nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_379236890.txt

 Când ne-am cunoscut viner seară, din prima secundă în care
 ne-am cunoscut, voi v-ați făcut o părere despre mine.
 Între 1 și 4 secunde a durat ca voi să vă faceți o părere
 despre mine fără ca eu să scot un cuvânt.
 Eu, știind chestia asta, v-am influențat părerea pe care v-
ați făcut-o.
 Cu alte cuvinte, am făcut în așa fel încât să influențez pă
rerea și să luați exact decizia la nivel inconscient pe care
 îmi este favorabilă mie.
 Ați vrea să vă arăt ce am făcut?
 Da, da.
 Ok.
 Dar dacă preții, nu i-ar spate.
 Nu, pentru că scopul meu este să-ți arăt, să fac ceva, să-
ți arăt cum fac și să te sperzi să faci și tu.
 Nu vreau să arăt cât de jmecher sunt eu.
 Vreau să te ajut să fii și tu jmecher, știi?
 Mersi.
 La modul real, că tu doar îți explic, doar îți spun că am f
ăcut ceva și te las așa, să zic, mamă, ce tare e ăsta și nu
 pleci cu know-how și cu abilitatea,
 tu n-ai plecat cu nimic, de fapt.
 Stiu.
 Ok.
 La nivelul anatomic vorbind acum, vreau sa-mi spuneti, cei
 care stiti deja,
 Ridica-ti pana doar ca stiti, nu spuneti, va spun cu corect
,
 Cate creere are corpul uman?
 Toti stiti, da?
 Bun, cei care nu stiu, sa-mi spunem, ce intuiesc?
 Ești în ceață. Moni, câte creiere crezi că are corpul uman?
 Deja, întrebarea pe unii va băgată în ceață pentru că apare
... cum adică, câte?
 Că are unu. Din punct de vedere, avem medici în sală?
 Ok, deci nu pot să vorbesc prosti, știi? Deci nu pot să vor
besc prosti că mă amendează, vezi? Deci mă execută.
 Întrebarea deja a băgată, cum adică, mă amintat, în el și
 are unu.
 O să vezi la ce mă refer.
 Din punct de vedere artistic, nu sunt cel mai bun de
 senator.
 Deci o să presupunem că ceea ce fac eu acum are sens pentru
 voi pentru că o să vă zic ce reprezintă.
 Nu vă luăz după ce arată de fapt, da?
 Asta este coloana vertebrală a persoanelor.
 Deci asta e coloana vertebrală anatomic, da? Suntem de
 acord până aici.
 Din punct de vedere evoluționar, fiecare persoană are o rem
iniștență a evoluției de milioane și milioane de ani
 de anii în corpul nostru. Toți avem.
 Și se numește creier reptilian.
 Este cât o nucă, mică, mică, mică de tot.
 Și este responsabil cu instinctul
 de luptă, lovește, fugi.
 Adică supraviețuire.
 Nu-mi interesează
 integralele.
 Nu-mi interesează vremea meteo și nu-mi interesează moda
 Creirașul ăsta ia decizii rapid, în mai puțin de 4 secunde,
 care să îl sprijine pe el să te ține pe tine siguranță.
 Singurul lui rol este ca tu să supraviețuești.
 El este cel care îți crează ție o trăsărie atunci când auzi
 un zgomot foarte puternic.
 Bă!
 Cei care ați clipit, reptilianul vostru a prăla controlul
 și nu a fost de ceva de genul, bă, ăsta țipat.
 Ia, hai să clipesc.
 Oare cum ar fi potrivit să reacționez.
 Nu, reptilianul vostru s-a apărat instantaneu fără să vă
 întrebe dacă stăți de acord sau nu. De acord?
 Da.
 Următorul creier din punct de vedere evoluționar, atentie,
 dacă ies să discutăm despre chestia asta, luăm ca un dat ș
tiințific evoluția umană.
