nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/vimeo_1007802185.txt

 Muzica
 Muzica
 Fierbinte subiectul, vă promit.
 În seară asta, atât de noi, din nou, în prietena comunităț
ii noastre,
 pe o temă fierbinte, cum spuneam, pe care așerut-o voi, ați
 recerut-o voi,
 pentru că am mai avut-o în anului comunitate,
 pe tema relație de cupluri, atât de mine, din nou, cum sp
uneam,
 Gaspard Gheorghi.
 Bine a venit, Gaspard.
 Bună seară, Radu, mă bucur să fiu din nou aici.
 Și mersi mult că ai venit din nou.
 În seară asta, Gaspard, vorbind din nou, am mai vorbit, dar
 a fost o temă atât de fierbinte
 și evident nu aveam cum să o epuizăm în câteva întâlniri câ
te am avut noi,
 vorbim despre posesivitate, gelozie, infidelitate, cauze,
 soluții, motive,
 sau măcar să spunem așa, resurse prin care putem să le gest
ionăm mai bine
 când vine vorba de alții de cuplă.
 Dar înainte să facem asta, te rog să ne spui din paradima
 prin care tu ești expert
 și prin care tu sprijini cuplul de data teatrat, imago, ce
 înseamnă, ce este
 și pentele su omului care nu este expert în psihologie sub
 orgefonul,
 dar e interesat de tot al lui, cum ar trebui să o privească
,
 Care e mesajul terapiei Imago pentru omul care are o provoc
are în cuplu?
 Exact, așa cum foarte frumos ai spus, Horia Imago e o metod
ă de terapie de cuplu.
 Însă, dacă ies să privim lucrurile la modul ceva mai
 general, am putea spune că este o filozofie de viață,
 e un stil de viață, pentru că Imago e o perspectivă asupra
 existenței în această lume
 un pic altfel decât probabil că am fost educație acasă, la
 școală sau în facultate.
 Terapia relațională Imago a fost dezvoltată de către Har
ville Hendrick și Helen La Kelly Hunt
 pentru a ajuta, înainte de toate cuplurile, să facă această
 trecere de la o relație inconstientă,
 către o relație conștientă. Asta a fost undeva pe la mijlo
cul sfăcitu anilor 80,
 după care Imago a devenit o metodă de relaționare specifică
 și conexiunii părinte-copil,
 și relațiilor de prietenie, și relațiilor profesionale.
 profesionale. Deci a pornit ca o metoda de lucru doar
 pentru cupluri, dupa care s-a extins din ce in ce mai mult.
 Si partea cea mai frumoasa in Imago, daca vrei, Horea, este
 aceea ca se bazeaza pe faptul ca oamenii nu sunt
 trai. Se bazeaza pe faptul ca momentul in care o relatie nu
 functioneaza nu este doar din cauza unui atintre
 partenerii. Mai degrabu este o chestiune de dinamica si am
 putea spune ca nu este problema
 partenerilor, ci mai degrabă este problema relației.
 Și momentul în care schimbăm această perspectivă, deja ne
 va fi un pic mai ușor să ieșim din această luptă pentru put
ere,
 dacă vrei, din această atitudine de doi inamici, doi advers
ari care luptă unul cu celălalt îna,
 ne transforma niște aliat. Și de asta are nevoie de cele
 mai multe ori o relație de cuplu, o relație de prietenii,
 o relație părinte copil, ca oamenii de la acele două capete
 ale relației să se privească unul pe celălalt
 cu o perspectivă ceva mai pozitivă.
 Pentru că de foarte multe ori ai dus în discuție infidel
itatea, de foarte multe ori când ne apropiem de această
 graniță periculoasă pe care unii dintre noi o trecem, e și
 din cauza faptului că este extrem de multe negativitate
 în spațiul dintre noi. Sunt extrem de multe resentimente,
 trăiri dificile, e multă durere,
 e foarte multă traumă.
 Și atunci paradigma relațională, IMAGO, a fost gândită,
 creată,
 este aplicată pentru a ajuta pe oameni să conștientizeze ac
este lucruri
 și să vadă cum anumești poți schimba comportamentele
 pentru a duce mai multă pozitivitate în relație.
 M-am atât de multe întrebări mea venit.
 Aveam pregătite altele, dar am vreo 5 pe standby
 numai când te-am auzit răspunzând.
 Încep cu una care mi se pare fantastică
 doar pentru că intuiesc răspunsul, dar vreau să-l dezvolzi
 tu.
 Ai spus așa, terapia Imago oferă posibilitatea partenerilor
 de cuplu să treacă de pe modul inconștient,
 pe modul conștient de relațione de cuplu.
 Îmi permit să traduc în cuvintele mele de neexpertimală.
 Asta înseamnă cumva că atunci când relaționăm inconștient,
 e posibil să fim pe un pilot automat al relației de cuplu?
