nlp-master/transcripts/Master25 M5 4K Z2A -Audio-.txt

 Până mai vin cei 2-3 colegi care mai au curajul să vină dup
ă ziua de ieri.
 Cum ați dormit? Cum v-ați odihnit? Cum stați cu nivelul de
 energie?
 Bine? Ok, bun. Pentru că cu siguranță sunt persoane care s-
au odihnit mai greu.
 Eu îmi amintesc când am făcut prima dată Core Trans
formation, că eram atât de obosit după prima zi.
 Știu oboseală aia că nu poți să adormi de oboseală.
 În faza aia am fusese la început.
 Așa că s-ar putea să fie și situații de genul ăsta...
 Când ai intrat, a început durerea de cap.
 E un prag acolo,
 și este special făcut cu dureri de cap.
 Ok.
 Bun, dacă mai sunt colegi afară, acum e momentul să vină.
 Poftiți, poftiți!
 Să-l scoprăm.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Nu, nu, nu.
 Aici.
 Hai că nu e sala chiar așa de goală, mă așteptam să fie jum
ătate liberă.
 Bun, mai trebuie să vă spun ceva interesant.
 Ceva ce am observat din experiență nu e trecut în nicio
 carte de NLP, însă e ceva foarte interesant.
 după ce ai ghidat Core Transformation,
 începi să îți asumi identitatea de Master NLP.
 Pentru că, ghidând un proces atât de amplu,
 începi să ai încredere în abilitățile tale la un alt nivel.
 Deci, am văzut-o la oameni care ziceau,
 bă, eu fac NLP, dar nu prea cred eu că vreodată, că nu știu
 ce.
 Și-au ghidat core transformation.
 După aia...
 Da.
 Tocmai pentru că e un proces...
 Vreau să ne fie clar că nu e un proces greu.
 E un proces extrem de natural.
 E un proces care în acea primă etapă, și aia e cea care te
 interesează cel mai tare, într-un fel.
 Acea prima etapa procesului, primul capitul al procesului,
 este o intoarcere naturala la esenta ta, la cine esti tu.
 Elementul cheie in aceasta prima etapa de la Core Trans
formation este
 sa o faci
 fara nicio miza, relaxat complet.
 Sa o faci
 ca sa vezi cum o fi.
 Dacă o facem la modul, băi, trebuie să ajungă partea aia,
 să îmi dea răspunsul ăla corect,
 stai în minte.
 Și...
 Lucru... lucru ăsta vreau să fie clar și sper că e clar, po
ate a fost deja de ieri, mă repet, degeaba, poate.
 Starea de a fi, adică starea sinelui, nu are treabă cu m
intea.
 tot ceea ce facem noi este să anulăm mintea ca să accedăm
 la starea sinelui.
 Prin ce se anulează mintea?
 Prin faptul că o forțez să fie din ce în ce mai departe de
 exterior și mai în interior.
 Adică devine din ce în ce mai abstractă.
 În exterior lucrurile sunt concrete.
 cu cât mă duc mai în interior prin întrebările de-a.
 Dar ce altceva mai profund îți dorești tu?
 Dar ce altceva chiar și mai profund?
 Dar ce altceva chiar și mai important?
 Dar ce altceva chiar și mai valoros?
 Dar ce altceva chiar și mai interesant îți dorești tu
 pentru mine?
 Să zisă dați că e, de fapt, o trecere de la exterior către
 interior.
 Până unde? În interior.
 Până la nivelul la care mintia zice
 Nu mai înțeleg
 Mai profund de atât nu înțeleg, nu mai exist
 Nu mai pot să prind, nu mai pot să crezi concepte
 În momentul ăla, mintia se oprește
 Și în secunda aia
 Ai acces la una din stările esențiale
 Dar pașii aceștia, o să te rog, nici măcar să nu-i urmăreș
ti
 abstractizarea asta. Trebuie să te lași complet
 ca și cum ai pluti
 și cineva
 te duce dintr-o parte într-alta.
 Vă zic că asta
 cu intenția de a face înainte
 un mic exercițiu de încălzire
 pentru Core Transformation, care se face în felul următor.
 Doi câte doi. Lăsați-vă foile pe
 scamfoi, pixuri, tot ce aveți acolo, lăsați-le unde sunteți
.
 Și ridicați-vă în picioare și alegeți-vă un partner, un co
leg.
 Nu neapărat persoană cu care o să faceți core-transformări.
 Oricine, o persoană lângă.
 Perfect, super.
 Cine nu are partner, mâna sus ca să vă identificați și să v
ă puteți găsi rapid unul cu altul.
 Cine numai are, mai ai cineva care are nevoie.
 Cineva din echipa.
 Intra acolo cu Alexandra.
 Si acum fi atent ce aveti de facut.
 Ceva ce ati facut in copilarie.
 In copilarie v-ati jucat deja.
 Pe rand, unul se intoarce cu spatele.
 Asa, perfect.
 Pui mainile pe umarul lui, iar cel din fata inchide ochii
 și îl împini și îl ghidezi prin mulțime, ca și cum e o maș
inuță pe care o ghidezi prin mulțime.
 Și n-ai voie să deschizi ochii. Cel din față n-are voie să
 deschide ochii.
 Cel din spate îl ghidează...
