nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_383292965.txt

 Bun, vreau sa va dau acum o formula pe baza care i-a vom
 lucra incepand de astazi pana la finalul module-lor.
 Si este formula care va da, voua mi-a dat mie, va dat coleg
elor si va da si voua,
 matematic, unde este nevoie sa interveniti atunci cand av
eti nevoie sa schimba si ceva in viata voastra.
 Matematic, precis.
 Mai stiindeti minte formula de dinainte de modulul trecut?
 Ca v-am mai dat una.
 Cine si-a jasit minte formula aia?
 P.
 P, ce e P-ul?
 Bravo, duce la?
 Răzultat.
 Asta pe scurt. Mă interesează pe lung.
 Bine, Ștefi, mersi, altcineva.
 P-ul, ce urma dupa P?
 Gânduri.
 bravo care duc la?
 bravo
 perfect, cerapeu?
 bun, super tare
 acum vreau sa va dau o alta varianta
 a aceleia si formule
 insa un pic mai explicita daca vreti
 si este asa
 tot ceea ce se intampla
 in exteriorul fintei mele
 de la granita pielii mele in exterior
 tot
 NLP-ul reprezinta ca fiind
 stimul extern, ii zice
 Tot ceea ce se întâmplă la fara mea, de la pile mea încolo,
 este outside, stimul extern.
 Acest stimul extern ajunge în interiorul meu cumva.
 Și ajunge în interiorul meu sub formă de gând. NLP-i spune
 reprezentare mentală.
 Adică gândul meu despre exterior. Mă urmăriți până aici?
 Bun.
 Reprezentarea mea mentală, adică gândul, ce îmi creează?
 Bravo! Îmi creează o emoție. Care emoție îmi alimentează un
? Bravo!
 Care comportament îmi aduce un?
 Super tare!
 Un rezultat.
 Dar nu-i dat, nu-i suficient, nu-i tot.
 Se vede pe partea stanga, ca nu-mi dau seama, ca am bagat
 asta. Acum e ok?
 Bun.
 Stimul extern, adica, unii zic
 ca fiind egala cu realitatea.
 Adică ceea ce trăim, da? Realitatea.
 E tot aia ce ajunge pe harta mea mentală?
 Adică ceea ce se întâmplă în afară în exteriorul meu, real
itatea este exact ceea ce am eu în cap?
 În minte, pe harta mea?
 Dar de ce nu?
 Bravo!
 Avem filtre.
 Exteriorul realitatea noastră este filtrată de convingeri.
 Și vom vorbi despre a avea un modul întreg doar despre con
vingeri.
 Să vedem cât de puternice sunt, de unde vin,
 cum îmi conduc din umbră comportamentul,
 cum îmi decid rezultatele mele
 fără ca măcar să fiu conștient că le am.
 Cu multe exemple personale de la mine.
 Valori.
 Adică lucrurile care sunt importante pentru mine.
 Experiențe anterioare.
 Adică tipare pe care le-am asocialat în timp că se repetă r
ăni emoționale.
 Toate astea împreună sau câte unul filtrează tot ceea ce se
 întâmplă în exteriorul meu.
 Filtrează ce se întâmplă în afara mea, în afara corpului
 meu,
 și influențează ce ajunge pe harta mea mentală.
 Dacă asta e harta mea mentală, acest lucru care a ajuns pe
 harta mea mentală, nu este ce a fost.
 Adică nu e ceea ce s-a întâmplat de fapt.
 Nu este egal.
 Ci ăsta de aici, de pe harta mea, este filtrat.
 Are senșe, zic?
 Și vin și vă spun.
 Cât dintre voi aveți acces la realitate?
 Toți?
 Nu vă aud mai tare?
 Toți aveți acces la realitate, Sanda?
 Nimeni?
 Ok. Călin?
 Al cineva?
 Alcineva?
 Unii ati zis toti, alcineva?
 Nu are realitatea lui.
 Nimeni nu are acces direct si ne afectat la realitate.
 Toti, toti, si unul dintre cuvintele rare pe care le fol
osesc acum e valabil,
 filtram ceea ce se intampla in exteriorul nostru si numim
 realitate,
 filtram in conformitate cu propriile convingeri, valori,
 experientea interioara rand-emotionale.
 Ce ajung sa cred despre realitate nu e realitate.
 Cum?
 Pai ea exista. Numa nimeni nu are acces la ea
 ne afectat de filtre.
 Chiar si cand incepi sa le cureti,
 cand incepi sa-ti dai seama ca ai filtre, ca interpretez,
 ca distorsionezi, ca generalizezi, asa mai departe,
 nu vei ajunge intr-un punct in care vei spune, a, asta e
 picatul asta e filtrele mele scurate.
 Nu. Poate cand nu stiu, te iluminezi.
 Dacă vrei metaforii și metafizic, iluminarea asta înseamnă.
 Anularea tuturor filtrelor, dintre mine și realitate.
 Percepția realității așa cum este ea, fără să fie influenț
ată și filtrată de niciun fel de factor.
 Dacă vrei spiritual, asta e iluminarea.
