nlp-master/transcripts/Master25 M5 4K Z1D -Audio-.txt

 Continuăm?
 Un element foarte important în această etapă e raportul d
intre ghid și explorator.
 Pentru că fără acel raport se întâmplă două lucruri.
 Exploratorul nu o să simtă siguranță ca să-și dea voie să
 intre în transa suficient de profundă.
 Și 2. Ghidul nu o să-și dea seama dacă exploratorul a ajuns
 în starea esențială a sinelui.
 Însă am întâlnit situații în care raportul era atât de
 intens încât Ghidul a intrat în starea esențială în moment
ul în care exploratorul său a intrat în starea esențială.
 Am avut asemenea colegi de-ai vostri din generatii anteri
ore.
 Haideți!
 Au rămas la ușă să se uită.
 S-a blocat ușa!
 Hai, curaj!
 Nu încă!
 Mâine!
 Deci, e important ca tu să...
 Când ești ghid, să verifici dacă ești în raport cu explor
atorul și cum verifici asta.
 Ce înseamnă a fi în raport cu exploratorul?
 Cine mă ajută să înțeleg că am lipsit la lecția aia?
 Ce înseamnă a fi în raport cu exploratorul?
 Ce înseamnă pentru tine a fi în raport?
 Avem microfon? Ne avem echipă. Ba, avem și echipă.
 Cred că una din semne este atunci când vezi că exploratorul
 te urmează în pașii pe care îi recomand să-i facă.
 Aici în Core Transformation-ul o să fie greu să identifici
 dacă te urmează, că sunt lucruri pe care le face în
 interior.
 Dar ce înseamnă, la un nivel așa...
 interior pentru ghid, ce înseamnă a fi ghidul în raport cu
 exploratorul?
 La ce te referi? Ce înseamnă?
 Bravo! Să fie curios de experiența exploratorului. Curios,
 nu la un mod de curiositate din asta așa, hai să fiu curios
,
 ci să fii cu adevărat interesat, ca și când cel mai bun pri
eten al tău trece prin acea experiență.
 atunci poți să zici că ești în raport cu acel om.
 Nu, e foarte bine.
 E foarte bine.
 Dar, cum ziceam, se întâmplă să intre, efectiv, amândoi în
 starea esențială
 pentru că sunt în acea conexiune
 și se simt unul pe altul.
 de recomand, înainte de a începe, să faci un mic exercițiu,
 măcar de conectare,
 ochi închisi, îmbrățișat și să îl simți pe celălalt.
 Să îl simți pe celălalt nu înseamnă să îi simți respirația,
 ci să îl simți înseamnă să îi simți vulnerabilizarea,
 vulnerabilitatea celui lalt și celălalt să simtă vulnerabil
itatea ta.
 Adică să simtă că ești fără nicio mască în fața sa și tu să
 simți că celălalt e fără mască în fața ta.
 Cam de aici ar trebui început orice exercițiu, în special
 acest tip de exercițiu.
 Da, Alexandru?
 Da, prea mult?
 Se aude? Așa, super.
 Vreau să zic că sunt sigură că s-a mai confrântat cineva cu
 treaba asta până acum, că t-ai citit tu exercițiu și stăte
am și notam.
 Cred că am prins un pic și din stare esențială, fără să vre
au.
 Nu există un pic. Un pic... aici, la starele esențiale, e
 ca și cum ai zice, un pic însărcinat.
 Vreau să zic că am intrat într-o stare foarte profundă și
 mult...
 Într-o stare de transă, cu siguranță, când ai starea esenț
ială,
 o să știm, o să se vadă.
 Adică nu te poți înșela.
 Dacă ai dubiu, dacă îți vine întrebarea oare a fost starea
 esențială sau nu,
 nu ai fost în starea esențială.
 ai o certitudine atât de mare, atât de clară
 că ești în starea esențială pentru că nu ai mai trăit nic
iodată acea stare.
 Atunci
 îți dai seama atunci te vei exprima oricum diferit,
 starea cu care tu vei vorbi despre asta va fi complet difer
ită.
 Îți spun sincer, de când predau core transformation,
 de fiecare dată am putut să-mi dau seama înainte că omul să
 deschidă gura să-mi zică,
 am știut, o să-mi zică că a avut starea esențială sau n-a
 avut starea esențială.
 După ce? După modul în care prindea microfonul,
 după modul în care a pucat să deschide ochii,
 se vede, e atât de unic, de diferit fata de orice altceva,
 inca nu exista nici cea mai mica posibilitate s-o confunzi,
 chiar daca n-ai trait-o niciodata.
 Dar nu stiu, scrieam si ma luptam asa, incercam sa ramana
 concentrata.
 Foarte bine, e foarte bine, ai fost aproape, continuu in
 acea directie.
 pentru că o să vezi că ai mari șanse să ajungi la stare es
ențial.
 Ceea ce... super ok.
 Da. Foarte bine.
 Nu ne știu, mai îrdica se cineva mâna...
 Mă întreb, eu personal, eu fiind o persoană foarte rațional
ă,
 în mental foarte mult,
 Dacă, pe lângă raport, adică spun cum e la mine, dacă nu
 percep ghidul totodată și ca o autoritate, în sens de
 expertiză, e mai greu.
 Poți să iau curiositate ca pe o joacă, ca pe o experiență,
 hai să văd ce mi-a duce, dar cumva e diferit.
 Nu știu dacă le se mai întâmplă și altora.
 Adică.
 Și zici că ești o persoană rațională.
 Încă asta pare foarte emoțional, ce-ai zis tu.
 Serios? Voi, ce drăguț!
 Serios, mă considerațională mentală!
 Eu cred că oamenii confundă ce înseamnă a fi rațional cu ce
 înseamnă a fi emoțional.
 De ce în ce mai mult în ultimii ani, persoane extrem de emo
ționale care îmi spun,
 eu sunt un om rațional.
 Eu zic, unde-i?
 Că nu există acel om pe care tu îl descrii.
 Tu ai zis așa, am nevoie de o persoană autoritară,
 care să aibă autoritate, să știe, să o percep ca autoritate
.
 numai când ai zis s-o percep ca autoritatea, deja te refer
iai la un mod emoțional de a citi informațiile.
 A percepe ceva nu există, nu e un criteriu rațional.
 Dacă ar fi fost un element rațional în ce ziceai tu, mi-ai
 fi zis în felul următor.
 Persoana aceea trebuie să aibă vocea așa, să stea așa, să z
ic aceste cuvinte și acele cuvinte,
 ca atunci eu să intră în starea respectivă.
 Pentru că, și a fi descris prin pentru că,
 nedescris prin pentru că, nu e vorba de proces.
 Deci nu poate să fie o persoană rațională și fără criterii
 sau cu foarte puțin?
 Păi nu, că rațională înseamnă să calculezi pe bază de
 criterii.
 să calculez, să măsor, să compar.
 Asta înseamnă a fi rațional.
 Bun. Atunci, așa fiind, de ce...
 De că e emoțional.
 Cum spui tu?
 Gândește-te, gândește-te așa, o persoană rațională.
 De ce ar avea nevoie să simt o anumită emoție
 ca să poată să facă ceva?
 Păr tu îmi zici, eu am nevoie să simt o anumită siguranță,
 emoțion, asta e o emoție,
 ca să pot să merg mai departe, să intru.
 O persoană rațională zice, bă, eu am nevoie să știu un
 script.
 Mă ghidează ăla? Bun, perfect, am nevoie de cuvintele ace
lei persoane.
 Nu mă interesează cum eu știe să citească, e bun.
 Asta-l zice o persoană rațională.
 Aha.
 Ok.
 Da, mama, ce emoțională sunt, vai, merci, ok.
 Eu nu înțeleg cum de vă încurcați la chestia asta.
 E atât de evident că ești o persoană preponderent emoțional
ă.
 Raționalul nu poate să țină controlul.
 Emoțiile noastre se pot echilibra
 și ne oferă controlul.
 Dar ca să echilibrez o emoție,
 eu trebuie să vin cu o contra emoție,
 cu o emoție ponderată în direcția opusă.
 Raționalul nu face chestia asta.
 Rolul raționalului este doar să măsoare
 și să justifice lucrurile care s-au întâmplat deja.
 De exemplu, când te duci la un magazin și cumpări o poșetă,
 și ai analizat în mintea ta, ai zis, bă, mi se potrivește
 că am haina aia, am pantofie aia,
 sigur mi se potrivește.
 Bă, nu, la mine îmi place sau nu îmi place, nu analizez nim
ic.
 Pentru că e foarte rațional.
 Nu analizez nimic.
 Nada de nada.
 Văd pe urmă cu ce o asortez.
 Mai cumpăr altele, e ok.
 Răționalul nostru, știi ce face în toată povestea asta?
 După ce tu ai pus mâna și ai cumpărat că ți-a plăcut poșeta
,
 ulterior răționalul intervine și zice,
 am cumpărat-o pentru că.
 Justifică.
 Răționalul pornește totdeauna după emoții,
 pentru că, oamenii buni,
 când vine stimulul spre noi,
 vine din afară stimulul spre noi,
 Informația ajunge la creierul nostru prin două căi, prin
 două direcții.
 Prima dată ajunge la amigdală, care e zona emoțională,
 și după aia, îi mai trebuie de trei ori timpul necesar ca
 să ajungă la cortexul ăla rațional.
 Deci, nu există că noi suntem raționali.
 Prima dată noi decidem emoțional și după aia intervine cort
exul, se uită la decizie și zice,
 Dacă zic eu de ce ai decis, așa.
 Justifică, da.
 Deci nu există nici o persoană în lumea asta
 care, numai dacă are o afecțiune ceva,
 e blocată amigdala, creerul ăla emoțional
 și se duce informația direct la cortexul rațional
 și analizează rațional lucrurile.
 Deci nu e nimeni o persoană rațională între noi aici.
 Și nu e nimeni o persoană emoțională, nu?
 Tot suntem persoane emoționale.
 Și și, adică, ok.
 Te-am dezamăgit cumva?
 Nu, și chiar mi-ai dat un răspuns.
 Trebuia că scopul meu era să te dezamăgesti.
 Dacă mă gândesc de cum m-am măritat, băi, da, emoțional,
 profund, ce neocort, expala, la revedere.
 De celălalt n-a mai fost nici în etapa 7, e ok. M-am lămur
it acum.
 Da, mersi.
 ne conformăm, ne confirmăm teza asta noastră,
 că suntem persoane raționale,
 pentru că observăm că găsim justificări la ceea ce facem.
 Dar a găsi o justificare nu schimbă cine suntem.
 Oricine poate să găsească o justificare.
 Unii ori o căutăm, unii ori nu o căutăm.
 Faptul că eu caut justificările după ce iau o decizie
 nu arată decât că ne simțim vinovați.
 Nu arată că suntem raționali.
 Arată că avem un motiv pentru care căutăm justificările
 respective.
