nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_422720391.txt

 Ce faci sau cum interpretezi comportamentul partenerului d
acă tu realmente îți dai jos masca și ești chiar autentic în
 relația de lucru?
 Tocmai pentru afiră, alătia și stabilă și puternică și part
enerul spune că nu ești naturală.
 Nu ești naturală în conformitate cu așteptările și ceea ce
 cred el că ești tu.
 Nu ești naturală în raport cu așteptările lui și cu ceea ce
 și-a format el în timp ca percepție că ești tu.
 20 de ani te-a pus
 Exact
 Si tu brusc e dai
 Cum a prăjit ceva
 Si brusc e dai
 Ii poate
 Si brusc e dai
 El pentru el sunt doua persoane diferite
 Pentru ele ca si cum ba, unde e iubita mea, unde e?
 Who the fuck are you, stii?
 Ca poate nu-i cu tine si astea ce vede naturala cu el
 Ca el vrea altceva
 Exact, numai cum zice Diana
 Numai ca vrea altceva
 Se asteapta la altceva pentru ca este acolo pentru altceva
 Si tu brusc e zi pe asta-i un pic ca te-ai incelat
 Dar nu te-ai înșelat tu.
 Eu te-am înșelat într-agilii mele pentru că m-am pus masca
 pe ochi
 în raport cu ceea ce te aștepteai tu să vezi, ca să te pr
ini și eu pe tine, pentru că și eu la rând meu am așteptări
le mele.
 Că e un dutevină, nu e unul sau altul, e un schimb.
 Are sens?
 Bă, nu vă iau cam tare.
 Că nu vreau să vă... sigur?
 Lista, deci lipsa asteptarilor duce la...
 Cum?
 Lipsa asteptarilor.
 Asa?
 Si la disparitia mă stiu.
 La un punct, da. Până la un punct, da.
 Când nu ai asteptări de la o persoană, o accepti.
 Când ai asteptări de la o persoană, nu o accepti.
 Ideal este să nu ai asteptări?
 Ideal este să nu ai asteptări, pentru că tu...
 Exact.
 Deci să nu ai, de lor.
 Exact despre asta e vorba. Cum să nu am așteptări de la
 partner?
 În momentul în care ai așteptări de la partner, practic din
 structura ta verbală spui
 Eu sunt în acea relație pentru că asta.
 Beneficii, return of investment, ROI, cum vrei tu să-i spui
.
 În momentul în care acele așteptări dispar din orice fel de
 motive constat că el nu poate să-mi le mai ofere,
 La nivel de structură verbală dispar e motiv pentru că eu
 sunt în acea relație.
 Corect? Asta înseamnă,
 Concluzionând regula de trei simplă, eu nu sunt acolo
 pentru parteneri. Sunt acolo pentru benefici.
 Bine, și el trebuie să fie tot așa.
 Trebuie?
 Trebuie să fie tot așa cum?
 Dacă el nu stă jos masca...
 Știi ce se va întâmpla? Să întâmplă două lucruri.
 Să înțeai posibilităța.
 Să întâmplă două lucruri.
 În momentul în care ajungem la un nivel în care îmi dau se
ama că am o mască, mă prefac, mă comport într-un fel pentru
 niște benefici,
 îi conștientizez, mă maturizez și încep să lucrez la îmi da
 jos masca,
 de obicei celor la zi din jurul meu nu o să le placă inclus
iv patenori de cuplu,
 pentru că așa cum vorbeam mai devreme, iau așteptări și
 benefici după urma măștii tale.
 Și apare opțiunea, dar știi, în cadru, în partea cu ea
 apare opțiunea?
 În partea lor.
 Să stea cu tine și să te cunoască așa cum ești, să te
 accepte să creșteți împreună sau să plece.
 Dar nu e decizia ta.
 Da. Și dacă stă cu tine, mai are încă două opțiuni.
 Ori se bucură de tine așa cum ești, sau profită de tine.
 Cum?
 Că poți să făcești că tu ești deschis, o ferie, tot ce poți
.
 Mhm.
 A fi vulnerabil înseamnă a oferi tot ce poți.
 a fi vulnerabil înseamnă a renunțat să porți o mască, a
 acceptat că uneori e posibil să te doară
 și a nu forțat ceva ce nu merge.
 Și a zis-l e ceva foarte interesant.
 Nimeni nu te poate răni, sau, cum ai zis, nimeni nu poate
 profita de tine dacă tu nu îi permiti.
 Nu te obțină?
 Exact.
 Dacă tu nu ai nicio așteptare față de celălalt...
 O oblică nimică, dar am o asteptare de la mine.
 Te rog frumos, sa-ti place, nu-ti place, descurca-te.
 Nu la modul ala, pentru ca...
 Ok? Devenim agresivi? Te rog.
 Asa. Asa.
 Ghi-si ce fac eu cu voi de momentul in care ne-am cunoscut.
 Reusit? Da.
 Va... fara sa va dati seama,
 va sprijini, va ghide si prin exercitiile pe care le facem,
 Vă arăt cum, pentru că dacă nu sunt eu exemplul ăsta, nu o
 aveți cum să știți cum se face.
 Dacă în acest context pe care îl aveți timp de 7 luni de z
ile la dispoziție, nu reușiți să vă asumeți...
 Atenție, nu e vorba de dau masca jos, e vorba de decizie.