 Deci nu vorbim de ne-a adus extratereștrii, ne-a făcut cine
va din plastilnă și ne-a pus aici pe o bărcuță, noi ne-a sal
vat, ne-a adus nu știu unde și noi acum am ajuns la...
 Deci nu vorbim de perspectiva aia, nu că n-ar exista, e o
 altă paradigmă. Noi acum vorbim strict de evoluția speciei
 umane, de acord?
 Bun. Următorul creier, acesta e al doilea creier dacă nu v-
ați prins, da? V-am spus că nu sunt artist.
 Din perspectivă evoluționară, sau evoluționistă, nu știu
 care este corect cuvântul, evolutiv, whatever.
 este reptilian, iar acesta este limbic, sistemul limbic pe
 care fiecare persoană o are.
 Acest centru, acest creier este responsabil cu emoțiile. Pe
 lângă multe altele, este centrul emoțional din creier.
 El interpretează lumea din jurul tău sub formă de emoții.
 Datorită lui începi să simți că ceva nu-i bine.
 Datorită lui începi să simți că ai o compatibilitate cu
 cineva.
 Datorită lui începi să-ți dai seama că cineva nu spune tot
 ce știe.
 Ați pățit asta vreodată? Bun.
 Și mai e un creieraj care este cel mai nou din punct de
 vedere al evoluției, neocortex.
 Adică creierul nou la modul propriu, asta înseamnă.
 Creierul nou e cel mai mic ca vârstă, cel mai proaspăt, cel
 mai mare ca volum, cu un foarte mare potențial și cel mai
 puțin cunoscut.
 pentru că nu a fost timp să-l fie investigat, nu am avut te
hnologia necesară să fie cu adevărat investigat,
 și abia acum de câteva zeci de ani, care înseamnă de fapt o
 fracțiune secundă, câteva milioane, am ajuns să ne dăm se
ama de potențialul lui.
 Este cel care ia decizii pe bază de logică, de rațiune, de
 sens, de argumente.
 Care e faza cu asta?
 În momentul în care noi suntem expuși la o altă persoană,
 din punct de vedere strict visual la început,
 și apare în fața noastră o persoană, că în aria noastră
 visuală apropiată sau îndepărtată,
 creerul nostru reptilian o sesizează pe pilotul automat,
 pentru că el asta face.
 El n-are altă treabă.
 Lupte, fugi, lovește, încremenește și mai are un rol, dar
 ala e secundar, o să-l aflăm imediat.
 În momentul în care reptilianul nostru sesizează pericol,
 preia controlul.
 Dacă e foarte mare pericolul, prea ia controlul.
 Și te vei trezi că ești blocat și ar trebui să fugi și nu
 poți.
 Ați pățit asta când erai mici, probabil, dintr-o sperietură
 sau ceva în care știai că trebuie să fuse de la parte și nu
 puteai, că erai blocat, ai încremenit.
 Reptilianul tău sau un vis, exact, a preluat controlul.
 El a decis că acțiunea de încremenire este cea mai potrivit
ă în momentul ăla ca tu să scapi cu viață.
 pentru ca in milioane si milioane de ani cand venea mamutul
 dupa tine si n-aveai timp sa fugi, cea mai buna solutie era
 sa incremenesti.
 Sa te camuflezi, sa ramai pe loc, sa nu te misti si sa sper
i ca nu te vede.
 O alta varianta era sa lovesti pentru ca n-aveai timp sa f
ugi.
 Si te trezesti uneori, asa cum a fost si a din ea oricand
 am dedicat eu vocea, ca clipeesti, tresari, lovesti sau imp
ingi pe pilotul automat fara sa vrei.
 Ați pățit vreodată ca, în dintr-o sperietură, să treți sări
ți atât de puternic cât să loviți pe cine afără să vreți,
 sau să dați peste cafea, sau să...
 reptilianul vostru a prăla controlul și a spus, nu știu de
 ce ești în pericol, dă tu primul.
 Ați văzut videoclipul cu polițistul și cu... cum îl cheamă,
 pe deputatul ăla?