 Asta înseamnă că de cele mai multuri nu știm ce se întâmplă
 în relația de cuplu.
 Pentru că fiecare dintre noi vine de acasă cu o serie de
 bagaje psihologice invisibile.
 Dacă vrei, fiecare dintre noi venim de acasă cu o realitate
 pe care părinții noștri ne-au creonat-o, conturat-o și care
 după aceea ne ghidează în viață.
 Și ne îndrăgostim de o persoană anume, dacă ne referim
 strict la relația de cuplu.
 Și de cele mai multe ori teorie Imago ne spune că nu îl văd
 pe celălalt.
 Eu mă îndrăgostesc de proiectiile mele, mă îndrăgostesc de
 cine mi-aș dori să fie celălalt.
 Vă îndrăgostesc de acele aspecte, acele păriți pe care am
 tendința de a le expanda, dacă vrei de a le mări.
 De a le exagera, poate un pic.
 Exact, de a le exagera foarte bine, foarte bine punctat.
 Și pentru a putea să trăiești alături de cineva, pentru a
 putea să treci peste provocări, peste dificultăți,
 e nevoie să conștientizezi acest bagaj, e nevoie să-ți dai
 seama că realitatea pe care ți-au prezentat-o,
 o parinție și îngrijitorii, nu este o realitate general val
abilă, pentru că omul de care te-ai îndregoșit vine de asem
enea cu propria realitate și dacă vrei, cu propriile progr
ame, cu propriile scheme, cu propriile mecanisme.
 Și facem această trecere de la o dinamică inconscientă, la
 o dinamică conștientă, în momentul în care ne activăm sau
 ne stârnim această curiositate.
 Ia să văd care sunt acele mesaje, acele valori, acele obice
iuri, acele tipare de relaționare pe care părinții mei mi le
-au pus în bagajul pe care l-am primit pentru a-mi descoperi
 potențialul în această viață.
 S-ar putea să fie multe lucruri pro-relaționale,
 s-ar putea să fie extrem de multe plusuri, resurse,
 însă de fiecare dată acolo sunt și traumele părinților noșt
ri,
 nevoile nendeplinite ale părinților noștri,
 problemele părinților noștri,
 greutățile părinților noștri, pe care le aducem în relație.
 Însă, din cauza faptului că nu avem suficient de multă ed
ucație relațională,
 din cauza faptului că nu avem o inteligență relațională,
 Avem tendința de a reta cu degetul spre celălalt și de a sp
une că toate problemele noastre
 sunt cauzate de celălalt, de familia celui lalt, de părinț
ii celui lalt și așa mai departe.
 Și asta este dinamica inconscientă.
 În momentul în care îți asumi că tu ai o contribuție, în
 momentul în care accepti că și jumătatea ta de cuplu
 are o contribuție care s-ar putea să nu-ți placă.
 Însă soluția nu este aceea de a-l schimba pe celălalt.
 soluția de cele mai multe ori, sau potențialul de creștere
 de cele mai multe ori derivă din faptul că eu pot învăța
 foarte multe lucruri din cum perceptu realitatea.
 Și tu, la rândul tău, poți învăța foarte multe lucruri din
 cum percep eu realitatea.
 Excellent! Din nou, am încă 5 în standby, dar încep cu una
 care îmi vine și păcet constant de câte ori mă trenesc cu t
ine.
 Gajpar, în perioada de îndrăgostire acea senzație de flut
uri în stomac, știm deja hormoni, nebuni, știm, credem că ș
tim, dar acea senzație de îndrăgostire
 Este iubire?
 Sau este iubire într-o formă imatură?
 Încă din întrebare reiese, Horea, că e vorba mai degrabă
 despre o iubire specifică, particulară, pe care avem tendin
ța de a o numi îndrăgostire.
 Îndrăgostirea este una, iubirea este altceva.
 Îndrăgostirea de cele mai multe ori vine de la sine, pentru
 că doi ochi se întâlnesc, pentru că două brațe se apropie
 suficient de mult de alte două brațe.
 de două brațe, pentru că corpul meu rezonează intens în pre
zență a unui alt corp.
 Asta este atracția, asta este îndrăgostirea.
 Dacă vrei, am putea spune că îndrăgostirea este mai de grau
 o formă de atracție, o formă de magnetism,
 o formă de magnetism emoțional, relațional.
 Iubirea este ceea ce construiesc împreună cei doi parteneri
, după ce această atracție s-a produs.
 Iubirea nu apare înainte de a lucra la relația noastră.
 Dacă vrei, într-o perspectivă imago, iubirea este rezultat
ul muncii, ale fortului, al investiției de energie și de tim
p de care cei doi parteneri dau dovadă.
 Deci iubirea nu se dobândește atât de ușor, din punct de
 vedere psihologic, pe cum ar spune arteștii sau poeții.