 Să vă asumați decizia de a-mi da masca jos în containerul ă
sta safe.
 pentru ca scopul meu, sensul meu ca ghid, este sa ramforcez
 cat de despot acest container ca sa fie ermetic, inchis.
 Asta inseamna safe.
 De aia v-am spus la inceput, daca iti tinezi minte, ce vorb
im ramane aici, ce discutam impartasim ramane aici, ce int
rebam ramane aici.
 Mai departe nu discutam.
 Însă da, îți garantez că la un moment dat, unii deja au lu
at decizia asta și mă bucur, toți veți avea o întrebare în
 căpșor care vine de la voi, bă, Mare Rus, să mă prefac sau
 nu?
 Și asta ține de voi ce îți răspunzi, de tine ce îți răspun
zi, nu de mine. Adică nu ține de genul, ați să-mi întreb co
legului de acord să-mi dau eu masca jos? Nu merge așa.
 Iata.
 Unii deja au făcut asta și mă bucur. Adică am sesizat sch
imbarea de atitudine.
 Întrebările care se pun, subiectul pe care mi se pune, ton
ul pe care mi se pune, felul în care primește răspunsul.
 Faptul că observ că a renunțat la controlul invulnerabilită
ți, pentru că oricum ăla nu există.
 Adică invulnerabilitatea nu există, v-am zis. Eu știu asta.
 Când văd afișarea fără filtrea vulnerabilității la unii,
 și vă garantez că aveți toți opțiunea asta, numai unul mai
 incet, unul mai greu,
 fiecare cu ritmul lui, e perfect natural,
 când văd afișarea vulnerabilității, îmi dau seama cum o lă
sa de-a masca jos.
 Și aici mă refer la exemplu.
 Un tremur al vocii atunci când vorbește,
 pentru că simte emoții puternice.
 Însă nu se oprește din vorbit.
 Are sens?
 Pentru că nu se oprește din vorbit și e clar că are emoții,
 mie mi-ar atătă că a renunțat la masca de
 eu sunt perfect, pentru că își afișează vulnerabilitatea și
 nu mai încercă să o controleze.
 E un semnal clar?
 În momentul în care, nu știu, dintr-un motiv sau altul,
 alegi să îmi împărtășești ceva, mie sau colegilor, care te
 emoționează atât de tare încât
 Lăcrimezi. Faptul că nu-ți ascunzi lacrima aia, pentru mine
 este semnalul clar că tu ai trecut de partea renunțării la
 masca.
 Nu trebuie să-mi spui. Se vede. Are sens?
 În momentul în care împărtășește un alt coleg ceva, care ră
zonează cu tine și te văd că ești afectat la modul de emp
atie cu acel coleg,
 Nu trebuie să-mi spui că te văd. În momentul ăla, observ și
 constat, are un țar la masă.
 Ți-am răspuns?
 Nu trebuie să-mi spui, uite, eu ce pun de azi, fac asta.
 Dacă e un lucru, o secundă, Miha, te cred.
 Și mă bucur.
 Dacă e un lucru pe care l-am învățat pe parcursul experienț
ei ca ghid pentru alte grupuri de oameni,
 Cât și în special din experiența mea, ca și explorator la r
ândul meu în alte conjunturi, în alte contexte, în alte curs
uri la care mă duc constant atenție.
 Deci, eu nu-mi zblocat aici ca ghid, mă duc pe treaba mea,
 pe drumul meu, pe felia mea.
 Cât de despot.
 Nimic, de când am început drumul ăsta, de acum 7-8 ani, nim
ic din tot ce am făcut, din tot ce am citit, din tot ce am
 aflat,
 din tot ce am primit financiar sau în orice altfel, din or
ice sursă, nu m-a ajutat să cresc mai mult,
 băi, nimic, deci știu ce spun, nimic, nu m-a ajutat să cres
c mai mult decât renunțarea la masca celui care vroiam să
 par.
 Nu există. Nu am găsit până acum ceva mai rapid, mai vindec
ător, mai total și mai plin de resurse.
 Nu a existat. Și am primit multe recompense.
 Laude, feedback, bani, aprecieri, recomandări, vorbe bune,
 îmbrățișări.
 Am primit un milion de resurse, faine, de valoare.
 Nimic nu m-a ajutat să cresc mai mult, decât renunțalea la
 cel ce vroiam să parcă să sunt.
 Chiar acum, două zile am fost la un curs cu Cristina, soția
 mea, la un curs la un film,
 A Star is Born, cu Lady Gaga și cu Bradley Cooper. Vă recom
and filmul, e splendid.
 În care, la un moment dat, în cadrul filmului au fost țim
ente super intense, emoționali.
 Înainte, eram ceva de genul... ce fraier, să știi, plâng.
 Acum, stăteam și mă uitam la film, nu aveam niciun fel de
 grață, observându-mă, în momentul în care am început să lă
crimez.
 Pentru că eram atât de conectat de povestea din film și at
ât de mișto, mai impresional,
 nici nu m-a interesat că în stânga și în dreapta mea erau
 alți oameni, că era Cristina în dreapta și în spatele meu
 și în stânga alți oameni.
 Mi se rupea.
 ala e momentul, ala e de care vorbesc, autenticitatea.
 Nu m-ai impasa, eu stiam ca asa sunt, mi-am descoperit la
 un moment dat, in timp,
 o sensibilitate pe care mult timp am reprimat-o
 si care nu se vede datorita constitutiei mele si rolurilor
 pe care mi le iau.