 Atenție la tamponări!
 Atenție la accidente!
 Pe aici prin mijloc, unde este traficul mare, atenție la
 gropi...
 Am auzit că prin București mai sunt și groab din astea.
 Iar aici ce mă interesează în exercițiu ăsta?
 Tu, cel care ești ghidat, observă cum te simți.
 Pentru că, fii atent, fii atent, această atitudine de a d
ori totuși un pic să păstrez controlul,
 să nu mă lovească, dar să nu știu ce,
 este, de fapt, atitudinea cu care o să intri și în exerciț
iu.
 Și vreau să exercezi lăsarea controlului.
 Ok?
 Da, da, da, e partea cea mai grea, eu știu.
 Deci vreau să exercezi faptul că îți dai voie săriști să f
ii tamponat.
 Să ar putea ca ghidul tău să te tamponeze.
 E cea mai bună șoferiță. Foarte bine!
 Ok, acum parcare laterală și schimbați rolurile!
 Cristina, faceți voi cu el la acolo, faceți voi.
 Da, începeți, începeți.
 Exercează și simte acea atitudine de a te lăsa ghidat.
 Observă cât de tare îți dorești să ai controlul, să nu cum
va să ți se întâmple ceva,
 să nu cumva să te lovească de ceva.
 Se isizează trăirile interioare, se isizează săi atitudinea
, se isizează senzația în corpul tău.
 Pentru că ai o sensație că e ceva banal, ceva simplu.
 Continuanti, continuanti, bun.
 Acum mai schimbați odată, invers.
 Iarăși.
 Pentru că mă interesează să vedeți progresul.
 Vreau să se zizezi că acum îți este un pic mai ușor să te
 lași condus.
 Hai să vedem.
 Scopul nu este doar să facem ca să fie făcut,
 ci efectiv să ne dăm seama
 să fie făcut, ci efectiv să ne dăm seama
 de capacitatea noastră de a ne lăsa în voia procesului.
 Deci că-ți zic eu pe unde să mă duci.
 E la fel sau e mai bine decat prima data cand ai fost?
 E la fel!
 Atunci intra mai in profundime si vezi ce e acolo.
 Observa ce ai de facut ca sa te relaxez.
 Si acum fii atent.
 În continuare, continuă să mergi, dar în continuare, haide
ți fără zgomot, fără vorbit, ca să permitem intrarea în
 transă.
 Dă-ți voie să fi condus într-o stare de transă, deja.
 Adică nu mai sunt atent la ce-o fi, pe unde sunt.
 Ca să poți să verifici dacă ești într-a însă,
 dă-ți seama în mintea ta că nu știi în ce parte a să-l ieș
ti.
 Ținând ochii încheiși,
 n-ar trebuie să știi în ce parte a să-l iești.
 Observă dacă simți nevoia să vorbești.
 Pentru că a vorbi aici este iarăși un mijloc al minții de a
 se reactualiza, de a se reactiva.
 Dă-ți voie să intri în transă ca și când fiecare pas pe
 care îl faci este un pas care te duce spre somn, spre sub
conștient, spre zonele cele mai profunde ale inconștientului
 tău.
 Observă cum te simți, observă momentele când devine din ce
 în ce mai bine, mai facil să renunți la control.
 Și ești din rutina de a te duce ghidul să nu aibă rutina de
 a crea un anumit traseu.
 Dacă te uițin jur, o să observ că s-a construit o anumită
 rutină pe unde se merge.
 Schimbă drumul.
 Viteza o stabilește ghidul.
 Ghidul... da, schimbați, schimbați.
 Ah, ok.
 Ghidul trebuie să observe
 dacă exploratorul, adică cel ghidat,
 are tendința să controleze pe unde sau cu ce viteză
 și ghidul trebuie să decidă viteza și direcția.
 Bun.
 Trăiește
 evaluarea asta interioră, vezi?
 Cum simți acum?
 Iar tu ca ghid,
 acum, tu ca ghid, observă cum este să ghidezi
 și să gestionezi acel traseu,
 să gestionezi starea de siguranță a acestei persoane.
 Oare contează senzația de... pentru a avea asiguranță modul
 în care tu îl ții de umeri?
 Ține-l la un pic mai ferm să vezi ce se întâmplă.
 E la fel?
 Se simte ceva diferit?
 E mai bine, e mai rău.
 Observă cum te simți tu ca ghid atunci când pui mâna un pic
 mai ferm
 pe umerii colegului,
 pe umerii exploratorului.
 Nu neapărat că trebuie să-i faci masaj.
 Ok? Super.
 Bun, mulțumesc. Reveniți ușor la locuri.
 Bravo!
 Cum am fost?
 dar șoperul a fost mai poterât.
 Aha.
 Și atunci și eu m-am sunte mai poter.
 Hai să vedem, da.
 Cum am fost?
 Cum am fost? Ok, spun.
 Cu un microfon, dacă primim un microfon.
 Deci m-am bucurat atât de tare și a fost atât de amuzant,
 încât a fost oricum totul mai mult o joacă,
 nici măcar nu m-am simțit ca și cum...
 Wow, nu știu ce, dar când am fost în schimb eu să ghidez,
 am avut toată responsabilitatea ca să nu se lovească de ce
va,
 să eram acolo pentru tine, deci aici nu te lovezi de nimic.
