nlp-master/transcripts/Audio Master 2025 M3 Z3A.txt

 Bună dimineața!
 Modul 3, ziua 3, partea 1.
 Cine e obosit?
 Vai, dar ce-a s-acumăz noaptea?
 Tu ai avut meci iară, Andrei?
 Cum ați dormit?
 Puțin.
 Repede.
 Repede, dar bine?
 Bine, bine.
 Mulțumesc frumos.
 Sărămâna.
 Să ne înveți și pe noi cum adorm repede,
 că e o strategie acolo.
 A vrut să zică puțin,
 te-au turnat.
 Dar de la tine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
ine, de la tine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
ine, de la tine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
ine, de la tine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
ine, de la tine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
ine, de la tine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
ine, de la tine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
ine, de la tine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
ine, de la tine, de la tine, de la tine, de la t
 Pe ce claritate, Cristian? Că sunt curios.
 Te-ai căvărit de microponul în stânga?
 Am conștientizat că făceam anumite lucruri,
 doar că nu știam că se numesc așa.
 Și...
 acum că știu, pot să le fac în favorea mea
 de conștient și mai des
 să nu mai ajung în conflicte și...
 Excețional.
 Mulțumesc frumos, excelent.
 Cu cineilalte persoane din viața mea.
 Problema este că nevasta le știe înaintea lui.
 Vă rea aduc aminte că NLP-ul,
 ca multe alte paradigme din punctul meu de vedere,
 dar vorbesc doar în perspetivă de NLP,
 asta fac acum.
 Ce-i facea peste un an sau doi,
 altă paradigmă, nu știu, atunci o să o răzesc pe asta.
 NLP-ul nu a descoperit,
 nu a inventat.
 Maxim a combinat două lucruri sau trei care funcționau deja
,
 dar de cele mai multor doar a observat ce funcționează.
 Asta e sențea ENLP-ului, când te întreabă cineva, ce faci,
 bă, la ENLP-ului?
 Sau ce e ENLP-ul?
 O formă de rezultat reprezională care
 crează o procedură, explicată ușor, observând ceea ce funcț
ionează deja
 la nivel de excelență.
 Adică cineva face ceva foarte bine,
 nu știe cum face, apropo de...
 Și ENLP-ul vine și scoate o procedură de, uite cum face ca
 să opreda și altora.
 Asta e definiția ENLP-ul.
 Să înveți să faci, psihologic, ce alții fac fără să știe,
 cum fac, ca să obții rezultate similare lor.
 Că vorbeam ieri, nu mai știu cu cine, cu Oana sau nu știu
 cu cine vorbeam.
 Că e greu să explici altora ce faci mă la ENLP-ul acolo, ce
 înseamnă, de fapt.
 Asta înseamnă, în esență.
 Ce a zis Cristi acum?
 Am observat că făceam deja niște lucruri,
 nu știam că să numesc așa, aici e o altă paranteză,
 nu să numesc așa, așa dec-i zidilt.
 Ele pot să numescă oricum.
 Așa a zidilt, că vrea să numescă așa.
 Închidem paranteza.
 Conștientizăm că facem ceva bine,
 îi dăm o procedură, pasă 1, pasă 2, pasă 3, un nume,
 data viitoare facem conștient și mai bine.
 Asta e NLPU.
 Nu inventează... Eu, decât studiez și citez despre NLP, n-a
 inventat aproape nimic.
 Nu vreau să zic nimic, că nu vreau să își zicnesc pe vreun
 fondator, The Elders.
 Nu vreau să îi zicnesc, dar nu pare în capul meu că au
 inventat ceva,
 ci au observat ceva extrem de pertinent și foarte precis,
 cu foarte multe detalii care au scăpat multora.
 Cum funcționează mintea umană? Asta a făcut NLP-ul.
 N-a inventat, n-a observat.
 Hm, deci dacă fac asta, s-a întâmplat asta.
 Așa a apărut, de exemplu,
 au apărut sumodalitățile ca și concept,
 observând și lucrând cu oameni care scăpasă de fobii și de
 atacuri de panic anterior
 și punându-le constant întrebarea, ce-ai făcut, cum ai fă
cut.
 Păi m-am gândit la, concret la ce te-ai gândit, ai văzut ce
va, ai auzit ceva, ai simțit ceva.
 Adică s-au dus până în precizie, nu accepta cuvântul, m-am
 gândit la ceva.
 Și așa au apărut sumodalitățile, ancorile și rezolvarea fo
biilor.
 Întrebând pe alții cum au scăpat de ele, nu inventând.
 Nu știu dacă are sens și adică.
 Și atunci, mulțumesc de răspuns, Cristian, este unul din...
 Știu că v-am mai spus, dar din nou, e pertinent să repetăm
 până ne intrăm în mușchiul mental.
 voi faceți deja foarte multe lucruri bune, doar că nu știți
 cum să le faceți conștient.
 Aveți momente în care vă ies lucrurile ușor
 și nu știi cum dracu-o faci că mâine nu mai iesi ușor?
 De cele mai multe, e o diferență și de stare. Da sau nu?
 Ești într-o stare într-o zi când totul merge bine, ești în
 altă stare emoțională într-o zi când totul merge altfel.
 Nu rău, dar altfel.
 Asta înseamnă, și o să vorbim în modul următor,
 că tu ai o strategie
 la nivel subconștient
 pe care o aplici când îți ies lucrurile bine și pe care n-o
 mai aplici, aplici alta când nu ți ies lucrurile bine.
 E atât de ușor de explicat.
 Inclusiv atacurile de panic au o strategie.
 Deci singurul atac de panic, vreau să zic așa doar ca sunt
 eu fascinat de ele și lucrez cu ele de foarte mult timp.
 Și am lucrat cu oameni care au avut atacuri de panic și am
 lucrat cu cineva cu agorafobie, adică nu ieșea din casă,
 Dacă pleca sotul de acasă, plângea de rupea, doar că să sim
țea singură în casa,
 unde era deja în siguranță, ca să înțelezeți la ce nivel de
 internată la psihiatrie, cu multe.
 Și într-un final, disperată, cineva a trimis-o către mine.
 Era pandemie, mă plictiseam și am zis, de ce nu?
 Mă plictiseam.
 Și primul lucru pe care l-am trebat a fost când a apărut
 prima oară atacul de panică, mi-a explicat,
 și al doilea lucru am făcut, ok, și cum faci tu când faci
 atac de panică?
 Să uită așa, pânzum la mine, pe film.
 Păi când faci atac de panică, cum faci?
 Păi ce nu știu, doar fac atac de panică?
 Nu.
 Ce se întâmplă înainte să constați că ți-e frică?
 Și am luat-o exact cu pași în spate.
 Și zice, păi înainte să constat că mi-e frică,
 mă gândesc când am avut ultimul ori atacul de panică.
 Bam! Pas.
 Te gândești când ai avut ultimul ori atac de panică?
 Da.
 Dar tu n-ai încă atac de panică? Nu.
 Ok. Și înainte de asta ce se întâmplă?
 Până la mine, de asta constat că mi-e bine.
 Vă jur că așa mi-a zis.
 Deci constat că mi-e bine, mă sperică de ce mi-e bine,
 și mă duc mai departe și mă întreb,
 dar când am avut ultimul atac de panic?
 Ghici că era următorul pas.
 Au ului să nu fac atac de panic acum?
 Ghici că era următorul pas.
 Atac de panic.
 Strategie.
 Și eu îi am bușit strategia.
 Și anul dat la viitoare, când te gândești,
 în minte, taci dreacu'.
 Și a început să râdă, vă jur că așa am spus.
 Și a început să râdă și zic, perfect, uite, când râzi,
 mintea o să zică că ești nebună, că n-ai cum să faci atat
 de panică dacă râzi.
 Și vă dau cuvântul, dar cred că v-am mai spus, vă dau cuvâ
ntul meu de un moment dat,
 că am pus-o să râdă, avea mască, să portam încă mască.
 Și am zis, nu vede nimeni că tu râzi pe sumas ca nebună, nu
 vede nimeni.
 Ba, mai mult mă și sun, dacă ți-e frică rău de tot ca să f
ii safe,
 dar te rog frumos, ieși din casă, ea nu ieși din casă de 5
 luni.
 Zic, doar ieși din casă, cu mască, cu mine în telefon dacă-
i bai,
 dacă nu mă suni, că vreau să vezi că poți o fași fără mine,
 și spunem ce se întâmplă.
 Nu mă așteptam, a ieșit din casă, la o zi sau două,
 și m-a sunat că urmează să aibă un atac de panic, adică m-a
 anunțat.
 Da, am ieșit din casă și urmează să am un atac de panică.
 Da zic, ai programare sau cum?
 Și am început să râdă, că eu făceam intenționat break state
 cu umor, intenționa.
 Și ce aia nu mai face, că îmi faci să râd.
 Și asta e greșit?
 Adică mintea era șocată că cum mă faci să râd când eu fac
 atac de panică?
 Nu are sens.
 E bușis în strategia.
 Și zic, ok, ai masca, da, perfect, râzi.
 Cum adică așa? Râzi. Râzi de pule efectiv. Mergi pe stradă
 și râzi.
 Ia uita să se dințea din casă, nu știa. Ia uita să se dinț
ea din casă.
 Și i-a început să aibă atac de panică și știți de ce?
 Pentru că ajunsese în locul în care a fost sus atacul de
 panică inițial.
 Și era o ancorare, de fapt.
 Și mintea aia a recunoscut locul și a făcut replay la RSN.
 Și am dezancorat locul prin umor.
 În ziua aia n-a mai avut atac de panică.
 La nai ba. Și am zis, eu zi, pierdută asta, ce-ai făcut.
 La 3 zile, conducea în fața blocului, în spatele blocului,
 mașina singură, cu an 1-2, nu am scos-o din parcare,
 fără să fie cu mine în telefon, doar i-am dat tema să facă
 asta,
 și într-o săptămână conducea păturzii și se ducea la țară,
 făcea și...
 fără să fac nimic altceva decât să-i stric strategia de
 atac de panic.
 Apropo de, noi știm să facem lucruri excelent,
 doar nu știm să ne recreăm strategia conștient,
 și în același timp, când facem lucruri nasoale,
 îndefavorea noastră ca rezultate,
 e tot o strategie inconscientă pe care nu știm să o schimb
ăm conștient.
 Atât. Asta e definiția ENLP-ului.
 Asta face modul următor.
 Are sens?
 Zică, interesați de asta?
 Perfect. E clară cadrarea?
 A fost? Bun.
 Altcineva, cum a fost ziua de ieri pentru voi?
 Ce va provoca, ce va revela, ceva?
 Da, Răzvan.
 Ca să știm în ce direcție mergem.
 Vreau să ne încălzim puțin.
 Bună dimineața, dragilor.
 A fost o zi genială.