 Inseamnul la nivel interior, acum mult timp, am descoperit
 ca am o sensibilitate de multe ori handicapanta, o consider
am eu atunci.
 pentru că mă făcea să simt ce simt altioameni fără să vreau
.
 Atât de mare era și e.
 E, când am început să o accept, la modul că, bă, ăsta sunt,
 nu am ce să fac,
 nu am nicio problemă, că atunci când sunt emoționat, să-mi
 manifest lacrimile.
 Nu am nicio greață.
 Nu mai am, aveam.
 În capul meu era regula, pe harta mea mentală, bărbați nu
 plânc.
 Vă se pare cunoscută?
 Sau dacă plângești vulnerabil și te judec alți?
 Nu mai am nicio treaba.
 Dar asta pentru ca...
 Asta e dezavantajul pe care il pot observa altii.
 Ba, cum adica sa il acrimensam?
 Tebă, deci...
 Asta e judecat, nu-mi mai pas.
 Resursele pe care mi le-ai deblocat aceasta tetulina
 interiorului meu sunt incomensurabile.
 Nu pot fi exprimate.
 Si e valoara pentru toți cei care aleg variant asta.
 Evident, se antreneaza.
 nu e ceva ce decizi.
 Se antreneaza,
 e ca si cum pui asa un degetel in apa, in tarii sa vezi cam
 cum e,
 observi ca te basi cu tot, tu te basi pana la bru,
 te basi cu totul si accepti ca e si variant aia.
 In stămantul in care constati
 recompensele, nu ai cum sa te intorci inapoi.
 Inclusiv in relația de cuplu.
 Discutiile pe care le am acum cu Cristina, nivelul la care
 le descutam,
 subiectele pe care le abordam in cuplu,
 de când am renunțat la masca
 celui ce vrem să părem
 sunt la cu totul alt nivel.
 Da, nu e confortabil, asta pot să vă spun.
 Când treci de iluzia confortului
 și accepti disconfortul,
 crești. Legea naturii.
 Ca și atunci când treci la sală.
 Te doare mușchiul, te rupe,
 E semn clar că el crește atunci. Corect?
 Ok, mai vrea cineva să întrebe ceva pe aici de nou? Aștiu,
 te rog, Iza.
 David Moldan, dacă bine zic, crea că cii care un accent
 foarte mare pe aspectul exterior, aspectul fizic, au cel
 mai puțin încredere ei.
 Da, am lucrat cu momentul de genul ăsta, așa este.
 Nu putem să facem o regulă de genul toți.
 Că nu ai prijă de tine?
 Da.
 Asta-i cum o să ai?
 Așa este.
 Așa-i cum o să ai?
 Nu aș putea să zic că toți cei care fac asta au această
 carență de încredere în ei.
 Nu pot să zic asta, că toți, pentru că nu i-am cunoscut pe
 toți.
 Însă pot să-ți confin din propria experiență a lucrat cu o
ameni care erau obsedați de fitness
 și de aspectul fizic exterior.
 Bă, obsedați.
 Altceva nu știau să facă.
 ajuns la fel de faliment, operații estetice, haine mega sc
umpe, cosmetice, fitness, antrenori personali ca imagina să
 fie perfectă
 și în momentul în care apăsam pe un buton de vulnerabil
itate, se spărgea tot, tot imaginea aia de sine picat, se sp
ărgea sândări.
 Pentru că la nivel interior, nu exista acea perfecțiune, n-
avea cum să existe,
 dar ei trece altă posibilă să o afeșteze în exterior.
 E imposibil.
 La fel ca atunci când un om agresiv, verbal sau fizic,
 manifest această agresivitate,
 poți să fii sigură, aproape sigură, 99%, că în interiorul
 lui se simte foarte, foarte slab.
 Nici un om super agresiv nu e în interiorul lui aliniat.
 De obicei oameni agresivi, super agresivi verbal sau fizic,
 în interiorul lor sunt foarte răniți, nu știu să explic cea
 asta pentru că nu au vocabularul, însă reacționează în
 exterior ca să compenseze ce se simte în interior.
 La fel e și cu cei care afișează în exteriorul lor ca și
 corp, trup perfect, machiaj perfect, fără deficiențe, haine
 de modă, mașini scumpi și așa mai departe.
 încearcă să compenseze ceva ce în interiorul unui nu simt
 că există.
 Ce se întâmplă după?
 După ce?
 De exemplu, dacă...
 Hai că mă dau pe mine exemplu, eu nu am foarte mare credere
 mine.
 Ce se întâmplă? N-o să mă mai alanjez dacă o să am o cred
ere mine?
 Asta m-ai auzit când am zis nu toți?
 Că am zis nu toți, că nu e valabil la toți.
 Cu ce te ajută răspunsul meu? Că nu pot să-ți răspund, că n
-am de un să știu.
 Unul e să te aranjezi pentru că te stimezi și te respecti
 și altul e să te ultra aranjezi pentru că simți că altfel
 nu ești perfectă.
 Cunosc oameni și poate știi și tu, care dacă ies din casă
 și șuvița care și-a pus-o la 6 stă așa, să-ntoarce înapoi
 în casă și stă încă o oră să-și pune așa.
 Cunoaștește-așa? Eu despre aia vorbesc.
 Eu despre aia vorbesc.
 Dacă s-a mordurat un pic pe bulguleța aici,
 stă o oră în baia să se curățeană, încum va să fie văzut în
 halul ăsta.
