nlp-master/transcripts/Master 25M1 Z2A.txt

Ziua 2 partea 1.
Immediat e modulul 6, ziua 2.
Immediat.
Cum sunteti?
Cum ati dormit? Ce n-ai dormit bine? Manasus?
Excerent. Si eu am dormit foarte bine.
Multumesc pentru rabdare ca m-ati asteptat un pic.
De asta am intarziat. Am dat znuze pana n-am mai venit znuzu.
Atat de... dorm destul de dificil in perioada asta, ca am foarte multe lucruri de facut.
Si nu ma odihnesc mereu foarte bine.
Si cand ma odihnesc foarte bine, dau znuze pana uit ca nu mai vine znuze urmator.
Adica dau znuze si in loc sa dau znuze, dau cancel sau ceva.
Patsasti. Da, am dormit bine.
Care am dormit bine? M-am pus de vreme, n-am somn.
Am dormit bine. Multumesc pentru rabdare.
Cum s-a asezat ziua de ieri?
Cine a dormit prost?
Are vreo legatura cu ziua de ieri? Are?
Vreti sa-mi spuneti ce are? Ca sunt curios.
Daca vreti sa ne luam masca la o parte, daca nu, intram pe...
Stai ca radica mana a colega. Si dupa aia, Iuliana.
Buna dimineata. Nu se aude, dar o sa auda.
Elena Manu.
Acuma. Excelent. Multumesc. Elena. Buna, Elena.
Astia, la ziua de ieri, a fost impactanta din mai multe puncte de vedere.
In primul rand, cand ai avut reactia in prima parte a zilei, am simtit oare ce reactie.
Si m-am intrebat oare de ce, ce ma deranjeaza oare la el sau la mine, de fapt, si de drept.
Si raspunsul a fost urmatorul ca chiar te-am invidiat ca poti sa faci chestia asta.
Si ca imi doresc, sau imi doream, sa fac si eu ce faci tu.
Ce inseamna ce fac eu? Ce invidia ai?
O atitudine mai arroganta putin. Un limbaj poate mai...
Mai de mahala, sa spuneam asa.
Booo, n-ai auzit nimic.
N-a fost ieri, dar...
Am intarit oameni care m-au facut pe mine sa ma simt pudic.
Crede-ma! Si acum sunt oameni care daca stau cu ele o bere, eu ma cer afara la nivel de limbaj.
N-a fost ieri asa, dar imi imaginam eu ca...
Si ma gandam asa, oare as putea sa ma luam holia si sa-i zic "Buna, cu ae?"
De putut ai putea, nu ti s-ar potrivitie, dar de putut ai putea...
Si mi-am dat seama de...
Dar fii atent ca nu-i despre limbaj. Nu-i despre limbaj.
Ce invidia ai tu, de fapt, intregul meu?
Daca mergem pe invidie.
Ei, sigur ca da.
O video.
Te-am simtit liber, libertatea aceea de exprimare, inclusiv pozitia corporala, erai foarte dominant, sa spunem asa si...
Daca ai fi sa inlocuiesti alt cuvant, in loc de dominant, ca suna agresiv. Am fost agresiv?
Impunator?
Impunator, da.
Asta e harta lui, asta e harta ta. Eu vorbesc cu Elena.
Daca l-ai scoate pe astia doua, ca au furat-o, e start-ul. Ce alt cuvanta ai folosit in afara de dominant?
Increzatorul nu e in forta la lui propriu si...
Prezintez ca nu mai e despre puteri sau forta.
Si n-a fost nici despre cuvinte.
Fii in limba meu, dar acum, posibil sa ma seln, a fost despre senzioate de libertate fara grija despre consecinse.
Sigur, sigur.
Ma apropii?
Da, da, da.
Asta, atitudinea asta de asumarea libertatii de exprimare sau de comportament, si acolo, e la fel cu limite.
Vine cu asumarea de consecinse, dar oamenilor este frica de asumarea de consecinse dar isi doresc libertatea.
Are senz?
Daca asa asuma, verbal sau comportamental, proiectam pe ei, nu se poate. Cum sa isi permit asa ceva?
Trebuie sa stea in cusca, ca mine.
Si folosind cuvinte de genul, nu se cade, nu-i potrivit.
Da, sunt contexte multe in care este strategic sa nu-ti exprimi libertatea in tot spectru in care tu ti-ai asumat-o in viata ta.
Nu-i potrivit contextual, pierzi. Adica strategic pierzi, nu ca n-ai putea.
Gen, nu stiu, profesional.
Intalniri academice sau, stii?
Desi, si aici facem o paranteza, sunteti de acord ca inclusiv in contexte professionale, rigide, serioase,
cand apare unul, de obicei seful sau adjunctul sefului sau un leader sau ceva cu pozitie semi-oficiala, care se comporta cumva off.
Profesional. Mai scapa cat o sparla, mai...
Toti sunt rad si sa relaxeaza instantaneu, da sau nu?
Desi mediu e foarte rigid. De ce?
Pentru ca absolut fiecare dintre noi, in acel moment, avem aceeasi umbra,
continuta de niste reguli si proceduri care ne fac sa functionam ca societate.
Dar nimeni nu zice pe fata asta.
Avem nevoie de supapte prin care ne scoatem umbra,
si toata sala rade cand eu fac atat o gluma mai cu piper, pentru ca fiecare dintre cei care rad, gandesc la fel, dar n-au zis-o.
Are sens?
O supapa de exprimarea umbrei este limbajul,
o alta supapa este umorul,
care este social acceptat, mă refer.
Noi prin umor, prin dume, prin bancuri,
inclusiv cele cu limbaj explicit, noi de fapt ne exprimam umbra intr-un mod social acceptat,
fara sa spunem pe fata cam ce gandim.
Dar i s-a zis cum? Banc.
Si nu eu, bancul.
Da sau nu?
Pentru ca in realitate avem aceasta frica de a ne arata latura umbroasa,
care in realitate nu e rea, e naturala, de ce? Pentru ca o toti.
Si sunt de acord din nou ca nu este mereu contextual potrivit sa o exprimi. Asa este.
Asta tine de strategie ta, de comunicare, de asumarea ta,
aceea ce vrei sa obtin in unui context.
Mersi, Elena.
As mai vrea sa mai continui, daca imi permiti.
Exercițiul de dupa mine, atat parte agitata de catre tine si cat si ce a facut cu unul dintre colegi.
Nu stiu daca, ca sunt convinsa ca si alți colegii au avut aceasta experienta,
ca n-a fost intamplator sa te opresti in fata unei anumite persoane,
sa ai o anumita conexiune, sa simti ca celalalt iti pune ceva...
Ce are legatura si cu tine.
Ce ai vrea sa auzi de la altcineva, ca reusesti sa-i spui atat de natural si atat de eliberator ceva care este atat de intim despre tine.
Si am plecat cu o durere teribil de cap, ca si cum cineva ceva mi-a despicat capul si mi-a scos ceva din...
Si daca ar fi fost sa scos, ce ti-a scos?
Nu stiu daca neaparat a scos, dar a deschis.
Si daca ar fi sa zicem ca...
A deschis cu forta.
Da, asa am simtit.
Dar ce am simtit dupa, ca nu disparea durerea de cap si tot ma ganda la chestia asta, ca si cum a ramas deschisa.
Adica nu s-a reinchis la loc si...
Asta e bine sau rau?
Acum de diminaata mi-am dat seama ca e de bine.
Si ca o sa o las deschisa si sa iasa in cele 6 module care urmeaza...
Mai ales ca ti-am dat ieri acordul sa faci.
O sa fac asta, cand va fi contextul potrivit.
Multumesc, Helena, de la in dreapta la Alin, doar pentru ca e langa tine, dar si urmaul Iuliana, ca sa nu pierdem timp.
Multumesc, Alin. Salut.
Bine, ziua de ieri. Mai ales exercitiul, ca l-am facut asa si urmatoare, jumat de ora, cand am vorbit despre masi sa dam jos masca.
Pentru mine a fost top exercitiul ala si putem sa plecam casa doar dupa asta, deci a fost super.
Si am ramas cu un singur contrebare care manesc ca poate fiecare din aici a avut-o legat de masca.
Cand treaba cineva, ce faci?
Bine.
99, asta spunem bine.
La cum il fomantare asta? Ce spun atunci? Ce parte din mine? Cum sa ma vizitam? Ce spun atunci?
Ce spui atunci?
Stai un pic, care e intrebarea ta de fapt?
Ce raspund la ce faci?
Ce vrei tu?
Ok, dau masca jos, dar...
Eu o sa-ti raspund ce raspund, dar promitesc ca nu mi-o furati?
Nu promit.
Atunci nu va zic.
Siktiri.
Eu la ce faci? Raspund cu pattern interrupt.
Pattern interrupt, v-am spus la practitioner, intrerupt pilotul automat al celuilalt, spunandu-i, raspundandu-i ceva la care nu s-asteapt.
Si cand fac pattern interrupt si o fac intentionat 99% din timp, omul iese de pe pilotul automat si ma retine pentru ca i-am raspuns altfel decat 99% din cei din ziua aia. Da sau nu?
E o tehnica intentionata de comunicare captivanta, chiar si cand n-am interes.
Nu am... stii?
Doar ca sa nu fiu ca restul de 99% cand nu vreau sa fiu pe pilotul automat.
Ce raspuns tu e treaba ta.
Ca ma se intreaba ce faci, dar nici macar n-asculta raspunsul.
Sigur, n-asculta, pentru ca ii dai acelasi raspuns pe care il dau majoritatea.
Daca ii dai alt raspuns decat sa astepta, o sa se opreasca, o sa rada un pic si o sa o raspunda.
Intreaba-ma ce fac.
Palforia, ce faci?
Ma dau cu sanii, ai zis tu.
Merg pe luna.
Asta-ti inteles?
La modul jucausi, nu arrogant.
Sau, eu mai raspund, ce faci?
Bine si la nimeni rau.
E o vorba din Maramures.
Ce faci? Numa bine si la nimeni rau.
E o vorba din Maramures asta.
Si eu am luat-o si o folosesc si pe asta din cand in cand.
Sau nu mai pot de bine, da.
Intreaba-ma ce faci?
De obicei fac ce vreau, dar astia fac si ce trebuie.
Asta o folosesc foarte des, de aia zic sa nu me o lasi.
Nu glumesc, eu o folosesc foarte des cu asta.
De obicei in context profesional, intreaba-ma, la podcast-ul, la filmar, ce faci, ce faci, cum esti?
De obicei fac ce vreau, dar astia am venit la voi, fac si ce trebuie.
Si stau un pic asa, nu stie cum sa ia.
Si pattern inter-up.
Si in momentul ala am intrebat dialogul din cap cu asteptari, pilot automat, ce-i da creierului lui?
Creierul lui, ce-i da?
Dopamina.
Pentru ca i-a dat ceva placut, neasteptat.
Asta inseamna dopamina.
