nlp-master/transcripts/Master25 M5 4K Z3D -Audio-.txt

 Bună dimineața!
 M-ați întrebat de zeci ori în pauze
 cum să vă înscrieți la diverse produse.
 Răgătările astea sunt să vorbiți cu Alina, pentru că eu de
 obicei mai dau și informații greșite.
 Adică au fost momente în care le-am zis la oameni, da, mai
 sunt locuri și nu mai aveam.
 Și îți dai seama, vedeți că vii în tabără și n-am mai putut
 să iau.
 Eu nu știam, nu mă mai țineam minte.
 Sau le ziceam, le-am zis, altă dată a taberelor.
 Deci nu vă bazați pe mine, pe chestii administrative,
 dar rugămintea este să vorbiți cu Alina,
 pentru că ea știe toate detaliile astea și ea se ocupă de
 tabere.
 Asta în cazul în care nu vreți să aflați că nu mai sunt loc
uri,
 adică mă întrebați ceva sau că mai sunt locuri și să nu mai
 fie.
 Nu acum, nu acum, nu acum, când terminăm.
 Acuma nu se lasă.
 Deci într-o pauză sau la final puteți să vorbeți.
 Să vorbesc. Da, te rog.
 Să mai zic că aș vrea să mă pun și eu o întrebare referitor
 la ieșirea din constelație a participanților.
 Am observat că ei puți de trei ori să-și repete numele.
 Există o procedură sau așa...
 Trebuie să-i scot din asocierea pe care și-au făcut-o ei,
 de Ankora în care erau,
 trebuie să-i scot și să-i aduc chiară și în...
 Și aceasta ar fi metoda pe care să o folosim, sau mai simpl
ă?
 E o metode super simplă, rapidă, e un break state.
 Ok, ok, mă sunteți.
 E o întrerupere de stare, de pattern, spunându-ți propriul
 nume de 3 ori.
 De 3 ori e necesar.
 Dacă e nevoie, am făcut altădată și de 5-6 ori.
 Nu ieșea din stare. Era atât de intens asociat cu personaj
ul pe care l-a jucat,
 pentru că se potrivea cu ceva din propria viață atât de
 mult încât a trebuit să insiste.
 Știi cum era? Era în cerc și trebuia să-și zică propriul
 nume și făcea pauză câteva secunde
 pentru că-i venea numele pe care îl jucase.
 Și dându-mi seama de chestia asta, am făcut de trei ori și
 tu mi-ai zis, încă odată, încă odată, încă odată.
 Până când am văzut că a ieșit complet și își zicea ușor
 propriul nume.
 Dar efectiv la început eram eu umit că nu mă așteptasem să
 aibă dificultăță și să amintească propriul nume și îi venea
 să zică numele personajului.
 Păi, este o formă de că, altfel, fără aceea identificare, n
-ai putea să simți că te doare gâtul, că genunchiu, că nu șt
iu ce, că simți furie când se întâmplă...
 E o identificare, exact cum face un actor.
 Actorul trebuie să se identifice în rolul ăla, ca să-l poat
ă jucă, altfel se preface că-l joacă.
 Dacă ați observat, nu v-ați prefăcut că ați avut emoții lă
lea.
 Chiar le-ați avut în timp ce eraiți în Constelație, chiar a
ți simțit acele emoții.
 Nu a fost, hai să mă prefac că simt furie, hai să mă prefac
 aici, simt relaxare.
 Nu? Era chiar emoția aceea.
 Ținem înasup să te vadă cu microfonul.
 Se vede? Da.
 Eram doar curiosă dacă este posibil ca una dintre pruțoane
le care ste aleasă să joace un rol
 să nu preoșească să intre în acel rol.
 E perfect. Dacă nu reușește înseamnă că așa trebuie.
 înseamnă că acea omul pe care reprezintă acea persoană se ț
ine disocia de propria viață.
 Deci, știi? Să zicem, m-a ales și sunt în rolul vasilică.
 Ok.
 Și când ajung aici, nu știu ce să zic.
 Nu știu dacă o să mă comport cum trebuie, oare o să intră
 un rol,
 nu o să intră un rol, că eu știu că sunt Marius.
 Și mă întreabă, vine și zice, și ce simți?
 Nimic.
 Nu simt nimic.
 Vrei să transmisi ceva? Nu!
 Să mai întâmplă, mai mă mișc, mai nu știu ce.
 Iară, cum te simți?
 Nici cum!
 Mă plictisesc!
 Vrei să transmisi ceva?
 Dacă nu știu de ce m-a ales, nu știu ce caut aici.
 Zic chestia asta, pentru că asta face parte din
 experiența acelui explorator.
 Are nevoie să audă exploratorul acele lucruri.
 Atenții, mai e ceva important.
 O constelație nu este o poză a vieții exploratorului.
 Adică, dacă întrebi exploratorul,
 băi, dar s-a întâmplat exact cum ți se întâmplă în viața
 reală?
 Nu!
 Uneori constelația reprezintă ceea ce ar fi trebuit să-i se
 întâmple în viață explorătorului
 și nu-i s-a întâmplat poate niciodată.
 Înțelegeți?
 Adică uneori poate să reprezinte un mixt între...
 Da mă, anumite elemente din constelație sunt exact ca în
 viață,
 dar altele nu-s deloc ca în viața mea.
 Însă sunt ca și cum mi-ar fi plăcut să fie.
 Sau, nici măcar cum mi-ar fi plăcut.
 Cum aș fi avut nevoie să fie în viața mea.
 Dar ele nu sunt identice cu viața exploratorului,
 deci o constelație nu este o copie a vieții exploratorului.
 Nu asta este scopul unei constelații.
 Constelația construiește suplimentar mecanismele la viața
 exploratorului.
 Nu vine ca o fotocopie și zice, așa e viața ta cum e în
 constelație.
 Au fost situații în care a venit exploratorul la mine și se
 zice,
 Bă, dar la mine nu știu de ce, că unchiul cu mătuşa nu s-au
 certat niciodată în viața reală,
 dar în constelație se ceartă. S-au certat. Sau invers. Nu ș
tiu.