 Ok, super, bravo.
 Cum s-a simțit când l-ai simțit pe ghid că un pic are mâin
ile mai ferme pe tine?
 Te-ai simțit în siguranță în momentul ăla.
 Nu la toți am dat comanda asta, dar puteți vedea că major
itatea spun
 m-am simțit în siguranță în momentul în care am simțit mâin
ile mai ferme acolo,
 față de două pene, știi care...
 Care e mesajul?
 Ce înseamnă asta?
 Și cum pot folosi lucrul ăsta pentru exercițiu ce urmează?
 Sunt două atitudini.
 Exploratorul își dă voie,
 experimentează, că nu-i se întâmplă nimic,
 iar ghidul are o voce fermă,
 nu zice,
 aoleu, m-am încurcat, nu știu ce, zice,
 stai o secundă,
 rămâi într-ansă până mă duc să vorbesc cu echipa.
 E perfect în regulă.
 Da. Tu rămâi într-a însă, mă duc să întreb pe cineva că a
ici nu-mi e clar ce am de făcut.
 E perfect, ok.
 Tot ceea ce faceți va fi în regulă. Nu poți greși.
 Așa-i construit exercițiu, că nu ai ce să greșești.
 Sari peste o etapa, nu e nicio problema.
 Doar nu a facut etapa aia.
 Nu e ca si cand masina a ramas fara volan.
 Da, te rog.
 Contextul exercițului de mai devreme.
 Pot să lucrez cu colegul meu ca să-l induc în transă pe
 scară, să-l cobor pe scară,
 o bor pe scară și dacă simt că iese din starea de transă pe
 măsură ce lucrez,
 poți să-l adâncesc în transă când simt că vrea să fugă de
 acolo?
 Exact, da.
 Ok.
 Dar știi cum e?
 Atitudinea masterului NLP este o atitudine extrem de flex
ibilă.
 Vede că exploratorul a ieșit din transă, întreabă, ai nevo
ie de ceva?
 Am senzația că ai ieșit din transă.
 Mă zici, bă, ai ieșit din transă, știu eu că ai ieșit din
 transă.
 S-ar putea să fie doar presupunerea ta greșită.
 Deci, atunci, îmi întreb, am senzația că ai ieșit din trans
ă.
 E ceva ce ai avea nevoie, e ceva ce poți să fac ca să te re
intorzi, să adâncești transa?
 Da, păi, aș vrea să mă duc să bea un pahar cu apă.
 Ok, stai aici, cât îți aduc eu un pahar cu apă?
 Asta faca si MasterNLP.
 Adica...
 Nu, ca nu ne-a zis Marius, nu scrii niciunde in script ca
 ai voie pahar cu apa.
 Nu zice, stai sa ma uit, stai sa vad la ce punct zice ca
 poti sa ti-ai pahar cu apa.
 Nu, dom'ne, esti flexibil.
 Intelegeti ideea?
 Unul din lucrurile pe care o să...
 Nu știu dacă le-ați făcut deja, dar la nivel de master, de
 exemplu, trebuie să știți să vă creați singuri exerciții de
 NLP.
 În momentul în care știu să crez, am piesele, am piesele de
 Lego și pot să crez exercițiul de NLP, atunci sunt master N
LP.
 pentru că uneori am de rezolvat o chestie la care nu există
 exercițiu, sau nu-l știu eu.
 Ghiște ce pot să fac atunci?
 Pot să construiesc exercițiu de NLP.
 Dacă cumva avem timp, dar mă înduiesc că le-ai un proces de
 jumătate de zi, îmi trebuie ca să vă învăț cum să construi
ți.
 Ați făcut asta sau nu? Nu am salut. Ok.
 E esențial să știți să desfaci piesele de Lego dintr-un înt
reg,
 adică să identificiți din ce-ai construit un exercițiu de N
LP,
 ca după aia să le poți reasambla în altă formă de exercițiu
 NLP.
 Dar, nă.
 Uite, un microfon.
 Ok.
 Să zicem că am lucrat cu o parte.
 Cum îmi dau seama că mai este încă o parte care și ea trebu
ie lucrată?
 O întreb?
 Adică îmi cer scuze dacă vă...
 Nu, e ok pentru că ieri a fost multă informație.
 Deci, după ce fac procesul...
 Care e procesul cu o parte?
 Procesul cu o parte, bucata din tot Core Transformation
 care ține de o parte, e așa.
 Încep. Care e problema?
 Și elementul cheiei este, îl întreb pe exploratorul,
 deși știu, și știu că și exploratorul știe, îl întreb.
 Tu ai vrut în mod conștient să-ți generezi această problemă
?
 Nu.
 E o formulare acolo la punctul 2 din prima pagină, da?
 Exploratorul zice, nu, n-am vrut conștient.
 Și atunci. Înseamnă că o parte din tine a generat această
 problemă
 împotriva nivelului tău conștient.
 o parte subconștientă a generat problema.
 Bun.
 După aia te duci pe hai să întrebăm care e intenția pozitiv
ă acestei părți.
 Nu zici doar intenția.
 Intenția pozitivă acestei părți.
 E punctul 3 sau 4 din prima pagi.
 4, nu mai știu.
