astept, multumesc!
 Da, m-ati intrebat cativa de Practitioner, daca puteti
 recomandați lumele.
 Da, puteti recomandați lumele să vină, doar că mai sunt do
ar două zile de promovare.
 Azi, mâine și luni.
 Voi, mai ține dista deschisă pentru grupa nouă de Pract
itioner, mă refer.
 Unde ați fost voi acum un an.
 o mai țin deschisăm un pic, pentru că uneori cei care aleg
 transfer bancar
 să retrag întâlzii ori din de plată, intervin provocări în
 calendar, să întâmplă, e ok?
 Și atunci ținiți-a deschisă doar că pe București acum e în
chisă, e sold-out.
 Deci, cine intră pe listă se pune pe listă de așteptare.
 Dacă vreți să vă recomandați prieteni, familie, nu știu, să
-l se spui creierii,
 cum zice Alex, sunt bineveniți, îi primesc cu drag, deci să
 nu vă speri lista de așteptare,
 e pusă pentru că nu pot să mai accept 30 odată.
 care vin așa cum se liberează de la
 Ordinul de Plată sau Cluj-Napoca.
 Și mulțumesc pentru sprijin.
 Tot aici, sala de-alături,
 același sistem, același
 același mufă.
 Bă, ce fierbe, mă găt, fierbe undeva ceva.
 Ah!
 Ah, Matei fierbe!
 Bine, hai să revenim la
 Suficiente Gogoși.
 Mama, excelente, sa ma batam mama aici.
 Ba, nu ma opream, ma bucura ca sunt doar patru, ca mancam
 toata cutia aici, dice au fost...
 Ai folosit levier 4?
 Da? Eu nici nu ma apropiu.
 Ai folosit levier 4?
 Ce am folosit?
 Levier 4.
 Levier 4?
 Levier 6, levier 4.
 A, da!
 Multumesc!
 Da.
 Bine, hai sa revenim la treaba noastra.
 Cautător. Ce a rămas la Cautător? Ce ziceam de el?
 Sună cunoscut pentru cineva asta?
 Nu, chiar vorbesc serios, fără nicio glumă.
 Ce vreau să precizez este că absolut fiecare arhetip, pe
 care l-am descriz la nivel de arhetip de tranziție,
 și vă readuc aminte că am spus asta și în prima partea zile
i, precum și fiecare arhetip din celelalte, care sunt 12 în
 total,
 Fac parte din fiecare dintre noi, si nu numai ca fac parte
 din fiecare dintre noi, dar atentie ca aici vine frumusețea
 calatoriei eroului, se repeta in raport cu fiecare fucking
 provocare sau obiectiv sau context din viata noastra.
 Adica daca intr-o anumita zona esti razboinic, in alta zata
 sa fii orfan.
 Ajun? Nu conteaza ca esti la antreprenoriate, esti razboin
ic sau poate, eu stiu ce mare, da?
 La cuplu s-ar putea sa fii martir.
 Sa te plinzi ca nu mai ba, dar femeile ma d-a, ma dreacu,
 ma...
 Stitiți oameni care...
 Si nu glumezi, nu e ceva neregula cu ei,
 ci are hetipul predominant in relatia de cuplu,
 care nu e iubitul, e martirul.
 Sau cautatorul.
 Acel partener, barbat, femeie,
 care evita sa vina acasa sa stea cu partenerul,
 ca sa nu sariste discusii ingofortabile sau certuri,
 si prefera sa stea pe la lunca vreo 14-16 ore,
 pe scuza, n-am avut astea, ca trebuie sa muncesc.
 Știți oamenii?
 Și e bă, munca, nu eu.
 Eu așta, dar ce să văd, da, datorii, facturi.
 Făcă... căutători.
 Și când îmi întreabă cum e relația, bine.
 Păi da, dar...
 Păi, nu am ști cum e în ziua, dar nu ai cum, dacă nu munceș
ti, nu ai facturi, nu ai...
 Eu recent vorbeam cu un amic, păi bune, nu glumesc, care...
 Cu care m-am reconectat după foarte mulți ani,
 au fost colegi de instituții și de școală,
 nu ne-am văzut de foarte, foarte mult timp
 Și mi-a zis, ba, am vreo patru firme, face.
 Și încă una, da, nu, are trei firme și într-ună e angajat.
 În a patra, cum ar veni. Și zic, poftim?
 Ia ce da, sunt angajat.
 Și am încă trei firme, separat, pe lângă ce s-o angajat.
 Și eu eram bos.
 Cum? Mă explic acum. În două din ele nu are angajați,
 are subcontractori, deci el ia contractele
 și le dă mai departe prin subcontractare.
 Deci cumva el coordonează, nu are sens, și foarte mișto
 model de business.
 Dar întrebarea mea era, cum faci? Păi cum? Toată ziua...
 Hustle, telefone, chestii, treaba...
 Păi și îi angajat...
 Păi ce l-a angajat acolo sunt șef de, nu știu cât timp,
 manager,
 și cât timp merge treaba nu mă caută nimeni.
 Și treaba merge că mi-am făcut echipă bună, bravolui, nu am
 ce să comentez.
 Așa că de acolo am salariul de la trei firme. Bravo men!
 Și acum trebuie să fie șef de asociație.
 Să nu știu ce...
 Nu am ajuns.
 Peședinte de...
 Și în capul meu era, bă...
 Dar zic, tu ai familie...
 Ești bine cu...
 Ești...
 Da, mă, cum am fetiță?
 Și soția te vede în poze sau cum?
 E ce? Nu, dar acum tre' să înțeleagă.
 Și atunci am...
 Știi?
 Tre' să înțeleagă și ea că, na, un standard de viață se ț
ine cu...
 Na, ea cu familie, ea cu facturile.
 I-am zic, da, sigur.
 Cred că ea nu am nouă la ceră.
 Acum judec, dar auzeam de fapt, nu timp cu familia, nu cu
 copilul, ca de aia se ocupa soția,
 tot o zi a plecat, ceea ce pot să respect ca perioade de
 hustle.
 Dar un căutător, din nou, pare și va fi validat social
 pentru cât muncește.
 În realitate, să ferește de un context sau de ceva balaur,
 nu știu, poate soția, nu știu.
 Da, s-a insura... Pai toti ne-nsunam cu umbra. Bogdan crede
a ca face o gluma, dar nu.
 Aici e foarte mare adevar. Absolut toti, fiecare dintre noi
, ne vom insura daca vom avea asta in plan,
 daca nu, vei sta in viata ta cu umbra ta, care e partenerul
 de cuplu.
 Din start, ca sa stiti... Adica nu vreau sa... A, gata ma,
 dar cine mai intre in relatii.
 Va readeucamit, scopul relatiei nu e sa fii fericit de cupl
u.
 Scopul relației este să evoluezi, să observi butoane pe
 care partenerul apasă pentru că-s acolo,
 nu e vina lui că-s acolo, el apasă pentru că-s acolo, ca tu
 să le dezactivești și el să nu mai poți la PS.
 Asta e scopul relației de cuplu.
 O oră majoritatea intră în relației de cuplu pe sistem
 interes personal, ce aduci, ce aduc, contract presteri serv
ici.
 Și nu e greșit din ceasta, ca să fiu sincer complet, cât
 timp e conștientizat și acceptat.
 Eu cunosc familii, nu glumesc, care așa au intrat și așa s-
au găsit.
 Pe principiul bă, suntem compatibil? Da.
 Tu ești deștept, eu sunt deșteptă, facem echipă bună, gene
 bune, hai să testăm.
 Și sunt preumă de 25 de ani și sunt foarte bine.
 Dar la modul pe față, din start au fost pe compatibilitate,
 obiective comune, reguli concrete,
 nu pe iubire romantică, sufletul meu perechii,
 și merg mai bine decât aia care o ard pe gândirea asta
 magică,
 și când vine greu, te-ai schimbat.
 Nu s-a schimbat nimeni.
 A picat măscuța cu care te-a păcălit.
 E alt curs.
 Bun!
 O să-mi fie dor de Alex, judeu.
 O să-mi fie dor de Alex.
 Să stau așa, să zic eu ceva profund,
 și, într-o altă din dreapta mea,
 hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă
-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă
-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă-hă
-hă-h
 Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 făcând orice ca să-l ocolească, nu să-l confrunte,
 nu să-l recunoască,
 ci să-l ocolească.
 Și va încerca orice.
 Va fi într-o căutare perpetuă,
 continuă mișcare,
 el căutând în realitate anestezie
 a durerii pe care o provoaca
 dragonul, umbra, situatia
 pana cand la un moment dat
 se lupta, se ascunde, fuge,
 se anesteziaza, incearca,
 citeste carti, merge in ritrituri, sta in piciori
 pana cand
 ori se intampla ceva, ori ajunge el
 la suficient de multă durere și frustrare
 și are revelația confrunătărie.
 Și se oprește din alergat,
 se oprește din mișcare, se oprește din fugă
 și pentru prima oară, în toată călătoria lui,
 își recunoaște
 adversarul.
 Până în acest moment,
 pentru innocent adversarul nu există,
 pentru orfan,
 adversarul e vinovat, știe că e pe undeva, dar e vinovat
 pentru tot,
 e lumea, adversarul e lumea.
 Pentru martir,
 Căutătorul recunoaște că are un adversar de a încearcă să-l
 o colească fără să-l privească în ochi.
 Războinicul e primul care îl privește în ochi.
 Războinicul e primul care se oprește, efectiv, din pedalat
ul prefacerii că nu are o problemă.
 Nu, ăsta e războinicul.
 din pedalatul prefacerii, că nu are o problemă?
 Nu, ăsta e răzbâinicul.
 Da.
 Al cincile, da.
 Este primul care privește adversarul, adică umbra, în față.
 E primul care spune, da, am o problemă.
 Așa nu se mai poate.
 mi-a ajuns,
 nu mai pot...
 e timpul sa fac ceva.
 Acest moment poate fi inlesnit si de exterior,
 poate sa nu fie ceva interior,
 adica poate sa fie provocat de mediul exterior,
 de o circumstanta, din context.
 De exemplu, un medical.
 un fumător va alege să se lase de fuma, de obicei doar în
 fața unui diagnostic sau unui
 rezultat al analizelor extrem de grav,
 unii nici atunci,
 dar majoritatea atunci i-a vorut să spună ok, ceva nu-i b
ine,
 alții vor alege să-și schimbe
 regimul alimentar din aceleași motiv,
 alții vor ieși din relație
 sau vor începe să facă ceva efectiv
 confrontând provocarea din relație
 pe care până atunci au ignorat-o ca așa-s bărbați, așa-s
 femeile
 cât timp să ai, n-ai cum, că ai toată ziua muncești
 care sunt scuzele căutătorului. Sună cunoscut?
 Războinicul e primul care spune până aici
 e nevoie să fac ceva
 și începe călătoria războinicului, pentru prima oară
 este una proactivă
 Directă. Până acum toate
 atitudinele arhetipelor anterioare au fost indirecte.