 Am făcut o chestie, am decis să iau poșetă aia, da?
 Trebuie să am un motiv pentru asta. Nu poți să o iau doar
 pentru că vreau.
 Că mă simt vinovat. Și atunci intervine raționalul și zice,
 ai luat-o pentru că
 Nu puteai să iei... Aveai geacă, aveai pantofii,
 nu puteai să mergi fără poșetă care se potrivească acolo,
 că nu dădea.
 Nu dădea bine. Așa că de asta ai luat-o.
 Și a venit justificarea.
 Să zisati?
 Deci rolul raționalului în toată povestia asta
 este să calmeze sentimentul de vinovăție
 dat de emoțiile noastre.
 E drăguță.
 Punctul 1 are acest rol din exercițiul, da?
 Capitolul 1 al exercițiului, scopul lui este atingerea stă
rii esențiale.
 Poți să faci doar această parte din Core Transformation, do
ar asta.
 În cazul în care faci doar partea asta, nu o faci având în
 minte că vrei să ții minte toate scopuri,
 tot ce a zis partea aia.
 Nu pot să-ți notezi, că dacă ți-ai notat, ai ieșit din tră
nsă.
 Pot să o faci singur, dar atunci scopul tău nu este unul de
 a ști ce a zis partea, ce răspunsuri ți-a dat,
 ci doar să ajungi la starea esențială. Punct.
 Sincer, mi se pare extraordinar acest scop.
 Deci, dincolo de orice, mi se pare extraordinar să ai și ac
est scop, să-l atingi.
 Acuma, și dacă le-ai atins ăsta, se reglează lucrurile.
 Ce au făcut Conirre Andreas a grăbit procesul de reglare a
 lucrulor cu etapele următoare.
 Dar reglarea vine din această etapă.
 Sursa reglărilor care apar este acea stare esențială atinsă
 acum.
 Ce urmează e doar să întărească și să grăbească reglările.
 Dacă vrei, ceea ce urmează este să aducă starea aceea esenț
ială,
 care e cea mai valoroasă stare posibilă,
 s-o aducă în psihicul nostru și în acțiunile noastre și în
 viața noastră de zi cu zi.
 Și atunci următoarele etape sunt să ia această stare și s-o
 întoarcă înapoi în viața de zi cu zi.
 Deci, în prima etapă, te-ai dus tu la nivelul sinelui, în
 următoarele etape iau sinele și îl aduc la nivelul vieții
 de zi cu zi.
 Ok? Cum?
 Asta-i explicatia.
 Da, cam asta ar fi explicatia.
 Ca s-au intors lucruri, s-au reasezat.
 Ok?
 Hai sa vedem cum se intampla chestia asta.
 Pentru ca de aici
 incepe de fapt exercitiu poate
 sa dureze mai mult sau mai putin.
 Maine o sa fie o zi
 interesanta. Pentru ca o sa
 faceti exercitiu
 si...
 unii o sa termine intr-o or,
 doua, altii o sa
 O să terminăm 4 ore, majoritatea cam în 2 ore, deci media
 este undeva la 2 ore pe persoană, 1,5-2 ore pe persoană.
 Cam asta e media.
 Acum, neștind durata exactă pentru fiecare, va trebui cumva
 să ne organizăm în felul următor.
 Să zicem că începem mâine la 10, da? Și 2 câte 2 o să înce
apă cineva,
 o să terminați după aia la 11 pe jumate, schimbați rolurile
, sau la 12, schimbați rolurile și începe cealaltă persoană.
 Cealaltă persoană poate să termine la 2, la 3, la 4, dar co
legii s-ar putea să fie unii care termină la 5,
 alți colegi termină la 3.
 În modul ăsta, cum am făcut la alte cursuri,
 când a terminat a doua persoană, în liniște pleacă acea p
ereche.
 Pentru că n-ar rost să stăm, că nu știm la ce oră termină
 colegii.
 Și atunci, când ai terminat, aia este terminarea zilei
 pentru tine.
 Când au terminat cei doi.
 Și ne vedem ziua următoare.
 Altfel, o altă variantă, dar n-am făcut-o niciodată, însă
 există și această variantă,
 de ce, măi, cu siguranță, până la 5 termină toată lumea.
 Ne vedem de la 5 la 6 doar ca să facem feedback-ul.
 Știu, veam zis-o doar pentru că există.
 Dar, în general, adică n-am folosit-o niciodată, ci a doua
 zi dimineață făceam feedback-ul.
 Asta e.
 E absurd, mai ales în un oraș cum e Bucureștiul, să chem
 vinul.
 Nu, nu, nu. Du-te pana casa si intoarce-te la 5.
 Ok.
 Bun.
 Punctul 2, capitolul 2 al exercițiului.
 Mai vrei ceva sa intrebi?
 Stai un pic.
 Pai, si...
 Ok, exercițiul asta de maine trebuie legat,
 adica a terminat exploratorul si pe urma devine ghid.
 Exact.
 Ghidul exploratorului.
 Bine, o sa luati pauza de jumate de ora, va mancați
 sandwich-ul.
 Și după aia schimbați.
 Păi nu, că eu una nu duceam cinci ore vum-vum în proces leg
at de exemplu.
 Nu știu. O să vă explic la final că există posibilitatea...
 dar asta e decizia ghidului.
 Decisia ghidului va fi să discute cu exploratorul, dacă ex
ercițiu se lungește, și aici în a doua etapă de vreoja îți
 dai seama dacă exercițiu se lungește sau nu,
 să îi spună exploratorul să îi zic așa, dacă dorești, putem
 să împachetăm acest exercițiu și să-l continuăm ulterior.
 Ulteriorul ăla însă trebuie să se întâmple.
 și să se întâmple cam în săptămâna ce vine.
 Adică să nu treacă mai mult de o săptămână,
 pentru că după aia nu prea mai are...
 S-a pierdut tot efectul.
 Sau se poate în felul următor.
 Să zicem că s-a lungit exercițiu și vrei să îl împachetezi.
 Poți să te întorci domenică dimineața cu o oră mai devreme
 și într-o sală undeva aici să continui doar tu cu colegul t
ău exercițiu.
 Noi la 10 să începem, ne facem treaba și tu lucrezi cu co
legul tău și să-i terminate exerciția.
 Deci există și această posibilitate.
 Însă, repet, acestea sunt excepții lungirile acestea, dar
 sunt excepții nu 1% ci 25%.
 Adică sunt excepții dar se întâmplă destul de frecvent.
 Hai să vedem de unde apar excepțiile astea.
 Mă duc la a doua, al doilea capitol.
 Al doilea capitol se numește Inversarea lanțurilor.
 Vă amintiți că era un lanț de scopuri pe care le avea parte
a?
 Toți zicea, vreau asta pentru tine, vreau asta pentru tine,
 vreau asta, mai profund, mai profund, mai profund, până te
 ducea la starea esențială.
 Asta este starea esențială.
 Hai să vedem ce facem cu starea asta esențială.
 Capitul este o niște inversarea scopurilor.
 Zice Ghidu, cumva părțile noastre interioare capătă ideea
 că pentru a experimenta stări esențiale precum
 și zici starea esențială aia pe care ți-a...
 unde s-a dus partea, da?
 Da?
 Vreau pentru tine ce?
 Unitate, conexiune.
 Ok, aia o zici.
 Stării esințiale, precum iubirea, poftim,
 trebuie mai întâi să facem anumite lucruri și să obținem an
umite lucruri.
 Vezi? Mintea noastră rațională așa crede.
 Că pentru a simți fericire trebuie să faci ceva și să obții
 ceva.
 Pentru a simți iubire trebuie să fii cumva, să faci ceva
 Ca să primești ceva.
 Că să trăiesc liniștea,
 trebuie să fiu corect, trebuie să aprind lumânări la biser
ică, trebuie să facă aia, trebuie să facă aia.
 Trebuie, trebuie, trebuie, trebuie, trebuie.
 Părțile noastre capăt această idee, pentru că ideea asta și
 părțile sunt construite mentalul.
 Mentalul nostru le construiește.
 Mentalul nostru e programatorul care a creat soft-ul care
 se numeste parte.
 E o parte interioră.
 Soft-ul ăsta e programat mental.
 Mintea noastră știe că trebuie să fie cumva ca să merită i
ubirea.
 Te amintești?
 Te iubezi dar numai dacă iei nota 10 la școală.
 Te iau în brațe doar dacă ai făcut curățenie.
 Nu-ți mai amintești regul de genul ăsta?
 Poate nu sunau atât de drastic, dar le primeai invers.
 că nu mai e voie asta dacă nu faci asta.
 Și, de fapt, ce aflai?
 Că nu ești iubit dacă nu se întâmplă asta.
 Primești iubire doar dacă se întâmplă asta,
 condiția respectivă.
 Părțile noastre, datorită acestui principiu,
 au primit și ele acea informație condiționată.
 Și ele cred că stările esințiale se obțin doar dacă se înt
âmplă anumite condiții.
 Lucru fals!
 Hai să vedem ce zic în continuare.
 Cumva părțile noastre capătă ideea că pentru a experimenta
 stări esențiale, precum liniştea,
 trebuie mai întâi să facem anumite lucruri și să obținem an
umite lucruri.
 Din nefericire, asta nu prea merge.
 Nu ajungem să experimentăm stările noastre esențiale când
 încercăm așa.
 Extraordinară această replică.
 nu experimentăm sinele
 când vrem să fim perfecti, când respectăm reguli,
 când se întâmplă, nu știu, să tragem de noi, să forțăm lucr
urile.
 Calea pentru a experimenta o stare esențială este cea mai
 grea. Fii atent ce zice.
 Este doar să pășim în ea și să o avem ca fel de a fi în l
ume în mod continuu.
 Este extrem de greu.
 pentru că toată mintea noastră știe că trebuie să îndepline
ște anumite condiții ca să obție anumite rezultate.
 Tehnica asta zice, nu, nu trebuie să faci nimic. O ai deja
 trebuie doar să pășești în ea pentru că ea e ta oricum.
 Și că de la începutul vieții tale, tu ai trăit în starea es
ențială.
 Nu trebuie să faci nimic, nu trebuie să fii sfânt, nu trebu
ie să faci nimic.
 Cândiți-vă așa.
 Personajele istorice pe care noi le asociam cu sinele,
 Iisus, Buda,
 Habarnam, toate persoanele astea, Osho, mai stiu eu cine,
 toate au fost înconjurați de derbedei.
 Când a fost răstignit Iisus, adică sinele,
 avea niște sfinți în stânga și în dreapta pe cruce,
 erau niște hoți, niște bandiți.
 Buddha, știți pe cine a răsat urmașul lui să conducă budism
ul după ce el moare?
 Un criminal.
 Unul care a morut se pe cineva.
 Apropo, Buddha a murit de diaree.
 Mesaj care arată...
 Și Iisus, nu? A murit de exces de fier în sânge.
