nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_433577773.txt

 Vreau să vă dau etapele prin care se formează o convingere,
 sau variantele prin care se formează o convingere, ca să vă
 arăt după aia cum pot să o schimb.
 O convingere se formează formare de convingere.
 1. Prima varianta, cea mai desintalnita.
 Din mediu, cu cat mai multe persoane am in jurul meu care
 au aceeași convingere, cu cat mai mult timp petrec cu ei,
 cu atât mai rapid voi avea și eu și voi prola aceeași con
vingere,
 fără să-mi pun în semn întrebării dacă e valabile sau nu, d
acă eu cred în ea sau nu, dacă e importantă pentru mine sau
 nu.
 Pentru ca mama si tata o au, o am si eu.
 Doar pentru ca prietenii mei de bere de la fotbal o au, o
 voi avea si eu la un moment dat daca nu stiu atent.
 Pentru ca e mediu, aici traiesc.
 Putini oameni sunt atat de constient si greu sa face asta,
 sa spui constant intrebari la portalul de tot ce zic eu am
 din jurul tau.
 Pentru ca e nebunie.
 Ce a zis asta, de ce, de unde stie?
 Dar asta ce a spus, dar uite ce a raspus. O iei cu capul la
 un moment dat.
 In mediu in care traiesc cel mai des, e mediu in care te si
 relaxez sa te incarci. Asa ar fi normal si logic, nu?
 te relaxesti in cald si esti calm, nu iti mai pui intrebari
. Esti relaxat. Esti intre aitai. E fix acolo o sa formeaza
 convingerele pe care de multe ori le prea esti si functione
zi pe baza lor, suferind si nu stii de ce.
 2. Prin repetare.
 Prin repetare sau prin repetitie.
 auzind cu cât mai des des o propoziție o convingere indifer
ent din partea cuivine ajung să cred în ea
 cu cât mai des aud o convingere cu atât mai rapid
 voi avea aceeași convingere și eu
 cu cât mai des mi se spune ești brânză bună în burduv de câ
ine cu atât mai des și mai rapid voi ajunge să cred asta
 chiar dacă nu e valabil
 cu cât mai des mi se spune în România nu poți să faci bani
 pentru că ești imposibil să mă corupți cu oți și interlopi
 voi ajunge să crede ațea și mă compor catare
 Cu cât mai des mi se spune femeile să nu știu cum să borba
ți, să nu știu cum, cu atât mai rapid o ajunge să credeți.
 Are sens?
 Indiferent cât de impactantă este persoana care îmi spune
 această convingere, dacă îmi spune des și eu nu o pun la î
ndoială, o preiau.
 Știriile de la ora 5.
 Sursă de convingeri limitative pentru că repetă același tip
ar emoțional
 raportat la situația din România, încât ajung să o cred făr
ă să o pun la îndoială.
 Câți dintre voi?
 Hai să facem altfel.
 Când zic viol, la ce județ vă gândiți?
 Vaslui.
 Vaslui.
 Ați observat?
 Dar nimeni nu...
 Nu avem niciun fel de dovadă că într-adevăr, statistic, ăla
 este județul care...
 Dar ați văzut? Zeci i-ați spus, vaslui!
 Iar statistic, vasluiul are mult mai bună violență decât
 alte județii din un sun.
 Unde găsesc informația? Că mă interesează foarte mult.
 Unde-i găsit-o?
 Îți nu înțeles.
 Că știu și eu că am auzit undeva că de fapt vasluiul nu
 este în topul agresivilor sexuale, însă pentru că se repetă
 constant, se repetă constant același lucru decât trei.
 Și fac raport și stand-up-ăriu, exact pe chestia asta.
 Exact, se perpetuează, se repetă vasluiul viol, vasluiul
 viol, vasluiul viol, vasluiul bețiv, vasluiul bețiv, vaslui
ul bețiv, bă nu-i așa.
 Chiar am spus, am cateva trei din nozi, și-au spus că în
 Vaslui, Vaslui nu e așa.
 Nu este.
 Foarte multe se arte jurul Vaslui.
 Evident.
 Și oamenii i-au țatăle alea ca Vaslui în Sf.
 Exact. Adică e vorba de fapt de o zonă rurală, de un mediu,
 care mediu se regățește și în alte zone din țară, nu numai
 în Vaslui.
 Însă prin repetiție s-a format ideea, convingerea că în Vas
lui așa este.
 Ghiște, la fel aveți pe farta voastră și eu și voi,
 convingeri pe care ni le-au repetat atât de multe ori încât
 nici măcar o mai le pune înanduial acum.
 Dacă nu te căsătorești până în 35 de ani sau până în 30 de
 ani, ești defect.
 Ați auzit-o pe asta?
 Dacă nu ești într-o relație de cuplu, ești defect.
 Dacă divorțezi, e un păcat.
 Tăi arată amenirea.
 Dacă n-ai copii, ești ratat.
 Dacă... Care mai era? Că mai era una?
 Bărbații buni zluați.
 Bărbații buni zluați!
 Bărbații buni zluați! Convingere!
 Cât timp mi-o zic alții și aici e un sceptic foarte mare.
 Repetarea poată o facă o altă persoană sau un mediu, da gh
ici ce?
 Și eu însu-mi.
 Cu cât mai des, îmi repet, o convingere, un enunț.
 Așa pățesc întotdeauna.
 Dacă cine te prinde de afirmații?
 Te rog.
 Putem să ne manipulăm de noi?
 Pe asta e ideea, să ne manipulăm pozitiv.
 Să vrem să folosim chestia asta, nu?
 Cum?
 Dacă o folosim să ne manipulăm pe noi, nu e o lucră rău, nu
?
 Da, dar eu nu cred că cuvântul manipulare nu e rău.
 Deci manipulare din start are un efect negativ și înseamnă
 singur...
 Deci ce înțelegă prin manipulare ca să fim pe aceeași hartă
?
 Obținerea unui beneficiul personal cu răul altuia.
 Aia e manipulare. Adică din momentul în care eu știu că vre
au un beneficiu și știu că îți fac un rău, adică neecologic,
 că asta nu țin beneficiu meu, aia e manipulare.
 În momentul în care eu nu știu că îți fac ținul rău pentru
 beneficiu meu, nu mai e manipulare, că eu nu știu de răul t
ău, fizic nu am pe harta informația, corect? Deci aia nu mai
 e manipulare.
 Influențare, persoasione, vânzare, dacă eu nu știu la modul
 de efectiv, nu știu. Dacă eu știu că îți fac un rău vânzând
u-ți ceva, atunci atât te manipulezi.