 Se plângeau lumii, stăteau în lumea lor interioară, orfanul
,
 inocentul nici mânca nu știa că există,
 căutătorul ardea pe stânga dreapta, să întorcea cu spatele,
 să uită pe sus ce vrei,
 vrei să plouă, nu plouă, măi, ești prost, n-ai cum e, nume
zea la nair.
 Aia e atitudinea căutătorului. Caută scuze,
 căută alternative, căută anestezie.
 Războinicul este primul care spune, bă, ceva nu-i bine,
 știu și ce nu-i bine, nu am o soluție,
 dar trebuie să fac ceva.
 Și începe călătoria războinicului care este una de luptă.
 Energia războinicului este una de sută la sută de confrunt
are.
 Războinicul e cel care efectiv
 se ia la trântă, întreghii mele, cu balaurul.
 Arhetipul războinicului însă nu înseamnă câștig sau vict
orie.
 Imediată sau constantă, ci înseamnă și eșec.
 În specie al început, când începe cădătoria din arhetipul
 și din regia războinicului,
 războinicul e pus la pământ de provocare.
 Sbăinicul e pus la pământ de provocare.
 Constată că nu are resursele necesare, constată că dacă le
 are nu suficiente,
 sau se golez repede.
 Constată că dacă știe ce ar trebui să se întâmple,
 nu are abilitățile ca să facă ce să se întâmple,
 știe ce să facă, nu are cum să facă, cam asta e.
 Și începe să se lupte, să acumuleze resurse,
 abilități să se antreneze,
 Area sumare, de genul mor sau câștig?
 Nu există eșec pentru războinic în atitudine.
 Atitudinea lui este confrunt dacă pic mă ridic până când
 mor cu tine de gât sau câștig.
 Deci, sigur.
 Majoritatea covârșitoare a obiectivelor pe care noi le at
ingem sunt din energie de războiunii.
 Iar asta nu e apărat un lucru bun.
 Energia de războiunic e cea care ne pune în mișcare,
 însă ne mergând mai departe la următorul arhetip,
 dacă rămânem blocați în războiuni, că ajungem în burnout.
 Nu stiam, am aflat si eu, tinand mintea deschisa,
 ascultand si oalatii care stiu mai multe ca mine, din parad
igme diferite, am aflat ca este ceea ce se numeste burnout
 relational.
 Deci burnout-ul nu e doar profesional, nu imi seama doar
 munca prea multa la serviciu.
 Burnout-ul relational este ala in care ai ajuns ca nu mai
 stii ce sa faci in relația de cuplu,
 de cuplu, că parca nimic nu merge, își merge numai prost,
 și parca nici n-ai cu cine, și nu mai ești să fii altceva,
 și îți vine să-ți bași piciorul, să-ți duci în lume.
 Și cazi, psihologic.
 Și ești permanent obosit.
 Dormi nouă, optă, nouă ore și ești permanent obosit când te
 trezești, nu știi de ce.
 Calitatea somnului-s căzută.
 Apari vicile, sau reapari vicile din căutător.
 Sau tendința de a te duce înapoi în vicii.
 Un lucru interesant
 de mențional al războiini
 Este că atunci când pierde ceea ce se întâmplă des la înce
put,
 pică înapoi în arhetipuri anterioare.
 Îți dai seama dacă am zis tu ceva ce ați văzut,
 o să îmi întrebați și ziceți, ce vorbești, măi?
 Ce vorbești, măi?
 Pă, băiat!
 Nu pică în inocent în schimb,
 pentru că inocentul înseamnă bine totul, bine frumos, parad
is,
 nu merge nimic rău.
 Dică în orfan din războinic se întoarce în orfan, ce înseam
nă asta după lupte, după teste, după asumări, după bătălii,
 se simte părăsit de aliați,
 simte că nu o să căștige niciodată, toată lumea e împotriva
 lui, nici asta n-a mers, sigur nu se meargă nimic.
 e o reară în orfan, în care nu vorbește,
 pentru că orfanul nu vorbește, orfanul doar să simte singur
 și speriat și șocat și închis
 și lumea împotriva lui și...
 Trece rapid prin martir, începe să se alinte
 sau să întoarce direct în martir, deci poate să pici în or
fan sau în martir.
 Și începe să plângă după batălie,
 da, mă, dar ala a venit cu 17.000 de-o sta și eu am avut 7,
 ce dracu' să-i.
 A venit Bayazid, cei morții lui se scuze.
 Și începe să cățească scuze pierderii bătăliei.
 Ca martiri.
 Sună cunoscut pentru cineva?
 Bun.
 Ca și căutător, dacă pică în căutător sau trece repede,
 atentie, orice picaj de la răzbănic înapoi în orfan, mart
iri sau căutător, nu durează foarte mult,
 ci durează cât să se refacă și să-și vin de cerânile.
 O dată ce accesară zbunicul, rămâne în el sau ea, e aceeași
 psihologie, chemarea de a se întoarce înapoi la luptă.
 Da, Oana, că nu mai poți, dați un microfon, Oana.
 Poți să zic ceva? Nu acum, dar de-n rog, bine.
 Păi stai așa, că eu acum mi-am găsit răspunsul la ce se înt
âmplă cu mine de când am picat traseu,
 că am luat-o pe toate părțile și m-am dus și rachetă și dus
 și întors și în toate sensurile.
 Și acum îmi dau seama că eu...
 Asta discuție de acum trei moduli, ca să știu eu.
 Dar eu de atunci tot analizez, doar că am ajuns într-o altă
 etapa mea și acum o înțeleg.
 pentru că în ultima vreme am simțit nevoia să mă retrag,
 să nu mai particip la workshop-uri, la ieșiri, la, nu știu,
 băut cu prietenii, whatever,
 și să mă duc acasă în loc ușorul meu să îmi iau un pic de
 energie de acolo.
 Și am auzit ieri primul modul de master
 în care spuneam tot eu cât de mișto mă simt la volan
 și cât de mândră sunt de mine și ce entuziazm aveam
 și stăteam și mă gândeam unde s-au pierdut
 pentru toate lucrurile astea.
 Ce s-a întâmplat de atunci și până acum?
 Întreparea asta mi-am pus-o ieri.
 Și acum mă identific perfect cu ceea ce s-a întâmplat acum
 în modul.
 Adică am picat din războinic înapoi în orfan,
 pentru că de aia probabil mi l-am ales să rămân în casă.
 Iar astăzi dimineață, eu mi-am propus ca în luna mai
 să mă duc să mă reprogramez.
 Deci înseamnă că războinicul revine.
 Vrei să te reprogramezi pentru luna mai sau în luna mai în
cep să te reprogramezi și probabil îți voi da în iulie?
 În luna mai mi-am propus să merg să mă programez, acum dep
inde ce posibilitate mi-o oferă ei.
 Dacă îmi dai voie. Asta-i căutătorul.
 Da.
 În sens? În luna mai mă duc să încerc să mă programez, este
 bă, eu am încercat. Eu am căutat o variantă să o colesc.
 Războiul e că mă duc luni să mă programez și mor cu ei de g
ât.
 Ca energie. Are sens diferența.
 În luna mai încerc să mă gândesc că poate mă duc dacă o fi
 loc să mă programez și probabil că va fi irio,
 dar iulie, probabil că eu, înconștient, știu că sunt conced
ii.
 În mai merg să mă programez.
 Pentru iulie, când sunt vacanțe și concedii, și probabil va
 fi liber prin septembrie.
 Pentru data pe care mi-o propun ei, prima disponibilă.
 Sigur că da. Eu doar încercam să zic că ăsta nu-i războinic
.
 Nu da în mine.
 Dacă ai dat în mine, abia ăla ar fi războinicul.
 Da.
 Dacă ai dat în mine, abia ăla ar fi războinic.
 Războinicul...
 Războinicul poate fi provocat.
 Deci ca și latența a războinicului, pe care îl avem toți în
 noi.
 Dacă dai de cineva suficient de nesimțit să te provace pe
 un obiectiv,
 se vanaște răzbăiniul care spune, tu zmorești, eu nu pot bă
ga,
 și atunci se calmează căutătorul și se declanșează răzbăini
ul,
 pentru că l-avem în noi fucking fiecare.
 Nu e dată certă la Paștri, Sapt, Teptembrie,
 primești și eu răzbăiniul acces la next level.
 Nu, e acolo. Asta face coaching-ul.
 Coaching-ul de performanță.
 Te ia din orfan, bine, în ședințe,
 și te duci în postura în care îți fucking amintești că tu
 ai resulți de un răzbăni,
 doar te alinți.
 Să române.
 Cu drag.
 Are sens pentru voi. Ați auzit limbajul?
 În mai mă duc să mă programez. Te programeze acum pentru
 mai sau nu?
 În mai mă programez pentru când îmi dau ei.
 Deși ei asta, o căutare de băcare, am făcut ceva.
 Când? În mai. Noi suntem fucking 2-3 aprilie.
 Adică, abia trecum martie.
 Și în mai mă duc să... Are...
 Absolut, fără dubiu, fără dubiu, fără dubiu, fără dubiu.
 Cum ziceam, căutătorul nu caută soluții.
 Căutătorul caută scuze sau caută aparența încercării.
 Păi, am încercat, tu vezi? E lumerea.
 Și faci așa un picior în martir, un picior în căutător, un
 picior în martir.
 I-am căutat, dar lumerea a fost-u-i murțit, dar i-am încer
cat, dar lumerea...
 Mișcă deodată!
 Ăla-i războinic. Când? Acum!
 Și dacă nu reușești, murcui de gât.
 Are sens diferența de atitudine.
 Laura, te rog.
 Un întrebare. Există posibilitatea... Adică eu știu că
 există posibilitatea, vreau doar să-mi confirm.
 Din orfan direct în războinic, fără martiri, fără căutători
?
 Niciodată.
 Atunci când eram în martiri sau în căutători...
 Deci sari din orfan direct în războinic pentru că treci
 foarte repede prin martiri și căutători
 doar dacă ai atins nivelul de războinic anterior.
 Și știi drumul.
 Prima dată, când treci spre arhetipul războinicului călător
ind, pe provocarea aia, să zicem.
 Dar atenții, acesta e un concept abstract, filosofic, metaf
izic, transpersonal.
 Nu e cu data certa, pragmatic, da?
 Odata ce ai ajuns in razboinic si in celelalte arhetipuri,
 pe un obiectiv foarte important din viata ta,
 in special pe urmatorul, pe Magician,
 cam stii calatoria in toate celelalte obiectivi interesante
 din viata ta.
 Nu trebuie sa stai sa suferi in fiecare f***ing obiectiv in
 viata ta,
 pana, a, bagati-ai ca sunt in orfant, tu zmorem cat o dure
aza asta.
 Nu. Psiihicul tău știe drumul.
 Dar e nevoie ca în minim unul dintre cele importante cu ad
evărat din viața ta să fie ajuns minim la magician.