 O chestiune foarte, foarte importantă.
 Dragoste la prima vedere și...
 Poate exista dragoste la prima vedere, dar nu este iubire,
 ne-am plăcat, acea formă de dragoste la prima vedere.
 Excellent. Întrebare tabu, că n-am, nu pot.
 Deci, rolează și vine de multe ori de la cursanții cu care
 ne întâlnim și care ne scru după întâlnile cu tine.
 Dacă există iubire matură, care se construiește în timp în
 baza unui proces, cunoaștere reciprocă, susinere reciprocă
 și așa mai departe,
 și îndrăgostirea înseamnă atracții, care nu e apărat iubire
 matură, dar e un coquel de hormoni,
 Se poate întâmpla să iubești pe cineva și să fii atras îndr
ăgostit de altcineva,
 dar să nu fie același lucru?
 Realitatea ne arată că, da, putem să avem sentimente prof
unde
 față de jumătatea noastră de cuplu cu care avem o relație
 de lungă durată
 și în același timp să apară acești fluturi, să apară aceast
ă curiositate,
 să apară acest interes față de o altă persoană.
 Și iar depinde foarte mult orea de conceptele pe care le
 folosim și de cum interpretăm treirile noastre, emoțiile no
astre.
 Pentru că avem tenița de a spune că ne naștem cu emoțiile
 pe care le trăim.
 Însă sunt voce în lumea aceasta neuroștiințelor care ne
 spun că, de fapt, emoțiile sunt construite de mintea noastr
ă, de creierul nostru.
 Și în momentul în care eu simt o anumită energie în interac
țiunea cu una dintre colegele mele,
 dacă o parte din nevoile mele importante nu sunt satisfăc
ute acasă,
 ușor aș putea să-mi imaginez că asta este îndrăgostire sau
 că asta este iubire.
 Și în momentul în care lipesc această tipare comportament
ale.
 Pentru că atunci când spui despre tine că ești îndrăgostit,
 tu ai o serie de acțiuni de comportamente în care te impl
ici.
 Probabil că faci mai multe complimente, ești mai generos,
 asculți mai mult, fii cu mai multă apreciere,
 ca uți să-i faci celuilalti surprize.
 Nu sunt neapărat lucruri pe care le gândești, nu?
 De cele mai multe ori e ceva ce simți și atunci acționezi.
 Însă în momentul în care spui, iar să-i puțin, ceea ce tră
iesc eu acum
 seamănă îndrăgostire, poate fi atracție,
 dar poate de fapt e doar o stare interpersonală de bine pe
 care
 poat să o trăiască oamenii nu doar în relațiile de cuplu,
 ci și în relațiile colegiale și în relațiile de prietenie.
 Pentru că cred că e important să extindem această definiție
 a iubirii
 și să nu o limităm doar la relația de cuplu.
 De foarte multe ori iubirea poate fi reprezentată de emoți
ile pozitive
 pe care doi oameni care au respect unu față de celălalt,
 doi oameni care comunică într-un mod inteligent din punct
 de vedere relațional
 sunt emoții pe care oamenii le trăiesc.
 Absolut.
 Nu-i așa?
 și atunci nu vă interpret asta ca fiind de îndrăgostire.
 Și diferența probabil, o altă diferență majoră între emoți
ile pozitive
 care ar putea să se regăsească sub cupola iubirii și emoți
ile de îndrăgostire
 sunt reprezentate de faptul că o să-mi fie relativ confort
abil să merg de acasă să-i spun partenerii mele.
 Uite, am avut o discuție destul de interesantă cu această
 colegă la serviciu
 și e atât de important pentru mine să am oameni de încred
ere la locul de muncă
 și mă bucur atât de tare că pot să împărtășesc cu tine care
 sunt trăirile mele, ce s-a întâmplat cu mine azi la muncă
 și așa mai departe.
 Însă în momentul în care e îndrăgostire, s-ar putea să merg
 acasă-i să mă asigur că partenerea mea nu este în apropiere
a telefonului meu.
 În momentul în care e îndrăgostire, s-ar putea să mă simt
 un pic vinovat în momentul în care privesc ochii jumătății
 mele de cuplu.
 Pentru că această îndregostire, dacă are un iz de infidel
itate, automat vinde cu acest elemente al secretului, al asc
unsului, al încercării de a nu arăta jumătății mele de cuplu
 o parte din realitatea mea și de ce.
 Pentru că ceva din mine spune că nu este ok. Ceva din mine
 spune că jumătatea mea de cuplu, dacă ar avea acces la ace
astă parte sau la această informație, ar suferi.
 și cei mai mulți dintre noi nu vrem ca
 șumătățile noastre să sufere.