 Deci prin manipulare pozitivă, cum zic unii, din punctul
 menorii contradiției, pozitiv cu manipulare pentru că înț
elegeți din stat un efect negativ la modul că știu că fac un
 rău și totuși nu-mi pasă.
 repetând în singuri un dialog interior, de aia la modul urm
ă nu v-am încurajat și vă spun la fiecare modul,
 fiți atenți la propriul vostru dialog interior.
 Repetându-l, vă ramforsați singuri convingeri care nu sunt
 reale.
 Nu merit, nu pot, întotdeauna apățesc așa.
 Eu nu merit să fiu iubit, nu o să-mi găsesc pe nimeni, mere
u sunt părăsit.
 Eu mereu câștig din a doua, asta e rama mea.
 Am avut-o mult timp și mi-am dat seama, anul trecut chiar,
 că eu câștig și reușesc din a doua încercare.
 Dar întotdeauna din a doua încercare.
 Ghiște, efect avea convingerea asta, nici măcar nu mai înce
peam.
 Că zic, bă, n-am timp de a doua. N-am timp, asta, mai bine
 nu mă apuc.
 Și când mi-am sesizat-o, zic, hă, stai un pic, de unde vine
 asta?
 Și mi-a zis-o mie cineva odată, când eram copil.
 Și am luat-o ca atare. Și am funcționat până acum câțiva
 ani.
 repetându-mi-o singur
 cum?
 a treia ora cu noroc
 asta e buna
 ca macar te face sa incerci inca o data
 gandeste-te ca daca ii zice
 daca nu reusesti din primele 2 de zonari
 o sa mai incerc
 cunosc oamenii care zic
 au convingerea daca nu reusesti din prima
 nici nu mai incerc inseamnu ca eu nu pot
 asa functioneaza si eu
 Nu-i reală.
 Pisica neagră, am zis.
 Pisica neagră, da, o să am ghinion.
 Ghiște, o să ai ghinion.
 Pot cheia să duc.
 Ați acceptat vreodată să vină cineva în fața voastră pe
 care îl cunoaște sau pe care nu îl cunoaște?
 Să vă spună, ești slab, ești prost, nu poți, nu o să reușeș
ti niciodată.
 Ești vai de stea o ta.
 Ești un ghinionist.
 Credeți în volegă.
 Cum?
 Nu, nu, nu, vorbesc serios.
 Deci, ati acceptat pe cineva, l-ati crede, daca vine in f
ata oricine ar fi, mama, tata, prieten apropiat, iubit, soti
 sau cineva pe care nu cunoasteti,
 sa vina in fata voastra, zilnic, sa va spuna, tu nu poti, n
-ai cum, n-o sa reusesti, imposibil, esti slab, mai ai de
 lucru.
 Uite cat de urat esti.
 Sa accepti sa modu sa iei de bun.
 Nu?
 Ghisi ce? Asta va ziceti voi singuri, in fiecare zi.
 Am dreptat-ne?
 Dar dacă n-ați acceptat de la nimeni să vă spună chestia
 asta, nu e paradoxal că fix asta vă spuneți voi, înși va?
 Și mă și-accep tău și credeți.
 Și prin repetiții e ghișt ce se întâmplă. Nu e suficient să
-mi spună altcineva un lucru care să se transforme în confin
cere, este perfect de suficient să-mi zic eu însu-mi.
 Nu pot, sunt slaps, sunt urât, sunt gras, sunt nașpa, nu o
 să reușesc, nu merit, n-am cum.
 Nici odată, nici nu ar roi să-mi cerc.
 Sunt enunțuri care prin repetare se transformă în conving
ere.
 Să trezi de acord cu mine?
 Da.
 Numătoarea variantă prin care se crează o convingere,
 și e foarte periculoasă,
 autoritatea.
 Orice persoană cu autoritate în fața mea în care am încred
ere pe care o respect,
 pe care o admir, are puterea de a-mi crea convingeri.
 pentru ca nici macar nu le mai pun la intoiala.
 Pentru ca vin de la oameni in care am incredere.
 Cum ar vrea un om in care am incredere sa imi faca rau? Nu
 exista asa ceva, e mama, e tata,
 e profesoara de fizica care imi spune ca sunt branza buna
 in burduf de caine. Asa este.
 Care experienta e matura, stie, e cineva, de aia stau in f
ata mea si o stau aici.
 Vreau să dau un exemplu, că mă duc am multă vreme.
 Bunicii mei erau de la țară și...
 Ca bunicii multura dintre noi sunt convins.
 ...mă duc foarte mult, nu ca câmpuri.
 Mama, de când aveam...
 De când mi-a dus ceptă, mi-a dat 7-8 ani,
 mereu îmi spunea acela,
 mă degeam să îi ajutăm.
 Punem mâna pe carte că ajunge la coada satăi.
 Bă, dar de-a teori mi-au zis chestia asta.
 Punem mâna pe carte că ajunge la coada satăi.
 Uram sa ma duc la sapa.
 Da.
 Da, exact.
 Cand ziceam, mergem sa-i ajutam.
 Nu stiu ce.
 Striga ceva, pute-ma.
 Uram sa merg.
 Stiu, de acolo, exact.
 Am inceput sa realizam, de la bai, chiar hai sa ma pus amat
, aia am sunat.
 Invat pentru ca nu vreau sa ajutam.
 Aici e sapa, ceea ce nu vrei.
 Da, asa ca da-i acolo. La tine a functionat bine, aparent.
 E bine.
 Da, evident, n-am spus. Astea-s valabile in toate convinger
ile, ca-ti limitative, ca nu-ti limitative, ca ma fac fer
icit, ca nu ma fac fericit, toate se formeaza asa.
 Un visabil de autoritate.
 Da, da, m-a inteles.
 In feri eram cu maica mea, care spunea ca daca nu ma vezi
 sa-ti ia o turma de ori si te las acolo.
 Si de atunci am...
 Motivant, nu?
 Da.
 Eu si ce spuneam, merci ca le vand.
 Fac glana, fac un business, fac o joace.
 Foarte tare.
 O autoritate din fata mea are din start puterea de a-mi cre
a convingere pentru ca nu mai pun la îndoiala ceea ce acea
 persoana imi spune.
 Este motivul pentru care eu constant va incurajez sa punez
 la îndoiala ceea ce va spun eu.
 Pentru ca uneori e posibil sa nu am dreptate.
 Altă oră e posibil să vă dau convingeri din harta mea
 mentală, care să nu fie valabile pentru voi.
 De asta mi-am început cursul acum câteva luni, când ne-am c
unoscut pentru prima oară, și v-am spus, din acest moment, v
ă rog să nu credeți niciun cuvânt pe care vi-l spun.
 Țineți minte? De asta. Pentru că nu vreau să vă creeți con
vingeri prin autoritate, ci vreau să vă creați singuri con
vingeri prin testare.