Dopamina nu este hormonul de moment al recompensei, este hormonul recompensei neasteptate sau al recompensei ce o anticipeti.
Adica daca anticipesc ca o sa fie ceva bine, incep sa se cree dopamina.
Sau stiu ca o trebuie sa creiesc o recompensa, nu stiu cand, dar stiu cum urmeaza, se cree dopamina.
Este redictiv, de asa ne-au condicionat telefonele mobile.
Deschidem telefonul si dam scroll, pentru ca stim ca urmatorul scroll pe care il dam, s-ar putea sa fie foarte interesant, dar nu stim sigur daca e asa.
Are sens?
Asa ne-au condicionat telefonele mobile si gadget-urile, pe shot de dopamina.
Si atunci eu folosesc asta in comunicare.
Ii fac pattern inter-up cand imi permite context, in mod evident.
Dar eu imi adaptez foarte mult dupa harta celor care ma saluta.
Sau cu care vorbesc. Daca sunt in Maramures, de exemplu, si ma duc rar, dar cand eram in Maramures si eram pe la sate si eram imbarcat in uniforma,
cand ma duceam in diverse activitati, oamenii acolo sunt foarte credinciosi si foarte tradicionalii si conservatori.
Si eu am respectat asta intotdeauna, chiar daca nu am acestasi convingeri, intotdeauna am respectat asta.
Si acolo e o vorba prin care te saluta oamenii in special un pic mai maturi la sat, cand treci pe strada, sa uita la tine si sa te spune "laudam pe Iisus".
Si invatasem asta, cand m-am astorprins initial, si raspundeam intotdeauna in vecea min puris.
Jur si raspundeam asa, pentru ca m-am adaptat la cel cu care vorbeam. Nu e treaba mea sa cred ce crede el.
Asta inseamna rapor si respect pentru harta mentala. Nu trebuie sa crede ce crezi tu,
dar nu inseamna ca trebuie sa te educ eu legat de ce cred eu diferit de tine in fiecare fucking moment,
mai ales ca in unui context. Si atunci eu m-adaptez la harta oamenilor indiferent ce crede.
Deci depinde si de context la ce raspund, la ce faci.
Stii?
Seam raspand?
Mergem la Iuliana, nu? Eu nu ti-te intoarcem, ca o radica cazului va colegi in mana sa nu zica ca ii ignor.
- Good morning. - Good morning.
- Penul mea a luit foarte tare treaba asta cu maștile. - Ia.
- Si... mi-am dat seama ca de cremeste sa ma vulnerabilizez.
Adica sunt la nivelul la care nici mie de familie mele nu-si dau seama ca nu sunt ok.
- Nu-si dau seama ca nu esti ok? - Nu.
- Pentru ca eu daca si ar da seama?
- Nu stiu. Ideea ca asa am crescut, asa am invatat sa fiu.
Deoarece era mica...
Am jucat rol... Intru parintii mei eram parintele lor.
- Da. Foarte des intampla asta. Si am patit.
- Si atunci trebuia sa am grija si de mine. Si asa am invatat sa isprindem pe celarzi si sa am grija de mine singura.
Si nu ma aratam ca si eu am nevoie de ajutor.
Si asta m-a luvit foarte tare.
- Iar gacea sa... - Ia intrebuie.
- Iar gacea sa invat sa stiu cum sa fac sa le arat celor draci ce simt.
- Nu. Effectiv nu stiu. Doar daca sunt intrebat atunci dau raspunsuri mai superficiale.
Pana pentru ca ati senzati si ca incarc.
- Adica din salvatorul eu o crotez si pe ei sa nu arat ca si tu suferi.
- Si...
Doar daca insista cu intrebari atunci imi dau voie sa fiu eu.
- Ce inseamna pentru tine daca insista?
- Sa insista cu intrebariile.
- Da, dar ce inseamna? Sa spunem ca insista, ce iti transmite ti-i insistand?
- Pai este ok sa le zic si ca nu incarc inaparat, ci ca isi doresc sa...
- Pot sa presupund ceva?
- S-ar putea ca atunci cand insista, tu sa crezi ca chiar le pas.
Pentru ca insista.
- E ca atunci cand ne evita cineva undeva ori in oras, ori la o masa, sau sa luam un flusec.
- Si noi prima oara din politetii, ce sa spunem?
- Nu multumesc.
- Da sau nu?
- Educat, condicionat de modestia comunitatii?
- Nu multumesc. Daca insista de 2-3 ore, abia atunci acum va primim permissionea cultural politetei de anii 50, hai ca totusi ia una. Da sau nu?
- Suna pertinent? Ca atunci cand te intreaba cineva cum te simti tu sa spui pilotul automat bine.
Dar daca insista, mintea ta sa inteleg, a ok, chiar vrea sa stie.
- Da.
- Suna ok. Cum poti sa te sprijini? Ca mi-e dat mai multe si nu vreau sa ma duc in...
- Nu stiu cum sa fac, sa reusesc sa le arat celor dragi ce simt. Sa nu mai stau doar singura in mintea mea si sa le dau voie cumva si celor lor sa se apropie de mine si in acela stiu ca pot sa primesc.
- Crezi ca merita?
- Simt nevoia sa primesc si eu sprijin in acela stiu.
- Nu asta am spus. Ei merita vulnerabilitatea ta?
- Da.
- Atunci o faci. Sunt oameni care nu merita sinceritatea vulnerabilitatea ta.
- Dar nu merita.
- Da sau nu. Unii ori nu merita sa ma vada.
- Chiar printre cei mai apropiați ca grade de rudenie. Stiu ca nu in cazul tau, dar am trebuit sa redignizam un pic ca sa intelegi ca tu nu o faci pentru tine.
- O faci pentru ei pentru ca merita sa te cunosc.
- Adica schimba focusul de la tine. Eu am nevoie de sprijin, ei au nevoie sa ma cunosc.
- Si sa nu mai am sezatia ca de fapt te impovarez.
- Nu, le faci un favor. E un act de iubire sa te lasi vazuta.
- Cred.
- Si e un defavor sa te ascunzi de ei.
- Da, m-am zis ca am crescut cu ideea asta ca mama este maestru in ASL, se plânce tot timpul si avea o senzatia de mica ca daca incepi si eu sa zic ce am...
- Doar ea are voie sa plânge.
- Da.
- Da cum ar fi sa nu te plânci si doar sa-mi partasesti?
- Ca mi se pare ca ai dat o semnificatie de neproductiva fara sa ai vreo vina, asa ai avut exemplu.
- Dar atunci cand impartasesti momente vulnerabile te plânge.
- Dar tu nu faci asta, tu nu te plânge de cand te stiu de 2 ani si ceva 3 ani. Tu impartasesti.
- Are sens?
- Da.
- Iar impartasesti este o forma de curaj si de iubire in asa timp, fata de cel care o impartasesti, pentru ca te-l as vazut.
Si o dovadă si de incredere ca te expui vulnerabil ca acelalt sa inteleaga sau sa nu te inteleaga.
Nu e obligatoriu pentru el sa te inteleaga sau sa te contina sau sa raspunda intr-un mod in care tu ai nevoie.
Dar tu ai facut actul de curaj si de iubire prin vulnerabilizarea.
- Da, intradevar. Celalalt numera o intelege. Ca e sot, ca e mama, se intampla.
O varianta prin care poti sa faci asta, pentru inceput, ca sa zic asa ca sa exercesc, in primul rand nu cu toti de odata,
ca ar fi prea intens si ar percepe toti din jurul tau de odata ca tu esti diferita si ar putea sa intra ba nu el ca sa sperie.
Cand esti din tiparul care te cunosc ei, oamenii se sperie ca au pilotul automat.
Si pe rand si pe bucati as face.
Azi, acum simt asta, nu in relagatorul cu relatia noastra simt, stii?
Doar s-au infos la curs astazi si ceva din ce am auzit de la un coleg de la Horia, de la un coleg de echipa,
mi-a adus aminte de si vreau sa iti impartasesc. Si nu e despre el, si nu e despre ceva neregula, ci este un context in care tu te-ai simtit emotionata,
pe care doar il impartasesc. Si asa se exerseaza asta. Are sens?
Si o alta varianta preferata mie, ca sa fiu sincer, din totdeauna, nu stiu de ce, sunt mult mai clar si mai eficienta in a impartasi,
si mai deschis poate unor, inscris.
Si mai imestim asa inscris.
Si atunci, pentru un moment, doar ca sa exersezi emotia vangarabilizarei, sinceritate si transparentei, poate sa o faci inscris.
Bine, nu un romanț adove anul. Dar in 3 randuri sau in 4 randuri.
Azi am fost la curs sau la mall sau la un film, nu stiu, inventez acum, daca ar fi sa vorbim de sotul tau,
si mi-am adus aminte de un moment in care noi, X, de bine sau de mai putin bine, dar am vrut sa stii ca m-am gandit la tine si ca am vrut sa impartasesc asta.
E doar un exemplu, care dureaza 5 randuri.
Asa o sa fac.
Ok?
Mersi.
Si este o dovadă de iubire pentru ai tai ca te lasi vazuta, nu de iubire ca i-o crotesc prin ce la te ascunde.
Nu le faci in favor. Da, faci in favor maștilor lor. Asta, da.
Pentru ca masca lor, atatul oricilor din societate, nu vrea sa fie data jos prin vulnerizarea celor din jurul nostru.
Ca le arata ca si ei pot sa fac asta. Au si ei ceva somnmasca, stii?
De-aia apar glumele si dumele si schimbariile si break state-urile cand apar subiecte tabu.
Pentru ca masca, celor care fac asta, zice "ba, hai sa schimbam repede subiectul ca devine prea serios, hai sa ne prefacem la loc, esti prost?"
De-aia zic, masca lor ar fi protejata de sinceritatea ta, ei, persoane care te iubesi, pentru care esti importanta,
se vor simti mai conectati cu tine cand tu impartasesti ceva vulnerabil.
Evident, trebuie facuta intr-un context potrivit, intr-un moment potrivit, intr-o doza potrivita,
pentru ca daca oamenii nu s-au obisnuit sa vreasca despre emotiile lor, tu le dai tot ce ai invatat in 2 ani de zile de odata,
o sa zic ca te-am stricat eu.
Ne s-a mai spus.
Asta zic, aud des asta, mi-ai stricat sotul.
Cum e acum?
Mi-a schimbat putin perceptia, mai ales asta ca mi-ai spus ca de fapt nu impovarezc ca ma planc, doar imi poarta si estara mea.
Iat-o sa-ti dau un exemplu, este extrem.
Dar mi-a venit in minte si am tentat sa ne ascult subconscientul.
Poate nu e pentru tine, poate e pentru altcineva din sala.
Robin Williams, celebrul comedian si actor de comedie, a facut sa rada miliarde de oameni.
O lume intreaga, a facut sa rada timp de 20 de ani, nu stiu cat a avut cariera, 30 de ani.