 Din țilă.
 Din țilă, cum îi zicem?
 Băureanu.
 Băureanu, de acum un an și ceva?
 Da.
 A fost un videoclip foarte celebru, nu discut la nivel de a
 fost corect sau n-a fost corect, ca sunt si subiectiv ca
 sunt din sistem, am fost.
 Inseamnul din perspectiva creierul reptilian, ati observat
 daca ati vazut filmuletul cand deputatul al in starea de i
brebeat mort cumva l-a atins, l-a provocat, l-a agresat pe
 acel politist, l-ati vazut pe ala ca a luat, hmmm, sa-l lo
vesc, sa nu lovesc.
 A avut timp să reacționeze?
 L-a lovit direct.
 Când l-a atins în zona inghinală, a stăit dacă o pumnă nu a
 mai stat să-l întrebe,
 bă, nu trebuia să faci asta.
 De ce ai făcut? Ai avut motiv bun să știu dacă îți dau sau
 nu?
 Din perspectivă reptiliană, a preluat controlul și a lovit.
 Bine, s-aștepta.
 Adică a fost și o măsură de provocare acolo, da? Nu vreau
 să intru în asta, da?
 Însă, creer reptilian a preluat controlul și a spus, peric
ol, m-ai atins, te-am lovit.
 A intrat antrenamentul.
 aprela controlul reflexul. Reptilianul este reflex și
 instinct.
 Nu pune întrebări și nu te întreabă pe tine dacă ești de
 acord. Preia controlul.
 Limbicul, în schimb, dacă ai timp și nu ești în foarte mare
 pericol, o să discute cu reptilianul sub formă de emoții.
 Și ăsta o să spună, bă, ăsta nu e regulă. Tu ce simți?
 Și ăsta o să evalueze la nivel de emoție cum se simte în
 perspectiva aia.
 Procesul e altfel, o să îi explic imediat, ăsta e doar baza
.
 După care ajunge la neocortex și încep să apară întrebări,
 bă, ce nu-mi place la ăsta?
 Ce face ăsta? Că zice ce trebuie să zică, dar nu ceva nu se
 așează.
 Și apare dialogul la interior. L-ați avut vreodată?
 Da.
 Sau, bă, nu știu de ce, dar îmi place de ăsta.
 Nu știu ce face, ce zice, dar mie drag de el, parcă zici că
, uite, n-are nicio să zice, zice, dar e mișto.
 Ați pățit-o pe o dată ca dialog interior?
 Asta e conflictul care se creează în momentul în care cele
 trei creirașe nu sunt aliniate.
 În care unul vrea într-o parte și elul a vrea într-o parte.
 Simt că sunt în pericol, dar mă simt atrasă de.
 Sau atras de.
 Ați pățit-o pe asta?
 Simt că mă minte, dar mă minte frumos.
 Simt că mă minte, simt că îmi dau seama că ceva nu-i bine,
 dar eeeh.
 Bine a fi.
 Ați pățit-o? Sau nu voi?
 Alții.
 De ce vă zic chestiile astea?
 În momentul în care, că asta e partea esențială, reptilian
ul iau decizii într-o fracțiune secundă despre o altă perso
ană din aria noastră vizuală,
 Neocortexul va primi un mesaj și va începe să caute toate
 detaliile, concluziile și argumentele logice care să confir
me decizea pe care asta l-a luat-o.
 Deci nu o să o pună la îndoială. Când ăsta decide agresor,
 ăsta o să caute motivele pentru care tu ești agresor.
 Dacă ăsta decide, hîm, prieten, băiat, fain, ăsta o să ca
ute motivele pentru care, non-verbal, logic, dacă nu există
 aici un mare skepsis, dacă nu există aceste motive, le va
 inventa.
 Pentru că ei nu suportă conflictul între ele, ăsta, fiind
 mai rapid decât ăsta, a luat deja decizia, ii transmite-l ă
sta ce să caute, și neocortexul va face asta.
