nlp-master/transcripts/Master 2025 M6 Z1B.txt

 Cum sunteți? Trist? Pentru că...
 Dați-i microfon, Ioana, că n-am mâncat azi.
 Ioana e aici, e aici, Ioana.
 Da, exact.
 Probă, probă?
 Probă.
 Ce vrei să-ți spun? De ce sunt tristă?
 Cum?
 Probă, sub rău, nu cum să-mi mai spui?
 Da, corect.
 Da, ce te face tristă?
 Faptul că se încheie etapa asta.
 Aș putea să fiu și fericită că ai existat, că mă chei.
 Pă, să-ți spui ce vrei.
 Și dacă ai putea să faci asta?
 Păi nu sunt...
 Asta nu anulează tristetea. Adică sunt oricum și foarte tr
ist.
 De ce credeți tu că am o problemă cu tristetea?
 Eu te-am întrebat doar ce te face tristă, nu doamne feriște
.
 Bine, faptul că se încheie și etapa asta de master.
 O înțeleg, o înțeleg perfect.
 O înțeleg perfect.
 Eu n-am o problemă cu tristetea.
 Mă bucur că am pus întrebarea asta.
 Și sper că am reușit de-a lungul călătoriei,
 special de master, dacă nu la practicii,
 la practicii nu e altă energie, că, hey, e altă etapă.
 Sper că am reușit să văd în suflu că nicio emoție nu are v
reo problemă.
 Cât timp e investigată cu curiositate și lăsată să fie tră
ită, adică nu anesteziată și închisă cu capacul,
 contextual potrivit, fiecare emoție sau stare emoțională pe
 care o trăim aduce cu ea umanitatea noastră,
 oricare stare, în special tristetea care duce și în vulner
abilitate.
 Doar vă re aduc a mine de ca mă astez la Master.
 Îmi permit să spun o întrebare de Master, că na, mai aveți
 2 zile și luați diploma cei care o veți lua.
 Vrei să mă pici examenul de astăzi, nu?
 Nu, nu, dar vreau să începeți să exerțați o atitudine, nu
 glumesc, o atitudine de Master față de problemele voastre
 emonții.
 Mi-ai spus așa, simt tristețe. O înțeleg, o simt și eu. La
 mine e nostalgia.
 melancolie, nostalgie, că
 trăiesc asta mai des decât voi.
 Adică eu am... tu simți tristetea unei grupe,
 eu am tristetea 17 grupe până acum, știi?
 Adică... și în sensul rolului meu.
 Vin cu întrebare de master
 și pe care vă invit să o exersați.
 Simți tristete, dar ce simți față de faptul că simți trist
ete?
 În primul rând...
 Pentru mine e un bonus faptul că pot să spun că simt trist
ete.
 Sunt fericită că simt tristete.
 Să ținziți? Deja e mai rău?
 Nu mai e rău.
 O scuzăm un pic.
 Sunt oameni care nu au accesat emoțiile lor, poate, niciod
ată.
 Nu e cazul Ioanei, vorbesc în general.
 O scuzămă, am nimerit-o.
 Fiu, la...
 Fix în mijlo cu această spunea mea, nu?
 Dacă...
 Corect! Eu vorbesc de atitudinea initială, non-verbală, de
 simt tristete, de ce...
 Mulțumesc, Oana, că ai subliniat evidentul!
 O să faci un bărbat foarte fericit în viața asta!
 Contreruperea în timpul în care bărbatul zice exact ce vrei
 tu să spui, asta e tot ceva!
 Bă, acum am bea! Bun! Revenim!
 În momentul în care putem fi fericiți că simțim tristetea
 care e inconfortabilă,
 Nostalgia, melancolia.
 Uneori dorul de o persoană sau de un context sau de un medi
ul
 sunt mai bogați emoțional decât majoritatea planetei,
 care majoritatea planetei nu e conștientă de proprie emoții
.
 Dacă e conștientă de ele, au cuvinte foarte limitate pentru
 a-și descria această paletă de emoții,
 de obicei sunt maxim 3-5, furie, fericire, bucurie,
 mi-ești dragă, mi-e rău,
 dar n-au cuvinte specifice pentru...are sens?
 Aici Newsflash, vă rea ducă-mi-aminte,
 cu cât mai multe emoții știi și poți să identifici la tine,
 indiferent de ce numele dai, dar doar să-l identifici că-s
 diferite,
 cu atât mai bogat ești, emoțional și psihologic.
 Dacă putem să și simțim ceva față de ce simțim,
 Deja, 0,2% din...
 Ajung la voi?
 Astfel ca poti sa simti tristete
 si sa spui ce interesant ca simti tristete.
 Sa simti curiositate fata de tristete.
 Eu exercez curiositatea fata de tristete mai una oar,
 pentru ca nu stiu de unde vine.
 Ati patit uneori sa va ia tristetea din...
 Ba, e bine, am incasa factura, am mers deal-ul,
 e o zi buna, e domenica, viata in familie
 si te paleste una din serin asa. De unde vim?
 Si poti sa te enervesti ca esti trist
 Sau poți să fii curios că ești trist, să sprizi, hmm, ce
 interesant.
 Sulfetul meu simte tristete, deși am toate motivele să fiu
 fericit.
 Are sensat atitudinea diferită.
 Asta ne crește și mai mult harta psihoeo-emoțională.
 Mai ales când tu uiști și spui, simt fericire că poți să
 simti tristete pentru că mult timp
 știam într-ălul, cât să scuze, continuă tu.
 Nu reușeam să îmi identific emoțiile sub nicio formă.
 Cumva...
 Nu știu sigur dacă vine din rățional,
 ce ți-am spus, că simt fericire, că...
 Fiindcă în ultima vreme, cred că de vreo lună de zile, am a
șa niște stări în cor,
 foarte dubioase, un fel de...
 N-am avut niciodată atac de panică la modul ăla, să nu mai
 văd să.
 Doar că simt că nu pot să respir cum trebuie, am nevoia să
 casc.
 și nu pot să casc și mă enervesc, că nu pot să casc și eu,
 o buclă așa servicios.
 Și mi se tot întâmplă asta.
 Cu controlul cum stai?
 Încă destul de rău.
 Încă.
 Nu pot să...
 Ia înțeară rândsarea la control și vezi dacă mai simți tă
ria de nu pot să cască.
 Exercează letting go-ul.
 Cât de dezmergi în dreapta?
 În dreapta tatului.
 Bună, stai.
 În dreapta locului din mașină, adică nu la șofer. În dreap
ta, ca pasager de câte ori mergi?
 Nu, nu foarte des.
 Ca Uber mergi? În spate?
 Merg în spate, doar că nu merg cu Uber prea des.
 Dar în spatele, adică stai pe locul din spate?
 Da, da.
 Și simți orice fel de anxiedate că nu ești tu la volan?
 Nu.
 Ok, bun.
 Dar în dreapta? Adică când cineva e în stânga?
 Nici acolo, neapărat.
 Neapărat simți angstietate sau neapărat face asta?
 Fac asta ocazional, dar nu am identificat nicio formă de
 angstietate.
 Orice fel de formă, ca exercițiu de exersarea lipsei de
 control,
 mergând până la mersul cu avionul.
 Fouă, dar fouă intenționată, adică pune tătul intenționat
 în contextul în care n-am control.
 Și bine a fi.
 Pentru că ce-am descrit tu, nu poți să casc, este o stare
 de tensiune.
 Acum ai reușit să respiri? Adineuri?
 Nu, cum am nevoie.
 Ai făcut-o intenționată adineuri sau ai făcut-o ca nevoie?
 Am făcut-o pentru că am nevoie.
 Nu, nu. Ai făcut-o că a venit natural?
 Sau ai făcut-o că ai zis, ba sunt încordată, hai să fac ce
va?
 Care a fost?
 Am făcut-o pentru că simt că nu am aer.
 Ok. Și ai respirat adineuri? Sau tot nu?
 Nu complet.
 Când a început asta?
 Începutul a fost acum vreo cred că trei ani de zile înainte
 să ajung la terapie.
 Și am mers la terapie după ce m-am dus la medici să fiu o
 sigură că nu e de la inima de la capă.
 Foarte bine.
 După care s-au liniștit apele și acum observ din nou, însă,
 din să cred că este din cauza faptului că fug de ceva și nu
 identific de ce fug.
 Și îmi ocup timpul... Mai și spun, că am impresia că ziua
 mea are 48 de ore și fac prea multe chestii.
 Ca să fugi, logic.
 Da.
 Și cumva aș fi vrut să vin și la practitioner și am zis, nu
, am nevoie de o pauză, deși caut alte cursuri.
 Ea e nevoie de o pauze de la NLP, probabil, sau de la mine.
 Nu glumesc, e perfect natural.
 Chiar nu glumesc, doar subliniez acum, fara gluma,
 ca fuga se manifesta prin anumatine ocupate,
 ca sa am o scuza ca nu fac...
 Ce, Ioana?
 Când nu știu.
 Și înainte să mă minți, ce ți-avem tăminte și ai decis că
 nu o să-mi spui?
 Greșesc?
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Nu.
 Greșesc?
 Nu te acuz.
 Doar sunt curios.
 Se-a venit sau nu-mi minte ceva și ai zis, nu, nu-i spun?
 Mi-a venit în minte că nu stau cu mine și cu emoțiile mele.
 Deci, se-a venit în minte să spui ceva și ai decis, nu, nu-
i spun, corect?
 Că nu știu dacă e asta.
 Nu, ai decis, nu, nu-i spun.
 Da.
 Răspunsul a fost, nu știu.
 Că e cel mai facil. E cea mai bună scuză.
 Nu știu. Ce pot să-mi faci?
 Ce pot să fac este că fac asta de vreo 13 ani, asta,
 și înainte de asta am fost într-un alt domeniu în care și
 un fir de păr, dacă se mișcă, avea un sens.
 Bafta voastră, întorcându-ne la fugă,
 dacă ar fi să îmi spui ce nu mi-ai spus încă, că eți că nu
 știi.