 Și cu aspectul ăsta, că noi știm să facem lucruri buni,
 Dacă le facem lucruri bune și le facem inconscienti,
 și după aia nu ne dăm seama cum le-am făcut și așa mai
 departe,
 e mind-blowing.
 Și vin cu o experiență.
 Te rog.
 Lucram la Kirby, dacă vă spune ceva.
 Nu, eu nu știu ce e.
 Ai văzut Freddie Mercury's I Want To Break Free?
 Da.
 E aspiratorul de acolo, e de 3.000 de euro.
 Ok. O leu!
 O leu?
 Da.
 Da, da, da.
 Categoric, e Bentley-ul aspiratoarelor.
 Unde e, Andrei?
 Best Value, efectiv.
 Effectiv, face tot banii.
 De 3000 de euro face curat?
 2879.
 Ba, de 3000 de euro mi-angajez...
 Si stau si beau cafeaua in timp ce o privesc.
 Am inteles, dar acum totul e...
 Eu nu, nu.
 Am înțeles, deci nu ești fan Freddie Mercury.
 Nu!
 Nu e genul meu ca să zic așa.
 Nu contest, doar eu când am avut 3000 de euro un aparat
 care tot are nevoie de o persoană să-l mânuie.
 Eu prefer să angajez persoană să-l mânuie.
 Și să stau...
 E strategia mea, e doar la mine.
 Dar mulțumesc că am râs.
 Poftim?
 Kirby.
 Nu știam de Rainbow și alte de asta.
 Da, e...
 Pe locul 2, gen.
 E o concursă.
 A, mă înțeles.
 O copie.
 E ca manifestarea și enelpiu, am înțeles.
 Exact, exact.
 Ok.
 Și am avut...
 Aveam gen 3 prezentări.
 Veneam la tine acasă
 și îți făceam o prezentare timp de maxim 2 ore pașii pre
zentării și așa mai departe
 și te convingeam să-l cumperi.
 Da.
 Și...
 Curate, nu curate, cu alea cu...
 zic curate, cu alea cu...
 Era o anumite promoție, îți dai seama?
 Da.
 În cadrul prezentării.
 Era tot o strategie de marketing, tot un scenariu.
 Normal.
 Da, îl puneai în practică.
 Da.
 Și așa cum ți-am zis că vorbesc mult, am avut o prezentare
 cu o mică paranteză,
 în care am ținut persoana respectivă trei ore în prezentare
.
 Vă leu!
 Da.
 Deci am spart creieri.
 Și a cumpărat?
 Nu a cumpărat.
 Ha ha ha!
 Dar...
 Probabil de-aia.
 Ha ha ha!
 Cred că la bântuiri vreo lună de zile, era cu fetița și z
ice,
 hai, tatii, cumpărăm, hai, tatii, cumpărăm!
 Asparatul spăla, făcea spumă, făcea...
 Frumos, da, vre gel, da, ok.
 Dar mi-a dat numai recomandări bune, că l-oi recomandări.
 Ok.
 Și ca să punctești ce doream să spun referitor la stare, am
 avut o zi în care am vândut două.
 Super.
 Și aveam trei prezentări.
 Din trei vându două.
 Și din trei prezentări am vândut două.
 Păi...
 Eficiență de 70%, 80% aproape.
 Nu?
 Am înțeles, dar totuși am zis să nu fiu atât de modest.
 Așa.
 Toamăl asta a fost ideea că am vândut prima dată,
 și, da, când vinzi, îți iese, îți intră vânzarea în tizi,
 e ziul.
 Știu, cunosc după mine asta.
 Saină.
 Exact.
 Colegul de acolo zice, hai, hai să mai vizi unul, hai cu st
ara asta, hai cu stara.
 și m-am dus și am mai vândut unul la un preot în cartier în
 23
 și a fost preotul atât de îm mulțumit încât a vrut să-mi da
 ciubuc, să-mi da bach-șiș.
 Excellent! Foarte tău!
 Și nu-ți spune că n-ai luat.
 N-am luat, mi-a fost rușit.
 Bă, băiatule!
 Eu sunt și de la țară mai mult.
 De la medici și de la preoți ei cu două mâini bach-șișiși,
 dacă văd.
 Iartă-mă, toate.
 Poate a fost un trigger al meu, pentru ca eu cand eram mic,
 parintii ma indrumau asa sa ma fac preot.
 Ti-ar sta bine, ai fata.
 Da, multumesc, mi s-a mai zis.
 Bine venit in club.
 Ok, si?
 Si l-am vandut, si am mai vandut unul.
 Si care crezi tu ca a fost diferenta intre alea doua intr-o
 zi si restul, cand poate uneori nu picat niciunul?
 Efectiv stare.
 Stare.
 Că te simți în stare.
 Ai energia respectivă, ai...
 Efectiv, te duci ca o vânzare.
 Orice vânzare pe care o faci, o faci cu stare.
 Te duci acolo.
 Da?
 Și de multe ori primeam și ciubuc, chiar dacă nu cumpărau.
 Îl ziceam, nu se poate, domnule, am salariu, nu se poate.
 Da, da, da.
 Dar te oreai doar pe comision.
 Da, da, da, da.
 Dar te oreai doar pe comision.
 Nu, nu, nu.
 Eu am dat toată bani la un lăutar să tacă.
 Nu glumesc, că în academie doamne feriștea ne achinuia atât
 de tare încât am strânsă o masă.
 Am zis, ba, du-te-și de el ăsta, o să te lasă, să făzi și
 să iau o pauză.
 Nu mai puteam, efectiv, nu, eu nu am nimic, nici cu loyot
are, nici cu fără.
 Dar în academie, la un moment dat, la un spriț ne achinuia
 rău de toti.
 Și eu ziceam, ok, lasă să latre, că nu am treabă cu muzică,
 nu mă deranjează.
 Până la început să mă deranjeze.
 La modul că nu avea nicio treabă, nu că melodia mă deranja.
 Și am rugat...
 De strică a stare.
 Da, de aia zic de ce am înțeleg asta cu...
 Bun, dar fiate că sunt curios de ceva.
 Acum, tu ai lucrat și la lucrez în vânzări încă, nu?
 Nu, sunt pe Uber.
 Ești pe Uber, ok, dar...
 Sau hai ca să spun să fie un disclaimer așa...
 Te rog, da.
 De început de dimineață sunt agricultor, îmi permit, fac
 Uber.
 Ha-ha, excelent!
 Ce mișto!
 Excelent!
 Întrebarea mea este atunci când vindeai și aveai, da, înch
ideai o vânzare,
 din ex și acum vorbesc cu toți care ați lucrat în orice fel
 de sens în vânzări.
 Și e valabil la orice fel de obiective, dar acum era tema
 de vânzări.
 Cât de atașat erai de rezultat?
 Cât de încordat erai că trebuie să închid atunci când chiar
 închideai,
 Versus cât de detașat te obține rânzarea când închideai.
 Tău, mai că asta ai buntat super bine aici, că nu erai inc
ondrat, era ceva natural, erai flow-ul tău.
 Efectiv, erai acolo natural și omul pur și simplu te simțea
.
 Am mai avut un disclaimer și cu asta promis să închid.
 Am fost prin militarii la cineva, la o prezentare, la o dom
nisoara drăguță,
 sau cât de drăguță era, cu prietenul ei, mai puțin drăguță
...
 Deci, mai puțin drăguță că aia e.
 Da, ceea ce se întâmplă?
 Că e cu dușmanul după ea, nu ai făcut nimic.
 Da, da.
 Și în prealabil fusem în cartier la o vilă și am curățat do
amnei covorul.
 Am curățat covorul și o simta cu un de genul, zic, doamna,
 deci l-am aspirat foarte bine, făcea o treabă genială.
 L-am aspirat prima dată, după l-am spălat și zic, doamna, d
acă-l luăm acum și îl scot în stradă și îi pun preț, îi pun
 etichetă.
 Și nu știți că e al dumneavoastră. Și îl vedeți. Îl cumpăra
ți de nou?
 Ce tare!
 La care doamna zice, ai domnule, ți-am zis că ești foarte
 bun pe vânzări.
 Lasă vreo jelăg!
 Înțeles, ești foarte bun!
 Și, mergând la nepoata Dânsei, da?
 Mă întreba, zice, domnule, tu ai fost la mătusha mea în
 cartier Popescu, cum o chema?
 Zic, da, dar de ce?
 zice, a intrat copilul, am fost în vizită,
 și a intrat fetița
 încălțată pe covor.
 Și a certat.
 Du-te domnule de acolo, nu vezi cât a muncit omul la să
 cureță covorul, cum arată.
 Îți mulțumesc că mi-ai răspuns, asta vă voiam să subliniez.
 Și mersi mult de împărteșire.
 Dacă vă aduceți minte la modulul...
 Imediată, Darian, vă aduceți minte la modul de obiective.
 Vă spuneam că ultimul pas e acțiunea.
 Cum am vrea menti și ieri, sau la al ternu, și când am vor
bit.
 Ultimul pas e acțiunea.
 Fără a pune în practică ceea ce te înțeozmează,
 fără a acționa efectiv cu un milimetru
 în direcția planurilor pe care le-ai făcut,
 de care ești entuziasmat, de care... whatever, da?
 Nu ai nicio șan... e zero.
 Tot ce ai făcut anterior, munca de planificare, de entuziaz
ă, strategie, de...
 N-are nimic, e zero, nu?
 E wishful thinking.
 E frecția la picior de nemb. Atât.
 E gândire pozitivă.
 În același timp, odată ce acționezi,
 vorbim de obiective, vânzare, orice.
 Și o să sună ciudat, pentru că vă știți că eu nu sunt cu
 buruburu,
 dar eu sunt cu ce funcționează.
 Și am găsit o explicație cuantică, și nu glumească.
 În momentul în care acționezi cu atașament
 și încordare față de rezultat,
 adică trebuie să fie,
 Nu există altă cale. Trebuie, fac, dreag, mă lupt din ener
gie de războinic, ca să zic așa, ceea ce nu-i greșit.
 Doar nu e mereu eficient. Cumva rezultatul se îndepărtează
 de tine.
 Deci, atenție, acțiunea o faci, că e obligatorie, altfel e
 manifestarești, nu? Deci acțiunea e obligatorie să o faci.
 însă atitudinea cu care faci acțiunea va face o diferență
 în viteza cu care obții și în calitatea experienței până ob
ții.
 Ironic.
 Explicatia este... mi-a explicat și mie cineva cuantic.
 T-au citit undeva, nu mai știu unde am citit.
 Cum?
 Legia escalării elisticei asta, m-a explicată Monica Ion.
 Dar cuantic
 zici așa, cu cât mai mult o acționezi în direcția a ceva,
 tu confirmi că nu l-ai.
 Quantic.
 Acționând în direcția a ceva neavând, practic,
 tu creezi golul.
 Acționând în direcția a ceva ce nu ai,
 dar relaxat că l-ai sau nu l-ai, aia e bine a fi,
 cum?