Pana cand s-a sinucis, depresiv fiind, nimeni stiind despre asta.
Cati oameni dintre cei care l-au iubit, din familia lui, apropiată, prieteni, colegi,
daca ar fi vrut sa stie, desi poate n-au stiut sau daca ma duc si mai departe, cati din cei care nu l-au construata fizic,
fani, admiratori, oameni care le-au schimbat ziua sau saptamana sau viata cu filmile ale lui,
ar fi vrut sa stie despre el ca nu este bine decat sa nu-l mai aiba.
E un caz extrem.
Dar ajung la voi cand zic ca oamenii care ne iubesc cu adevarat vor sa stie
si contam pentru ei cand nu suntem bine, fara sa fie neaparat vorba de cazuri atat de extreme sau de depresie, dar se intampla si asta,
eu ma duc si l-am dat pe asta extrem ca sa stim sa fie clar ca pana acolo e la fel de valabil.
Uneori oamenii nu ne inteleg, asta nu inseamna ca noi nu avem
nevoia de a imparta si cum suntem chiar daca ne inteleg.
Unul ne va intelege mai bine un coleg sau un psihoterapeut.
Da, asta nu inseamna ca ne voie sa ne ascundem de cei dragi noua, pentru ca altfel, la un moment de alt,
in diverse calatorii interioare pe care noi le parcurgem, una fiind din nefericire depresia cu cel mai buburat si dragii rezultat,
unele mai putin intense sunt cele in care, si va dau un exemplu si am auzit chestia asta,
cele in care sotul sau sotia constata ca relatia nu mai merge,
cearca sa faca ceva, alaltul, ca el ca ea, ca e la fel de valabil, nu percepe, nu aude, nu e pe pilot automat,
cel care incearca sa faca ceva si ok, nu am cu cine aia, asta in lumea mea, fierb, si sta si fierbe, si sta si fierbe,
si sta si fierbe, analizeaza, face de legere, merge la curturi si intr-o zi ce ia cam, ba, divorci.
Si alaltu-i socat, de unde vine asta?
"Ce cum?"
Da, pentru ca pentru cel alalt e brusc.
Pentru cel care a facut gestul nu e brusc, el a fezandat un an, poate, sau 3, 5.
Are senzit? Si atunci, din respect pentru harta lor, e bine sa te lasi vazut.
Da, uneori nici eu nu-i spun lui mama, de exemplu, tot ce am eu ca provocari.
Dar nu ma ascund de ea cand zic ca nu sunt bine, zic, "pa, sunt mai putin bine, asta sunt obosit",
dar nu-i dau manuscrisul cu toate provocarile mele, ca mama e mama, nu mai doarme dupa o luna, stii?
Exact, si mama ala fel.
Stiu, dar nu ma ascund.
Uneori impartasirea provocarilor noastre este un context de conexiune cu cei dragi,
in care cei dragi au dreptul sa se ingrijoreze pentru noi.
Are senz? Nu inseamna sa impovorezi complet, mai ales cand n-au cu ce sa te sprijini, mai bine un terapeut.
Dar pot sa-ti spun, "utra anice provocari, iti dau un exemplu, la job, pe care le gestionez, sunt interesante,
ma provoaca, nu ma am ascos un pic dupa feng shuiul meu si na, invat lucruri despre mine".
Pur si simplu, nu trebuie sa-ti spun exact cu cine te ceri sa la lucru, sau ca si e fui prost.
La fel si cu relatia de cuplu. Pafara?
Cand sunt chestii cu o miza mai mica, mi se usor sa le zic, ca mi se zica ceva foarte important, graf,
ca sa le denumesc in mai aprofund zime, atunci mi este greu sa zic ceva despre asta.
Ai vrea sa exercezi acum?
Da.
Pai acum.
Pai acum, cu ei ai vrea din viata ta sa impartasesti ceva si spunenea noua, ca noi stii ca suntem deja aici si te ascultam si te mergutin.
Desempre ultima perioada,
pentru mine a fost si este in continuare haotica, dar simt cum se aseaza lucrurile.
Din ce punct de vedere haotica?
Data pe partea profesionala, provocarile financiare, si personala in relatie.
Acum sunt la nivelul in relatie in care teoretic ma despartizand de partnerul meu.
Chiar scrisetia, nu stiu daca iti mai imi imiteste.
Da, mi-am adus ca am intrebat asta.
Da.
Rezeti colegiuri ca sa intelegati spre ce este vorba.
Partnerul meu vrea copilii, eu nu.
Avem o relatie de aproximativ 15 ani.
Ne-am mai despartit odata din acelasi motiv, acum 5 ani, si ne-am impacat dupa un an.
Am crezut ca este totul ok.
Pentru ca atunci nu stiam sa pun intrebari de clarificare si am presupost ca suntem ok.
De un an si ceva cu aceea avem provocarea asta.
El se simte foarte indurarat si in acelasi timp am acusat ca sunt egoista,
ca nu mai intereseaza ce isi doresc de el.
Incercam sa-i explic, ma stradeam sa-i explic ca asta inseamna ca sunt egoista, pur si simplu nu mi se potriveste, ca am incercat sa facem si terapie.
Acum 2 saptamani, pentru ca si el spunea ca se simte presat de timp, am decis sa ne despartim.
Eu m-am mutat, ca lucream impreuna.
M-am mutat, a zis, hai sa vedem ce solutii putem gasi. Si tine in legatura.
Si prin a sa lucram in continuare sa vedem ce solutii putem gasi.
Dar doar el stie cum ma simt si atat.
Doar el stie cum te simti.
Si cine din viata ta ii vrea sa mai stie?
Ce ar fi important pentru el sa stie cum te simti tu pe situatia asta, daca asta nu ai expus-o?
Sora mea?
Da, cum locuieti cu sora mea.
Mai mica sau mai mare?
Mai mare, cu 2 ani.
Dar e ca un zid.
De ce nu vezi ca ma incarc si taca te simti inaspa si lasa-ma in pace, sta la distanta.
Si locuim cu ea cumva simteam nevoia de asta, dar nu reuasa sa crezi acea conexiune cu ea.
Mama tot incearca sa intre asfaturile care nu-mi se potrivesc.
Am incercat sa zic si ei ce simt.
Mi-a iesit de genul...
Nu, ca este ok cum zice Sorin, si ca uite ce bine-ti ar fi asa.
Si atunci nu mai sunt nevoia sa vorbesc cu ea, pentru ca stiu ca nu ma intelege.
Si te simti si contrata.
Si cu prietenele doar asa superficial.
Nu e niciuna care ar putea sa te inteleaga sau sa te asulte fara sa te sprijine, doar sa te asulte?
Am incercat cu o prietena, dar la fel nu...
Adica ma aprecia foarte mult intensiei de a ma sprijini, doar ca nu simtea ca ma intelege.
Dar oamenii o sa obliga sa-si inteleaga.
Dar nu ma simteam interesa si atunci simte sa nu mai continui sa...
Dar te simti sa-i ascultata?
Nu neaparat inteleaza. Oare cum.
Cum e acum ca ne imparta si noua asta?
Mai liberator.
Brav.
Nu e multumit de incredere.
Prestina pe care o ii liberam, vulnerabilizandu-le si aratandu-ne in parte din spatele masti, va fi inlocuita ulterior de resurse in favoarea noastra.
De la incredere, la somn, la inspiratie, la creativitate, la stabilitate emotionala, pentru ca presiunea pe care o creiem reprimand, ascundand, ferindu-ne,
ne consuma din resursele pe care altfel le-am putea folosi si ne-ar fi disponibile pentru altceva mai favorabil nou.
Gestul asta de a zice "ok, gata, nu ma mai ascund", este simte eliberator pentru ca presiunea scade din...mantine de "uite cum vreau sa par ca sunt".
Si este un gest de curaj foarte mare care se exerciseaza. Nu este one time suficient, cum am facut noi ieri.
Ieri a fost o scanteie, o directie, un azimut, uite cum...dar se exerciseaza si se asuma si e transformator
de multe ori indiferent de persoana care i-a ne aratam. Poate sa fie psioterapeutul, poate sa fie mama, sotul, sotia, un prieten bun
si de foarte multe ori poate sa fie un coleg, un simplu coleg de curs, de experienta, de...sau un Uber, nu stiu, inventez.
In fata a căorii, apoti pentru fractiunea secunda sa dai un pic din masca la o parte. Evident trebuie sa fie contextual potrebit. Iza, te rog.
Bună ziua, Iza sunt. Buna. Isabela. Apropo de copii, eu am doua fetite de aproape 8 si cea mare de 10 ani.
Si anul asta, in timpul practicionerului, am avut, pentru 2-3 saptamani, senzatia ca fiind mama a fost, intr-un fel sau altul, cea mai mare greseala.
Si asta pentru ca am realizat ca dorinta mea de a avea copii nu a fost dorinta mea ca fiinta, ci a fost o condicionare.
Mi-am dat seama ca nu a fost cea mai buna alegere, pentru ca nu eram pregatita ca adult sa fiu mama. Pot sa inteleg.
Pentru ca nu mi-a permis, am ajuns la o anumita varsta, varsta de 37 de ani, in care imi doresc sa fac lucruri pentru mine.
De 3 luni de zile am putut sa imi iau foarte mult timp pentru mine, la inceput cu mai multa vinovatie acum, foarte multa relaxare, cu toate ca simt presiune din partea mamei cu care locuiesc, ca nu dedic suficient timp copiilor.
Si de fapt a si fost o discutie cu ea pe tema aceasta, in sens ca i-am spus, eu vreau sa merg la master, vreau sa incontinui calatoria, si ea a zis, "tu nu te gandesti la copii?"
Adica, ele au nevoie de tine. Si i-am zis, "stai, ok, dar eu sunt, prezenta." Nu e ca pentru un weekend pe lună crapa lumea.
Te conectezi cu ea in timpul acesta weekend, dimineata, seara, la aprind?
Da. Am avut un desechilibru, mai ales in sens ca le cam tot weekendul si uneori chiar uitam sa sun, dar dupa care am inceput sa intru in echilibru si a suna.
Cel putin 10 minute, ce faceti, cum sunteti, m-am mancat, nu m-am mancat. Si in cursul saptamanii nu pot sa spun ca sunt complet prezenta, dar incerc pe cat posibil sa stau si cu ele si in al doilea rand sa le ascult.
Adica, sa creaza aceea conexiune cu ele, in care incerc sa aflu ce-au facut la scoala, numai mult de bine, ca ne-am reusit, cand eram mai mici, sa creaza aceea conexiune cu, ok, cum a fost ziua voastra la scoala,
adica, pornesc cum a fost ziua voastra la scoala, bine, ok, povestesti ce ai invatat, cum a fost cu colegii, nu e intotdeauna simplu pentru ele sa intre, sa vorbeasca de ce il s-a intamplat.
Iar eu inteleg, si eu eram la fel, m-am intrebat cum a fost la scoala, ziceam "Bine", si plecam.