 Că în realitate eviți să stai cu tine și de aia te menții
 atât de ocupată.
 Cât de adevărat ar fi răspunsul ăsta?
 Nu mi-ai zis asta, dacă ar fi să-mi spui asta.
 Dar eu vreau să stau cu mine.
 Eu înțeleg că vrei, te-am întrebat dacă ar fi să-mi spui că
 de-aia fugi pentru că nu stai.
 Cât de real ar fi răspunsul ăsta pentru tine? Nu mi-ai zis
 asta încă.
 Înțeleg că vrei.
 Nu te acuzi de nimic.
 Dar te-am întrebat, ce te motivează să fugi și să fii mereu
 în mișcare ca și cum ai 48 de ore?
 Și răspunsul non-verbal, pe care tu mi-l ai dat-o pe aia, a
 fost că eviti să stau cu mine.
 Și de aia fug. Dacă ar fi ăsta răspunsul pe care mi-l ai
 dat, încă nu mi-l ai dat.
 Cât de veri tic și autentic s-ar simți în tine?
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 Când nu ai gândit, nu ai gândit.
 nu simți frică de asta cu tine.
 Și de asta fugi.
 Și ai program de 48 ore și ești surprinsă că ești încordată
.
 Se numește anxietate.
 Sunt expert în ea că sunt de mulți ani predispus.
 Dar întrebarea mea e
 cât de veridică este frica pe care o simți de asta cu tine?
 Nu ce gândești despre ea,
 că tu de fapt vrei și nu înțelegi, nu? Nu ai un gând.
 E metacognitie. E rău să știu cât de veridic simți că
 da, mă, e frică de asta cu mine.
 Este cât se poate de veridic.
 Și ce simți acum că ai spus-o?
 Doar că ai spus-o?
 Mă simt agitată.
 Mai agitatea decat te-ai simt in timpul zilei ca sa fugi de
 frica?
 Nu, pentru ca pare ca pot sa respira acum.
 Du-te!
 Adica, tu vrei sa-ti spui ca pe mostura ce te-ai apropiat
 de ceea ce fugi de fapt
 si ai reusit sa o exprimi sau macar sa o recunoasi verbal
 intr-un cadru safe si intr-o discutie cu mine, ti-a scazut
 incordarea?
 Mh.
 Interesant.
 Adică lucrul de care fugi te controlează pe cât fugi de el.
 I-mi vorbesc cu toată sala acum, în cazul în care nu v-ați
 venit.
 Pentru că-i ironic.
 ignorând și ne privind în față
 lucrul de care ne temem oricât de puerilor suna în gând,
 ne crează nouă teamă.
 Ascunzându-ne de el, îi dăm putere asupra noastră.
 Indiferent că este o stare interioră frică
 sau că este ceva exterior discuție cu cineva
 de care o amând că mi-e frică cum o să fie.
 E tot starea interioră.
 Dar trigger-ul e în exterior.
 Am un discuție cu cineva că nu știu cum o să reacționeze,
 e miză mare, e habară cum s-o dau, habau și
 Amând. Ambele, că fug de o stare interioră pe care s-o pri
vesc un terapeut sau singur,
 sau că fug de discuție sau de ceva exterior,
 crează putere asupra mea și a stările mele emoționale, iron
ic prin faptul că încerc să mă îndepărtez.
 Absolut ironic.
 Ajunc? Și cu cât m-aș apropia, tu nu te-ai apropiat, tu te-
ai întors cu spatele.
 În loc să stai cu spatele la...
 Ai făcut nici măcar 180 de grade, ai făcut numai așa.
 Și ai zis, da mă!
 Și s-a simțit în corp ceva diferit?
 Da, chiar da.
 Îți dați câteva secunde, vreau să vă dau un exemplu,
 o să vă surpind de unde vine acest exemplu,
 dar așa a vrut subconscientul meu acum.
 Ce să-i face? Dacă așa vrea.
 Când eram eu copil, și sigur mulți o să știți la ce mă
 refer,
 era un desen pe Cartoon Network,
 Aia a fost copiloria mea, în limba engleză din fericire net
radus, acolo am învățat o engleză,
 și simți umorului din desenea am învățat, nu glumesc,
 cu Dexter's Laboratory, dacă mai țineți minte, Dexter's Lab
, să numeam.
 Dexter ăsta avea o soră.
 Didi, hai mă că știți, ați avut o copilărie frumoasă și voi
.
 Într-unul dintre episoade, nu omlet do fromage, altul,
 Într-unul din trei episoade, o să vă promit că ajung la ce
va cu sens, nu doar vorbesc de desene,
 găsesc o jucărie ei, nu știu în ce magazin chinezesc, de nu
 știu ce au ajuns cum au ajuns acolo, era un tub,
 caledoscopic, nu știu cum să zic, în formată mai multe pătr
ățele, era tub, era rotund, dar desenat foarte mai multe cul
ori,
 în care nu știu cum s-a făcut și s-a adres și au băgat ambi
 degetul, unul pe o parte, unul pe o parte.
 Și s-a prins degetul dexter cu cel de alu Didi și nu mai
 puteau suni niciun fel de formă oricât au tras, dar bătuți,
 de nici cu nimic.
 Și Dexter, ăsta a fost episodul, dă-i cu fierăstrău, dă-i
 cu bombe, dă-i cu acid sulfuric, sum, nicio fucking formă n
-a putut să scape de Didi.
 Că era pe partea cealaltă, da?
 Și oriunde se duceau, se duceau un fucking împreună, că n-
aveau ce dracu să facă și ăsta a fost...
 Ăsta fiind genu, era supărat că proasta de sor s-a dup el
 tot timpul, înțelegi? Ese un debat?
 Și la un moment dat episodul se termină...
 Te-am văzut.
 Doar te-am văzut.
 Revin imediat.
 Episodul se termină...
 Cum?
 Se duce la acest chinezoi bătrân
 și spune, bă, nu reușesc, mă frec în jucăria ta, nu me mai
 trebuie, dă-o jos.
 Și ăsta-i spune, de ce nu dă-i tu?
 Păi nu pot, că am tras de ea din toate direcțile și eu și s
ormia, cu ciocanul, cu ferăstrău, cu racheta, cu sulfuri,
 Dar, cu da, mai lasa-ma.
 Si o sa-i spun, da, dar nu tragand de ea.
 Scoti si rezolvi si scapi de stransoare.
 Dar cum? Apropie degetele.
 Si in loc sa traga de acea jucarie, care era de sen, da, ma
 inventez,
 in loc sa traga si sa stranga stransoarea, ca sa strangea
 mecanic intre geai,
 au apropiat degetele si a picat de la sine.
 Metafora fiind cu cat fug, lupt, ma lupt si ma ascund de c
eea ce vreau sa scap, sor mea, umbra, emotia, singuratatea,
 frica.
 Cu atât strânsoarea care mă ține legat de ea, va crește.
 Cu cât în schimb doar mă opresc măcar din fugit.
 Și mă arunc așa un ochi, da mă, te văd, ești acolo.
 Nu mă întorc cu totul, dar măcar da, e așa e.
 Mi-e frică să stau cu mine, sau orice ar fi acolo, la fie
carea.
 Am făcut un pas înspre care va slăbi strânsoarea.
 Ajunge la voi?
 Fuga de ceea ce ne sperie, ne crează disconfort, ne doare.
 Sau știm că e acolo și va trebui cândva undeva vreodată să
 confrontăm, dar nu azi.
 nu face decât să crească controlul pe care acest X
 emoție persoană, uneori, stare, context, situație sau mediu
, a fost în cazul meu
 cât am fugi de mediul ăla, că luram
 și nu știam cum să fac să ies, cu atât nu reușeam să ies
 când m-am întors cu fața către mediul și am zis, bă, ce mi-
am tăut bine de aici
 Păi asta, asta și cu asta, datorită acestui mediu, am cres
cut.
 Cu toate bunele care au fost, m-a servit. Mediu ala de la
 stat.
 Despărțirea a fost ușoară și naturală.
 Ajun?
 Fără ură, fără furie, fără agresivitate, s-a dus complet
 natural.
 La fel e și cu persoana pe care o ai în cuplu,
 la fel și cu tata sau mama cu discuția dificilă, la fel și
 cu starea interioară,
 luptându-ne și fugind de ceea ce ne sperie, indiferent că e
 o stare emoțională sau este un context sau o frică sau o
 persoană,
 nu facem decât să o ținem legată de noi.
 Psihologic.
 Apropind
 dune.
 fără aida puterea de a nerăni fizic sau psihologii,
 doar recunoscând că
 e aproape de noi.
 Nu știm încă ce învățăm.
 Doar orientându-ne către el sau ea,
 starea persoana,
 strânsoarea,
 se micșorează și se apare desprinderea.
 Vă ajută metafora asta.
 Și de ce a vrut subconscientul meu fix cu dexter
 să predau eu enelpi, n-am făcut început.
 Aveam nevoie, puțin guranță.
 Te ajutăm?
 Că am vrut să mă întor la tine.
 M-am vrut să mă întorc la tine.
 În timp ce povesteam,
 ai respirat.
 Ai respirat sau mi s-a părut?
 Am respirat, am vrut.
 Cum ai făcut?
 Ce s-a întâmplat înainte să respiri?
 Păi, nu știu, pur și simplu am simțit ceva ușor în corp.
 Se așeza ceva.
 Ce din ce spunem eu făcea să se așeze?
 Că tu mă ascultai.
 Dar ce parte din tine s-a simțit auzită?
 Adine ori ce a fost.
 Adine, fix acum o secundă. Care a fost gândul?
 M-am gândit la mine, mică.
 Și la cum am crezut întotdeauna că trebuie să fac ca să
 merit, ca să fiu văzută.
 Începe să facă sens de ce crezi că ziua ta are 48 de ore și
 îți o planifici atât de dens ca să faci lucruri.
 Începe să facă foarte mult sens.
 Poate că fetița aceea care e fără și Ioana care e încă ac
olo în slătă tau, are nevoie să schimb convingerea asta.