 Deci...
 Păi, da, adică...
 Da, tu mai ai un cuie trastul...
 Ideea este că sinele nu are nevoie lângă el de mega-sfinții
.
 Mesajul este, nu contează cum e mintea ta, tu poți să afli
 cine ești.
 Asta e mesajul.
 De aici zice așa, nu ajungem să experimentăm stările no
astre când încercăm așa.
 Calea este să pășim în această stare, ca să o avem ca fel
 de a fi în mod continuu.
 Punctul 2. Invită-ți această parte, deci după ce ai făcut
 teoria asta, îi zici
 Invită-ți această parte să pășească în liniștea, în iubire,
 în conectare, în unitate.
 Ce vrei tu?
 Și întreabă această parte.
 Când ai deja liniștea, în ce fel va face ca lucrurile să f
ie diferite faptul că deja ai liniștea?
 Să zisati cât de neromânește e formulat mesajul.
 De ce? Doar ca să amplifice cuvintele.
 Ancora.
 Cuvântul devine o ancoră.
 Și tot se zice, ai liniștea?
 De ce? Bine că ai liniștea.
 Foarte bine că ai liniștea.
 Știi? Cam așa ceva.
 Tot repetă cuvântul.
 Ca tu să stai ancorat în starea esențială.
 Să nu ieși de acolo.
 Punctul 3. În treaba această parte,
 În ce fel faptul că ai deja liniște ca fel de a fi?
 Pentru că starea, partea, prim înainte, s-a dus în starea
 aceea și o trăiește.
 Deci, ok, cum se simte să fi liniștea?
 Și după aia tu zici, în ce fel faptul că ai deja liniștea
 ca fel de a fi?
 schimbă și transformă, sau îmbogățește și sporește,
 scopul intenționat anterior,
 adică penultimul scop pe care ți-l azi zis partea.
 De fapt, ce faci?
 Ai luat starea maximă a sinelui și ai coborât-o cu un nivel
.
 Îți amintești treapta pe care ai urcat, de la concret, că
tre abstract,
 până ai ajuns la starea esențială.
 Ei, acum sunt la starea esențială ca fel de a fi și cobor
 un nivel.
 Și zic, în ce fel faptul că ai deja liniștea,
 schimbă și transformă, îl îmbogățește și sporește,
 și mă uit ce a zis penultimul, a zis că își dorește pentru
 mine să fiu lumină.
 Ok.
 În ce fel schimbă și transformă și îmbogățește sau sporește
 lumină?
 După aia, acum întreabă această parte...
 Mă uit mai jos, da?
 Repetă pasul 3 cu fiecare scop înainte de a trece mai
 departe.
 Și zic, întreabă acum această parte.
 În ce fel faptul că ai deja liniștea,
 schimbă, transformă, îmbogățește sau sporește mașina?
 Dacă nu, îți iei un asistent de ghid!
 Asistentul ăla, dacă nu vrea să noteze, își iau un asistent
 de asistent de ghid.
 Foarte bine, nu are nimic. Atât de... complet ilogic tot.
 Tocmai ca să țin omul în stație. Aș fi folosit 4.
 Deci, in punctul 3, repet punctul asta 3, pana cand am ajun
s la primul scop intenționat.
 Scuză-mă un pic, înainte de primul scop al părții, mă este
 doar problema de la care am început exercițiu.
 Dacă ți-ai mintești, mă confruntam eu cu o problemă și zice
am, îi generată de partea asta.
 Asta. Ia hai să întreb partea de ce vrea, care e binele pe
 care îl vrea pentru mine.
 Deci, înainte de primul bine pe care îl vrea partea, este
 problema.
 Ajungem și acolo.
 La punctul 3. Întreb această parte în ce fel.
 Faptul că ai deja...
 Punem pe ultimul lucru care l-a spus și la...
 Ai deja stare esențială.
 Aici e un răspuns al părții înainte să îmi zică starea esen
țială.
 Și următorul îl ia în viață.
 Antepenultimul și pe acolo antepenultimul, nu?
 Nu.
 Tot timpul sus e starea esențială.
 Și după aceea, starea esențială, comparăm cu...
 Pentru că e o starea esențială, o duc și în penultimul și
 în antepenultimul și în primul și în problemă.
 Am înțeles, ok.
 Ați înțeles ideea?
 Deci eu iau starea esențială și o plimb înapoi prin toate
 scopurile. Bravo!
 Punctul 4.
 Întreabă această parte.
 Cum faptul că ai deja starea esențială,
 liniștea ce-o fie,
 ca fel de a fi schimbă și transformă, îmbogățește și sporeș
te situațiile în care obișnuai să ai conflict cu copilul tău
?
 obișnuai să ai probleme cu Rinichiu,
 obișnuai să ai probleme financiare.
 Înțelegeți?
 Punctul 4 aduce starea esențială în problemă, numai în răsp
unsurile părții.
 Punctul 4 a coborât starea esențială până la nivelul
 problemei de unde am pornit.
 Se închide cercul.
 Nu, nu e necesar să dea răspunsul la nicio întrebare aici.
 Punctul 5. Future pacing.
 Orientează-te către viitor și observă cum este când această
 liniște va face ca lucrurile să fie diferite.
 Să-i zică, future pacing. Te uiți către viitor având starea
 esențială în timp ce privești către viitor.
 Ai spus că nu așteptăm niciun răspuns?
 Când îi spun exploratorului, întreabă această parte faptul
 că ai...
 El se întreabă? Întreabă și așteptă răspuns?
 Întot timpul când îi zic, întreabă această parte, explor
atorul trebuie să întrebe în interiorul lui această parte.
 În ce fel? Aici este un fel de... Întreabă această parte în
 ce fel faptul că ai deja.
 Ei, aici e... scuze.
 Întreabă această parte. În ce fel faptul că ai deja...
 Pentru că tu, exploratorul își întreabă partea.
 Da.
 Băi, parte.
 Ai deja liniștea.
 Acum, în ce fel liniștea asta schimbă și transformă, îmbogă
țește și sporește
 faptul că vrei lumină, faptul că vrei mașină?
 Și aștept un răspuns din partea părții?
 Nu aștept un răspuns. Aici nu am nevoie de răspuns.
 Pentru că aici răspunsul este o scurtă experiență, o scurtă
 trăire interior.
 Numai e un răspuns prin cuvinte.
 E o suprapunere a unei stări pe o informație.
 E ca atunci când tu zici, nu știu, urmează să mă uit la me
ci și am așa o stare de tristete.
 Și vei combina cele două. Experiența meciului cu starea de
 tristete.
 Sau invers, am așa o stare de bucurie și urmează să mă uit
 la meci.
 Și scurt, doar le combini ușor, dar nu trebuie să mai tragi
 concluzii de acolo.
 Deci, elementul cheia aici este doar să simți ce ar însemna
 combinarea celor două, scurt.
 După aia mă duc la următorul.
 Nu e elaborat foarte mult.
 Corect?
 Da, este...
 Ca la oceanul de resurse, când vii cu toată...
 Cu vicustarea aceea meta eului, vini si-l aduci in eul.
 Bravo! Da.
 Bun. Asta a fost punctul 2. Hai sa vedem la punctul 3.
 Punctul 3 e cel care lungeste, nu punctul 2. Le-am incurcat
 eu.
 Zice așa.
 Chiar punctul 3 și...
 Punctul...
 Da.
 Punctul 3, capitolul 3.
 Creșterea unei părți până la vârsta întregului.
 Îl ții amintăști că partea era cauza problemei? Mă rog, cau
za.
 Ea genera problema. Causa era cu totul altă. Causa era că
 eu am uitat că sunt sinele.
 dar faptul că am uitat că sunt sinele, era delegat unei păr
ți care zicea,
 bă, fă ceva să îi amintești că-i sinele.
 Că crede că e psihiatru, nu că e Don Juan, Don Otavio de Fl
ores.
 Și a uitat că e Marele Spadasin, să crede psihiatru.
 Și partea trebuia să îi amintească.
 Cum? Generându-i niște probleme.
 Eh, partea aceea este infantilă.
 Eu a fost creată la un anumit moment și rămâne-i imatură.
 Partea 3, capitolul 3, ne ajută să creștem partea lucru
 care va rezolva problema.
 Pe lângă că noi am trăit starea esențială, se rezolvă
 problema.
 Acum, făcând tehnica, core transformation, chiar dacă nu ai
 atins starea esențială,
 Deja de la punctul asta, problema incepe sa fie rezolvabila
, indiferent daca ai atins sau n-ai atins starea esintiala.
 Pentru ca acum, deja, tehnica nu mai opereaza atat de mult
 cu starea esintiala, ci acum lucreaza cu orice stare si o
 duce la nivelul parții.
 Ei, ca si cum ar fi doua tehnici separate, combinate, ca sa
 ne asiguram ca efectele sunt spectaculos de mari.
 Hai să vedem ce facem în continuare.
 Zice așa, spune exploratorului,
 Orientează-te către interior și întreabă această parte.
 Câți ani ai?
 Ați discutat vreodată cu părțile voastre?
 Ok.
 Super.
 Ce faci dacă zice am 462 de ani?
 La bunici.
 A pățit cineva?
 Eu.
 Ai pățit?
 Eu am pățit și Horia a spus să vorbesc cu tine.
 Genial!
 Pentru că partea mea era mai veche decât vârsta de copil.
 Da.
 Ei.
 Îți îi amintești cum trăiam noi timpul când eram copii?
 Era foarte diferit de cum îl trăim când îi adult, când sunt
em adulti.
 Timpul îl măsurăm după emoțiile noastre.
 Partea nu măsoră timpul după calendarul nostru actual,
 și timpul măsurat de o parte poate să difere și un an poate
 să reprezinte o emoție,
 o experiență, o trăire.
 Orice tip de ciclu pentru părțile noastre poate să devină
 un an.
 Ce faci în momentul în care partea zicea, am 460 de ani?
 Tu îi zici, mă bucură, îți mulțumesc că mi-ai răspuns, o să
 te rog să transformi acești ani în ani pe care eu îi pot în
țelege.
 Și dacă nu îmi dă vârsta în ani și îi spune, este foarte ve
che.
 Este foarte, foarte veche.
 E în regulă.
 Și dacă ar fi să îmi spui câți ani ai tu, câți ani mi-ai sp
une că ai.
 Ok?
 M-a dat tot.
 Dacă ar fi să îmi spui, în ani pe care eu îi pot înțelege,
 ce vârstă ar fi?
 Transformă acea vârstă în ani pe care eu îi pot înțelege.
 De obicei, părțile au mai puțini ani decât noi.
 Pentru că ei rămân blocați la vârsta
 la care s-au construit.
 Asta e o metodă de a evalua timpul părții. Dar mai există o
 metodă.
 Partea poate să măsoare timpul de la momentul apariției pân
ă în prezent.
 Nu câți ani aveam eu atunci.