 După aia, deci mulțumesc.
 Care e cealaltă intenție pozitivă, mai importantă?
 Formularea tot de auna poate să fie așa.
 Ce altceva, după ce rezolvi prima intenție, își dorește
 partea asta pentru mine?
 Deci, ce altceva chiar mai important îți dorești tu pentru
 binele meu?
 La fiecare reîntrebare, da? Am repus întrebarea, schimbușor
 formula.
 Dacă prima dată zic, ce îți dorești tu pentru binele meu?
 După aia zic, mai lasă-i microfonul, că poate mai trebuie
 să...
 Prima dată zic, ce îți dorești tu pentru binele meu?
 A doua dată zic, după ce obții lucrul ăla care ți-l dorești
 tu pentru binele meu,
 ce altceva chiar mai important îți dorești tu pentru binele
 meu.
 Dar următoarea dată nu mai zic ce altceva chiar mai
 important zic,
 ce altceva chiar mai profund îți dorești tu pentru binele
 meu.
 După aia mă întorc și zic chiar ceva mai important.
 Și tot așa mai alternez.
 Ceva mai valoros îți dorești tu pentru binele meu.
 Caut sinonime ca să nu creez o rutină,
 pentru că dacă am creat rutină, acolo nu mai răspunde.
 Și am ajuns la starea esențială.
 După ce am ajuns la starea esențială,
 adică atât de mult am întrebat până când omul pică în extaz
.
 Am ajuns la starea esențială.
 După asta iau starea esențială și maturizez partea.
 Zic, părțile noastre cred că trebuie să fie cumva, să facă
 ceva, să aibă nota 10 la școală pe linie, să facă curat în
 cameră, să-și pună șosetele în dulab,
 ca să experimenteze starea esențială.
 Lucru care nu e adevărat, pentru că starea esențială, eu,
 lui, este o stare intrinsecă, naturală a părților.
 Deci partea poate doar să pășească,
 poți să pășești în ea și să o ai.
 Nu trebuie să faci ceva ca să o ai.
 Nu trebuie să faci ceva ca să respiri.
 Respiri ca un dat.
 Și după aia între partea.
 Dar ți-ai dorit să-ți îndeplinești scopurile mai ușor?
 Da. Ok. Pentru asta trebuie să te maturizezi,
 ca să înveți din ce știu eu lucruri.
 Vrei să te maturizezi? Da, vreau să mă maturizez.
 și partea se maturizează, la ce vârstă ai ajuns, etc.
 Și atât.
 După aia, când am ajuns aici și partea s-a maturizat,
 adică am învățat tot ce putea să învețe de la mine,
 ghidul zice, mai uită-te odată în interiorul tău,
 mai este vreo altă parte care are legătură cu aceeași
 problemă inițială?
 Dacă mai este, repet tot procesul.
 Dacă nu mai este, mă duc la capitolul... nu mai știu care
...
 4, pare.
 Exact. Da.
 Ideea este că partea ne ajută să găsim starea esențială și
 după aia noi trebuie să maturizăm partea.
 După aia am terminat cu partea. Am terminat cu tot ce înse
amnă părți.
 Bună ziua, bună dimineața. Întrebarea mea este, pentru că
 la sfârșit scrie, repetă pașii de la 8 la 13, deci la final
,
 de câte ori consider că este necesar varia în viteză de la
 câteva secunde până la câteva minute.
 Refer la ultimul paragraf al...
 La ultimul paragraf, exact, exact.
 Acolo nu am înțeles exact dacă este necesar să o facem odat
ă, de ori între ori, cum observăm dacă e necesar să repetăm
 sau nu.
 Etapa aia e o etapa de future pacing.
 Dacă o face odată, e suficient.
 Mulțumesc.
 Deci nu e atât, nu insistăm pe aia.
 Te rog.
 În dimineața nu am o întrebare,
 vreau să scot în ei de-ați o trăire.
 În dimineața când am ales partenerul,
 domnișoara mi-a spus,
 uite, eu nu am fost ieri.
 În momentul în care mi s-a tăiat respirația,
 Când zic, o, dar cum mă descurc? Cum o să fac?
 N-am refuzat-o, e aici de față, să uităm, și zic, dar știi
 ceva?
 Eu cred că e mai interesant faptul că ea nu știe, că n-a f
ost ieri, că de fapt, într-un fel, văd și eu cum mă descurc
 într-o situație reală.
 Că unul astea să fac cu colegul care a fost ieri și să ne f
ie mult mai ușor, și unul astea să fie într-o situație reală
.
 Se întâmplă două lucruri, iar își vă zic din experiență.
 Persoanele care n-au fost ieri, care nu stiu exercițiu și
 sunt ghidați, intre mai ușor în starea esențială.
 Cei care știți deja, mintea zice, acum urmează etapa 4,
 acum urmează etapa 5, acum urmează să vă fac aia, acum urme
ază să vă fac aia.
 Cine funcționează?
 Mintea.
 În cazul ăsta.
 Elementul cheie în toată povestea asta este
 să nu fi în postura, ca explorator, vorbesc,
 de a îl verifica pe ghid.
 Ci de a te folosi de ghid doar ca un ghid.