 Zic.
 O să mă uit la asta un pic mai mult.
 Cum te simți acum?
 Încă tristă.
 Din regule.
 Dar sunt ok cu asta.
 Să vorbim un pic despre asta imediat, dar cum e încordarea?
 Nu e.
 De la 0 la 10 câte era inițial când am început să vorbim?
 Aici cred că 8. Dacă aș fi fost în exterior, ar fi fost 11.
 Ok. Și acum cât e aici?
 Poate că maxim 2.
 În 3 minute câte-am vorbit noi?
 Doar pentru că psihologică ai întors un pic?
 Vezi de ce sunt tristă că se termina?
 Cine zice că se termina?
 Că se termină pentru o perioadă pentru mine?
 Dar ce, nu ai mai văzut lucruri care s-au terminat o perio
adă pentru tine?
 Nu aveam atât de discernumente atunci când se încheie o alt
ă.
 Dar tu știi că orice încheiere este o potențială al unor
 alte începuturi?
 Experiența este circulară, nu lineară.
 Sau dacă vrei să merge mai departe matematic, câte mult s-
ar bucura profa mea de mate.
 Este spiralată experiența în viață. Nu e lineară din punct
ul meu de vedere.
 Și ca să poți să ai experiențe pe care meriți să le ai în
 viitor,
 e nevoie să le accepti cu recunoștință că se încheie pe
 cele care existau.
 Eu n-aș putea să lucrez cu 257 de oameni sau cu 140 câte a
ți fost voi
 la practicină sau cu 80 câte ați fost la master.
 Dacă nu s-ar fi încheiat prima mea grupă de Practition care
 a avut 14.
 Logic?
 N-aș fi avut cum să fac asta.
 Avem nevoie să aud tot ce ai spus astăzi.
 Le spuneam colegilor în pauză că
 șefa mea,
 pe care ne-am iubit totul l-a început,
 dar apropo de când Cain El Peol
 ceva s-a schimbat drastic în relația noastră în Bine,
 Mi-a propus să mă înscriu ca mentor într-un program pe care
 îl avem în departament, de mentor mentee,
 văzând rezultatele pe care le am, cu ce fac în viața extra
 job.
 Și inițial am fost foarte încântată, am zis, aveam nevoie
 de shoot-ul ăsta să fac ceva,
 ulterior a venit mail-ul să ne înscrie, aveam deadline 23
 martie, m-a luat panica,
 a zis, păi de aia ce să fac, ce să le zic eu, ce să îi învă
ț, că eu nu știu ce.
 Pe nișa ta de IT, da?
 De asta vorbim.
 Nu, pe ceva din ce pare că știu acum.
 Dă-mi cuvântul. Cum descrii ce știi acum?
 Păi știu să comunic asertiv, știu să ascult.
 A, deci nu are legătură cu ekspertizăta profesională.
 Eu asta vreau să spun.
 Asta-ți spun că șefa a văzut nu ce se întâmplă cu jobul.
 Și aveam deadline, repet, pe 23, m-am scris pe 23 martie la
 5 fără 10, înainte să închid laptopul, cu frică.
 Și asta pentru că am deschis notițele de la Practitioner și
 mi-am notat acolo ceva ce ai spus la un moment dat,
 că învățăm pe alții ceea ce oricum avem noi nevoie să...
 Și aia mi s-a ok, asta va trebuie să...
 Abar n-am ce dracu' să fac acolo și încă mi-e teamă.
 Știi că este un obiectiv bun atunci când simți frică, dar î
ți dorești să o faci oricum.
 Fix asta se întâmplă.
 Dar tot mi-e frică.
 Păi, știu.
 Mai știu eu pe cineva.
 În cazul în care nu înțelege Lydia, apropo,
 care la fel a fost pusă în fața unui oportunităț chemată,
 maică implorată.
 Și maică era să o... e, nu-i pentru mine.
 Și a acceptat cu entuziasc și cu frică provocarea,
 care ulterior, din câte am înțeles eu,
 și eu am început să o împlinească, să o crească foarte fain
, fără să știe ce urmează.
 Și nu e singur, doar doar în aia s-a leit în ochi.
 Bravo!
 Mulțumesc și îți mulțumesc pentru ce ai spus că ai zis și
 treaba asta cu prima grupă de 14 și mai devreme, nu mi-am
intesc fix acum, dar...
 Zic multe lucruri geniale, știu, e greu să ții numărul...
 Eu am un om special acolo, Cristina, care are obligația să
 noteze toate perlele de înțelepciune pe care le scot eu.
 Atât de aroganță!
 Glumesc!
 Mulțumesc!
 Cum ești acum?
 Bine. Foarte bine.
 Cum faci să fii foarte bine?
 În ciuda tristezii naturale.
 E parte din proces și tristetea și...
 Dacă e parte din proces și tristetea
 și dorul și melancolia și nostalgia
 De ce să nu ne bucurăm și de ele?
 Uito, să mă bucur!
 Uite-o să mă bucur.
 Cum o să faci asta?
 Mă uit la ele.
 Te umur.
 Ok.
 Interesant e că la tine tristezia e un el.
 Îmi place cum gândești.
 Am spus la ele! Ai auzit ce vrei?
 Eu am auzit el.
 Da, e ca răsăritul văzut.
 Ai glumesc, nu, e irrelevant.
 E irrelevant.
 Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu
 și promit că să fie scurt, dar poate în același timp util
 pentru a nu...
 Fără dubiu.
 ...unii dintre noi.
 Cum am împărțit modul în interior, eu mi-am cumpărat un cal
,
 care inițial vreau să-l duc în alt sediu.
 Și tot ce a fost, a fost să fie dus nu unde aș fi vrut eu
 inițial,
 ci unde trebuia să fie dus.
 Pentru că totul se întâmplă pentru ce avem noi nevoie,
 nu pentru cum vrem noi să fie.
 cu un instructor care mă ajută și m-am învățat conexiunea,
 deci să vorbesc pe același limbaj al animalului,
 lucrez cu el, deci în ultimile luni, 6 luni, mă rog,
 de când l-am luat, lucrez foarte mult de jos,
 ceea ce înseamnă încălare,
 deci foarte mult pe conexiune,
 și experiența mea de miercuri cu un vând foarte puternic,
 a fost de aceea de a avea conexiune,
 și el rămâne cu mine nelegat, adică liber,
 puțin simplu lângă mine și lucrăm împreună pe liber.
 Ce tău!
 Pasul anterior este acela că,
 când intru, deci este liber
 într-un cerc închis de 60 de 40 de metri
 și ceea ce înseamnă că eu mă duc să-l iau
 din spațiul de unde se va lucra.
 Ceea ce înseamnă, știu că nu va veni imediat cu mine,
 pornesc cu a centra eu pe mine ca emotie,
 deci a ma relaxa de a porni cu bucurie, cu entuziazm.
 Stiu ca va fugi de cateva ori,
 dupa care se va apropia de mine si o ramane cu mine sa luc
ram.
 Da, da.
 Si eu cred ca asta este minunat ca si emotie sa invatam sa
 ne centram pe noi ca emotie.
 Foara dubiu.
 Ce emotie de relaxare si de bucurie in care sa intram.
 Foarte buna concluzia.
 Mulțumesc mult, Iza. Așa este.
 Excelent, da, merit aplauze.
 Așa este.
 Cea mai eficientă formă prin care eu personal am observat
 că pot să influențez mediu și alți oameni
 este concentrarea pe mine însu-mi și pe ce simt eu, cum sim
t eu
 și pe echilibrarea mea, nu pe controlul sau influențarea.
 Da, merge și asta.
 Că avem abilități să influențăm, să persoadăm, să cadrăm.
 Merge, e ok.
 doar că o formă de influență și mai subtilă și de multuri
 și mai puternică
 este recentrarea personală.
 Și oamenii vă reamintesc premisa NLP.
 Cea mai mică parte dintr-un sistem influențează tot sistem
ul.
 Noi suntem în sisteme constant.
 Sisteme de familie, sisteme profesionale, sisteme societate
,
 sisteme de cultură, sisteme religioase, sisteme de ce vrei
 tu.
 suntem parte din diverse sisteme în același timp.
 Și în momentul în care tu ești centrat și bine și equilib
rat sau cum vrei tu să-i spui,
 aduci o influență majoră în acel sistem, pentru că ești
 parte din sistem.
 Și îl influențezi fără să-ți propui să-l influențezi.
 De asta, de exemplu, părinții angsioși, educă copii angsioș
i,
 părinții equilibrați care să centrează pe ei înainte să aj
ungă acasă
 și durează un minut, maxim, două, trei, fiecare care are ne
voie,
 vor crește copiii equilibrați.
 Pentru că ei, părinții, setează și influențează mediul,
 nu copilul e o problemă, copilul e o glindă.
 Ajun?
 Am discutat chiar recent cu cineva foarte drag și apropiat,
 fost cursant, care mi-a zis, o prietenă bună,
 care mi-a zis, bă, ajung acasă am fost, cred că de vreo 6-7
 luni,
 Ajung acasă și copilul e mereu stresat, îl iau de la grădin
ță,
 are vreo 4-5 ani și eu nu mai știu exact, un băiețel și z
ice...
 Și am fost la psiholog de copii, că nu mai știu ce să...
 Și prima oară copilul, psihologul, a zis, copilul are ADHD.
 În treaba de vreo, din ce mi-explică, era foarte agitată.
 Și eu, cunoscând un pic și mediul familial, că mi-e prieten
ă,
 zic, ok.
 Am pus niște întrebări, bam-bam, am uitat discuția,
 Vorbim rar o dată la câteva lume.
 Și m-a sunat zile trecute și vorbeam de, nu știu ce,
 și între alte zile, de ce mai face Puștiul?
 Și bă, aparent Puștiul, deci, nu,
 e aieducată prin cursurile astea,
 trecut prin astea și prin altele, și e foarte deschisă în
 aminte,
 foarte smart.
 Dar cumva nu...
