nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_438582489.txt

 Ziua, doi modul? 5. Si 6. Si 7. Si dupa aia vacanta. Cum
 sunteti?
 Ce v-a dus pauza asta? Inca in transa.
 Da? Nu esti singura? Cine mi-a zis? Paula, cum a fost? Zine
 si noua, ca mie mi-e zis.
 Am zis ca am mai vazut in transa, 10 minute dupa ce am ies
it de aici.
 Când am ieșit de aici, mă simțeam așa, cumva ușoară, cu slu
pea...
 Odinisă.
 Deci, de pe tine vrei să te duci cu tine.
 E singura intrebarea. Cum ies din trans sa impun intrebari
 de metamodel, adica logice care sa ma forteze la logica.
 In starea de trans apare o lene atat de faina uneori, incat
 parca nu vreau sa gandesc.
 Me lene efectiv sa gandesc. Nu vreau sa impun intrebari, nu
 vreau sa...
 Daca se sizezi cumva ca e o transa nepotrivita, tocmai asta
 trebuie sa fac.
 Acum e potrivit?
 Cum?
 Acum e potrivit?
 Da, e perfect, e un proces de invatare.
 Acum, daca...si zic, oricum pe parcursul unui curs, de care
 sunteti incantati sau entuziasmati,
 intrați în transă, ori de câte ori, vă concentrați atenția
 pe mine ca trainor sau pe cine e în față ca ghid,
 pentru că există ceea ce v-am spus eu de ieri, transă de
 autoritate.
 Ați observat că de multe ori vă vorbesc și vă scot eu, zic,
 alo, mă priviți, sunteti cu mine, atunci se zicea și tu...
 Și tu îmi spui, da, da, da, te ascult.
 Da, e benefic pentru că în momentul ăla, ceea ce eu îți
 spun și îți argumentez,
 se duce la nivel de program și schimbă cele care te-au adus
 aici,
 celelalte neproductive.
 Pentru că dacă ai avea programele perfecte în subconștient,
 n-ai fi aici să îmi spui, uite, vreau să-mi schimb aia în
 viața mea,
 aș vrea să-ți fac aia în viața mea, aș vrea să fii aia, alt
fel.
 Ai avea toate programele, nici eu nu le am, că nu există.
 Asta este sensul vieții, de fapt. Să învățăm să ne rescriem
 programele din mers.
 Să fim alți în fiecare zi, nu?
 Să fim alți în fiecare zi, da. Iar oricum e așa.
 Asta e cum se întâmplă.
 Oricum e așa, oricum se întâmplă asta.
 Dar că unui e confințial.
 Exact.
 Exact. Și ideea este să facem aceste transformări și schimb
ări intenționate.
 Ele oricum se întâmplă, dar unor se întâmplă din greșeală.
 Când se întâmplă intenționat și asumat îmi înving niște fr
ici,
 sau îmi depășez niște limite intenționat, atunci valoarea î
mi mai mare și transformarea rămâne.
 Măturiteți că până acum a fost de îngheșate. De acum sunt
 guidade.
 Crede-mă că majoritatea oamenilor nu-și dau seama de asta.
 Și tu îți dai de seama asta acum. Și spuneam și la Lyft.
 Mai ai încă zeci de ani bune de viață.
 Crede-mă, ești perfectă.
 Ești la jumatea vieții.
 Nici nu-mi fac griji.
 Nici nu-mi fac griji.
 Mi-a plăcut.
 Iacob, ai vrut să-mi întreb ceva?
 Da, am vrut să-mi zic.
 Observați că nu i-am spus să-mi zică?
 Ați observat? Nu i-am spus, spune-mi ce ai vrut să-mi spui.
 Pă lângă faptul ăsta, dar eu la nivel de hipnotic, am
 presupus, că a fost o presupusă, nu avem de ce să știu, că
 e așa.
 Îl doar arătica mâna, putea să zică că vrea să mergă la to
aletă, nu știu, putea să mă îngiure.
 Dar eu am presupus, adică am încălcat metamodelul intențion
at, ce vă spunem în pauză?
 Intenționat am găsat metamodelul, nu i-am spus, Zim, ce v
rei să îmi spui, însă l-am început să îmi zic că ce vrea să
 îmi spun.
 Să ținziți?
 Bine, șeful, dacă o cei care au filmat-se...
 Că timpă de ore au prins...
 Că cei care au filmat-se...
 La chestia cu șeful și mai înainte...
 Ce?
 Că...