 Merg mai departe, este excepție de răspunsul tău și nu pot,
 îmi pare rău,
 te prind rar și de nevoie să nu mai răspunde după aia la
 email-ul
 să îi trimit către tine, de oamenii care ne întreabă.
 Cum e mai corect să facem dacă se întâmplă asta
 într-o situație hipotetică? Evident, n-apății nimeni dintre
 cei 320 doamnă
 care ne privesc acum sau cei care ne văd online, sigur, vor
bim din cărți.
 dar dacă se întâmplă, hipotetic, bărbat femei, pățește situ
ația asta, e îndrăgostit, iubește acasă,
 partenerul partenera, o respectă, o apreciează, îl respectă
, îl apreciează ambele sexe,
 dar pățește să se surprinde la un moment dat, îndrăgostit.
 Cum e meste mai corect, de fapt, nu corect, matur, să împă
rtășească ceea ce simte și să pună pe masă această situație
 cu invitaria la discuție, dar fără să fie vreun reproș că
 tu nu-mi faci, deci de ea m-am îndrăgostit,
 Excludem varianta asta.
 Sau să își asume el sau ea propria responsabilitate asupra
 situații,
 să oprească orice fel de contact cu persoana ca să nu își
 alimenteze îndregoștirea
 și să se concedeză doar pe parteneri.
 Sau evident orice altă treia varianta la care nu mă gândesc
 eu.
 Cum o vezi tu?
 Dacă vorbim despre atitudine matură,
 asta înseamnă că vorbim despre doi parteneri care au acest
 exercițiu al dialogului,
 doi parteneri care au obiceiul de a se deschide unul față
 de celălalt,
 de a purta conversatii dificile, de a-si permite să se
 vulnerabilizeze unul în prezența celuilalt.
 Nu vorbim de doi parteneri ale căror singure conversații
 sunt legate de ai dus copilul de la școală, ai adus copilul
 de la școală,
 ai cumpărat lapte, ai plătit facturile, ai dus mașina la sp
ălacă, așa mai departe.
 Partenerii care ale căror conversații se bazează doar pe
 astfel de subiecte, nu au neapărat o relație matură.
 Și atunci, evident că pentru acești parteneri s-ar putea să
 fie de neimacinaț să vii acasă
 și să-i spui jumătății tale de cuplu că parcă corpul tău re
acționează într-un anumit fel
 sau parcă în corpul tău simți un anumit pachet de emoții
 foarte plăcute și confortabile.
 Dacă însă într-adevăr vorbim de doi parteneri cu o relație
 matură.
 Vorbim de doi parteneri care au învățat să-și cultive înc
rederea în relație,
 care au învățat să fie cu adevărat intim din punct de
 vedere psihologic și emoțional,
 îmi pot imagina ca unul dintre ei să vină ca să spună
 uite ce am conștientizat azi.
 Nu știu exact ce e această încărcătura emoțională,
 nu știu exact de unde vin aceste emoții,
 poate vin doar din faptul că
 această colegă sau acest coleg mi-a adus aminte de tine,
 de jumătatea mea de cuplu, partenerul meu, partenera mea.
 Poate că aceste emoții vin din faptul că
 în ultima vreme m-am simțit extrem de singur la locul de
 muncă și în sfârșit ia acolo o persoană care...
 Deci e matur din punct de vedere relațional, ora, să purtăm
 astfel de conversații și să aducem acest subiect în discuț
ie.
 Dar nu mi-imaginez că toate cuplurile din România ar putea
 purta astfel de conversații sau toți oamenii care ne ascult
ă acum ar trebui,
 după ce noi încheiem această conversație, să facă astfel de
 stăinuierii.
 Sigur, complet de acord.
 Și atunci ne întoarcem un pic și spunem, ok, înțelegem,
 realizăm că la nivelul de inteligență relațională, cum ai
 spus tu, și educație, fără să fie vrovină,
 în momentul ăsta, în România, nivelul nu este foarte ridic
at, așa cum mi-ar păcea și mie și ție.
 Însă să spunem că cei care ne privesc acum, 324-46 de oam
eni de schici, la minte și curioși, vor să înceapă.
 De unde să încep, dacă aș fi în locul lor și sunt și sunt
 și eu constant fascinat de domeniul ăsta,
 de unde încep, dacă vreau să îmi cresc relația de cuplu
 care să meargă, evident fără să aibă finalitatea de matur
itate, că este un proces,
 dar să meargă direcția maturității. De unde încep? Ce trebu
ie să fac eu împreună cu partenerul ca să pot să cred și să
 simt despre mine și relația mea
 că mergem în direcția de maturitate? Pentru că mi-a plăcut
 foarte mult, cum ai spus, partenerii au acea experiență și
 exercițiu ale intimidății psiholicii și emoționale.
 Ceea ce mi s-a plăcut fascinant, pentru că majoritatea lor
 din cuplu,
 când auz cuvântul intimidate, se gândează doar la intimid
ate sexuală.