 Deci, copilul nu are ADHD,
 zice alt psiholog, sau același, nu mai știu sigur.
 Și copilul are PTSD.
 PTSD înseamnă post-traumatic stress disorder,
 adică este o reacție la stress intens
 la care este martor.
 care este martor, nu are el o problemă.
 Și eu când îi spun și, ok, ții minte că nu am vorbit niune
 de mediu,
 acum vreo 6 luni, cum e relația, cum e fluxul verbal între
 voi acasă, cum e...
 Copilul este o reflexie a mediului, nu are el o problemă.
 Copilul s-adaptează, mai ales că el nu știe decât să prime
ască, nu știe să decide ce face cu ce primește.
 E la fel și medile în care suntem noi.
 Marius, te rog foarte pescur ca aș vrea să începem, să
 continuăm.
 Îmi doresc să-mi feri suport în următoarea situație.
 Cas concret.
 400 euro.
 Nu să ai ședință cu mine, nu glumesc.
 Dacă pot să o fac cu drag, doar nu o să o fac extensiv?
 Da, da, nu, doar perspectiva ta.
 Cu drag.
 Cas concret.
 Mi-am luat mașină.
 Prima întrebarea cunoștințelor, câte ai dat pe ea?
 Prima. Și apoi...
 Ok. Da, e o întrebare... da.
 Prima. Și apoi...
 Păi, da, eu n-aș dă atat pe ea, frate.
 Dar de ce nu ți-ai luat chestia aia?
 Și găsesc 500 de argumente...
 Pentru că nu merită ce ai făcut tu. Da, așa e.
 Mi-am luat, nu știu, telefon.
 Da.
 Dar de ce-i de voie telefonul ăla?
 Chiar? Îți trebuie telefonul ăla?
 Și mi se pare că uneori intrăm în niște polemici, știi?
 Are că...
 Eu aș trata... eu, persoana.
 Cine intră în polemică?
 Eu cu ei, adică mai mult ei, știi?
 Ce te face pe tine să intri în polemică cu ei?
 Nu ei, las să vorbească.
 Ai zis, intrăm.
 Împun întrebări.
 De ce ai luat? Cum ai luat?
 Marius, aici e așa, intrăm în polemică.
 Și eu te-am întrebat ce te face să intri.
 În polemică. Ei te invită în polemică, dar tu poți să nu te
 duci.
 Ei mă invită.
 Dar tu poți să nu te duci.
 Păi, asta vreau să...
 Sunt curățu.
 Cum aș putea să...
 Evit cumva, adică să nu mai discut.
 Am dat atat pe un obiect de ce...
 Ce raspunsuri dai?
 De obicei, ca sa-ti dau varianta?
 Nu stiu, m-a intrebat cat i-ai dat pe masina
 si nu stiu, frate, ca mai esti cu adusul, cam altul din
 America
 Nu mai tii minte exact
 Sunt niste sume, nu ma stiu
 Incerc si eu putin evaziv
 Ba frate, dar chiar nu stiu, nu iti dai seama cat ai dat
 Nu stiu, daca ai fi sa-i zici pretul, care ar fi problema?
 Le zic pretul, am dat, nu stiu, 1000 de euro
 Asa
 Stai ma frate, ca la 1000 de euro...
 Dar de ce nu am la masina aia? Ca la 1000 de euro si mai ai
 si alte probleme
 Aici vine schimbarea. Ce raspunza replica asta?
 La care replica?
 Ca e mult, are si probleme, are si...
 E ok, isi respect parerea pentru mine, nu e mult.
 Ok, si cum ar fi sa spui, ba, merci ca imi spui ceva ce sun
ajul de gata ca nu te-am intrebat,
 dar pentru mine merita si eu merit sa ma raspas cu suma
 asta pentru ca am castigat-o...
 Pai cam asa, asta e in capul meu.
 Acolo se opreste. In capul tau da o spui?
 Da. Si am zis, ba, imi imi agi fericiri obiectul asta si
 chiar semn seriau...
 Dar pare ca te justifici.
 Păi cam da.
 Da.
 Eu ți-am dat o replică care să închidă discuția.
 Îți mulțumesc că îmi dai o opinie necerută.
 Care mie îmi sună aștia judecată.
 Ați auzit partea asta?
 Ați auzit partea asta, da?
 Care e mesajul principal.
 După care merge cu...
 Eu am dat suma pe care eu consider că o merit.
 Și întâmplătorul meu și permit.
 Aprețiez că admiri asta.
 Și schimbi subiectul.
 Sunt o slate de mău și ăsta, bravă.
 Ok, dar...
 Dar ți-ai sizat?
 Sunt o slate de mău.
 E...
 BAM BAM!
 Și nu mai continui discuția.
 Pentru că i-am spus că cumva ironic, teoretic,
 dacă îi dai corect prima parte a frazei,
 îi vei spune că dacă tu continui de acum încolo să zici ce
va, mă judeci.
 Prima parte a propoziției.
 M-am simțit, am zis.
 Sună a judecată.
 N-am zis că o faci.
 Am zis, sună a judecată.
 Atenție, nu ești agresiv.
 mă judeci, ca aia invită polemica din nou.
 Eu zic, sună a judecătă, dar îți mulțumesc că îmi dai opin
ie necerută.
 Și contează foarte mult atitudinea cu care o dai.
 Adică dacă atitudinea ta este ok și aici se închide discuț
ia,
 dar eu ți-am răspuns că așa,
 eu dacă nu se închide, schimb eu subiectul. Și tu ce mai ș
ti că faci?
 Și mai cât acum e?
 După tot cont eu.
 Stai mă, Fred, chiar n-aș da.
 Dar de ce i-ai luat-o de acolo? De ce i-ai luat-o din
 America?
 Ești sigur că continuă? Sau asta este vocea ta care spune?
 Nu, nu, pe bune! Deci, mi-amintezi discuția.
 Și de ce i-ai luat-o frai din America?
 Dar tu ei da replica pe care ti-am dat-o eu ca să continue?
 Nu. Am...
 Atunci nu continuă tu.
 Dă-i replica asta, sau cu atitudine asta
 și acolo se oprește discuția
 dacă decisi tu.
 Dar mai e posibil, asta o luați doar cu un what if,
 să nu fi tu complet asumat și congruent cu decizia.
 cu decizia. Adică ei să oglindească în tine ceva conflict
 sau regret sau nu știu. Exclus. Am zis doar e posibil.
 Am gândit-o, am cântărit-o în mai multe perspectivă.
 Atunci iau altfel, îi recadrează.
 Ce bine că mă întreabă o lumea și să oamenii-i șocați și în
cearcă să-mi explice
 cât de multe nu merită ei, ca să-mi arate prin urmare încă
 o data cât de bine merit eu
 ca in la masina asta.
 Si ca mi-o si permit.
 Gandirea mea cam asa e.
 Nu gandirea, atitudinea, Marius.
 Da, atitudinea cam asa e.
 Atunci nu prea...
 Atunci se antre discuția.
 Știi cum aș face eu?
 Dar mie mi se potrivește că mă ajută fața.
 Fața, experiența, brand-ul personal, să zic așa.
 Oamenii s-așteaptă la mine să fac asta.
 Cu cât mai constant mă întâlnesc cu o persoană
 care nu știe că mi-a luat masina noua,
 cum am pățit și anul trecut,
 N-am avut discuțile astea, am avut două-ntre intrebări, dar
 nu...
 Mă întâlnesc cu persoana și zic, nu îmi spune.
 Vrei să-mi spui, să mă întreb cât am dat pe mașină ca să-mi
 spui,
 după aia că nu merită, pentru că tu nu ai fi dat banișul,
 pentru că știi că e cineva mai bun, nu?
 Nu face asta și plec.
 Și în secund aia...
 Da sau nu?
 Și asta e pacing pe realitate la nivel de zeflemea.
 Și câți până mică nu mai zici nimic a doua oră.
 Nici vreodată.
 Bun, dar sunt oameni care nu ma intreaba, sunt oameni care
 ma intreaba.
 Si tu te optisca, nu s-ai aia care te intreaba, nu te intre
aba.
 Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 Nu, nu, nu! N-am de unde să știu ce fac. Le zic la toți
 replica asta?
 Nu, men. Mă refer la tiparul de oameni care au o problemă
 cu asta.
 Și când efectiv mă întreabă prețul, ce-aș putea?
 Cum aș putea să...
 Cel pe care-l merit.
 Nu, dar suma. Zic-mi suma, frate.
 Ce-i zic suma? Care-i problema?
 Dar care-i problema? Eu n-am o problemă să zic suma.
 Nu! Eu zic!
 Și eu.
 Nu-ți eric problema ta.
 Și după tot continuăm să aducă argumente.
 Meni, ei dată reprieciile pe care ți-am zis eu de 3 ori pân
ă acum?
 Nu.
 Atunci?
 De aia le-am aflat acum.
 Nu.
 Next On Dallas.
 Next On Dallas, da.
 Next On Dallas.
 Mersi.
 Mersi.
 Mersi.
 Ok, mersi.
 Mersi.
 Mersi.
 Mersi.
 Mersi.
 Ionuț, n-ai microfon, nu vorbesc cu tine.
 Ionuț, n-ai microfon, nu vorbesc cu tine.
 Ionuț, n-ai microfon, nu vorbesc cu tine.
 E ultimul modul.
 E ultimul modul.
 Ar fi bine să învățați, zic eu, să nu vorbiți fără microfon
.
 Da, bun, ce vreau să facem și ce vreau să ducem discuția la
 următorul concept e ceva ce am mai făcut și am mai vorbit.
 Întâmplător, Ioana mi-a ridicat la fileu foarte bine cum să
 întâmplă întâmplător de fiecare dată.
 Și anume vreau să continuăm și să închidem bucă la începută
 la modul numărul 1.
 Despre conceptul despre umbra.
 Mai țineți minte ce este umbra.
 Bravo!
 N-ai microfon, dar ați zis bine.
 Te iert.
 Stai că vine Matei, mulțumesc, Matei!