 Da, ce va fi, va fi.
 Nu îndepărtezi de tine scopul.
 Nu zică la proprii, dar măcar mă ne îndepărtezi.
 Cu cât mai atașat concret și psihologica, să zic așa,
 cu cât mai atașat suntem de un rezultat,
 cu atât mai mult încordarea emoțională,
 acum pe limba psihologie vorbesc, pe limba subconștientului
,
 îi spui, nu am asta
 și uite ce emoții непroductive simt gândindu-mă la asta.
 Pentru că tu nu te gândești la rezultatul pe care îl vrei
 cu
 cu satisfacție, cu entuziasm, cu bucurie, cu recunoștință,
 tu te gândești cu futu-s mod, hai o dată că trebuie, hai,
 că încă o dată, mai încerc.
 Cu ce? Cu încordare, cu anxietate, cu, poate, furie, cu
 frustrare? Da sau nu?
 Și ce am zis noi la modul la practitioner?
 Subconștientul nostru înțelege emoții nu cuvinte.
 În momentul în care noi, în emoțiile noastre, atașate obie
ctivului nostru
 este frustrare, încordare, angoasă, furie, nerăbdare, anx
ietate,
 subconșentru spune, a, deci fix asta tu nu vrei, că uite ce
 rău te face să te simți.
 Are vreun sens? Versus am plan de... am checklist, am obie
ctiv, am target, trebuie să vând un aspirator.
 Bă, dar mă duc și mă joc. Nu mă duc să mă lupt. Dacă îl v
ând bine, dacă nu, nu.
 efectiv ca și cum mă joc.
 Bă, ca un făcut, nu știu voi, dar mie îmi se întâmplă
 constant,
 vine repede, constant și fără efort.
 Și când nu vine, nu e o tragedie.
 Real, nu e o tragedie.
 Am avut zeci de campanii de vânzare până acum, zeci.
 Din prima clipă când am început să vând cursul meu de
 comunicare în un verbal era atunci,
 am 2013, din prima prima mea experiență.
 Atât de încordași de anxios eram că nu știam ce fac.
 Nu știam, aveam strategie, nu aveam confirmarea că va funcț
iona.
 Improvisam și modelam de la Daniel, de la Marius.
 De fiecare dată nu mergea, s-au mergea foarte încet.
 De fiecare dată, înainte de o, zi sau două de închidere a
 înscririilor,
 eu intram cumva într-un mod automat, nu aveam strategie,
 acum am,
 Intram automat într-o stare de gel, iar că-mi bag tot, tot,
 cu insomnii, cu anxietate, cu de aia că-mi bag, fie ce-o fi
,
 merge, bine, merge, nu merge data viitoare.
 Ce? Am servici, mă doare la banană, sunt bine.
 Adică mă duceam pe sublindea faptului că mi-e mai bine oric
um.
 Are sens? Și mă relaxam. În ultimile două zile se ocupau cu
 toate cursurile.
 De fiecare fucking data, am făcut asta de 10 ori cu comunic
area non-verbală,
 De fiecare dată, în ultima sau a doua zi, se ocupau toate
 locurile.
 De ce? Eram în alta atitudine și cu altă stare.
 Bă, și de uita mereu.
 Și data viitoare, când începem campania, aveam trei săptămâ
ni să vând cursuri de o zi,
 și eram... Păi nu vând eu în trei zile.
 Cu anxietate, cu hâr, cu mâr, cu Facebookets, cu mailuri,
 să mă treze la 5, să fac, să agitați, hustle.
 Totdeauna...
 Când mă relaxam și îmi băgam picioarele pe Românești, ea că
 fie ce o fi.
 BAM!
 Obțineam.
 Ba are sens?
 V-am zis asta și la modul de obiective.
 E foarte important,
 știu că nu vă place cum sună,
 să renunți în avans la ceea ce vrei să obții.
 Și să o faci oricum.
 Emocional să renunți la ceea ce vrei să obții
 și să o faci oricum.
 Asta e strategia.
 Acum explicați-mi că de ce funcționează, sunt multe, de la
 Quantic la Psychologic.
 Nu cred că e importantă.
 Cât timp putem fi de acord că funcționează, așa funcționeaz
ă lucrul, că aveți mulți o experiență similară,
 nu cred că are importanță de ce e așa.
 Eu sunt fanul a ce funcționează, din nou.
 Mă duc să mă explic Quantic, sau mă duc să mă explic Psych
ologic.
 Nu mă ajută cu nimic cât timp îmi obțin rezultatul.
 Așa că, și mulțumesc răzun că mi-a ridicat-o, că de aia am
 vrut să întreb,
 Care era diferența de stare emoțională și de atitudine at
unci când au intrat două vânzări din trei?
 Și care-i la voi diferența atunci când se întâmplă lucrur
ile ușor și steți alineați, piramide a nivelului neurologice
?
 Și ce se întâmplă emoțională în voi la atitudine și emoții
 când NU se întâmplă lucrul, așa cum vreți voi?
 Și vă garantez că e o diferență de atașament.
 Garantat.
 Acuma, imediat, dragamă.
 Nu vreau să mă compar cu Buda, dar și Buda a zis același
 lucru.
 Rădăcina tuturor întregi suferinții umane este atașamentul.
 Da sau nu? E la fel și în obiective.
 Cu cât mai atașat ești de rezultat obiectivului tău, cu at
ât mai mult va fi anxietată și încordare,
 iar obiectivul tău se va îndepărta sau va ajunge greu la t
ine.
 chiar dacă tu faci tot pașii corecți, strategici.
 Nu știu să-ți explic de ce.
 Încă o dată, eu pentru mine nu e important.
 Dar este clar pentru mine că cu cât mai detașați
 în față de ceea ce vreau să obțin,
 ironic, știți care?
 Funcționează inclusiv în vindecare.
 Cu cât mai detașați sunt de procesul de vindecare
 de vindecare și accept durerea,
 fără să mă cert că de ce mie, de ce acum, de ce nu mă.
 Cu atât mai repede apare și relaxarea, vindecarea, sarcina.
 Sunt cupluri care încearcă să obțin o sarcină
 ani de zile, am o familie pe cineva,
 vă rămân, deci știu fază reală, nu-i că am citrânziar sau
 pe net.
 E fază cu un os real.
 Și în momentul în care a zis, bă, n-avem gata, așa a fost.
 Dacă așa... Ghinion.
 Dar nu că...
 La un an a apărut sartcina natural,
 fără fiv, tratamente și alte...
 Și e literatura de specialitate plin de faze de genul ăsta.
 Asta explică, încă o dată, același principiu,
 cu cât atașat sunt de un rezultat,
 cu atât mai încordat, anxios,
 frustrat,
 voi fi emoțional,
 iar asta ține obiectivul la distanță.
 pentru că comunică sub conștientul meu, uite cum te chinui
 deja fără să-l ai.
 Cu cât mai relaxați sunt și mă joc și renunți,
 și aici e munca reală, cum fac să renunț la ceva ce îmi do
resc de fapt?
 Imediarelic avem vreo 2 înainte.
 Aici e întrebară la care vă invit să
 meditați, cum fac să renunți emoționalul
 la ceva ce de fapt îmi doresc?
 Și răspunsul meu personal este că îl tratez ca un bonus, nu
 ca obligație.
 Adică îl tratez cu recunoștința că dacă apare, mă voi buc
ura de el, dacă nu, voi fi la fel de fericit.
 În momentul în care am nevoie de un obiectiv ca să fiu fer
icit și împlinit,
 Eu neg puterea de a fi fericit fără acel obiectiv.
 Și asta creează anxietate în societate. Uitați-vă unde tre
buie să trăim.
 Avem nevoie de haine, de mașini, de case, de titluri, de
 statut, ca să fim fericiți.
 Asta îți creează, da. În schimb, și Osho spunea, dacă azi m
ănânc ceva bun, super, dacă nu, nu mor.
 E bonus. Are sensatitudine.
 Și dacă poți să adaugi, și asta e de la mine, dar la mine
 funcționează și sunt convins că funcționează și la voi, că
 am vorbit câteva dintre voi,
 dacă, pe lângă detașare, adaugi și un pic de jucăușenie, să
 mă distrez făcând ceva,
 ce poate să se întâmple sau nu? Da, eu mă joc. Nu muncesc.
 o să apară rezultatul și o să fie o cireașă peste ceea ce
 te-a bucurat pe tine oricum,
 fără să fie neapărat obligat să apară rezultatul.
 Te-a bucurat procesul.
 Eu mă bucur aproape, nu mereu, recunosc, aproape de fiecare
 efort pe care-l fac pentru campaniile mele.
 Și din ce în ce mai des e și mai multe că am o strategie
 personală.
 Și mă obosește.
 Dar am ajuns să mă distrez.
 De exemplu, si asta e alta paradigma, da, e alta paradigma,
 v-am zis intr-o tabara de ea,
 atat de evident imi este ca pentru a atinge un obiectiv e
 nevoie sa sacrific ceva.
 Incat ma astept cand incep si mi-asum un obiectiv, s-apara
 frane.
 Nu stiu daca ati patit.
 Cand va ducesc pe directia cat un obiectiv, ba, atunci ecl
odeaza toti.
 atunci au nevoie de ceva, atunci te suna unul care n-avea
 nici cu timp, atunci e baia, atunci are mama nevoie de...
 Atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, at
unci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci
, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, at
unci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci
, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, at
unci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci
, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, at
unci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci,
 de atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci,
 atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, at
unci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci
, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, at
unci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci
, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, at
unci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci
, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, at
unci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci
, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, atunci
 de
 execuți la într-o după-noiază de domenică,
 dar sunt atât de impactante
 încât una dintre ele a încite-o de vreo 3 ori.
 Și prima care de scrie rezistența.
 Și zice așa, în acest univers,
 nu știu de ce,
 orice act creativ
 de a obține ceva
 pe care tu îl dorești va fi
 întămpinat de o rezistență egală de pe partea cealaltă.
 Și rezistența va avea, va avea
 chipul soțului, soției,
 soției, copilului, mamei, tatălui, jobului, societății.
 Se vor întâmpla lucruri care te vor forța să te împiedici
 să nu obții ceea ce ți-ai propus.
 E, când constați că cam așa e,
 deja face parte din așteptări, nu te mai ai din surprindere
.
 Are sens?
 Și mă duc înapoi.
 Eu când mă aștep la rezistență, deja mă distrez.
 Și atitudinea mea este oare cum o să încerce rezistența să
 mă ardă iar de data asta.
 Îți jur că așa fac. Și așa se întâmplă.
 Acum am început de trei zile o campanie, îmi sună telefoane
le ca la clinică.
 Cu probleme, cu propuneri, cu oportunități, cu ajută-mă și
 pe mine, până acum liniște.
 Când am zis, dau drumul la campania acum, Mihăela, BUM! To
ți s-au explodat.