 Mulțumesc.
 Păi, drag.
 Da, Ioana.
 Imediat.
 Acuma, și o revelație, dacă e.
 Cumva în relația de cuplu, în nevoia mea, căutarea mea de
 relație de cuplu, mi-am dat seama că rănită fiind...
 Am ajuns eu și în război, nici în toate alea, și acum sunt
 pe la începuturi, nu sunt chiar inocente.
 Nu, nu ne întoarcem niciodată în inocent direct.
 Dar mă dau martiră, mă dau... și bărbații sunt, și femeile
 sunt, și toate...
 Adică momentul în care intrăm în acea stare de spirit noi
 practic iar suntem martiri și căutători.
 Exact. Pentru că ne influențează toată psihologia, este o
 formă de sub-personalitatea noastră,
 care are convingeri, valor, frici, atitudini, umbra.
 Si inclusiv ascunsul in casa, si ne lasatul sa fiu vazuta,
 e un fel de cautator.
 Adica imi gasesc alte activitatii si imi fac cursuri.
 Caut ceva ce ma face sa n-am timp sa socializez. Exact.
 Exact. Complet.
 Multumesc. E...
 Bravo pentru curaj si multumesc pentru impartasire.
 V-am spus, în momentul în care o să înțelegeți și integrați
 conceptele de arhetipuri
 și o să vă răspundeți la întrebările unde suntăți voi în
 viața voastră,
 în raport cu ce obiectiv din viața voastră,
 să stăți în ce arhetip, aia e întrebarea de master,
 odată ce conștientizați importanța sau relevanța acestor
 potențialuri, acestei paradigme,
 că e o altă paradigmă pur și simplu,
 în urma unei introspectii pe care poți să o faci tu singur
 sau ghidat cu cineva,
 Poți să spui întrebări, ok, eu acum, comportamentul meu,
 acum, este specific cărui arhetip.
 Pe sinceritate.
 Vreți să văd că dacă ai sinceritate în tine și curajul asum
at, o să spui, bă, o cam ard un pic pe martir.
 Pentru că știți de ce? Statistică este cea mai mare blocadă
 și cea mai mare limită psihologică noastră, este martirul.
 Alții pot, eu nu pot, nu știu de ce, eu sunt mai slab,
 prost.
 Alții au baftă, am noroc.
 Lumea e rea, viața e grea.
 Așa se naște o maneană, nu? Cum era?
 Soarta și destinul, da.
 Mi-a și văzut în minte o melodie.
 Am un playlist de manele în cap, nu știu de unde mă urți,
 că n-am nevoie de ele, dar când zic unii oameni,
 În ultima vreme zic anumite cuvinte, în capul meu începe să
 cânte deja.
 Tă-nă-nă-nă-nă.
 Și eu mă abținzi.
 Taci, pune-mă-nă-nă.
 Cum o să zic aici, că suntem pe interlop aici.
 Cum merg eu cu mașina așa la cum câteva zile,
 m-a simțit...
 Am exersat cum e să mă simt interlop,
 fără să-mi pese.
 Interlop ceafă groasă, de-aia, știi?
 Am Bluetooth la telefon,
 și am YouTube Music.
 Și uneori recunosc că, pe mine,
 Dar pe mine, anumite momente, mai ales cand sunt foarte pra
f energie, ma distreaza manele.
 Ba ma distreaza, n-ascur manele la modul de stil de viata,
 dar unele ma distreaza.
 Sunt unele care ma fac sa ma rand.
 Si nu stiu ce, am nat eu pe mixed music, si incepe cu hip-
hop, cu mafia, cu palemele.
 Pai, Cilian, pauza cu AI, cu purify vibe si ascult eu.
 Ba si la un moment dat, am dat semafor cu geamurile desch
ise.
 Si incepe tsa inca uraganul.
 Eu eram cu ochilare așa pe frunte,
 trebuia mai așa, da-i așa...
 Și geamurile deschise că era cald,
 și era și tare, erau, că nu eram păr să ascultă tot orașul
 ce ascult eu,
 dar erau tare, adică dacă era lângă mașina mea, auzeai muz
ica mea, știi?
 Și începeți ancă uraganul, nu știu ce...
 nu știu ce fotaie de menui, și eram...
 Și acum ce fac? Închid geamurile ca să îmi reprim,
 să mă ascund și să-mi fug de umbra mea,
 să mă las văzut.
 Am dat mai tare, tu ce ții vă și...
 Duceți-vă!
 Da, și râdeam eu sigur, eu mașină mi-am pus după ochiul așa
,
 pe mufă, știi, ca ultimul, cu o calare efectă,
 dar intenționat,
 și mă uitam cu coada ochilor în stânga și dreapta,
 în stânga reo domnișoare și în dreapta era ceva corporatist
, nu știu ce.
 Să uitau așa,
 dar nu, nu, că nu mai fac și de astea.
 Și să uitau de ce vă zic asta.
 Mașina mea nu e specifică unui interlop.
 Și să aveau privirea aia de...
 Uite-l cu aici pe asta!
 Uite-l și pe unde am ajuns!
 Volvo, crem, piele, crem, figur, mașinată frumos de tot!
 Tancă! Du-te țivă-mi!
 Privirea aia, știi?
 Și eu mă distran singură mașină, să exersez cum e, să nu mă
 interesez.
 Recunosc că mi se...
 Dar, mea, mă jucam, mă distran.
 Deci, efectiv nu mi-a pasat. Te rog, Alina.
 Apropo de Volvo. Avand si acelasi model de masina, la fel
 eram intr-o zi si nu stiu cum vrei sa-l asculta o muzica
 din asta mai ritmata.
 Creca era tot ceva, manele, nu mai stiu, tot asa ne ziseste
z, ai tu de... si aveam trapa.
 Sa nu spui ca eu v-am inspirat la manele, ca nu asta vreau.
 Am ascultat-o, la un moment dat ai zis tu, nu ma stiu ce,
 ai zis de...
 A, alo, baza, baza.
 Da, așa, da, așa, exact, da?
 Și tot în playlistul ăla pentru că o ascultați,
 mi-e rea curioasă de versuri.
 Trapa, dată, spate,
 te-a început să când, deși la fel ca tine,
 dar și eu ce fac acum?
 Trapa, tău!
 Pentru că ai exact ce spui de mașină, că nu e genul ăsta.
 Absolut, absolut.
 Mersi, mersi.
 Așa că nu e singur.
 Apropo de umbră, că am avut senzația, pentru că, câtea mom
ente,
 să nu mă vadă ăștia,
 să nu mă vadă ăștia, să nu judece, că mă mai știe vreunul
 dracu de pe net.
 Că acum, vă zic sincer, un aspect neplăcut, vă jur că neplă
cut, pentru mine celălalt puțin,
 al materialelor în era asta, a Facebook-ului și Instagram
 și YouTube,
 este că te recunoaști el în apăstrat de uneori momenti în
 care tu n-ai vrea să te recunoască fucking nimeni,
 că e bine să ai intimitatea ta și eu nu sunt ala care să i
asă la cravată din casă, nu știu cum să vă explic.
 Da?
 Da, exact. Când prinsc un actor nebarberit, buhăit la față,
 îl duce cu noi.
 Și, uite-l, pe, nu știu, champagne care face, nu știu ce.
 Și am momente când se la volan, că uneori mai o salută câte
 unul sau ceva, știi?
 Și atunci evident ascult, nu știu, ceva...
 Da, Mozart.
 Și dau geamă jos, știi? Și acum eram...
 Da, și acum ce fac?
 Că ce puțan că eu acum...
 Mi-ascund de umbra reprims sau...
 Nu, tatăt, doamăt, ce ții, fără ce...
 Nu, dar a fost un exercițiu personal, apropo de antrenarea
 imperfectiunii,
 în care nu vreau să mă prefac.
 Adică aleg intenționați să nu mă prefac.
 Ce vă spuneam, modul 1, cu măscuța, știi?
 Băi, nu vreau să parc că sunt altfel când nu.
 Unii ori, da, nu e contextual potrivit să mă arăt cum sunt
 eu,
 per mo... știi?
 Dar
 contextual, majoritatea timpului nu prea împasă.
 Că dacă... e la mine, asta e legția mea,
 adică e paradigma mea,
 cu cât mai mult
 Dacă publicul m-ar cunoaște într-un mod prea diferit decât
 cum sunt eu în realitate,
 asta e o deciție pe care am dat-o la începutul lui, că l-am
 ieșit eu din Cochilia acum 13 ani,
 dacă voi m-ați cunoaște sau publicul m-ar cunoaște sub or
ice forma mult diferit față de cum sunt eu în realitate,
 viața mea ar deveni o cușcă. Privată mă refer.
 Că nu cumva să mă arăt într-un fel în care alții nu mă știu
 și să însaboteze profesionalul,
 Și atunci a trebuit să mă compor și în viața privată, și c
unosc oameni care se comportă și în viața privată cu frică
 și cu anxietate,
 că aștia mai mari nu mă compar, dar eu de acolo am luat
 modelul de așa nu, ca să nu cumva să recunoască vrunul să
...
 Nu, frate, eu am zis decis acum 10 ani, eu cam cum sunt pe
 scenă, așa, să fiu...
 Adică, din nou, contextual potrivit, cu niște limite, dar
 eu sunt mai liber așa.
 Și atunci am dat mai tare în casetofonul, cui, care are vre
un film de la...
 Am văzut pe-a lăscutără, păța-n...
 Ghinion, ce... fă-s...
 Eu sunt hipocritul, nu știu cum să explic.
 Alții sunt hipocritul,
 alea care să prefacă, ei nu, dom'le,
 că asta e un fenomen.
 Eu cu asta am crescut.
 Eu în anii 2000-2001,
 la toate chefurile din apartament și din cămine
 nu era... În fine.
 Da.
 Era minune cu costii Ionită
 și cu...
 Cu astea am crescut, n-am nicio cuvăt.
 și distracția și la grătar, cred că eu sunt convins că nim
eni nu își pune...
 la... asta, Laura...
 da, pauzinii. Bun!
 Războinicul, ne întoarcem la războinic.
 Vă ziceam că poate pierde bătălii, e asumat că pierde bătă
lii, ca atitudine.
 Este asumat că pierde.
 Însă are atitudinea de chiar dacă pierd, mă întorc în ring.
 Aia e atitudinea de războinic.
 Dacă e asumat doar pentru o singură bătălie, și dacă o pier
de, el știe de la intre că alta nu mai pupă, în sensul că nu
 se mai întoarce,
 ala e un căutător.
 Cântăriți un pic ce am zis, să îmi spuneți dacă ajunge la
 voi.
 Deci, dacă se asumă că se duce în ring pentru o bătălie, și
 dacă are atitudinea de dacă asta nu merge în bapciorul, mă
 mut, ala nu e războinic.
 nu-i războinic.
 Ăla e căutător care caută o scuză
 să zică că el a încercat și n-a mers.
 Ajunge?