 O variantă poate să fie, zice, a apărut când am avut 12 ani
.
 Partea are 12 ani. Îmi zice că are 12 ani.
 Da, dar de la 12 ani, până la, să zicem, cam 20 de ani acum
,
 zice 8 ani.
 Ca ma surat altfel timpul.
 Nu e esențial.
 Nu e important.
 În oricare variant ar ma sura partea timpului, nu mă inter
esează.
 Mă interesează doar să fie vârsta mai mică decât vârsta
 persoanei, vârsta exploratorului.
 Ca să pot s-o cresc.
 Dacă e mai mare, atunci zic, te rog, convertește vârsta
 care mi-o spui
 în ani pe care eu pot să-i înțeleg.
 Atunci o să vezi că convertește într-o vârstă mai mică.
 Deci dacă zice 78 de ani și omul are 50, o să convertește,
 te rog, și o să zic că,
 pe 78 de ani înseamnă cam 14 ani.
 De ce? Nu știu. Așa mi-a venit să zic, zice partea.
 Ok.
 Deci nu luați că acel timp spus de parte este timpul măsur
at pe ceas și pe calendari.
 Este un timp subiectiv, fictiv al psihicului nostru.
 Psihicul nostru nu vi s-a întâmplat vreodată ca 5 minute să
 fie 5 ore?
 Sau 5 ore să fie 5 minute?
 Psihicul nostru după ceasul ăsta se ia.
 Mersi.
 Marius s-a întâlnit și eu o situație în care partea mea mi-
a spus că ea este din toateauna.
 Și când am întrebat-o, ok, dar dacă a fi să mi-estimezi câ
nd, nu am vrut să mai răspund.
 Aici ce fac?
 O lași așa și zici, așa este, ești din toateauna.
 Din totdeauna, până-n prezent, cât timp a trecut?
 Întrebare.
 Deci nu te războiești cu partea, zici din totdeauna, până-n
 prezent, cât timp a trecut?
 Există... a citit cineva Momo de Michael And, cel care a sc
ris și poveste fără sfârșit, Neverending Story, după care s-
a făcut un film pentru copii foarte fain.
 Momo este o altă carte scrisă de același autor și e genială
.
 Și există în cartea aceea o replică în care Momo e întrebat
ă de cei care au găsit-o.
 Momo e o fetiță, personajul principal al cărții, și e între
bată, dar tu de când existi?
 La care răspunsul ei zice, eu știu că exist din totdeauna.
 Pentru că dacă stai să te gândești, pentru experiența unui
 copil,
 dacă îl întreb de când există, el măsoară timpul de când.
 De când există!
 Și ceu exist din totdeauna, așa și partea ta, există din
 totdeauna.
 Acel din totdeauna înseamnă că e rad de la o vârstă mică de
-a ta.
 Ok?
 Cum?
 Bun, mergem mai departe.
 Deci, cati ani ai?
 Dice, dacă partea are deja vârstă actuală, treci la pasul 4
.
 Da, să zicem că nu are vârstă actuală.
 Punctul 2. Părțile interioare sunt de obicei mult mai tin
ere decât suntem noi.
 Asta înseamnă că această parte nu a beneficiat de toate
 experiențele, învățăturile, înțelepciunea pe care tu le-ai
 câștigat de-a lungul anilor.
 Chiar dacă o parte apare, să zicem, la vârsta ta de 5 ani
 și zice, are 5 ani, ce se întâmplă? Exact ca un program de
 computer.
 Dacă nimeni nu îi face update, ea nu știe mai mult decât a
 fost programată, proiectată la începutul existenței ei.
 Orice parte, în momentul în care apare, ea poate să aibă
 acces la informațiile pe care le ai tu în momentul în care
 acea parte a apărut.
 Dar nu poate să aibă acces la mai mult dacă nu îi facem ac
est update.
 Și atunci știe foarte puține lucruri.
 Gândește-te, ce însemna pentru tine, habarnam, să te simți
 puternic la vârsta de 5 ani?
 Ce înseamnă acum?
 Ce însemna pentru tine să ai o relație la vârsta de 5 ani?
 Să împărțiți bomboane unul cu altul.
 Ce înseamnă acum?
 Dacă aceeași parte se ocupă, și credeți-mă la mulți,
 Așa se întâmplă.
 Sunt foarte mulți oameni adulti care, în momentul în care
 vorbesc despre relațiile lor, vorbesc ca un copil.
 Cu o anumită imaturitate. De ce? Pentru că partea din ei
 care s-a creat la vârsta respectivă îi împinge în problema
 aceea.
 partea nefiind matură, neavând acces la toată cunoașterea
 ta până în prezent,
 ea se va manifesta cu limitele acelei vârste.
 Și am avut o grămadă de situații, persoane care se comport
au în relații de adult ca adolescenti
 și se mirau că ce se întâmplă.
 Bun, asta înseamnă că acea parte nu a beneficiat de învăță
turile înțelepciunea pe care tu le-ai câștigat de-a lungul ă
la.
 Prin urmare, acum, întreabă-ți partea dacă vrea să-și facă
 sarcina mai ușoară. Care e sarcina ei?
 Toate obiectivele alea pe care ți-le-a zis acum o pagină.
 Toate scopurile acelea sunt sarcina părții.
 Zice să-și facă sarcină mai ușoară adăugând la ceea ce deja
 are beneficiile care vor veni dacă se dezvoltă înainte prin
 timp.
 Ce zice limba chineză aici?
 Zice să nu schimbați, vă rog eu să nu schimbați, pentru că
 scopul nu este să clarificăm pentru mintea rațională.
 și să existe o anumită doză de confuzie în exprimare.
 Ok?
 Nu vă place doză asta de confuzie?
 Puteți să o ușurați un pic,
 dar lăsați măcar un strop de confuzie acolo.
 Dacă devine prea clar, prea rațional, ai scos omul din tră
nsă.
 Ok?
 Deci, aici zice,
 Dacă partea evoluează, va adăuga
 resurse pe care azi nu le are.
 Așteaptă un da înainte să continui.
 Dacă primești un nu, cheamă un trainer.
 Asta e instrucțiune pentru ghid, pentru tine.
 Pentru că partea poate să zic că nu vreau să evoluez.
 Nu vreau să cresc.
 În cazul ăla, nu chema un trainer.
 Uite ce ai de făcut.
 Trenul ei aici vine și zice de acum, fii atent ce ai de fă
cut.
 Ei la bătaie partea.
 Primă dată o bați.
 O scuturi.
 Ce faci cu partea?
 Îi spun în felul următor.
 Ceea nume ai nevoie din partea mea, adică din partea explor
atorului,
 ca să accepti și să-ți dorești să te maturizezi.
 Și partea o să vină cu un răspuns de genul
 sclipici de pitulici.
 Nu o să fie ceva rațional.
 O să fie ceva metaforic.
 Și atunci tu trebuie să-i dai ghidul să-i zică
 Acum, dai parții sclipici de pitulici.
 Și exploratorul face pe el și zice, de unde să iau așa ceva
?
 Cum e aia?
 Și zici, dacă ai știut că asta e nevoie,
 știi și cum să-i dai lucrul ăsta, că e doar o metaforă.
 Dă-i chestia aia.
 Cum?
 Ce-ți vine în minte? Aia este.
 Ok, să facă update.
 Pentru că este o altă parte...
 Ajungem. Ajungem și acum.
 Aia zic.
 Când avem o altă parte, ajungem imediat.
 Momentan suntem în faza în care partea zice
 eu nu vreau să cresc, nu vreau să mă maturizez.
 În cazul în care nu vrea să se maturizeze,
 nu vrea pentru că îi trebuie ceva de la explorator.
 Vrea ceva.
 De exemplu, exploratorul a ignorat-o toata viata.
 Și o să zic că vreau din partea ta atenție, vreau din parte
a ta o îmbrățișare, vreau din partea ta recunoștință.
 Ghidul îl ghidează pe explorator să-i dea acel ceva, spun
ându-i, îmbrățișează-ți această parte.
 În interiorul tău, în mintea ta, cu mâinile, fă un gest
 care să îmbrățișeze această parte.
 Și după aia o întreabă iar.
 Acum că ai primit ceea ce tu îți-ai dorit, ești dispus acum
 să crești, să te maturizezi, ca să îți îndeplinești mai b
ine scopurile.
 Poți eu să zică da, poți eu să zică nu. Dacă zice nu, mai
 cauți ce-și dorește.
 Etapa asta durează puțin, nu asta mă sperie că durează mult
.
 De obicei partea aici, de obicei zice da, vreau să se matur
izez.
 În rare cazuri zice nu, și de-acă primește ceea ce are nevo
ie, zice da, imediat după.
 Deci asta e o...
 E complicat?
 Da?
 Bine.
 Așa. După aia zice, acum...
 Așa că acum invitați această parte să înceapă...
 Să înceapă ce? Maturizarea, da?
 Având liniștea în întregime prezentă la vârsta sa.
 Părțile pot să acceseze și, vezi, noi reîncorăm și re-spun
em cuvântul
 Starea Esențială, ca să trăiască partea iarăși acea resursă
.
 Să invită această parte să se dezvolte înainte prin timp, l
ăsând liniștea,
 iubirea, ce-o fi acolo,
 să radieze prin toată experiența ta tot drumul până la vâr
sta ta actuală.
 Să ținzeți că e o comandă de evoluție?
 Tot drumul până la vârsta ta actuală.
 Este o comandă logică și rațională? Nu.
 Dacă-l mai citesc o dată, observați că n-are nimic rațional
.
 Așa că acum invitați această parte, având iubirea întregime
 prezentă la vârsta ta sau să se dezvolte înainte prin timp,
 lăsând iubirea să radieze prin toată experiența ta, tot
 drumul până la vârsta ta actuală.
 E complicată, dacă mintea e rațională.
 Acum, că nu ești într-ansă, te chinui să o decodifici.
 Dar mai într-ansă.
 Nu contează. Se înțelege ideea de evoluție, sunt niște cuv
inte cheie strecurate.
 Înainte prin timp și ancora cu starea esențială.
 Teoretic, poți să zic așa.
 Evoluție înainte iubire.
 Și am dat comanda.
 Ok?
 Doar că n-am menținut atât de profund starea de transă.
 Pe măsură ce face asta, partea va învăța de la fiecare din
 experiențele tale și va îmbogăți fiecare din experiențele
 tale cu iubirea.
 Deci, ce se întâmplă?
 Partea trece prin memoria ta, ca un program care scanează
 tot computerul, tot hard diskul.
 Trece prin experiența ta, se îmbogățește din ce găsește pe
 hard disk,
 dar dă fiecărui fișier starea esențială cu care vine ea.
 Ziceți-mi dacă analogia e înțeleasă.
 Dă din cap când partea a ajuns la vârsta ta actuală.
 Pentru că tu faci asta mental. Cum?