 Va face asta.
 Simt că-i băiat fain, a uite vorbește frumos, zice sticule
ază, fain, deschis.
 Da, maică, cred că o treabă mișto, o să ne înțelegem, o să
 fie mișto.
 Ăsta e neocortexul, pentru că ăsta deja a decis care va fi
 relația voastră.
 Practic ajungem să ne conducem relațiile noastre, atenție,
 în primă instanță, că după care se schimbă.
 Dar în primă instanță, în primele 50-15 minute, pe baza un
ui ucăer care are câteva miliarde de ani vechime.
 Și lăsăm ca asta să se întâmple.
 Și putem controla pe alea?
 Da. În momentul în care devii conștient cum funcționează.
 Există tehnici de antrenament ale instinctului anti-reflex.
 Există tehnici. Nu o să le facem aici, dar există, de
 exemplu, boxeorii.
 În momentul în care suntem loviți, boxeorii vorbesc, sau ce
i care ați făcut lupte de orice fel, în momentul în care ai
 aici lovit, există reflexul de închid de ochii.
 Dacă îți apropie o lovitură, că ați făcut bărbații, poate
 sport, nu știu, habernam, de contact,
 când ești lovit, sau ți-a dreapt o lovitură către capul tău
, ai reflexul de a închide ochii.
 În sport și în box, este periculos să închizi ochii, că nu
 știi de unde vine următoarea lovitură.
 Boxerii profesioniști se antrenează să lupte împotriva ac
estui reflex reptilian.
 Uitați-vă la Muhammad Ali, o să-i văd pe facebook, sau pe
 grup, o să avem un grup de facebook.
 Dacă mă țin să aminte, e o poză cu Muhammad Ali când primeș
te un pum în plină figură și are ochii de schiși.
 Muhammad Ali, fostul mare megaboxări american, camion mond
ial, eticân.
 Primește un pum în plină figură, într-un mește de categorie
 grea și el are ochii de schiși.
 Pentru că este antrenat prin varii exerciții în timp să lu
pte împotriva acestui reflex.
 Deci da, se poate antrena. Dar nu despre asta este vorba.
 Ce vreau să rețineți este că în momentul în care Creerea
 Reptilian iau o decizie despre mediul vostru în conjurător,
 neocortexul caută să o confirme.
 Va lua și va extrage bucle mici de informații care vor
 confirma decizia lui ăsta.
 Când va găsi informații care contrazic decizia lui ăsta, le
 va ignora.
 Le va ignora. Oricât de reale sunt, le va ignora.
 Da, de asta funcționează escrocrerilie, de aia funcționează
 seducția, de aia funcționează traficul de persoane, de aia
 funcționează tot felul de lucruri nașpa care se întâmplă,
 pentru că noi la nivel de neocortex nu suntem suficient de
 puternici încât să contra scriem ce decizie a dat asta.
 Dacă ăsta a decis, m-am amămut cu el, nu mă interesează ce-
mi spui tu.
 ca e vagabond, ca e goland, ca e... nu ma intereseaza, eu
 ma munci.
 Peste 2 ani e divorzata cu 3 copii.
 Are sens?
 Da, da.
 Nu a decis neocort, trebuie sa o adeciti aici, limbic si
 reptilian.
 Sau nu te duci acolo, ca e periculos, nu vezi ca, nu stiu,
 ce habarnam,
 un om verbal are.
 Nu, fata, ca nu iti spun eu ca e baiat fain.
 Si te trezesti cu poate ca...
 barca n-a fost asa baiat fain.
 Sau ca barbat.
 Poti fi la fel de usor sedus, se intampla mai rar, dar...
 Poți fi la fel de ușor sedus și neocortexul tău va fi zero.
 Pentru că tu vei gândi limbic și reptilian.
 Ca bărbat suntem mai predispuși la reptilian și limbic. Ne
ocortexul deja...
 SOM!
 Mai ales în seducții.
 Mă areți să-i zic ce vă zic până acum?