 Adică rolul său nu este să facă perfect pentru tine,
 ci să fii acolo când poate tu nu știi ce urmează
 și ghidul ți-amintește ce urmează și tu trebuie să faci.
 Bă da, nu le face perfect.
 Știi? Eu stau cu ochii închis și zici...
 Nu-mi place acum, n-am zis-o pe tonul cu tare și nici nu am
 zis-o la viteza care-mi plăcea mie.
 Și vreau să zică un pic mai incet sau mai tare.
 Ai ce mă enervează, mai bine nu-l alegeam pe el.
 Înțelegi? Deci, când ești în postura asta,
 tu ai pierdut tot exerciția, de că-i păcat.
 Cum trebuie să faci? Trebuie să zici,
 băi, mulțumesc Ghidului că, uite, mi-a zis că acum, mi-a am
intit că acum, de fapt, trebuie să spun mulțumesc părții.
 Acum trebuie să mai zic odată părții.
 Dar cum era întrebarea?
 A, uite, stai că sunt atent la ce zice Ghidul.
 Și fii atent.
 Dacă n-ai înțeles, îi spui Ghidului,
 mai repetăm încă odată, te rog.
 Adică cu ochii închei și zici,
 mai zi-mi odată.
 Sau zici, zi un pic mai tare.
 Zi mai încet.
 Da, foarte bine, da.
 Zici, mai dăm timp.
 Aici încă nu pot să trec încă.
 Guido zice,
 Păi mulțumește-i părții că ți-ai...
 Nu, nu, mai lasă-mă un pic,
 că încă mai caut răspuns,
 După aia, ca explorator, rolul tău cel mai important e urmă
torul.
 Deci există ceva care face diferența între a avea rezultat
 și a nu avea rezultat în etapă asta.
 Tu, ca explorator, trebuie să verifici dacă răspunsul e al
 părții sau e al minții.
 Fii atent cum îți dai seama. Există un criteriu foarte
 simplu de observat.
 un materiu foarte simplu de observat.
 Uite de aici,
 pun întrebarea.
 Îl aud pe ghid că îmi zice următoarea frază.
 Și îmi treab acum în interiorul tău
 ce altceva îți dorești tu chiar mai important pentru binele
 meu?
 Ce trebuie să fac eu ca explorator?
 Să pun această întrebare în interiorul meu, da?
 Și să zic așa.
 Ce altceva îmi doresc eu mai important pentru binele meu?
 Am zis bine sau nu? Am zis greșit.
 Pentru că eu trebuie să vorbesc cu partea ca și când e un
 personaj separat.
 Atunci răspunsurile părții
 vor veni din inconscient, din subconscient.
 Dacă eu însă pun greșit întrebarea și zic
 ba, dar ce îmi doresc eu mai important decât mașina?
 Eu m-am întrebat pe mine.
 Eu n-am întrebat o parte.
 Eu am o întrebare rațională,
 ce altceva,
 în mod conștient, este pentru mine
 mai valoros decât mașina.
 Asta m-am întrebat. Bă, jobul e mai valoros.
 Ok, dar e un răspuns de aici, din minte.
 Un răspunsul trebuie să fie de aici.
 Ca să fie de aici,
 eu trebuie să pun
 întrebarea în mod corect.
 Întrebării e aceeași, e același conținut. Însă structurarea
 e diferită.
 Pentru că una este să zic, ce-i mai important pentru mine?
 Sau să zic, dragă parte, ce-i mai important pentru tine?
 Să zisați? De ce-i așa?
 Dacă eu fac această transformare și pun întrebarea către o
 parte a mea,
 eu accept în interiorul meu paradigma părților și a sinelui
.
 Fii atent!
 Doar paranteză ca să înțelegeți conceptul.
 Când tu închizi ochii și îți imaginezi linia vieții tale pe
 jos,
 ai făcut ceva miraculos.
 Știi ce ai făcut?
 A ieșit din zona raționalului.
 Pentru că nu e rațional, nu e nicio linie a vieții pe jos.
 Unde-i?
 Cu colegi de ai voștri, cu care ținea master-ul, i-am pus
 să testeze asta.
 Și fii atent ce am făcut.
 Nu vă pun pe voi, că nu mai avem timp, dar vă explic ce am
 făcut cu ei.
 Le-am dat bilețele să-și facă linia timpului.
 Și omul și-a pus-o. Și a zis, băi, fii atent, vreau să te g
ândești la momentul din trecutul tău.
 Bun, mă gândesc, ok, când te-ai născut, pune momentul ăla,
 pune jos biletelul, ca și când clar am în minte momentul în
 care m-am născut.
 După aia pune momentul prezent, după aia momentul viitor.
 Bun, perfect.
 Linea pe jos.
 După aia am chemat un voluntar din sală și am zis, vreau să
 treci peste linea acestui om.
 Când să treacă peste, am avut reacții în care omul l-a blo
cat.
 Și zic, bă, dar e doar... sunt niște bilete pe jos.
 De ce nu?
 Nu pot am simțit în stomac că mă ia rău
 când l-am văzut cu piciorul deasupra liniei timpului meu.
 De ce s-a întâmplat asta?
 Pentru că mintea acelei persoane a reușit să
 treacă dincolo de rațional, pentru că rațional
 erau trei hârtii pe jos.