 Ați auzit aștia?
 Despre aia vorbesc.
 Încearcă să compenseze în exterior ceva ce lipsește în
 interior.
 La nivel de încredere în noi,
 toți am vrea mai multă.
 Pot să-ți dau în scris.
 E natural.
 Aspectul fizii pe care îl întreținem și pe care îl afişăm
 și de care ne îngrijim,
 e din punctul meu de vedere o decenta.
 Si pentru mine, in primul rand.
 Eu ma refer, nu-mi pasa de radintea lor vizuala, mi s-ar ru
pe lor de radintea lor vizuala,
 e vorba de ce simt eu fata de mine.
 Grija pe care am eu fata de mine arata cat de mult ma iub
esc eu pe mine.
 Da, atentie, eu ma simt la fel de mine si daca-si si ufulit
 si daca sunt dat cu gel.
 Și dacă sunt nebarberit, că am o zi în care n-am echios să
 mă barberez,
 și dacă sunt făcut gjigel.
 Dar nu mă duc în extrema, nici aia în care să nu îmi pese,
 cum arăt,
 nici în extrema laltă din care nu ies din casă dacă n-am că
rerea făcut un milimetru mai încolo.
 Asta sunt extremele de care vorbesc eu.
 În mijloc, e echilibru de care vorbești tu.
 Te rog, Ariadna.
 Scusă-mă.
 Ar trebui să îmi parteșesc că, de exemplu, au patru ani av
ut un om de genul ăsta,
 cu periunța foarte mare de perfecție
 și am infestat-o foarte mult
 în modul cum aparea în modul meu
 exterior și interazionat cu ceilalți
 Ce pot să spun din experiența mea
 era că
 chiar dacă, să zic așa, primeam încurajările
 celorlalți că o ai ce fain e
 și ce bine arășe pe capi
 eu continuam să îți iau volul ăla interior
 pentru că nu mă simța suficient de bună
 sau suficient de bună și n-aveam o credere mine
 iar la nivel de cum se manifesta
 și văd de acum diferența
 și văd de acum diferența, comportamentul era o altă energie
,
 chiar dacă omul acolo arăți și te grijești, ești foarte
 rigid,
 trești într-o stare constantă de stres, de oare acum mi s-a
 mișcat șvița aia.
 Ce pot să spun în momentul ăsta după ce am lucrat la mine,
 îi exact aceeași chestie că mă simt bine în primul rând în
 pielea mea
 și pot să aleg dacă vreau asta să mă machiez sau nu mă mach
iez,
 dar asta nu mă face să mă simt un om mai bun, mai superior
 sau mai slat.
 Și te îngrijești pentru că, în primul rând, tu te respecti
 și te îngrești pe tine,
 nu neapărat pentru că vrei să...
 Adică...
 Pari cumva.
 Da, vrei să nu rănești de vizual pe ceilalți.
 Sau vrei să pare altceva decât ești.
 Acum, atunci, eu mă simt bine,
 că sunt convinsă din interiorul meu că nu am cum să rănesc
 pe cineva,
 nu am de grau să-i dau cădură și poate un exemplu personal
 sau înțelegere
 înțelegere, să facă și pasurile așa când am vorba să răne
ască sau să știu.
 Super tare!
 Ce-mi zice Ariadna și ceea ce eu declar și susțin și vă sus
țin prin tot ceea ce o să facem împreună,
 ea a făcut switch-ul de la exterior către interior, a făcut
 switch-ul de la interior către exterior.
 Ca atenție, se concentrează, s-a concentrat și a ales vari
anta să pornească evoluția,
 Dacă vrei, maturizarea, curățenia și resursele ca să le
 primezi din interior, în tăi, din lumea mea interioară,
 ceea ce înseamnă mult, o să vedeți ce înseamnă, către
 exterior.
 Și într-un mod ciudat o să observați că atunci când te
 concentrezi pe lumea ta interioară,
 pe curățare, pe resurse, pe vindecare, pe deblocare de
 resurse, de aliniere, de cum vrei tu să-i spui,
 Într-un mod ciudat, eu zic interesant, mult zic ciudat, l
umea exterioară se alinează.
 Ca să corespundă lumii interioare.
 Darian.
 Aș vrea vreodat o comentare la ideea conuț-poasă,
 cea puțin de pe harta mea și...
 Oamenii care lucrează în momentul ăsta, văd ideea asta că a
 nu spăsa înseamnă că nu avea sentimentele care există astea
 în viață.
 Și a nu spăsa, nu s-a tăiat așa ce nume-ar ta, ci tot mai a
 conștientizat, sau cel puțin asta cred eu, a conștientizat
 ce emoții ai, dar a decită-te cât de mult te las să le
 influențezi și care-i valența lor asupra ta în primul rând.
 Dar nu că nu mai în pas, eu sunt în lumea mea, nu am văzut
 că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că
 nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu
 mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu
 mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu
 Dar nu ca nu mai imi place, sunt in lumea mea, vreo sa nu
 mai imi place.
 Asta am vazut ca oameni nu vorbicii de asta acum ca nu mai
 imi place, adica sa puteti sa...
 Deci o sa le explic.
 Da, Miha.
 Și eu nu o să mă torn dinapoi la acea relație de public.
 Așa? O să mai vorbim pe parcursul...
 Pără rămas că nu aștept în nivel al celorlalți, o să văd
 cel mic.