 Că au filmat-se...
 Nu mai știu.
 Și eu.
 Da, în sensul că nu sunt perfect.
 La modul că vreau să fiți conștienți, că eu vorbesc despre
 asta, însă nu sunt...
 Nici Bandler, care a inventat conceptul, nu exista la
 momentul in care sa zica, da ma, eu nu am nevoie de asta,
 dar le zic ma, o muritorlor de rand.
 Nu sunt acolo, nici nu o sa fiu acolo.
 Sunt doar cu o milisecunda inaintea voastra, pentru ca am
 testat conceptul asta de cativa ani de zile, atat atat.
 Calatoria e nistea.
 Exact, atat atat.
 Si vreau sa fiti constienti de asta, sa nu cumva, bine ma,
 Horia, el predata, da, ele stie, ele fata. Nu!
 Nu. Eu am momente când mă sesizeze pe mine, ca a, ok, de
 unde am programul ăsta?
 Sau de unde vine convingerea asta? Sau, știi, adică le am
 și eu.
 Doar că, la mine, efortul de a mă observa e mai mic.
 Pentru că s-o bișnuit, atâta tot.
 E singura diferență. În rest sunt exact ca voi.
 Pacing pe realitatea clientului, observați?
 E real ce am zis, dar vreau să sesizați și ce v-am spus mai
 devreme.
 Dacă acum aș fi vrut să vă dau o comandă hipnotică, era
 foarte ușor.
 pentru că deja m-am atras aproape de mine, și urma să vă z
ic orice.
 Și era acolo.
 Da, modul în motor costă 250 de euro și mergem mai departe.
 Știți?
 Ăla era...
 Deci, că un ieșit...
 Am întangent!
 Glupez...
 Ok, Daia, că te rog, îți mulțumesc că mi-ați ocazia să dau
 exemplul ăsta.
 Atunci când vorbești, ribajul, vorbești în metamotez, vorbe
ști ca să ajută cineva să facă din tramsă, să-i transmite
 informație, nu e văzut ca și tu să intri în tramsă, să
 percepi acel mesaj care-l transmite?
 Nu ai cum să...
 Nu pot să-mi dau seama de un moment în care să fie ceva...
 Și așa nu-i periculos nici pentru alaltul.
 Periculos, nu există periculos.
 Există doar felul în care argumentez un punct de vedere,
 pentru că ghici ce?
 Convingerile instalate la nivel subconștient nu se combat
 cu argumente logice.
 Dacă ați încercat vreodată să schimbați punctul de vedere a
 unui om,
 Ați observat că rar se poate să reușiți să schimbați cu arg
umente logice părerea cuiva.
 Ați observat că oamenii de obicei răspund emoțional cu niș
te convingeri, nu răspund logic.
 Adică dacă îți spui, ok, ai dreptatea să îți demonstrezi
 logic de ce eu am dreptate, cât se te ascultă?
 Rar.
 Și atunci intervine nevoia de limba și hipnotic, pentru că
 cu limba și hipnotic îi schimbi convingeri la nivel subconș
tient.
 Ați zisat că oamenii nu argumentează logic sau nu sunt disp
uși să ascultă?
 Rar se întâmplă să dai peste câțiva maturi care să zică,
 hmm, ai deptate.
 Acum îmi dau seama că am greșit. Câți oameni zic asta?
 Rar se întâmplă. Și de obicei că nu e miza foarte mare.
 Dacă e miza, cât e miza mai mare că atât oamenii sunt mai
 emoționali în a-și argumenta convingerele?
 De acord? Acolo apare nevoia de...
 Dana, Maria. Zici, zi tare.
 Nu, nimic.
 Nu era legat pe el.
 E o realitate mai frumoasa pentru vreo alătran, pentru real
itatea mai frumoasa pentru vreo alătran?
 se traduce prin căutarea constantă a unestări de trance, de
 trance care să mă amortească față de exterior.
 Și aici vine orcoholicul, omul care muncește foarte mult do
ar ca să nu se confrunte cu ce a redezolvat în viața lui,
 pentru că orcoholismul e de fapt concentrarea pe niște task
-uri pe care le-am să le fac în mod constant, ghici ce e
 asta?
 Trance. Că trec 12 ore de muncă și nu știi când au trecut.
 Și spui, bă, iar frate, șase seara, când?
 Cum va face ca ceva de la un an, pentru ca asa da unul de
 la un an?