 Voi, ca să mă întorc, în secunda care m-ați cunoscut pentru
 prima oară,
 gămitată în aria voastră vizuală, eu știam astea.
 și m-am folosit de informațiile astea ca să comunic în ac
elași timp cu toți
 și să vă influențeți decizia pe care ăsta micul al vostru a
 luat-o despre mine.
 Vreți să vă arăt cum am făcut?
 Reptilianul în momentul în care vede o altă persoană și
 intră în aria noastră vizuală
 Are patru categorie în care automat clasează acele persoane
 și le luăm pe rând.
 Prima categorie în care reptilianul pune persoanele din faț
a noastră.
 Sunt cea de agresor.
 Adică inamic, dușman, primejdie, moarte.
 Pericol. E prima categorie pentru care el e setat.
 Să reacționeze.
 Dacă tu nu-i declanșezi tu,
 prin non-verbalul tău,
 această categorie,
 el să relaxează.
 Dacă îi declanșezi
 eticheta de agresor,
 prin non-verbalul tău, și o să vă rău cum se poate face,
 și mulți o facem desfără să ne dăm seama,
 ăsta va începe să caută motive pentru care nu te place.
 Pentru că acum societatea a evoluat.
 Nu mai suntem în primejdii de moarte la fiecare pas din zi.
 De acord? Cum era acum câteva mii ani de ani.
 Simți ai primejdie, scotai cuțitul că ori era atacat, ori
 veni a mamutul.
 Una din două.
 Ei, aici nu mai e așa. Acum, când ești în primejdie, simți
 doar că nu-ți place persoana.
 Simți că ești în pericol, simți că ceva nu pușcă, simți că
 ești mințit.
 Nu știu, simți la nivel de, bă, nu-mi place de el.
 Și încep în mod constant logic să...
 Cauti motive pentru că are așa.
 Nu te întreb de ce e așa, ci cauti motive ca să confirme că
 este așa.
 Are sens?
 Da, da.
 Urmatoarea categorie in care punem persoanele si in care
 noi suntem pusi de catre altii, ca aici e important ca e cu
 doua taiisuri,
 nu numai noi analizam pe altii, ci si altii ne analizeaza
 pe noi,
 daca nu sunt agresori, va cauta sa confirme ca sunt prieten
i din acela strib,
 Familii, asemănare, siguranță, haită, trib.
 Cum? Nație.
 Nație, exact, orice înseamnă camine.
 În momentul în care ăsta consideră că tu ești prietenul meu
,
 Neon Cortex nu va cauta sa confirme prin motive logice de
 ce este asa.
 Uite ce bine vorbeste, ai ca e simpatic, are sens ce spune,
 o sa intelege bine, desi n-are nicio legatura.
 Pentru ca asta e doar logic. Decisa e deja lua la nivel
 reptilian si limbic.
 De asta radem la glumele amuzante?
 Cum?
 De asta radem la glumele amuzante.
 Deci, dacă te gândești, după aceea spuneți treaba, de ce am
 râs, de fapt?
 Ați pățit-o vreodată?
 Băi, amuzant, dar nu atât încă să râd, de ce am râs?
 Pentru că ești prietenul lui.
 Și între prieteni, confiri, cauți să confini că ți-e pri
eten și de multe ori faci gesturi care să-ți confirme că eș
ti prieten, deși nu e cazul.
 Are sens.
 Dacă sunt prieten, în sensul că din tribul meu, dar nu
 chiar prieten, următoarea etapă pe care reptilianul meu o
 caută sau al vostru o caută, agresor, bă, e periculos nu,
 mi-e prieten, dar e simpatic, sunt safe în perspectiva lui,
 dar nu e chiar sută la 100 prieten, ia să văd eu.
 Partener sexual.
 A treia categorie pe pilotul automat pe care o caută creira
șul nostru, dacă nu-i prieten agresor.
 Ia să vedem ce este de aici.
 Posibil partener sexual.