 Este un concept psihologic cu foarte mare parte din noi, cu
 foarte multe resurse,
 unde adunăm practic tot ceea ce ascundem de toată lumea, c
eea ce considerăm că este rău, greșit.
 greșit, frică, rană, inclusiv defecte ale noastre,
 pe care le considerăm defecte și nu vrem să le recunoaștem
 sau n-am vreodată vreodată să ne vedem în acea postură.
 Zic eu mai repede ca să nu întârziăm peste prânz.
 Da, această umbră este o mare parte din subconștientul nost
ru,
 în care se duc toate cele pe care le reprimăm.
 Toate cele pe care le reprimăm, în sensul că spunem,
 o, eu n-as face asta, ce urât, ce greșit, sub nicio formă.
 Toate fricile noastre pe care le ignorăm
 și pe care le ne privim în față, se duc în umbră.
 Toate judecățile noastre ale altor oameni sau ale altor med
ii se duc în umbră.
 Eu nu sunt așa.
 Și cum poate cineva să fie așa?
 Până când această umbră are atât de multă putere din punct
 de vedere al energiei pe care noi am pus-o acolo, prin fapt
ul că am alimentat-o, prin negare, e mecanismul,
 și fugă de a privi în față, devine atât de mare încât înce
pe să aibă puterea propriie
 și să prea controlul, și să iasă la suprafață,
 ca o latură a noastră,
 care nu ne mai întreabă, dacă suntem ok, să se lasă văzută,
 ci pur și simplu prea controlul.
 Și aici un exemplu clar este faptul că pușcăriile sunt pl
ine de oameni,
 sau sunt mulți, nu sunt pline doar de ăștia, dar sunt
 foarte mulți oameni,
 femei bărbați,
 care, într-un moment de furie, extrem, au făcut gesturi
 extrem de necugetate
 și se jură pe viață și pe fața bisericii,
 și că n-au fost ei, că nu știu ce i-a cumprins.
 Și...
 probabil am trecut și noi prin situații de genul ăsta,
 nu atât de tragice sau atât de intense,
 când, la furie, am spus ceva extrem de agresiv,
 poate extrem de umilitor pentru altcineva,
 poate o judecată cu toate cuvintele pe care avem în vocab
uloar,
 poate a-mi țipat, poate a-mi spart un geam,
 poate am brugt o clanta, nu stiu, am trântit ușa de la maș
ină,
 care a sta jignit sau agresat verbal, doamne freșește, fiz
ic, pe altcineva.
 Aia e umbra.
 Această latura personalității noastre,
 neînțeleasă foarte mult timp, a fost studiată, vă aduc am
inte, de Carl Gustav Jung,
 care a pus-o, cred că pentru prima oară, în concept psih
ologic,
 Și a ajuns să fie extrem de judecată și etichetată ca fiind
 ceva extrem de rău,
 de foarte multe paradigme, în primul rând de religie, de to
ate religiile.
 Acum, Carl Gustav Jung a fost cel care a dus la cu totul
 alt nivel,
 ne întâlnim până atunci, și cred că ne e egalat până acum,
 conceptul de umbră,
 când a început să vorbească despre un băt ca fiind un
 dragon.
 Nu el a fost primul care a făcut asta.
 Un dragon cu care noi ne luptăm să-l ascundem, să-l ucidem,
 să-l depășim,
 El fiind în mod ironic, ulterior în urma unui proces prin
 care trebuie să trecem noi,
 prietenul nostru, aliatul nostru, un cufăr cu resursele no
astre.
 Însă nu ajungem acolo să înțelegem asta decât atunci când
 încetăm să ne luptăm, să etichetăm, să judecăm, să reprimăm
 ceea ce considerăm că este greșit în noi.
 Această călătorie de la te lupta cu umbra până la a integra
 umbra ca să poți să te bucuri de resursele ei,
 poartă nume și a fost documentat de alt autor pe care vi-l
 recomand,
 și anume Joseph Campbell.
 Joseph Campbell este un celebru mitolog, zice în engleză,
 nu știu cum zice în română.
 Mitolog, nu știam sigur dacă este cuvântul, de aia am zis
 să nu inventez eu.
 care a scris o carte care se numeste
 Eroul cu o mie de fețe,
 Eroul cu o mie de chipuri, ceva de genul ăsta,
 e o carte groasă,
 care a scos la suprafață
 că în realitate toate religiile,
 toate poveștile, toate legendele
 de pe planetă, din toate culturile pe care le-a accesat el
 și le-a documentat, că de-aia e mitolog, a fost.
 Urmează același fir roșu al unei călători,
 cu aceleași etape, fără să se vorbească între ei.
 Cu alte cuvinte, noi, ca o umanitate și ca psihic,
 avem o călătorie în noi,
 pe care, indiferent de religie, cultură, popor, limbă vor
bită,
 suntem chemați să o parcurgem,
 Inclusiv mari scenariști și regizori și producători de la
 Hollywood s-au prins de asta acum câteva zeci de ani, în fr
unte cu George Lucas, celebru regizor și, cred că, scenarism
ul, sunt sigur, de la Star Wars, Războiul Stelelor.
 și au transpus călătoria asta în cele mai mari blockbusters
 și filme de care voi știți
 și care v-au ținut pe vârful scaunului și la care încă vă g
ândiți cu drag.
 De ce? Pentru că au luat o călătorie care este atât de cun
oscută pentru psihicul nostru a fiecareu
 indiferent de culturile în care ne-am născut,
 și au transpus-o în povești
 care ne fac pă noi să ne regăsim
 în acea călătoria personajelor,
 pentru că este o călătorie pe care și noi am parcurs-o
 într-un mod sau altul, în viața noastră,
 de ală de zi cu zi, doar că suntem în etapă-i diferite.
 Acea călătorie se numește călătoria eroului.
 Călătoria eroului
 este călătoria fiecăruia dintre noi
 Plecând din poziții identice, o să le explic imediat,
 și având potențialul să ajungem în poziții identice fără ca
 asta să fie garantat.
 Ce înseamnă asta? Plecăm din aceeași poziții, nu ajungem în
 același loc,
 pentru că unii ne pierdem pe drum, alții ne blocăm pe drum,
 alții ne oprim în fața balaurului, hașta gumbra,
 Și zicem, nu, acum mai aștept. Păi mine, când o să am curaj
.
 Însă, aceste poziții de care am spus mai devreme sunt în t
ine, ca forme psihologice,
 ca forme de personalitate, de sub-personalitate, dacă e să
 fiu sincer.
 Deci nu este cine ești tu, este cine ești tu uneori
 Și cine ai putea să fii dacă faci pași corecțe?
 Aceste poziții, din nou documentate, explicate și aduse la
 rang de psihologie și procese psihologice,
 de Carl Gustav Jung, se numesc arhetipuri.
 Arhetipurile sunt forme de personalitate latente în fiecare
 dintre noi.
 Indiferent că ai știut până astăzi că sunt, că există, ind
iferent că n-ai știut,
 indiferent că tu crezi în ele, indiferent că nu crezi, ind
iferent că ai mai auzit ele sau nu,
 indiferent că le vei folosi în orice fel de formă de azi în
ainte sau nu,
 Arhetipurile yunghiene,
 ca să dăm cezarlui cealalt cezarlui, sunt forme de personal
itate latente în tine
 și sunt, de cele mai multe ori, motivul pentru care tu ai
 viața pe care o ai.
 Dintr-o perspetivă transpersonală, de data asta.
 Practitionerul a fost despre personal.
 Uite, ce post tu să faci diferit, asumare de responsabil
itate,
 uite, unelte, uite, ancoră, uite, sumodalități, uite,
 strategii, abiltăți de comunicare.
 La finalul modului 8, asa cum am început modul 1 de master,
 vorbim despre un pic trans personal, din corul de persoana
 mea, nu mai despre numele tău
 și cine știi tu că ești, e despre cine este înăuntrul tău
 ca formă de personalitate, părți din tine
 și e despre cine ai putea tu să fii și să devii sau să
 activezi din tine ca resurse, dar n-ai făcut-o până azi.
 Deci nu mai e despre numele tău.
 E despre fie o armată de motive pentru care ai viață pe
 care o ai datorită, anumite arhetipuri, vi le descriu imed
iat,
 fie despre cine ai putea să devii dacă ai activa anumite ar
hetipuri care sunt la tentă în tine, nu trebuie să faci nim
ic pentru asta,
 dacă ai face o conștientă intenționată.
 A nevăzit?
 Nu o să dezbatem toate cele care sunt, pentru că facem asta
, făceam asta și o să fac asta, cred că în mare, o să-mi dă
 în anul viitor, nu sunt sigur, dacă anul ăsta.
 Și vă recomand experiența. Am făcut tabăra asta cu el, da,
 am ținut-o și eu cu el de două sau de trei ori, nu mai știu
, dar am înconcert dezvoltat de el.
 Călătoria eroului, se numește tabăra și făceam asta 5 sau 6
 zile în continuu. Deci nu o să pot să fac asta acum, într-o
 oră, nici o oră, mai am 35 de minute, și după pauză de masă
.
 O să vă spun în mare care sunt, după care o să ne concentr
ăm pe cei care ne interesează pe noi în materia de master.
 Un lucru ce vreau să vă spun despre archetypuri de care vre
au să țineți cont, la nivel să vă ajute și să rămână la voi
 ca și conștientizare,
 este că există două tipuri de archetypuri.
 Din perspectiva psihologiei iunghiene, evident că archetyp
ul poate să fie archetypul începătorului, poate să fie
 archetypul ucenicului, poate să fie archetypul...
 Nu știu. Da? Deci, arhetipul putem să folosim în multe alte
 valențe lingvistice,
 dar vorbesc acum strict de psihologia îngheană.
 Are două forme, are două tipuri. Arhetipuri universale.
 Adică toată lumea le are la tentenia. Indiferent că le-a c
unoscut până astăzi, că se numesc arhetipuri sau nu.