 Nu e adevărată. Nu a funcționat constelația, că nu e așa.
 Păi, nu, nu e... Constelația rolului nu e să-ți arate cum
 este viața reală,
 ci să-ți arate cum e în spatele o glinzi.
 Poate lucrurile care nu se văd,
 poate lucrurile care nu sunt așezate așa cum ar fi trebuit
 să fie,
 Constelația ți-l arată, poate, într-o nouă așezare,
 aia care ți-ar prinde bine să o vezi mâncare odată.
 Sunt persoane care, văzând noua organizarea Constelației,
 au zis, da, așa ar fi trebuit să fie lucrurile în viața mea
, am primit claritate.
 Nu sunt așa, ar fi trebuit să fie așa.
 Uite, și eu aș fi putut să fac asta, aș fi putut să mă simt
 așa.
 Deci, uneori le dau o alternativă, le dea o opțiune, const
elația.
 Deci, să rețineți asta când sunteți exploratori, să nu ave
ți senzația,
 stai o secundă, că bunicul meu sigur nu a zis asta tatălui,
 pentru că a murit de mult.
 Nu, dar tu ai avut nevoie să auzi ca și când bunicul tău ar
 fi zis asta.
 Bunicul nu a zis niciodată te iubesc, sau tatăl nu mi-a zis
 niciodată te iubesc.
 Și în constelație, uite, că-mi zice te iubesc.
 Pentru că asta ai avut nevoie. De aia-ți zice asta.
 Constelația vine și îți aduce ce ai nevoie să așez lucrur
ile, nu ceea ce e real în viața ta.
 Vrei să zici?
 Întrebarea inițială de dacă vrea o soluție sau o claritate
 are vreo influență sau nu la parcurs?
 Probabil, e o setare de intenție.
 Ok, deci doar e...
 E un frame, eu o să mă uit la tot ce se întâmplă, eu explor
atorul, da?
 O să mă uit la tot ce se întâmplă având în minte ideea asta
,
 că obțin claritate sau obțin rezolvări.
 Ok?
 Bun, ca să facem constelația cu creioane,
 o să facem în felul următor.
 Am nevoie de un explorator? Haide.
 Ai creoane? Aduc creoane.
 Doar ca... poți să stai turcește pe jos cu mine aici?
 Cu tocurile, da? Poți să stai? Ok.
 Bun. Perfect.
 Aduc, că poate o să întrebuiască.
 Așa. Însă, ce vă invit pe voi, ca să vedeți ce se întâmplă,
 va trebui să veniți foarte aproape
 și să stați cumva unii pe scaun, unii în spatele scaunelor,
 ca să vedeți ce lucrăm noi.
 Unii o să trebuieți ca să stați în picioare, dar trebuie să
 vă organizați în așa fel încât să puteți vedea spațiu ăla
 unde punem creoane.
 Stai acolo. Așa. Și ăsta-i spațiu unde o să se desfășoare
 Constelația.
 La fel o să vă rog să nu scrieți ca să observați și după a
ia vă fac o recapitulare.
 Pună criaturile un pic deoparte,
 dar în așa fel încât să poți să le iei după aia de acolo.
 Perfect.
 Și vreau să te gândești la o situație pe care îi vrea să o
 rezolvi sau să obții claritate.
 Ai în minte o situație?
 Da, a mine e necesar.
 Nu, nu trebuie să zici nimic.
 Nu, e pentru tine, tu lucrezi.
 Ok.
 Și ce vreau să faci? Vreau prima dată să te aduci pe tine a
ici.
 Să aduci un creon și să-l alegi ca fiind tu.
 Perfect. Bun.
 Ok.
 Având în minte situația, aducându-te pe tine aici, pe cine
 mai vrei să aduci?
 Toramea.
 Așa, unde este potrivit să stea sora ta.
 Perfect.
 Pe cine altcineva.
 Adăugă-o pe mama.
 Ok. Alcineva?
 Pe bunica. Ok.
 Alcineva? Adulci pe tata.
 Stii fiecare cine este?
 Arată-mi.
 Ok, mai vrei să duci pe cineva?
 Ok, a doua.
 E toata lumea?
 Ok, in bun.
 Perfect.
 Stii ce vreau sa faci acum?
 Sa verifici cum se simte fiecare.
 Cum te simti tu, in primul rand, aici in organizarea asta?
 Asta este un alzare asta.
 Mă prefac puternică.
 Băi, cum se simt ceilalți? Hai să vedem. E pe rând.
 Cine e?
 Și cum se simte sora ta?
 Nendreptățită, ok?
 Cine e acolo?
 Și cum se simte tata?
 Mic, ok? Mai departe.
 Cum se simte mama?
 Abandonat.
 Am cum se simte mama tatalui.
 Ne iubitam, ok?
 Cum se simte mama mamei?
 Neputincioasa. Ok.
 Bun.
 Ia vezi unde le ar placea fiecareuia sa stea.
 Si muta iasfel incat sa se simta bine fiecare.
 O sa efectiv sa testezi, sa vezi.
 Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu
 Așa.
 Și aici cine este?
 Ok.
 Ok.
 Cum se simte fiecare în noua configurație?
 Cum se simte?
 Ok, frica.
 Cum se simte acum? Acolo?
 Ce s-a schimbat?
 Se simte protejat acolo, ok.
 Cum e acum?
 Da...
 Dar...
 Acolo nu mai e bine.
 Acolo nu mai e bine.
 Ok. Reasază astfel încât să fie bine și acolo.
 Pe cine înmuți acum?
 Pe mama, unde pui?
 Cum cum se simte fiecare?
 E singuritate acolo.
 e singuritatea acolo
 Cum e acum?
 Știe fiecare cine e?
 Ok.
 Și cum e acum?
 Cum se simte fiecare?
 Așa.
 Cautu altul organizare.