 Și pe email, și mama, și tata, și frate. Și mă așteptam.
 Adică face parte din... La asta mă refer când zic atitud
inea de jucăușenii.
 Nu mai zic, bă, dar toți, dracu, acum v-ați luat toți... Nu
, mă așteptam să fie așa.
 să văd cum menegeriesc, să nu renuz la ce vreau să fac,
 să nu renuz din acele drăjmie,
 dar nici să-i las să-mi saboteze, prin rezistența pe care o
 creează, obiectivele.
 Asta înseamnă jucăușenie, atitudinea de
 hai să văd cum jonglez cu asta.
 Nu să mă plâncă de ce apare să fie nevoie să o jonglez. Are
 sens?
 Imediat n-ai microfon, Darian așteaptă de 15 minute. Te rog
, taică vine microfonul.
 Darian, după aceea, Marina și Relin.
 întreba să-mi cum îl cheamă pe autor.
 Steven Pressfield.
 O să-mi notez.
 Săt Evan Steven Pressfield.
 El este autor de beletristică.
 A scris, cred că, 90 de ani beletristică în viața lui.
 Foarte bun.
 Deși beletristică scrie excelent.
 Doar că de câțiva ani, nu știu câț, 10, Haberam,
 a avut el ceva revelație și a scris despre procesul lui
 creativ.
 Pentru că oamenii îi dea o feedback, bă, cât de bine scrie.
 Cum faci să scrie atât de bine?
 Și unu i-a spus, nu.
 Eu scriu atât de bine, în ciuda rezistenței pe care o am la
 fiecare fucking idee de roman pe care o am,
 apare rezistența.
 Și a creat o carte de cărțulie, ți-am spus că e micuță,
 Războiul Artei în română, War of Art în engleză,
 pe care eu am văzut-o și recomandată, eu o știu din altă
 parte, dar după aia am văzut-o recomandată de
 Dean Graziosi, Tony Robbins, Russell Branson, toți acestea
 enormi în industria de sălătări personală,
 vorbez despre cartea asta.
 Eu o știu de vreo patru ani sau de vreo cinci ani, când mi-
a dat de tot pereții harta mentală.
 Pentru că explică exact ce se întâmplă când e vorba de at
ingere de obiective.
 Apropo de nu știu cum fac.
 Nu știu cum fac, dar noi toți creăm rezistență în momentul
 în care ne mișcăm curul către obiectivele noastre.
 E un fapt.
 Toată viața am lucrat în vânzări, de când mă știu și am f
ost printre oameni.
 Te admir.
 Nici odată...
 Întotdeauna unde am fost, fie că am lucrat în corporate, în
 Vodafone, fie că am vândut mașini, fie că am fost în farmă,
 dacă nu am fost cel mai bun am fost dintre cei mai buni.
 Dar niciodată până acum, eu nu mi-am pus întrebarea, bă,
 dar...
 Cum fac?
 Și acum stând și gândindu-mă, și imediat mi-a venit, tot
 timpul am valorificat relația.
 Întotdeauna.
 În sensul că...
 Răport.
 Da.
 Au fost oameni spre semn, când vindeam mașini, le spuneam,
 bă, nu-ți cumpăra mașină.
 Și oamenii au venit și mi-au spus, uite, cumpăr mașini, tu
 nu știi unde am eu banii.
 El, pe ce mi-a dând de dose, și am zis, nu-ți lua mașină.
 Și a venit la mine, a lua mașină, eu am bani puși deoparte
 de care nu ți-am spus,
 dar apreciești ceea ce mi-ai spus.
 Adică apreciază că nu vrei să le viniți cu orice preț, ind
iferent de contextul lor personal,
 Deci, a fost vizit ca ții cont de contextul personal, chiar
 dacă tu nu știai ce pot să-și faci.
 Nu mi-au ieșit niciodată vânzările acolo unde am vrut să f
iu zi-găt.
 Da, să forțezi vânzarea.
 Nu mi-a ieșit.
 Așa e.
 Ceea ce aplic eu este următorul dicton.
 Oamenii cumpără de la oameni.
 Dar e adevărat sutăl ăsta.
 Prietenii întotdeauna vor fi tratați altfel.
 Fără dubiu.
 Și întotdeauna mi-am propus să fiu prietenul. Adică m-am
 pus în locul lor.
 Și uite, acum mi-am dat seama de strategia pe care eu aplic
 și...
 O să fie mult mai clar modul următor.
 Că o să fac la nivel de gând, vizual, auditiv-chinestezic.
 Atât de precis este modelul.
 Și au fost oameni după ce am plecat, spre exemplu, în
 industria auto, care m-au sunat,
 după câțiva ani, bo, vreau să-mi cumpăr mașină.
 Ce zici? Vreau să-mi iau aia sau aia și aia?
 Și tu nu mai erai în...
 Nu mai sunt acolo, dacă am făcut cu el așa câteva chestii,
 dar idee e că am rămas cu mulți prieteni și le-am tratat ca
 pe mine.
 Asta este un tip de strategie pe care eu recomand ecologică
,
 cu win-win, de care tot vorbesc.
 Vânzările nu sunt ceva rău, noi toți cumpărăm, v-am mai zis
,
 noi toți cumpărăm, nu ne place să ni se vândă,
 dar noi toți cumpărăm.
 Și în același timp toți vindem, toți le vindem serviciile,
 Fie că ești judecător, că îți vin serviciile către stat, că
tre ceilalți așa mai departe.
 Doar pentru că avem această convingere despre vânzare,
 pentru că am fost arș undeva, cândva,
 nu odată, poate chiar de mai multe ore, de oameni neecolog
ici în modul de vânzare,
 am prins această frică de a ni se vinde chiar dacă avem ne
voie de ce ni se vinde.
 E paradoxal.
 Și este o condiționare și aici vine cu atât mai mult talent
ul și abilitatea unui vânzător uman
 să știe asta fără să judecea asta și să o adreseze prin
 comunicare,
 nu prin judecat.
 Mulțumesc.
 Mersi și-o dă în stângata, te rog, imediat.
 Că era Relid după, în stângata. Exact, mersi.
 Putem tine, Marilena.
 Minată.
 Am 25 de ani de căsnicie.
 Feliția.
 Este o căsnicie frumoasă și suntem foarte buni colegi.
 Ce tare.
 Pentru care am colegii. Pentru care am apelat la tine în an
umite condiții.
 Ințelă, am crezut că colegii în alt sens, dar am înțeles.
 M-a frustrat foarte mult. M-am frustrat foarte mult.
 Am făcut tot ceea ce am crezut eu că ține de mine pentru a
 face să funcționeze axându-mă mai mult pe ceea ce nu face
 el.
 Ne aduc aminte că am vorbit-o.
 A venit momentul să-i dau numărul de telefon pe care l-am
 primit de la tine, l-am căutat în agenda de Mavinii Drău și
 nu l-am mai găsit.
 Nu mai știu ce urmărți am dat.
 Larisa i-am descoperit ieri.
 Ah, Larisa care a venit ieri. E unul din cei mai buni tele
prsuri pe care-i...
 Nu mai știam nici cum o cheamă, nici...
 E unul din cei mai buni teleprsuri pe care-i cunosc.
 Înfine.
 Ideea este că am făcut un click în momentul în care a spus,
 dacă nu-l mai găsesc înseamnă că nu este în măsura mea să
 fac lucrul ăsta.
 Poate.
 Și mi-am făcut curaj să-i spun că nu mai găsesc numărul de
 telefon și că, de fapt, nu ține de mine.
 Asta urma să spun că e treaba lui. Dacă vrea să fac acest
 proces, e treaba lui.
 Însă avem ceva de lucrat și ține de tine să-ți dai seama de
 ce.
 Asta e atitudinea corectă și matură, neagresivă, ideal, ad
ică fără reproși, dar asta e atitudinea corectă și matură.
 Și răspunsul a fost... Păi, n-am să caut, că eu n-am nevoie
 de terapeut.
 N-am avut un șoc, fantastic, pentru că înainte vorbim de cu
 tot altceva în tăi de discuții prealabilă.
 Și zică, ochii, eu ce fac cu informația asta acum?
 Ce șanse mai avem?
 Întrebai pe el?
 Nu, mă întrebam pe mine.
 Și am spus, ok, o să stau cu chestia asta și o să spun ce
 anume din relația pe care am construit-o până acum
 pot să mă împac cu ea sau nu?
 Da, cu el ai mers mai departe cu discuția?
 La mod, ok, nu ai nevoie de terapeut.
 Dar cum vezi tu continuarea?
 Am fost atât de șocată în momentul respectiv, că nu am mai
 consiliat discuția la momentul respectiv.
 Și zic, ok, am nevoie să stau cu mine și cu ceea ce simt eu
 în momentul ăsta.
 Și... și a zis, ok.
 M-am pro și contra cu listuțe.
 Și a zis, vreau să merg mai departe cu mine.
 Și mi-am adus aminte de ceea ce ai spus tu la un moment dat
 în cursuri.
 Și acum mi-a făcut ideea.
 Ce vrei tu să faci?
 Totdeauna.
 Nu am știut până să ajung la NLP, din greșeală.
 Din greșeală ai ajuns?
 A tine, da.
 Cum să-mi formulezi ideile? Cum să abordezi?
 Întotdeauna am abordat cu foarte multă pasiune lucrurile pe
 care le-am făcut în viață.
 Și de asemenea, discuția mea, foarte mult atajament, care
 mi-a adus pietre de moară.
 Și constatând că atunci când mă detașez de ele și nu mai î
mpasă, atunci încep să funcționeze și parcă și eu sunt mai
 funcțională.
 Și ironia este că, acum completez pentru ei și pentru ceil
alți, ironia este că când ne detașăm de obiective, oricât de
 concrete abstracte sau palpabile sunt,
 Apropo de că Quantic, pe care o studiez, nu îl înțeleg
 foarte bine, dar sunt învățăt cel, cumva ceilalți se schimb
ă prin comportamentul lor
 fără să știe gândul nostru.
 Deci, când noi ne detașăm emoțional de ceva, cei din jurul
 nostru și schimbă comportamentul fără noi să le comunicăm
 orice ați sesizat.
 De asta constam de la modulul încoacei practici. Vă spun că
 e doar despre tine.
 E doar despre tine. În orice direcție, e doar despre tine.
 Ceilalți au dreptul să reacționeze cu propria hartă la or
ice tu de acționat la harta ta.
 Și mi-am adus aminte, nu consider că ai nevoie de terapie,
 că ești bine așa, atunci vei suferi consecințele a nu.
 Treaba lui, sigur că da.
 Și ții apartine.
 Asta e ce uitasem.
 Și vreau să spun că funcționează și în relație,
 dar îmi doresc în continuare să fac funcțională,
 dar nu să o fac eu funcțională.
 Și nu înforțați, și nu numai tu.