 Războinicul e ala care spune, nu știu cum,
 de câte ori va fi nevoie, mă leg de ringul ăsta, eu de aici
 nu plec.
 Aia e atitudia în războinic.
 Războinicul matur
 Știe că după o pierdere are de învățat chiar dacă ustură și
 doare.
 Cu alte covinte, transformă o pierdere în lecție.
 Umbra războinicului este agresivitatea.
 Nu, poate să fie căutător ambiția la extrem.
 Caut orice în care să fiu performant, numai să nu mă ui la
 ceva ce-i mai important decât performanță.
 Cum?
 Umbra războinicului este agresivitatea. Războinicul imatur
 e ăla care e agresiv gratuit.
 Băițaș de cartier.
 Interlopii.
 Eu știți pe aia care sunt tatuați din cap până în vârful de
getelor dacă îi faci...
 BAU!
 Fuge!
 Cam muntânii câți vadăște, am fost la meserie.
 Erau pe social media sau pe diverse contexte, când erau cu
 băieți, erau șmecheri,
 până era unul, ce-ai zis, mă?
 Știți? Arheticol al lui...
 Nu știu dacă ați dăd la cumv'or 2-3 ani, a fost o speță la
 mare cu un jandarm,
 care, într-adevăr, era de un metru 90, nu zic nu,
 care a pus la somn vreo 4.
 Că erau mare smar 2 și hub-hub și ăsta s-a uitat așa un pic
, boom, somn 1, i-a început să fugă somn 2,
 Sunt între... Ăia sunt războinicii imaturi, care, atenții,
 au abilități de războinic.
 Dar sunt agresivi gratuit.
 Războinic imaturi știe că poate să fie agresiv, alege să nu
 fie.
 Are sens diferență.
 Războinic imaturi știe că are putențial, are putere, știe
 să lupte,
 însă o face doar pentru o cauză, sau doar ca să protejeze.
 pentru o cauza în sensul că pentru ceva în care crede,
 ci luptă ca să câștige ceva în care crede,
 sau luptă ca să apere familia, cetatea, cetățenii slabi
 care n-au abilități sau care se pune în slujbă.
 Războiul nuchii maturi atacă și e agresiv cu cei slabi din
 ego, fără nicio miză, fără bully. Bravo!
 Asta nu înseamnă că nu are abilități de lupt, atenție!
 Ok? Deci a nu se confunda că dacă e războiul nuchii maturi
 înseamnă că nu știe să rupte. Nu știe să rupte.
 doar că e atât de rănit,
 încât vrea inconstient să transfere durerea pe care îl o
 simte
 al toată ora rănindu-i și pe ei.
 Tipologia de bully.
 Războinul se luptă cu dragonul,
 îl confruntă constant,
 Privește frica în față.
 Căutătorul privește în altă direcție, numai nu în față.
 Se întoarce cu spatele căutătorul lateral, se uită pe sus,
 numai nu frontal.
 Răzbănicul privește în față.
 Și știe și este asumat,
 psihologic, uneori și fizic, din păcate,
 că poate să moară.
 Și acceptă asta.
 parte stringentă, obligatorie, din psihologia războinicului
, este acceptă eșecul ca fiind posibil.
 cum adică în special în situația în care știe că când n-are
 nimic de pierdut,
 stai că vine Matei. Te rog, Matei, mulțumesc.
 Mă zic, se aude?
 Da.
 Mă regăsesc puțin aici, pentru că încă pățănarea asta de a
 lupta în continuare,
 o aveam cel puțin în situațiile în care, băi, și așa, n-am
 nimica de pierdut, hai să fac și chestia asta.
 Absolut, ce o să se întâmplă? O să pic, o să cobor și cei
 care îi are problemă.
 Înțelegi unde bat?
 Înțeleg.
 Dar asta poate să ducă, nu știu contextual exact detalii,
 poate să ducă la epuizare fără miză.
 Dacă n-ai un de ce, de ce să lupti?
 Adică nu-mi dau seama lupt că ce.
 Ca să îmi demonstrez mie că pot.
 Dacă tu nu știi că poți,
 deja,
 războiul nu-i matur.
 Un război necare știe că poate, nu are nimic de demonstrat.
 Nici lui.
 El știe efectiv stringent, visceral că pot.
 Doar aleg să n-o facă.
 E ca...
 E ca luptatorul de K1 de la metrou,
 inventez, da?
 Merge cu metrou și să iau trei gealați de el.
 El știe că îi poate pacheta cu o mână la spate.
 Alege să n-o facă, pentru că nu are nimic de demonstrat.
 Războinicul matur, cu abilități de luptă, e cel care face
 pas în spate, chiar dacă pare laș.
 Dar o face ca să nu rănească, nu face ca să fugă de luptă.
 Are diferența de motivație.
 Protejează într-un fel.
 Protejează sau înțelege că dacă și-ar pune în evidență ab
ilitățile, ar consuma energie, s-ar răni și pe el, că război
nicul nu înseamnă că e de neatins.
 Îl costă și pe el, și resurse, și... Doar miza e infimă.
 De ce să mă lupt cu unii care nu merită, care mă provoacă
 din senin,
 n-am nimic de căștigat doar de pierdut,
 și dacă fac un pas în spate, orgurile meu nu suferă, pentru
 că n-am nimic de demonstrat,
 nu mă interesează părerea lor.
 Are sens? Atitudinea?
 Zero.
 Zero. Și va face un pas în spate și spune, scuze-mă, șefu-i
.
 Am înțeles, mersi.
 Foarte multe conflicte, personal, nu e potrivit mereu, le-
am gestionat si ca ofițieri de politie,
 imbracat in uniforma, facand un pas in spate aparent, cu
 interlop, cu gealati, cu scandalagi, cu ce-o fi fost.
 Și făceam un pas în spate la nivel de...
 Dacă tu faci un pas în continuare de spre mine, după ce nu
 am făcut eu unul în spate, atunci e agresiv.
 Tu ești agresiv, numai sunt eu. Are sens?
 Și eu eram... N-aveam... Deci gândiți-vă așa...
 Să spunem că ești în club, ca bărbat, o lompă că e arhe tip
ul răzbănicului.
 Și am pățit asta de mai multe ori.
 Imi ducem in cluburi, e valabil in orice, ca e dragaica, ca
 e barca, e orice.
 Si te ce unul in p-alangat tine si din greseara te lovesti.
 Este cel de obicei, principalul moment cand poate sa iasa
 scandal sau nu, e psicologic.
 Indiferent de potentialul acelui moment sau daca eu e gre
sis in cu ceva sau nu,
 eu eram primul cu rand sa-mi-am aflat o ruscaza, m-am amut
at o gresita.
 Desi nu e gresis in p-ate unor.
 Dar eram ba scuze, m-am mai calcat sub talpa, dar eu am f
ost prost ca am ridicat piciorul.
 Si o dadeam pe caterinca, stii?
 Nu glumesc.
 Și era break state prin umor, în care omul înțelegea că eu
 nu sunt agresiv, nici că atentă, nici că orgolul, nici că
 nimic,
 dar nu înseamnă că dacă redica mâna, atunci nu-i mulel.
 De-aia doar, bă, nu vreau, nu are...
 Și omul să simțea, da mă, deși nu greșit să-mi o gen,
 dar avea vreun sens să dovedesc că am dreptate?
 Psihologic ajung la voi?
 Și atunci... și cu unei am rămas și... am bușit o bere unde
va, se întâmplă caterinca de, hai mă, de-mă bere,
 te știu, nu te știu...
 Este și psihologia aia.
 Și cu asta, eu, cel puțin și în timpul serviciului meu de f
ost ofițer de poliție,
 mi-am căștigat respectul multor
 clienți,
 pentru că i-i respectam, atenție, nu eram submisiv,
 dar i-i respectam ca atitudini, i-i tratam ca de la egal la
 egal,
 ca de pe o tabere opuse,
 dar nu mai prost ca mine, sau mai
 slab, sau mai ajung, cu diferența.
 Și aia e atitudine de război.
 Eu eram cu pistol la mine, cu catusi, cu pulani, cu mascaț
ii la două mașini,
 adică aveam toate motivele să ca o scandal, dacă eram...
 Da?
 De ce?
 Și asta am învățat-o ca atitudine și am confirmat-o, o ave
am din adoreștență, dar am confirmat-o
 că la unul din cursurile mele, la primul meu curs de
 comunicare non-verbală de acum 13-14 ani,
 aveam un tip agent de pază, avea o firmă de agent de pază,
 agenț de pază privată, era sutăl asta lui,
 cu care asigura
 securitatea rămâne de cele mai înalte și mai mari
 evenimente din țară, inclusiv Electric Castle.
 El a asigurat pază la unul din evenimente, nu mai știu care
.
 Și el își educa constant agenții,
 asta era mentalitatea lui ca și lider de echipă,
 spunea, întotdeauna cât poți să descaladezi în conflict,
 chiar dacă nu ai greșit cu nimic, îl descaladezi.
 Chiar dacă tu ai băieți în spate, mascații, poliția, la
 la 2 metri, adică cu orice fel de persoană care participă
 la concert sau în conjuntura
 aia socială, care caută vădiți scandal, dacă poți să de-es
caladezi, fără să te umilești
 în vreun fel. Deci, again, da? Și doar palmele sus, ca să v
ăd că nu scandezi.
 Vorbit politicos cu numeia voastră, neironic, nesarcastic.
 Și formăle astea de comunicare avea zero incidente și
 conflictele în evenimentul lui, de-aia era
 preferat să vină să asigure paza.
 Și când am întrebat cum faci.
 Și omul era unul de-o zece, adică avea alioră de...
 De cea simplă.
 Mă întreb care-i miza acolo.
 Pe imiza e să meargă bine totul pentru toată lumea, da?
 Și să se bucure bine și oamenii și clientul și eu și agenț
ii mei.
 Și dacă apare orice fel de provocare din orice fel de formă
, treaba mea e să-i descaladez.
 Nu să răspund și nici să răd ca îndreptate.
 Și e cu totu altă.
 Și omul era războinic, ca atitudine și ca psihologie.
 și ca meserie.
 Ajunc la voi cu diferența?
 Războinicul real matur
 are abilități, dar nu le pune în practică
 decât cu miză sau cu cauza.
 Am un prieten foarte bun, altul,
 dar cred că v-am mai zis de el.
 Fost membru
 legiunea franceză,
 după 10 ani.
 Sau mai mult chiar.
 Omul e robot, vreau să vă zic.
 și unul de cei mai fascinant oameni pe care-i cunosc,
 e mai alt ca mine cu jumătate de cap
 și cum să-mi ții explic?
 Deci dacă îi dau aici în biceps, așa s-aude.
 Și omul nu face sală.
 Aliurea lui e de robocop.
 Extrem de inteligent.
 La un moment dat, într-o seară, nu mai știu, cred că de
 reveliuni, de Crăciun, nu mai știu,
 nu eram eu cu el, mi-a păvestit faza, eram la un sprițnui d
upă aceea,
 Era el soția, niște prieteni de-aia lui cu un cuplu, pe tre
cere de pietoni în siget, cred,
 vine unul cu mașina și nu pune frân la fix.