 Cum va face ca ceva de la un an, pentru ca asa da unul de
 la un an?
 prin orice fel de informații ai la dispoziție.
 Poate să fie inclusiv încurajarea că el să continue să facă
 asta.
 Păi până mă rog, iar nu îmi pierd.
 Da.
 Îi zici, ok, uite, ți-am luat un CD nou.
 Am văzut că-ți place.
 Am auzit că formația asta are concertă, nu știu ce dată,
 nu vrei să mergi sau uite, să fac eu cadou.
 La început, e pacing pe realitate.
 Pentru construirea raportului.
 Ulterior,
 ca primind acces și cumva relaxându-se persoanele genu, da,
 ok, mă înțelege,
 poți să mergi mai departe și să metamodelezi, să pui întreb
ări de metamodel cu fraze tampon,
 poți să faci coaching,
 poți să subliniezi să vezi care-ți convinge le pe baza căr
ura să întâmpla asta.
 Adică, fără raport, poți să fii tu cea mai bun terapeut din
 lume.
 Și din păcate, majoritatea părinților sau terapeutilor care
 sunt foarte buni, mă refer la părinți educați, care știu ei
 ce au de făcut, sunt maturi, sunt...
 față de copiilor nu reușesc să facă ce ar trebui, pentru că
 nu există raportul.
 Deși ei știu că ar putea să-i sprijini într-un fel, mă
 refer la ghiți, la părinți, la specialici, la medici care ș
tiu cum ar putea să-și ajute pe cei dragi,
 nu pot să face asta pentru că de obicei există și raportul,
 comunicarea, modul 1.
 Pentru că față de ce apropiați tu nu ești autoritate.
 Are sens?
 Și asta înseamnă că trebuie să o iei de la zero cu raportul
.
 În față de celor care vin la tine să te plătească, tu deja
 ești autoritate și nu mai trebuie să creezi raport decât d
acă vrei cu adevărat să menții o relație pe teren mănuș.
 Cum am vrut eu cu voi din prima zi.
 Altfel, când vine cineva și îmi spune, am avut câteva
 clienti care m-au sunat, bă, mi-a vorbit, nu știu, aura de
 la nu știu ce curs,
 mi-a dat numărul tău, poți să mă ajut cu ceva? Tu crezi că
 mai stau să creezi raport cu el? Deja e întransă de autor
itate.
 Dacă nu, altfel nu mă suna.
 Și zic, ok, nu sunt nesimțit și nu sunt arrogant.
 Doar că nu mai stau să...
 Ce faci, cum ieși, cu ce te ocupi.
 Ok, care e problema? Păi, mi-e frică de... nu știu ce am un
 problema cu soția sau cu soțul sau...
 Despre ce e vorba?
 Și intru un raport, dar rapid, nu mai stau să...
 Fac pacing-ul jumătate de oră, pentru că deja omul asta b
azează pe autoritatea mea.
 Are sens?
 Da.
 Dar nu pare ajuns ca o să nu mai fie cu cei cu păpiați,
 care...
 Nici Isus nu a fost zeu în țara lui.
 Nici odată n-ai cum să fii zeu sau autoritate, dacă vrei să
 o ducem mai aproape, pentru ce apropiați e.
 Până la un punct. Pentru că e dependent de tine, după care,
 când nu mai e dependent de tine, nu mai ești autoritate.
 La un moment dat nu mai ești autoritate, ești doar un
 instrument ca el să obține niște lucruri.
 Dar nu că e normal să fie așa.
 Înseamnă doar că dacă nu se intervine cumva prin niște
 limite, prin niște proceduri, un el de comunicare, raport,
 cum vorbeam cu Iulia ieri,
 Iulia face foarte bine asta prin faptul că înainte pune rap
ortul, după aia ce ar i-a de făcut cu copiii.
 Și asta faceți mulți deja intuitiv.
 Copilul nu automat înseamnă că tu ești autoritate pentru el
, din contră.
 Dacă ar fi așa, toți copiii care au ui ceva că primeze la p
ărința, ce?
 Da, mă, gata, fac. Ai zis tu? Serios? Serios? N-ai să vezi.
 Zic un adolescent să facă ceva, de așa că ești un maicăza.
 O să vezi după aia răspunsuri.
 Ok, vreau să vă zic acum câteva cuvinte despre o altă
 variantă foarte ușoară de a introduce mintea sau de a aduce
 mintea într-o direcție de transă.
 Iar asta este varianta metaforilor.
 Un om care știe să construiască metafore, este un om care ș
tie să comunice excenent.