 Recomandarea mea, cred că ți-am zis atunci când am vorbit,
 dacă-mi am de pe aminte,
 dacă el, partnerul, nu vrea, momentan, să meargă în direcț
ie a terapiei, dute tu.
 Eu merg.
 Deci eu merg în relația asta.
 Chiar și pe cont propriu,
 când unul singur din relație face terapie,
 chiar și așa relația are de câștiga.
 Asta vrem să spun, în momentul în care eu am hotărut, ok, m
-am detașat,
 că va merge sau nu va merge, nu mai sunt atât de înverșunat
ă și detașată,
 a început să apară schimbări.
 Exact, ce ziceam, nu știam în ce urmeaz să zică.
 Exact, ce zicem mai devreme.
 Când noi ne detașăm emoțional, celălalt, rezonând în când
 cuantici subconștientări noastre
 sunt legate, tăi când nu vreau să explic,
 primește informația și are de ales la nivel subconștient.
 Și de obicei se schimbă.
 Și cum e acum?
 Sunt recente schimbările, dar acum ceva timp au început
 și erau foarte lente.
 și am spus, ok, nu o să mai ia răbdarea anii să aștept ritm
ul lui de schimbare.
 Însă, chiar de săptămâna trecută, ritmul a devenit un pic
 mai alert.
 Știi care o să fie provocărate acum? Iartă-mă că îți fut,
 meciulea.
 E valabil la toți.
 În momentul în care apar schimbări, noi începem să ne ataș
ăm de ele.
 Da.
 Are sens?
 Are sens?
 Greu, nu greu, provocator să rămâi neatașat de niște schimb
ări pe care le-ai sperat.
 Și le-ai așteptat cu atât anversu-nare.
 E provocator și știu din experiență.
 Da.
 Ironie este că tot detașat rămânând le încurajezi, pentru
 că așa le-ai provocat.
 Are sens?
 Asta am vrut să spun și mulțumesc din suflet.
 Să rămână pentru împărtășiri. Mersi mult de tot. Bravo!
 Reli, vrei să spui ceva și după Alin.
 Vreau să dau o notă cumva simpatică acestei discuții.
 Așa?
 Și când ai spus tu că în momentul în care te detașezi
 și începi să-ți vină lucrurile și faci cumva o mică jertfă
 ca lucrurile să meargă,
 Mi-am adus o vorbă veche pe care o spunea unul dintre un
 chimieș care zice așa
 Cum e domnu cu săracu dintr-o boabă-i umple sacu, cum e dr
acu cu săracu dintr-o bubă-i umple capu.
 Care mi s-a parut absolut genială și eu o folosesc.
 Înțeleg cine strămoșească.
 Alin, te rog.
 Cum o cadrezi pentru a-l cadrezi?
 Poți să o cadrezi pentru o poveste despre altcineva?
 Poți să o cadrezi despre ceva ce auzi la radio?
 Poți să o cadrezi despre ceva care auzi la radio?
 Poți să o cadrezi despre ceva care auzi la radio?
 Poți să o cadrezi despre ceva care auzi la radio?
 Poți să o cadrezi despre ceva care auzi la radio?
 Poți să o cadrezi despre ceva care auzi la radio?
 Poți să o cadrezi despre ceva care auzi la radio?
 Poți să o cadrezi despre ceva care auzi la radio?
 Poți să o cadrezi despre ceva care auzi la radio?
 Pot să o caldezi printr-o poveste despre altcineva,
 pot să o caldezi între ceva ce auzi la radio,
 pe exemplu,
 depinde cât de praste este vestea,
 pot să o faci într-o proporție sau mai multe,
 și să fie ceva de genul,
 nu știu cum sunt zile pentru alții,
 Mimii s-a bucura ziua azi un pic,
 când am auzit povestea unui om care a trecut prin foarte
 multe
 – ietecă, ietecă, ietecă, pui tu ceva acolo, nu știu –
 și cumva,
 înciudat tot ceea ce s-a întâmplat drăgu-n viața lui,
 uitându-ți-n spate la un moment dat, a văzut că fix așa a
 crescut.
 Imi duc să mă inventez, că n-am timp să documentez.
 Și după ceva timp, nu imediat,
 la o oră, poate două,
 i-aș da veste.
 pentru că cadrarea este, veștile proastre trec,
 experiența rămâne, uneori privit în spate,
 ne dăm seama că am crescut în ciuda veștilor proastre.
 Asta e mesajul subliminal.
 Dar nu-i ajutau imediat.
 Adică nu-i ajutai chestia asta, ajutai imediat.
 BAM! Apropo!
 Știi? Nu așa.
 O vește proastă în funcție de cât e proastă este aș cadrou
 Câteva ore, până câteva zile înainte.
 Da un exemplu care mi-a venit și la asta mă gândesc mult
 timp.
 Și tot am vorbit de cadrale și am vrut să te întreb.
 Poate a murit cineva din familie.
 Trebuie să anunț un frateor de cum o să spui pe asta.
 Eu îl iau în chesti.
 Cât mai puțin scuipat, ca să zic așa.
 Sunt oameni care zic, alu, îmi pare rău să zic ceva.
 Buc și se aruncă.
 cu cât mai direct o dai, cu atât mai agresiv
 și mai șocant. Și atunci, când vine vorba
 de o veste atât de proastă,
 nu mai e despre
 cum fac să cadrez, ca să scrieți starea potrivită,
 ca să...
 Mai ales că e o persoană mai sensibilă și poate să aibă o
 reacție.
 Cu atât mai mult, da. Ce-aș face în schimb
 ar fi să
 lași subtil
 niște informații ca ea să tragă o concluzie încet
 înainte să îi dai tu confirmarea. Îți dau un exemplu.
 Esteți ok să vorbim despre asta? Că nu vreau să declanșăm
 niciunul.
 E cinic ce o să spun, dar e benefic pentru persoană.
 Dacă eu știu că s-a întâmplat o tragedie de genul ăsta,
 eu nu i-ar spune direct că s-a întâmplat tragedia.
 Și i-ar spune că persoana e în spitalul.
 Întâi.
 Că e cu medicii, e destul de sever.
 Nu știm încă ce o să fie, dar e provocator.
 Ce face asta?
 Știm că nu vine din senin, măcar.
 Are sens? Și mai târziu, când bă, s-a întâmplat,
 mintea omului măcar a anticipat-o un pic,
 fără să fie lovitură cu robinetu în denți.
 Nu e mai bine, dar nu e mai rău.
 Are sens? Ce zic?
 Asta-și fac eu, oricât de cinic sună,
 Eu dacă am o informație de genul ăsta, nu mă duc să zic
 salut.
 Joc o astăzi.
 Și oamenii cumva au tendința să facă asta, pentru că nu șt
ii cum să dai o veste de genul ăsta.
 Și atunci eu aș crea un mic spațiu, măcar o jumătate de oră
, ce oricât pot, de atenuare,
 pentru că a omul să-și ia vestea și conștientizarea în tre
pte, în place de mine, să zic, nu în șoc.
 Are sens?
 Poate să sune neetic.
 Deci, bă, dacă așa s-a întâmplat, așa i-o dai.
 Da, asta e traumă.
 Și tu ești mesagerul, nu e traumea, nu e vina ta.
 Dar ești mesagerul traumei.
 Și cu cât mai multe mănuși poți să pui,
 ca să un milimetru să doare mai puțin,
 eu o fac, dacă pot.
 Și atunci eu așa-și fac.
 Nu e despre gadrarea numai aicea.
 Aici e tampon.
 Păi, mă gândăm la cadrare ca să udai să fie omul cât mai uș
or să nu deoarece.
 Cadrarea, așa cum v-am predat eu ieri, și cum înțeleg eu,
 este utilă și valoroasă atunci când vrei că omul să fie înt
r-o stare emoțională
 pentru ca să accepte sau să iau decizie în favorea ta.
 Adică e mai mult despre persoasie și...
 Da, persoasie și acțiunea lui.
 Când ai dat o veste proastă, e mai mult despre tampon.
 Cum fac să atenuez agresivitatea, nu cum fac să iei tu o
 decizie.
 Și eu așa aș face. S-a întâmplat asta, nu știm mai multe.
 E la spital, știm că e destul de sever.
 Ni s-a spus să ne pregătim în ambele sensuri, nu știm des
pre ce e vorba.
 Să dai un pic de spațiu, să prelucreze o jumătate de oră, o
 zi, nu știu, nu am o procedură pentru asta.
 Dacă ține minte bine, a trebuit să dau o vest de genul ăsta
 la un moment dat.
 Și ceva de genul ăsta.
 În cazul ăsta, învind glume în minte, dar nu e potrivit.
 Tot ce e de făcut e să atenuezi. Nu e despre cadrare aici,
 e despre atenuare.
 Ok. Și a doua chestii, de-aia state of mode. Se aplică și
 învânzări? De ce?
 Am un produs... Adică ce vreau să zic?
 Suntem în acesta pădunt.
 100% se aplică din învânzări. 100%
 Sunt un produs, spunem nu știu, un telefon, da? E 1000 de
 euro.
 Că găsește unul să zică, da, dar știi că are, are, are, așa
, așa, așa.
 Așa e. Tu poți să folosești metoda asta, să-i aduci contrar
gumente?
 Îți răspund doar dacă îmi dai comisiuni.
 Dar nu mă interesează. Dacă a pus întrebarea, miroase el ce
va.
 Răspunți-te. Da, indubitabil, Alin.
 Indubitabil. Ce sunt replicile pe care mi-ai spus tu că le-
ar putea avea un client?
 Sunt obiectii sub forma de convingeri, corect?
 Ce am spus eu ca s-a plica? Slet of Moth? S-a plica la ce?
 La?
 Convingeri. Convingeri.
 Eu, in landing-urile mele,
 in landing-pager-urile mele, unde prezint evenimente prod
use, ce am eu,
 dar v-am zis ieri, eu anticipez obiectile clientului meu
 si raspund la ele inainte sa le puna.
 Asta va ziceam ieri. Intra in mintea clientului tau,
 și continuă conversația care are deja loc acolo.
 Asta face un marketer bun, un vânzător bun.
 Cunoaște conversația care are loc, cunoaște, o intuiește
 din experiență, din research, din educație, din...
 Intuiește, cunoaște conversația pe care se întâmplă deja în
 capul și în mintea clientului
 și îi răspunde înainte ca clientul să o vocivere, să o expr
ime.
 Și când se întâmplă asta, clientul va avea senzația, boss,
 încitești mințile.
 Ați avut o altă senzație că, bă, te cunoaști atât de bine
 că îți răspunde la ceva înainte să spui cum trec.
 Pentru că faci parte din avatarul lui de client, dacă își-a
 făcut treaba, știe ce obiecție ai, ce te doare, ce limite,
 ce criterii.
 și îți răspunde la ele
 prin felul în care îți face oferta.
 Slate of mouth este o cale regală să faci asta.