 Cumva vrea să intimideze să meargă mai repede, așa era o
 petrecere.
 Și în loc să pună frână, trece peste trecere de pietoni,
 dar nu cu viteză,
 deci pune frână, dar la limită, și nu era tare,
 deci erau în un fel de mișcăte dreacă mai repede, ceva de
 genul ca atitudine.
 Ăsta din nou, o slicine franceză, unu...
 Nu știu cum să vă explic.
 Extrem de calm se uită așa la ăsta și spune, nu-i frumos.
 Și pleacă, ăsta scoate capul pe geamă.
 Ce vrei, bă, barosane, trăițar, familie, că ce, căpcări, că
...
 Ăsta iar se uită, bice, ok, nu ne-am grăbit noi suficient,
 stai liniște.
 Și începe să pleci efectiv.
 Ăsta tot se dădea de la judec, se dădea de la judec, după ă
sta.
 Aștia care au văzut faza care erau cu el s-au panicat,
 dar nu pentru prietenul nostru.
 Da, și începeu să repăsta, lasă-l în pace, lasă-l în pace,
 ăsta cu patru după el, cu mașină, cum e cu cocalăreala, da?
 Asta la fel, cam, stai bă niște, nu...
 Da prieten, ce-i baie? Da, foarte calm, foarte diniştig, u
ile, buzunar, cileanul.
 Ba, așa l-a tradus din cuvinte, încât aia, în trei minute
 și-au cerut scuze.
 Și i-au evitat și la un spris la ei.
 Că el să te aviză a vii de trece de pietone, mă susce acasă
, era în fața lui.
 Nu știu dacă are sens. Deci putea să îi împacheteze la mod
ul dintr-o... fără să respire, lejer.
 Nu a avut niciun fel de moment miza să dovedească cuiva sub
 orice fel de formă ce puternic și de...
 Aia e aia e atitudinea de război inimatur.
 să ajungi să poți, atentie,
 și când zic război ningu, mă refer doar fizic,
 la abilități fizice de sport și de lupte,
 și nu, mă refer la orice fel de formă de abilități
 pe care poți să ajungi să le stăpânești prin antrenament,
 și să nu simți nevoia să le dovedești
 sub nicio fel de formă, fără motiv, context,
 sau aperi, sau obiectiv.
 Are sens? Diferența.
 Ăla e la nivel de război enigmaturi.
 În momentul în care ajunge în postura de război enigmaturi
 să mai întâmple ceva,
 are loc un switch, tesaturi de luptă.
 Da, Răzvan.
 Tăi că vine microfonul, mâna sus te vadă. Mateu, mulțumesc.
 Mulțumesc pentru microfon.
 Am avut o chestie, te-am zis că am tot revelat de lunile a
stea.
 S-a coborât cineva din masina de la mine la Uber, mi-a trâ
ntit ușa și am coborât la el.
 Și am experimentat starea asta, am uitat la el, căutam
 conflict din ciclul lui.
 L-am văzut că era cu o jumată categorie mai mare decât mine
 și cu toate astea nu mi-a fost frică, frate.
 La a-si fi infrunat, am pus in balanta care e scopul meu.
 Si care sunt constecintele posibile, care e riscul si care
 e miza.
 Exact.
 Absolut.
 Si a fost tare, mandru de mine.
 Bravo, respect.
 Complet de acord.
 In razboi, nici uite cat de faina e.
 Alea sunt momentele de decizie in care nu mai esti pe pilot
ul automat.
 Alea sunt momentele in care, va tot spun eu, ce inseamna sa
 nu mai fii pilot.
 Alea sunt momentele in care analizezi intr-o fractiune sec
unda o decizie care poate sa mearga prost
 sau dacă merge bine oricum, degeaba merge că nu ai miză.
 Adică, și ce, dacă îl faceai?
 Căștigai ce?
 Că... știi?
 Adică... la alea mă refer, bravo.
 Sau alea în care, de exemplu, îți taie cineva calea,
 și am părțit-o în București, m-am plictisit,
 agresiv,
 sau se bagă în față, încă nu trece că n-are mult de morțel
ui loc,
 și o zic, ia coi, să treci tu, îi țar familie.
 Ia, tati, du-te, stai liniștit, trebuie păr pă fratele.
 Și ala-i șocat că nu-s cu futu-s în gură.
 Și o fac la modul de...
 Pare că te grebești mai tare ca mine, e ok, stai niște.
 Mâine mă grebești, că-mi pominiți că mă lași. Și fac de-
astea pe geam.
 Și eu mi-am spus...
 Știi, nu băgați-te claxoane cu...
 Danino, ia alegere.
 Pentru că alternativa ar fi ce?
 Or mă nervești și eu mă stresez,
 or vorba ta ne dă în jos unul l-altu,
 or țină mine și când pleacă el în juriu în mașină
 sau mă cer cu cineva acasă.
 Că ce?
 Care e?
 Mersi!
 Dacă îmi dai voie să mai spun una...
 Doar pe scurt, că am întâlzit puțin și vreau să ajung unde
va.
 Mi-a scos unul sabia în mașină la finalul cursei
 și efectiv, eu, în ciclu, el a căutat districiunea.
 Bă, dar unde mulți lui au avut el loc să scoată sabia?
 Adică ce mașina ai? Tir? Ce...
 Nu, am un escalator.
 Blumeam.
 Dar unde dracu' scos sabia în...
 Deci sabia...
 Dar ce sabia avea?
 Așa, sabie. Nu te gândi? Era un cor?
 Iatagan.
 O ceva, o baionetă, nu știu ceva.
 Și a căutat discuție cu mine.
 În timp ce avea sabia în mână de căutat discuție?
 Nu, la începutul cursei.
 Zic, stai că am pe cineva, am latră în casca aici,
 că am descoperit asta să mi-ascund cursurile în casă,
 că e mult mai bun, bine pentru mine.
 Și a căutat omul discuție.
 Am discutat ce am discutat 25 de minute până la adresă.
 La adresă zice, uite frate, de ce n-am vrut să muri?
 Am vrut să mur la tine în mașină. Adică era brunet de-al
 meu.
 Da. Brunet de-al meu.
 Mă uit în spate, mă ducă mă întorc, și scoate sabie.
 Am înghețat.
 Păi logic, ce să-și faci?
 Da, deci efectiv.
 Ia și-o pii din perciuni.
 Nu, singura chestie pe care am...
 Am zis, scatea frate, care moare.
 Ori o bine, altă variantă n-am.
 Da.
 Și ce se întâmplă? Că acum nu ne lașe așa.
 Derect state-ul care mi-a fost dat, că subconștient, eu sub
conștient n-am auzit, deci în mintea mea era gata. Care pă
care, nu ai altceva.
 Subconștient mi-am dat seama ulterior la auzit două, că am
 auzit pe iubita lui, afara din mașini, ce hai domnule, lasă
-o mă, că e la muncă.
 Ai, era cu iubita. Da.
 Păi, ce să-și faci? Ești la întâlnire cu iubita și, uneori,
 ce să faci? Te supără șoferul. Păi, nu-ți scos tu ța?
 Și asta era întrăvarea. Ce s-a întâmplat în momentul ăla?
 Că am înghețat așa, efectiv.
 Și a renunțat și a s-a dat așa de mașină.
 Nu era în formă de glumă, gen, știi?
 A, el a vrut să glumească.
 Să-mi arate de ce n-a vrut să urce la mine mașină.
 Ca și cum ar fi vrut să-ți facă un favor, dar nu ți l-a fă
cut.
 Ca și cum ar fi să gândit că el...
 Bă, bă, ia tu. Bă, dar voi nu vă plictisiți aici, mă, în B
ucureștiul ăsta.
 Să mă bata, mă, mă, dacă...
 Nu mi-ai dat microfonul.
 Numai te rog si va rog pe scurca, pe voi va tin.
 Deci, Horia, eu in prezenta lui Razvan ma simt proasta, ma.
 Ma simt idiota.
 Jur.
 Deci nu inteleg ce vrei sa spui.
 Bai, nu inteleg ea.
 Dar nu vrei sa vorbesti tu cu el separat sa nu ma tin pe
 mine acum, te rog?
 Explica-mi si mie.
 Nu, dar macar.
 Las in gluma la o parte.
 Asa, te rog.
 Daca cineva expune ceva, macar vreau sa inteleg sa-mi vas
 ceva.
 Dar el se para și se dă meditații dacă vrei, dar lasă-mă pe
 mine să termin cu cursul, te rog.
 Apreciez și îți mulțumesc. Eu mă înțeleg ce am vrut să spun
.
 Revenind.
 La nivel de războinic, vă spuneam, la nivel de războinic
 matur, după bătălii și lecții și cicatrici
 și învățarea valorilor de când merită să lupt, când nu.
 Cu obiective, atentie, atentie, uneori războiul nicu câștig
ă,
 obiectivele, dacă este în raportul stric la obiective,
 se epuizează.
 Ajunge într-un punct în care se satură de luptă, efectiv,
 știe că poate să câștige, știe că poate să pierde, dar așa-
n semar să câștige,
 și totul se oprește din luptă și pune sabia în pământ.
 Unghiu...
 Ce-am făcut, șefă?
 Aaaa! Războinic, ce vrei!
 Da? Deci ca și cum predă sabie, o pune în genunchează în fa
ța dragonului,
 cu vârful sabiei în jos, și renunță la luptă.
 Renunță la luptă, nu pentru că nu mai poate lupta, ci
 pentru că nu mai vrea.
 Și în momentul ăla devine magician.
 În momentul în care războinicul renunță la luptă ca un fapt
 conștient, intenționat,
 nu că e învins,
 și Baculmea e foarte aproape, poate, de victorie, renunță
 să mai lupte,
 pentru că o buseală, pentru că e puizare, pentru că nu mai
 vede sensul,
 Bine, Magician.
 Și în loc să înfrunte dragonul, se aliază.
 În loc să înfrunte dragonul, găsește un mod de a comunica
 cu dragonul.
 Cine a văzut How to Train Your Dragon? Începe să facă sens.
 În loc să se lupte cu umbra, ca să mergem mai departe cu
 conceptul,
 găsește resurse în umbră.
 Vede partea bună a provocării.
 Vede cum l-a crescut provocarea.
 Devine recunoscător pentru problemă.
 Și în momentul ăla, dacă metaforic războinicu' înfruntă fr
ica,
 Magiceanu dansează cu frica.
 Magiceanu folosește energiea fricii,
 ca în principiul Aikido sau Jujitsu.
 Folosește energiea adversarului ca să-și atingă propriul ob
iectiv.
 Efortul scade considerabil în arhitectipul din Magician, p
ână în aproape de zero.
 În Magician lucrurile parcă se întâmplă de la sine.