 Și o să le recunoașeți imediat. Indiferent de cultură, ind
iferent de nume, indiferent de inteligență.
 Toți, absolut toți de pe planeta asta cel puțin, avem ac
este arhetipuri instalate în noi și sunt cele care compun că
lătoria eroului.
 Vă dau doar un exemplu, să-mi spunem dacă sunt noi cunoscut
.
 Copilul interior. Pentru că primul arhetip din această călă
toria este a inocentului.
 Și o să le descriim imediat.
 Deci archetypuri universale, vă spuneam, vă mai dau un
 exemplu de archetyp universal.
 Arhetypul iubitului sau iubitei.
 Este un archetyp universal. Toți avem acest archetyp în noi
.
 Unii nu l-au dezvoltat.
 Da. S-au dezvoltată. Da.
 Dar există latent. Nu e ca și cum nu l-ai. Îl am. Nu e
 activat.
 Vă mai dau un archetyp universal. Războinicul.
 sau Amazonă.
 Nu există că n-ai războinic în tine, sau războinică.
 Există, nu l-a activez, sau nu l-am activat în contextul
 potrivit.
 De obicei, războinicul și Amazonă este arhetipul care este
 responsabil, cel puțin inițial,
 de atingerea de obiective.
 Pentru că luptă pentru atingerea vii.
 Și toate oameni care așa vorbez, lupt pentru atingerea vis
ului sau obiectivelorul,
 sau trebuie să luptăm până la capăt,
 inclusiv în limbaj.
 Limbaj de războinic.
 Astea sunt universale.
 Ajun la voi până aici?
 Toată lumea le are activ sau nu le ai în tine.
 Și o să discutăm în el despre ele ca universale.
 Vreau, în schimb, să fac o precizare
 al rega de celelalte, a doua parte a arhetipurilor,
 a doua le tip,
 care sunt arhetipurile individuale
 ale fiecăruia dintre noi, care-s valabile doar pentru noi.
 Ca părțile, exact ca și părțile.
 Și în funcție de contextele tale de viață,
 o să vezi ca acolo, un arhetip al alintului,
 un arhetip al celui care reușește doar din a doua mereu,
 niciodată din prima,
 adică foarte personale subiective. Are sens?
 Bun, revenim la cele universale.
 cele universale, cel puțin în perspectiva călătoriei, roul
ui de care vorbim acum,
 și trebuie să vă mărturisesc că sunt și alte viziuni,
 sunt și alte unghiuri pentru cine este pasionat sau deschis
 research, go for it,
 dar temporal, cel puțin din paradigma în care vorbesc eu,
 sunt 12 arhetipuri universale.
 Nu o să le dezbatem pe toate, o să vă dau niște exemple,
 dar nu o să le dezbatem,
 pentru că ne vom concentra doar pe șase dintre ele.
 De ce?
 Pentru că sunt 12 arhetipuri universale
 care fac parte din ceea ce se numește călătoria aeroului
 și există din perspectiva cel puțin a ENLP, Master Pract
itioner,
 așa cum am preluat eu programa de la asociație
 și mi-a servit mie și o dau mai departe,
 ceea ce se numesc arhetipuri de transiție.
 Arhetipuri de tranzitie. Adică cele minim necesare, arhetip
uri, pe care nevoie să le înțeleg
 și să le activez pentru a depăși o provocare, pentru a tre
ce la o altă etapă.
 Arhetipuri de tranzitie.
 Are sens până aici? Cum vi se pare conceptul?
 Cine am mai auzit despre asta, mă las sus, doar statistii v
reau să știu. Mulțumesc mâna jos.
 Cine nu am mai auzit despre asta, dar sună interesant. Mulț
umesc frumos.
 Vreau doar statistic, ca să știu să-mi potrivez limbajul.
 Vă dau exemplu din Arhetypurile Universale din nou, google-
it tabăra lui Marius, călătoria eroului.
 Nu știu dacă vreau mai fi eu în tabără cu el sau nu, că nu
 ne-am hotărât, dar o recomand cu drag.
 E o tabără foarte... sau dacă o să o țin eu, o să o țin...
 am în intenție anul viitor, anul ăsta, sigur, nu reușesc,
 nu reușesc, să fac o tabără cel puțin, dedicată unuia sau
 două dintre arhetipuri din cele 12.
 Călătorearului, cum am făcut-o cu Maruț, mă acuma, a fost
 cu toate cele 12.
 Am în minte să fac una adresată special unuia sau maxim dou
ă, poate trei, dar nu sunt sigur,
 arhetipuri din cele 12, special adresate pe care eu, cel pu
țin în experiența mea, știu că sunt
 sunt cele mai eficiente in deblocare emotionala si atingere
 de obiective.
 Da, asta e pentru anul viitor, mai vedem.
 Revenind.
 Din cere 12, va dau exemplu, are hetipuri.
 Nostrele numari pe toate vad care invin inocent, prima et
apa, e prima, e startul calatoriei.
 Nu stiu ca nu stiu.
 Inocentul este cel care trăiește în Rai. Este echivalentul
 Paradisului, dacă ar fi să ne folosim ca și corelație Bibl
ia.
 E Adam și Coeva în grădina Edenului, când nimic totu-i bine
 și perfect. Totu-i Rai, e perfect, lapte și miere. Nimic nu
 merge rău. Paradis.
 Inocenții în viața noastră sunt oameni care nu știu că au o
 problemă.
 Sau dacă au și îi doare, ei nici nu concep problema.
 Ei ca și cum altcineva trebuie să ocupe de ei, sunt bine.
 Sunt genuri de persoane pentru care, dacă locuiți cu ei în
 casă, ca parteneri sau ca membri de familie
 sau ca colești de birou sau ceva, pentru ei,
 faptul că se curăță masa în fiecare seară, e magie.
 Masa s-a curățat.
 Mărții cum? Nu știu, dar se așteaptă.
 Da, rufele se spală.
 Berea e rece. Mărții cum? Magie.
 Nu știu cum. Se manifestă. Înțelegeți?
 Deci nu... Inocenții, atenții, la nivel de trăsător, au g
ândire magică.
 energiei, universul,
 le vorbește chakra, nu știu.
 Deci, inocentul e bine mereu.
 Inocentul nu are probleme.
 Complet.
 Până când, și acum vorbim un pic de începerea călătoriei er
oului,
 orice călătoria eroului începe cu picarea din paradis.
 alungarea din paradis, dacă vreți voi neapărat să fie relig
ios, apropo de condiționare.
 Întreruperea stării de fericire perpetuă, de care nici nu î
și imaginează vreodată că ar putea să se oprească,
 de obicei prin șoc.
 Brusc, nu anunță nimic, nu niciun nor păcer.
 Furs și simplu, BUM!
 Începe rău, ceva e...
 Ce s-a întâmplat?
 Cum?
 E brusc, da, dacă putește până urișoar și-a picat e brusc.
 Este ceea ce percepe, de exemplu, din punct de vedere psih
ologic,
 și am devenit foarte fascinat de procesul ăsta,
 copilul care trăiește într-un lichid amniotic al uterului m
amei,
 unde mănâncă, trăiește, respiră,
 nu are niciun fel de toate nevoile să se acoperite, nimeni
 nimic e bine.
 Dacă are bafta să fie și într-un mediu
 în care să n-audă scandal, presiune, anxietate a mamei și a
șa mai departe,
 pentru copilor ăla este rai.
 Nu are...
 Nu, nu are cogniție, dar emoția
 e de perfectă siguranță, toate nevoile sunt împlinite.
 Până când începe utorul să se contracte,
 apa să se rupă, cum se zice,
 și să-l sugrume
 încet, încet, la propriu
 să-l sufose
 de asta se zice și am documentez foarte mult asta
 nu sunt un expert în asta
 dar am ajuns la concluzia că e foarte mult adevărat acolo
 că pentru fiecare copil
 și prin urma de fiecare dintre noi
 nașterea este o traumă
 bate cu inocentul lui ung
 paradis, totu bine
 și frumos, bum, nu mai e
 Vreau sa termin cu exemplele pe care vreau sa vi le dau la
 nivel de arhetipuri universale ca sa revenim la cele de
 transeite.
 Deci va spuneam de inocent, asta e primul, asta e obligator
iu, n-ai cum, fara sa fii inocent, n-ai cum.
 Alte arhetipuri. Cei care ati mai auzi de aceste calaturi,
 care e al doilea? Bravo.
 Orfanul, martirul, cautatorul, războinicul, războinicul, ră
zboinicul, magicianul, regele, înțeleptul, nebunul, vindecă
torul, iubitul, iubita.
 Are sens? Exemple. Nu intrăm pe ele, v-am spus, e o tabără
 de 12 saltele, nu numai asta, care le explică extensiv,
 și vi le recomand pe cei care sună într-un fel, am vrut do
ar să știți că sunt 12, da?
 Și acum hai să ne întoarcem la cele pe care le numesc cei
 din care au făcut, am numele lor, dar nu mai știu cum îi
 cheamă,
 și vreau să îi onorez că nu știu efectiv cum îi cheamă pe
 cei care au rezvoltat asta.
 Știu la modul 1, dar nu le-am explicat așa cum vreau să le
 cadrăm acum.
 Am făcut arhetipurile de tranziție cu voi? Nu, aia zic.
 Carol Pearson se numește Carol P. Arson și Judith Delozier.
 Judith Delozier. Vreau să le onorez pentru că ele au dez
voltat acest concept care se numește
 arhetipuri de transiție.
 Și ce zice acest concept de arhetipuri de transiție?
 Pentru a depăși o anumită situație slash provocare
 stingentă din viața mea,
 În perspectiva aceasta paradigmei de arhetipuri de tranziț
ie,
 e nevoie să trec prin 6 sau să activez 6 din cele 12 arhet
ipuri.
 Și acum o să o reluăm păr în, o să vă explic păr în.
 Și cred că după pauză nu apucăm înainte de pauză, să facem
 un exercițiu.
 Și vă spunem de inocent.