 Degea nu bă, merge? O fac. Nu merge, asta a înșelat pentru
 mine nu e valabilă.
 Are sens.
 Guru, lider religios, prea fericiti, sunt autoritate pentru
 oameni.
 și crează convingeri prin ceea ce emit verbal, chiar dacă n
-au nicio substanță,
 crează convingeri prin simplă autoritate pe care o au.
 Nu știu câte convingeri avem ca societate, dar vă garantez
 că sunt foarte multe pe harta noastră colectivă
 care n-au niciun fel de substanță, ci sunt date doar de
 cineva în care, la un mândat, am avut încredere.
 Dacă nu te duci la școală să înveți, nu o să ai început un
 serviciu bun.
 Că mă auzi atât de des încât m-am plictisit, m-am spărea în
 clasa 12, că eu nu știu ce serviciu vreau să am.
 Când am învățit chestia asta m-a apucat deja, pentru că
 persoana care a inventat-o nu a fost înopere de la școală.
 Exact.
 Că care a inventat-o nu a fost înopere de la școală.
 Da, dar știi ce e? Tu ai noroc să răsi în generația în care
 vezi aceste exemple.
 Eu am trăit în generația, eu, mama ta și tot mulți de aici,
 te admir și te invidiezi să zic un pic că ai opțiunile pe
 care le ai acum.
 Noi nu le-am avut. Eu am avut variantă în care, dacă nu, aș
a mi se spunea și vedeam în jurul meu, pentru că în jurul
 meu cam toată lumea lucra la stat atunci când m-am născut
 eu, în 85.
 Mamă, cât a trecut!
 Și ori ai un serviciu, ori crăpi. Era bea ieșirea aia din
 comunism, era gri, nu știa ei dacă se poate să fie antrep
renor.
 Cine era antreprenor era antreprenor cu statul și avea comb
inații, era mafiot, asta era convingere atunci.
 Și am auzit atât de des la maică mea, dacă nu înveți să ai
 un serviciu bun și o să moră de foame,
 Am intrat in panica in clasa 11 sau 12, ca eu nu stiu ce v
reau sa fac.
 Si m-am facut politist.
 Si m-am facut politist.
 Nu regret alegerea, ca a fost o perioada superba, insa...
 Am intrat in panica pentru ca aveam convingerea data de
 autoritate din fata mea mama,
 ca daca nu am un serviciu, nu am alta varianta.
 De fapt asta era convingerea, daca n-ai serviciu, n-ai alta
 varianta.
 Nu poti sa fii freelancer, cum e acum, artist, sa traiesti
 din asta, bine,
 Trainer sau antreprenor
 sau nomad digital, cum e acum curentul
 Nu exista varianta asta. Du-te in armata, ca e sigur
 in serviciu stabil, dar alta cum vezi
 Da, unul din motivul pentru care eu m-am dus in directia
 Academei de Politi, acum cati vani, era fix asta
 Salariul stabil
 Cine moare de fame in politie? Nimeni
 Statut, profesional
 Si siguranta salariului si zile de mani, daca nu gresesi
 flagran, nu te o dai mai in afara
 Ai haine, ai casă.
 Am înțeles că suntem în stare să continuăm.
 Și aveam 25 de ani, adică eu eram ok.
 Mă salvam cumva.
 Dar am avut colegi de 48, 49, 50 sau cu un an aninte de
 pensi
 în care au fost neguți de acel test și l-au picat.
 Și au pleșit din sistem. Dintr-un sistem sigur.
 Adică au funcționat pe baza o neconvingere emisă de autor
itate care s-a înșelat.
 Corect?
 Pentru că, ghici ce? Și autoritatea îți poate înșela.
 Doar pentru că este autoritate, nu înseamnă că are tot timp
ul dreptate.
 Inclusiv eu.
 Prin hipnoză slash transă pot crea foarte ușor convingere.
 Despre asta vorbim în modul următor.
 În momentul în care știu să îi creez o transă în care tot c
eea ce emit ca sugestii se duc direct în subconștientul omul
ui, pot să creez convingeri prin simplul fel în care vorbesc
.
 Și exemplul pe care i-l văd la mai devreme, primul care îmi
 a venit în minte, sunt melodiile.
 Care crează convingeri prin faptul că știu să bagi aștiu.
 Asta este efectul lor. Baga ascultatorii stare de transă
 care nu mai pun la îndoială ceea ce aud și se duce direct
 în subconștient.
 Mi-ai răspuns la o întrebare. Mă întrebam acum de ce tata
 este de pendenț de știrile de la ora 5.
 Deci e în stare să treacă peste orice, e la ora 5 în fața
 televizorului și nu înțelegeam ce nevoie i-acopere aceste ș
tiri.
 De ce merge așa? Ca hipnotizat, în fața televizorului, ora
 5.
 Este probabil o transe.
 Da, este transe de autoritate.
 Si la acelasi timp cred ca le acopara si o nevoie de...
 Primeaste niste confirmari cum ca, uite, eu sunt mai bun
 decat menorocidul care o vrea.
 Da, pentru ca avem tendinta de a ne compara cu cei de care
 auzim, betivi, ucigasi, violatori, amaratii, vai mamador.
 Si pentru ca ne simtim mai bine usor in comparatie cu viata
 noastra care chiar si ea poate fi fara sens sau grea sau ne
fericita, in comparatie cu altul ma simt mai bine.
 Și atunci mă uit mai mult. Pentru că vreau să mă simt mai b
ine în comparație cu viața mea.
 Da, ai ceva într-o mai multumește și acolo îți regăsești
 puterea ta.
 Exact, exact, exact.
 Cum te acționezi atunci când cineva vine și îmi spune, păi,
 uite, când tu ești mai bine în comparație cu cei care n-au
 pune, sau uite, când tu ești mai bine în comparație cu cei
 care n-au cimâcat?
 E chiar un număr de stand-up, o chestie asta, care m-a dist
rat fantastica, a lui Dan Badea.
 Eu sunt fan stand-up, nu știu dacă v-ați prins.
 E un număr de stand-up exact pe subiectul ăsta, în care z
ice că el a crescut la fel ca și mine și ca mulți alții, cu
 ideea mănâncă tot din farfurie că altul n-are ce mânca.
 Și făcea Dambadea ce, bă, înțeleg ideea că alții n-au ce m
ânca, că înțeleg.
 Dar nimeni în viața mea vreodată nu m-a sunat să îmi mulț
umească că am mâncat tot din farfurie și el n-a avut ce, șt
ii?
 Sau cum ar fi să mâncăm tot din farfurie pe ideea
 Bă pentru tine asta tati, uite și bag copana asta, pentru t
ine frățioare că n-ai ce mânca, pentru tine fac asta, știi?