 Voi mai avem o
 o oameni care vor
 vedea ca o oameni
 nu au o oameni care vor vedea ca o oameni
 nu au o oameni care vor vedea ca o oameni
 nu au o oameni care vor vedea ca o oameni
 nu au o oameni care vor vedea ca o oameni
 nu au o oameni care vor vedea ca o oameni
 nu au o oameni care vor vedea ca o oameni
 Cum e acum?
 Cine se simte bine si cine nu se simte bine? Aratam.
 Cine e acolo?
 Sora ta
 Si bunica, cum se simt ele?
 Simte furie, sora, ok
 Redurere
 Unde ar putea sa stea sora ta sau bunica ta sau ambele?
 Sunt încât să se simtă altfel.
 Poate lipsește ceva.
 Sau cineva.
 Cine lipsește din constelație?
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 ...
 Cum se simte fiecare?
 Nu poți să faci o mancă mică?
 Nu o lăsa, vezi ce se întâmplă dacă schimbi
 O să fiți atenți la dinamică, pentru că după aia o să
 discutăm ce se întâmplă
 se întâmplă, spune foarte multe despre pattern-uri, despre
 tipare.
 Știi fiecare cine e? Arată-mi.
 Să facem un acoperit de
 Să facem un fel de apă de apă de apă de apă de apă de apă
 de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de
 apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă
 de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de
 apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă
 de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de
 apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă
 de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de apă de
 apă de apă de apă de apă de apă de apă
 Cum se simte fiecare ea pe rand?
 Aici e bine.
 Pentru cine e bine?
 Mama tatalui tau?
 Ok.
 Sunt asa, am o textura.
 Ok.
 Deși, nu trebuie de atat la o parte.
 Și ea se simte bine acolo?
 Nu.
 Ok.
 Sunt asa, am o textura.
 Ok.
 Deși, nu trebuie de atat la o parte.
 Ok.
 Asta e un albine.
 Acum nu se mai simte mama singura?
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 ia pe rand fiecare cum se simte, verifica.
 Fii tu foarte sincera cu tine si vezi fiecare cum se simte.
 Deci, dacă e ok, așa cum e, e ok, așa cum e.
 Cum e acum?
 Încălători de
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Am pus unul de copt pe care am adus o ceva de la tine.
 Am pus unul de copt pe care am adus o ceva de la tine.
 Am pus unul de copt pe care am adus o ceva de la tine.
 Am pus unul de copt pe care am adus o ceva de la tine.
 Am pus unul de copt pe care am adus o ceva de la tine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Călță-ți să gândești out of the box.
 Rupă tiparele.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Cum se simte?
 Cum te simti tu? Cum se simte Sora?
 Asa.
 Suntem greu.
 O iubi?
 Suntem greu.
 Suntem greu.
 Super.
 Suntem greu.
 Suntem greu.
 Suntem greu.
 O iubi?
 Suntem greu.
 Suntem greu.
 Suntem greu.
 Suntem greu.
 Suntem greu.
 sau daca toata lumea e multumita.
 Cum e acum?
 Acum e acum...
 Acum e acum...
 Acum e acum...
 Acum e acum...
 Ești mulțumită de organizarea asta?
 Vrei să-i faci o poză?
 Doar dacă vrei.
 Ok, super. Aplauze vă rog pentru colegă naștă.
 Poți să strângi constelația.
 Ok, mulțumim tare mult.
 Cum te simți?
 Dacă vrei să ne zici la mic, cum au fost pentru tine.
 Destul de provocator, în primul rând să ies efectiv din m
inte, să mă gândesc că nu sunt creioane,
 ci că se simte ceva acolo.
 Mi-am dat seama că lipsește tatăl tatălui meu și cred că e
 ceva acolo.
 Iar provocarea era, de fapt, relația mea cu soră mea.
 care a trecut prin etape destul de multe.
 Până de curând, eu am crezut că sora mea era preferată al t
ata,
 și am crescut cu treaba asta, ce a fost dureros.
 Nu-mi dau încă seama că am făcut o reușie,
 Nu-mi dau încă seama ce am realizat de aici.
 N-aș vrea să-ți dai seama de nimic.
 Cred că nici eu nu vreau să înțeleg.
 Suficient atât.
 O să te rog 3 minute să aștepți pe hall și după aia te chem
am.
 Deci eu acum v-am prins de ce Hori a insistat sa fac eu
 constelatii,
 ca el nu se poate pune pe jos.
 Va zic imediat.
 Ideea este că scaunele astea nu-s bune pentru constelații,
 pentru că sunt ușor înclinate.
 Și nu are voie să iasă niciun personaj din constelație.
 Și atunci pe scaunele astea o să vezi că se alunecă, da.
 Se rotă și alunecă. Deci nu-s bune deloc.
 N-au mai făcut într-un an și nu au fost bune deloc.
 Bun, hai să vedem ce s-a întâmplat cu constelația Florinei.
 Zic bine? Ioanei. Ioanei.
 Ce ați văzut?
 Cum a fost?
 Ați văzut o cât de implicată era?
 Și cum făcea cea mai mică mutare?
 Punea, băi, nu stă bine în stânga acestui criu,
 trebuie să-l mută în dreapta.
 Ați zisat chestia aia?
 Adică, parcă nu lăsa nimic la voia întâmplării.
 Erau persoanele acolo.
 Și întrebarea, ați văzut, cum am întrebat?
 Cine este fiecare? Ce creon e asta?
 Atunci scotam din poveste și am ținut-o în metaforă.
 Cine este? Pe cine reprezintă creonul verde?
 Atunci era un creon verde. Altfel era mama, tata.
 Mă scuzați.
 Am observat eu ei că pe parcurs,
 Creonu Galben, care era inițial tatăl, a devenit mama.
 Și sora cu bunica, nu se știa care.
 Toate ăstea arată, de fapt, proiectiile în propria viață.
 Adică mama și tata poate că-și schimbă roluri între ei.
 Poate că există o confuzie de roluri acolo între mama și
 tată.
 La fel, între sora și bunică.
 Și o reprezintă pe bunică sau pe sora, și o reprezintă
 exact cum și-o reprezintă pe bunică.