 Imaginându-ți trecutul tău, prezentul, viitorul, da?
 Tu te uiți în trecut, te uiți în prezent, te uiți în viitor
 și asta e scanarea aia interioră prin care treci partea.
 Paranteză întrebare pentru voi.
 Cum mi se pare ca o persoană
 să își ia din timpul ei, colegii voștri,
 și să vă ghideze pe voi în această experiență?
 Care ai un sentiment de fii atent ce face omul ăsta, că tre
buie să fie acum atent la toate aceste lucruri,
 să le știe ca să mă ghideze pe mine mâine.
 Se pare groaznic. Imaginează-ți cum e când tu o să faci
 pentru celălalt.
 E mult de ținut minte, sunt toate scrise.
 Da, da, da, da. Și eu, dacă o ghidez acum, eu trebuie să st
au cu hârtie în mâne.
 Nu știu să-l fac așa.
 Deci nu-ți imagina că ar trebui să-l știi fără hârtie.
 Suntem la 3 de ja. Ha-ha. Suntem avanți.
 Până la 9 terminăm.
 Punctul 4. Sunt curios dacă partea se află înăuntru tău sau
 în afara corpului tău.
 Aici nu este o etapă foarte importantă, pentru că îi spui
 imediat, invita acum această partea ta să se deplaseze înă
untru corpului tău, aducând cu ea simțul deplin al iubirii,
 adică sentimentul stării esențiale.
 Punctul 5. Acum doar lasa străirea, stării esențiale, să se
 extindă, fii atent ce comens faine, să se extindă în fie
care celula corpului tău,
 devenind o parte a codării tale emoționale. Starea esențial
ă să rămână între emoțiile tale, să facă parte din emoțiile
 tale.
 Această iubire, stării esențiale, este acum disponibile fie
cărei părți din tine.
 Nu e faina chestia asta, adică să se integreze în fiecare
 parte pe care tu o ai.
 Pe măsură ce starea esențială se extinde de-a lungul întreg
ului corp, îi poți da voie să se integreze în miezul ființei
 tale, imbogățindu-ți experiența esenței interioare.
 Mai 30 de minute.
 Acum că această parte, punctul 6,
 acum că această parte a ta este de vârsta actuală și
 complet integrată corpului tău,
 observă cum este să ai iubirea ca fel de a fi.
 Poți observa cum aceasta îți schimbă experiența cu...
 Și aici citești unul după altul cu virgulă între ele scopur
ile intenționate,
 de la ultimul până la primul.
 Cum? N-ai fost aici?
 Uite-te în dreapta ce scrie.
 Zice, înumără fiecare scop intenționat, fă o pauză după fie
care pentru a permită transformarea.
 Deci la punctul 6 îi zici părții, îi zici, acum că această
 parte este la vârstă actuală,
 S-a maturizat. Avea 12 ani, are 47.
 Și este complet integrată în corpul tău.
 Ăsta-i momentul în care problema dispare, de fapt.
 Observă cum este acum să ai liniştea, iubirea, ca fel de a
 fi.
 Poți observa cum această experiență îți schimbă experiența
 pe care o ai cu...
 și zici lista de scopuri pe care le-ai avut partea.
 Adică te duci în zona subtilă a răspunsurilor, în zona
 abstractă a răspunsurilor.
 De la ultimul spre primul.
 Dar aici, cu pauză, nu mai repeți la fiecare, ci doar le
 numeri una după alta.
 Cu virgulă între ele.
 Nu mai zici, încă odată, toată fraza, cum ai făcut-o la
 punctul 2, la capitolul 2.
 Nu cred că e vorba despre a memora.
 E imposibil să memorezi.
 Dacă mie e foaia, nu știu să vă explic procesul.
 După 10 ani de când îl predau.
 Pentru că e prea complicat.
 Ai prea multe pretenții pentru tine dacă vrei că tu să ții
 minte chestiile astea.
 După 10 ani de când îl predau.
 Pentru că e prea complicat.
 Ai prea multe pretenții pentru tine dacă vrei că tu să-ți
 minte chestiile astea.
 Îți zic ceva, facem așa pe trică.
 Cineva o să facă pentru tine și tu nu faci pentru colegul t
ău.
 Cred că o să fie super încântați colegii, nu?
 Că nu e bine.
 Crezi că o să strici procesul celuilalt?
 Îți amintești că eu am zis la început
 că cel care explorează, are experiența și are responsabil
itatea,
 Tu trebuie doar să-i amintești din ce etapă este.
 Nu e asta, e o boseala.
 E o boseala și e multă informație aici,
 și este și stilul diferit.
 E o responsabilitate pe care îmi dau seama că o simți.
 E o responsabilitate să ții minte toate lucrurile astea.
 Ce vreau să te uiți, este că nu e nimic ce nu știai.
 Știai să lucrezi cu părțile, știai să menții raportul, știi
 să citești.
 Știi să-ți notezi răspunsurile părții.
 Singurul lucru care trebuie să-l faci este să urmezi pașii.
 Dacă îți asumi că poți urma pașii, citindu-i, n-ai ce să
 greșești.
 Dar recunosc în faza în care prima oară dai cu ochii de teh
nică,
 într-o stare de oboseală la ora 18,
 fără să vin și să-ți fac glume și să te agit,
 poate să pară copleșitor.
 În locul tău mă aș simți la fel.
 Sincer că am același tipar.
 Am trecut de mai multe ori prin metoda, prin experienta și
 știu că nu e atât de grav, cum pare la prima vedere.
 E singurul punct în care sunt în avantaj.
 Am mai trecut prin asta.
 Ok.
 Sunt curios cum iubirea schimbă modul în care, de acum în
ainte, vei acționa, vei relaționa cu ceilalți și te vei
 comporta.
 să-i zicezi toate mesaje
 comens hipnotice
 poți să lași să se schimbe în continuare
 acel poți, eu comandă hipnotică, pentru că zice ce să faci
 și zici poți să lași să se schimbe în continuare
 mulțumește-i acestei părți care acum s-a integrat în tine
 Eu, aici nu s-a printat.
 Nu s-a printat tot.
 Aici mai era material, dar vi-l zic eu.
 Am zis ca nu-l stiu, dar vi-l zic eu.
 A, s-a printat a Iurea?
 S-a-l deplasa coloana.
 Ce tare arata!
 Hai de capul meu!
 Da, de aici o să se complice că nu mai avem...
 Mă rog, o să vi le explic eu.
 Până acum a fost simplu.
 Te-ai liniștit.
 Stai liniștit.
 Ok, suntem la capitolul 4.
 Adevărul e că până aici a fost mai complicat.
 Acuma e o etapă de rutină, pentru că...
 Acum ați fii atent.
 Există posibilitatea, posibilitatea, ca partea care a gener
at problema la început
 să nu fie singura parte care generează problema.
 Adică, în această fază,
 mă întorc către interior și zic exploratorului.
 Întreabă înăuntrul tău,
 uite pagine 5 sus, da?
 Există o altă parte a mea care are legătură cu acea situaț
ie,
 deci exploratorul în interiorul lui o să spună,
 Există o parte a mea, o altă parte a mea care are legătură
 cu acest blocaj?
 Sau obiectează vreo parte a mea să am, și aici ne uităm,
 starea esențială,
 dar nu știu unde mai apare, o să le reprintăm mâine că o să
 vă trebuiască.
 Nu contează. Nu contează.
 A fugiit.
 Da, da, da. O să le reprintăm mâine.
 Exist obiectează vreo partea mea să am starea esențială în
 felul actual.
 Și acum fii atent. Dacă la întrebările ăstea, răspunsul din
 interior este da și la prima, da,
 există o altă parte care să completeze blocajul, să vină și
 să mențină și ea blocajul,
 nu doar prima parte.
 Ce crezi că se întâmplă, da, ce crezi că se întâmplă dacă
 ignor încă cealaltă parte care crează blocajul acela?
 N-ai rezolvat absolut nimic.
 Pentru că ai două părți, una care nu se mai opune,
 și a rezolvat și nu mai vrea să facă nimic, să schimbe ceva
,
 și cealaltă care continuă să-ți manifeste acel blocaj.
 Puteți să facem felul următor, Petrica.
 Puteți să ne prefacem că facem NLP sau să facem cu adevărat
?
 Decidia e la voi.
 Eu pot să vă învăț, să mă prefac că vă învăț sau să continu
i să vă învăț?
 Cum decidez voi?
 Voi, la rândul vostru, puteți să vă prefaceți că învățați
 sau să trăiți să vă învățați.
 învățați
 sau să trăiți experiențele chiar dacă sunt
 un pic dificile pentru voi.
 Dacă sunt experiențe ușoare pentru voi,
 nu ieșiți din zona de confort.
 Există o regulă a transformării noastre.
 Când nu simți ieșirea din zona de confort,
 nu ai transformat nimic.
 Marea majoritate a cursurilor care se tina asta sunt gand
ite să fie facile.
 Și schimbările sunt minuscule, sunt minore.
 Dacă simți că ai făcut un efort, ai șanse să fie niște sch
imbări acolo.
 Dacă îți refuzi disconfortul acela, tu nu ai ieșit din zona
 de confort.
 Pentru că tocmai asta înseamnă să nu iesi din zonă de
 confort, să stau într-o zonă confortabilă.
 Decideți voi că putem să facem exercițiu doar ca să vă plac
ă?
 Nu știu.
 Cum? Vă place să vă alintați?
 Unde zici?
 La...
 Noi, este un citat pe care
 exploratorul spune, da?
 Obiecteaza oarevra partea mea sa am
 stare asta?
 Pun.
 Revin.
 Daca exista o parte
 si tu vrei sa rezolvi problema,
 n-ar rar o sa-i zici ghidului,
 stii, nu exista nicio parte.
 Pentru ca sincer, nu inteleg ce
 ce cauți în NLP.
 Dacă tu zici, am o problemă, am găsit două părți care creaz
ă problema respectivă,
 dar nu am chef să le rezolv pe amândouă, că mă plictisesc.
 Rezolv numai una.
 Nu e metoda potrivită pentru tine.
 Însă, dacă te duci pe a doua parte...
 Nu că m-ai intrigat răspunsul lui.
 Ar fi bine să fie o singură parte.
 De ce ar fi bine să fie o singură parte?
 Nu înțeleg.
 A fost o glumă sau ai vrut să transmisi ceva?
 Ok.
 Exact așa facem.
 Exact așa facem.
 Exact așa facem. Am avut persoane care au avut patru părți.
 A durat nouă ore exercițiul, dar l-au făcut.
 Nouă ore.
 A durat.
 Însă l-au lucrat.
 Da, imediat că sunteți mulți cu mâna pe sus.
 Deci,
 când apare a doua parte,
 ghici de unde încep, de unde mă duc.
 Mă duc și zic, da, acordă-ți un moment pentru a orientează,
 gândește, da?
 Deci de la punctul 2.
 Doar că nu mai întreb punctul 1.