 Ar fi, exagerează intențional ca să sublineze penibilul, cu
 ce ajută pe altcineva la modul practic
 că e omănât tot din farfurie
 cu ce-l ajută pe ala care n-ar ce mânca? E fals.
 Știi ce face Aplijmenta Modelului? Ce facem noi acum?
 Adică imediat după ce trebuie exerciția asta.
 Aplij metamodelul, adică pui întrebarea care să-i pună sub
 senul întrebării acea convingere.
 Experiența anterioară.
 Este suficient să am o singură experiență de un fel,
 pentru că amintea mea să presupună că toate următoarele
 experiențe vor fi exact la fel.
 Dacă mă urc pe bicicletă și pic,
 fiind imaturi și neexperimenta,
 voi presupune ca de cate ori mor pe bicicleta voi pica.
 Are sens? Unii.
 Daca...
 Am suferit asta vrem sa zic.
 Daca am suferit din dragoste o data, nu mai intru in rel
atie niciodata pentru ca este clar ca voi suferi tot timpul.
 Si apar convingere de genul tot timpul fac asta.
 Barbatii sunt asa, femeile sunt asa.
 Toate si toti.
 De aici apar din experienta anteriora care
 Corelată cu repetarea că ță mâneor se repetă.
 Ranforcează convingerea care e ghiștiul să facă.
 O să facă, să creeze din nou aceeași experiență.
 Și o să fie din nou experiența înterioară prin repetate.
 Dacă mai vine și autoritatea care să spună, da, știu, așa e
 femeile-s, nu știu cum.
 Bărbații, nu știu cum, da, mă, ferici-te.
 Gata, s-a dus.
 Convingerea este instalată și eu îmi funcționez pe baza ei
 toată viața mea considerând că așa este normal.
 Are sens?
 Si mai este o varianta.
 Intensitate
 Emocionala.
 In momentele de maxima intensitatea emotioala
 nu imi crezi convingere.
 Cu cat mai intensa este o experienta
 cu atat mai puternica
 va fi convingerea pe care eu
 cred că am crezut în acea experiență intensă.
 Am căzut, m-am lovit sau am suferit din dragoste,
 convingerea de toți bărbații de ziște pur, toate femeleze,
 nu știu cum,
 va fi mult mai puternică.
 Pentru că am suferit puternic,
 corelată cu autoritate sau cu repetiție, mi-o renforcează.
 Pentru că cu astea nu sunt deține sătoare să pot combina
 între ele.
 Dacă în perea la care suferi mai ascultă și niște piese din
 alea de...
 Dar atunci, cine crezi tu că ascultă piese veseli atunci câ
nd e trist?
 Avem o omanie generalizată, nu în România, că e la nivel de
 glob.
 Când ne simțim mai de rahat, ascultăm melodii de rahat care
 să ne confirme că avem dreptate să ne simțim de rahat?
 Se intensifice emoția.
 Nu, știi care-i ideea? Crează raport.
 Mă înțelege.
 Uite cum mă simt de rahat. Ăsta mă înțelege care cântă.
 Simte ce simt eu.
 Simte ce simte eu, asta stie cum e frate, să fii bătut, păr
ăsit.
 Uite cât de bine îmi scoate mie emoția.
 Și ce face? Îți renforsează și îți crează prin intensitate
 emoțională, convingeri.
 Da mama, sunt beată.
 Și e normal să fiu așa.
 Nu mă înțelegi, ești beată.
 Mă, are sens, vă ajută.
 Da, da.
 Suntem plini de convingeri care s-au format așa.
 Și nu știm. Avem reguli în viața noastră. Convingerile sunt
 de fapt reguli pe baza cărora noi funcționăm.
 Mai simplu. Când o persoană îți spune, eu așa-mi trăiați
 viața pentru că...
 tot ce urmează de după pentru că sunt de fapt reguli de via
ță care sunt de fapt convingeri, formată așa.
 Pune-le la îndoială și omul fie devine agresiv sau defensiv
...
 Pentru că îi agresezi harta mentală, adică cel mai intim
 lucru pe care el îl are.
 Modul de gândire.
 Ca să schimbi o convingere, este necesar să știi cum să o
 schimbi și să pui întrebări.
 Despre asta, azi ziua de azi.
 Ne avem un profesor la școală, o profesoare.
 Un profesoare de fizică.
 Întrăm în clasă.
 Nu intrați în clasă că îmi stricăți clasă.
 Ok, ieși mea afară din trăsă, începe ora. Să facă că de sc
ris pe tablă greșește la cap.
 Dar cum să fac așa ceva? Dar eu, voi sunteți copiii învață
ți de la mine?
 Da, exact, eu nu greșesc, voi greșeți.
 Da, am o stopa asta. Dacă tu nu ai înțeles, ghici cine e
 prost.
 Tu am trăit într-un sistem educațional în care dacă puneam
 întrebări eram din start agresat, verbal sau scos afară din
 sală, pentru că nu am înțeles și sunt prost.
 Și am fost atât afară de multe ori pentru că aveam și un
 talent nativ de a pune întrebări cu un zâmbet de...
 Recunosc că aia e de la mine. Recunosc.
 Eu când vreau să ies afara din sală că nu știu, puneam doar
 o întrebare, dar de ce?
 Știi? Și mai puneam și mufaia de tef.
 Și era suficient. Iși afară, am înțeles.
 Mă duceam, fumam o țigară, eram niștit. Bă, n-am fost eu,
 ia-mă atât afară și vin la mine, știi?
 Nu recomand.
 Insa la modul real am trait intr-un sistem
 care ma blama si ma agresa ca si elev,
 ca si copil ca eram imatur,
 daca puneam intrebari
 ca sa inteleg mai bine.
 De acord?
 Da.
 Toti am trait in acelasi sistem. Norocu si n-au trait in el
.
 Au avut alti profesori, ca sunt in sistemul de stat profes
ori
 extraordinari de buni.
 Dar sunt rari si ghiste, marginalizezi de astia laltii.
 Strici piața.
 Strici piața. Ce? Ne răstu cum se face? Așa a fost pe vreme
a mea, așa fac și eu.
 În plasă la fiță mea copiii, n-au goi să-mi trebuie doar la
 o la 12.
 Poftim. Poftim.
 Deci, în diferențe, e clasa 4.
 Poftim cultură.
 Da, și, ascultă pur și simplu, pleacă de aici am treaba înt
re-o cu pată acum la 12.
 Mă, profesoria o scuză.
 Deci, chiar dacă băi se bat copiii între ei, se lovesc, do
ar dacă vede vreunul plângând eventual îl întreabă, ce s-a
 întâmplat.