 Ca și cum doar și-a propus ceva și-a sunat telefonul și s-a
 rezolvat.
 Cineva care e magician o să pară că face fără efort totul.
 E calm, relaxat, jucăuș, în fața provocărilor inclusiv.
 Dacă pierde sau se întâmplă ceva pe calea către obiectivele
 lui, le recadrează, instant.
 E foarte bine că s-a întâmplat așa, pentru că aia e titul
 de magician.
 Te rog, dragă mea.
 Bine că mi-a furat mașina, acum pot să beau.
 Da, exact.
 Este atitudinea celui prietenul meu, amicul meu de la Cluj,
 vă spuneam, cred că în alte module, care i-au făcut mașina
 praf în fața clădirii noastre,
 unde țineam cursul. Ironic fix cursul de recadrare.
 Fix ziua aia era, jur.
 Și atitudinea lui a fost, am urit cineva, s-a întâmplat ce
va, șoferul e bine, care a intrat, nu, totu-i bine, perfect,
 da-ună totală, mi-a altă mașină, vă pupă fratele, ai zbem.
 Și aia a fost atitudinea lui instantă, deci nu că peste tre
i ore, atunci a avut atitudinea.
 Și ci-am sunat la asigurări, am făcut trei poze, asigurări
le mi-am spus, da-ună totală, vă pup, oricum vroiam să o sch
imb, a zis.
 A zis.
 Instant!
 Și omul e dintre cei mai relaxați oameni pe care-i cunosc
 eu în viața asta.
 Băi, nu l-am văzut doar atât agitat, în vreun fel.
 Extr-un delat de relaxat.
 În Cluj e foarte cunoscut, nu o să vă descriu mai multe, și
 în București e un pic cunoscut,
 într-o anumită arie de lucru cu oameni.
 Și n-am acordul lui și atunci nu o să vorbesc despre el.
 dar este în sensul că e și persoană relativ, cunoscută, și
 performer,
 atitudinea lui este bine ar fi dacă e, dacă nu e, bine ar
 fi dacă...
 Dar orice se întâmplă e bine.
 Și atentie, nu care primare,
 și nu ca lint, forță.
 Nu, asta e atitudine găsim noi, poate să fie bine în orice
...
 vedem noi. Care e?
 Da, Adriana, mâna sus să te vadă colegii, vă rog.
 Intrebarea scurta. Atitudinea asta este amplificata sau pot
ențata?
 Și de faptul că avea toate resursele în spate, ca pe asigur
area plătită casco și alte...
 Poate că. Poate că.
 Însă mașina nu era una care să zici că era un Opel Insignia
, destul de nou.
 care e o mașină spațioasă, nu e neapărat de lux, dar nu e
 cea mai proasă de la Opel.
 Și nu știu ce ani era, dar nu era din 80.
 Poate, dar e din nou, nu e despre mașină, omul așa e el.
 Deci nu am avut atitudinea asta doar atunci.
 Atitudinea lui...
 au anulat 10 programarea.
 Perfect, citim toți câte o carte.
 Dar la modu' chill.
 Are un salon de hairstyle.
 Mi să rupe, adică...
 Bine, nu în sensul că nu se consumă.
 dar atetidul al lui este de...si ce?
 O sa gasim o varianta.
 Unul din cei mai relaxati oameni pe care il cunosc eu,
 i-am cunoscut ca nu i-am mai cunoscut,
 era fizelul meu din Bucuresti.
 Ahmed.
 Da, locuiam...da, da, da, da,
 cineva stie, bravo!
 Ahmed, eu locuiam, am locuit un an de zile in Grozavesti.
 Nu mai stiu cum s-a venit complexul.
 Visa Viteregie.
 Chirie nu era al meu. Am stat foarte bine, a fost foarte
 misto.
 Fix in spate la Carrefour-aux-Hydéa. Fix in spate la Carre
four-aux-Hydéa.
 Langa Carrefour-aux-Hydéa, pana in Carrefour-aux-Hydéa,
 unde e ceva centru de Xerox, Copi Center, nu stiu cum spune
 nema,
 fix langa e o fizerie.
 Care e al unui tip Arab, nu stiu ce.
 Liban? Da, nu.
 Ba, un an ala m-am tuns si cand m-am mutat din Bucurestiul
 ala, i-l veneam sa ma tun.
 Veneam in Bucurestiul ala cur, sa ma tun la el.
 E o oma relaxată în viața vieții vieților mele, n-am văzut,
 ca omușorul.
 Bă, știi cum te... Deci te tundea așa într-o scârbă, deci f
ăcea așa.
 Ești gata. Da ca și cum... Tu te și...
 Bă, și tundea atât de mișto și de bine,
 da ca și cum să faci un favor, nu pe banii tăi. Știi?
 Atitudini... Aia era atitudina lui. Bă, nu știu.
 Deci, până la faptul că avea fizirea și mergea bine că era
 fix acolo în ăla,
 era investit, își luați apartamente, nu știu ce cumpărase,
 după un apartament și-a dat încă un, dar nu că avea bani,
 ci că, după unul că a dat închidere și a făcut urată la al
 doilea, a făcut-se ceva sistem de asta, deștii?
 Zero presiune pe el. Era omul...
 Păi, și zi-mi men, asta era în 2018.
 Și dacă nu, ce?
 Eu, cei care de la Rău vin, la Rău mă întorc dacă e nevoie,
 n-am nici o...
 Din Liban, nu știu de unde, din Beirut, nu știu de unde,
 Libia, nu știu, Habaram.
 Bă, omul avea o atitudine de genul la câte rele și grele am
 făcut eu,
 stresul pe care îl aveți voi, ce vorbești mă, știi?
 Și aia era atitudinea lui.
 Și e mă în fiu, bine a fiu.
 Bă, dar, inflația.
 Și avea plan de bizis, avea deschide, nu știu unde s-a...
 Bă, ajunge, ce s-a ajunge a voi?
 Nu era neapărat specific magician, dar atitudinea lui era
 de fie ce o fi, mă descurc.
 Aia e atitudina de magician.
 Magicianul nu se luptă cu provocarea, nu se bate, nu se lu
ptă, nu se consumă.
 Magicianul pățește ceva acum și, pe stumură, doarme.
 La nivel de... Las cu amâine treabă cu ea. Acum n-am ce să
 mai fac.
 Aia e atitudina de magician. Să întâmplă ceva acum, mă ener
vez acum, mă consum acum rezolv, nu, atunci mâine.
 o pune pe agenda next și-a închis psihologică.
 Știți oameni care sunt așa?
 Este un arhetip imediat.
 Dați-i microfonul, că până nu-i dai microfonul, juc pe mâna
.
 Te rog.
 Vreau să întreb dacă non-atașamentul vine din postura de
 magician?
 Magicianul nu s-atașează, știe că viața e un râu care curge
.
 Dacă e ceva ce are de pierdut,
 Dacă ai ceva de cealalt de petru, știe că, la un moment dat
, pe alt drum,
 va găsi ceva mai valoros și, dacă ceva pierde, înseamnă că
 nu a fost să fie a lui.
 Și când vrei să lucrezi pe non-atașament,
 adică ei de la coadă, de la cap spre rădăcină,
 că eu am fost în față unei situații de genul ăsta
 și a trebuit să mă confrunt cu să nu mai fiu atașată de niș
te lucruri.
 Și dacă o iau invers...
 Ce înseamnă o iau invers?
 Adică îmi dau seama că dacă mă atasez îmi face foarte rău
 și că a trebuit să mă desprind de lucrurile alea.
 Stai un pic, stai un pic. A nu te-a atasat de lucruri
 pentru că știi că îți face rău? Nu e detașare. E anxietate.
 Din perspectiva atasamentului sunt 3 sau 4 forme, nu mai șt
iu, nu am studiat-o.
 Este atasamentul anxios, ala care se ataseaza, fie se atase
aza si e stresat ca nu cumva sa pierda in fiecare secunda
 lucruri sau persoane de care se atasat.
 Este atasamentul evitant, ala care se ataseaza daca vii cat
re el prea mult sa simti sufocat si mai lasa-ma in cacat ca
 am si o viata mea.
 Dar la modul exagerat, in sensul ca nu echilibrat, ci la
 modul ca un telefon, daca ii dai mai mult decat ce i-l sa
 suporte, sau ea, il sufoci.
 ala e Vitantul, e dezorganizatul care n-a avut în copilăria
 lui, adică dezorganizatul este
 azi te iubești, mâine nu, băi mâine iar te iubești, iar d
acă pleci plânge el, dar nu știe, va pleacă, mai bine îți
 pleci, adică peste tot.
 Și e Securizantul. Securizantul e cel care, sau cea, că e
 la valabil femeie vorbație,
 cel care oferă cât are și cât poate și nu așteaptă confirm
are, nu are crize de gelozie dacă întârzi.
 E conștient că ești om, bărbat, femeie, ești ok, sunt și al
ți oameni mișto pe lumea asta,
 deci dacă te vede că admiri pe altul, nu intră în panică.
 Securizantă înseamnă el e atât de securizat, el iar pe el î
nsăși, ca om,
 încât nu are frica că te pierde, că știe emoțional, nu e
 logic, dacă îl întreb nu știe să spună.
 E emoțională, știe că are încredere în tine, dacă tu ai sp
us că ești ok, e lumea care e nevoie de dovesc de implement
are.
 Ce îmi descrit tu... asta e teoria atasamentului, google-l.
 Ce îmi descrit tu nu este detasare.
 Pentru că mi-e frică că pierd, mai bine nu mă atasez.
 Ăla e atasament anxios.
 Care e două forme. O, nu mă atasește sub foc, ca să nu cum
va să te pierd.
 Oar numai apropii de tine, ca mi-e frica ca nu cumva sa d
aca ma atasesti si ma pacalesti, am suferit destul mai bine
 nu ma atasez.
 Si aia e tot anxiety.
 Nu e securizant. Securizantul este sa putea sa mi-o fur,
 dar eu cat am de oferit oferi cu drag, fara asteptari,
 evident ca am nevoie, stii?
 Dar daca tu din orice motiv alegi sa pleci, o sa-mi pare r
au, dar eu emotional, nu cognitiv, stiu ca sunt un om valor
os si ca viata e un fluviu.
 Asta e semn de mare maturitate.
 Și asta înseamnă magicianul.
 Absolut.
 Și magicianul nu se atașează,
 magicianul se bucură de clipa de moment,
 dar nu ca și căutătorul.
 Căutătorul se bucură de clipa de moment
 ca să evite lupta, să uită în altă parte
 ca să îi tragă atenția.
 Magicianul trăiește momentul,
 știind că momentul înseamnă
 eternitate, de fapt.
 V-am dat greu?
 O explic.
 Oamenii, ca si tendinta, suntem deosebit de speriat de timp
.
 Cat, intradavari, timpul trece,
 Însă, pe lângă faptul că timpul e un construct filosofic,
 vorbind, e un construct.
 Noi l-am inventat ca să ne organizăm ca societate.