N-aveam fratii mersi de a iasa de raportul scris, eu eram "Bine" si "Lasa-ma, faci". Am raportat cuvantul "Bine". Deci te inteleg perfect.
Exact. E un pic frustrant, in momentul in care spun "Bine", pentru ca imi dau seama ca...
E pilot automat.
...intotdeauna e bine, in sens ca se pot intampla lucruri cu colegii la scoala.
Tu locuiesti in Italia, parca, nu?
Da.
Fetita a fost cea mare cand am intors o dita de la scoala, a venit foarte furioasa, in primul rand, ca bunica nu s-a dus la scoala cu masina,
si s-a luat de ea ca "De ce nu ai venit cu masina, acum dor picioarele?"
La fel s-a luat de mine "De ce nu m-am oprit sa iau in masina?" la un moment dat, aproape de casa, la 100 de metri, si am zis "Da ce...", era aproape de casa.
De fapt, nu aia era problema.
Niciodata nu i-aia problema.
Ea a fost cu foarte multa furie, dar i-am dat timp sa se descace, sa urle, sa faca ce vrea ea.
Si dupa aia am spus "Ok, ce s-a intamplat asta? Iti vrei sa impovestesti de ce?"
Pentru ca nu cred ca este vorba de faptul ca te dor picioarele ca ai mers cei 100 de metri de la scoala pana casa.
Si am inceput sa impovesteasca ce se intampla sa in ziua respectiva.
La care am ascultat si am spus "Ok, deci asta era de fapt, nu ca asa-i, da. Nu e simplu,
stiu ca cum suntem mai bine, in sens ca luand-mi timp pentru mine, pentru a face ceva pentru mine si dedicand-le lor mai putin timp,
sunt eu mai bine cu mine si nu mai simt frustrarea si nevoia de a ma descarca pe ele pentru frustrarele mele."
Deci, practic, calitatea experientiei ta alaturi de ele, desi a-i scazut ca timp, a crescut ca si calitate.
- Da. - Ele cum au reaccionat in timp la aceasta schimbare? Mai putin timp, dar au perceput conexiunea cu tine sau calitatea mai mare?
- Da, cred ca da. - Asta e tot ce conteaza.
- Pentru ca observ ca incep sa prind cea mai mare curaja, n-am povestit cei se intampla si sa discute cu mine
in sens ca isi da voie sa se deschida la 10 ani, sa-mi spuna cei se intampla asteptand intru altul o parere un sfat de la mine.
- Excellent, e normal. - Si o varianta de cum sa se alatura si sa vorbeasca in discutiile cu colegii si cei se intampla la scoala.
- Si cine? - E normal. - Bravo. Nu conteaza niciodata parerea altora din afara relației tale cu cineva, cu copiii, cu un partener, din punctul in care nu conteaza.
E bine sa o auzim ca uneori ne vrea bine si poate vede ceva ce nu vedem noi, sunt de acord cu asta.
Nu sunt de acord in schimb sa fie atat de important ca sa decidem ceva in functie de parerea ei sau altora.
Si, prin urmare, eu ma concentrez doar pe consecentii si pe rezultatul. Adica daca rezultatul este ca tu ai o relație mai buna, calitativ, cu fetele tale care au perceput,
chiar daca schimbarea a fost inconfortabila la inceput, bruscă sau in orice fel de sens, ulterior va-ti apropiat ca si calitate, chiar daca timpul e mai putin,
e decizia ta mai departe, si mai ales ca tu si tu spui ca esti mai bine, ce ar putea vrea ta sa isi doreaza mai mult o copila decat mama ei sa fie bine, ca sa fie...
Hai, ba, de unde sa invete si aia sa fie bine.
Da, si de multe ori catita cea mare ma intreaba, "Da, chestia asta ai invatat-o de la horieradu?"
Pentru ca de multe ori pun audiurile de la curs si "Da, chestia asta ai invatat-o de la horieradu?"
Excelent! Mama, care e ceva de bine, adica?
Da.
Fetele tale nu o sa vea sa ma calce ca motocicleta repede, sper ca ma mai patiti.
Sper ca nu.
Ma bucuri mult, bravo, bravo, Izabel. Multumesc mult.
Multumesc.
Era Alex aici, ajunta aici in fata, Marius.
Buna, Alex.
Salut.
Pentru mine, Gioade Ieris s-a asezat ca un inceput al desavarsiri.
Mele, personale.
Bai, Giogescu-le.
Pentru ca urmeaza sa detaliez.
Taci sa ma asez, dracului, ca imi da cu hipnotic, asta asa de ma...
Ideea este ca daca acum 5 ani ne-am inceput o calatorie prin care am descoperit ca nu sunt chiar defect.
Sau nu intr-o totu'.
Nu desavarsit.
Ieri am inceput sa inteleg ca
partile astea din mine pe care am tot vrut sa le ascund pot fi ok.
Si am facut si o observatie asa, am munica cu colegele cu care am iesit,
faptul ca cat odata consum alcool pentru a avea o scuza.
Buna asta.
Ca mi-arat foarte bun.
Am facut-o si eu, recunosc.
Buna, e foarte buna.
Si cat odata chiar ma dau mai bad de cuz.
Daca iese bine sunt eu, daca nu...
Daca nu, scuze-ma, am baut un pic mai mult.
Am fost acolo in adolescinta de 25 ani, am facut tosti.
Da, suna foarte pertinent.
Ia dau in fata lui Marius.
Buna.
Salut.
Nu stiam cum se mai aud de vocea mea de acum, inca un an.
Aha, aha.
Mulțumesc.
Mi-am dat seama de ce socia mea am spunut niste bancuri...
Dar eu fac de mironosita, stii?
Da, da, da. Tu faci pe miros.
Acum am dat seama de partea intunecata ei si partea mea intunecata.
Bun, asta cu bancurile.
Si legat de umbra, deci am episoade de depresie in continuu.
Alternat... variaza, alterneaza.
E sigur ca e depresie sau e doar tristete pe care ma intarci?
Nu, depresie de genul ca nu stiu care este motivatie, scopul meu in viata de mai multe ani.
Aia nu e depresie, aia e introspectie sanatoasa.
Adica de ce ma duc eu la munca?
Nu, nu e depresie.
Nu gasez motivul, asta e, ca nu...
Am denumit asta, ca nu gasez motivul, scopul cu depresie, asa am denumit-o eu.
Da, dai grija la cuvinte, nu ti-a duc amintul.
Da, fac si introspectie, sunt trist, sunt... da, asta...
De stau cu emotiile, cu senzatile.
La Practitioner am zis-o ca o sa descoperi partea aia cu piramidea nivelor neurologii,
am zis-o ca ma duc sa vad eu care emissioneasca o pume in viata, n-am reusit, nu le-am gasit.
Acum cu umbra, am inteles ca...
Daca imi cunosc sau imi descoperi umbra, cum reactiune sufața de cealalti, ce ma inerveaza,
si le unesc, astea doua, ma implinez si atunci asta ar fi sa fiu implinit, sa fiu fericit sau cum...
Nu mai ai nevoie de scop in viata, dar daca scop in viata, trebuie sa fii bine.
Da, asta am descoperit, ca sa fiu implinit inseamna sa fiu liniștit bine cu mine, nu neaparat sa caut ceva o fericire.
Si acum intrebarea era, si ce au mai pus si colegi in intrebari, cum fac eu sa-mi descoper partea antune...
Nu, care sunt... cum fac, ca ne-ai si zis, sa mi-aduc in partea antunezit,
partea antunecata, in folosul meu, ne-ai dat exemple, dar mie nu mi-a fost prea clar.
Ma gandesc ca poate pe parcursul la tot asta o sa mai princ cate ceva, dar nu mi-e clar, adica ce parte antunecata am eu,
ca mint ca sunt lași, asta ce le-ai mai zis si le manac?
Asta-i light, nu?
Asta-i light, da, stiu, asta le-am si spus ieri, ca era un light.
Care e intrebarea?
Intrebarea este cum fac sa-mi dau seama, care, cum...
Parțele mele antunecate, partea mea antunecata, cum fac sa-mi fie in folosul meu.
Nu mi-e clar ca pasii concreti, ce ar trebui sa fac eu.
Bun, am aflat ca sunt...
In primul rand, in primul rand, trebuie s-o recunoști, ca sa poti sa o duci in folosul tau.
Si ca s-o recunoști, e nevoie de curaj si sinceritate pe care majoritatea intre noi cand vine vorba de umbra, nu le avem.
Zicem, da ma, eu as vrea sa-mi cunosc umbra.
Dar in momentul in care cineva s-apropie, un terapeut, un ghidru, cineva,
sau intr-un context, e aproape cineva, sa ma vad asa cum stiu ca sunt, sau am e frica sa recunosc ca sunt, o sa fug.
Majoritatea nu tot timpul numera nu tot de una.
Astfel ca, pentru ca as cunoaste umbra, inainte s-o pui, o sa va dau etapele imediat,
presupune asumarea faptului ca vrei cu adevarat sa te cunoasti.
Insa a te cunoaste
presupune sa fii pregatit sa nu-ti placa deloc ce o sa afli.
Iar cu cat mai repede zicem, da ma, sunt pregatit, cu atat mai fals e acel raspuns.
Pentru ca cu adevarat, tot ce vei afla despre tine, pe parcursul imediat,
opa, scuze, cunoasterii umbrei, initial in prima etapa vorbesc.
N-o sa ne placa, ba chiar o sa ne inspaimante.
Pana nu gandim un pic la asta,
nu avem cum sa o aducem in favoarea noastra.
Pana nu ne asumam si suntem, ba, cu adevarat, unde sunt eu asa cum sunt eu, fara sa stie,
cine sunt eu cand nimeni nu ma vede?
Si descrie-te sincer, nimeni nu va citi ce scrie.
Dar fă-o sincer, cine sunt eu cand nimeni nu ma vede?
Nu cine ai vrea sa fii.
Ca de obicei raspundem la intrebarea cine ai vrea sa fii.
Nu, nu, cine esti tu cand nu te vede nimeni
si cine esti tu
atunci cand relationez cu altii
pe interior, cine esti tu pe interior in relation cu altea?
Si o sa vezi ca nu mereu le vrei binele, nu mereu esti altruist, nu, de foarte multe ori esti pe interes.
Pai asta era exact un exemple, un exemplu la client, la munca.
Ii spun unui client ca vreau mai mult bani pentru o munca.
Eu asa consider ca nu trebuie mie.
Si n-am curajul sa-i recunosc, mie stiu, imi recunosc mie ca
ma gandesc ca el poate spune ca nu merit si eu n-am curajul sa-i spun ca ba, poate ai dreptate sau
ca sunt nesiguri pe ce-i cer eu, cat merit eu si n-am curajul sa-i spun lui.
Si mie ciudat ca... mie ciudat sau ma simt vinovat ca nu pot sa-i recunosc asta in fata,
ca nu pot sa-i recunosc adevarul pe care mi le spun mie.