 Să vrei orice să... Era un anticoleg, că duria capul.
 Și era, nu vrea să mergă la cabinet.
 Și s-o dus să știa răboie.
 N-am timp acum, las-mă-ncă ceva.
 Început ora au văzut că nu e în clasă, că copilul s-a dus.
 Unde e el? A intrat în panică.
 Păi cum o pleca și numeul zis?
 Circ, un întreg, circ, o pleca.
 Când de ce și-a permis să plece fără...
 Cea mai cretină fază...
 Așa este, așa este, așa este, așa este.
 Unul dintre cele mai nocive atitudini nu este asta ca n-ai
 voie sa pui intrebari, ci urmatoarea din punctul meu de
 vedere.
 Daca n-ai inteles ceea ce toamna ti-am explicat, tu esti
 prost.
 Nu eu ca pedagog, ca trainer, ca profesor, ca autoritate,
 cei fii eu in fata ta, gresesc.
 Nu, nu, nu. Tu gresesti ca n-ai inteles ceea ce eu ti-am
 explicat.
 Ala e nociv.
 Să nu ai înțeles, nu ai fost atenti și de aia ne-ai rămas.
 Așa este, exact.
 Ce e mai rău este că cadrele didactice nu își dau seama că
 nu știu comunicat.
 În momentul în care din 30 de copii, 20 nu înțeleg, este
 clar că cadrul didactic nu transmite.
 Din punctul meu de vedere, și dacă 2 nu înțeleg problema,
 toata ta e, dar mă rog, e un procent mai mic.
 Că copii nu înțeleg, 10 de deați, la gândirea ficei nu înțe
leg,
 și scarii...înțeleg, înțeleg.
 Restul de fecți.
 Exact, restul să fac acasă, meditații, i-aștea la meditații
.
 Restul i-aștea la meditații.
 Ai înțeles, Lasca, te educi eu.
 50 de lei pe ora, știi? Mă cauți.
 În fine.
 Asta-i și scopul.
 Da.
 Mersi și eu.
 Stii că mi-e rău scumpă la un moment dat, cu eu două săptăm
âni, tot îmi certeam tot timpul ăla, dar hără, să știi că la
 profesorile
 pleacă să le pui întrebări, de bădă că...
 Să nu mi se știi că nu e deloc așa.
 Da, nu e așa.
 Dar dacă ne spunem întrebări sau așa, în zâmbetuole și...
 Așa este.
 Și spune altă dată.
 Așa este, așa este, mai ales că nu au respuns. Mai ales că
 nu au respuns.
 Dar despre ce vorbim? Stai un pic, ca vorbim de profesori
 care, inca oata, hai sa nu-ncem pe etapa in care nu judecam
, n-au acces la informatii, ei sunt in etapa in care nu stiu
 ca nu stiu.
 Hai sa le dam acel procend de, cum ii zice, penal, prezumpt
ia de nevinovatie.
 N-ai de unde sa stii, ai circunstatea tenuante, n-ai avut
 de unde sa stii, n-ai o vina, dar fi deschis.
 Atunci ai o problema cand o dai pe rigiditate si dispari ca
 stiu mai bine. Atunci poti sa te judec. Pot, pot sa te acu
zi.
 Dar am văzut traineri în România.
 Nu vreau să le zic de ce, că nu vreau să denigrez domeniu,
 dar am văzut traineri care în contract trec...
 Cum îi zicem, trec cu o, nu știu, o precizare acolo.
 Nu clauză, că nu e genul dacă un calciu ești afară, ci e un
 fel de recomandare.
 Îndrebările se pun la finalul zilei de training.
 Pentru că este posibil să-ți răspunzi la ele pe parcursul z
ilei, vine justificarea.
 Până la un punct are sens.
 Până la un punct.
 Dar de la un punct încolo, eu nu mai știu ce vreau să între
 la finalul zilei.
 Că dacă stau să mine notez, pierd ce-mi spun eu în momentul
 ăla, sau mă deconectez, mă decuplez.
 Dar aia mi vorbește personal, și asta e o presupunere,
 despre nesiguranța ta ca trainer, că poți să răspunzi la
 întrebări interactive în momentul în care apar
 Și tu ai nevoie să stai până la final o zi de că poate uită
.
 Sau poate-ți pierzi ușor ideile și mai știți să continuiți.
 Mă înțeleg și asta, dar întrenează-le.
 Ești totuși o autoritate în fața unor oameni și prețul pe
 care îl cer nu e un umodic
 care să-ți permită ție să le pui lor condiții, ci invers.
 Ești acolo pentru ei, nu te simți tu miez.
 Dar nu vreau să dau nici nume, nici domeniu, că nu vreau să
 denigrez,
 pentru că sunt sigur că este o excepție, cu unostre e mers
 foarte bun pe multe domenii.
 Nu exclus generalizarea.
 Vreau sa compar cu profesorul care, ba, el nu are de unde
 sa stie,
 ca a fost educat de un sistem care ma aeduca si pe mine,
 dar asta care e mai deschis la minte si are 32 de ani,
 si o experienta destul de mare intr-un mediu international.
 Mai visi si-mi spui mie clauza ca n-am voie sa spun intreb
ari decat la finalul zilei?
 Te rog, mi se pare pueril.
 Răspun ca aici, in tine de experiment,
 Dar e foarte important perspetiva pe care o are sa face
 parte.
 Evident.
 Daca un om priveste un lucru, ca, intre exemplu, tu ca
 trainer, daca fii aici in sprijinul nostru, asta e perspet
iva si presupune ca o sa te vorbati cu un pregat de cum te
 comporta daca ai venit cu o pozitie de salvator.
 Evident.
 Deci ca sa te deschizi noua oameni.
 Evident, evident, evident.
 Am fost in etapa de salvator, la un moment dat, ca trainer.
 Da.
 Ca mi-e asumat mi-e rezultatul de tuturor si daca unul nu
 ave rezultat, intram in depresie.
 De ce ii...
 Si m-am calmat.
 Iar alegem dupa sa fie catreactica cumva, pana cand reusesc
 de prima data.
 Da, este o varianta, de aia zic, in faptul ce tinem e sa nu
 judec persoana la modul de
 tu esti rau, eu sunt bine, uite ce semizeu sunt eu.
 Ca nu, mi-ar rama pe exemple,
 uneori reusesc sa nu judec,
 alteori nu, ca imi si place sa fiu malefic, recunosc.
 Le-am potoate, nu sunt...
 sfânt, încă.
 V-am zis cum se formează o convingere, vreau să spun cum se
...
 Dezactivează o convingere?
 Da.
 Sigur?
 Foarte, da.
 Nu, vreau să facem asta...
 Ce poate reclamă la fola.