 Oferi celorlalți, nu că te-ar obliga neapărat, că-ți doreș
ti să-i oferi.
 Și nu există timp.
 Dar ai gândit de fapt ce vede ala?
 Da.
 Ești sigură că vede ce vrei tu să vadă?
 M-am gândit că vorbesc de lucruri diferite.
 O secundă, Lie, că vreau să văd ce zice Miha până la capă.
 Făi tala minunată.
 Nu, e regulă.
 Și vreau să gătim, ok, ziceai că la un moment dat celălalt
 ori rămâne, ori pleacă, dar când rămâne și cu o comport
amentă e aceea.
 De aia, tu se oferi, tu se faci, tu...
 Idealul în relație de cuplu, da, atenție, vorbesc de un
 ideal pentru că niciunul am atins,
 e doar un ideal încătre care tind și pe care îl cunosc și î
l accept că este ecologic sănătos,
 Este momentul în care ati auzit mulți ideea și conceptul de
 iubire necondiționată, nu?
 Ați auzit-o pe asta, iubire necondiționată, nu?
 Nu ești pe planeta pe planeta Pământ, în momentul ăsta cine
va care să fi...
 Dacă sunt, sunt 5 maxim.
 Adică...
 De-aia tind, da, și sunt în calendar cu roșu, da? Deci...
 De-aia zic tind căteaia, pentru că nu am atins-o, decât, po
ate să spunem,
 contextual, sporadic, uneori, nu permanent.
 Dar stiu cum se simte ca am atins s-o de cateva ori.
 Este de a oferi nu pentru ca imi doresc sa o ofer, ci
 pentru ca pot.
 E o diferenta intre imi doresc sa o ofer, pentru ca de mult
e ori imi doresc sa o ofer
 pentru ca vreau sa ma simt intr-un anume fel.
 Sunt oameni care sunt atat de buni samariteni incat as vand
 casele,
 averile, afacerile, iau tot din casa, vand si dau altura
 pentru ca vreau sa salvezi lumea,
 sa fac lumea un loc mai bun. Ba, prietenii!
 1. o să reușești singur
 2. în procesul ăsta e posibil să îți faci răuție
 3. dacă nu te roagă nimeni
 ii vine de la tine către alții nu neapărat e nevoie de asta
 De ce fac asta? Să însuștește bine?
 Ca să te simți tu bine, pentru că istoria de 2000 de ani a
 unor religii
 ne învață
 fimilos
 Dă altuia ce ai tu
 Oferă și altea se
 Sau dă tot
 Nu va trece prin gura, nu va ajunge in rai un bogataj, tot
 asa cum prin gura acului nu va trece o camila.
 Va suna cunoscut?
 Mă rog, decât un bogataj să intre în stături în rai.
 Astea vin din convingii religioase, din mai multe doctrine
 și dogme, că nu vreau să dau nume că nu mă interesează.
 și suntem educați să ne comportăm așa pentru că, oferind,
 ne plătim,
 știi ca și cum auzeam într-un număr de stand-up la un mand
at pe cineva care zicea,
 hai să fim sinceri că puțin, să nu zic nimeni, oameni oferă
 unor cerșători pe stradă 5 lei sau 10 lei
 pentru că simt ei că vor să facă asta fără nicio fel de
 resur, fără nicio fel de recompensă.
 Majoritatea la nivel de lume interioara au ceva de genul,
 trec pe langa un cerciator, il vad ca asceapta sa da 5 lei
 si scoate 5 lei.
 Doamne Doamne, vezi, da? 5 lei, sa tii acolo. Cam asta e at
itudinea interioara.
 Nu zic ca la asta te-ai referit tu, Mihai, am vrut numai sa
 completez ca idealul din punctul meu, de veri pe harta mea,
 este cand oferi pentru ca poti,
 nu pentru ca iti doresc sa oferi, pentru ca, pe cei cand it
i doresc sa oferi, e tot o investitie.
 Ca primesc ceva la schimb.
 Stii?
 Asa?
 Plegi din casnicie, o accepti cu noi, sau traiesc altfel...
 Nu stiu raspunsul corect in varianta ta.
 Exact, nu stiu.
 Formuleaza altfel intrebarea pentru ca nu voi putea sa-ti
 raspund, nu pentru ca nu pot la nivel de cunostințe, ci
 pentru ca nu vreau
 să răspund la o întrebare atât de personală de pe harta ta,
 pentru că nu sunt pe harta ta.
 Deci nu în studiu meu, de că nu la...
 Știu, știu, dar era importantă pentru tine întrebarea și de
 aceea ne-am vrut să răspund...
 Era importantă pentru că...
 Acea iubire ne-a făcut camara de-aici, și tu tot da, și tot
 da...
 Oricum nu accesăm constant, te asigur.
 Că nu accesăm constant.
 Te-am spus sporadic, contextual și rar.
 e mai mult o atitudine catre care tind decat in care sunt
 constant.
 Asta pot sa-ti da un scris.
 De cele mai multe ori cand eu tot dau, dau, dau, dau, dau,
 dau,
 de obicei este vorba de investitia aia de
 ba, dau, dau, dau, dar ma astept sa primesc la un moment
 dat.
 Si e motivatia neecologica de a ramane intr-o relatie de cu
plu.
 Adica, pe termenul unui, sanatos.
 Eu as investi altfel.
 Ce simt eu de sunt atat de constrins sa ofer constant
 Ca sa primez la randul meu ceva ce aparent inca nu am in
 mine.