 Poți să îmi nănțujești iparele în fraze
 pe un landing page adresate fiecării obiecții pe care o are
 clientul tău.
 Are sens? Și dacă combine asta și cu psihologia ofertei,
 cum să construiești o ofertă cu adevărat bună,
 De obicei, senzatia omului va fi, si cu etica, este oblig
atorie la mine din punctul meu de vedere,
 senzatia clientului va fi, shara pen take my money.
 Adica e o oferta atat de buna incat nu vreau sa o ratez.
 A stat vreodata stressat ca e posibil sa nu a fi pierdut o
 oferta, ca nu ati dat click, ca nu s-a dus comanda,
 ca nu ati primit confirmare, ca ati patit vreodata chestia
 asta?
 Asta pentru că înseamnă că în momentul ăla, oferta, pe care
 voi ați vrut-o și ați dorit-o, vi s-a potrivit vouă cu
 beneficile, cu specificația și la prețul care vouă vi s-a
 potrivit vouă.
 Asta înseamnă psihologia ofertei.
 Uite, îți dau un ultim exemplu. Cred că v-l am mai dat.
 În online, cred că l-am dat, celor care fac launch map-ul
 cu Daniel. L-am făcut că s-a încheiat.
 S-a încheiat.
 Ăsta e un telefon, da?
 S24, Samsung Ultra.
 Eu n-o schimb decât că...
 Cum să zic eu? L-am schimbat pentru că mi-a venit la preng
irea abonamentului.
 Nu că nu voiam eu telefon.
 Eu putea să am un S23, care mergea foarte bine, lavandă,
 culoare...
 Nu-mi tăcea mie care e problema.
 Și l-am și acum, în janta de laptop, apropo.
 A, uite, vorbim despre ăla, da?
 De ce un telefonul meu?
 Tăi ca să fie până la urmă.
 Că nu mă credeți.
 Bine, dacă l-aș și găsi acum, ar fi fantastic.
 Nu-l mai găsesc.
 Pregătești vânzarea?
 Nu, nu, nu. Vreau să vă arăt ceva concret.
 Ia, ia-o tu.
 V-am mențit?
 S23 Ultra,
 2023, cu folie un pic lovit aici,
 dar ecranul este intact.
 Fiiți atenți, fiiți atenți, Alin, fii atenți, urmărește-mă.
 Deci nu-l bullshit. Îl por cu mine, că mi-i drag mie
 telefonul.
 Tehnic, telefonul e Samsung Ultra 2023.
 Telefon bun, funcțional, baterie, ce vrei tu?
 Cât îmi dai pe el?
 Cât îmi dai pe el?
 De o mii.
 De lei sau de euro?
 De lei.
 De lei.
 Nu-ți-l dau.
 Dar dacă-ți spun că în telefonul ăsta am toată agenda mea,
 cu toți mentorii mei care îți răspund la telefon dacă tu-i
 suni,
 în același timp în browserul de Google, Chrome, ai toate
 conturile de cursuri ale mele pe care eu le fac, din care
 eu învăț deja logate în care intri doar dacă dai click fără
 să faci neferi,
 Și ai și numărul meu personal și îți răspund la telefon, pe
 WhatsApp, zilnic, dacă îmi pui o întrebare.
 Cât îmi dai pe el?
 Iar eu am cursuri cumpărate de-a lungul timpului, undeva am
 valori aproximativ de 80-100.000 de euro de-a lungul timpul
ui.
 Nu glumesc.
 100.000 de euro. Nu glumesc.
 Și-s aici, toate parolele tuturor cursurilor mele.
 de la marketing, la ce vrei tu, toate barule sunt în
 telefonul ăsta.
 Mai îndai 2.000 de lei pe...
 Cât îndai? Nu glumesc.
 2.000 de bitcoin.
 Nu, la modul serios, dacă ți-l aș da literalmente,
 ți-aș face oferta asta.
 5.000 de lei, de exemplu.
 Cine îmi dă 5.000 de euro? Nu glumesc.
 Cine îmi dă 10.000 de euro?
 Înțelegeți ce se întâmplă acum? Asta e o ofertă deja.
 Asta e un telefon, a doua opțiune este o oferta.
 Una e să vizi un obiect, alta e să faci o ofertă.
 Nu numai povestea, că nu e o poveste, sunt lucruri practice
, nu sunt o poveste despre.
 Sunt lucruri concrete.
 Asta înseamnă să știi să vinzi. Nu să vinzi un aspirator,
 ci să faci o ofertă care include aspiratorul.
 Sau telefonul. Are sens pentru voi.
 Și asta înseamnă psicologia ofertei.
 Oamenii cu adevărat buni în vânzări sunt oameni care știu
 să facă oferte.
 Eu nu sunt cel mai bun trendăr din România, pe NLP, la
 nivel de cunoștiințe acumulate sau abilități.
 Și o zic cu toată modestea, sincer răspund, nu am oroganță
 asta.
 Dar am mai mulți clienți ca alți în sală, pentru că știu să
 fac oferte.
 Nu e un alt curs de NLP care să îți aducă invitați live în
 sală, mastermind-uri cu echipă super pregătită,
 garanție de sprață pe bani înapoi pe fiecare modul, invita
ți online.
 Nu e, poți să cauți.
 Și asta înseamnă că oferta mea este și unică și bate cele
 alte oferte care, ghici ce, sunt și mai scumpe ca mine unii
, fără să aibă astea.
 Dar eu am 150 în sală, în 2024 am avut 257 în sală, când a
 fost Cristi și când a fost Stefan. Da sau nu?
 Vasilea a fost 257 de oameni în sală.
 Și Elena, de ce?
 Că eu am gândit în ofertă pentru o masă de oameni,
 pentru un preț, pentru un curs.
 Asta e diferența între strategie apropo,
 de vânzare,
 și diferența între ofertă și produs.
 Când ai un produs, poate să fie bun, s-ar putea să nu-l v
izi.
 Când ai o ofertă bună a acelui produs, care e și bun,
 aici vine etica,
 că să fie bun produsul,
 nu o să ai concurență.
 Îți creezi o masă de oameni interesați
 cărora doar tu le vorbești pentru că doar tu ai ofertă aia.
 N-are nimic cum să o i-abordezi de altfel.
 Și dacă i-abordează, din start e în favorea ta.
 Că ei o să facă diferența. Ce face mă?
 Să dau atâția bani pe același lucru, dar fără invitați, făr
ă garanție, fără experiență de live în sală,
 fără încă o tură de NLP Practicienil Gratuit,
 când vrei tu.
 Nimeni nu face asta.
 Plus comunitate, plus pe care le afli după aia, nici nu șt
ii când vii la curs.
 Când vii la curs, nu știi de comunitate, nu știi cum e, că
 e mișto și...
 Nu știi, alea sunt bonusuri.
 Asta e diferența într-un produs și o ofertă.
 Chiar mă gândesc la ce ai spus tu acum, pentru că, exact în
 cazul tău,
 Vorba că la tine este vorba de cursi, mai multe de chestii
 virtuale.
 Unul e să vinzi produse sau un profil la produsele
 respective,
 altul e să faci, de exemplu, un curs bun sau video și vinzi
 cursul ăla și tu, pentru tine, profitabilitatea e mult mai
 mare.
 Dacă vinzi un produs sau, de exemplu, vrei să-ți vinzi maș
ina.
 Și vin neunii să găsiți, bă, dar știi că are erogină acolo,
 că îmi caută să-ți caute prețuri.
 Mi-am vândut mașina.
 Mă refer mai mult la exempluri astea.
 Mi-am vândut mașina.
 Fiată, produs fizic.
 Mi-am vândut mașina.
 Mașină foarte bună,
 Kia Sorento, care în 2017
 când a apărut, eu m-am sunit în ea
 în reprezentanță la București,
 54.000 de euro.
 Nu o mi-am permitat,
 dar am visat-o.
 La vreo 5 ani distanță în 2021,
 când mi-am luat-o, la mâna a doua,
 n-am luat-o.
 Am schimbat mașina de trecu, știți povestea?
 Și am dat mașina contra mașinii mele noi.
 Dar am rămas cu cauciucurile.
 Că, la reprezentanță, când mi-am năut mașina, nu aveau nevo
ie de cauciucuri.
 Fraierii.
 Părerea mea, că dacă ei eram în locul lor ca reprezentanță,
 eram bos câte d-apă ele?
 5.000, îți dau 2.000.
 Oricum rămâi cu ele, te frecinele că nu ești făcut cu ele.
 Da sau nu?
 Și eu ca reprezentanță, după aia când vând mașina Kia So
rento,
 luată de la ăsta cu un pic sub prețul pieței,
 că vrea să ia mașina repede nouă,
 eu i-adaug cumpărătorului mașinii ăstuia, i-adaug și cauci
ucurile,
 bonus după ce i-a încățcut prețul mașinii un pic.
 Are sens ce spun.
 Și o reprezentanță, acum tu ai lucrat în mașinii,
 ai ști la ce mă refer,
 să spunem că care ar avea să-și bată capă cu asta,
 ar putea să vândă o mașină Kia Sorento la mână a treia,
 că au luat semeu la mână a doua,
 cu un preț ușor mai mare,
 doar pentru că a adăugat patru cauciucuri mișleni.
 Și erau și mișleni și noi, că le ruloasem în singur sezon.
 Adică mă usturați un pic când le-am luat.
 Aici eu am obsesi cu cauciucurile.
 Cauciucul e singur lucru, între mine și asfalt.
 La alea nu fac rabat.
 Mai bine îmi iau o mașină mai proastă,
 dar cauciucurile sunt întotdeauna top.
 Asta este la mine convingerea mea.
 Da, nu, așa gândesc.
 Jur că așa gândesc.
 Eu nu merg cu all season și cu... nu.
 Ghici ce? Fast forward, da? S-a încheiat și asta.
 La câteva... a, mașina de reprezentanță, știi cine a vândut
-o?
 Eu.
 Deci mașina s-a dus la reprezentanță pe acte,
 dar eu anunțasem covând pe autovit
 și apoca să mă contacteze unul, înainte să îmi vând eu maș
ina,
 apoca să mă contacteze, m-a întrebat de preț,
 de mașină de preț, eu eram deja în discuții cu ăștia lalți,
 Și zic, men, s-ar putea să-l mai vând, pentru că, uite, o
 dau la schimb, da-mă, te pupa.
 Fac deal-ul cu reprezentanța, le dau mașina, mi-au mașina,
 și la un moment dat, nu știu cum, îmi scrie ăsta iar, ai
 dat mașina?
 Că eram în pending. Și zic, am dat-o la reprezentanța.
 Și eram un spui, unde? Că poate-o iau de la ei.
 Și zic, ba da, ben, uite, îți dau numurul agentului, și eu
 i-am vândut mașina, nu știu dacă are sențe, vă zic.
 Deci, eu prin autovit, mi-am vantut masina care numai era a
 mea, era reprezentanta-i deja.