 Că știu care e problema, că e aceeași problemă generată de
 cele două părți.
 Ok?
 Deci, o sa existe posibilitatea ca a doua parte din acest
 fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 ca a doua parte din acest fel de treaba,
 Ca a doua parte sa te duca la o alta stare esentiala, da,
 exista, exista posibilitatea ca a doua parte sa te duca la
 aceeasi stare esentiala, se poate si asta.
 Daca sunt doua stare esentiale, trei, depinde cat de parti
 nimeresti.
 E posibil, nu am întâlnit niciodată mai mult de patru părți
, ok?
 Dar și la patru părți, când găsești, e posibil să se ducă
 pe una sau pe două stări esențiale, nu neapărat pe patru st
ări diferite.
 Adevărul e că nu schimbă nimic, că doar trebuie să zici și
 cealaltă stare esențială, atâtă tot.
 Când îți cere exercițiu, mai târziu.
 Acum, momentan, noi lucrăm doar pentru a doua parte și fac
em tot procesul pentru a doua parte.
 Și ajung iarăși la punctul în care zic,
 și există oare o parte a mea care obiectează, care se opune
,
 și mai vine încă o parte și zice, și eu.
 Și eu e încă o dată. Și eu e încă o dată.
 Ok?
 De la punctul 2 de la capitolul 1.
 Da.
 Pentru că trebuie să descoperi toți pași ăia pentru acea
 parte.
 Chiestia știi care e?
 Știi ce e interesant?
 Știi ce e fain de fapt interesant în toată povestea asta?
 Când ai intrat în exercițiul și ești în raport cu explor
atorul,
 și exploratorul intră în profundzimea aia,
 Stările sunt așa de faine încât tu uiți, efectiv, că trece
 timpul.
 Când ești acolo, acum da, poți să înțeleg,
 bă, fii rar să vizit, stau atâta și tot citesc aici.
 Aceeași persoană intrată acolo zice, stai, mai lasă-mă un
 pic că e fain, e interesant.
 Știu că nu-ți vine să creezi acum.
 Dar când ești în raport sau când ești explorator
 și trăiești stările alea esențiale, nu-ți vine să ieși din
 ele.
 Nu știu dacă cineva a făcut vreodată alte procedeie de tip,
 nu știu, meditație,
 să ajungă într-o stare esențială și să nu-și dorească să se
 oprească, să nu-și dorească să se termine.
 Exact aceeași senzație este, nu vreau, mai vreau să mai las
ăm în câteva minute, mai lasăm că e prea fain.
 Aia e senzația pe care o ai în stările acestea.
 Bun. Să zicem că s-a terminat, nu e nicio altă parte, ne
 rugăm să nu fie încă o parte.
 Da, asta e.
 Sau am trecut prin încă o parte, ne-am dus și am ajuns la
 faza în care, gata, răspunsul e, nu mai am nicio a doua
 parte de...
 Păi exploratorul trebuie să-și verifice.
 Cum își dă seama că există o primă parte?
 De unde știu că există o primă parte?
 Mă uit în interior și am o senzație că e ceva din mine
 care crează chestia asta împotriva voinței mele.
 Adică eu nu vreau să am probleme cu genunchiu.
 Bă, da, am probleme cu genunchiu.
 Dacă tu... vi atent. Dacă tu zici...
 Eu cred doar că zice Horia și Marius că am o parte, nu ești
 în conectare cu partea aia.
 Scopul este să intrați să vă conectați cu părțile voastre
 în interioră și a te conecta cu partea ta în interioră.
 Înseamnă efectiv să poți să stai în liniște și să observi
 în interiorul tău că,
 De exemplu, încă există acel copil, rebel, vulnerabil, sper
iat, dornic de experiențe
 și că ăsta este o parte din tine.
 În același timp, mai ai și o parte foarte creativă în tine.
 Că ai place să vină cu idei, să fie spontan, să se joace.
 Mai e și o parte, eu știu, protectoare în tine.
 Și să nu cumva să se ia cineva de cei dragi ție, că foc fac
i.
 Mai e și o parte vindecătoare în tine,
 care atunci când cineva drag ție suferă,
 vină la suprafață și vrei să îmbrățișezi acea persoană și
 să iei durerea în mâinile tale.
 Și îți dai seama că acestea sunt părțele tale,
 exact cum mai există și alte părțele tale.
 Una care îți generează o problemă,
 alta care...
 De ce îți generează o problemă?
 Pentru că vrea pentru tine toate cele scopuri, da?
 Alta îți generează altceva,
 alta te face să fumezi,
 alta te face să nu știu ce.
 Ei, cu părțile astea tu trebuie să fii...
 Să comunici la ordinea zilei.
 Doar că știi că ai citit într-o carte că există, nu înseamn
ă că ești conectat cu părțile tale interioare.
 Dar de ce să fiu conectat cu părțile mele interioare?
 Pentru că ești construit din părțile astea interioare.
 Tu ești sistemul mai multor părți interioare.
 Nu ești suma părților interioare,
 ci sistemul mai multor părți interioare.
 A nu îți cunoaște sistemul din care tu ești construit,
 nu înseamnă altceva decât că ești deconectat de tine.
 Da, te rog.
 Stai, că nu te lasă, dacă nu vorbești unde trebuie.
 O întrebare. Dacă negociez întâi cu părțile, adică spun,
 mai există o altă parte care este responsabilă de...
 și spune, da, mai este, și fac o negociere cu părțile în aș
a fel încât să rezultă o a treia parte
 în care să merg cu procesul mai departe sau să ajung la ace
eași stare esențială?
 Adică să le unești, părțile?
 Să le une sau să ajung la aceeași stare esențială cu ambele
 părți?
 Nu e relevant dacă ajungi la aceea stare esințială.
 Relevant ar fi dacă îl s-ar uni la început ca să nu dureze
 timp dublu tot procesul.
 Exact din punctul ăsta de vedere.
 Da, nu există.
 Mersi.
 Nu există pentru că ele provin din zone diferite, s-au născ
ut din nevoi diferite, în momente diferite
 și au propria lor geografiei interioară.
 Poti. Dacă sunt foarte asemănătoare, e posibil să le unești
.
 Vedeți că trebuie să mergem un pic mai departe.
 Să facem înainte consiliul părților să le întrebăm, băi,
 care cum sunteți și...
 Asta a întrebat.
 Ai zis, consiliu.
 Putem negocia dacă să facem sau nu.
 Ideea e în felul următor.
 Care ar fi scopul?
 Care ar fi scopul?
 Doar să negligez
 o anumită parte în detrimentul aleteia.
 Să mă duc și să las un pic mai la o parte
 nevoile unei a dintre părțile sistemului meu.
 Pentru că nu fac altceva decât...
 Deci, ignorând o parte care
 crează ceva acolo,
 nu fac altceva decât să ignor
 beculul roșu care clipește pe bordul mașinii.
 Adică acea parte din mecanismul ăsta
 cere ceva că de aia creează problema,
 dar n-am timp de ea.
 Decizia e a noastră totdeauna asta.
 Bun, aș merge mai departe un picuț.
 Când s-a terminat această etapă, adică nu mai am
 părți pe care să le maturizez.
 Prima etapă este maturizarea până la ultima parte găsită,
 să o maturizez.
 Astea sunt de fapt ciclurile.
 Am găsit o parte,
 lucrez cu ea,
 și o maturizez.
 Mă duc la următoarea, am găsit a doua parte,
 lucrez cu ea, și o maturizez.
 Și am ajuns cu toate le-am maturizat.
 Deci nu mai există nimic de maturizat în continuare
 dintre părțile care au legătură cu problema mea.
 Aici pot să fac pauză. Aici pot să opresc efectiv exerciți
ul și să-l reiau după câteva zile.
 Sau pot să fac pauză de 10 minute, mă duc la baie, mănânc,
 ceva.
 Și mă întorc. Când mă întorc, reancorez procesul, întrebând
 pe explorator ca și cum săracu a uitat,
 îi zic, care sunt stările esențiale pe care le ai în proces
ul transformărilor esențiale?
 Adică îl întreb de fapt ca să-i reactivez ancor al stărilor
 sale esențiale.
 Îi zic, bun, acum reluăm.
 Amintește-ți ce stări esențiale ai trăit, ai experimentat.
 Ok?
 Și aici intervine ideea de linia timpului.
 Observă unde se află trecutul prezentul și viitorul tău.
 Linea timpului e foarte succinta.
 Puneți linea timpului pe podea, nu fizic, ci doar mental o
 pui.
 Adică nu pui bilețele.
 Mental pui linea timpului pe podea.
 Așa încât timpul vieții tale să se potrivească în spațiu pe
 care îl ai la dispoziție.
 Dacă ai un metru, într-un metru se potrivit tot.
 Este în regulă să condensezi linia timpului pentru acest
 proces.
 Dă din cap când ai făcut asta.
 Adică mental am făcut tot.
 Am pus linia timpului pe podia, mental, mi-am imaginat-o ac
olo, e în fața mea.
 Acum să ne plimbăm pe margini a liniei timpului tău, până
 la punctul chiar dinaintea conceperitale.
 Pe atentă aici.
 Asta este linia timpului.
 Prezent, trecut și viitor.
 Se vede oare?
 Se vede, da?
 Ăsta e momentul nașterii tale,
 dar pe exercițiu ăsta nu mă interesează momentul nașterii,
 mă interesează momentul conceperii.
 Atunci când părinții tăi...
 Deci, ala-i momentul care te intereseaza.
 Și fii atent ce zice în continuare.
 Da, imediat.
 Ne plimbăm pe marginea lineii timpului, până la punctul
 chiar dinaintea conceperii tale.
 Acum pășește chiar în momentul de dinaintea conceperii tale
 cu fața spre trecut.
 Deci, cu fața spre trecut înseamnă că mă uit încolo, da?
 Mă pun aici,
 Ăsta-i momentul conceperii, dar eu stau înainte de momentul
 conceperii și privesc spre trecut.
 În timp ce te uiți la trecut,
 poți să-ți imaginezi două liniale timpului.
 Una pentru mama ta și una pentru tatăl tău, ambele dinainte
a momentului conceperii tale.
 Care parte este a mamei, care parte este a tatălui?
 Cui vrei să dai aceste stări esențiale mai întâi, mamei
 tale sau tatălui tău?
 Imaginează-ți așa.
 Linea timpului mamei se intersectează cu linea timpului tat
ălui în momentul conceperitale.
 Un punct de intersecția două linea timpului.
 Momentul conceperitale, viața mamei tale și a tatălui tău s
-au intersectat.
 E momentul în care tu apari, e un moment de intersecție înt
re două destine.
 Sună clar până aici?
 Având în minte chestia asta, trebuie să decizi.
 Asta e linia mamei, asta e linia tatălui, să zicem.
 Deci trebuie să decizi care era.
 Și zice...