 Este instinctiv.
 Și acum bărbatul se zică, a, gata mă, vezi tu, nu-i o să
 devină.
 Nu eu. Vezi, bă, că am avut un cuplu la generația trecută
 care zică, bă, nu am avut devese, am zis că nu îți devină.
 Eu doar constat neocortexul ce face reptilianul meu când
 admir.
 Nu.
 Posibil partenerul sexual. Dacă nu am avea această etichetă
 automat predefinită în creărașul nostru, specia asta nu ar
 fi supraviețuit.
 Partenerul sexual caută, dacă îi se declanșează eticheta
 asta, toate motivele pentru care chiar se simte atract de t
ine și să vadă să o confirme.
 Va fi atent la nom verbal, daca femeile sunt cele care
 observa posibil partner sexual, vor cauta linia fetei a bar
batului, daca e patrata, daca e tuns scurt, daca este lovit,
 daca are cicatrici, daca este slab, daca este masiv, daca
 are vocea groasa sau vocea subtire.
 de astia arata senale subtile de senatate si de testosteron
 la nivel subliminal.
 Din perspectiva barbatilor, barbatii vor cauta sa confirme
 partenerul sexual la nivel reptilian si limbic,
 privind parul femeilor cat de lung este, cat de sanatos
 este.
 Pentru ca un par lung sanatos al unei femei spune barbatul
ui, femeia poate sa aiba copii sanatosi, adica e mei.
 și e potrivită ca partener sexual. La nivel limbic, evoluț
ionist, atentie, nu-s decizii logice.
 Ambii, parteneri și bărbat și femei, vor fi foarte atenti
 și influențați de miros, de feromon.
 În momentul în care sunt lângă o persoană care, la nivel de
 miros, îmi displace și nu din cauza parfumului,
 Atenți, este subliminal și este la nivel subconștientă asta
.
 Reptilianul recunoaște că acea persoană este cumva dintr-o
 clasă îndepătată a tribului meu.
 Ne potrivire de altă.
 De gene.
 În momentul în care o persoană,
 nu vreau să face strețul ăsta, vă zic numai,
 constatați poate că în familia voastră alergită,
 unele persoane care stau lângă voi, fratsurilor care vin de
 la sport sau nu știu, ce au lucit sau ceva,
 vă oripilează ca miroz, nu ca parfum, și nu vă place să sta
ți lângă ei.
 Pă lângă vaptul că e perfect normal să fie așa.
 Demonstrează că sunt urâtul de tare.
 Nu ai cum să fii partener sexual cu cineva din tribul tău
 la nivel de evoluție.
 Pentru că evoluția în sensul acesta nu ar câștiga, nu s-ar
 îmbogăți planeta, specia nu ar evolua.
 Și atunci suntem presetați să recunoasem după miros într-o
 față anului secundă când o persoană este mult diferită de
 noi.
 Cu cât mai diferită de noi este o persoană, cu atât mai at
ragătoare va fi la nivel reptilian.
 Mai e o categorie. Daca la nivel reptilian voi nu ma ati
 bagat nici in agresor, nici in prieten, nici in partner
 sexual, mai e o variant.
 Înseamnă că în momentul în care eu aș fi picat în această
 categorie și se întâmplă desîntâmpla des pînă să învăț ac
est sistem, eu vă eram vouă indiferent.
 Adică nu contam.
 Creierul vostru, la puțin de 4-5 secunde, mă evalua rapid,
 nu sunt pericol, nu sunt prieten, nu sunt posibil patrănii
 sexuali din varie motive, nu contează.
 Dintr-o momentă la încep să devin invisibil pentru voi. Înt
r-o planetă cu 7 miliarde de oameni, care credeți că este
 categoria etichetă reflex în care reptilianul nostru pune
 automat oamenii? Indiferent.
 Evalueaza foarte rapid agresorul, sa vad daca este in peric
ol, dupa care pe pilota automat e exercata in zis de mii de
 ani, indiferent.