 Care ar fi primul pas? Cum se oprivească?
 Sunt mai multe posibile, alternative variante, Hora.
 Eu îi încurajez de regulă pe oamenii cu care lucrez în
 cabinet,
 pe oamenii pe care îi întâlnesc la diferite evenimente,
 conferințe și așa mai departe,
 să-și da voie să experimenteze mai multe curiositate față
 de jumătatea lor de cuplu.
 Cumva avem acest obicei, nu tocmai inteligent din punct de
 vedere relațional,
 dar crede că îl cunoaștem pe celălalt și îl știm pe celăl
alt din toate punctele de vedere,
 ceea ce este o mare păcălială, pentru că ființa umană se af
lă într-o continuă schimbare,
 tu ești alt om față de când ne-am întâlnit noi.
 Acum un an jumătate.
 Acum un an și jumătate, dar ne-am mai întâlnit undeva și în
 vară, sfârșit de iunie.
 Deci, tu e schimbat, numai esti acelasi om care ai fost at
unci.
 Eu sunt schimbat, numai sunt acelasi om care am fost atunci
.
 Deci, ar fi atat de important, daca ne-am dat voie,
 sa ne exprimam aceasta curiositate fața de jumatatea noast
ra de cuplu,
 sa vedem care sunt provocarile prin care trece jumatatea me
a de cuplu in prezent.
 Care sunt framantariile sufletesti,
 care sunt oamenii cu care este greu din punct de vedere
 profesional,
 din punct de vedere familial, daca ne gandim la familia ext
insa,
 care sunt visurile pe care le are jumătatea mea de cuplu,
 care sunt intențiile, care sunt planurile,
 unde și-ar dori să ajungă în următoarea perioadă de timp.
 În momentul în care ai această curiositate,
 aduci în spațiul dintre tine și partenerul sau partenera ta
 multă energie pozitivă.
 Pentru că curiositatea are această forță, are această capac
itate
 de să-i face pe oameni să se simtă bine.
 Și eu mă simt bine,
 pentru că îți adresez o serie de întrebări,
 pentru că încerc să aflu cine ești tu în momentul prezent.
 Și și tu te simți bine pentru că cu toții avem un copil
 interior, Hora,
 care își dorește să fie auzit, văzut și mai presuț de toate
 cunoscut.
 Nu schimbat, nu acuzat, nu criticat, nu blamat,
 nu judecat, ci mai degrabă cunoscut și descoperit.
 E una dintre nevoile pe care cei mai mulți oameni
 o au undeva la fundul acestui bagaj psihologic invisibil
 și de cele mai multe ori nici măcar nu e conștientizată ace
astă nevoie, decât în momentul în care ea este satisfăcută,
 ne dăm seama că, a, ce plăcută a fost în momentul în care
 am putut să vorbim 20 de minute, 25 de minute,
 fără să fim întrerubs de telefon, de calculator sau de or
ice alt stimul exterior.
 De asemenea, o altă modalitate foarte bună de a începe ac
est proces al apropierii psihologice și emoționale
 E acela în care nu-l mai iau pe partener ca fiind ceva ce
 mi se cuvine.
 Mm.
 Ci mă uit la jumătatea mea de cuplu ca poate la un minunat
 dar pe care viața mi-l oferă.
 Mă uit la jumătatea mea de cuplu ca la un om care s-ar put
ea să nu fie lângă mine 50, 60, 70 de ani de aici incolo,
 pentru că nimeni nu știe cât durează această călătorie num
ită viață.
 Mă uit la omul de lângă mine ca fiind un om foarte diferit
 de mine, pentru că de cele mai multe ori extremele se atrac
 și ne îndrăgostim de persoane.
 Atracții apar în interacțiunea cu acele persoane care au ob
iceiuri diferite de ale noastre, preferințe destul de difer
ite pe cele mai multe domeni ale vieții.
 Și atunci m-aș putea uita la omul de lângă mine ca fiind un
 alt univers, ca fiind o altă realitate, ca fiind sursa de c
unoaștere
 care m-ar putea ajuta pe mine să-mi dezvolt personalitatea,
 să-mi completez golurile
 și iar când aduc asta în spațiul dintre noi, intimitatea
 crește.
 Pentru că eu voi simți din nou atracție față de jumătatea
 mea de cuplu în momentul în care exprim această curiositate
 empatică
 și cauță descoperi care sunt plusurile, care sunt răsătur
ile pozitive.
 Iar omul de lângă mine s-ar putea să se simtă, partenerea
 mea să se simtă din nou curtată,
 s-ar putea să se simtă apreciată, s-ar putea să se simtă
 dorită,
 s-ar putea să se simtă, să-i crească stima de sine încred
erea în propria persoană și așa mai departe.