 De aia a ales acel creon foarte asemanător.
 Pe celălalt bunică a ales creonul negru.
 Nu e întâmplător, putea să aleagă orice alt creon.
 Deci, alegerile în sine deja reprezintă ceva
 despre situația persoanei respective.
 Ce mi-a plăcut, a fost cât de implicată era în cele mai mic
i.
 Mutau 2 centimetri.
 Zicea, nu, aici nu e bine, aici e bine.
 Da, e tiparul ei.
 Da.
 Aici?
 Cum?
 Aia arată o anumită rigiditate mentală.
 Pentru că ea nu ieșea din tiparul de a le pune în linie ca
 soldații.
 O să vedeți că sunt alte constelații în care creioanele tre
i stau așa, trei stau așa,
 cum a stat la ea la final.
 Eu asta m-a așteptat să rupă tiparul.
 Finalul a fost foarte bun, pentru că ea a rupt organizarea
 asta de pus unul lângă altul,
 venind cu acele creoane în spate, cu ele care le-a îndrept
at invers, s-a văzut clar o rupere de tipar.
 O rupere aia de tipar și a început să-și o asume la nivel
 inconștient, când a făcut-o fizică acolo.
 Pentru că la început aveam nevoie de uniformizare,
 dar în uniformizare nu era echilibru.
 Era uniformizare, dar nu se simteau bine oamenii.
 Oamenii au început să se simtă bine când s-a rupt uniformiz
area.
 Ceeași au început unii să se uite într-o direcție,
 alții într-o direcție.
 Cum e normal să fie în viața de zi cu zi fiecare să aibă
 direcții diferite,
 O obiective diferite, poftim.
 Dar copilul nu vrea să îl lase pe părinți și pe adulți să î
și vadă de direcțiile lor.
 Vrea să stea organizați că atunci simte siguranța.
 Ori asta s-a văzut în constelația ei, s-a văzut în primul r
ând faza asta în care copilul vrea să țină lucrurile ordon
ate,
 Iar la un moment dat, maturizându-se, a dat voie fiecărui
 grup să-și facă propria direcție.
 Mi s-a părut extraordinar cum s-a finalizat Constelația.
 Cam asta ar fi punctual despre Constelația ei. O chemăm în
 sală ca să vorbim despre reguli generale.
 Mai vrei să ziceți ceva despre Constelația ei sau la modul
 general despre Constelația?
 Aia ține de la modul general, o să vorbim despre.
 Ce am să zisat eu e că ea până la final nu a vrut să se ru
pe de tatăl ei,
 adică voia să se bage în orice relație dar ea să fie lângă
 tatăl.
 Da, pentru că avea aceea nevoie vzut.
 Am crezut că tatăl îl iubește mai mult pe soră și atunci a
 vrut ea acolo.
 Iar echilibru a apornit în momentul în care ea cu sora s-au
 desprins de mamă și tatăl.
 Atunci a zis, acum e bine.
 Ok? Da?
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Suntem foarte bine.
 Adică nu a apărut nici o mătușă, nici un unchi, nici un pri
eten.
 Putea să fie iubitul să îl adauge în Constelație.
 Vecinul, nu, nu a apărut, a apărut strict nucleu familiei.
 Că părinții și bunicii sunt un nucleu al familiei.
 Soră, părinte, bunic.
 Asta voiam cumva să te întreb.
 La un moment dat, ei spus, gândește, sau mă rog, poți să
 faci out of the box.
 și în momentul ăla putem să aducem, să zic, o resursă pe
 care evident o vom personifica.
 Sau chiar o persoană care eu consider că, nu știu, ar fi fă
cut o felicită pe bunica, dacă așa simt,
 deși persoana aia poate ne exista, în realitate, most
 probably n-a fost.
 Care e întrebarea?
 Dacă poți să aduc...
 Dacă exploratorul vrea asta, da, dar tu ca și ghid, n-ai vo
ie să-i spui.
 Nu, nu, nu.
 Dar dacă exploratorul zice...
 Tu poți să-i zici doar, poți să aduci pe cine vrei tu un om
 care reprezintă o resursă sau doar o resursă.
 Știi? Adică poți să...
 Că îl aduc pe vasilică care reprezintă siguranța sau aduc
 siguranța, nu-i diferență, nu?
 Întreb asta că nu știu să fii cadrat tu, să fie existat o
 cadrare și da asta nu...
 Nu am zis...
 Dar dacă avea nevoie, putea să aducă pe cineva,
 pentru că așa îi cerea propriul subconștient,
 îi zicea, nu știu de ce, dar mă gândesc la...
 Și l-ar fi adus pe acel personaj.
 Real sau imaginar, nu contează.
 Asta am vrut să știu.
 Real sau imaginar, nu contează.
 Deci poate să aducă un personaj...
 Am eu pe Superman, personaj principal.
 principal, îl pot aduce în constelații, în oricăre tip de
 constelații îl pot aduce acolo.
 E un persoanaj care există în panorama socială a mea.
 Cum ziceam, există Hitler, există nu știu ce, pot să-l aduc
.
 Cred că mi s-o dat răspuns, poți aduce-o în câine.
 Mhm.
 Deci zic că...
 Absolut.
 E...
 Ok.
 Păzitorul meu, prietenul meu, sursa mea de iubire necondiț
ionată, ok, o aduc acolo.
 Da.
 Da.
 Hai să o chemăm, da.
 Am și eu două întrebări foarte scurte. Prima au fost că eu
 am zisat că tu ai pus accent.
 Ce vrei să aduci în această consolație? Nu ai mai zis cine.
 Am zis alternativ.
 Ai zis alternativă la un moment dat, ai zis doar ce. Ai zis
 doar ce la un moment dat, nici nu ai mai zis cine.
 Și mă gândim, am zis, poate poate fi orice chestie material
.
 Poate să fie o resursă direct.
 Și a doua întrebă are pe care...
 Dar nu insist cu asta de la început.
 Prima dată vreau să vină persoane, și după aia zic, și ce
 altceva mai poți aduce?