Ce te face sa nu poti sa il recunosti?
Pai ma simt...
Ce ti-e frica acolo? Care e frica?
Nu stiu, ori impostor ca nu merit, ca nu merit sa cer si atunci el o sa-mi spuna "ba, nu merit" si atunci nu...
Si daca iti spune nu merit?
Eu o sa inchid relatia cu el, ca nu...
De ce? Ca ti-a zis sincer ca nu merit? Poate nu merit.
Pai da, asta zic ca el spune ca nu merit, eu spun ca atat am trebuit ca atat consider eu ca e si atunci nu ajungem la o intelegere...
De ce e obligatoriu sa fie...
Asa-i in capul meu.
Eu te intreb acum la modul real, si daca iti spune ca nu merit si ca take it or leave it.
Tu leave it?
Cred ca nu spune ca nu merit, spune ca nu isi permite.
Eu imi spun ca el se gandeste cu nu merit.
Eu mi-am spus asta.
El imi spune ca nu isi permite sau ca e prea mult pentru el, nu.
Asta poti intelegi.
Asta intelegi si eu.
Sunt antreprenor, intelegi.
Intelegi si eu, intelegi si eu, da.
Nu vreau sa vin mai jos cu un pret pe care eu consider ca...
munca mea o face, dar in mintea mea spun ca...
Nu stiu de asa sa iti raspund, dar o sa iti raspund...
Nu e nicio problema.
O sa iti raspund la asta cu...
Era problema de umbra pe care...
Nu pot sa-i spun adevarul pe care il cred eu ca e in mintea mea.
Nu ca nu poti sa il spui, nu poti sa iti-l asumi.
Da, da, consequintele.
Pentru ca...
Pentru ca convin beneficile pe care le-am sa continuie relatie asa cum este el.
Adica usuric asa, superficiala, el se face ca nu eu ma fac ca e asa si...
Cu ce te ajut eu?
Nu, nu, nu, e ok, doar am verbalizat un exemplu.
Ok, multumesc.
Da, mersi.
Ok, multumesc.
Deci, ramane doar partea aia cu sa imi conosc umbra si sa vad cum o folosesc in...
Pai umbra o conosc mare, fix.
Da, da, da.
Asa.
Ce ti-e frica sa faci?
Ce ti-e rusine sa spui?
Ce judeci la altii?
Cum esti tu atunci cand nu te vede nimeni si n-ai vrea sa te cunosc nimeni asa cum esti?
Asa-ti cunosti umbra.
Clara, ca e langa tine si dupa aia e Emilia si Ionuț.
Ca e mai fierba un pic, ca stiu ca greu dupa aia.
Am o intrebare.
Da, dragama.
Deci, daca noi cand suntem cu ceilalți avem masca
si ce nu vrem sa vada ceilalti e de fapt umbra.
Da, ce nu vrem sa vada ceilalti e partea noastra intunecat.
Si noi suntem...
Noi cand nu suntem cu ceilalti practic suntem umbra.
Mai aproape de umbra, nu suntem chiar umbra asta, suntem mai aproape.
Adica noi de fapt le avem doar pe cele considerate rele?
Nu.
Nu.
Ar fi exact opusul a ceea ce face societatea, daca ar fi sa fie adevarat ce spui, tu.
Societatea ce face?
Lauda doar binele.
Da? Adica spune ce aripa frumoasa ai in dreapta.
E superba.
Pura, curata, neprihanita, blanda, iubitoare, civilizata, cuminte.
Iatacu epitatea de astea de bine, da?
Daca ar fi sa fie cum spui, tu, cand suntem singuri, avem numai rau
ar intreba ca asta e la spate si noi suntem doar rei.
Ceea ce iar e fals.
Noi suntem si, si.
Doar ca atunci cand nu suntem in societate si nu suntem in fata altora,
nu punem doar pasta in lumina.
Mai ne dam voie sa fim si cum suntem noi de fapt.
Mai, sa nu zic altceva, mai ragaim singur cu-n cas asa.
Nu stie nimeni.
Are semn, ce zic?
Ai face asta in public?
Daca nu esti Horia, nu.
Eu mai scap, ca te urma.
Mai nes la peri, mai hups.
Nu e.
Dar glumesc intentionat acum.
La asta ma refer, cand suntem singuri,
nu mai ne pasa de opinia cuiva ca nu e acolo.
Are semn?
Dar nu inseamna ca noi suntem doar rei cand suntem fara masca.
Ce inseamna doar ca ne ascundem mai putin partea neplacuta,
dar nu inseamna ca aia placuta se anuleaza,
ca noi suntem si bine, si frumos, si extraordinar, si minunat.
Dar suntem si mai putin de atat.
Ma gadeam ca in unele cazuri mare parte din masca,
mare parte din partile bune sunt pentru ca,
nu stiu, poți spune-mi si tu, de exemplu,
o facem bine ca sa ne vad altii?
Multe sunt conditionate, exact.
Foarte multe din lumina noastra pe care o punem in fata altora
este conditionata, este spoiala.
Ce inseamna ca nu le avem in umbra?
Nu, inseamna ca in umbra avem opusul.
Adica daca ma dau bland, cand sunt cu altii,
inseamna ca eu sunt cam agresor, dar nu vreau sa ma prinzi.
Daca ma dau smerit,
si modest, si refuz complimente,
inseamna ca e posibil sa fiu un narcisist ascuns,
doar ca sa provoc complimentele.
Si iti oameni aia care zic, hai ma inceteaza,
daca unvati o zic intr-un mod in care mai zici, te rog.
Hai ma zic, hai ma preste-te.
Hai ma, nu ma interminam, ca poate oricine sa fac asta.
Ați avut senzatia asta vreodata?
E, aia, cand e...
Mai ales daca ai un pic de antrenament pe psihologie, miroase.
Se dau intr-un fel, dar sunt altfel, asta ma refer.
Si sunt, acum ma duc mai sus.
Ma duc pe...
Nu avem decat doua zile ca altfel.
Avem doar doua zile ca asta nu stric decat tu.
Imediat.
Oamenii de biserica.
Dar orice dogma, nu e despre ortodoxizm, catolicizm sau...
Care au jurat castitate sau limite foarte stramte, ca sa zic asa, ale sexualitatii.
Vor reprima sexualitatea si va iesi balaurul sub alte forme,
de obicei in moduri complet anti-sociale.
Asa ca eu as prefera, spun sincer, preotilor care au jurat astfel de...
Deci, din punctul meu de vedere, ba le as da o saptamana pe luna free pass,
nu stiu cum sa te explic.
Asa, in fisa postului strictist doua zile.
Ca sa nu mai apar prostiile si nebunile care au aparut pentru ca umbra, reprimand ceva,
se acumuleaza si va da peste ochi, nu te astepti cand.
La fel, iesi cu...
Cand reprimam si ascundem si zicem, "nu, eu nu sunt asa, eu sunt altfel."
"Uitati-te la mine ce buni la suflet sunt eu."
"Baa, eu cunosc multe oameni care o au donat la fundatii de caritate care sunt cei mai haini."
"Dar au facut-o pentru un articol de presa."
"Si cunosc, si nu o sa dau nume, stiu."
"Si am cunoscut in acelasi timp oameni care, la prima vedere, ar fi fost extrem, si sunt, de obicei, extrem de judecati."
"Ca fiind antisocial sau, nu stiu, nonconformist, ca sa fiu elegant."
"Alaturi de care am avut unul din cele mai umane experienze."
"La nivel de autentic."
"Si primul sa dau un exemplu extrem din nou."
"Am fost acum in 2020, cred ca 1 sau 2, nu mai stiu."
"Pus in situatia sa insotesc pe cineva la morga pentru a face niste acte pentru o ruada decedata."
"Cineva din familia."
"Si pentru ca era femeie si mi-a cerut sprijinul, m-am dus special cu mare deschidere sau sprijin."
"Mai ales ca din nefericire aveam experiente acumulata in timp cu astfel de procese."
"Si a trebuit sa ma duc la morga."
"Si la morga am intalnit un tip in sigletul marmatierea asta."
"Baa, patrat, nu stiu cum se explica."
"Dulap, medicul legist sau, nu stiu cum se numeste, autobusierul."
"Baa, cand ai iesit din incapere, deci aici ai ca a iesit un boxor, nu stiu cum se explica."
"Cand te uitai la el si stiai si unde esti, ti se radica parul pe ceafa."
"In schimb, in modul in care s-ar aportat la mine si la ruada mea, cu atitudine, cu blandete, cu caldura, cu niste ochi albaste absolut senin."
"Mi-a stat mintea, cand am constatat paradoxul si, cum sa zic eu, opozitia aceea ce ar putea sa zica lumea daca il ar vedea."
"Versus umanitatea cu care ne-a tratat si ne-a vorbit, desi el era singur cu multe provocari."
"Nu vreau sa impere, dar are sens."
"Cu tatuasi pe gat, cu cercel, cu chel ras in cap, daca te uitai la el, zici ce-ai, dispai."
"Si cand cu ala a fost de o blandete si de umanitate incredibile."
"Si acum il tin minte, nu stiu numele, nu stiu..."
"Are sa-mi scand zic, ce vedem in lumina, de foarte mult ori nu e ce-i in spate."
"Nu mereu, nu mereu, dar de foarte mult ori."
"Mai ales cand cineva epateaza."
"Cand cineva epateaza si vine si mi-arata cat de modest, cat de atins de poveste."
"Io vad mai dute si in gandul ma-tii ca esti un balaur."
"Dar nu-i zic, il vad, de ce?"
"Ca stiu ca il am si eu, il am avut, eu doar nu ma mai consum."
"Inteleg ca are nevoie sa se prefaca."
"Are dreptul."
"Imi iau distanta, imi iau masuri."
"Ma feresc, dar nu ma mai judec."
"Ca stiu ca am facut si asta odata candva, sau am si eu asta daca e nevoie."
"Dar nu ma impresioneaza, in acelasi timp, nu stiu de la care are sens, ce zic."
"Cine epateaza ca sa dovedeasca ca e intr-un fel, de foarte multe ori mie imi vorbeste mai mult despre umbra lui."
"Si cum stii cine se preface?"
"Cat s-a ne-ai donisora?"
"23."
"23?"
"Aproape."
"Se invata."
"Se invata."
"Inveti, in timpul in timp, mai dai rateu, mai dezamagesti, mai esti dezamagit."
"Mai te astepti, mai iei o teapa, mai afli o povestea altcui va, te antrenez, mai mergi la un curs."
"Nu exista un floppy disk."
"A, stai ca e 23."
"Nu exista un disk."
"Nu exista un USB pe care sa reiei sa-l bagi sa-l spui download."
"Da, nu exista. Din pacate, scoala vetii."
Care voteaza oriul.
Scoala vetii pe bune, la modul serios.