 Metaforele...dați-mi exemplu de metafore ca să știm că vorb
im de același lucru.
 Recie ca gheața?
 E comparație, dar e bine. Poate să fie, de exemplu, un
 ocean...
 Poate să fie...
 Ce am folosit eu cu Moni la început exercițiuri.
 Și poți să-ți dai seama acum cum un ocean de blândețe și de
 pace
 parcă se sparge ca un baraj care s-a fisurat
 și dă voie ca tot ceea ce a fost până acum reținut să vină
 către tine.
 Țineți vinte că ne-am spus aproximativ cuvintele astea?
 Am folosit oameni... cum?
 E din Minescu.
 Nu.
 E din mine.
 E din Minescu.
 E din mine.
 E din Minescu.
 Genial! Asta trebuie să notez. E din Minescu? De Minescu?
 Nu din Minescu. Genial!
 Metafora la nivel de etimologie ca și cuvânt, ca și formare
 vine din greacă și înseamnă literalmente a duce dincolo.
 A transporta dincolo.
 Când știu să folosesc și să construiesc metafore în raport
 cu mesajul pe care vreau să-l transmit,
 am o cale foarte ușoră de acces la mintea subconștientă a
 celuilalt.
 De ce credeți că metaforul ăla este foarte ușor percepută
 de subconștient?
 E abstractă, poate să fie foarte abstractă.
 Incorporează o multitudine de informații pe care câteva cuv
inte nu ar putea să-l transmită.
 Și metaforele au făcut parte din totdeauna din povești și
 din bazme.
 Ori până să apară hârtia, acum câteva mii de ani, cum era
 transmisă mai departe cunoașterea popoarelor?
 Prin cuvânt și povești în jurul focului.
 De tenea?
 că scrieți orice fel de poveste bine scrisă, va fi plină de
 metafore.
 Metafora s-adreștează direct sub conștientului și este
 percepută automat,
 cu atât mai mult, cu cât nu este pusă la îndoială, pentru
 că în metaforă poți să ascundi un mesaj.
 De exemplu, dacă vreau să-i zic, cum am vrut să zic lui
 Monica, vreau să te calmezi,
 vreau să simți că ești relaxată. Și nu, în loc să-i zic,
 simte că ești relaxată,
 i-am zis, observa cum un ocean de calm si de pace si de bl
andete,
 tinut in loc de un baraj care se surpa usor, da voi acestui
 ocean de blandete sa se vina peste tine.
 Observați cum, printr-o metafora, i-am zis ca e lovita din
 toate partea de relaxare si ca poate sa-si dea drumul sa se
 calmeze.
 Acesta aminte ieri cand v-am descris la ora de deschidere,
 sa-mi spunezi, zi deschisa, cum am spus ca este constientul
 fata de subconscienti.
 Tineți minte că am spus într-o metaforă.
 Că v-am zis subconștient, subconștient, au roluri făcutea
 toți așa.
 Da, are sens.
 Și când v-am zis o metaforă, jumate de seara, a, da mă, g
ata, am înțeles.
 Știți mai țințe care era metafora?
 Cu televizorul.
 A, da, a, da.
 Televizorul, când v-am zis, ecranul televizorului este...
 Bravo!
 Sau casa cu lanterna, când v-am zis că mintea noastră este
 ca o lanternă care luminează,
 care luminează fașcicolul, este mintea conștientă și mintea
 subconștientă sau inconscientă este care nu e încă adusă în
 conștient.
 Și brust toată lumea înțeleze la ce mă refer. Are sens?
 Pentru că am apărat o metaforă potrivită.
 Dacă știu să-mi aleg corect metaforele, voi putea să
 transmit orice mesaj vreau, instantaneu, și oamenii vor fi
 conviniți de argumentele mele.
 Felul în care funcționează metafora este următorul.
 În momentul în care aud niște cuvinte abstracte sau
 metaphorice sau comparație sau analogie, că toate sunt în
 aceeași linie,
 Deci abstract, analogie, comparație sau metaforă, când m
intea mea aude aceste variante, care vin din exterior, atent
ie, ca și cuvinte, va începe să caute un corolar în mintea
 mea, în sufletul meu, în lumea mea interioară.
 Să vă dau un exemplu.
 Câine. La ce câine te-ai gândit?
 La ce câine te-ai gândit?
 La ce câine te-ai gândit?
 La ce câine te-ai gândit, Florin?
 La ce câine te-ai gândit, Călin?