 N-ai vrea tu să ne întâlnim la Master să discutăm de asta?
 Să începem așa mai...
 Exista, exista, exista, exista o realitate, asa este.
 Exista.
 Nimeni nu reaccesc la ea, in etapa asta.
 Toti o filtram, toti o distorsionam, si toti credem ca avem
 dreptate.
 Si in care etapa?
 In care etapa ce?
 Hai sa fie in etapa asta.
 De la Master in Call vorbim altfel.
 Dar hai sa le imparand, ca sa poti sa-ti raspunda esti int
rebari de Master, e nevoie sa avem o fundatie de
 practitioner.
 Cum ajunge convingeri, valori, experiența anterioară rădne
 emoționale?
 Toate astea îmi crează mie, pe harta mea, o reprezentare
 mentală. Asta e reprezentarea mentală.
 Cum ajunge reprezentarea mentală pe harta mea? Cum ajunge
 exteriorul în interiorul meu? Înțeleg?
 Astea-s filtre. Dar altfel cum? Cum percep eu realitatea?
 Cum? Simțuri.
 Înțeleg lumea în care trăiesc prin simțurile pe care le-am
 activat.
 Aș putea să-mi fac o idee despre lume dacă nu aș putea să o
 văd, să o simt, să o aud, să o miros sau să o gust.
 Aș putea avea abar că există ceva ce se numește realitate d
acă nu aș avea acces a aceste simțuri.
 Iar NLP le zice acest par simturi prescurtat VACOG.
 Nu v-am injurat, poate nu s-aude GAU de la final.
 VACOG. Visual, auditiv, kinestezic, olfactiv si gustativ.
 Visualul este simțiu vizual. Văd, observ, constat, văd
 diferențe. Auditivul aud, ton de voce, zgâriat, bas, înalte
, joase, etc.
 Chinestezic este tot ceea ce înseamnă atingere, echilibru
 sau emoții.
 Veti găsi în unul dintre cărți de specialitate oameni care
 zic că echilibru este un simț aparte separat și se numește
 vestibular.
 Poate că. NLP-ul ia la un loc cu chinestezicul.
 Chinestezicul, pentru că sunt atât de rar folosite, înglobe
ază și vacogul și olfactiv-gustativ.
 adică mirosul și gustativul de obicei sunt atât de aproape
 în creier anatomic de centrul emoțional,
 încât sunt înglobate ca fiind tot chinestezic.
 Mirosul și gustul de obicei încrează o emoție. Are sens?
 Bun.
 În baza unui reprezentar mental pe care eu am filtrat-o ps
ihologic,
 Convingere valori, experiența într-arărărărărărărărărărărăr
ărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărăr
ărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărăr
ărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărărăr
ărăr
 Dar ceea ce crezi tu despre lume este 100% diferit de a
 altei persoane, de reprezentarea mentala altei persoane cu
 privire la același stimul extern.
 Pentru că altă persoană va avea alte filtre.
 Și ajung doi oameni care să uită la același măr și văd lucr
uri diferite.
 Ca exemplu cu orbi care pipaiau elefantului.
 Nu stiu, daca poti sa-mi dai?
 A, unul pipaiat trompa si zicea ca e...
 Zi, zi, zi, pana capat.
 Era un elefant intre orbi si pe care orbiul pipaiau partea
 elefantului,
 daca asta e elefantul asta, nu coada.
 Unul pipaiat trompa asa, asta e elefantul, elefantul e trom
pa, asa, unul pipaiat burta.
 Da, exact. Pentru ca fiecare a filtra elefantul care era
 stimul extern,
 intr-un fel diferit de celalalt.
 Și acum gândiți-vă, care este cauza tuturor conflictelor de
 la nivel de cuplu, business, management, prieten, războaie
 religioase?
 De fapt. Filtrare diferită al celuiași eveniment. Filosofic
 vorbind, despre asta vorbim.
 Oameni care se ceartă că filtrul lor și reprezentarălor
 mentală despre realitate este cea corectă.
 Când filozofii dacă te uiți logic, dacă vrei, n-are cum.
 Și e normal să fie așa.
 Explica-i unui extremist de orice fel.
 Nu numai religios, sunt de orice fel, că părerea lui despre
 realitate este doar o percepție și o subiectiv 100%.
 O să sara la tine.
 Și aici sunt oameni regiziți de care v-am spus să vă feriți
, oameni cu principi.
 Principiile sunt de fapt valori.
 Omul cu principii este doar un om cu valori.
 Dar ghici ce? Si voi aveti valori.
 Numai ca nu degeti principii.
 Si voi aveti familie care e importanta pentru voi, prieten
 care este important pentru voi, job care e important pentru
 voi, toate le-ati valori.
 Sunt lucruri de care imi pasa.
 Dar omul vine si spune, nu, eu am principii, nu am valori.
 Bine, e acelasi lucru.
 Mă urmaniti pana aici?
 Vrei să-mi spun aici?
 Reprezentarea mentală care s-a forma subiectiv 100% va cau
za o emoție.
 Ce legătură crezi că este între emoții și realitate?
 Emotii o crează.
 Corect. O crează.