Scoala vetii pentru mine inseamna experiente, cat mai diverse, cat mai multe, din care sa invat indiferent ca au fost inconfortabile, gresite sau odurute.
Asta e ceva ce eu mi-am promis mie, nu stiu cand, nu mai stiu cu ce o ocasiie, stiu ca am avut un dialog intreror cu mine,
undeva cand aveam, cred ca 13 ani, 12, nu mai stiu, 13, 14 ani, eram in...
Nu stiu ce, am citit eu o carte, un roman, un julvern, ceva m-a inspirat pe mine si mi-am propus o mie ca...
sau am uitat un documentar, nici nu mai stiu...
si mi-am propus o mie ca viata mea va fi o acumulare de experiente, cat mai diverse si in toate directile posibile, ca sa cunosc viata.
Indiferent ca poate unul o sa zic, ba, nu trebuia.
Sau acum n-as mai face asta, n-as mai vrea asta.
Ca la final de viata, dar asta e misiune, cum zic eu, a sunat marea mea,
cand ne intalnim, unde o sa ne intalnim, pe unde o sa ne intalnim, ca eu am convingerea ca sunt mai multe straturi,
nu cred in religie, dar cred in spiritualitate,
sa vin cu o tolba de, hai sa-ti o zic eu, paia ta, hai sa vezi ce-am patit, stii? Si sa am ce sa spun.
Asta este metafora vietii mele. Nu inseamna ca trebuie sa fie pentru toata lumea, dar de ce spun asta?
De ce nu se intalteaza, de ce nu se intalteaza?
mai sub 25.
Atitudinea asta si asumarea asta, a mea,
mi-a adus foarte multa experienta si scoala vieți.
Pentru ca m-am pus si am acceptat sa ramand
in diverse contexte, pozitii sociale, experiente
foarte diverse,
extraordinari de diverse,
de care am invatat enorm.
Bă, enorm, si care nu poate, unii de mine amintesc acum,
dar m-au crescut si m-au calit.
Are sens?
Și mai am avut o vorbă mai mău, nu știu la cine, de la
Charlie Sheen, cred că, apropo de documentar, care mi-a dat
cu...
Vă recomand documentarul cu Charlie Sheen, este fantastic,
un om care își dă pe față și vorbește spre umbra lui cu at
âtă relaxare și autenticitate și transparență de eu n-am văz
ut.
Rar am văzut, că am mai văzut dar rar am văzut.
zice Charlie și în un moment dat, nu mai știu ce îmi treabă
și spune
dacă nu ai în viața ta minim două-tre experiențe de care nu
poți să spui niciunui suflet în lumea asta,
ai trăit degeaba.
Și a-i zis...
Checked.
Așa ajungi să ai anumite intuiții și anumite...
Ați rămas acolo, nu?
Vezi cum umbra din voi a făcut?
Umbra din voi a râs acum.
C-am zis-o intenționat.
Umbra din voi a spus, ho-ho!
Nici nu știi?
Double check!
Exact. Revenim.
Are sens clară.
relaxată,
în siguranță permanentă, eu asta pun pe primul loc,
deși un numere o am reușit,
cunoaște ziața.
Și așa vei ajunge să intuiești oamenii care
cunoaște cât ne-ai mulți oameni. Asta încerc să spun. Adică
școală,
club,
job,
în orice fel de sens. Fii atentă, pentru că vei vedea
la un moment dat, și toți am trăit asta, indiferent de vâr
sta,
vedea tipare de comportament al oamenilor care se repet.
Adica vei vedea ca in felul in care incepe sa vorbeasca int
uiesti caracterul.
Sau umbra. Doar prin felul in care vorbesc rapimele 5 sec
unde.
Sa stii ca am cunoscut pe cei... am o prietena noua.
Cum suna? Am o prietena noua.
Da, exact asa a fost.
Am spus de NLP si mi-a spus ca e pasionata de psihologie.
Next Channel
Și mi s-a parut wow! Și am început să am așteptare de ea de
NLP Master, care i-a n-a făcut NLP
Și nu știu dacă mai ții minte, m-am ridicat eu la...
Când m-am ridicat eu prima dată, mi-a aduc amintea de Runei
In Time și True Time
Și credeam că aparent sunt in time, dar am descoperit că d
acă e unul care întârze mai mult decât mine, o să ajung la
fix doar ca să pot să mai nervesc pe el
Excelent!
Nu prea stiu ce sa fac cu asta.
Ai devenit femeie, draga mea!
N-ai ce sa faci? Cat timp nu omor pe nimeni?
Ce sa...
O sa chinui pur suflet de barbat la un moment dat asta?
Asta este!
Ghinionul lui, bafta ta sa fii sanata!
N-ai gresit cu nimic, ce vrei sa spun?
Care e intrebarea?
Daca vrei sa te ajuc cu ceva?
Nu văd nimic...
Cum pot să o fac să realizeze cât de important e pentru
mine să ajunge la timp?
A, ok.
Îi spui, când ajunge la timp, îi spui că apreciezi foarte
mult.
Ajunge la timp.
Atunci eu mă aș merge pe manipulare. La cât vrei să te vezi
cu ea? La fix?
Da, dă-i un termen cu un sfert de oră mai devreme.
Ieri am întârziat 45 de minute.
Cum?
Ieri am întârziat 45.
atunci așteaptă-o să ajungă ea prima oară
și mă întârzi ești tu un sfert de oră peste.
Are sens? Ai ajuns? Tu zi da.
Sau zi ne vedem la fix acolo, nu mai respundă.
Că ea o să spună, vezi că întârzi, nu-i respunde la, vezi
că întârzi.
Și eu întârzi, nu, las-o să ajungă.
Și când ajunge, scriei tu, scuze, mă întârzi un pic.
Bine, joacă, nu... da?
Până la urmă, e important pentru mine să știi că e ok să
întrăziem din când în când,
în același timp, este pentru mine psihologic, inconfortabil
,
nu e să-i o alegere, să întrăzi mai mult de 10 minute.
Dă-i și un pic de 10 minute.
Dacă e spui deloc, e presiune.
Dacă îi dai tu 10 minute, pare că tu ești...
Sau sfertul, știi?
Sferturile.
Sferturile? Ori 3 sau ce?
Ajun?
Mă tenta să-i predau chestia cu in time și through time?
Nu știu dacă ar fi bine să-i oprădai că tu nu ești autor
itate pentru ea și ar crede că faci mișto de ea.
Sau vrei să o păcăliști.
Dacă ar afla-o de la altcineva, de gen de pe net, de pe, nu
știu, GPT, de pe what ever the fuck,
Ar lua-o altfel. Așa dacă eu spui tu, tu spui-o cum te face
pătrient să te simți, nu-i oprădat ca și concept de psih
ologie.
Poți vă aduca aici să-i oprădai tu?
Liniştită, sigur.
Doar ca la practicite anul viitor, la Master, sa puteasca o
sperie.
Ok?
Suntem ok?
Bine.
Mersi.
Si eu, multumesc frumos.
Iunuț, ca fierbe, dar era...
Da.
Nu, nu, Iunuț chiar fierbe de 20 minute.
Nu fierb, o potesc.
Doar pe scurt, te rog.
O potesc, deci nu...
Foarte pe scurt.
Te rog.
In momentul in care incep sa-ti integrez umbra,
nu-ti mai doresti sa schimbi pe nimeni in jurul tau.
Asa este.
Așa este.
Ceea ce eu simt.
Așa este.
Este cel mai fain sentiment care îl poți avea.
Așa este.
Sunt de acord cu oameni, mulțumesc de precizare.
Să întâmplă două lucruri interesante.
Mulțumesc mult.
Atunci când încep...
Așa îți mulțumesc și apreciez.
Că te ții de cuvânt măcar tu, că alții zic păscuri și...
Dar așa este, cum zice Ionuț,
într-adevăr este foarte bună precizare.
Atunci când începem cu adevărat să lucrăm cu umbra noastră,
se întâmplă două lucruri foarte mișto, cel puțin două,
foarte valoroase.
Unu, nu te mai nervează oamenii
în direcțiile în care tu lucrezi cu umbra ta sau ai integr
at-o.
Nu te mai nervează. Te vor nerva alții
în alte direcții unde încă n-ai lucrat cu umbra ta.
Dar în direcția în care ai început să lucrezi deja cu umbra
ta,
vei simți că ori s-ați scăzut ca presiune, ca intensitate,
ori s-a diminuat, ori a dispărut. Brusc nu mai nervează.
Îți întâmplă asta.
2. Ce se mai intampla? Un alt aspect, de obicei concomitent
, dar se poate si parand.
Oamenii care pana la un punct
te-au disperat
cu o atitudine, cu un comportament, cu o caposenie, cu ceva
dar cumva tu n-ai putut sa pleci din relatie cu ei ca ai ne
voie de ei, ca job, ca... nu stiu...
soti, ca sa intampla ceva, da?
Prieteni sau
vor dispărea din viața ta.
Vor pleca pur și simplu.
Și fără tragedie, se întâmplă ceva, se mută în altă țară, î
l transferă,
se întâmplă ceva ce n-are legătură cu tine și cu intenția
ta,
pur și simplu pleacă, dispare din viața ta.
Pentru că nu-și mai are ariciul cu umbra ta.
Nu mai are în ce să agațe.
Asta nu înseamnă că locul lor va rămâne liber.
Prea mult timp.
Inseamna doar ca se va rula.
Se va rula.
Ala e un factor care arata ca am invatat ce aveam de invat
at, am acceptat ce le-am de acceptat,
despre mine in relatie cu tine.
Dar, atentia, asta nu inseamna sa-ti propunem un scop pana
a face pe cineva sa dispere integrandu-ti umbra cu el.
Sa dispara, pardon, stii?
Vreau să pleci din viața mea, hai să ne împăcăm repede um
brele, că nu mai ne suportăm mult.
Nu, nu, asta îi apare un efect.
Vei putea la un moment dat să ieși din relații, tu, să ieși
din relații,
odată ce ți-ai învățat lecția și ți-ai integrat o umbra din
acea relație,
relații din care până atunci n-ai putut să pleci.
Că anxietye foarte mare, că frică de abandon, că whatever
era acolo.
vei simți că e momentul să pleci asumat, fără să vrei să
faci rău,
dar și fără să mai accepti să facă ție rău, în orice fel de
sens psihoemoțional, doamnefereste fizic.
Adică accepti că nu mai avem ce să creștem, să învățăm î
mpreună.
Cu tot respectul pentru drumul pe care l-am parcurs împreun
ă, eu îmi văd de drum.
Și fără tragic, și fără dramă, și fără consum. Înseamnă că
ușor.
Asta, în momentul în care îți iei lecțile, înțelegi despre
tine ce celălaltu îți arată
prin ceea ce vezi în el.
Și o să vă dau imediat
etapele umbrei, dar e rândul Eminiei să
ne zic în cuvânt.
Nu, nu, te rog, e doamne feresti.