 Observați cum am zis un singur cuvânt
 și oamenii, instantaneu,
 au căutat în interiorul lor
 corolarul și specificul cuvântului
 Câine.
 Să ținzați?
 Asta se întâmplă
 într-un proces care se numește
 căutare transderivațională.
 Nu e necesar să țineți minte, doar să știți, dacă vă dați
 de știți vreodată.
 Căutare
 Căutare, deci mintea mea pleacă să caute, transderivațional
ă.
 Vine de la englezescul travel down inside.
 TDS. Travel down inside.
 Cu alte cuvinte, a călători înăuntru.
 Orice cuvânt aud, mintea mea pleacă la plimbare înăuntru fi
inței mele să caute, să vadă la ce să referă acest cuvânt.
 Pentru că cuvintele nu sunt lucrurile pe care le descriu,
 de acord?
 Cuvântul căine nu e un căine, nu?
 Mă urmăriți până aici?
 Pentru că harta nu e teritoriu. Practic cuvintele sunt h
arta despre teritoriu.
 Adică cuvintele sunt harta despre experiențe.
 La fiecare e liber să credă și să vadă.
 Nu numai că e liber. Noi așa percepem lumea.
 La fiecare cuvinte pe care le auzim, mintele astea pleaca
 in interiorul nostru sa caute, sa vada la ce se refera cel
 care vorbeste.
 Cand auzim o metafora, noi automat cautam inauntru sa caut
am care e prima situatie care poate sa corespunda acele met
afora.
 Si o facem automat, prin cautare transderivationeana. Este
 un bonus, nu trebuie sa o tineți minte, doar sa stiti care
 e procesul.
 Ok?
 În momentul în care reușim și știm să ne descriem viața no
astră, în metaforele potrivite,
 acele metafore se du-s sub conștientul meu care va crea ace
a viață.
 Vreau să mergem mai departe și să vă citesc o poveste.
 O poveste scrisă în limbaj miltonian, amuzantă, simpatică.
 Singuriei scop este lecturarea.
 O să vedeți acum.
 Vreau să vă spun o poveste.
 Și am să spun această poveste la toată lumea.
 Și pentru cei care o știu deja, îi rog și pe ei să o ascult
e.
 Poate cineva își amintește sau redescopără lucruri
 importante din viața lui.
 Și dacă nimeni dintre voi nu consideră în acest moment că
 ar fi interesant să facem acest lucru,
 Veți vedea că în încheiere oricine va fi întrebat, ei cum a
 fost, toată lumea va avea ceva de spus.
 Iată o poveste care ilustrează verborile de ștergere.
 A fost oatăcă niciodată patru oameni care se numeau.
 Toată lumea, cineva, oricine și nimeni.
 La un moment dat a apărut un lucru important care trebuia f
ăcut.
 Și toată lumea era convins că cineva îl va rezolva.
 Oricine ar fi putut să îl facă.
 Dar cine l-a făcut până la urmă? Nime.
 Cineva s-a supărat din pricina asta.
 Pentru că, de fapt, era ceva care trebuia făcut de toată l
umea.
 Toată lumea credea că oricine ar putea să facă asta,
 dar cine și-a dat seama în cele din urmă că lucrul nu va fi
 rezolvat de toată lumea?
 Nimeni.
 Toată lumea l-a acuzat pe cineva.
 Și, firește, cine l-a acuzat pe oricine?
 Nimeni.
 Toată lumea s-a supărat când cineva l-a acuzat de sustrage
le de la propriile îndatoriri.
 Nimin a avut bataia.
 Cineva a inceput-o.
 Si toata lumea s-a ranit.
 Nimin si-a cerut scuze.
 Si pana la urma, oricine ar fi intuit ce s-ar fi intamplat
 daca cineva nu le-ar fi bagat mintile in cap.
 A?
 Cum?
 Pastreaza una si da mai departe.
 Este un extract din povestea lui Orcine, pe care vă recom
and să o citiți, al lui Richard Bandler.
 Este o poveste scrisă în limba şimnotic,
 care e genială, este plină de limba şimnotic, de ștergeri,
 de încălcări de metamodel, dar este foarte funny de citiți.
 Pentru că uneori e greu să urmăreşti logic, nu mai știi
 care e unde, dar tocmai asta e ideea.
 Povestea lui Orcine de Richard Bandler, vă recomand, de 10
 lei sau 9 lei, e gratuită pe internet,
 Vă recomand cu drag.