 Pe lângă faptul, dar și de ce o crează?
 Pentru că o va renforța.
 Creea ată de reprezentarea mentală va confirma reprezent
area mentală și o va ranforsa constant,
 Creându-ți astfel proprietatea realitatei.
 Cerc invers.
 Gând, emoții, comportament.
 În loc de gând, aici am pus reprezentarea mentală.
 Și nu uitați, gândul îmi creează emoția, emoția îmi creează
 comportamentul,
 dar și dacă îmi schimb comportamentul, creează emoția, dacă
 îmi schimb emoția, schimb gândul sau reprezentarea mentală.
 În momentul în care creaz și simt ce am o emoție foarte put
ernică, îmi va confirma reprezentarea mentală pe care eu am
 despre realitate.
 Dar nu îmi va confirma realitate.
 Îmi va confirma numai ceea ce cred eu despre realitate.
 Are sens? Sau v-am luat prătare?
 Vreau să mă duc din ai în față experiențe care îți vin,
 care sunt conforme cu ce emoții ai mai trăit și ai mai spăr
ți.
 Și le presupui că de fapt sunt reale.
 Deci ți-i grea viața.
 Deci nu ai avut emoția aia în care atragi lucrurile grele
 în viață.
 Exact. Care ți se reconfirmă constant.
 Și te minică de ce întâlnești la fel. Aceeași experiență se
 reprezentă.
 Toați irele sunt...
 Exact. Doar pentru că tu ai aceleași filtre, necurățate, ne
abdatate, nepuse sub lupă, neantrenate.
 Este singura diferență.
 Deci, care este de aici, si pana aici, este NLP.
 Cu alte cuvinte, in momentul in care vreau sa-mi schimb rez
ultatul, nu am nevoie sa intervin asupra realitatii pentru
 ca nu prea am cum oricum o filtrez.
 intervenia asupra reprezentarii mentale despre realitate
 si inerent asupra emoților, comportamentului si rezultatul.
 Iar asta toata tine strict de mine 100% dovedit.
 De ce atunci se numeste reprezentarea mentala si mai de mi-
e gand?
 Pentru ca v-am luat in cet.
 E același lucru.
 E același lucru. Reprezentarea mentala e un pic mai complex
a.
 Pentru ca reprezentarea mentala
 Ce o să lucrăm astăzi și mâine pe ea, mai degrabă mâine dim
ineață, că e un pic mai complexă, o pot modifica când vrea
 eu. Practic îți arăt cum să-ți modifici gândului.
 La modul de acum, nu peste o lună. Gândul este un pic mai
...
 Inexact?
 Cum?
 Liniar.
 Da, și un pic mai inexact.
 Representarea mentală e complexă.
 Reprezentarea mentală e complexă.
 Și dacă ți-o dădeam din prima pasă, nu mai puteam să te
 conduc înspre raport și altceva, pentru că te pierdeam la
 întrebări.
 La nivel de modul 1, aveam nevoie să vă explic să vă antre
nați atitudinea de raport, pacing, acuitate, senzorile și aș
a mai departe.
 Acuma creștem și o să vedeți că la modul 3 și 4 vorbim din
 ce în ce mai diferit.
 Pentru că construim fundații.
 Fiți atenți la reprezentarea mentală.
 Cuvântul înseamnă...
 Reprezentarea mentala, da?
 Re?
 Re?
 Prezentarea. Practic, prezentarea e aici.
 E realitatea. Eu filtrandu-o, ce fac?
 Mi-o reprezint in conformitate cu filtrele mele.
 nu inventez, o distorsionez
 pentru ca ea asta originala, e aicea, este stimul extern
 ma urmariti?
 si vreau sa va zic cateva cuvinte despre cum ajung sa
 reprezint, credeti ca toti avem acelaasi
 avem acelaasi sinturi
 insa toti avem acelasi reprezentari in functie acestei sint
uri?
 Da, cum avem? Înțeleg că e banal, răspunsul e clar, nu. În
 altfel nu vă întrebam.
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Ă?
 Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! Bravo!
 S-a sesizat, din experiență și din statistică,
 că ne împărțim în categorie de preferințe când vine vorba
 de propriu noastră simțuri.
 Din astea cinci simțuri,
 Eu le zic 3, pentru ca v-am spus olfactiv si gustativ din
 punctul meu de vedere si al NLP-ului, este bagat la kinest
ezic,
 desi pot fi cazuri si exceptioni unde oamenii functioneaza
 predominant pe ele, dar sa zicem ca nu sunt, ca sunt
 exceptioni.
 Vorbim strict de vac, vizualativ kinestezic.
 S-a sesizat si s-a observat ca sunt oameni care au o pred
ilectie, preferinta catre unul din sistemele reprezentare
 preferate.
 Astea, simturile in NLP-i se numesc sisteme de reprezentare
.
 Și este un nou concept pe care vreau să-l introducem.
 Sisteme de reprezentare, cu alte cuvinte, filtre, care pe b
aza preferinței pe care ei o am genetic,
 către una din aceste direcții vizuală, autist sau kinestez
ic, îmi distorsionează realitatea.