 Da.
 Dezactivare, da?
 Dezactivare...
 Convingere.
 Și cola activată, e ancorată cu reclamele, cu starea de b
ine, cu toți.
 Da, da, da, da.
 Și când o vei îți iei emoții.
 Da, este inclusiv ancorată auditiv numai vizual. Este acel
 rim.
 Sărbătorile vin, sărbătorile vin, o lui scocac.
 Știți? Din start, când auzi, ăla, sărbătorile vin, lumea,
 ce-aș bea o cola, știi?
 E ancoră. E un marketing genial în spatele lui.
 Adică eu studiez reclamele în special la Coca-Cola pentru
 că mi se pare psihologia din spate e foarte tare.
 Iată bine.
 Exact.
 Nu am s-o gândă, dar taste the feeling.
 Taste the feeling, da.
 Și acolo e o sinestezie.
 Nu am cum să gust o emoție.
 E o sinestezie, dar e creată special ca să creeze transa,
 pentru că nu are sens.
 Modul următor.
 Prima variantă prin care dezactiveză o convingere
 Nu e prima în sensul că e prima ca importanță, ci doar așa
 ne-a venit mie acum să o scriu.
 Este printr-o experiență
 Contrară.
 Printr-o experiență contrară care să contrazică convingere.
 Eu nu pot vorbi în public, convingere.
 O au mulți oameni? Stăți de acord?
 Bun. Care ar fi experiența contrară a acestei convingeri?
 Să mă duc să vorbesc în public!
 Și mă duc să vorbesc în public. Da, o să-mi fie frică. Am
 vorbit despre frică și o să mai vorbim.
 Da, o să tremur, mai ales dacă e foarte puternică conving
erea.
 Da, o să mă apuce transpirațiile.
 Dar dacă eu s-a sumat și vreau să verific și eventuasă să-
mi dezactivez convingerea asta, mă duc în fața publicului.
 Că e un curs, că e un eveniment pe care o organizez eu, că
 mă pun eu în postura de public speaker, că iau cuvântul la
 orice fel de context, n-are importanță.
 Nu contează.
 Ca parantezul, ia-mă ce puteți să vorbesc în public la anun
ți.
 Serios? Nu, la modul serios? Vă dau cuvântul meu. Aveam con
vingerea.
 Cea mai mare frica mea din toate timpurile a fost și este,
 încă că e acolo, doar că o știu că e acolo, să vorbesc în
 public.
 Bă, eram paralizat.
 Când am sesizat-o și am început ușor să mă documentez, să m
ă luminesc, să-mi pun la nu de ale cu o convingere așa mai
 departe,
 zic, ok, cum fac să-mi verific sau să-mi destabilizez con
vingerea asta?
 Experiență contrara.
 Și m-am dus în perioada aia, erau multe nunți ale prietenil
or mei de academia.
 Și ne chema o dată, cred că o dată pe lună, o dată de ori
 pe lună aveam nunți.
 Ghișt ce faceam? Furam mireasa.
 Pentru că furam mireasa, nu eram eu, știi? Deci, bă, obicei
ul.
 Eu și cu prietenii mei, la un mândat trebuia să fii în cent
ru publicului, ca așa se face, să faci ceva, să negociți.
 Știți obicei, nu? Ce faceam eu atunci, de fapt?
 Experimentam contrar convingerii mele și eram pus în față
 de a vorbi în public că făceam glume ca terin, că luam cuvâ
ntul, glumeam.
 Dar eu nu eram așa.
 Eu mă comportam ca și cum sunt așa.
 Dar nimeni nu stia asta.
 Stiam doar eu cand tremurao gladiolile.
 Si acum am momente cand ma distrez si ma uit pe filmariile
 de atunci ca am filmariile.
 Si ma uit si zic, doamn, ba, ba, iatru!
 Da, stii?
 Pe langa faptul ca eram anesteziat, ca eram mort, ca vorbe
am, dar eram curajos.
 A functionat!
 Deci, in timp de cateva ori, convingerea mea nu mai era eu
 nu pot sa vorbesc in public.
 Si s-a transformat in eu pot sa vorbesc in public, dar mi-e
 frica de ma cac pe mine.
 Dar nu e mai buna decat aia de nu pot sa vorbesc in public?
 E mai buna pentru ca cu asta macar vorbesc in public.
 Adica aici devine o alegere.
 Aici, eu nu pot sa vorbesc in public, deci nu o fac niciod
ata.
 Aici vorbesc in public, dar tremur.
 Continui.
 in continuare in fata fricii.
 Si continui sa ma expun si sa vorbesc in public pana ajung
 sa spun, eu vorbesc in public doar ca uneori am emotii.
 Pas urmator.
 Si am ajuns sa tin curs, prima oara in viata mea, cum multe
 am v-am spus in Siget,
 in care aveam inca convingere de eu nu pot sa vorbesc in
 public sau pot sa vorbesc in public dar am foarte mari emot
ii.
 Si a fost o experienta
 foarte intensa, dar nu raporta la ce s-a intamplat acolo,
 ca a fost foarte misto si toamnele super deschisi,
 raporta la ce simteam eu, pentru ca in momentul acesta eram
 in etapa de contrazicere a unui convinger, prin experienta.
 Adica, nu pot rost in public, ma duc si fac asta.
 Mi-e frica sa vorbesc cu neconoscuti, dar un exemplu, ma d
uc si fac fix asta.
 Cat timp e nevoie pana cand nu mai am?
 Mi-e frica de inaltime, ma arunc cu parasuta.
 Asta am facut acum 2 luni cu o grupa de la Cluj.
 A fost o faza tare ca vin un tip, au vin de la Bucuresti ca
 sa recuperezi, au vin la Cluj cu colegii voastri
 si la o mandata imi spune ca el a vinit la Cluj special
 pentru ca era dupa modul asta si stia modul asta
 si spune, Ba, eu am vin la Cluj special ca puteam sa recup
erez la Bucuresti ca sa invind o convingeri.
 Zic, care e aia? Frica de avion, ca eu nu pot sa merg cu av
ionul, ca e greu, ca mor, crap, mai stiu eu ce.
 Și cum ai gândit tu? Păi, am zis să am o experiență contrar
ă convingerii mele de a merge cu avionul, ca să pot să îmi f
ie mai puțin frică.
 Zic, seriozi? Da. A funcționat? Da, că veniți cu avionul.
 Și zic, ok, mai departe... e că dacă las... încă nu mă știa
.
 Și zic, mai departe ce faci? Cum adică mai departe faci?
 Păi, care-i convingerile ta acum? Păi, poți să merg cu av
ionul și mi este puțin frică, nu? Mi e foarte frică.