 Azi nu e vineri.
 Nu există conceptul de vineri în natură.
 Harta nu e. Apropo de harta, nu e teritoriul.
 Nu e pentru vul pe azi, dar iar vineri.
 Pentru vul pe azi e fomică, păpică, somnic.
 Aia e. Dacă nu vine vânătorul, am trăit încă o zi.
 Are sens?
 Pentru corporatist azi e vineri.
 Pentru antreprenor azi e zi de, nu știu,
 impuzi. Înțelegeți unde bat? Adică nu e natural.
 Timpul e un construct social, unul la mână.
 Doar că ne angsietează pentru că îl interpretăm într-un mod
 în care nu știm să îl trăim, acest timp.
 E altă discuție. Nu vreau să vă țin prea mult că vă bag în
 depresie.
 Abia v-am adus pana la modul 8, acum sa va pierd, nu...
 Dar ii vin la altceva.
 Oamenii, pentru ca ne-ai atat de frica de timp, si suntem
 atat de stressati de trecerea timpului si de moarte,
 pentru ca trecerea timpului inseamna ca va veni momentul
 cand vom afla ce sau nu e din colo,
 admiram si iubim ideea de eternitate.
 Da sau nu?
 Nu este în băcie, mișto ar fi să trăim pentru totdeauna.
 Vreau să fie atentă.
 Singura clipă care nu se termină niciodată, e momentul pre
zent.
 Literalmente.
 Pentru că în fiecare moment e prezentul.
 Și nu se termină niciodată.
 Doar că mintea noastră condiționată se gândească în viitor
 și trecut,
 și datorită durerilor, traumelor, rendelor, mediului, ambi
țiilor,
 orgolului și diferitălor forme de arhetip pe care le-am ang
ajat până acum sau nu,
 le-am aturizat,
 ne face să-l fi mai orientat spre trecut sau spre viitor.
 Ori stresează de trecut, că de ce s-a întâmplat, ce s-a înt
âmplat,
 ori îngrijorează viitor, ca nu cumva să se întâmple, ce ne
 îngrijorează să se întâmple.
 Da sau nu?
 Ca stocietate.
 și ratăm eternitatea.
 Și eternitatea este prezent.
 Cea mai ușoară metodă, cală, rapidă
 de a trăi pentru totdeauna,
 e să trăiești în prezent.
 Indiferent cum arată prezentul, oamenii d-aia, de la un
 moment la un altul, va fi altul.
 Ajunc la voi?
 Societatea noastră este stresată de viitor sau de trecut?
 Nu știm să trăim în prezent.
 Magicianul trece în prezent cu atitudinea că trăiește în
 eternitate.
 Asta e diferența față de căutător.
 Avem post-it-uri, roc-să.
 Post-it-uri de alea pătrate avem.
 Dacă nu avem, o să producă ei, că sunt buni.
 Dar sunt curiosi dacă avem noi.
 Avem, bun.
 Dar avem pentru toți?
 A, ok.
 Super.
 Mulțumesc.
 Nu acum, dar o să le împărțim.
 Bun.
 Are sens pentru voi magicianul.
 Magicianul e cel care obține rezultate fără efort.
 Pare că dansează.
 Magicianul, la care îți doar jos din pat și la prima ora
 dimineație,
 a din ție o idee genială și într-o oră are și încasare ide
ea genială.
 Pentru că și-a creat sistemul de așa natură și echipa și,
 să-ți mulțumesc, și contextul
 în care poate să decidă ceva din scurt cu impact pe termen
 foarte lung doar pentru că a avut o inspirație de moment și
 a știut să o asculte.
 Magicianul nu are griji. Imediat, Daniel.
 Are plan, are strategie, ruminează, calculează, are intuiț
ii.
 Dar pare că nu face niciun efort.
 Pare că toate ies.
 Aveți oameni în jurul vostru, în viața voastră, care du-te
 în și în gât,
 îți zici că te-a pupat Dumnezeu în curr, ce dracu' cum ave
ți deștia?
 Pe anumite domenii, atenție, pentru că aici mai vine o val
ență.
 Nu ești magicean pe toate.
 Poți să ajungi să fii magicean pe un domeniu,
 anume, pe o provocare s-o stăpânești atât de șmecher încât
 ești performer,
 pare că nu faci efort,
 dar în alte provocări
 ești căutător.
 Partea bună, și cu asta ne dătăm spre un exercițiu,
 este că odată ajuns în magician pe orice fel de obiectiv al
 vieții tale important pentru tine, nu banal,
 cresc șansele și viteza
 la care tu vei ajunge, Magician, în toate celelalte provocă
ri,
 pentru că o parte mare din tine știe deja cum e.
 Și vei ajunge rapid războinic în alte provocări,
 dar rapid îți vei aduce aminte intuitiv că nu războiul e c
alea, nu lupta e calea.
 Ci calea e abandonul.
 Exact.
 Și vin și corelez cu ceva ce nu trebuie să fac,
 dar mi sîntez, dragi, și nu vă mai văd cine știe cât timp.
 și vă aduc aminte de modulul 3 de practicină, când vă spune
am că ultimul pas cel mai important care e acțiunea, primul
 pas.
 Și v-am mai zis ceva atunci.
 Și sper că acum să facă click la voi.
 Cele mai ușor de atins obiective, din experiența mea, v-am
 spus și la master asta, cred că din alte...
 Sunt alea în care renunți de la început la ele, dar le faci
 oricum.
 Te împaci din star că e posibil să nu meargă,
 dar te duci cu atitudina de modul să mă distrez.
 Vă ce iese.
 Fără trebuie, fără scandal, fără...
 Fie ce-o fi.
 Fie ce-o fi, dar nu la modul că le iau la mișto,
 nu mă implic, zeflemeasă, nu.
 Doar nu intră în anxietate, în atajament.
 Ați observat vreodată în viața voastră
 că atunci când ați renunțat să vă mai luptați pentru ceva,
 acel ceva,
 s-a întâmplat, s-a materializat,
 a acedat persoana, a plecat,
 când ai zis gata că-mi ajunge.
 Ați pățit?
 El are zbonicul care a zis gata că-mi ajunge.
 Și Macian m-a spus, păi nu materializăm noi?
 Și e în voi.
 Ca formă de psihologie, archetyp e în fiecare dintre noi.
 Personal, experiență personală.
 Cele mai eficiente,
 și cele mai de succes,
 și cele mai îmbucurătoare
 și deloc obositoare, campanii pe care le susțin vreodată
 sunt cele la care am zero miză dacă merge sau nu.
 În care zic, hai să fac, hai să...
 Merge bine, nu merge, hai.
 Când am atitudini... da, atenție, nu îmi propun să am at
itudinii asta,
 ci accesez un loc în mine în care există atitudinii asta.
 Vă fac o mărturisire de acum 4 ani, sau 5 ani cred că sunt
 deja,
 eram în tabără în Sofianu, în râmnicul Vâlcea,
 de care mi-e dur, e posibil să fac o tabără doar ca să mă
 întorc acolo, să mai stau pe acolo, că e mișto.
 Eram într-o tabără, eram cu Marius și eram în a doua zi de
 tabără, cred,
 180 de oameni în sală, ceva de genul ăsta, dar foarte, eram
 la început tabăra,
 și după aia au fost foarte mulți, dar era început.
 Și eu am o revelație, eu ca marketer, ca antreprenor, ca gh
id, ca ce vei tu să spui.
 Zic, bă, oamenii așa au fost cu noi 12 luni de zile aproape
,
 că era revokul advanced și la final de advanced era tabăra.
 Mulți m-au întrebat, păi și acum ce facem apropo de Ioană?
 Acum ce faci? Nu mai ne vedem, nu mai.
 Și, again, deci nu era nimic planific, zero.
 Și lucrează oamenii ceva, le dă început să lucrează,
 După părdea, așteam de vorba cu Marius.
 Ce faci? Ce faci? Bine.
 Și pe aia zic, bă, Marius.
 Ce faci, nu știu ce, data?
 Suita asta...
 îți liberă. Dar de ce?
 Păi nu faci noi o tabără?
 Păi e nimic planificat.
 Ce tabără?
 Păi zic...
 elit, să-i zicem.
 Și zic, uite, aș vrea să facem o tabără de 5-6 zile,
 în fiecare zi pe altă temă,
 s-a duce mișto invitați, mișto mi-a venit și invitații,
 Eu jumat de zi, tu jumat de zi, suntem și Cileanu și oamen
ii fain și lăm și valoare și dăm și facem și o să fie
 Catherine.
 Păi, dar sude bine, că și ăsta e ca mine.
 Nu are departe.
 Și vine și el cu liște idei și nume și îi spunem noi, elit,
 altitud, în jumate de ore am vândut tabara unui grup de oam
eni care înainte
 habar n-avea nici ei, nici noi că o să facem așa ceva.
 Și am avut sala, sold out, cum îi zice,
 conversie de 81% din sală.
 Fără produs, fără ling de plată, fără zero.
 Ne-e pregătit, n-e nimic.
 Pe domeniul de care eram și sunt eu pasionat și-mi place,
 a zis, dar de ce nu?
 Păi și dacă-l merge?
 Nu știu ce.
 Și s-a înscrie unul.
 Maru s-a avut curs, vă zic, eu nu știu el,
 a avut un curs acum mulți ani pe care l-a lansat împreună
 cu Pera,
 cu vânzare și fix călătorie, era un rol ironic, online era,
 cu vânzare, cu liste, cu dăi, când a intrebat cu Facebook,
 a zis că nu aveai bani de Facebook,
 Era cu liste, cu marketing, cu promovări, cu o înscrie.
 O.
 Una, O.
 Din... nu, ce să...
 Din două liste, alomaru și al upera.
 Atitudina lui, știți care a fost?
 Am spart recordul de înscrie în minus.
 Și făceau mișto de eșec.
 Are sens atitudină.
 Nu a luat-o că, bă, ce ultimii vaii morții noștri, cum să
 faci, frate,
 2 oameni, dintr-a mea, eșmecherii pe domeniul să ai 8
 converți.
 Da, da.
 Exact la fel.
 De ce vă zic asta?
 Dacă mă opresc eu din mers, să mă-ați gâldie?
 Ajun la voi.
 Da, Oana?
 Platinum, Colen.
 Devindecare, da.
 Dar v-am zis asta de atunci.
 A, nu, nu-i treaba lui sa promovezi de 50% reducere la tab
arul lui,
 ca clientii lui care nu vinde la mine cu 50% reducere, o sa
 zica, si eu de ce n-am?
 te înscrie la el și spui că vi de la mine.
 Cu platinum.
 Și Cristina, colegul meu, o să mă întrebe pe mine,
 noi avem tabel sepărat și o să spunem
 da sau nu, dacă nu-mi place de față, da?
 Nu, la modul serios rămâne tot ce v-am promis în acelă pach
et,
 este sută la sută livrabil, valabil,
 dar nu o să vin o să spun, hei, nu vrei să te duci...