 Da, te nași cu ea.
 Te nași cu ea și este foarte mult influențată de mediul în
 care trăiești ulteriorul băcetări în scut.
 Și ajunge, de exemplu, am trăit faza asta, să vorbești pe
 limbi diferite de către patenerul de cuplu sau de mama sau
 de tata în familie și să habarnai că vorbiți pe alte limbi.
 Pentru că, și aici e valoarea conceptului ăsta.
 În momentul în care devin conștient de sistemele de repre
zentare, tot NPO a venit și a spus oameni își dau de gol
 propriul sistem de reprezentare în funcție de limbajul pe
 care îl folosesc.
 Ascultând cu adevărat o persoană la nivel de structură, nu
 de conținut, adică să aud cum spune, nu ce spune, sau bale
ând între ele ca să poți să creezi raport,
 îmi voi da seama în primele minute dacă vorbesc o persoană
 cu predilecție către vizual, către auditiv sau către chinez
itezi.
 M-ar ajuta asta cu ceva? La ce?
 Ce reprezentare mentală își creează?
 Poți să raportăm mai rapid?
 Poți să raportezi mai rapid și mai ușor?
 cu omul diferit si are harta mentala unica, irrepetabila si
 sutrata dreptate.
 Ii mai oglinde si verbal continutul pentru ca stiu ca omul
 e vizual,
 se creaza conexiuni instantanee.
 In momentul in care oamenii vorbesc pe sisteme de reprezent
are diferite
 si niciunul dintre ei nu are informatia asta, apar conflict
e.
 De genul.
 In cuplu, ca-i poveste veche si predominanta.
 Sotia.
 Nu-mi spui ca ma iubesti.
 Da, da, iti arat.
 Zice sotul.
 Iti cumpar flori. Da, da, nu-mi spui.
 Aaaa?
 Bravo!
 Ea asteata pe sistem auditiv sa ii se spuna,
 el ofera pe sistem vizual pentru ca il ia lui.
 Si apar conflicte si niciul dintre ei nu se simte imiibit.
 Pe limba lui, pe canalul lui.
 Sau, nu ma mai iubesti.
 De unde stii? Pai nu simt asta. Da, da, iti spun.
 Observați diferențele?
 Și apar conflicte doar din cauza că mesajul pe care eu îl
 am pe harta mea mentală, eu iubesc.
 Dar iubesc diferit.
 Și transmit informația pe limba mea, nu pe harta lui.
 Și apar conflicte.
 Și ajung oamenii să se despartă, pentru că se iubesc de nou
 e pot, dar nu în ce nu îmi comunică corect cu harta celăl
altă.
 Are sens?
 Exemplu.
 Se duc trei barbati la meci.
 Se intorc acasa.
 Fiecare la sotia lui preferabil.
 Si intreaba sotia. Cum a fost la meci?
 Drag-a mea, a fost superb. Vedeam gazonul atat de misto,
 tuns,
 la fir de arba si culori erau atat de stridente incat aveam
 in pestea ca sunt efectiv pe stadion.
 Culorile tricourilor celor care erau in acolo in teren era
 atat de misto, complementare,
 incat de vedeam foarte clar cine...
 am scris-ul de pe tricou, deși eram în tribună la înălțime
 foarte mare.
 Visual.
 Alt prieten din aceeași gașcă.
 Să uite la soție cum a fost.
 Mamă, a fost fantastic.
 Și atmosfera a fost pe stadion, de s-auzea, când dădea la
 costum balon,
 zicea că sunt acolo păterne, efectiv zicea că mă dă mie în
 cap.
 Și ce mișto făcea galeria, cântau, auzeam versurile galeri
 cum...
 Și fluirul arbitru lui doamne, zicea că-i lângă mine pe sca
un, când fluira o altă încremeleam.
 Auditiv.
 și chinestezicul, cum a fost pe Sadiounu.
 Mamă, fantasticul, atmosferă de gladiatori.
 Efectiv ziceam că sunt pe teren acolo,
 nu puteam să-mi dau seama că m-a trecut timpul atât de miș
to,
 m-am simțit cu prietenii mei între ei de parcă eram acolo,
 pe timpul roman, pe gladiatori.
 Toți descriu aceeași experiență.
 Toți o descriu limbaj diferit.
 Care este elementul care mă ajută să-mi dau seama
 care e sistemul de reprezentare?
 Nevasta.
 Da, dacă e aceeași nevasta.
 A zis cineva.
 Elementul verbal predominant.
 Avem tendința de a ne da pe față sistemul de reprezentare
 preferat în funcție de verbele predicatele pe care le folos
im, cu care descriem experiențele.
 O persoana care este chinestezica va folosi predominant cuv
inte care descriu emotii, atingeri sau stari, de genul
 confort.
 O persoana auditiva va vorbi foarte mult in onomatopeie.
 Si buf am picat, si plos mi-a dat una peste ochi, si aua am
 tipat.
 Și toamna care vorbesc atunci când descriu încep să joace
 că zici că e în piețe de teatru.
 Și îți explică, el de fapt așa îți explică ție prin bufuri
 și prin aur și prin ploscuri ce se întâmplă înăuntru capul
ui lui.