 Dar ți-e frigă de înălțime încă? Păi da.
 Păi și care e experiența care te-ar face să-ți dai seama că
 înălțimile poate să fie, nu știu cum am zis-o atunci,
 și să sari cu parașuta. Și am zâmbit.
 Zic, serioz, și dacă ai sări cu parașuta, ți-ar aduce vreun
 beneficiu?
 Păi da, nu, aș avea convingerea că poți să fac orice, aș
 avea curaj, aș avea...
 Păi și zic, săre. A, nu, că mi-e frică.
 Și zic, a fost de moment faza și epică.
 Eu sârdi seara cu parașuta, vii și tu.
 Și se uită așa mine.
 E un tip foarte tare, foarte șmecher, că e deschis, flex
ibil, dar l-a luat total prin surpindere, nu știa ce.
 Și are și un momentul în 90, adică nu e vreun micuț.
 S-a bălbăit două secunde și a zis da.
 Dacă sari, tu sari și eu.
 Și am zis da noi doi și s-a făcut listă cu 15 oameni.
 Atunci pe loc, adică nu gândită, nu...
 A sunat cineva...
 Ai fost dorină la fazea? Nu mai știu.
 A sunat cineva la aștia la...
 ...mângă Cluj, la voi aici, nu știu, la aerodrom,
 noi venim 15.
 Păi, noi venim 15, neprimit sau nu?
 Da!
 Deci, facem cumva între programări, că aveau programări o
amenii, știi?
 Și în weekendul ăla din aia 15 am sărit...
 Nu!
 Din 15 au sărit 8 sau 10.
 Că au intervenit chestii.
 Dar 8 oameni au sărit cu parașuta neplanificat
 Pe loc, din care inclusiv Dana, o prietenă bună de a mea și
 fost de cursantă, o să vină azi, era în sărcinat.
 Și-a zis, fuck it!
 Eu mă duc, băi, dar știi că, băi, eu mă duc, vreau copilul
 meu să aibă convinții, dacă poat să fac orice.
 Și-a sărit... Și-a ieșit, a avut o altă tine fantastică.
 Și bărba s-a sărică, doar nu s-are nevastă mea și nu sări
 eu, știi?
 Ce facem aici?
 Daca nu te aud veci...
 Te va desupti mai mare decat ea ma, te zic atunci...
 Mai cacat cand au zis ca...
 Si tai ca tu a salit...
 Dar e asta fucking fuck...
 Da, exact...
 Da, da, da, da, da, da, da.
 Așa este. Și și eu când am sărit în fada,
 deci eram acolo pe marginea avionului,
 vedeam cum trece pământul așa pe sub mine
 și știam că o fac oricum.
 Adică aveam convingerea din spate despre convingerea mea
 de a nu putea să sar, știam că o fac.
 Adică, bă, n-am dus opt oameni la sărit
 și am sărit, atenții, am sărit ultimul.
 Că așa a fost, eram la curs, țineam, știam, am sărit ultim
ul.
 Bă, n-aveam cum.
 I-am zis-o, daca nu seri, ma impingi.
 Nu stiu cum faci.
 N-am cum sa las pe oameni sa se sară
 si o sa contrazic propriul meu principiu
 de infruntat frica sa zica, aștii, mi-a venit rau
 si m-am retras, da? Maine.
 Nu pot sa fac asta.
 Si aici, pe bune, vezi, daca cumva ma vezi,
 ca ma retrag, ma impingi, du-te dreagul.
 Norocul meu ca era legat de mine
 si n-avea cum sa ma impinga,
 ci cand s-a aruncat, m-a rucat si bine cu el.
 Dar n-a fost asa, ne-a dat inapoi,
 Dar m-am uitat pe video, că s-a și filmat cu camera de aia,
 știi?
 Doamne, era frica, deci era omniprezenta. M-am uitat la och
ii mei, nu eram așa, știi?
 Eram așa.
 Am pus top cadru, eram?
 Bă, deci, băgai una că mine să-mi doia, eram Iron Man.
 Nu pot să-ți explic. Și am sărit.
 Prin experiență contrară, mi-am dovedit că pot să fac, dacă
 îmi propun orice.
 Da, împotriva riscului.
 Mi l-am asumat.
 Te rog.
 Suntem asa de alune ca nu-i scufundarile.
 Cu ce? Cu scufundarile.
 Da, e la fel, e același lucru. Teamă.
 Exersați-vă
 Convingerea
 Care spune, în cazul meu, sper să o prelați sub orice formă
 Frica este un partener de drum
 Și un aliat.
 Tot ce am de făcut e să trec dincolo de ea.
 Și recompensa, vă dau cuvântul meu că nu
 Nici nu poate să
 Să apropie vreodată de ceva ce vă așteptați.
 Este fantastică.
 Senzatia de bă, poți să fac orice.
 Dacă am sărit din avion, poți să fac orice.
 Dacă am mers pe cărbun în 5, poți să fac orice.
 Dacă am făcut cu fundări, poți să fac orice.
 Asta e ideea, de fapt.
 Să îți exercezi convingerea de mi-e frică și o fac oricum.
 Și vă garantez că nu există limită la ceea ce puteți să
 faceți.
 și să ajungeți să fiți.
 O altă variantă de dezactivare a unui convinger este, ca și
 la formare, autoritate.
 Urce convingere am se dezactivează în momentul în care o
 autoritate în care am încredere spune că nu este așa.
 E ceea ce facem noi aici.
 Dacă eu v-am câștigat încrederea voie, e suficient să vă
 spun că ceva nu e adevărat și sunt șanse foarte mari să vă
 dezactivez o convingere.
 Este ceea ce fac cu voi atunci când avem acel dialog uneori
, voi de pe scaun și eu aici.
 Și îmi puneți întrebări, îmi dați exemple din viața voastră
 și eu vă pun întrebări sau vă dau un feedback.
 Și picați așa pără.
 În momentul ăla sau când aud...
 Eu când aud asta, știu, încă una s-a dus.
 Eu am punctat.
 Am punctat, știi?
 De fapt, eu aud că prin autoritate și antrenament și
 coaching
 v-am dezactivat o convingere sau măcar am pus o setă de înt
rebări.
 Ceea ce e suficient.
 La an, nu știu, dar eu am convingerea că nu trec la celăl
alt ce nu vreau.
 Deși mama care pentru mine e autoritate, e importantă, am
 încredere în mama.
 E mama, e mama. Convingerea ta.
 Da.
 Dar, eu tot raman cu ideea asta, ca nu intru la ricer, nu
 intru in cea greu, nu pot.
 E o convingere.
 Mama vine si imi spune, nu-i adifarat, poti, intri, faci,
 dar ei nu o cred.