 Inocentul are zero responsabilitati. Este copilul literal
mente copil, care nici nu se asteapta nimeni de la el, nici
 nu are vorabilitate sa faca ceva.
 Si, atentie, nu inseamna literalmente varsta de copil, inse
amna psihologia de copil.
 Asta ce înseamnă?
 Că noi, în viața noastră de maturi adulti indiferent de vâr
sta noastră,
 suntem în raport cu anumite situații, provocări,
 inocenți complet.
 Psihologic.
 Sunt oameni aia, inocenții,
 sunteti ok dacă o dăm pe tru?
 Deja mă știți că nu mă...
 Sunt oameni aia care află ultimii că sunt înșelați.
 Ce râs!
 Aș putea să explorez un pic râsul ăsta.
 N-avem timp.
 Dar aș putea să explorez un pic râsul ăsta.
 Ăla e un râs de cunoscător, acolo.
 Ceva...
 Carte avem acolo de explorat.
 Revenind.
 Oameni aia care sunt șocați când sunt părăsiți,
 pentru că lor de se pare din senin.
 Nu glumesc, oamenii care sunt inocenți în relații de cuplu,
 pentru că, atentă,
 putem fi inocenți în relații de cuplu, putem fi războinici
 în relații de cuplu,
 putem fi martiri în relații de cuplu, o să vorbim imediat
 spre fiecare,
 putem fi magicieni sau iubiți în relații de cuplu,
 oamenii care sunt inocenți în relații de cuplu sunt aia
 care află ultimul că sunt șelați,
 sau care nici măcar nu află, află doar că spărăsiți.
 Și pentru ei, atenții, în realitatea, pentru ei,
 E shock complet.
 E...
 Dar credeam că suntem bine.
 Dar ce sa...
 Dați-i microfonul lui Ioana,
 că vorbește fără microfon, și o iert acum, că...
 Nu face asta de obicei.
 Sucuze, am un prieten, a cărui prietenă s-a căsătorit,
 și el a aflat că ea s-a căsătorit, el fiind convins că ei
 sunt încă împreună.
 Nu te cred.
 Iar el este unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care
 i-am cunoscut vreodată.
 Deci este un tip absolut extraordinar și acum la 10 ani dup
ă este șocat că ea nesimțita nu i-a spus că se căsătorește,
 el crezând că sunt împreună.
 Am întrebări, dar nu avem timp. Adică așa ea a explorat și
 asta, dar îți mulțumesc pentru exemplu, așa este.
 Sunt oamenii care sunt șocați de ceva ce pentru toți celăl
alt este evident.
 Și nu mă refer doar la relații de cuplu.
 Sunt oameni care sunt șocați că sunt poate înlocuisi la job
, sau dați afară, sau nu o văd venind.
 Pe când un om care e în alt arhetip, să zicem magician, v
ede de departe venind fumul trenului, cum ziceam,
 îl vede până se ajungă în gară să pregătește, sau pleacă el
 cu alt tren, are sens metafora.
 Inocentul, ce-i făcut boss? Cum adică mă dai afară?
 Men, dar ți-am spus de 3 luni că e posibil să avem restruct
urări.
 Da, bă, da, la mine te referai!
 Adică nu corelează informații pe care le-au primit pe parc
ursul vieților,
 nu le corelează efectiv. Cine? Eu? Nu are cum să mi se înt
âmple, știți oamenii?
 Nu are cum să mi se întâmple mie.
 Imposibil! De ce? Pentru că în paradis totu-i bine.
 O dată ce se întâmplă nefăcuta, în orice fel de direcție,
 atentie, noi toți, eu, tu, voi toți suntem inocente în rap
ort cu multe în viața noastră.
 Doar că odată conștientizat faptul că avem acest arhetip de
 inocent în noi, car, atentie, vine și cu lucruri superbe.
 Arhietipul copilului și al inocentului vine cu gingășie, jo
vialitate, bucurie, curiositate, atitudinea de lipsă de
 control.
 E bine oricum, nu are ce, gemam fiul, trăim momentul. Nu tr
ăiește în viitorul sau trecut, ala trăiește în prezent, cop
ilul. Ajun?
 Deci are foarte multe lucruri bune și frumoase în același
 timp, că de-aia are legătură cu modul 1, cum îmi certa Alex
, că, băi, mi-ai vorbit despre asta.
 Arhetipurile au și ele umbra lor.
 Arhetipurile au umbra lor.
 Umbra inocentului este ignoranța.
 Ce am făcut, șef?
 Aude? Ai uitat unde lucrezi? Unde am lucrat?
 Avem o vorbă constant, măcum mulți.
 Umbra șefului, da bună!
 Arhetipurile au umbra.
 Inocentul umbra lui este ignoranta, nu se asteapta, nu
 anticipeaza, nu vede.
 Desi pentru altii, e vizibil, e clar.
 Aveți prieteni in viata voastra care au fost, intr-un fel
 sau altul, duci de nas in diverse metode, forme, cuplu sau
 altfel.
 Și cumva, chiar dacă ați încercat, poate să le băzi, alău,
 vezi că ei să zică, ce-ai mă, ești nebun?
 N-are cum! N-are cum e paradisul care nu are cum să fie alt
fel decât paradis. Da sau nu?
 Da.
 Odată conștientizate, atenții, aceste forme de personal
itate, Adriana zice că eu, tu...
 Asta e de bun.
 Știu, cunosc. Bravo pentru... încuat, asta vreau să zic.
 Odată conștientizate că avem aceste forme de personalitate
 în noi,
 devenim observatori și putem să rulăm niște întrebări
 în ce arhetip sunt eu în această situație acum.
 Și brusc, căderea din orfan nu mai e atât de...
 Deschizi tu singur ușa înainte să te plăznească bocan cu
 prin ușă,
 dacă are sens metafora.
 De asta ajută să conștientizezi că ai aceste forme de
 personalitate
 și o să vorbim imediat despre ele mai multe.
 După inocenti, vă spuneați și voi, ați spus foarte bine,
 vine orfanul.
 Odată picat din paradis, nu încep direct călătoria cu războ
inicul.
 Hai să-l facem să fie bine. Nu?
 Ești șocat.
 Orfanului să simte singur, complet, părăsit, abandonat, nu-
i vine să credă.
 Orfanul e în depresie.
 Rulează constant și luminează constant.
 situația nu-i vine să crede că s-a întâmplat, pentru că nu
 avea cum, fix lui.
 Păi el e un om inteligent, e femeie, e matură, are exper
iente de viață, cum să poate fix
 pe el să-l păcălească un prinz din Nigeria?
 Bă, dacă știți câte povește am...
 Vai mama mea...
 Și pe mine m-a contactat o directoră de banca din Turcia, S
anchi.
 Eu mă joc cu ei, știi? Și zic, da? Serios? Și cam cât?
 Când mă plictizez.
 Deci, nu are legătură cu vârsta, arhetipurile, nu are legă
tură cu inteligența, nu are legătură cu experiența de viață,
 nu are legătură cu formele interioare de personalitate pe
 care le-am dezvoltat,
 maturi sau nu.
 Pentru că pot fi, cum vă spuneam, mature sau imature.
 Da? Mature sau umbră.
 Poate să fie mature, dar are și umbra, pe acolo nu pleacă
 nicioată umbra.
 Orfanul, vă ziceam, e șocat, e depresie, se simte singur,
 abandonat complet, nu mai are voce.
 Nu are putere să facă nimic.
 Nu-i vine să credă.
 Nu are încredere nimeni,
 crede că toată lumea e împotriva lui.
 Da, Ștefan?
 Încă pățânele lui nu există aici, e șoc complet.
 Nu există încredere.
 Nu, nu, nu. Nu vrea în sensul că nu are încredere.
 Nu poate să vorbească cu nimeni.
 Nu are încredere.
 Asta zice un om matur. Orfanul e încă copil.
 E la un pas de inocent, de copil, nu e adult.
 Da.
 Si e nevoie sa stea, este o etapa naturala si asta,
 in care ne simtim complet singuri, respini si abandonati,
 fara resurse, singuri pe lume,
 exact asa e senzatia, singuri pe lume.
 Cum?
 Nu aud.
 A, singuri pe lume, da, da, da, corect, asa e, asa e.
 Pana cand la un moment dat se obisnuieste,
 adica sta suficient de mult in aceasta situatie, se obisnui
este ca s-a intamplat ceva,
 si incepe sa incolteasca in minte evident ideea ca el nu e
 de vina.
 Ceva i s-a intamplat, n-avea el cum sa previna.
 E geaca mea.
 E geaca mea.
 A, e ok.
 Nu, face.
 Cat timp nu a avut un incident cu foarfeca?
 E grafic, nu se face greu.
 E in grafic.
 Nu mai stiu unde eram.
 A, sigur, daca-mi spunezi 30 de ori o data, acum am dat se
ama ca asa e.
 A, se mulțumesc.
 Orfanul începe să stă atât de mult în starea asta încât se
 satură la un moment dat de nimeni pe drum.
 Ai știți piesa aia? Nimeni pe drum.
 Și trece în următorul arhetip care se zice martiri.
 Da.
 Aici apare o...
 o stare de tristete profundă
 și de înlebnire, de blfriz, exact, pe care nu o poate depăș
i și pe care unu-ne ori ajunge în următorul arhetip și o fol
osește ca scuză, următorul arhetip fiind martir.
 Martirul deosebire de orfanul, orfanul tace.
 Orfanul e șocat și atât, nu-i vine să credă, e în depresie
 completă, intensitatea emoțională mare,
 să simte singur, profund, complet, e foarte...
 aici începe de obicei, e depresie literalmente, orfanul e
 depresie.
 Și următorul arhetip este martirul.
 Martirul spre deosebire de orfan, care din nou orfanul nu z
ice nimic, martirul zice la toți.
 Martirul povestește la toți ce-a pățit.
 Martirul împărtășește cât de nedreaptă-i viața lumea cu el.
 Nenorocitul și nenorocita care-i au făcut lui viața grea și
 lumea rea și uite așa să ne-aștă mâinea.