Eu glumesc, am crezut că știi de glumă.
Nu, nu-l știu.
Sictire, atunci.
Da, Mândru.
Învănătate.
Ca și întrebare.
Umbra se vindecă în sistem și prin sistem.
Mhm.
Ok.
Când vorbim de sistem, vorbim de oameni.
Vorbim de oameni, da.
Grup, trib și...
Mhm.
După ce am identificat o caracteristică a umbrei noastre
și am identificat și personajul care ne îndigăruia.
Și pot să dau și exemplu ca seară în drum spre...
Ca să mă enervează un coleg.
Mhm.
Și am identificat de fapt de ce mă enervează.
mă umilește din superioritate.
Și când te uiți așa între în retrovizore, îți dai seama că
și tu ai făcut asta,
adică și eu.
Sigur.
Că am vrut, că n-am vrut...
Sigur, sigur. Atâta am știut atunci.
Da, atâta s-a putut, o să o mai fac cu siguranță, că s-ar
putea să fiu pusă în postura să mă...
Și dacă nu ai de ales, mă duci și în morții tăi.
Adică... dacă mă provoci, du-te în gândul.
Nu știu.
Ideea este că, ceea ce vreau eu să întreb,
toți oamenii care ne provoacă,
ne atragă atenția supra umbrăii noastre?
Da.
Foarte bună întrebare.
Nu trebuie să facem selecție sau facem?
Nu, nu, fii atent.
Adică să facem un podium, un top 3.
Un top 3 că n-am timp de toți.
Hai să vedem.
Nu, nu, fii atent.
Nu.
Orice persoană provoacă în noi
orice fel de reacție emoțională
este o persoană în care noi ne oglindim.
Că e o persoană care ne provoacă emoții neplăcute,
judecată, critică, ciudă, repulsie, orice,
sau că este o persoană în care vedem și pe care o admirăm
într-un mod în care am vrea să fim și noi, dar nu credem că
suntem,
Carizm, încredere, curaj, inspirație, creativitate, volubil
itate, sexualitate, senzualitate, masculinitate, feminitate,
orice
în care ne place că vedem asta
e despre noi
pentru că ghişte în umbră
avem și calități pe care le vedem de fapt la alții
Da, am experimentat și lucrul ăsta, mi-a luat ceva timp să
înțeleg că sunt și bună și blândă
Pentru că eu mă descriu ca o cutră nenoroșită, aici.
Ai talent, dar nu ești doar asta.
Așa.
Și anul trecut, când cunoșteam oameni blânzi, oameni buni
...
Te enervau.
Nu, nu, nu. Chiar mă exprimăm că mă îngenunchează.
Adică eu făceam plecăciune în fața lor pentru această cal
itate.
Da, pentru că o ai și tu în procurții foarte mari.
Mi-a luat un an să o găsesc, dar în fiecare an am uit-o pe
acolo.
Bine că ai găsit-o, da.
Orice fel de calitate observăm în ceilalți și ne agață emoț
ional, e despre noi.
În momentul în care putem vedea o persoană interacționa cu
ea, cu zero emoție de te plac, nu te plac, avem zero umbră
cu ea.
Și cu așa ce facem?
Ăi...
Ce să zic?
Nu. Nu, stai un pic. Trebuie mult să ai să fie toți umbră?
Te-am întrebat mai devreme, toți oamenii cu care...
Nu, ai spus că ne vindecăm în sisteme. Ne vedem umbrări.
Și am zis, da, între oameni. Dar nu înseamnă că absolut to
ți din fiecare context
vor avea o parte din mine oglindită. Unii mi sînt diferență
.
Ok.
Dar nu înseamnă că iar care mi sînt diferență ne valoroșă.
Nu am zis asta.
Pe nu, zic eu, ca să fie clar.
Deci, cu unii oameni n-am umbră de rezolvat.
Dar nu înseamnă că ei nu sunt valoroși în sine, prin sine,
prin abilitățile experienței sau resursele pe care poate să
le aducă într-un contract.
Nu trebuie să fie cu absolut tot ceva de învățat, asta în
cerc să spun.
Nu. Uneori, cu unii doar e liniște.
Nu mă știu. Lasă-le p-alea.
Cu un e doar liniște, n-am nimic emoțional.
Dar nu înseamnă că e greșit.
E bine și așa.
Are sens?
Laura.
Microfonul.
Promit foarte repede.
Unu.
Ieri mi-am dat masca jos mai repede, mai devreme decât toți
ceilalți.
La exercițiul cu masca
Mi-a fost foarte inconfortabil, mi-am dat seama că nu sunt
chiar atât de bine.
Și am o mască foarte, foarte bine lipită și am și conștient
izat că mi-am pus-o pentru copiii mei.
Intenție foarte pură.
Da. Doi.
Voiam să te întreb. Am realizat că...
Deci am în umbră niște părți care nu-mi plac la mine.
Adică nu credeam. Știu că n-am integrat tot.
Nime nu integrează. Umbra se integrează în totalitate oric
ând ne iluminăm, oricând murim.
Ok.
Așa că liniștiți-vă.
Chil.
Cum fac? Pentru că sunt niște lucruri care nu-mi plac la
mine.
Exact am conștientizat acum când spunei tu întrebările pe
care să ni le punem noi,
ca să ne identificăm părțile acelea din umbră.
și mă gândesc că sunt câteva care chiar nu-mi plac.
Cum fac să le...
Ok, le recunosc, le...
Ok, sunt și așa, da?
Poți să accept că sunt și așa.
Cum fac să o schimb?
Cum fac să mă repar?
Nu, fix asta e greșit.
Fix asta e greșit. Deci trebuie să o accept...
Încercarea de a repara ceva ce e în mine
presupune că e greșit.
Presupunerea că e greșit crează umbră.
Am înțeles.
că a recunoaște și a accepta că sunt într-un fel nu e sufic
ient.
Și de multe ori, noi nu putem să acceptăm că suntem într-un
fel
și venim și spunem, bă, ok, înțeleg că sunt cumva.
Dar nu vreau să fiu așa, vreau să fiu altfel.
Înăți, exact acceptarea că ești în așa fel, fără să încerci
să schimbi,
integrează o umbră.
Ok. O accept și o iubesc.
Da. Sau du ceea ce nu e frumos în tine, cum zici tu,
Duh într-un context în care fie-i neutru, fie-i productiv.
Recadrare de context.
Am înțeles. Mulțumesc.
Cu drag.
Îți dau un exemplu. Eu, personal, mulțumesc.
Aveam tendința, și oameni și acum,
dar cred că v-am mai zis asta dacă m-a venit din altă unghi
,
să mă compor superior.
Da.
Aveam și oamă încă în continuare, dar nu e că am nevoia.
Aia mi iese uneori.
N-am răbdare să mi se spună ce să fac,
dar dacă e în contextul potrivit, pot să explic eu altora
diverse.
Nu sunt un bun cursant din perspectiva asta.
Are sens?
Și atunci când mi-am dat seama că în ce context ar fi potri
vit să vin cu umbra mea
să fiu și plătit pentru asta.
Are sens?
N-am schimbal... Eu știu că sunt unor arrogant,
unor superiori,
altări mi se rupe și mi se rupe că sunt așa.
Dar m-am dus mai departe și am zis, bă, dar uneori, în or
ice fel de context,
această atitudinea mea de superioritate poate să cășige înc
rederea unor oameni
ca ei să-și dea voie să fie vulnerabil pentru că eu am
controlul.
Da.
Și s-a transformat în benefici.
Are sens?
Dar nu e pentru că îi văd pe alții mai mici ca mine,
ci doar pentru că mie nu-mi place să n-am controlul, de
exemplu, sau să n-am...
Nu știu cum să-ți explic.
Da, nu știu. Deci, n-are nuile despre inferioritate sau
superioritate.
Dar e despre...
Nici măcar despre centru atenție, că nu-mi place neapărat
asta.
Poate despre putere, uite, poate să fie despre putere,
poate să fie un soi de but, poate să fie, știi?
Însă ca și cursant, doar ca să folosesc cadrul în care sunt
em toți, te-aș dispera dacă ai fi trainer.
Sau aș fierbe eu.
Una din două.
E, asta era acum 15 ani.
Acuma, integrând în lucrând la mine, vindecând ce am și eu
de vindecat,
nu mai fac asta.
Ca și cursant, când mă duc cursant, nici nu știi că sunt
sală.
Dar asta nu înseamnă că umbra mea de atunci nu mi-e încă
valoroasă azi.
Ajunge la voi?
Acum, în orice fel de sară de curs mă duc,
nu că mă ducă, vreau eu, nu că mă obligă, nu știu, cineva
deși n-are cum,
dacă nu mă știi de undeva, nici nu o să afli că sunt sală,
la nivel de... nici nu măcar ca și coleg, nu ies în evidenț
a aproape deloc,
nici la facultate, până nu m-a dat pe tapet o colegă,
nu știa nimeni ce fac sau cu ce mă ocup, sau, știi?
Unul singur m-a recunoscut după Instagram și eu eram...
perfect, nu am...
Deci nu caut asta.
Dar nu înseamnă că nu mă ajută un bra mea de atunci.
De acum 12-15 ani care întrerupea,
vroia să aibă dreptate mereu,
să documenta pentru asta.
Nu zicea așa din...
Ei, asta mie mi-a devenit
abilitatea de a influența.
De azi, două în contextul potrivit.
Alți oameni au agresivitate.
Bărbați.
Și femeii, dar vorbesc de bărbați.
Două în sport.
Două în sportul de contact.
Duh în sală, duh în alergare, e tot energia de...
Duh în obiective profesionale, asta fac bărbații de bici, o
duc în obiective financiare și profesionale.
Dar atenție la a judeca în sensul de, știu că sunt așa, dar
nu-mi convine, aia e tot umbră.
Aia e tot umbră.
Poți să te duci mai departe, nu neapărat prin integrarea
într-un context unde devine valoros,
și ducându-te să spui, bă, știu că sunt așa, de ce sunt așa
?
Ce m-a rănit de sunt așa?
Ce mă doare de sunt așa? Care e beneficiu sufletului meu
pentru că sunt așa?
Uneori.
Și du-te pe linia de vindecare la rădăcină, cum spune Iure,
nu pe managementul rezultatului, ci pe dezactivarea motivul
ui.
Și atunci iar te duci în umbră și...
Are sens?
Mulțumesc.
Da, te rog Mirela, ori pauza, ori va zic e ta.
Stai in pic sa vina microfonul.
Foarte bine.
Turistul? Angelina Jolie?
Da.
La am vazut cu totii, cu siguranta, pe aici.
Da, vi-l recomand un film foarte bun, Turistul de Turist,
cu Angelina Jolie si cu...
Da, Johnny Depp.
Zice ea la un moment dat,
Pai nu stii ca rauul si binele
sunt facete ale aceleasi monere?
Da, nu am nevoie de anumite.