 Pai, nu o cred, pentru ca convingerea ta e mai puternica
 decat autoritatea pe care are o ea.
 Tu ti-ai format o convingere ca nu poti sau nu poti sa re
usesi, din nu stiu ce fel, abarnam.
 De ce tate?
 Mă gândeam, dar am vrut să te las pe tine.
 Care e atât de puternică și vine și pe un fond de emoțional
 intens,
 în sensul că e o miză acolo, e un risc foarte mare,
 încât degeaba are mama ta autoritate în fața ta, pentru că
 convingerea ta e foarte puternică.
 Convingerea ei este susținută și de repetarea profesorilor,
 nu înotec că este un cuintru la cea.
 De noi chiar dacă suntem părinți și avem autoritate, suntem
 YouTube autoritate.
 O altă variantă prin care dezactiveză o convingere.
 Mă suscărți, de păcatea te lasă așa.
 Da, sunt sadic în felul ăsta.
 Dar o fac cu intenție și știu de ce. Ne știm de mult timp.
 Prin coaching.
 Prin procesul de coaching, adică arta
 de a primi feedback de la o persoană care este obiectivă în
 raport cu provocarea mea,
 Dacă am încredere în ea și există raport între noi doi, voi
 fi dispus să-mi pun sub senu întrebării proprie mele conv
ingeri.
 Un coach bun este un coach care știe să pună întrebări.
 Un coach bun este unu care știe și când să tacă ca să te
 lasă să te întreptu' singur față de ceea ce t-au mai spus.
 Un coach bun e ala care te lasă să îți reprogramezi singur
 harta mentală fără să îți dea soluții.
 Pentru că dacă îți dă soluții de pe ce hartele dă?
 De pe a lui.
 Iar asta deja nu mai este coaching, e training.
 Ceea ce nu-i rău.
 Dar când iei banii pe coaching, spune omului,
 când îi dai o soluție de pe harta ta, un principiu etic din
 coaching, spune să-i spui că e de pe harta ta.
 De genul, bă, uite, la mine, a fost vorba de asta.
 Dacă e și la tine, fă-o, dacă nu, las-o să treacă.
 Ăsta e un principiu etic în coaching.
 Sunt coaching care spun, eu sunt coach, de nu știu ce.
 Păi bărna.
 Vin oameni la mine și eu le spun ce au de făcut.
 Bă, ăla nu-i coaching.
 Standard.
 Tradițional, dacă vrei.
 Eficient.
 Nu, ăla este menturat,
 training,
 sfătuită, cronică.
 Nu mă interesează ce e, dar nu e coaching.
 Coaching-ul este o proces în care o altă persoană
 mă sprijine să găsesc hibe, erori,
 convingeri false de pe harta mea mentală
 fără să intervină.
 Fără să intervină la modul să bagi el pe harta mea să-mi z
ică care e treaba.
 Un coach bun, de exemplu, am avut
 ședințe de coaching dese
 și nu numai eu, în care nu am scos niciun cuvânt.
 Aproape.
 Făceam doar...
 Ah, ok.
 Înțeleg.
 Și...
 Atât făceam.
 Și la final, persoana spunea, băi, poamne, cât de tare...
 Ce mai tare ședință de coaching pe care am avut-o vreodată.
 Și eram... da, bine.
 Dar de fapt, eu n-am fost decât acolo pentru el,
 în raport, că asta a dat lui senzatia de safe,
 și am dat voie lui să-și scoată harta mentală din căpșor,
 să o vadă și să zică, stai un pic, că asta nu prea reale,
 convingerile astea.
 Și doar să zic, a, da, și, când i-am pus un și,
 el înțelegea o cheie de ce e ceva și mai mult de atât.
 Un coach bun pune întrebări și tace.
 Am o întrebare, mai deschis mai multe, pentru ca nu stă în
 mată ceare, mai de banii niștii, pentru ca nu e posibil ca
 prin limbaj nu verbal să fii trans, mi se fie ghidat în ve
chea în care nu e.
 Ba da, ba da, și și inclusiv asta mă abțin să fac.
 Dar dacă ai o tăcată, în ce ar trebui să fii cuvânt?
 Așa este, așa este, așa este.
 Apoi trei anotă pe tăcată.
 Așa este. Poți să faci asta. Există laturi ale științei,
 comunicării, omverbare, prin care poți să bagea persoana în
 transă fără să cozi cu niciun cuvânt.
 Există. Și da, sunt atent să nu fac asta, pentru că în
 momentul ăla nu mai sunt în coaching, sunt în ghidaj. Sunt
 în training, sunt în mentorat, sunt ce vrei tu, dar nu mai
 sunt coach.
 Așa cum îl înțeleg eu, veți găsi oameni care îți spună alt
fel.
 Bă, dacă tu ești coach,
 tu ești peste ăla.
 Ăla de-aia vine a tine că tu ești peste el.
 Dă-i sfaturi, arată-i calea, ghidează-l.
 Eu nu îți dea cur cu asta.
 Eu am convingerea
 din NLP
 avem toate resursele în noi
 sau le putem crea.
 Și atunci când un om vine la mine cu o provocare,
 eu știu deja că vorbesc cu un om care are deja toate resur
sele în el
 sau le poate crea.
 De ce să-i spun eu ce are de făcut?
 Nu mai e valoros să și le găsească el singur?
 Asta e convingerea mea.
 Pentru unii o să fie valabil.
 Și să vedește că poate.
 Evident. Și e mult mai valoros.
 Când zice, ba, m-am ajuns la răspunsul ăsta singur.
 Da, am avut tipul ăsta lângă mine, dar eu am ajuns la răsp
uns.
 Și e mult mai valabil răspunsul pentru el și mai valoros câ
nd ce-l des singur.
 Ăla e coachingul din punctul meu de vedere.
 Eficient și real, dacă vrei.
 Prețios, da.
 Și fix asta facem azi.
 Azi învățăm să punem întrebări
 Când să punem întrebări?
 Cum formulăm întrebările ca să nu băgăm omul în defensivă,
 fiind agresivi?
 Ci inclusiv cum să pun întrebări dacă vreau, în funcție de
 răspunsuri pe care vreau să-l primesc?
 Da, e manipulativ. De-aia vă dau asta la modul 4 la modul 1
.
 Că aveți deja o bază etică, am vorbit de ecologie, știi ce
 înseamnă viața sumatul, aveți deja o experiență.
 De-aia vă dau acum acest proces.
 Și mai sunt variante de dezactivare, dar vreau să mai vorb
im când ajungem la ele, că nu vreau să ne...
 N-asta a fost tema, ci m-ați provocat cu convingerile.
 Am simțit că poate vă ajută și Vilanda nu era un programul
 meu acum să fac fix asta.