 Si n-am la nici comision.
 Dar nu asta vreau sa va spun.
 A fost, daca pot sa fac un bine, o fac.
 Acelui asa om, la o luna, ii vand cauciucurile.
 Truzitorii, va jur, ii scriu, si zic, ba, ti-a luat masina?
 Da, esti multumit de aia de-aia.
 Vezi că așa, așa și explică, uite, aici așa e bună, vezi că
 service, că...
 Chiar am avut foarte mare gheje de ea.
 Și după câteva zile, apropo de relații, zic, bă, da, vine i
arna, tu ai cauciucuri de iarna?
 Ii zice, nu.
 Ii zice, dar ai familie, nu? Ai și două fetițe.
 Că așa e.
 Da.
 Și zic, nu vrei să îți dau eu cauciucurile mele alpin, miș
len, folosite un sezon
 care sunt top de gamă, pe ce înseamnă iarna,
 la un preț a jumate cât am dat pe ele.
 Dice, bă, depinde cât le-ai.
 Și am dat pe ele 1000 de euro, să nu știu cât dracu am dat
 pe ele.
 Nu mai știu.
 Și le-am dat la 2800 de lei lui.
 Bă, înțelegea-l în ce înseamnă...
 N-am vrut sub nicio formă să păcălesc pe un emă,
 dar din contre am vândut mașina reprezentanței lui,
 pentru că aveam încredere cu adevărat în mașina.
 Altfel nu mă băgam.
 Dacă știam că mașina are orice fel de nasoare, nu mă băgam.
 Că eram bă, fă-ți treaba ta.
 Dar eu știam că mașina e bună, că eu vă țeai să-mi grijă de
 ea 5 ani, 4 ani câte am folosit-o.
 Și omușul a luat mașina și a venit personal la mine acasă,
 și cu fetița, și cu soția, să-i șa cauciucuri, le-am dat b
anii chești, am stat de vorbă la povești, am scăpat și de ma
șina, și de cauciucuri, și el mulțumit.
 Asta înseamnă ofertă.
 Ajun la voi.
 Nu e despre asta, nu e despre asta.
 Eu nu am făcut nicio școală de vânzări.
 Eu am ieșit din liceu, nu de-a încerc să-ți explic că n-am
 pregătire de horieradul de vânzări.
 Am învățat vânzări și v-am spus, cred că nu, eu tot confund
 cursurile.
 Săptămâna trecută am avut launch map online cu Daniel Zănes
cu, unde fix asta fac.
 Îi învățăm pe oameni cum să creeze campaniei de vânzare
 care vând în mod evident și oferte.
 Și le-am spus lor și vă zic și voi, vânzarea este procedură
, nu talent.
 Vânzarea este procedură. Vânzarea este if-then.
 Dacă zic asta și el zice asta, atunci mă duc în asta.
 Dacă eu zic asta și el zice altceva, atunci mă duc în altce
va.
 E procedură 100% vânzarea.
 Cei care lucrați în vânzări, stăți de acord cu mine?
 Fără niciun dubiu, nu există talent în vânzări.
 Există experiență și flexibilitatea în a adapta clientului
 meu. Atât.
 Și din fericire asta se învață 100% exemplul fiind eu.
 N-am nicio treabă, n-am nicio treabă cu vizările în viața
 asta.
 M-am angajat direct la stat, din liceu m-am dus în Academia
 de Poliție,
 din Academia de Poliție la stat.
 Deși n-am avut corporații, business-urile anteriore.
 Dar am învățat, pentru că, și aici este o modificare de con
vingere,
 apropo că aici voiam de fapt să ajung,
 Majoritatea dintre noi nu ne vindem talentul, abilitățile,
 timpul, orice avem noi de vânzare, mai scump și mai bine în
 favoarea noastră,
 pentru că avem o convingere limitativă despre vânzarea.
 Avem o convingere limitativă despre a vinde.
 Dar fiți atenti, aici mi-am schimbat-o eu de-a lungul timp
ului prin diverse cursuri și conștientizări și menturi.
 Când pleci din unghiul în care tu păcălești pe cei care v
izi, că asta e convingerea.
 Dacă conving pe cineva să vândă-l, îi fac un de favor.
 Și își faci tu introspecția ta. Bă, cu adevărat vreau să
 fac rău cuiva prin vânzarea asta?
 Bă, nicioată nu. Dacă e da, din start e greșit ceva. E prim
ul pas.
 Deci, din start, ei nu vreau să fac rău, vreau să fac bine.
 Vreau să fac și lui și mie. Bine.
 Produsul pe care tu-l vizi e unul bun, e a doua intrebare
 de etica, daca e prost,
 e ceva greisit din start, nu-ti trebuie sa mergi mai depart
e.
 Daca tu stii ca produsul e prost, dar vrei sa-l vizi bine,
 e o problema de disonanta un pic,
 si e neetic, dar e la tine asta, e etica ta, e dimintitatea
 ta.
 2. Daca produsul e bun si eu vreau sa-i fac bine.
 3. Daca il vand unui om care are nevoie de el,
 eu ii fac de fapt un favor.
 Dândiți-vă un pic.
 Dacă eu vân produsul meu în care am încredere, care e bun,
 unui om care are nevoie de el la un preț corect,
 cu o ofertă în favoră a lui și-a mea, la portar la marge de
 profit,
 eu îi fac un favor lui.
 Are senz.
 Și când mi-am recadrat această convingere, am început să v
ân mult mai bine.
 Pentru că am preluat o convingere, legenda spune că de la
 pera,
 dar poate nu-i de la el, nu stiu,
 care zice așa, dacă eu nu vând bine, oamenii nu-și schimbă
 viața.
 Și apăsta trăiesc. Dacă eu vând prost, sănătate,
 eu nu ajung la oamenii care poate au nevoie de mine.
 E valabil aproape în orice fel de domeniu,
 dacă ai etica instalată și calitatea produsului ca o valo
are.
 Dacă astea două zbifate, în restu-i procedură.
 Are sens?
 Și ghici ce? La fel și la tine, la job, dacă ești angajat,
 nu-ți vizi timpul, apropo de ce vorbeam cu Ioana, mai mult,
 mai scump, mai în favora ta,
 pentru că ți reușine să vizi, pentru că, într-o realitate,
 nu crezi că faci un favor angajaturului, ci crezi că în
 invers.
 Nu, nu e așa. Întotdeauna e win-win.
 Dacă angajaturul îți face ție un favor prin salariul pe
 care îți îl dă, înseamnă că tu ori ești o lepră
 și ești luat caz social pe capul lui, ceea ce nu cred că-i
 cazul,
 Oare nu știi să te vizi.
 Una din două. Are sens?
 Bineînțeles, din nou, vă rea aducă aminte ce am zis ei.
 Uneori, contextual, antreprenorul, bugetul, mentorul ăsta,
 ghid, cine e acolo?
 Managerul n-are cum, deși te apreciează.
 Du-te mai sus, schimbă strategia, schimbă agajatorul.
 Dacă tu crezi cu adevărat în valoarea pe care tu ai de-ofer
it.
 Dar problema nu este că tu nu știi să ceri o mărire.
 Problema este că tu nu crezi în ce ai tu de-oferit.
 Da sau nu?
 Și din fericire, aia imediat mare este doar o convingere.
 Credința în ce am eu de oferit ca valoare altor oameni
 este doar o convingere.
 Și ține de tine Slit of Mouth Coaching Therapie.
 Să-ți conștientizezi valoarea profesională
 sau, atenție, că aici vine asumarea de responsabilitate din
 nou,
 să-ți-o crești.
 Dacă tu ai un salariu pentru că ai aici plătit în medie cu
 prețul pieței pentru că aia e piața,
 tu nu meriți un salariu mai mare dacă nu faci ceva diferit
 decât media pieței. Are sens logică?
 Că nu ai matematică, nu se merită antreprenorului sau cine
 cu ei te plătește.
 Și atunci responsabilitatea ta nu mai este cum fac să ceră
 creștere de salariu
 doar pentru că vreau.
 Nu. In primul rand trebuie să o meriți.
 Și atunci trebuie să faci ceva diferit
 și să-ți crești valoarea profesională
 pentru ca lui săi să crească beneficile.
 Și atunci devine balanța...
 Opa, ți-ai crescut beneficile ținecă.
 Uite, apropo de ce i-am zis anul Ioana.
 Fă ceva mai mult.
 Arată, uite, știi?
 Să numește mentalitatea de intrapreneur.
 Fac bani pentru firma ta
 cu resursele tale,
 dar vreau și eu mai mult din ce ți aduc eu firmei.
 Că e logic. Eu aș da cu 5 mâini.
 dacă aș găsi doi de-aștia.
 Vă jur!
 Ești cei mai valori, eu le-aș da firmă.
 Rar o să găsești un antreprenor tâmpit,
 care să găsesc un astfel de om valoros în firma lui
 și să nu-l remunereze suficient.
 Nu există, se numesc taruri.
 Unii sunt psihopați, așa este.
 Ca și potențial.
 Așa este, zice bine, sunt foarte înalti
 pe spectru psihopatiei funcționale, se numește.
 Adică nu să duc să o căcuiască oameni,
 dar o sânge rece în situații de tensiune pe mize foarte
 mari.
 Și tot psihopatie funcțională. Nu vreau să descrătăm despre
 asta.
 Am ajuns la tine?
 Da.
 Cu oferta, cu produsul, cu vânzărea? Ok.
 Și vreau să vă mulțumesc că ai zis și mai devreme
 că dacă tu nu vinzi bine, oamenii nu-și schimbă viața.
 Și m-am gândit cum pot să aprechi un servicie,
 în moment de calcătoră treaba asta.
 Și am tot amrurul megatom și, la un moment dat, mă sănău do
amnă,
 Apoi, o bosa ajunge, are un aparat pentru copil care are di
abet,
 și acel e un mic senzor la care trebuie schimbată bateria o
 dată la un an.
 Și în momentul în care m-a sunat trebuia să mă...
 Mi-a venit în minte fix vorba ta, că altfel nu aș fi făcut
 chestii care aș fi pierdut foarte mult timp și nu merita.
 Dar mi-a dat seama că e vorba despre misiune și cum pot eu
 să schimb viața acelui copil prin...
 Poftim, ai contribuit în creșterea calității vieții unui
 copil sau unele alte persoane prin ceea ce tu știi și să
 faci personal și profesional.
 M-am gândit la tine prin vorba asta și mulțumesc.
 Cu drag. Bravă, bravă, Alin.
 Mersi mult.
 Da, Mareu, stiu rău.
 Trebuie să-mi duc produsul înapoi.
 Că voi mi-l furați.
 Salut, Horia, Mareu Sânt.
 Salut, bărbată.
 Înainte să spun despre părerea mea despre Slate of Mouth,
 Ce mă împresiunea chiar ei.