 Și un vizual îți va descria culori, desene și cuvinte care
 descriu efectiv imagini.
 Luminositate, întuneric, culori.
 Mai mult decât atât.
 Sunt atât de evidente, încât o persoană care este visuală,
 chinezită, sau auditivă, va gesticula diferit.
 Un vizual va desena constant în fața ochilor. Îți va face
 forme și va gesticula predominant în fața ochilor, pentru
 că el înainte să-ți transmită ce ție, despre ce vorba el
 trebuie să vadă.
 Pă lângă faptul că va gesticula în fața ochelor, va vorbi
 foarte repede.
 Pentru că gândurile lui, în capul lui, se succedă atât de
 rapid ca imagine încât nu are timp să le exprime.
 Și te-ai spus că foarte repede că nu mai ai povesti să-l ur
măriți, să-l întâmpliți, să-l întâmpliți,
 să-l dea una peste eu că nu ai timp să-l asculti.
 Un auditiv va gesticula predominant în fața pieptului.
 Tonul vocii lui va fi ritmic, melodios, va puncta
 și de multe ori va gesticula în funcție de tonalitatea și
 de cadența pe care o are în voce.
 Un kinestezic de obicei nu prea gesticulează pentru că este
 lene și ar consuma foarte multă energie.
 În schimb, pentru că ține atât de mult la energia pe care o
 are, va vorbi atât de rar, încât uneori îți vine să-i dai
 una după ochi, pentru că nu mai termină odată propoziția.
 Care e lider politic?
 Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 Face pauze, devine... Eu, ca n-am rabdare uneori, si hai zi
-m-o data ca nu mai suport.
 Oricum prostitotie, stii mi-ar deci...
 Asta deja e subiectiv, dar eu n-am efectiv n-am rabdare.
 Ce se intampla cand se intalneste un vizual care vorbesc in
 un rabdare sau in un rabdare sau in un rabdare?
 Cu un kinestezic...
 Pe care il apuca febra in momentul in care face atat de
 multe pauze si il exaspereaza pe vizual.
 Lipsa de raport, instant.
 Si ajungi sa spui, ba, ma inerveaza omul ala si nu stiu de
 ce.
 te nerveaza pentru ca se exprima pe un sistem de reprezent
are diferit de al tau care ti e incomod.
 Nu si cand ai o relatie cu el.
 Bravo! Si cand ai o relatie cu el, acolo e provocarea.
 Dar nu stiu cand ce e.
 Unde apare...
 Da, nu ma zic.
 Provocarea apare in a accepta faptul ca celalalt are un
 sistem de reprezentare diferit de al meu,
 Și NLP numește abilitatea de a te adapta la celălalt folos
ind și oglindindu-i stilul lui de reprezentare preferat, rit
mare.
 Ritmarea înseamnă abilitatea de a putea să comunic pe
 sistemul de reprezentare preferat al altuia, oglindindu-i
 conținutul verbal, cadența și, uneori, chiar cuvintele cu
 care el își descriă propriu experiență.
 Este un alt nivel de raport.
 Și atunci, exemplu, ghiit explorator se schimbă într-un alt
 mod.
 În ce sens?
 În sensul de a face raport cu celălalt.
 Da, nu se schimbă, ci este doar un altă modalitate pe care
 o poți adapta în funcție de că funcționează celălalte sau
 nu.
 Veți sesiza
 de acum încolo că colegii atunci când răspund
 eu deja râd în capul meu, dar nu puteam să vă zic vă, ca să
 fiți zis că
 știu așa cine știe ce vă ziceți că-ți plecat
 dar eu vă aud când răspundeți de pe sistemul vostru de rep
rezentare preferat
 și zic înțelegi ce zic și tu zici da văd, are sens
 sau ajunge la tine, da da, dar m-audi ce ai spus în regulă
 și eu zic, mhm, ok, e ok
 mai e o chestie cu extremul de reprezentare, păl lângă fapt
ul că avem unul
 predominant preferat.
 Putem să ne sucim între ele în funcție de context.
 Adică eu de exemplu sunt vizual.
 În training.
 Nu știu de ce dar sunt vizual în training de pune fort mare
 să vorbesc mai rar.
 Ați văzut cum îl pierd în cuvinte că vorbesc atât de repede
 că am în cap imagine.
 Văd efectiv pagini de informații pe care vreau să le dau.
 Și zic că, ta-i un pic, am în sală și auditivii, am și ch
inesite, zici.
 Mai loșu. Sunt și în ardeal.
 Ai frână, un pic, așa.
 Și fac efort să...
 Ce?
 Nu-i gravă.
 Apropo de asta, dă-mi aminte unde rămas că vreau să...
 V-am zis, bancul ăla cu...
 Nu înțelege de unde a tăiată grabă.
 Și că să duce...
 Nu, nu, nu.
 Știți?
 Ok.
 Vreau să-l aflu.
 Să duce...
 Și că să duce...
 Da, da, un divorț la tribunal.
 Și întreabă uși de cătorul...
 Băi...