Și mi se pare că merge teribil cu casea, cu umbra și lumina
din noi.
Ok, vă mai recomand un film pe care sigur l-ați văzut cu to
ții, dar vreau să-l revedeți cu alți ochi.
Ăla cu dragonul, cum se numește, Împlîțirea dragonului sau
...
Da, Taming Your... How to Train Your Dragon.
Cum să-ți împlînzești dragonul sau How to Train Your Dragon
.
Are două părți, cred că trei nu sunt sigur, nu mai știu.
E un film absolut superb și este metaforă la sută despre um
bra ta.
Pentru că în limbajul de acum câteva mii de ani,
dragonul și în limbajul chinezeasă actuală,
în cultura chinezeasă actuală,
la noi în cea occidentală s-a schimbat asta odată cu relig
ia,
o să vă zic imediat care e momentul,
dragonul era văzut ca fiind ceva bun,
o ființă maestoasă înțeleaptă,
S-a schimbat percepția asupra dragonului odată cu celebra
pictură-sculptura lui Sfântul Gheorghe, care omoară dragon
ul și în cultura ortodoxă
s-a schimbat percepția asupra dragonului prin condiționare
și educație religioasă, nu prin realitate.
În realitate, dragonul acum, inclusiv foarte mult timp, era
ceva bun.
În cultura chinezească e ceva înțelept, prosperitate, înț
elepciune, foc.
Da, dragă mea Iza, vrei să spui ceva?
Apropo de filme, că de fapt asta a fost primul motiv pentru
care am vrut să mă ridic prima dată.
True.
Aseară când am ajuns acasă, fetele mele pusesc fetele K-pop
.
A, ok.
Știa că ați văzut filmul?
Nu, l-am văzut, am auzit.
Care s-a potrivit foarte bine cu Umbra.
Hmm.
Deci a coincis foarte bine, pentru că personajul principal,
profilu, vorbește de a lăsa masca jos, de a cuața afară Umb
ra și de să răta exact cine este.
Da, așa este.
Poți trebuie foarte bine cu asta. Este un desen animat de
la 10 ani, deci pot vedea inclusiv copii.
Foarte multe deseni animate sunt. Eu le-aș dă adultilor.
Dă-l în dreapta ta. Mulțumesc frumos.
Promet că repede să nu mă amare Simona de-aia.
Nu e nicio problemă.
Revenind la Iza, voiam să-i spun ceva la pauză, legat de ce
a spus eu mai devreme cu copii,
dar aș vrea să spun aici un mare bravă pentru cum și crește
și cred că e cel mai important
să fim bine cu noi
ca ai noștri copii să fie bine. Am învățat cam târziu asta,
deși mi-a zis un medic, când eram eu tânără, pe la 30 de
ani și ele mici-mici,
mi-a zis, doamne, întâi, în cazul meu astră, după aia dați
fetelor
și după aia vedeți dacă și soțului și am zis, ce nebună!
Sunt de acord, dar sunt de acord cu asta. Așa este perfect.
Complet de acord. Și dacă tot sunt prof, o temă
vreau să-ți dau, apropo de cum ne reprimăm
sau nu ne reprimăm anumite lucruri și simțim
sentimentul ăsta de vină.
Că am plecat de la ce zicea Isabela mai devreme.
Tema pentru tine e așa pe parcurs,
când găsești momente, cum facem
să scăpăm de vină asta, să găsim nu știu proceduri,
strategii, resorturi, așa pe parcurs.
Care vină? No pressure.
Care vină? Orice vină, orice vină.
Când sentimentul de vină... No pressure, toată vină din l
ume.
Vreau să scap de ea. Da, no pressure, când poți tu?
Păi da, da, am zis no pressure.
Deci nu, asta ar fi rugamintea mea pentru ca mi se pare ca
invatam foarte mult din exemple, exact cum exemplificai si
mai devreme cum descoperim umbra.
Dar poate ne mai dai, nu stiu, cand gasesti asa pe parcurs
...
In primul rand, pe parcursul modulilor de curs o sa avem,
am v-am pregatit, nu stiu daca l-am facut, cred ca e prima
oara cand o fac, cel putin in ultimii 2 ani nu l-am facut,
un exercitiu de lucru direct cu vina.
asta ca exercițiu și ca tehnică, o să fie undeva la modul
...
Cred că 3 sau 4. Nu sunt sigur.
Trăi să se potrivească cu tema modului, dar este...
To be discussed.
No pressure.
Stai un pic.
În același timp,
o altă variantă până atunci,
din nou, că nu mereu, tehnică e cea mai importantă,
ceea ce este suficientă este să ne schimăm percepția.
Când vine vorba de vină,
din punctul meu de vedere,
percepția și unghiul din care privim situația ne crează vin
ă,
respectiv standardul la care ne raportăm.
Eu pot să vin cu o tehnică psihologică care să îți demineze
,
prin lucru cu psihologia ta personală,
vina pe ceva specific.
Dar eu consider în așa știm că este mai important
să lucrăm la atitudinea noastră
în viață, în general, ca să nu ne încălcăm de ampulea cu v
ina, scuză în franceză.
Că e degeaba ce faci? Fași toată ziua exerciții cu vina?
Dacă tu nu te poți abține să îți preie vină din alte părți.
Părerea mea personală, că e mai important,
să învățăm, să vedem, să observăm, care este strategia prin
care noi ne încărcăm cu vină
și să o schimbăm în murției, nu să stau să fac exercițiu cu
vină altă fiecare dată.
Să nu ajungem acolo.
Cum?
Să nu ajungem acolo.
Da, și atunci vă readuc aminte un principiu din NLP
practitioner,
care e premisă, e valabilă și la Master's.
Bravo.
în fiecare moment, în momentul în care luăm cea mai bună
decizie pe care putem să o luăm.
Punct!
Orice fel de vină vine după acest moment,
este ceva ce-mi fac eu singur,
comparând-mă cu un standard care nu era valabil în momentul
în care eu am decis ce am decis.
Orice am decis.
În primul rând, nu era valabil standardul, că nu știam că,
dacă îl știam, decideam diferit.
Doi, eu, persoana care a luat decizia,
sunt altă persoană, este altă persoană, față de persoana
care acum o judecă.
Dacă a trecut o secundă, o minută, o lună, sau cinci ani,
de la momentul în care eu am luat o decizie oricare ar fi f
ost,
Și acum mă raportez la acel moment cu mintea sufletului,
experiența și abilitățile de azi,
este o judecată, incorectă, a unei persoane care nu mai
există.
Gândiți-vă la cineva din viața voastră care din nefericire
poate nu mai este în viața voastră.
Poate a murit.
Lați judeca cu aceeași atitudine cu care vă judecați voi pe
voi atunci când vă raportați la vina pe care o simțiți?
Niciodată!
Și atunci de ce judecăm pe persoana pe care noi am fost
acum cinci, 10, 15 ani,
care a luat o decizie în raport cu ce știa atunci?
De ce o judecăm pe ea care am fost noi,
dar ea nu la fel ca și alte din viața noastră, nu mai exist
ă?
Nu mai există! Biochimic, biologică mai există.
Piera-ti s-a schimbat, părul-ți s-a schimbat, celul-ți s-a
schimbat, tot s-a schimbat.
Tu nu mai exiști acela care era acum 15 ani, 20 ani, acum o
lună inclusiv.
Nu mai ești aceeași persoană.
Și atunci acum ne permitem psicologic să avem această dur
itate și agresivitate față de persoane care nu mai există,
care a murit.
Pentru că suntem condiționați de societate să ne raportăm
la un standard
care spune, printre altele, dacă nu simți vină și regret,
greșești, nu ești normal.
Stai un pic, faptul că nu sunt măncar cu vină nu înseamnă
că n-am învățat din acea decizie greșită.
Nu înseamnă că n-am crescut, nu înseamnă că n-am luat o, nu
știu, ceva, un principiu.
De ce trebuie să sufr pentru tot restul vieții mele, pentru
ceva ce n-am știut mai bine atunci?
Doar ca sa arat societati sau tie, ca, uite, a contat, da,
dar asta este din nou condicionare.
Si e manipulare si de multe ori este auto-manipulare.
Pentru ca noi sunt un vat sa ne biciuim si sa ne pedepsim,
pentru ca simtim ca meritam sa suferim,
in loc sa ne gandim, ba, cu ii face bine ca sufor eu acum?
In lumea asta, cu ii face bine, sub orice forma, ca eu ma
schingiesc acum psihoemotional?
Cui? Că nu cred că există o persoană pe lume care îi face b
ine că eu mă schingiesc psihomuțional, dar ăla e un psihopat
.
Și trebuie să se ducă în lume. Are sens ce spun?
Bun, acestea fiinse... da, Rodica, n-ai cum, n-ai cum, Rod
ica, n-ai cum, nu poți, da, dragă mea.
Frequent, mi-a aduc aminte, online cred că a fost la înce
puturi acum aproape 6 ani,
că avem 5 degete de la mână, și când tu le-ai spus să încep
em cu acest dej,
și cine este pe primul loc, nu mai am nici vină, nici ghin
ovăție,
și am rezervorul plin ca să pot dărui și celor draci.
Excelent îți mulțumesc. Fiți atenți!
A nu te încărca cu vină nu înseamnă că ești egoist și nu în
seamnă a nu-ți asuma responsabilitatea.
Ați asuma responsabilitatea pentru deciziile tale neintelig
ente sau neînțelepte,
dar acum știind că ai face diferit, nu te scutește, din nou
, asumarea acestor decizii nu te scutește
și fără vină nu te scutește de asumarea responsabilității.
Adică nu înseamnă, mă, fă orice vrei tu când vrei tu și dă
omorții de vină că gata,
tu faci ce poți în fiecare moment. Nu, stai puțin.
În fiecare moment, de la un cean bun de deciziție, în care
suntem în stare,
în același timp suntem obligați, psihologii, moralii, din
punctul în mediu, ca și conduită și principiul de etică,
să ne asumăm și responsabilitatea pentru ceea ce facem în
limitele în care putem și știm să facem.
Adică a nu-ți asuma și a nu te încărca cu vină,
Nu te degrevează de asumerea de responsabilitate de a rep
ara ce ai făcut, dacă poți.
Dacă poți, unde nu poți.
Și de a învăța ceva din aia ca să nu mai se întâmple a doua
sau a treia sau a cinciă oră.
Dar nu te face... nu îți dă green card la orice vrei să fac
i, că nu îmi simt vină.
Nu asta am zis.
Nu asta am zis.
Pușcăria este plină de oameni care nu simt nici vină, nici
responsabilitate.
E ok.
O să intre.
Este ok. Se intampla. Poate sa stii.
Bun.
Ce-a facut?
Nu te jugi.
De aia mi-e frica de ea.
Bun. Este fara 5 si 5 cat?
Că pauza. Avem 20 minute. Nu stiu la cat venim.
La si un sfert. Ne vedem la si un sfert.
Pauza placuta.