 Vreau să fac o scurtă trecere în revistă, înainte de asta.
 Te rog.
 Și să spun de la Practitioner, de exemplu.
 Tu ai făcut în 2024?
 Am fost bugetar doată viața.
 Și mi-am schimbat perspectiva, ca să spun așa.
 Lucrez învânzări.
 N-am avut de loc experiență, deși aveam, să spun, orientări
 mai liberare puțin,
 dar fiind contextul de așa natură,
 N-am avut loc să mă dezvolt.
 N-ai avut nici voi, da.
 Am început de la 40 de ani să scrită-ți un pic de cărți de
 dezvoltare personală, unul sau altul.
 Ce m-a impresionat de la Practition era aplicare în bunzări
.
 Am început cu raport, cu oglindire, tehnici de negociere.
 și pe plan personal m-a ajutat foarte mult,
 îi spuneam și din viață Matei,
 cu esete perceptuale, care m-au influențat foarte mult.
 Relativ la vânzări, mi-a plecut foarte mult să înțeleg
 ce se află în spatele scriptelor din perspectiva ENLP.
 Am văzut, deja am început să-mi costu de ENLP,
 și am observat și am înțeles
 Asta înseamnă raport, asta înseamnă oglindire, astea.
 Deci toate fazele astea le vedeam în scripturile respective
.
 Și acum să revenim la Street of Mouth.
 Vreau să zic că ieri am fost foarte impresionat de cadrări
le pe care le făceai.
 Și în timpul cadrării făceai o altă recadrare și o nouă rec
adrare.
 Adică cadrare în timpul cadrării.
 Doar datoriți experienței și procedurii pe care o cunosc.
 Atât. E singurul care mă trimitează de voi.
 Și am înțeles, de fapt, de la Practition,
 că tot timpul ai setat cadrul de fiecare dată
 și Slate-O-Mod s-a aplicat exact cum ai spus ieri.
 Acum mulțumesc, Marius, dacă te uitați în spate
 la înregistările pe care le aveți, unii le voi, le aveți.
 Dacă vă uitați în spate la discuțiile mele cu Dorina, cu
 Darian,
 cu care a avut curajul și încrederea și îi mulțumesc încă o
 altă
 să vorbeasă cu mine în fața voastră și cu camera deschisă,
 Veți vedea acum cu ochii de master replici de slate of
 mouth, cadrări înainte de exerciții,
 pe care atunci le ziceați, mamă, magie. Nu, procedură. Pro
cedură și strategie.
 Tot ce pare magic și ușor la oamenii care obțin rezultate
 extraordinare,
 e de fapt experiență, procedură și asumarea timpului de a
 greși mult până ajung să facă bine.
 Ce v-am zis ieri, când e greu să faci bani în România?
 Asta poate fi adevărat sau poate e mai important să-ți asum
 să începi să faci greșeli repede
 ca să faci bani mulți mai târziu?
 Slate of Mouth.
 Este Slate of Mouth rezultat diferit, ce am zis acum.
 Poate să fie vorba despre cât de greu e să faci bani în Rom
ânia,
 sau poate să fie vorba despre cât de dispus ești tu să-ți
 asum să începi,
 să faci greșeli rapid, ca să faci bani mulți mai trăziu.
 Este Slate of Mouth. Te rog.
 Acum de ce a întrebat...
 Alin.
 Alin, iardă-mă. Cum dai o veste proastă și cum ai zis tu.
 Și ne-am amintit când a murit tata, și eu am fost cea care
 a intrat în camera și l-am văzut.
 Eu nu am avut pe cineva să mă... ce zici? Tamponul?
 Am pățit și eu. Nu cu părinții, dar am avut experiența asta
.
 Da, și fii atent. Am făcut exact ce zici tu.
 Exact cum spui tu, m-am dus jos către unde dormea soțul meu
, că dormiu în cabele diferite de cauză de sfurele.
 Și m-am dus și am zis, el doarme foarte profund, era și dim
ineața la 6.
 și străzi de el așa ușor, poți să te trezești,
 eu o să zic, ce?
 Și ziceam, normal.
 Și zic, cred că s-a întâmplat ceva rău.
 Tata.
 Prețizați? Direct tampon.
 Cum ar fi fost să străziască din somn,
 nici nu și-a desmeticit pe ce planetă este,
 a murit tata.
 E direct, shock, traumă post-traumatic.
 Are sens? Deși e real,
 și putea foarte ușor să o dea așa, fără să aibă o vină,
 că nu ai nicio obligație.
 Și apoi zic, cred că foarte rău am mai zis-o și pe asta.
 Și zic, vin-o și vezi, vin-o tu să vezi.
 Da, da, da, e normal, e bărbat, e normal.
 Deci n-am putut să zic, știi așa din prima, mama încă durme
a,
 mama s-a trezit ca niciodată, pe la 8 în ziua aia.
 Lui, toată casa, forfoteam, de cotro-solobă, ce să facem.
 Și se atrezește mama și îi întreabă, dar ce faceți?
 Și zic, nu știu ce-i cu tata, nu se mai scoală.
 Deci n-am putut să-i spun.
 Te ziceați că de indirect?
 Nici n-am putut să-i spun.
 Și dacă mă credeți, cred că timp de luni bune
 nu am putut să răstesc cuvântul, a murit.
 Sunt convins.
 Nu am putut. Cuvântul ăsta mi s-a părea ceva rușinos.
 Nu puteam să-l spun.
 E real, e imposibil.
 Contra realității în care ai trăit atât de azi de ani.
 Da.
 Da.
 Eu așa am făcut.
 Mulțumesc de împărtășire și îmi pare rău pentru pierderea
 ta.
 Îmi pare rău. Așa este.
 De modul în care ai gestionat-o, deși sub o impresiune
 enormă și și tu, la rândul tău, într-o stare de șoc, a fost
 benefic pentru celălalt.
 Bravo pentru putere și, îmi pare rău, pentru șocul și pierd
erea ta.
 Mai are cineva care vrea să zică ceva de-a mă scapa acum,
 cine a licat?
 Dar licamă la cineva, nu mai știu cine. Acolo, în spate. Ac
olo, da. Mulțumesc.
 Bună, Alexandra.
 Bună, drăguț.
 Dacă-i răspuns la întrebare, doar menționez ce vreau să te
 întreb.
 Dacă în procesul de vânzare, ca să anticipezi puțin ce o să
 te întrebe,
 ar fi benefic poate să te întrebi să-ți răspunzi tu la niș
te întrebări pe care le ai în cap,
 pentru că venind din zona de IT, neștiind deloc să fac vânz
ări,
 pentru a nu mă simți complet nepregătit în momentul în care
 mă duceam să prezint,
 și mă gândeam ce ar putea să îi folosească clientului ăsta.
 Excellent!
 Și atunci puneam efectiv o listă, răspundeam la ele
 și ca să nu aibă posibilitatea să mă întrebe, le spuneam
 deja.
 Lucru care funcționează de fiecare dată.
 Asta zic, bravo!
 Mai departe poți lua următorul nivel cu ce poate să nu fie
 de acord
 din tot ceea ce am pus în prima parte.
 Și să le spun și pe acelea.
 Și să spui sub genul de genul...
 Intuiesc că e posibil să nu fi de acord cu...
 Și mântul ăla e citiminte.
 E limbaș de citirea minții.
 Care, dacă e adevărat, crează raportul.
 În sens?
 Da.
 Și după aia e posibil să nu mă crezi și să răspuns printr-
un sleight of mouth.
 La ceva ce el încă nu ți-a zis.
 Doar a anticipat tu.
 Aș face în 2 pași. Unu, cu ce e posibil să fie util,
 și 2, cu ce e posibil să nu fie de acord,
 3, cum răspund.
 La ce nu e de acord el, cu slate of mouse, metamodel sau
 recadrări.
 Și încă ceva apropo de detașare.
 Joi, m-am dus la un client pe care în mintea mea credeam că
 nu o să-l câștig niciodată.
 Se vorba de Banca Transilvania. Noi suntem o echipă foarte
 mică.
 Adică ei au dezvoltatori...
 Pe ce niște sunteți voi?
 IT.
 Ok.
 ei au de 3 ori mai mulți dezvoltatori decât avem noi în to
ată firmă.
 Și în momentul în care mă pregăteam pentru vânzarea respect
ivă,
 am zis, fie ci o fi, oricum, nu avem nicio șansă să câștig
ăm clientul ăsta.
 Și am dus acolo cu această detașare, că nu am nicio șansă.
 Efectiv nu am.
 Doar fac ce trebuie să facă, știu că e important.
 Prima întrebare. Aveți experiență în bancă?
 Nu.
 Foarte puțină.
 Și răspunsul CEO-ului a fost exact ce căutam.
 Deci, este exact. Noi nu avem nevoie de oameni cu experienț
ă în bancă,
 că avem 100 de dezvoltatori care au experiență în bancă.
 Noi vrem altceva.
 Eccelent!
 Cât și văd, aveți experiență în bancă?
 Nu, aia e, nu. Plec, aia e.
 Nu că fix asta vrem.
 Ce?
 Fix asta căutăm, păi cineva prost.
 N-ai?
 Păi n-am.
 Știi?
 Excelent, bravă, fantastic.
 Eu știu ce-ți, păi, înțeleg,
 dar mă amuză cât de urât vorbim noi cu noi
 la nivel de descurajare,
 când pentru ceilalți e fix ce trebuie.
 Și n-ai de unde să știi,
 apropo de joacă-ți cartea până la capăt.
 Și te duci cu convingerea,
 nu se va întâmpla nimic bine de aia.
 Da, te duci cu detasarea.
 Da, da.
 Și o detasare, cu oricum, nu o să se întâmple nimic bine.
 Atenție, aici mă aș duce mai departe un pic cu nuanța.
 Când te duci cu convingerea că nu se va întâmpla nimic sub
 niciun fel de formă
 și că orice forfaș tu este inutil,
 vei transpira asta
 și o vei provoca.
 Asta nu e detasarea.
 Nu, dar asta e nocebo.
 Are sens ce zic.
 Deci, e nocebo în sensul că provoci ceea ce crezi.
 Detașarea este... s-ar putea să nu mergă, dar eu mă duc or
icum.
 Ce pot să pierd? Aia e detașarea, ce pot să pierd?
 Aia e detașarea. Când te duci, bă, n-are cum, e imposibil.
 Uite-și cum tu îmi să uite la mine, mă fac și de căcat, aia
 e, mai bine terminată mai repede.
 Atunci o provoci. A, are sens diferența.
 Deci, grijă mare că detașarea se duce în orice bu.
 Deci cam asta a fost experiența și la sfârșit nu-mi dădeam
 seama cum deam reușit să fiu așa de flower power.
 Așa, prin detașare. Exact asta a fost tema acestei încestea
 început.
 Mersi, mulțumesc frumos.
 Acestea a finit să fie pauză până la fix. Ne vedem, vă așt
ept.