 Observi abordarea diferita.
 Cum as putea eu sa aduc in mine ceea ce astept sa primez de
 la celalalt?
 Pentru ca se poate.
 Cum?
 Ai deja nu stii sa acceseze.
 Ai deja nu stii sa acceseze, da.
 Da, Mihai, te rog.
 Mihai, Mihai, te rog.
 Ok, hai în ziua, da?
 Da.
 De ce mai e pentru unul dintre alții acuma dacă nu ai bine
 același?
 Pentru că e mișto.
 Dacă ajunge...
 Nu prea poți să te ții în brațe singur, știi?
 Deci aici am dat-o.
 Mai sunt câteva.
 Zic repede bărbații.
 Ok.
 Unul din motivele pentru care
 ne este greu sa ne dam masca jos
 este pentru ca am exersat-o foarte mult timp.
 Exersand-o foarte mult timp am ajuns sa credem ca noi aia
 suntem.
 Cine au zis cuvântul personalitate?
 Ok?
 Ma bucur. Cine au zis ca cursurile de zultare personala
 imi bogatesc personalitatea?
 Ok?
 Cine au zis sau au admirat pe altcineva pentru ca are o
 personalitate faina?
 Mâna sus, ok? Multumesc.
 Personalitate
 vine din cuvântul persona, din greacă,
 care înseamnă masca.
 Personalitatea pe care o admirăm la ceilalți,
 indiferent cum o descriem,
 personalitatea pentru care suntem noi admirați,
 indiferent de cum ne este descrisă,
 nu este decât o masca
 pe care o purtam.
 Si pe care o cizelam, si pe care o lucram cu DALTA,
 in functie de interese, asteptari, scopuri, obiective viito
are.
 Dar personalitatea noastra nu suntem noi.
 Are sens?
 Noi doar o purtam.
 Exact asta e treaba de cea mai faina, pe care...
 Vă invi să vă puneți de azi înainte, pentru că nu o să vă
 pot da răspunsuri eu.
 Mă provoacă și-mi place.
 Contrar a ceea ce ne educa societatea sa credem, hai sa fac
em altfel un joc ulesc foarte rapid.
 Spune-ti in voi care sunt motivele pentru care v-ati dorit
 sau va doriti o relatie de cuplu sau pentru care ramane-ti
 in relatie de cuplu in momentul asta.
 Dati-mi exemplu ca sa vedem...
 Nu, nu. Deci ma refer ale voastre, nu societatea. Deci care
 e motivul pentru care tu, cel care acum ma asculti, iti do
resti, iti ai dorit sau ramai in momentul asta daca esti in
 o relatie de cuplu?
 pentru tine, nu pentru acția.
 Mă simt iubită.
 Beton, altcineva?
 M-am durit pentru afișoare în public.
 Afișoare în public, altcineva?
 E un motiv foarte sincer, atentie.
 Un plăcer de vreo mătă.
 Atenție, atentie, este un motiv foarte sincer care să regă
sește pe harta mai multă oameni decât o să vină să credeți.
 Așa este.
 Recunoaștere socială.
 Bravo, Radu. Bravo. De acord total. Bravo.
 De caznicisim.
 Exact, bravo.
 Hai să te feriosi.
 Exact, despre asta vorbesc.
 Spuneți-mi ce vă aduce vă o, sau simțiți că e necesar de r
ămâneți în relația de cuplu sau vă doresc una.
 Nu aveți cum să greșiți. Miha, te rog.
 Acest lucru că nu te poți tine în brață.
 Nu te poți tine în brață singur, ok?
 Compensează ce nu am eu.
 Compensează ce nu am eu, ok?
 Altcineva?
 Impartășem emoții.
 Împlinește nevoi.
 Parteneri de drum.
 Comfort.
 Bani!
 Bravo, bravo, bravo, bravo!
 Toate au sens.
 Si sunt reale.
 Insa sunt doar niste consecinte ale scopului real al relat
iei de cuplu.
 Scopul real din punct de vedere psihologic pentru care intr
am si simtim nevoia sa intram in relatie de cuplu, psih
ologic, este evolutia.
 Sa crestiu in ochiul meu?
 Sa cresc eu.
 Nu sunt responsabil de evoluția partenerului meu.
 Sunt responsabil de evoluția mea.
 Nu creștem împreună de multe ori.
 Cunosc foarte multe relații în care unul a început să cre
ască, să dezvolte, să educe, să maturizeze
 și celălalt a ales din teamă să rămână pe loc și la un
 moment dat relația s-a rupt.
 Sau, ala care a crescut a zis, mi-asum, că suntem diferiți
 pe drumuri diferite,
 dar mie-mi e ok așa, n-am chef să-mi bat capul cu altul.
 cu altul. Ce a ramas asa? E posibil.
 Insa psihologic.
 Nevoia noastra de un partener de cuplu este de a
 evolua pentru ca partenerul de cuplu in toa o relatie este
 cel care ne arata cel mai clar mai bun decat orice alt
 curs de totare personala.
 In ce directie tu ai de crescut.
 Emotional mental psihic si tot ce vrei.
 Nimeni nu ti atingi comunicarea cum zice Adida.
 Bravo, bravo, bravo!
 Nimin nu-ți atinge butoanele mai eficient decât un patener
 de cuplu.
 Să te-aiți de acord cu mine?
 Da, am de acord.