 La început zic, pe cine altcineva mai vrei să aduci?
 Și o altă întrebare pe care vreau să o adresez este, da, că
 nu să fie obligatorie,
 dar există posibilitatea ca o anumită constelație să aibă
 efect la spectatori, ca să zicem așa, fără niciun fel de
 motiv?
 Păi gândăște-te că constelația asta, de exemplu, va avea
 efect și asupra persoanelor pe care ea le-a dus în constela
ție și ei nici nu știu că s-a făcut o constelație.
 Adică o să aibă efect asupra surorii ei.
 Mă refer mai mult la public.
 Public cu gilmele de riguare, bineînțeles.
 La public e, cu siguranță, are efect. Pentru că fiecare
 care a văzut constelația a făcut propriile proiectii pe cr
ionele respective.
 Doar că nu i-a zis tată, i-o fi zis mătușă la Creonu Galben
, să zicem.
 Adică fiecare își face propria constelația acolo.
 Am înțeles. Mersi.
 Constelația nici măcar nu se termină vreodată.
 Dacă o faci peste o săptămână, tu poți supraie ei de acolo
 de unde a rămas, o duci mai departe.
 Constelația este un proces continuu de evoluție.
 Da, pot să o chem, dacă vreau, hai să vină.
 Deci, regulile pe Constelația cu Creioanele sunt următoare
le.
 Prima dată mă adaug pe mine în Constelație.
 Cum ce zice ghidul?
 Alege cine ești tu.
 Se ziceați? Evit cuvântul Creion.
 Alege cine ești tu.
 Nu zic alege creonul care ești tu.
 Alege cine ești tu.
 După aia.
 Alege următoarea persoană pe care o vrei în Constelație.
 Nu zic următorul creon pe care îl vrei în Constelație.
 Că nu intră creoane în Constelație, ci intră persoane, da?
 Și tot așa până când se adună măcar 5 persoane care intră
 în Constelația.
 După ce s-au adunat 5, mă uit la exploratori și zic, mai v
rei să adaugi pe cineva?
 Poți oricând să adaugi în orice moment al Constelații.
 Adică zic că poate și mai târziu, nu e obligatoriu acum să
 se întâmple să i-a dauge pe toți.
 Ei sunt deja pusi in constelatie, asa ca intreb
 Stii fiecare cine este?
 Nu zic stii fiecare Creon pe cine reprezint
 Stii fiecare cine e?
 Si atunci astept sa imi zica, pune degetul si imi zice
 Mama, tata, vasilica, popica si asa mai departe
 Bun, după ce ea a încorat și știe fiecare cine e,
 îi zic, cum se simte fiecare?
 Acolo unde e, da? Cum se simte fiecare?
 Ce simte fiecare? Cum vrei tu?
 Un lucru pe care trebuie să vă zic ca paranteză,
 dintr-o constelație nimeni nu e lăsat afara din constelație
.
 O să vedeți, aici nu a fost cazul, dar sunt constelații cu
 creioane
 în care exploratorul zice, am adus personajul ăsta,
 dar vreau să-l scot afara din constelație.
 Zice, așa de bine s-ar simți toată constelația
 dacă personajul ăsta ar dispărea din constelație.
 Nu are voie să îl facă să dispară.
 Pentru că dintr-un sistem nu pot să scoți o piesă.
 Sistemul există cu toate piesele, chiar dacă nu-mi plac
 piesele alea.
 Eu ce trebuie să fac?
 Trebuie să pun un scut, poate, în fața acelei persoane,
 ca să medieze relația, nu să scot ceva,
 pentru că e imposibil să scoți din viața ta pe cineva.
 Și dacă o persoană a murit, și dacă o persoană a plecat, te
-a părăsit și a plecat,
 Subconștientul tău, prin panorama socială, păstrează în
 interiorul tău prezența acelei persoane.
 Tu, în realist, nu poți să scoți acea persoană, ci trebuie
 să completezi cu ceva
 care intră în reacție astfel încât se echilibrează cu
 ingredientul acela care nu-mi place.
 Dacă într-o mâncare am un ingredient amar, nu pot să îl sc
ot, dar pot să pun ceva un dulce care să transforme amarul ă
la și să-l facă interesant.
 Înțelegeți? Nu respingător, ci interesant.
 Vreau să înțelegem să ajungă la voi principiu ăsta, da?
 nu pot să scot nimic din sistem,
 ci trebuie să adaug ceva
 ca să modifice traiectoria
 elementului ăla pe care aș vru să-l scot.
 Dacă, de exemplu, văd că exploratorul îndepărtează prea
 mult
 un element, două elemente de restul elementelor,
 Întreb ce-i cu ele acolo.
 Ce-i cu el, ce-i cu ea, ce-i cu ei acolo.
 Nu zic, de ce ai pus creoanelele acolo?
 Am zis, evit să-l aduc în rațional.
 De ce ai pus acolo? Păi am pus acolo că nu-i suport.
 Ok. Dar dacă nu se exprimă ca și cum vreau să îi scot din
 constelație, atunci îi accept acolo.
 Deci poți să stea mai la distanță, dar să nu ai senzația că
 sunt atât de la distanță încât nu mai au contact cu restul
 constelației.
 Ca și cum ar fi două zone. Aia nu e acceptabil.
 Revin. Intrebarea este cum se simte fiecare
 modifica pozitia pana cand gasesti
 cea mai buna organizare.
 Pai asta nu se simte, se simte trist.
 Ok. Unde ar vrea sa stea?
 Intrebarea.
 Unde s-ar simti bine sa stea? Pai aici.
 Si acum cum se simt?
 Apoi acum, desi acestei persoane-i place, nu-i mai place
 celelalte.
 Că l-ai lăsat singur, a plecat de lângă el.
 Nu e bine.
 Iar mai trebuie să modific tot.
 Și ei de la capăt.
 Totul e un proces de continuă schimbare până când găsești
 echilibru.
 Și echilibru poate să se așeze într-un anumit mod persoane
le.