 Că nu era acolo.
 Martirul este una din cele mai perverse forme de arhetic
 și cea mai greu, aproape, pe harta mea cel puțin, aici e o
 părere personală, de depășit.
 Foarte greu de depășit.
 Mulțumesc. De ce?
 Pentru că plângându-se, victimizându-se, martir înseamnă
 victimă.
 Stant, primește reasigurări, admirație de la ceilalți măimă
i, săracu de tine,
 îmi pare rău că ai pățit asta, nu vine să cred, care sunt
 în realitate recompense pentru poziția lui de victimă.
 Și aici, pentru cei care ați fost atenți la practicii, vă
 recomand să corelați asta cu triunghiul dramatic.
 salvator agresor.
 Incepe sa faca sens?
 E foarte greu de depasit acest arhetip,
 pentru ca cat timp esti in victima si ai scuze
 nede terminate, nesecate,
 nu vei merge mai departe.
 Vei ramane in victima
 care este un arhetip necesar
 psihicului nostru,
 însă primește constant recompense pentru că este în această
 pozitie victimă.
 Aici vreau să fac o completare la nivel de arhietipul de in
ocent, orfan și acuma de martiri,
 a relației lor cu umbra.
 Inocentul nu știe că există umbră.
 Nu știe, e dragon să duce și îi pune una pe bot dacă îl pui
 în față.
 Inocentul nu stie, nu e frica de sarpe.
 Sunt videoclipuri, sunt diverse studii, experimente, care
 se faceau atunci cand era legal. Acum nu mai e legal.
 Dar atunci se faceau, le gasiti pe YouTube.
 Cu copii pusi in mijlocul unei, sa-l pline cu serpi.
 Nu mai stiu sigur daca veninoci sau nu, cred ca s-au juca
 pana veninoci direct, ca sa stii.
 Si copiii n-au niciun fel de frica. Si parintii erau lesina
.
 Nu știu cum au avut voie să fac experimentul ăla, dar acum
 foarte mult.
 L-am găsit și eu pe YouTube mătălător.
 Copiii inocenți...
 Am pus șapte la școală.
 Mă scuze.
 Dar nu...
 Asta e că constrictorul nu-i veninos.
 Și e people person lasa, că știu eu.
 Nu e chiar...
 Dar nu la asta. Mă refer la șerpi mici, veninoși, puși pe o
 podea și copiii sunt în mijlocul loci.
 Să le jocă cu... Cum?
 Nu știu.
 Ce încerc să spun?
 nu percepe dragunul rău, nici pentru el nici nu există.
 Are sens.
 Orfanul
 e primul care ia contact cu dragunul,
 începe să dea vina pe el, deci e primul care spune din cau
za lui.
 Nu vine să cred că mi-a făcut asta, pentru că nu știam că
 există.
 Dar dacă mi-a făcut asta, e vina lui că am picat din parad
is.
 Martirul continuă relația cu dragonul
 și pare că acceptă dragonul.
 Dar o face într-un mod pervers,
 folosind ce s-a întâmplat,
 ca să se plângă.
 Folosește ce s-a întâmplat
 ca să-și găsească scuze pentru care el nu are cum să facă
 mai mult.
 Pentru că lui îi s-au întâmplat lucruri.
 El n-a greșit.
 Dragunul e rău.
 Până când la un moment dat
 călătoria fiind din nou una naturală complet pentru noi, ps
ihologic,
 primești suficient de multă simpatie,
 că ăsta e drogul victimei din partea altora,
 și compasiune, și...
 Începi, ușor-ușor,
 să intri în următorul arhetic, care este arheticul căutător
ului.
 Căutătorului.
 Dar atentie, căutătorul nu vine de la căutătoria de soluții
.
 Căutătorul vine de la căutătoria de
 anestezic
 pentru durerea și frica și problema lui.
 În continuare, nu recunoaște dragonul,
 nu se uită către el, știe că e acolo,
 caută variante să-l ocolească.
 Relatia căutătorului cu umbra sau cu dragonul este o colire
a.
 Și căutând, de aici vine numele,
 va da îndependențe.
 Și nu îndependențe neapărat biochimice,
 deși se întâmplă des.
 Căutând să anestezieze durerea, frica,
 angoasa, axietatea
 va da, da, e foarte, de multe ori se intampla,
 in alcool, droguri, in cat compulsiv,
 shopping compulsiv,
 fumat compulsiv
 si-nfumat nu numai tigari
 ci si idealele alte. Nu glumesc, cunosc pe cineva care mi-a
 zis
 fand, care mi-a zis
 că nu pot să mă abțin să nu fumez în fiecare seară.
 Și zic cum adică, că biochimic nu e,
 zice nu, dar psihologic e singurul care mă relaxează
 sau care mă scoate din...
 Alăla e căutătorul, caută variante
 să o colească ceea ce ar trebui să confrunte.
 Și atenție, căutătorul dă independențe
 nu numai de astea în mod clar și evident
 neecologice,
 ci dă și în câteva social acceptate, ba, chiar încurajate.
 Oricăholism,
 dependența de muncă,
 sportul excesiv.
 Deci nu sportul de menținere sau de sănătate,
 ci cel făcut obsesiv,
 fără a te duce neapărat. Deci nu cel de concurs, să spui mă
,
 la concursuri sau...
 Nu, doar cel în care n-am stare mă duc să rup fierele.
 Ceea ce, atenție.
 Pentru corpul tău, neapărat greșit.
 Dar nu știu dacă știați,
 de la un punct încolo și efortul intensiv, sportiv face rău
 corpului.
 Da.
 Am lucrat cu cineva, am avut o clientă,
 recent chiar,
 în ședințe individuale, a venit cu atacuri de panică
 și cu insomnii.
 Și singurul lucru că anxietya generalizată cu sprijință ps
ihiatrică,
 psiatra a trimis-o la mine, cu acceptul psihiatrii a venit
 la mine,
 ceea ce m-a aprapat și surprins,
 locuiește în Israel, înainte să înceapă nebunia.
 Era așa atunci, că era cu Gaza, că de un an, în decembrie
 am început să lucrăm.
 50 și ceva de ani,
 profesoara de sport, cred, sau ceva de genul ăsta,
 făcea sport de două ori pe zi.
 Fibră.
 Și când am investigat-o, o piere zic, bă, tu ai nevoie să
 faci...
 E obligație legă, ai, nu știu, cu copii? Nici eu nu.
 N-am stare.
 Și la modul și măsura pulsu, mâncarea, și să te jocă în
 cursuri? Nici eu nu.
 Dar de când face asta? De 30 de ani, de când am început
 atacurile de panică,
 și singurul lucru care o scoate din anxietate și în ce este
 sportul intens,
 că reglează biochimia și îi dă endorfine,
 are sens, biochimic și o calmează.
 Dar ea nu că făcea spor că iubea sportul.
 Ironic. Ia făcea spor că găsise ceva ce a anestezia.
 O altă variantă prin care căutătorul dă de ceva social
 acceptat
 să continue să fugă de dragon, să se uite așa pe lângă el,
 să vadă cum putem să-l colim.
 Desvoltarea personală.
 Nu vă așteptați.
 Bam!
 Mă bucur, mă bucur.
 dezvoltarea personală făcută extensiv constant, fără pauze,
 fără integrare, foc automat,
 cursuri, ritrituri, yoga, tantra, numai nu cumva să stau cu
 mine.
 Excesiv, am zis mai multe ori, da?
 Nu cumva să stau să mi-aud gândurile.
 Depășesc etapa de dezvoltarea personală, perfect, mă duc
 voluntar în 17 echipe deodată.
 Și am văzut oameni imediat izal, literalmente, nu glumesc.
 Am întâlnit oameni într-un eveniment la Cluj în ianuarie.
 Nu-i cunosc.
 Doar i-am observat, atât n-am treaba cu ei.
 Și la o săptămână am avut eu modul cu voi aici
 și i-am văzut în altă echipă aici, în sala alăturată.
 Altricouă, altă echipă.
 Ajunc la voi?
 Social acceptat? Ești nebun? Cum dracu'?!
 E admirat, bravul!
 Ce mișto, că contribui, că faci frumos! De acord!
 dar timpul tău cu tine și integrarea ta și procesul tău și
 dezvoltarea ta și lecțiile tale și munca ta,
 mai ai loc de ele dacă tu tot timpul ești orientat către al
ți.
 Are sens?
 Ăsta e căutătorul.
 Iză, dacă ești ok, trebuie după pauză, că mai avem un minut
 și vreau să...
 Deci nu vrei, ești ok. Te rog, zi.
 Foarte scurt din anul trecut, din august,
 nu mai aprind radiol de la masina cand ma duc la munc?
 Bravo, e o alta forma.
 De acolo complet. Sunt oameni care nu pot sa stea in lin
iste.
 Asa e. De acolo complet.
 Cautatorul face orice sa se anestezieze in fata dragonului,
 nu cum va sa il confrunte.
 Cautatorul cauta carpe diem, traieste clipa, fericirea, pre
zentul, zice el.
 E frică să rateze oportunități, să duce în toate direcțiile
 deodată.
 FOMO, Fear of Missing Out, da.
 Și mai sunt două arheticuri pe care aș vrea să nu le încep
 acum ca să nu le fușărim, pentru că este fix 2.00
 pe care le dezbatem împreună, dacă ți-ați și voi ok, după
 pauză.
 PAUZA!
 O ora si 20 sau o ora jumate?
 Ca nu mai stiu cum.
 O ora jumate.
 Ne vedem la 3 jumate, va astept, pofta buna!
 Va zic de pe acum, sunteti ok daca terminam la 6, 6 jumate,
 spre 7, ca sa stam DUMINICA, mai putin?
 Ar putea sa plecam la 6?
 Pana 9 nu avem nimic, am inteles.
 Nu sunt sigur ca stam mai mult, dar vreau sa am acordul
 vostru ca daca avem de stat mai mult nu ne grabim.
 Bine!
 Va astept 3 jumate, pofta buna!