 Cui vrei să dai aceste stări esențiale mai întâi, mamei sau
 tatălui tău?
 E doar pentru ancorare.
 Privește de-a lungul liniei timpului mamei tale, să zicem.
 Tot drumul înapoi, chiar înaintea conceperii sale.
 Dacă asta e linia mamei tale, să zicem că aici ar fi trecut
ul
 și aici ar fi momentul conceperii mamei tale.
 Ăsta ar fi momentul în care bunicii tăi, ta dam ta dam,
 aici a conceperit tatălui tău.
 Și fii atent.
 Mergi pe linia mamei prima dată sau pe linia tatălui,
 Tu o alegi și te poziționezi în momentul conceperii mamei
 tale
 și privești spre bunicii tăi, eu acum îți povestesc și după
 aceea citim,
 privești spre bunicii tăi și, poate că nici nu-i cunoști,
 privești spre bunicii tăi și le oferi starea esențială,
 astfel încât
 s-o concepă pe mama ta
 având în interiorul lor starea esențială.
 Ca și cum mama ta ar fi concepută
 într-o familie care
 și-a cunoscut sinele și trăiește starea esențială de feric
ire, de iubire, de ce vrei tu.
 Face același lucru cu tatăl tău și te uiți la bunicii din
 partea tatălui
 și le dai voie să primească starea aceasta esențială
 și la fel, să
 îl conceapă pe tatăl tău într-o atmosferă în care se simte
 această stare esențială.
 Și tu, de fapt, începi să faci schimbări atât de profunde
 încât am avut situații cu oameni care mi-au zis, zice,
 n-am mai vorbit cu maică mea de nu știu câți ani după Core
 Transformation,
 m-a sunat prima dată după nu știu câți ani.
 Cum funcționează? Nu știu.
 Hai să vedem practic ce trebuie să spunem.
 Privește de lângul liniei timpului mamăi tale tot drumul p
ână la momentul concepării sale.
 Vezi acolo pe bunicii tăi chiar înainte ca ei să o concepă
 pe mama ta.
 Cam ce vârstă au ei în acel moment? Întrebarea e doar de
 ancorare, nu trebuie să ei acum actele.
 Punctul 6. Acum trimite starea esențială către bunici până
 sunt complet umpluți cu starea esențială.
 Deci tu din punctul ăla mental, tu zici, aici urmează că
 bunicii mei, uite, îi văd aici în fața mea, asta e viața l
or, asta e linia timpului lor,
 urmează să o concepă, să se întâlnească și să o concep pe
 mama mea.
 Îi văd și le ofer din ce am eu starea esențială.
 Și văd cum se schimbă ceva în privirea lor, în gesturile l
or, în modul lor de a fi, pentru că au această stare esenț
ială.
 Acum imaginează-ți că mama ta, pe mama ta fiind concepută
 în acest mediu, absorbind starea esențială de la părinții
 săi.
 imaginează-ți bunicii ca fiind iubitori și grijulii.
 Interesant, nu? Drăguț.
 Pe măsură ce observi cum mama ta se naște, se dezvoltă, dev
ine adult,
 ea poate continua să absorbe și mai mult din acea stare es
ențială,
 chiar prin osmoză. Ce înseamnă osmoză? Prin porii pielei.
 Adică prin tot corpul absorbe.
 Dă-i voie să crească până ce ea este destul de mare ca să
 te conceapă.
 Deci tu trebuie să urmărești evoluția mamăi tale, și după a
ia tatului, dar a mamei tale prima dată, să zicem,
 de la nivelul bunicilor, intersecția a liniei timpului bun
icilor, până la faza în care a devenit suficient de mare înc
ât să te conceapă pe tine.
 doar că toată evoluția asta se face într-un mediul încărcat
 de starea esențială.
 Acum că părinții tăi,
 scuze, înainte de punctul 8,
 aici am mai trebuit să fac o săgeată,
 pentru că acum trebuie să faci același lucru pentru celăl
alt părinte.
 De la punctul...
 De la 5...
 Da, de la 5.
 Da, 5, 6 și 7 le mai faci pentru celălalt părinte.
 Acum că părinții tăi sunt complet umpluți cu iubire, liniș
te, ce vrei tu,
 poți să te întorci și să pășești din acel moment al conce
perii tale,
 că noi de aici am plecat.
 Am plecat din momentul conceperii noastre.
 Și ne-am dus pe linia mamei, pe linia tatălui, bunici, bun
ici, ok.
 Acum că ei au primit, s-au născut într-un mediu cu stare es
ențială, au crescut într-un mediu cu stare esențială,
 mă concep pe mine într-un mediu cu stare esențială, sunt
 pregătit să mă întorc aici și să pășesc în acel moment al
 conceperii mele,
 fiind total înconjurat cu iubire.
 Înconjurat cu liniște, înconjurat de liniște, cum vrei tu.
 Punctul nouă.
 Să vedeți ce frumos sună comanda aici.
 Ești acum o singură celulă într-un univers care este plin
 cu liniște, plin cu iubire.
 Poți absorvi complet iubirea, chiar prin osmoză.
 Când evi două celule, bineînțeles, această iubire se poate
 dubla.
 Când evi patru celule, această iubire se poate quadrubla.
 Poți continua să te dezvolți pe măsură ce iubirea se dez
voltă cu tine
 și poți continua să absorbi chiar mai mult din afară.
 Punctul ăsta nouă e super făcut.
 Punctul 10.
 Când ești gata, fă o jumătate de pas înainte în momentul na
șterii tale.
 Deci acum, eu am fost în momentul conceperii și am primit
 toate răsurțele ăstea.
 Nu m-am născut încă. Acum, la punctul 10.
 Când ești gata, fă o jumătate de pas în momentul nașterii
 tale,
 născându-te într-o familie care te sprijină având iubirea.
 În timp ce ești ținut în brațe de ambi părinți pentru prima
 dată,
 poți să observi chiar mai multă iubire de la ei.
 Linişte, unitate, conexiune, ce era acolo? Împăcare.
 Pace.
 Toate aceste etape sunt esențiale să-i dai timp explorator
ului să le visualizeze,
 să le trăiască, nu doar treci rapid prin ele.
 În propriul tău ritm, punct 11, încet să-l rapid deplasează
-te înainte prin timp,
 dând voie simultan, ca iubirea să crească în tine și
 continuu să o absorb din afară
 până ce ai ajuns în prezent.
 Faptul că ai iubire în fiecare din experiențele tale poate
 să le transforme
 în feluri pline de resurse.
 Dă din cap când ajungi în prezent.
 Și acum ai future pacing, acum că ai ajuns în prezent,
 observă cum se transformă lucrurile în continuare în timp,
 privește, ascultă, simte și apoi deplașează-te în viitor cu
 iubire,
 construindu-se tot mai mult, complet accesibilă pentru tine
 în toate situații.
 Aici e paranteza aia care zice să repeți,
 privește în afară a liniei timpului tale și mergi din nou
 pe lângă linia timpului
 până în momentul chiar de dinaintea conceperii tale, nu e
 esențial.
 Da, nu e important, e doar un future pacing.
 E un future pacing care zice sa-l faci de mai multe ori.
 Dute in viitor, punctul 14, dute in viitor, venind din
 interiorul tau, complet accesibil...
 Da.
 Realist vorbind, daca ai ajuns la punctul 12, ai terminat
 exercitia.
 Deci 13 și 14 numi sunt esențiale, că sunt doar niște repet
ări de future pacing.
 Ăsta este Core Transformation. Ai nevoie să reprintăm?
 Da? Ok.
 Da, o să ne uităm.
 Te rog.
 Da, eu am următoarea provocare.
 Eu nu mi-am cunoscut tatăl.
 Cum?
 Nu mi-am cunoscut tatăl.
 Dar există un tatăl?
 Nu.
 Chiar dacă nu l-ai cunoscut, există un tatăl?
 În ce fel?
 Biologic?
 Există, da.
 Despre el ai vorba.
 Dar nu poți să fac o asociere, cum ai cerut.
 Nu trebuie să faci.
 Tocmai...
 Gândesc-te, câți oameni nu și-au cunoscut bunicii ca să se
 poate vizualiza?
 Și-au cunoscut, poate, părinții.
 Dar nu și bunicii.
 Fiiind o chestie emoțională,
 te blochează.
 Da.
 Bunicii i-am cunoscut.
 Pe tatăl îl cunosc.
 Bunicii din partea tatălui i-ai cunoscut.
 Pe tatăl îl n-ai cunoscut.
 Sugestia mea este să faci exercițiu ca și când l-ai fi cun
oscut
 și trebuie doar să-ți imaginezi ce vrei tu.
 pentru că scopul și elementul cheie nu este să cunoști omul
,
 ci să în interiorul tău să menții starea esențială
 ca și când ai fi cunoscut om.
 În realitate, vin acum cu o întrebare mai profundă pentru
 voi.
 Cunoaște-m vreodată pe cineva?
 Tu zici, nu l-am cunoscut.
 Eu l-am cunoscut pe taică meu. Cred că era taică meu.
 Adică niciodată nu știi sută la sută, nu?
 Băi, omul acela, în prima parte din viața lui, s-a comport
at într-un fel.
 În ultima parte din viața lui a fost complet diferit.
 Încât eu, efectiv, senzația era că e alt om.
 Deci, da, dar tot l-ai cunoscut.
 Da, am cunoscut un om. Am cunoscut un om însă
 nu am avut mult timp senzația că e untată.
 Doar la finalul vieții sale am avut senzația că e untată.
 Mi-a fost greu.
 Deși el era fizic acolo.
 însă în realitate nu poți să știi,
 nu poți să cunoști cu adevărat omul acela.
 Tu vezi o mască, vezi un fel de comportament și mâine se
 schimbă.
 L-ai cunoscut?
 Nu l-ai cunoscut.
 Știi situațiile alea cu cei mai mari criminali?
 Par cei mai blânzi oameni din lume.
 Mai omoară unul pe celuia și toți veciini zic,
 V-ai de mine, dar cum a putut că, uite, era...
 Dădea bună ziua de fiecare dată.
 Era cel mai politicos criminal în serie din lume.
 Exagerez și poate nu e direcția potrivită, ca exemplu.
 Dar vreau doar să înțelegeți că nu-mi e esențialu să cunosc
 persoană.
 Același proces îl face o persoană care a fost înfiată
 și nu-și cunoaște nici mama, nici tata, nici nimic.
 Există totuși un moment în care mama cu tata s-au întâlnit,
 există un moment în care bunicii mamei s-au întâlnit,
 există un moment în care bunicii tatări s-au întâlnit.
 Da, dar n-am crescut în mediul ăla.
 Nu contează, pentru că e vorba de ce îți aduci tu în mintea
 ta prin exercițiu respectiv.
 Mai există o variantă.
 Există variantul în care, da, ai fost adoptat, să zicem.
 Poți să suprapui pe părinții de adopție.