 într-o anumită structură, într-o anumită poziție,
 la o anumită distanță între ele, până când,
 dacă te uiți la nom verbalul exploratorului, o să vezi un
 cum-i bine, parcă așa stau bine.
 Dar rețineți că trebuie să întrebi de fiecare dată
 cum se simte fiecare, ce simte fiecare.
 Așa îți dai seama dacă lucrurile sunt bune sau nu, pentru
 că
 exploratorul are tendința, de exemplu,
 să se concentreze pe o anumită zona constelație și să
 ignore altă zonă.
 Își da seama că nu se simte bine, nu știu cine,
 dar nu contează, că aici se simt bine ăstea.
 Nu, trebuie să se simte bine toți,
 pentru că dacă nu se simt bine aceia,
 tensiunea lor, la un moment dat, se va repercuta și asupra
 celorlalți.
 Și atunci trebuie găsită.
 Și întrebarea finală, de fapt, este care pe buzele tuturor
 este bun
 și la ce ajută că eu am mutat niște creioane.
 Dacă ești rațional, tu vezi niște creioane că le muți acolo
.
 E, la ce ajută? Cum deajută chestia asta?
 Tu nu muți creioane, pentru că, văd, ești atât de implicat
 acolo
 încât fiecare mică mutare o sotruiește extrem de intens.
 Ori asta arată că ești 100% acolo.
 Când tu ai mutat o persoană într-o nouă dinamică,
 Tu ai făcut loc în subconștientul grupului tău familial,
 astfel încât să se reașeze relațiile voastre din grupul
 familial.
 Tu dai voie sistemului să se reașeze.
 Asta faci.
 Pentru că noi suntem un element care ține sistemul într-o
 anumită structură,
 într-o anumită formă.
 Fiecare dintre noi avem un impact imens asupra sistemelor
 din care facem parte.
 Și noi suntem cei care nu dă învoie să se schimbe.
 Păi bun, și celălalti se vor adapta unei noi configurații a
 sistemului.
 Gândriți-vă așa, imaginați-vă o poiană pe care s-au format
 cărări.
 Când odată-ți formate cărările, majoritatea oamenilor care
 vor veni în poeia în aia,
 vor avea tendința să urmeze aceleași cărări.
 Tu, făcând constelații, ești persoana care rescriă cărările
.
 Păi da, dar eu le rescriu la mine, nu le rescriu la toți.
 Ba da, le rescri la toți, pentru că le rescri la nivelul
 subconștientului, nu la un nivel conștient.
 Când noi rescriem într-o constelație organizarea,
 o să vezi că se întâmplă ceva cu persoanele pe care le-a
 dus în constelație,
 deși nici nu știu că ai făcut tu constelația.
 Pur și simplu, ceva se modifică în viețile lor.
 Da, de rog.
 O întrebare. Problema poate fi doar din prezent?
 Sau poate fi și ceva din copilărie.
 Nu știu, de că pot lucra orice, pot lucra o problemă de săn
ătate cu creioanele.
 Pentru că zic, m-am îmbolnăvit de rinichi poftim.
 Păi cine e acolo? Păi...
 Vreau să aduc pe medicul de familie,
 îl aduc pe frate miu care a fost lângă mine în perioada
 asta,
 o aduc pe soție care tocmai a zis că vrea să divorțeze când
 eu eram pe patul de spital,
 aduc pe mama care m-a tot certat că beau prea multă bere.
 Știi? Adică ce-ți vine în minte are legătură cu chestia aia
?
 Chiar dacă conștientul zici, dar nu înțeleg legătura.
 Îmi vine în minte vecinul care m-a sunat, nu știu, ok, pe
 el al bag, nu știu.
 Știu de ce.
 Ok, deci poate fi și din trecut și din prezent.
 Poți să lucrezi cu creioanele dacă ai probleme financiare.
 Lucrezi cu creioanele și o să vezi ce schimbări apar.
 Și putem să ne lucrăm și noi.
 Da, cu creioanele poți să lucrezi singur, nu ai nevoie de
 ghid.
 Asta e marele avantaj pe această constelație.
 Că tu zici, bă, vreau să lucrez problema asta, am mai multă
 nevoie de claritate, mă apuc și lucrez.
 Ok, mulțumesc.
 Pentru că tu ești cel care lucrezi asupra inconscientului t
ău schimbând poziții acelor creoane.
 Dar gândiți-vă, se poate face nu numai cu creoane, se poate
 face cu castraveți.
 Se poate face cu obiectele din cameră, se poate face cu pă
puși.
 Copii fac constelații frecvent când se joacă cu păpușii și
 reașează păpușile în cameră.
 Ei își fac constelații, de fapt.
 Da, nu știu cine e.
 Dacă persoanele sunt la distanță, noi le poziționăm undeva
 mai departe.
 Cum dorești tu?
 Ce înseamnă distanță?
 Familia mea e cumva așa, eu aici, băiatul meu peste 12 ore
 într-o parte, fata mea în altă parte.
 Ia testează, să vezi cum îți vine să le poziționezi.
 Sarputia, cum anticipez eu, dar nu ne aude,
 când începe constelația, o să le pună la distanță,
 pentru că intervine mintea conștientă care zice,
 sunt la distanță, ok, e distanță.
 Pe măsură ce evoluează, progresiază constelația,
 o să vezi că se tot apropie,
 pentru că nu mai e vorba de o distanță fizică,
 ci e vorba de o apropiere emoțională.
 Înțelegeți?
 De aia apar schimbări.
 Pentru că distanța aia fizică o transform ulterior într-o
 apropiere emoțională,
 iar eu simt conexiunea emoțională, apropierea emoțională,
 chiar dacă există o distanță fizică.
 Deci eu lucrez pe partea emoțională.
 Nu înseamnă că dacă îi pun pe toți grămadă, îi forțe să vin
 în același loc cu mine.
 Nu, pentru că tu o să-ți dai seama dacă ei se simt bine și
 nu o să fie apropiere fizică, ci apropiere emoțională.
 Ok.
 Ok?
 Mulțumesc.