 Rațional erau trei hârtii pe jos. Era mizerie pe jos. Trebu
ia ajunge aspiratorul înălătura.
 Dar nu vorbim de rațional.
 În iraționalul din noi...
 Apropo, știți cam cât din noi este irațional și cât este ra
țional din noi? Din totalitatea omului?
 99% suntem irațional.
 Noi suntem ființe 99% irraționale.
 Și noi ne construim toată viața în jurul a 1% care e irraț
ional.
 Ironic.
 Procesul în care, eu închizând ochii,
 îmi dau voie să vorbesc cu o parte care nu există rațional,
 îmi accesează ce din mine.
 cei 99% din cine sunt.
 Înțelegeți?
 Pe când eu închid ochii și zic, bă, dar în mine nu există
 mai multe părți,
 ăsta-i corpul meu, cu cine vorbesc eu, eu vorbesc cu mine,
 mă întreb pe mine,
 ai stat în acel 1% rațional, așa că îți iei ciuciu resurse
 din 1%.
 Că atât ai acces.
 Când tu te uiți la rațional, primești resurse de la raț
ional.
 Dar ca să accesez cei 99%
 tu trebuie să faci o schimbare de paradigmă.
 Trebuie să intri într-un alt mod de a funcționa al minții.
 De-aia punem niște biletele pe jos și zicem că sunt linia
 vieții.
 O pot testa să vezi cum e.
 Dacă n-ai nicio problemă că cineva trece peste linia vieții
 tale, înseamnă că încă ești înracional.
 Că tu vezi pe jos trei bilete.
 moduri de testare. Iar la părți, când vorbesc cu partea,
 răspunsurile sunt raționale sau irraționale?
 Dacă chiar vorbesc cu partea, răspunsurile vor fi irrațion
ale.
 Dacă însă sunt raționale, ce știu?
 Că persoana aceea încă își folosește mintea rațională.
 Dacă îmi de niște răspunsuri logice,
 dacă tu ca explorator se sizezi că răspunsul este unul pe
 care îl știai înseamnă că l-ai dat din mintea rațională.
 Ăsta-i criteriu.
 Dacă poți să zici,
 da, știa, e logic, e normal să fi dat acest răspuns, are
 sens să fi dat acest răspuns,
 Nu ești unde trebuie.
 Răspunsurile părții,
 dacă sunt de la parte, nu de la mintea rațională,
 partea fiind o zonă a inconstientului, da?
 Vor fi întotdeauna surprinzătoare.
 O să ai senză, o să-ți vină și o să zici...
 Nu înțeleg.
 Ăsta e răspunsul, dar nu îl înțeleg.
 Când o să zici, nu are niciun sens
 Acest răspuns atunci ești în direcția bună.
 Ok? Înmă un pic.
 În momentul în care tu caut sens în răspunsurile tale,
 stai în resursele de 1%.
 Rețineți lucrul ăsta.
 Mintea noastră rațională caută ca lucrurile să aibă sens,
 dar nu au resurse.
 Când lucrurile nu au sens, au resurse.
 Ori eul nostru profund nu e în zona rațională.
 E clar oare? Acuma?
 Deci, sentimentul de uimire, sentimentul de...
 Nu știu de unde vine răspunsul ăsta, ai ciudat?
 Înseamnă că îți vine din zona părții.
 Dacă ai senzația că ai fi anticipat acel răspuns, ești în m
intea rațională.
 Da, primele răspunsuri... de aia se pun multe.
 Că la un moment dat, așa e, foarte bine ai punctat,
 primele răspunsuri le vei da din mintea rațională, că sunt
em, intrăm în exercițiu cu mintea rațională.
 Pe măsură ce mă duc mai în profundzime,
 încep să mă surprind răspunsurile.
 Încep să le dau din ce în ce mai greu.
 Dar nu eu le dau, le aștept.
 Și atenție, senzația aia, băi, aștept.
 Mare grijă.
 Nu o să se aud o...
 Cum să zic, o voce care vă zice,
 ci ți vine un gând.
 Apare un gând.
 ca răspuns.
 Unii zic, ba, dar n-am auzit nicio voce.
 I zic, foarte bine.
 E în regulă, ești sănătos dacă nu ai auzit nicio voce.
 Orice se poate, recunosc.
 Da, nu știu cine m-a ridicat se mâna,
 mai avem un pic și început.
 Când vorbesc cu partea, ca explorator,
 când primesc întrebarea cealceva,
 ți-ai mai putea dorit în afara de...
 Am în minte și problema...
 Cealceva este chiar mai important.
 initiala ca sa raspund o intrebare?
 Pe masura ce pui intrebarii o sa vezi ca
 dispare ce era in exterior
 si tu ramai doar cu partea.
 Ghidul, lauzi, tot mai estompat
 si tu esti tot mai conectat cu
 partea aia din tine, cu interiorul tau.
 Nu te astepta sa fie o imagine,
 sa fie ceva concret. Este doar
 un sentiment de interiorizare, un sentiment
 de depărtare de exterior.
 Adică nu încerc să o rezolv pe parte să spun
 băi, aveai problema asta ce altceva îți mai dorești.
 Nu.
 Eu nu mai am...
 Problema este doar trigger-ul care îmi declanșează procesul
.
 Nu mă mai interesează decât după ce trec de etapele astea.