 Desigur că mai există un element foarte, foarte important.
 Relația de cuplu nu este doar despre celălalt.
 despre cine este celălalt, despre care sunt plusurile celui
 lalt.
 Relația de cuplu este și despre cine sunt eu, care este po
vestea mea,
 care sunt rănile mele sufletești, care sunt părțiile copilă
riei mele
 pe care inconstient le aduc în relația de cuplu.
 Și are atât de important ca la sfârșitul unei zile sau în
 dimineața următoare,
 dacă, de exemplu, am avut o conversație mai tensionată, o
 ceartă destructivă,
 Dacă ne-am curcat fără să ne spunem noapte bună, fără să ne
 îmbrățișăm, fără să ne pupăm.
 E atât de important să nu arătăm cu degetul doar spre celăl
alt,
 ci aceeași curiositate, să o îndreptăm asupra propriiei
 persoane,
 să ne întrebăm oare ce m-am anaibisat întâmplat,
 oare ce din mine a ieșit la suprafață, oare ce m-a durut at
ât de tare de nu am avut răbdare
 să ascult omul de lângă mine până la capăt și am ridicat vo
cea, am țipat.
 S-ar putea să fie vorba de faptul că sunt obosit, s-ar put
ea să fie vorba de faptul că n-am mâncat,
 s-ar putea să fie vorba de faptul că e foarte mult stres
 din punct de vedere profesional,
 dar s-ar putea să fie vorba și despre niște durări pe care
 le cărăm cu noi
 și de care nu vrem să ne amintim pentru că sunt dureroase,
 pentru că sunt neplăcute.
 Însă relații le au acest potențial de a scoate la suprafață
 durerile noastre
 și de asemenea au și capacitatea, forța necesară de a vinde
ca aceste durerii.
 Dar nu poți vindeca oriindcă ceva ce nu îți asum că ți apar
ține.
 Și nu e conștientizat.
 Exact.
 Mi-e răspunzi, Jada, vreau doar să avem aprobarea, să spun
em așa, acordul tău oficial.
 Întrebarea pe care urma să-ți opun în timp ce din nou mi-e
 răspunzierea la întrebarea este
 se poate într-un cuplu care și-a pierdut acea senzație de
 fluturi în stomac,
 care-i un cuplu matur, mai mult de patru, cinci ani,
 ma refer poate 10, 15 ani, poate 20,
 si au intrat intr-un, sa spunem asa, platou foarte lung.
 Se poate sa apara indragostirea din nou,
 doar ca la alt nivel,
 daca urmeaza acest, doar cativa, ca sunt mai multi,
 pasi pe care i-ai impartat si tu,
 e posibil ca un cuplu sa experimenteze
 reindragostirea pe un alt nivel,
 chiar si dupa mult timp, dupa ce s-a cunoscut?
 Cunosc suficient de multe exemple incat sa spun ca da,
 este posibil.
 Și e adevărat că e o formă de iubire, o formă de îndrăgost
ire, o formă de intimidate care depășește cu mult acea atrac
ție carnală care a existat la începutul relației.
 Dacă vrei, e o formă de iubire sau de îndrăgostire
 spirituală, pentru că nu mai e vorba doar de proiectiile pe
 care eu le fac asupra celuilalt,
 ci e vorba de faptul că eu îl văd pe celălalt și simt atrac
ție față de cine este celălalt,
 așa cum îl pot eu cunoaște după 5 ani de relație, 15 sau 20
 de ani de relație,
 că nu e o perioadă suficientă lungă de timp încât să îl cun
osc în totalitate pe celălalt.
 Eu am 42 de ani și nu mă cunosc încă în profunzime pe mine,
 deci nu am cum să am așteptare din partea partenerii mele.
 Însă da, cred că această intimitate, această alchimie relaț
ională
 poate fi retreită, resimțită,
 dacă noi aducem mai multă pozitivitate în spațiul dintre
 noi.
 Excellent, îți mulțumesc.
 Și tot în această notă, în momentul în care într-un cuplu
 matur,
 care discută și împărtășește, pune pe masă subiecte dific
ile sau, mă rog, sensibile,
 apare împărtășirea, te iubesc, doar că nu mai sunt atras
 fizic, sexual de tine.
 Unde este responsabilitatea la celui care împărtășește? Are
 el ceva de făcut? El iar.
 Are el ceva de făcut? Este acelui lalt? Are el ceva de fă
cut? Poate este, nu știu, neîngrijit fizică, primit să se î
ngrașe, nu știu, a revenit după provocare de nu știu ce fel,
 stres, whatever.
 Sau este ambilor? Ce-i ce-au de făcut?
 Eu i-aș încuraja pe oameni ca, într-un astfel de moment, să
 nu se oprească la, nu mă mai simt atras de tine.