 La tine, du-te, făl, mă-aș bucurar.
 Bun.
 Darian,
 Voi chiar nu vreți să faceți exerciții, vă înțeleg. Voi nu
 plecați acasă fără să faceți medii, doar ca să știți.
 Mulțumesc Elena. Am o întrebare.
 Cel puțin ultimile două arhetipuri, războinicul și magician
ul,
 se antrenează? Se pot antrena sau ele vin cumva natural dup
ă ce treci prin...
 Războinicul se antrenează pentru luptă, intenționat, știind
 că va lupta.
 Adică eu mă pot antrena.
 Sau ultimile doua arhetipuri vin natural dupa ce treci prin
 cele patru?
 Vin natural, tuturor.
 Provocarea beneficiu este ca atunci cand devii constient de
 acestea, acum, acum a fost ziua de azi,
 si afli ca exista asa ceva si ca poti sa ma educ si supl
imentar.
 Și că, stai că avem și execițiu pe asta, drumul e mai scurt
.
 Ai două variante, să crești natural sau să crești intențion
at.
 Are sență, spun?
 Adică ai varianta ușoară și varianta...
 Nu, ai varianta naturală care durează mai mult sau niciodat
ă.
 Că e potențială în toți, dar nu e garantată că toți vor at
inge, magiciani sau război nii.
 Gândiște că noi trăim într-o societate unde majoritatea no
astră sunt blocați,
 covârșituri, martiri sau orfan.
 Blocați. Acolo nu mai pleacă.
 Din păcate. De ce? Mentalitate și mediu.
 Și atunci, în loc să spui, îți dau exemplu de mentalitate
 de fel în care își pun oamenii întrebări.
 Că în ultima vreme, de exemplu, în al săra de practicii,
 și ne-am tăit și în comunitate și afara comunității, un
 workshop în care le-am vorbit cu oamenilor
 Despre un model la care lucrez acum de...
 Mă fascinează pe mine, de auto-coaching.
 Moduri de a-și pune întrebări.
 Și am dat un exemplu.
 E o diferență foarte mare să spui
 Nu știu, nu-mi permit orice.
 De la vacanță, la cursul de NLP.
 Whatever.
 Și nu-mi permit este martir sau orfan.
 Versus cum fac să-mi permit.
 Care e războinic.
 Versus nu știu cum, dar o să-mi permit.
 care e magiciană.
 Eu mă scriu oricum.
 Și am avut oameni la curs, ai bulșit un not, care s-au sc
ris la curs
 și mi-au spus după aia, după 2-3 moduli de metalic, mi-au
 spus, bă, eu, a baran, cum o să-ți prătesc?
 Dar la mine nu era negociabil să fiu aici.
 Și am ajuns cu atitudinea de cu 3 zile înainte de curs,
 am reușit o variantă, am cerut un nu știu cum,
 fără credit, eu aia nu încurajez, și s-a aici.
 Și mi-a scos și banii, după modulul 4, nu știu ce a făcut
 și a scos și banii,
 cu ceva ce a aflat se-n curs.
 Ai atitudinea de nu stiu cum,
 dar atentie, nu e aia in constientului din inocent,
 in care nu stiu cum, dar o sa fie bine, totul e bine, frum
os,
 nu suntem toti fire de lumina, nu e aia.
 Magicianul este stiu ca cumva o sa am resursele in mine
 si intr-un fel anumitru momenti o sa vina inspiratia si fix
atul.
 Iti dau un alt exemplu.
 Sunt trainerii, mai ales la inceput,
 care memorează tot ce au de spus,
 inclusiv glumele,
 cunosc, nu glumesc.
 Capitole, momente, minutul 1, minutul 3, unii așa funcțione
ază.
 Sunt alții care, după un pic de experiență,
 sau direct de la început, au nevoie doar de idee principale
,
 spune vreau să le zic asta, asta și cu asta, fac existența
 asta și cu asta.
 Let's go!
 Și intre pe scenă.
 Și sunt oameni care, de la început sau după experiență,
 este ce avem de preda tăzi.
 Umbra, mai adobeare.
 Că vede el cum o...
 Și vine momentul...
 În momentul în care are ceva de făcut,
 îi vine și răspunsul.
 Dar de ce îi vine răspunsul?
 Pentru că el a avut din start convingerea că o să îi vine r
ăspunsul.
 Și aici vreau să vă notați, să rețineți.
 Magicianul are încredere necondiționată în subconștientul
 lui.
 El știe că are resursele în el
 în el și nu trebuie să spetească
 sau să se sacrificesc să le găsească.
 E efectiv are atitudinea de știu că-mi va veni inspirația
 la un momentul potrivit.
 Asta nu înseamnă că nu se pregătește.
 Înseamnă doar că nu trăiește în anxietate.
 Și spune, eu fac tot ce pot să fac,
 fac tot ce pot să fac,
 dacă va fi să-mi iasă, va veni în momentul potrivit, bine,
 dacă nu, a fost interesantă experiența.
 și se culcă.
 Și ăsta e genul de om care vene și revoluționează sistemul
 și spui,
 ba, dar cum morți lui?
 Că tot doar eu stau aici de 15 ani și nu mi-a venit ideea
 asta.
 Pentru că psihologia lui nu e de luptă cu sistemul,
 dacă ar fi să vă rog de sistemul.
 Sau cu umbra. Psihologia lui este cum fac să folosesc umbra
.
 Cum fac să folosesc ceea ce alții judecă, critică
 sau folosesc ca motiv de alint, căutătorul,
 sau ca scuză,
 ca să îmi ating obiectivul.
 Era un tip, am cunoscut un tip la Cluj,
 și mergem în pauză cu asta.
 Dacă vreți, dacă nu mai stă un pic, nu am un exercițiu.
 Milionar,
 în euro, n-ai fizis într-o mie de ani.
 Nici ca atitudini, nici ca stili vestimentari, nici nimic.
 Nu foarte simplu,
 Strem de inteligent, foarte cu mult bun simt, n-ai nici bră
țări, nici ciolanje, nici lanț la zero.
 Venea pe jos sau cu bicicleta.
 Și zicea, bă, la una din afacele lui, că are mai multe, el
 creaz afaceri, pune echipă de administrare și pleacă în vac
anță.
 și țin legătura prin telefon dacă și-a aduce aminte.
 Adică micromanagement și are mai mult.
 E fascina pentru mine, mă rog, eu nu sunt acolo.
 Și zice, într-una din afaceri mele am sețiat la un moment
 dat pe contabilitate că am costuri foarte mari
 și scădea marja de profici și nu înțelegeam pe ce.
 Nu știu pe ce, avea ceva de piese metalice, ceva, crea, nu
 știu ce piese, pentru nu știu ce.
 Și zice, m-am dus în fabrică
 Și doar am stat acolo jumate ori și am văzut, la un moment
 dat, că nu știu cât la sută dintr-o piesă se aruncă, efect
iv se aruncă, că n-are ce să facă spre amici sau ceva de gen
ul ăsta, nu știu ce.
 Da, pierdere direct, că de aia nu-i convenea lui, că el cup
ăra toată piesa și tăia un sfert.
 Avea profit, da? Era bă, da...
 Și aș mă uită la piesa aia, nu știu, nu mai știu povestea
 exactă, știu că ori a sunat pe cineva care avea nevoie de
 materialul ăla,
 ca mână de lucru, ceva de genul ăsta, ori s-a părul lui că
 piesa aia, dacă ar fi finisată, șlefuită, pilită, nu știu
 ce, pumele mărei, s-ar transforma în altă piesă, nu știu pe
 ce.
 Și Bruce nu a mai avut pierdere, a făcut o altă linie de
 venit.
 Din ceva ce el și alții arunca, s-a dus până la un cât, a ț
ălzut la alții și a spus,
 Văd, unde-ai mie ce arunci tu?
 Fără să zic, evident că ți-l iau eu, ți-l transport eu, nu
 mai runca la gunoi, că plătești,
 E rei căcat, știi, transport.
 S-a dus la altora și părea că le face un favor, că îi scapă
 de gunoi,
 Și el le transforma în linie de venit, nu știu să vă zic te
hnic, inginealizat, cum, că n-am în experiența.
 Și omul complet relaxat, la sigară.
 Să uită așa și a spus, ce facem aia?
 Uite, aruncăm, bă, prost suntem.
 Și bă, moia și țâc, țâc, țâc, băm, și a făcut, poftim.
 Și cu atitudinea ca și cum am venit la cafea.
 Adică, ei nu am plecat cu intenția să facă o linie de venit
 și să...
 Bă, ajung la voi, știți oameni care iasă așa?
 Ținiți aproape.
 Magicienii de cele mai multe ori ajung să fie ghizi pentru
 alții.
 Mentori pentru alții,
 exemple, inspirație.
 Pentru că fac să pară
 că trăiesc în cu totul altă lume decât restul.
 Literalmente, Magicianul vede altă lume,
 altă realitate.
 Se uită într-o direcție și vede complet,
 vede potențial atunci unde alții văd tragedie
 sau risipă, sau greșeală, sau...
 El vede potențial.
 Magicianul are viziune,
 pe termen lung. Gândește-l înainte cu 20-30 de ani.
 Războanicul gândește cu 6-11 ani, campaniei.
 Încă ceva, și cu adevărat mergem, o pauză, vă promit,
 umbra magicianului...
 Cum?
 Visează prea mult, zice Ștefan? Nu.
 Umbra magicianului este manipularea.
 manipularea, pentru că magicianul este atât de fin cunoscă
tor al realității în conjurătoare
 și a psihologiei universului oamenilor,
 încât în umbra lui
 devine
 cum eram în stăpânului nelor, gandalf și ăla cu păral cum î
l cheamă, saruman.
 Are sens? Tot magician, dar de dark side.
 Umbra magicianului este manipularea psihologica
 a celorlalzi
 de drag.
 Pentru ca poate sa o faca, pur si simplu.
 N-are nevoie sa o faca.
 Doar poate sa o faca. E pasiv agresiv,
 ii joaca pe degete doar ca poate.
 Creaza conflicte prin 2-3 replici doar ca poate
 si sa da la o parte si sa prine aia, sa vad cum se bateste.
 și stă și șapând de țigară.
 Nu eu.
 Dacă stă la masă cu doi fumători, iau unul e țigară și unul
 e țigările
 și se duce la baie.
 Și i-a să ceartă, el nefumând.
 Are sens ca atitudine.
 Doar așa, fără efort.
 Pentru că atât de bine stăpânește legile
 Universului.
 Odată ajuns magician,
 problema ta devine aliat,
 umbra devine aliat,
 resursa
 si te va servi in loc sa te
 ucida, in loc sa te
 sa stălupte cu tine.
 Acestea fiind zise,
 pauza un sfert de ora, nu ca va chinui daca facem exerciti
ul acum,
 stați la exercitiu? Eu n-am o problemă, nu, am înțeles.
 Un sfert de ora, pauza, ne vedem la 5.30, v-aștept!