 Scopul problemei este să mă pună pe drumul către sine.
 Ok? Asta-i scopul problemei.
 Ok, bun. Hai să vedem cum facem. Ai întrebare?
 Stai un pic să-ți aducă microfon.
 Răspunsul părții poate apărea la un moment dat și ca
 imagine?
 Nu vă complicați cu așa ceva. Poate să apară ca imagine,
 dar nu vă luați o regulă în cum apar răspunsurile părții.
 De obicei apar ca un gând.
 Mi-a trecut prin minte asta, de unde? Nu stiu.
 Mă surprindă sau aș fi putut să anticipez că ăsta ar fi un
 răspuns?
 Asta e singura dilema.
 E surprinzător sau nu e surprinzător?
 Și asta puteți să vă dați seama, e pur subiectiv, e o senza
ție.
 sensatie, zici, băi, nu înțeleg, nu are sens, nu are niciun
 sens, atunci e bine.
 Dacă are sens, senzatia e că ceva nu-i ok, nu-i zici sluh
oria.
 El e cu areSens.ro.
 Da, te rog.
 S-ai spus că 99% din timp suntem irraționale, adică în
 transă, să înțelegem.
 Nu neapărat.
 Noi suntem în stări diferite de transă.
 Gândește-te că cel mai mult timp noi stăm în transă.
 Faptul că pot să vorbesc, vorbirea este o transă.
 Gândește-te așa, spun cuvântul iubire.
 cel mai simplu de explicat.
 Dacă...
 Dacă... da...
 Da.
 Când nu e transă,
 nu este transă, când ceva poate fi măsurat,
 cântărit, pus în...
 în ambalaj, într-o cutie.
 Cuvântul iubire poate fi măsurat?
 Nu.
 Cuvântul liniște,
 cuvântul relaxare,
 cuvinte ca să pot să înțeleg la ce se referă cineva tre' să
 ies din rațional. Tre' să fiu irațional
 ca să înțelegi aceste lucruri. Înțelegi? Deci suntem în
 transă de când schidem ochii, vâine când închidem
 și când îi închidem.
 Totu-i o transă.
 Ok, dar am înțeles de la Horia că tot ce face el
 pe scenă, mă rog, nu e întâmplător.
 Deci, el e în irrațional
 dacă tot ce face e dorit?
 Nu-mi e clară întrebarea.
 El a zis că tot ce face pe scenă nu e întâmplător.
 El nu face nimic întâmplător. Bun, și e irrațional
 chestia asta? Să faci lucruri neîntâmplător,
 Adică, dacă cumva le calculezi...
 Am înțeles.
 Deci, dacă anticipezi un scenariu, n-ai fi intransă.
 Asta, deci...
 Nu.
 Eu pot să-mi crezi un scenariu și un plan rămânând în trans
ă.
 N-are nicio treabă.
 Poate să se păstreze transa irațională,
 mergând în continuare.
 Planificarea poate să fie irațională,
 nu neapărat rațională.
 A fi rațional înseamnă doar a alege un anumit sistem de
 referință.
 Dacă eu schimb sistemul de referință, pare că s-a rupt raț
ionalitatea din primul sistem, dar s-a mutat în al doilea
 sistem.
 Nu e relevant pentru ce facem noi aici.
 La sos.
 Aș deschide prea largă paranteza ca să ne întoarcem acolo.
 Bun, ce vrecomand să faceți?
 Da, te rog, e întrebare despre ce facem.
 Da, scuze, vreau doar să mă asig...
 Aici scrie Stări Esențiale și Resurse.
 Nu doar să mă asigur, Resursele sunt...
 Înainte de etapa aia, la finalul capitolului anterior, la
 ce capitolul e asta?
 La 5, parcă.
 Deci unde scrie de resurse? Zime-mi unde ca să caute și co
legii tăi.
 Înainte de a începe secvența respectivă, ați primit...
 Și la 3.
 Vezi că s-au schimbat și ești încă cu cel vechi.
 Și la 3 și la 5.
 Unde scrie resursele alea suplimentare, poți să faci așa.
 Poți să îl întrebi pe explorator la începutul procesului să
-i zici
 La un moment dat, poți să-ți adaug niște resurse supliment
are pe lângă starea esențială.
 Ce ai vrea să-ți dau comandă când ești în trans să activezi
?
 Și o să zică relaxare.
 sau o să zică încredere în mine,
 sau o să zică mai multă voință.
 Perfect! Și atunci tu îți notezi ăstea trei
 și când ajunge acolo,
 pe lângă starea esențială,
 zici și resursele ăstea.
 Și ai dat o comandă
 de activare subconștientă
 și a acestor resurse.
 Înainte de a începe.
 Acum, când îți elegi colegul
 și zici, băi, tu ce ai mai vrea
 ce mai vrea pe lângă starea esintială?
 Aș vrea mai mulți bani,
 aș vrea mai multe...
 nu știu, să am
 mușchi ca Van Dam,
 abar nu am ce.
 Și omul zice
 ce resurse vrea și tu
 ți-le notezi. Și când ajungi cu scriptul
 unde zice acolo, starea esintială
 și niște resurse, îi zice acele resurse.
 Ok? V-a mintez la practitioneră
 că ați făcut un exercițiu care
 care se chema insula de transă.