 Bă, el apoi parcă știe, când nu trebuie să apese, fix acolo
 vede.
 Bă, buton, buton, buton!
 De acord?
 Ăsta e motivul pentru care noi avem la nivel de subcons
cient programată nevoia de a fi între relații cu altcineva.
 Nu...
 echipa, nevoile, alea sunt consecințe care sunt ok, sunt
 naturale, sunt o consecință.
 Scopul real pentru care nu ne place să stăm singuri este că
 la nivel subconștient avem o nevoie de a crește, de a evol
ua.
 Și ne omplinim cel mai bine în relație cu altcineva.
 Pentru că oamenii pentru noi sunt siguri că ți-au auzit
 asta, oricât de ușoistic ar sona, sunt oglindzi.
 La unii sunt oglindiți psihologice în care noi ne oglindim
 și vedem cum suntem noi de fapt.
 Nu cum vrem noi să părem, ci cum suntem de fapt.
 În momentul în care accepti acest scop, acest rol al relaț
iei de cuplu, începi să crești cu o rachetă legată de mână
 de un milion de ori mai rapid decât până atunci.
 Dar ghici de ce?
 De obicei, în etapa în care
 poți să iei decizia să crești pentru că observi
 adevăratul rol al partenerului în viața ta, de obicei at
unci rata să termină.
 Pentru că atunci devine anaibidă, inconfortabilă relația,
 începe să apară certurile constante, începe să apară manip
ulările constante de ambele părți,
 începe să apară acuzele de genul tăi schimbat,
 nu mai ești cum ai fost, apare lupta
 Și de obicei 99% relația să rupe atunci.
 Te-am pierdut pe drum.
 Te-am pierdut pe drum sau nu mă mai iubești?
 De par că tu ai intrat în relația pentru că te iubea.
 Bă, n-avea cum. Când auzi chestia aia, te iubesc în prima z
i, eu iau foc.
 Că n-ai cum psihologic să iubești pe cineva în prima zi.
 Vrei să-i tragi una dacă vrei, altfel.
 Vrei să-l duci la o plimbare, dar nu îl iubești.
 Înțelegi? N-ai fizic, psihologii n-ai cum.
 După asta, mă, mă, te iubesc că în prima zi iau, ok,
 bullshit, dar tac, că nu tot timpul am eu rolul de ghid.
 Unde eram că m-am aprins?
 Ah, relații de cuplu de obicei în momentul în care au șansa
 oportunitatea să crească cu adevărat ambii parteneri, se r
up.
 Și când deciți să ieși din relații, se presupune că ai cres
cut suficient sau că nu mai ai nevoie de cuplu?
 Nu, de cele momenturi ieși din relații pentru că brusc este
 atât de inconfortabilă încă tu nu mai vrei să faci acele
fort.
 Asta ce presupune-i tău?
 presupune că nu ai chef să crești.
 Și care este...
 Și acolo și te chinuia, urași.
 Nu, nu, nu.
 E o diferență într-o relație...
 Atenție, e o diferență într-o relație toxică.
 A te chinui, e o relație toxică.
 Sau mă rog, să te lași manipulat.
 Agresivitate verbală, manipulare, agresivitate fizică,
 sabotaje constante, critice,
 certul la nivel de apropiere cu violența fizică
 este o relație toxică.
 Sau distanță.
 E o relație toxică.
 Inconfortul, si faptul ca eu nu sunt dispus sa ma adaptez
 ca si comunicare, cum zicea Adi, sa il inteleg pe celalalt,
 sa ma adaptez la celalalt, sa investighez la mine ce oglind
esc in celalalt, sa invindec propriile randi ca sa nu mai
 mai apes celalaltul pe ele, se numeste relatie de baza.
 Dar nu ajunge aici pentru ca de obicei ce mai mult zic, te-
ai schimbat, nu mai esti cum credeam ca esti.
 Traducere, beneficile pe care le asteptam nu mi le dai, asa
 ca ma duc acasa ca o altcineva.
 Și ghici ce? Vei întâlni o altă persoană care îți va apăsa
 exact pe aceleași butoane și vei ajunge la mădă la conclu
zia.
 Toți bărbații sunt nu știu cum, toate femeile sunt nu știu
 cum, lumea e în loc rău, nu mai vreau să am de aface cu un
ii, nu mai întră în relația de cuplu niciodată.
 Da, e ca și cum ai spune, nu vreau să cresc niciodată. Pent
ru că din punct de rep țihologic, cel mai rapid și eu dau în
 scris, cel mai bun curs de dezotare personal din lume pe
 care eu l-am avut, a fost relația de cuplu.
 Deci, ideea nu e sa stai intr-o relatie care nu...
 Sa faci o relatie toxica si o relatie care te provoaca.
 Pentru ca o adevarata relatie de cuplu nu este una in care
 e numai lapte si miere, totul e superb,
 avem ponei roz pe pereti si ne-am tatuat iubii si iubitica.
 Nu, aia nu e o relatie perfecta.
 Relatia perfecta este o relatie care te provoaca sa nu ram
ai același.
 E posibil ca unul din parteneri sa refuze provocarile, dar
 asta nu e treaba ta.
 Ghiția cu e.
 A lui.
 E o altă provocare.
 Observi?
 Nu există guideline de genul așa-da-așa-nu.
 Există doar din punctul... când vine vorba de relații de cu
plu,
 Doar ce simti ca e potrivit pentru tine.