 Adică, tu zici mama, dar poți să fie mama adoptivă,
 poți să fie mama naturală sau poți să fie ambele puse acolo
 în exercițiu.
 Părinții adoptivi nu m-au conceput.
 Nu e nimic, că ai suprapus cu momentul în care te-au conce
put părinții naturali.
 și ai văzut și imaginea părinților care te-au adoptat.
 Păi da, dar nu fac talmeaj-balmeaj, nu, pentru creierul
 nostru, pentru psihicul nostru nu e important.
 Pentru psihicul nostru, oricum, tu ai făcut pentru tine to
ate transformările.
 Transformările se întimplă în interiorul tău, nu în
 interiorul lor.
 E adevărat că noi comunicăm prin intermediul inconstientul
ui colectiv.
 Nu știu dacă ți-am răspuns la întrebare,
 E doar ca recomandare să faci exercițiu chiar dacă nu ai c
unoscut persoana.
 Respectivă.
 Strădanie înseamnă efort.
 Dacă îl faci cu efort,
 tendința este din start să sabotezi.
 Toate una când am în față un efort, există
 în spatele efortului și tendința
 de a sabota acele efort. Nu te strădui,
 mai degrabă fi curios să vezi. Hai să văd cum o fi.
 Nu trebuie să-l fac.
 Ok?
 Doar o întrebă retenică la linia timpului.
 Exploratorul trebuie să se deplaseze câteopas, să se întoar
ca cu față.
 Nu, e doar mental. Adică stă pe scaun, stă jos și își
 imaginează tot.
 Deci, cu ochii încheiși.
 Cu ochii încheiși, fără să facă nimic, totul e doar în imag
inație.
 Și când spune F1 jumătate de pas, un...
 Mental, mental.
 Îmi mulțumesc.
 Am văzut că scrieți să te deplasiți pe lângă linia timpului
, nu pe linia timpului mental, sau...
 Mental, mental.
 Adică, este vreo diferență între a te deplasa pe lângă lin
ia timpului și a te deplasa pe linia timpului?
 Da, când mă deplasez pe lângă linia timpului înseamnă că mă
 duc la un anumit moment.
 Eu mă deplasez pe lângă linia timpului ca să ajung în
 momentul concepții.
 Mă deplasez pe lângă linia timpului ca să mă duc în moment
ul ăla.
 De ce? Că atunci când mă deplasez pe linia timpului, mă aso
ciez cu experiențele vieții respective.
 Când sunt pe lângă, nu sunt asociat, sunt disociat de acele
 experiențe
 și mă asociz doar în punctul ăla care mă interesează.
 Ok?
 Mulțumesc.
 Mă bucur că observați elemente din ăstea atât de tehnice.
 Da.
 Da, nu știu cineva.
 Cunosc pe cineva care
 știu că a fost adoptat,
 doar că persoana respectivă nu știe că a fost adoptată.
 Dacă ar face acest exercițiu,
 identificare ar fi între părinții biologii și cei adoptii f
ără să știe,
 sau ceva din subconștient ar înțelege că există o diferență
 sau ar apărea o disonanță?
 Nu știm.
 Apărăm cum reacționează inconscientul și subconștientul une
i persoane.
 Poate, poate, luăm scenarie doar, da?
 Poate persoana respectivă nu are nevoie să afle.
 Poate are nevoie să afle adevărul despre părinții, despre
 trecutul său,
 pentru că poate asta i-ar aduce ceva în plus în viața sa.
 Și subconștientul ar reacționa în direcția în care are nevo
ie acea persoană.
 Cum are nevoie? Eu nu sunt capabil să știu.
 Doar subconștientul acelei persoane știe, inconstientul ace
lei persoane știe.
 Și îi va da unele mesaje,
 probabil le primește deja, în vis, visează ceva,
 dacă-i sunt necesare.
 Înțeles, mulțumesc.
 De în spate microfonul.
 O chestie foarte mică.
 În momentul în care facem execițiu,
 contează cum stă exploratorul?
 Dacă stă pe scaun, poate vrea să stea jos.
 Gestia mea este să vă duceți mâine niște pături ceva, să st
ai...
 Ideal, la cum văd eu asamblarea spațiului aici, o să stați
 pe o pătură rezemat de jos aici,
 ceva de genul ăsta.
 La un moment dat o să stai așa, să stai comod.
 Dar cam asta o să fie pozițiile și atunci poate că ar fi b
ine să-ți aduci ceva.
 Ceva confortabil.
 Da, un izopren din ala.
 Abar nu am o chestie sa fost asta comod.
 Da.
 Mersi mult.
 Merge si pe scaun. Merge si pe scaun sa-l faci.
 Dar decizia e voastra cum aveti nevoie.
 Sa nu uit, pentru Duminica
 Rugamintea este să vă luați cu voi un set de creioane color
ate.
 Aveți? Le-au spus colegii deja?
 Ok, bine.
 Bun, așa.
 Mâine cât facem pauza? Cum facem cu pauza?
 Pentru că mâine o să fie în felul următor.
 Dacă la ora 10,
 pe măsură ce veniți,
 Da, la 10, hai să zicem la 10 jumate începem.
 Și vă veți grupa doi câte doi, vă alegeți un loc, vă puneți
 și începeți să lucrați.
 Probabil că
 o să fie unii dintre voi care termină mai repede.
 Așa se întâmplă.
 Pur și simplu se întâmplă să dureze o oră la unul, jumătate
, o oră la celălalt și se termină mai repede.
 Recomandarea mea, dacă ai terminat mai repede, este să te
 duci ca observator la altă grupă.
 Doar să stai lângă ghid.
 Vei învăța de zece ori mai mult decât orice altă experiență
.
 Doar urmărindu-l pe ghid, cum ghidează pe un explorator ac
olo.
 Deci să nu pleci imediat.
 Dacă, nu știu, s-a făcut ora 4,
 o să pleci, nu mai ar...
 Cât să mai stai? Dacă vrei, asta îți recomand.
 Deci, varianta ideală este să rămâi ca observator.
 Nu vrei, ai libertatea să pleci.
 Prânzu, pauza de prânz.
 Teoretic ar trebui, pe la tot așa în jurul prânzului, să ne
 putem opri să cam terminăm toți.
 Și după prânz să înceapă a doua tură.
 Dar ce faci dacă primul a terminat la ora 11, la ora 12?
 Schimbă sau nu schimbă? Adică începe celălalt?
 Să ar putea ca cei doi să termine până-n pauză, până-n prâ
ns tot.
 Fiecare echipă mănâncă când a terminat unul și după aia sch
imbă.
 Și asta e o variantă.
 Da, pauze. Deci, când tu ai terminat, când cineva a termin
at și vor să facă o pauză, ieșiți afara.
 Nu stați în sală. Dacă vreți să vorbiți sau mai știu eu ce,
 vorbiți afara, nu în sală. Absolut. Ok.
 Bun. Cam ăste ar fi mare. Ziceți-mi cum vi s-a părut. Mai
 stăm două minute că vreau și eu să-mi ziceți
 Cum vi s-a parut Core Transformation?
 Paro, partea teoretica.
 Nu am facut nimic practic.
 Ai intrebare sau...
 Da, te rog.
 La un first glance,
 e foarte, foarte deep
 si sunt foarte curios
 maine cum va decurge tot.
 Si ca explorator, si ca...
 Eu mi-am setat o asteptare
 o sa vad cum imi iese.
 Nici macar nu mi-am pus in minte ca vreau sa imi iaz.
 Nu va puneti asteptari, pentru ca o sa stati cu minte,
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 Asta e un moment de vizitare.
 E important să ne alegem un blocaj slash provocare slash et
ic, care să fie oarecum la mijloc?
 Nu, lucru cu care tu te confrunzi cel mai dificil în pre
zentul vieții tale.
 Și nu are importanță dacă e, să zicem, de nivel 10, cum z
ice Horia, nivel 8-10 sau nivel 2-3.
 Eu aș zice că peste 10 să fie.
 Adică cel mai greu lucru de trecut în prezentul vieții tale
, pentru că tu faci cea mai puternică tehnică care există în
 NLP.
 De ce aș alege ceva banal când tocmai fac cel mai puternic
 exercițiu existent în NLP la ora actuală?
 Dar ar putea merge pe chestii, hai, numai banale, mai puț
ini intense.
 Corect?
 În cazul în care nu găsesc ceva intens, pentru că la întreb
area ta de mai demult n-am găsit, poștiu simplu.
 N-am găsit ceva atât de intens care să...
 E o nouă întrebare, adică dacă nu am o problemă intensă, po
ți să fac una mai puțină intensă?
 Păi dacă nu ai intensă, normal că poți să faci ceva mai puț
in intens.
 Ok.
 Ok.
 Eu am crezut că nu vrei să faci, nu că nu ai.
 Ok.
 Are cineva să îi împrumute o problemă?
 Nu este cazul.
 Să o rezolve pentru tine.
 Cum ți se pare Core Transformation?
 Vreau să spun că în povidă a complexității chiar pare un ex
ercițiu foarte șmecher.
 E un exercițiu foarte simplu, e complex, dar nu e complicat
.
 Da, da, da, înțeleg.
 E complex în sensul că are mulți pași, dar dacă te uiți, f
iecare pas e simplu.
 L-ai făcut în alte exerciții.
 Nu e nimic nou.
 Da, cel puțin prima parte e un exemplu clasic de lucru cu p
ărțile.
 Am trebuit să facem acela practic.
 Da, da.
 Dar, bă, aștept. Mulțumesc frumos.
 Ok, susul par.
 Îmi pare că are ca efect și rescrierea trecutului automat.
 Băi, bineînțeles.
 Lucrând până la nivelul bunicilor, liniei timpului bunicil
or, are mult efect de rescriere.
 La întregii hărți mentale lucrează mult.
 E un exercițiu care rescrie din profunzime lucruri.
 Și voiam să te mai întreb ce faci dominică cu noi.
 Duminic o să facem constelațiile sistemice,
 probabil constelația cu creioane o să apucăm să facem,
 deci o să facem constelația cu oameni,
 constelația cu creioane,
 dacă avem timp o să mai facem o constelație care se numește
 constelația cu mâna.
 Să vedem. Poate facem o constelația visului,
 vedem cum avem timp.
 Vedem cum ne încadrăm în timp.
 Dar o să facem tot până la ora 18,
 ca să știți cum să vă faceți programul.
 Păi mâine o să vă propun același lucru,
 dacă o să vi se pară ok,
 să vă luați ceva să mâncați la voi ca să câștigăm timp.
 Adică aș prefera, dacă tot am venit și nu vin des,
 să vă dau maxim cât pot.
 Mie foarte greu la nouă.
 Adică mă simt obosit și am nevoie să dorm din mineața ca să
-mi revin.
 Altfel aș ține, dar mi-e greu. Nu intră în ritm.
 Bun!
 Mulțumesc pentru vizionare.