 Pai de 15 ani. Pai si care prea multe desparte sa avea acum
 ce s-a intamplat?
 Pai, domnul judecator, sotia mi-a vrea sa ne-aspati. Dar de
 ce? Zice ca nu facem sex.
 Bai, ghid-sa-ti, ceva nu-i bine. Tu chiar nu faci sex sotia
 ta? Pai nu stiu, dupa ea zice ca nu.
 Si pe asta, judecator intreaba, auzi, dar tu ori esti prost
, ori nu stii cum se face, ori nu-ti place.
 Una din doua, una din trei. Si asta spune nu, nu. Nu stii
 nici prost, stiu si cum se face.
 Si... sincer, nu inteleg unde e graba.
 Unde eram? Ca eram intr-o parte intrebată și am vrut să vă
 explic ceva.
 Ne studiați și ne spuneai felul în care...
 Nu, nu, nu. Vreau să vă spun că eu, în context de training,
 sunt vizual.
 În contextul meu natural, din afara sălii de curs sunt ch
inestezi.
 Chinesteziți, auditivi și vizualii mai au o calitate pe lâ
ngă fluxul verbal, îi recunoști după constituție.
 Un chinestezic va avea, de obicei, numai reu, o apetență câ
t un apetit.
 Pentru că apreciează mâncarea bună și va fi gurmand. Apre
ciează masajul și stările în care stă confortabil.
 Un auditiv va vorbi cu tine de foarte multe ori, nu fața în
 față, ci ușor întors cu o ureche către tine.
 Tine.
 Și îi recunoaște doar din un verbal că nu înțelege.
 Face așa un pic.
 Un vizual este foarte atent la ce faci cu mâinile.
 Pentru că dacă el desenează cu mâinile se așteptă ca și tu
 să gesticulezi cu
 mâinile. Dacă tu nu gesticulezi, el nu înțelege.
 Crezi că tot ceea ce deseneze pe flip-chart, pe flip-chart,
 este sute al asta
 necesar?
 Nu. Dar știi de ce o fac?
 Bravo! Am vizualii în sală care știu că au nevoie să vadă a
ici Jack.
 Că puteam să zic Jack.
 Băi, gâie că. Îl țin minte, da, e ok.
 Dar vizuală? Nu înțeleg, nu înțeleg.
 Pun el pe flip-chart.
 Și îl pum pe flip-chart doar pentru că sistemul de repre
zentare a unor dintre voi în context de training este vizual
.
 Iar eu răspund al lui.
 De ce căs că am suport de curs MP3,
 când am deja suport de curs video?
 Pentru că știu că sunt vizualii care vor vrea să vadă curs
ul și sunt auditivii care sunt în regulă să-l asculte în maș
ina în timp ce conduc.
 Când estez zici, primesc suportul de curs în format
 electric în mână ca să-l simtă, să-l vadă, să dea ei pagina
.
 Deci aceleași informații sunt și pe video și pe audio și îi
 și spun care sunt.
 Are sens?
 Ok, da te rog până dăm noi întrebările, până dăm noi dați-
le pe astea.
 Da, asta, asta, asta, asta nu?
 Si astea.
 Dar pe rand asa, incetuc.
 Da, intrebari de orice fel, pana dau colegii mei suportul
 de curs?
 E colocia aceasta de vizual, auditiv.
 Mai tare, te rog?
 Deci, colocia de astia, de vizual, auditiv, nu este influen
ciata si de emotia ta sau stateta de spirii?
 Nu. Poate fi influenciata, insa preferinta ta catre un an
ume canal va fi, totdeauna, prevalenta.
 Dacă ai întrebare, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă
 ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reu
șă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă
 ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reu
șă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă
 ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reu
șă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă ai o reușă, dacă
 ai o re
 Nu sunt ca și cum gata l-am găsit și ăstea-l meu.
 Sunt doar preferințe și uneori, într-adevăr,
 variază în funcție de context.
 Eu sunt vizual în training.
 În afara, contextul de training sunt chinestezii.
 Am o lună de mădure constant.
 Deci, eu calculez ce am de făcut în funcție de cât energie
 am de consumat.
 Serios, eu nu mănânc lucruri de care nu-mi e poftă.
 N-ai zice, nu?
 Serios, eu am momente la modul serios vorbesc.
 Mă trezesc dimineața, mă uit în frigider, am mâncare, nu m
ănânc pentru că nu-mi e poftă de nimic din frigider.
 Și Cristina îmi dă cu tigaia pe stăg și, bă, dar eu fac mân
care și tu...
 Păi dar mi-a fost poftă luni.
 Azi e marț, mi-e poftă de altceva.
 Și ea crede că... la început credea că fa mișto de ea. Nu.
 La nivel de predilecție, eu atât de extrem sunt pe chineste
zic, încât dacă nu-mi e poftă de mâncare, aia nu mănânc.
 Am zile în care nu mănânc nimic și nu am o problemă cu fo
amea.
 Nu mănânc, pentru că la mine, ăsta e principal.
 Cum mă simt în timp ce mănânc? Eu nu mănânc ca să supravieț
uiesc.
 Eu mănânc pentru că îmi place.