 Nu e ca și când un centimetru reprezintă 10 km pe hartă.
 A mai apropiat un centimetru? Ok.
 Au venit mai aproape. S-au mutat din America în Anglia.
 Nu există forțarea respectivă.
 lucrurile se întâmplă doar la nivel emoțional aici.
 Dacă se întâmplă și ceva fizic, nu e o forțare,
 este o permisiune dată sub conștientului lor.
 Da, nu mă știu, era cineva?
 Zici, Stefan.
 Este vreo diferență din punct de vedere al intensității
 dintre constelația pe care am făcut-o eu,
 desociat cu persoane și constelația făcută cu creioanele?
 Sau pixuri, petăcăce?
 Nu.
 Nu.
 Sunt persoane care reacționează la fel de intens și la asta
 cu creioane,
 sunt persoane care reacționează la cealaltă...
 Nu.
 Nu e diferență de efect, nu e diferență de intensitate.
 Depinde de persoana sine.
 O să vedeți că sunt persoane care lucrând cu creioane...
 Punând un persoanaj dintr-un loc într-altul, le dau lacrim
ile.
 Ți amintești momentul?
 Că a fost un moment în care erai pe punctul...
 Deci a fost foarte intens.
 Anumite momente au fost extrem de intense.
 Și tu doar ai făcut 3 cm de mișcare.
 O să vedeți senzația asta, că e foarte intens emoțional.
 N-are nicio treabă.
 Am spus vrei să faci constelație cu creoanele, te apuci și
 faci constelație cu creoanele.
 Te apuci pur și simplu, adică nu există un pas înainte, nu
 există un pas.
 Mă da, să cumpări creoanele.
 Adică nu există transă, autotransă, nu există nimic ca să
 poți să accesezi cumva rețeaua.
 Deci doar acolo și ai doar o intenție și atât?
 Fii atent. În secunda în care tu ai zis, creionul verde
 este bunicul,
 Tu ești în transă.
 Că altfel ai zice, creonul verde este creonul verde.
 Da, corect.
 Da, mulțumesc.
 Înțelegeți? Deci nu ai cum să zici, ăsta-i bunicul.
 Bunicule, de când nu ne-am văzut!
 Ce slab ești!
 Ce verde ești, bunicule!
 Trebuie să fii în trănsă ca să poți să creezi această conex
iune.
 Ești în trănsă când ai...
 Fii atent!
 Când ai acceptat tu pentru tine să faci constelația,
 intri în trănsă în momentul ăla.
 Accept tu pe care tu îți îl dai.
 Acum îmi iau creioanele ca să fac constelație,
 ai intrat în trănsă pentru asta.
 Suntem.
 Da.
 E și 23 și vreau să faceți 2 câte 2 constelația.
 Dacă exploaturul zăpăcește, Criană, care e care,
 bănuiesc că las să le zăpăcească și...
 Înțeles!
 Nu? Ai greșit!
 Celălalt era bunicul!
 Nu facem o listă, nu scriem pe hârtie galbeni...
 Da, de unde? Nu întâmplător le-a încurcat.
 A trebuit să le încurce, pentru că a trebuit să preia de la
 unul
 și să aducă în celălalt caracteristici ale personajului
 respectiv.
 A trebuit să suprapună caracteristici ale personajelor.
 Da, mulțumesc.
 Ok? Mama cu tata care se înversează, toate... nu, sunt...
 Lucrurile se întâmple așa cum trebuie să se întâmple.
 Tu nu ai voie ca ghid să zici, ai greșit!
 Singura regula este să creezi cu degetul, eu nu am făcut
 asta,
 dar puteți să faceți, dacă lucrați pe jos, trasați spațiu
 Constelației.
 Trasați un chenar care e spațiu Constelației.
 Că dacă ceva ai scos din spațiu Constelației, nu are voie.
 Îi spui, nu, nu avem voie să scoatem din spațiu Constelație
i,
 trebuie să rămână în interiorul Constelației.
 Atât, asta e singura regulă.
 Bun.
 Doi câte doi.
 Ce?
 Nu mai e timp?
 Cum să nu?
 Zece minute de persoană, Constelația, atâta.
 Zece minute de persoană, Constelația, după zece minute sch
imbați rolurile, vă anunț la zece minute.
 Începeți rapid.
 Nu pe scaune că alune că creioanele.
 Chiar dacă nu e finalizat Constelația, o faceți doar 10
 minute. Bine?
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Ați schimbat, da? Schimbati dacă nu ați schimbat. Mai aveți
 5-7 minute, cam atât.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.
 Bine dragilor! Pregătiți-vă să încheiați.
 Chiar dacă n-ați finalizat acolo Constelația, mai faceți
 una, două mutări să vedeți ce se întâmplă.
 Deci, la fel, am găsit-o să-mi arăt un fel de găsită,
 pentru că, dacă nu am găsit-o,
 nu am găsit-o, dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 dar am găsit-o,
 Chemați voi pe colegi.
 Fetulor, chemați voi de afară pe colegi să vină.
 Ce e fain la Constelații? Că te duci acasă și poți să-ți
 faci singur. Nu ai nevoie de ghid.
 Nu e necesar. E super ok să-l faci singur.
 Hai să vedem cum a fost să ghidezi, cum a fost să fie
 explorator.
 Te rog, stai să... Avem un mic?
 Andreea, aduci micul aici, te rog.
 Din punctul meu de vedere, a fost foarte fain să ghidesc.
 A fost foarte frustrant că nu am apucat să fiu explorator.
 Faci acasă, nu mai explorator ești.
 O să mă auto-exploresc.
 Ok, altcineva?
 Cum ați trăit emoție intensă, când ați fost explorator?
 Și ca ghid ai trăit emoție, da, se simte, e adevărat.
 Și o am intrat de multe ori ghidând, simteam foarte intensă
 emoția exploratorului.
 Aici.
 Da.
 Eu ca ghid n-am făcut mare lucru, colega mea tot știu tu,
 are să a ghidat singură.
 Foarte bine, da.