 Pentru că e o chestiune atât de abstractă sau de vagă, înc
ât dacă eu aud asta de la partenera mea,
 mintea mea construiește o poveste care s-ar putea să fie
 foarte diferită de realitatea sau de povestea partenerii me
le.
 De aceea, este atât de important să facem un zoom-in și să
 vedem ce înseamnă asta.
 Ajută-mă să înțeleg un pic mai bine.
 Am auzit de la tine că nu mai ești atras de mine.
 Sau că nu mai ești atras de mine.
 Nu mă simt neapărat confortabil auzind de asta,
 dar am această bunăvoință de a amdori să descopăr ce se afl
ă în spatele acestor cuvinte.
 Și ce s-ar putea afla, ce ar putea spune celălalt, ce se
 rece prin minte?
 Să spunem un libidou scăzut.
 Dacă luăm perspetiva bărbatului, vorbesc din paradigma de b
ărbat,
 o cunosc pe cea femine, dar vreau să nu pară că presupun,
 Să spunem că un bărbat își dorește foarte mult să întrețină
 relații intime cu soția sau iubita,
 doar corpul refuze.
 Corpul bărbatului, corpul bărbatului refuze.
 Libidou scăzut sau disfunții erectile de orice fel.
 Adică de ejaculoare precuace, de orice fel de natură.
 Dar e să luăm libidou scăzut, pentru că din ce ajung la noi
 în părtășiri, ca bărbați,
 au văgni bărbazălele care m-au spus să îmi iube soția, n-am
 niciun gând son și el, n-am pe nimeni în viața noastră,
 doar că nu simt să mai culcui așa, inclusiv camere separate
.
 Și din nefericire, am ajuns la un părtășire în care ambii
 au venit și au vorbit cu noi
 și am trimis evident către terapie de cuplu,
 în care mi-au recunoscut că au undeva la 5-6 ani de când nu
 au mai ajuns în relații sexuale.
 Și când m-am documentat un pic și am făcut și-n formăru an
onim,
 am aflat că e atât de răspândit acest fenomen de sexless
 marriages, cum le zice,
 încât a început să mă fascineze motivația de ce-u și în mod
 evident soluțile.
 Cam din paradigma asta.
 Deci, e o chestiune de libido, ne imaginam, da?
 Și apare următoarea întrebare, ce s-a întâmplat cu libidoul
 meu?
 Unde este libidoul meu?
 Și o posibilă ipoteză ori ar putea să fie reprezentată de f
aptul că poate
 acest bărbat își duce foarte multă energie înspre muncă.
 Și există multe situații concrete de viață
 în care libidoul sexual se transformă într-un libidoul
 profesional.
 Pentru că acolo vin multe recompense,
 în special pentru noi bărbații din punct de vedere
 profesional.
 Suntem validați, câștigăm bine, e o chestiune de statut,
 avem bani și s-ar putea să ne pierdem în această
 perspectivă mentală a insuficientului.
 Nu am bani suficienți pentru că vreau să schimbă casa,
 pentru că am schimbat casa, dar vreau și o casă de vacanță,
 pentru că am plătit tratele la bancă care erau, dar vreau o
 mașină mai bună, pentru că copiii mi-aș dori să meargă să
 studieze în străinătate.
 Și atunci se ar putea ca toată această implicarea mea în
 tot ceea ce înseamnă profesie, în tot ceea ce înseamnă munc
ă,
 să vină cu niște costuri pe care eu să nu le fie anticipat,
 să vină cu niște costuri la care eu să nu mă fii gândit.
 Pentru că libidoul se scurge din relația de cuplu,
 libidoul sexual, în momentul în care există ceea ce teoria
 Imago numește niște ieșiri.
 Ieșiri, da.
 Exituri, exact.
 Și aceste ieșiri pot să fie reprezentate de o serie de
 comportamente, obiceiul, reacțiuni în care noi ne implicăm.
 S-ar putea să fie un exit profesia, și e pentru foarte mul
ți dintre noi bărbații,
 dar s-ar putea să fie un exit pornografia.
 S-ar putea să fie un exit faptul că m-am obișnuit să mă
 masturbez,
 uitându-mă la reviste cu femei sau bărbați desbrăcați, uit
ându-mă la filmulețe.
 Și cum s-a ajuns aici? Pentru că nu s-a ajuns peste noapte.
 Probabil că ne-am trezit la un moment dat că soția mea a nă
scut,
 sau probabil că ne-am trezit la un moment dat că unul dint
re noi a avut o problemă de sănătate
 și contactul fizic nu a mai fost posibil între cei doi part
enerii.
 Însă nevoia energia sexuală a fost acolo.
 Și poate ne-am vorbit despre faptul că, uite, noi nu putem
 avea acum intimidatea fizică obișnuită
 pentru că corpul tău, din punct de vedere biologic sau, nu
 știu, corpul meu, nu pot să tolerese toată această încărcă
tură.