 Are sens?
 Uite, Adi și eu!
 Veți la semănare între noi, doi?
 Da, și suntem și foarte ușor de îmbrățișat.
 Aia ne placă.
 Un chinestezic va aprecia întotdeauna
 faptul ca ții la confortul lui.
 Dacă îi aduci unui chinestezic un pahar cu apa fara
 să ții-l ceară pentru că ai intuit că e sete, ești zeu
 pentru el.
 Dar știi de ce? Nu pentru că nu știa să șeasă singură apă.
 L-ai ajutat să economisească energie.
 Aaaa?
 Chiar mi s-a întâmplat chestia asta pe mă.
 Fica acum o săptămână eram la o cabană și eram cu
 cu cineva cu care stau de la Mungiu.
 Mai tare un pic că n-aud acolo, colegii?
 Am stăteam la o cabană și stăteam numai eu cu o persoană
 în care ne cunoaștem de mai mult timp.
 De-a fapt că până acum nu se produceze de click-ul ăla care
 să fim foarte foarte apropia.
 Și stăteam, ascultam muzică, nici măcar ne vorbeam.
 Și am simțit ceva și am întrebat, ți-e sete?
 Și s-a uitat așa la mine...
 Ai auzit ce a zis, da? Am simțit.
 Doar am vrut să subliniez. Așa?
 Și s-a uitat așa la mine și a zis,
 Da, dar de unde ai stiut? Si dupa...
 Sa... nu stiu... parfa aia n-a fost momentul in care...
 Si-o dat seama...
 Pentru ca s-a simtit inteles pe sistemul lui de reprezent
are
 si a intuit o nevoie de al lui fara ca el sa fie nevoie sa
 faca efort.
 Ma, are semn ce va zic?
 Este un sistem foarte subtil de creere de rapor fara ca om
ul sa-si dea seama ce face.
 Pentru ca in momentul in care tu-i reproduci continutul
 verbal cu care el isi reprezinta realitatea,
 tu nu faci decat sa i-o glindeci ceva ce el are deja in cap
.
 Are sens?
 Si e foarte subtil.
 Acestea abilitatii de flexibilitatea de a te adapta la
 sistemul altuia de reprezentare, NLP-ul numeste ritmare.
 Si se exerseaza.
 Aveti si veti vedea ca aveti o preferinta nativa catre unul
 maxim, doua sisteme, sa este unul care nu va este confort
abil.
 Eu de exemplu nu prea suport sa ascult audiobook-uri.
 Ca n-am rabdare.
 Seama ca n-ai scapa de masaje.
 Corect.
 Nu da, conduc si pentru ca conduc mult, imi place, n-ascult
, nu stiu, Pocus FM sau nu stiu ce, da, Zoom sau mai stiu eu
 ce
 Si imi pun un ebook sau imi pun ceva, ba, n-am brăbdare, ma
 Deci trece jumatate de ori zic, ok, hai, mai avem mult,
 cand parca...
 Si nu pot sa caut, sa dau la video, dar prefer un video
 pentru ca dau fast forward si vad unde este
 Dar audio pe mine ma scot, asta inseamna ca sistemul meu de
 reprezentare audio este mai putin flexibil
 Am melodii preferate, da si de ce sunt preferate?
 Pentru că mă fac să mă simt într-un fel.
 Cristina, soția mea, este auditivă.
 Exact, zice Paula.
 Cristina, soția mea, este auditivă.
 Ea când îmi descriie, chestiile îmi descriie prin o nomat
opeie.
 Și buf, și plos, și paf, și eu...
 Și fac slalom, știi?
 Acum m-am adaptat că știu că asta este sistemul ei de repre
zentare.
 Și are melodii preferate și se sezează diferențe între ton
uri.
 Adică... Eu ce?
 Dar eu am și eu melodii preferate,
 dar pentru că mă fac să mă simt într-un anumit fel.
 Îmi place melodia neapărat și mă simt într-un anumit fel.
 Te regăsești, Paula?
 Da.
 Mă bugur.
 Și Paul. Ok, perfect, Paul și Paula s-o regăsesc.
 Întrebări de orice fel. Da, Albert?
 Copiii care se bălbăie așa în visuale?
 Nu știu.
 Spuneai că...
 E posibil să fie asta, însă de obicei în spatele bălbăitul
ui este o emoție.
 Neprocesată.
 De obicei?
 Nu permanent, însă de obicei, este o emoție neprocesată la
 modul...
 E o emoție care e atât de puternică pentru ei încât n-au
 timp să o exprime
 și apară de obicei când se referă la ceva anume.
 Am cunoscut oameni care se bulbăiau într-un context și nu
 se bulbăiau înaltul.
 Asta îmi spune mie că nu e vorba de sistem de reprezentare,
 ci e vorba de ce se întâmpla în interiorul lui ca reprezent
are mental atunci când se bulbeia și când nu.
 Dar e posibil.
 Datorită faptului că vor să exprime. Și eu mă bulbăi uneori
.
 Și John Maxwell, îl spus John Maxwell.
 Uitați-vă la el când intră în flux și vrea să explică mil
ion de lucruri, să face greșeli pe bandă rolândă.