 Ca explorator în schimb mi-a plăcut foarte mult pentru că m
-am surprins punându-l pe Justin lângă mine,
 cum e, mi se pare firesc, ori el are nevoie de libertate.
 Da, iti aduce multa claritate sa faci acolo, ca iti dai se
ama, ba stai un pic,
 ca daca sunt sincer, nu-i asa.
 Da, si l-am indepartat putin, ma simteam singura, mi-am ad
us o resursa,
 si acum la final l-am intreba, m-ai baga si pe mine in
 constelatia ta,
 si el imi raspunde, da, zice, da, si zic, mi-ai adus si mie
 o resursa, zice, da, un prinț arab,
 și acum îi spun și eu...
 Pe un cal.
 Și spun,
 Surprezător, ai nevoie de libertate,
 de-aia îl să uite la mine, mulțumesc!
 Mulțumesc!
 Ok, da? Te rog.
 Eu am o experiență
 tare ciudată, adică...
 Hai să auzim.
 Eu n-am vrut să fac exercițiu
 și mă tot feream să nu
 vină nimeni păr lângă mine și am avut
 Ai ceva împotriva creioanelor, nu?
 Nu stiu. Cred că nu pot să stă. Așa motive poți să găsesc.
 Și a venit un coleg și zic, măi, nu pot să refuzcă, de asta
 sunt aici.
 Am început și Ghid, că am zis că e mai ușor.
 Am observat că și la 60 de ani singur, el vorbea singur, z
ic, ce bine că nu...
 Perfect, l-am nimerit.
 Cât o dată mai spuneam, e bine, te mai doare, te mai... at
ât.
 Când trebuie să schimbăm, îi spun continuu întru că nu tre
buie să zicem de ca să îți duci toate constelații.
 Eu de fapt nu vreau nimic.
 Dar care îi spun? Păi am terminat.
 O, ula zic.
 Îi zică regul, uita să spun ceva.
 Nu fac. Nu vreau să fiu explorator.
 Și el a zis, d-asta vreau să fiu și eu ghid.
 Zic, uite, dacă tu ai fi ghid și eu explorator, simt că te-
aș persifla.
 pentru că nu a simțit să poți să trăiesc, să poți să simți
 tu că ești ghid.
 Așa că, te rog să mă înțelegi, mă duc la afara o țigară.
 A venit cineva după mine și mi-a zis 3-4 cuvinte care m-a
 motivat să mă întorc înapoi.
 M-am întors și i-am spus colegului, i-am explicat de ce să
 nu cuara să am ceva.
 Și zic, hai să începem.
 Sunt curios că asta mi-a zis, bă, du-te și vezi ce se întâm
plă și îmi spui după aceea.
 Zică regulă, care e problema?
 Mă gândesc la problema, zică una financiară.
 Vreau prosperitate, că acum toată lumea vrea prosperitate.
 Ok.
 Știa în film, zic că asta sunt eu,
 ăsta e fică mea, ăsta e film eu,
 și gata.
 S-a uitat așa, să se simt bine.
 Am început să mă concentrez.
 Filmul nu se simte bine, că e mic și mai vrea și pe-a maică
 sa.
 Și am stat așa și...
 Păi zic, eu sunt mulțumit, nu știu,
 ori sunt obosit, ori nu am o problemă financiară și sunt...
 Nu știu. Asta s-a întâmplat.
 Și zic, atunci s-a trebuit la constelația.
 Asta a fost, nu știu, mi s-a părut...
 N-aș vrea să supere pe mine, că nu știu, nu i-am dat ocazia
...
 De ce să supere? De ce?
 Ok, atât ai făcut, atât ai făcut. E regula.
 Când o să simți nevoia, o să vezi că o să zici,
 bun, și ce folosesc?
 Bă, am niște creoane. Hai că le folosesc acelea.
 Și să vezi ce faină e metoda când ai nevoie de ea.
 Acum n-ai avut nevoie de ea.
 Adică, este o chestie? Se poate întâmpla așa ceva?
 Absolut. Îmi înțeles.
 Mulțumesc.
 Dacă n-am nevoie, normal că nu-mi vine să o fac.
 E, exact. Și să vezi cum îți creăm noi nevoia și te apuci
 și faci constelația.
 Da.
 Bun.
 Nu, la constelația asta nu e ceva atât de...
 Adică nu pui creioanele să spună numele.
 Eu sunt creonul roșu, eu sunt creonul galben.
 Da.
 Bine, dragilor, vreau să vă mulțumesc pentru aceste 3 zile.
 Știu că am fost obositori pe alocuri
 și v-am forțat un pic limitele,
 dar subiectele ăstea
 sunt destul de greoaie, destul de mult de lucruri la ele
 și atunci am și grăbit un pic, explicațiile am mers un pic
 mai rapid prin ele
 și nu mi-am permis prea mult să rup ritmuri,
 că ați văzut, erau multe concepte care trebuiau pregătite
 ca să ajung la tehnică propriu zis.
 altfel, vădutem, tehnică, dar nu se baza pe niciun princip
iu,
 pe niciun fundament psihologic, pe niciun concept integrat
 anterior.
 Și ar fi stat în aer.
 De aia a fost un pic greu.
 De obicei nu se preda la același modul și core
 transformation și constelațiile.
 Ele fiind tehnici foarte puternice,
 separate, le ținem cât mai separate ca predare, să fie de
 sine stătătoare.
 Acum așa a fost să fie și le-am adus împreună în același
 modul,
 forțând un pic limitele noastre.
 Absolut, e o cadrare corectă, e o cadrare corectă, da.
 Bun, vă mulțumesc, felicitări, Voă,
 mai un pic și sunteți Master NLP.
 Mulțumesc, mulțumesc și...
 Poate ne vedem cu altă ocazie la alte cursuri.
 Păi, drag, mulțumesc mult.
 Felicitări, Voă!
 Muzică.
 Încă o dată la mulți ani de 8 martie.
 Odihnă plăcută cât vi-a mai rămas din weekendul ăsta.
 Ne îmbrățișăm, sigur.