 Punct.
 Ce te face pe tine fericit.
 Punct.
 Nu ma intereseaza.
 Cunosc, am prieteni
 care nu traiesc in relatie de cuplu clasica.
 Dar sunt alneai bine fericiti.
 Si impliniți.
 In sensul ca au mai multi parteneri
 si el si ea.
 Societatea i-ar judeca.
 Ba, da, stai un pic.
 Cum? Ca te-ai castorit.
 Si sunt si castoriti legal.
 Adică au și act de căsturie.
 Pă lângă popana, mai mulți.
 Societatea e judecă.
 Eu constat doar cât de eficient este abordarea.
 Bă, ești fericit? Da, ești fericit, dar nu mă interesează,
 mai devreme.
 La modul de not my business.
 Dacă pentru tine funcționează ceva pe harta ta și ai împărt
ășit-o cu altcineva pe harta lui și vă unește acest pod,
 nu mă interesează ce cred eu despre aia.
 Cât timp pentru tine este ok, ecologic, sănătos și fericit?
 Are sens?
 Da.
 Dar asta e mult în afara hârtii tradiționale, mentale.
 Și e un capitol întreg. O să mai discutăm, dacă vrei.
 Te rog, Iza.
 Toate relații despre stramă în momentul în care ajungi...
 Eu evit cuvintele de gen universale, toate, tot timpul,
 mereu, întotdeauna, toți, pentru că nu poți...
 Dar nu am vrea să zic toți că nu știu, nu i-am cunoscut pe
 toți. Dar statistic știu că este foarte mare.
 Mai pună o altă întrebare, că am să zis anuma cuvântul, to
ți și m-am oprit.
 În care ai evoluat sau ai ajuns la un nivel de evoluție, ai
 zis că 90% din relații se destramă?
 Nu, 90% din relații se destramă fix când au o oportunitate
 reală de a lege să crească.
 Pentru că momentul ăla el nu aibă de inconfortabil.
 În momentul ăla sunt cele mai intense certuri, cele mai
 constante nepotriviri,
 eu vreau cior băia, vrea fasole, gen, cele mai constante
 dorințe opuse
 și cele mai aprinse butoane emoționale pe care celălalt
 apare.
 Ăla e momentul.
 Dacă treci de momentul ăla în sensul că devin conștient că
 e doar o etapă,
 atenție, nu știu dacă a ajuns la voi, poate am spus, poate
 n-am spus,
 ca orice alt sistem din lumea asta, o relație de cuplu are
 etape.
 Nu e capcoada aceeași.
 Ce are nivele.
 Nivelul 1. Atrație sexuală.
 E de bază.
 Nu ai cum să-l negi.
 Nimeni să zice bă ce mișto filozofez, hai să ne căstorim.
 Nu, este basic, reptilianul, partener sexual, instinct.
 Asta e baza.
 Nu ai să nu negăm.
 Nivelul 2.
 Iubire cu așteptări.
 Beneficii.
 Etapa 3.
 Atasament, in care de obicei scade foarte mult libidou
 sexual.
 Nu mai stai de atas de celalalt nivel de sexualitate, dar
 ma simt implinit cu celalalt, ca si cum e acasa.
 Azi auziti oameni care vorbeste chestia asta?
 Si mai sunt alte nivele si alte etape.
 Asta, cu lupta, cu scandalul si cu pumnii, este etapa in
 care de obicei se termină relația, pentru oamenii nu stiu
 ca mai urmeaza ceva dupa aia.
 Ce?
 Eee?
 Mai sunt inca cel putin 3 etape dupa aia.
 Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca sunt atat de
 obsedat de domeniul asta,
 incat as putea sa vorbesc 8-10 zile doar de asta.
 Si in un templator am facut, nu stiu cu cine vorbeam asa,
 cu Paul, am fost la o bere si Paul a fost in mai
 la un bootcamp.
 Paul si multi alti colegi,
 in care vorbim, cat a fost, 5-6 zile?
 5 zile, 5 zile, 6 zile doar despre relatie de cuplu.
 De la psihologia feminitati, psihologia maximalitati,
 provocarele unui al tuia catre cel al alt.
 Ce inseamna ecologic, ce inseamna neecologic,
 ce face foarte bine femeia ca face, care e rolul femei
 in cuplu, care e rolul barbatului, ca si psihologie.
 Daca intru acum, se duce sufletului
 ce a fel mediu de facut, penele pe. Si asta e baza
 in momentul de azi. Dar, despre omic, mai intram in subiect
ul asta, pentru ca
 pentru ca sunt flexibil, nu ma ferid, nu zic, eu am venit s
-o anelepe, nu...
 Atasamentul nu nocii?
 Ba, depinde din ce punct de vedere.
 Pai, stai un pic, atasamentul copilului de mama si a mama f
ata de copil e nocivi?
 A sotiilor nu se mai duc parune?
 Nu, e foarte sanatos.
 In momentul in care atasamentul se transforma in dependenta
 devine nocivi.
 Pentru ca e diferenta intre atasament, de genul mie dor de
 tine
 Și dependență nu pot să trăiesc fără tine.
 Ei, cu totul altceva.
 Atunci devine nocivi între ghidimele pentru că te incapac
itează.
 Practic, tu nu mai poți funcționa pentru că brusc ai nevoie
 de o scârjă din exterior.
 Și atunci, da, nu ești ok.
 Are sens? Bun.