 Pentru că se încap, cum capul lui se întâmplă atât de rapid
 și la mine atât de rapid lucruri, încă nu avem timp să le
 explicăm în verbal.
 Mai ales dacă eu sunt auditiv mai puțin antrenat, să zic aș
a.
 Bun, super tare întrebări, Albert. Altcineva de orice fel.
 Întrebări.
 Înainte să...
 Acestea pot fi antrenate fără reporturi colossale?
 Da.
 Da.
 Știi cum?
 Asta pot să pot să împrăportezi?
 Da.
 Îți iei un pix în mână și încep să descrii aceeași experien
ță pe toate cele trei canale de reprezentare.
 Încep și îți detaliezi o experiență de serviciu și ai pe fo
aia inclusiv un exercițiu, nu știu dacă ajuns deja la voi,
 dacă nu ajuns o să ajungă după ce faciți exercițiu,
 prin care îți descrii aceeași experiență pe toate cele trei
 canale.
 Visual, auditiv și chinestezic.
 Și mai e unul.
 Mai este un sistem de reprezentare, dar e foarte rar, însă
 chiar grupa trecută am avut pe cineva care a fost pe sistem
ul ăsta de reprezentare la început.
 E vorba de digital intern.
 Digital intern.
 Digital intern este persoana
 care vorbește extraordinar de matematic,
 logic,
 rațional,
 nu intră în emoții,
 Și e foarte sec.
 Când va explica ceva, o experiență de viață, vei avea
 impresia că îți dictează Dictățul de Contabilitate.
 Atât de sec este.
 Și ne-o face intenționat. O face pentru că în interiorul
 lui sistemul de reprezentare este binar.
 Este 1-0-1-1-0-1. La el este clar și logic totul.
 Oameni de genul digitali interți sunt foarte rapid dați p
este cap de emoții.
 Pentru că nu le simt.
 De obicei, cazul cu care am lucrat eu până acum și că am av
ut și în curs,
 grupa trecută, un tip super tare,
 care a intrat în curs digital intern și a ieșit chinestezic
.
 Dar știi de ce?
 Pentru că el de fapt era chinestezic.
 Și din motive pe care nu le-am aflat și nici el nu le-a af
lat, dar le-a lucrat, le-am lucrat împreună cu toții.
 Și a dat seama că digitalul intern era de fapt o armă de
 autoapărare.
 Practic, digitalul intern e un tip ultralogic.
 E omul ăla care spune, bă, înțeleg, dar n-are sens.
 Da, mă, uite cât ți-ai spus, nu. Pentru el, dacă nu face
 click și nu are logică matematică, el nu o să o ia în
 calcul.
 Cunoașeți ce am de genul ăsta?
 Sunt unii care sunt nativi așa, și sunt alții care sunt kin
esteziși de fapt, dar pentru faptul că au fost răniți în or
ice fel, emoțional la orice vârstă, a apărut acest...am fost
 așa, de acolo vin, tendință de a analiza și ultrainterpreta
 realitatea, astfel încât să nu aibă cine nimeni cum să mă
 surprinde.
 Adică trebuie să aibă sens logic!
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Deci, nu e niciun problem.
 Adică trebuie să aibă sens logic.
 Exact. Dacă pentru el nu are sens logic,
 nu contează că restul a unțeles din grupă, el nu o să înțe
legă.
 Și să spuneți început, nu înțeleg.
 Și trebuie să te adaptezi la sistemul lui de reprezentare
 ca să creezi raport.
 Și am avut, grupa trecută,
 un astfel de sistem de reprezentare de digital inter la în
ceput.
 Norocul meu, întreghi limele,
 a fost că e un tip extraordinar de flexibil, deși era
 digital intern.
 Și un digital intern nu e flexibil.
 E genul că dacă nu înțelegi, se zică și pleacă.
 E genul foarte rece și foarte agresiv,
 fără să simță că face vreun efort.
 Adică te înjură,
 să uite fix în ochitări, te înjură și pleacă.
 Nu are emoții pe față, transpirații sau ce am zis.
 Nu, e sec.
 De tipul ăsta era super flexibil
 și venise cumva deschis.
 Și prin modulul 3 sau 4, i-am dat la temelie.
 Urât de tot.
 Mi-a dat permisiune evident înainte de curs să facă asta.
 și-a avut o revelație cu îngeri, cu harpe, cu dele.
 Adică, am zis, aaa, le lu...
 Și-a revenit pe chinestezi.
 Și acum, la final de modul 8, a zis, ha, bar, n-aveam,
 că sunt atât de multe emoții pe care până acum le-am arătat
.
 Pentru că nu știa să le prelucreze, să le perceapă, să le
 primească.
 Da, ajungem acolo.
 Te rog, Ștefi.
 La o conferință cum pe trei ani de...
 Dă mai tare, că...
 Vorbeau despre audio-digital.
 Exat, ăștia sunt.
 Digital intern.
 Doar se numesc altfel.
 E alt nume.
 Seamănă descrierea cu cianțeul?
 Atunci e același lucru.
 E altă denumire.