 Și acolo ce făceai la început?
 Vorbeai cu colegul și ziceai,
 ba, ce vrei să-ți zic când ești în transă?
 Vreau să-mi zici că sunt un om mai cald,
 mai relaxat, mai nu știu ce.
 Și atunci îi ziceai acele resurse
 când era paragraful specific pentru asta.
 E același lucru și aici.
 Da.
 Acum vrem să ajungem și la elementele logistice.
 Bănuiesc ar fi util scopurile la început pe care le scoatem
, ca să zic așa, de la explorator,
 prespun să le notăm pe o foaie curată, nu să fie ordine, să
 le avem ordonat.
 Da, da. Notați-l unu sub altul, cu număr, 1, 2, 3, 4, 5, ca
 după aia să nu mai... să ziceți, bă, ok, acum de unde încep
, știi?
 Și le notați într-o listă. Ideal să aveți spațiu pentru că
 poate mai e încă o parte și mai trebuie să notați partea 1.
 partea 2 are scopurile astea, partea 3 are scopuri, partea
 16 are scopuri.
 Da, ziceți, mai aduceți în foi!
 Ok, da, trebuie.
 Resurse, că bani. Dar subconștientu înțelege bani?
 sau există altă resursă în așa fel încât subconștientul să
 înțeleagă asta, cum ar fi, nu știu, siguranță economică?
 Mergi cu bani.
 Da? Ok.
 Vă complicați prea mult. Nivelul de Master NLP implică flex
ibilitate.
 Ivan a mers?
 Reiau bucata aia, o zic altfel, sa vad daca functioneaza.
 Il intre pe explorator.
 Ai ajuns? Te-e ok asa? A dat bine?
 Nu, nu e nimic, mai facem.
 Pai cum? Ca nu scrii? Nu e nicio problema, suntem Master in
 LP.
 Intaieti? Deci dati voie sa nu functioneze din prima.
 Dă-ți voie să nu fii perfect din prima.
 Până și în NLP-ei crea niște standarde pentru tine
 și vrei să fie din prima atât de sus,
 dă-le încolo.
 Fii atent.
 Regulă pentru tot grupul.
 Toată lumea o să greșească.
 Dacă cumva nu greșești,
 mâine nu mai ai ce căuta aici.
 Neapărat vreau să greșești.
 Măcar una din replicile de acolo de pe voia e vreau să fie
 greșite.
 Mai multe, câte vrei tu.
 Bine.
 De ce?
 De ce?
 Nu-ți dai seama că, de fapt, lucrând cu subconștientul, or
ice greșeală poate să nu fie o greșeală?
 Când eu evaluez greșelile, nu cumva le evaluez din ala 1%
 rațional?
 Bun, ce vreau să faceți? O să vă împărțiți doi câte doi.
 Dacă vei ați adus ceva pe care să stați, atentie, nu stați
 întiniși, da?
 Deci, v-am zis de ieri, stați rezemați de ceva, cu...
 Nu știu, să zicem că stau rezemați de zid. Așa am chef, st
au rezemați de zid.
 Pui picioarele în față, sau pui stai turcește. Dar, dar,
 Recomandarea mea este să-ți găsești acea poziție care ție
 comodă pentru că o să-ți tai ceva timp în poziția aia.
 Adică trebuie să nu ajungi să ți... nu știu, să te doară
 coloana, să ți amorțească picioarele.
 Ce faci dacă ți-a amorțit piciorul?
 Îl tai, că nu poți să ieși din exercițiu!
 Nu?
 Te miști! Ce să faci?
 Păi da, dar ies din trănsă.
 Intri iar!
 Nu se întâmplă nimic!
 Flexibilitate!
 Flexibilitate, ăsta-i cuvântul.
 Tu, ca explorator, doar atât am rugămintea la tine.
 Asigură-te că tu ești responsabil de procesul tău.
 Spune Ghidului, încă nu mă simt destul de profund în trănsă
,
 mai dăm timp, mai spune-mi o poveste,
 zic, cântă-mi un...
 Cânteci el din ala de leagă, în ceva, fă-mi ceva să intru
 în trănsă.
 Dar tu ești responsabil de cea ție se întâmplă.
 Ghidul este doar foaia ta vorbitoare.
 S-ai făcut treaba bine, dacă a dormit.
 Nu, nu, nu. Lasă-mi arga simt.
 Dacă îți cere ajutorul, da, e posibil să fie într-o transă.
 Dacă adoarme, îl atingi ușor pe umăr și îi spui,
 vrei să schimbi poziția, vrei să te ridici un pic, să ieși
 din starea asta,
 ai nevoie de altceva,
 Vrei să facem o mică pauză?
 Ok?
 Oameni buni, scopul este să derulezi procesul.
 Că nu este lin,
 fără nicio denivelare, nu contează.
 Scopul este să duci procesul pas cu pas, până la cap.
 Ok.
 Am senzatia că v-am dat prea multe detalii.
 Da, deci n-are sens.
 Mai bine îl faceți și îl discutăm după aia.
 Ok?
 Bun, doi câte doi începeți...
 rugămintea este să fie liniște.
 Adică când vorbești cu exploratorul tău, în șoaptă îi spui
 către ureche.
 Da?