 Dar ce facem atunci cu energia sexuală?
 Dacă vorbim despre faptul că ne masturbăm, asta ne poate aj
uta să păstrăm intimitatea și după ce corpurile noastre își
 revin, să revenim la a ne bucura împreună de această parte
 atât de valoroasă și de importantă a relației de cuplu.
 Dar dacă nu vorbim despre faptul că noi folosim uneori e
 masturbarea,
 dacă nu vorbim despre faptul că, uite, mie îmi lipsește să
 mă atingi.
 Dacă nu vorbim despre faptul că mie dor să ne sărutăm, parc
ă avem copii mici,
 dar nu mai vreau să ne mai tragem în baie, în mașină,
 când mergem la bunicii, ei stau cu copii pe fugă,
 adică vreau o chestie ceva mai umană, nu atât de animalică.
 Calitativă.
 Exact, exact, exact.
 Și toate acestea s-ar putea să fie conversații dificile,
 dar în același timp sunt atât de utile și atât de necesare
 pentru a proteja libido-ul și pentru a salva intimitatea d
intre partenerii.
 Sigur că s-ar putea să fie vorba și de faptul că, așa cum
 ai exemplificat, nu mai simt atracție față de jumătatea mea
 de cuplu pentru că nu are grijă de propria persoană.
 Și atunci, iar merită să ne activăm curiositatea și să ved
em, oare de ce nu mai are jumătatea mea de cuplu grișă de
 propria persoană?
 Pentru că are prea multe responsabilități administrative,
 pentru că e supra-asolicitată, supra-asolicitată, pentru că
 prea mult stres, prea multă anxietate, poate depresie,
 undeva se scurgă această energie care ar fi reprezentată de
 grija față de propria persoană.
 După care, o nouă întrebare care cred că merită adresată,
 în special de către noi bărbații, cum ne putem susține part
enerele
 că ele să aibă mai multă grijă de propria persoană.
 Pentru că odată ce se nasc copiii, partenerele noastre de
 cele mai multe ori renunță la visurile lor,
 cel puțin pentru o perioadă de timp, 2 ani, 3 ani, 4 ani, 5
 ani, pentru a se derui 100% copilașilor.
 Și acolo e nevoie ca noi să ne implicăm în tot acest dans
 relațional, să ne asumăm rolul de tată,
 în așa fel încât să nu fie nevoite partenerele noastre să
 se sacrificie pe sine.
 Și după aceea tot noi să venim să le spunem că, dragă mea,
 te-ai făcut cât o batoză,
 dragă mea, mai treci și tu pe la cosmetică, dragă mea, nu
 te-ai uitat în oglindă.
 Această negativitate, unor, poate să fie atât de confort
abilă pentru noi bărbații
 care ne facem din mânață dușulețul, ne-am îmbrăcat, ne-am
 urcat în mașina noastră fancy, ne-am dus la muncă,
 dar partenerele noastre rămân acasă, schimbă scute cele, au
 grijă de copilașii pe care unor i-a impresia că nimic nu-i
 mai satură, niciodată nu se liniștesc,
 pentru că, în funcție de etapa de dezvoltare în care se afl
ă copilul, nevoile copilului sunt variate,
 Vine tată la casă și copilașul fuge la mine în brațe și
 partenera mea se plânge că a avut o zi grea și i-i spun
 Draga mea, unde a fost ziua grea? Pentru că uite ce cum înț
eleg acum.
 Uite cât e de liniștit, uite cât e de drăgălaș.
 Sigur, pentru că nu i-am stat cu el acasă toată ziua.
 Nu i-am fost cel care i-am pus limite, care am încercat să-
i oferă o educație cu blândețe conștientă.
 Deci merită de văzut ce se află dincolo de acest nu mai
 existat tracție între noi și
 și s-ar putea să nu fie suficient o singură conversație
 pentru a găsi răspunsurile.
 S-ar putea să fie nevoie de nenumărate momente de dialog,
 nu tocmai plăcute din punct de vedere psihologic și emoț
ional,
 dar extrem de importante și necesare pentru relația de cupl
u.
 Excenzi. Și doar ca să facem și înțelegi și femeilor care
 nu urmăresc,
 și bărbații și femeile au venit întrebări din ambele direcț
ii,
 am vorbit despre paradigma bărbatului care, să spunem număr
 elibidou din orice fel de motiv,
 care ar fi motivele din experiența terapeutică în cabinet,
 pentru că are femeile,
 de foarte multe ori sub celebru, mă doare capul, refuză
 relaționarea intimă,
 evident cum prejuțificată, pentru că bărbații nu înțeleg.
 Adică foarte mulți bărbați încă trăiesc în paradigma de
 obligație de cuplu conjugală,
 pe care încercăm să o spargem cât putem de mult că nu exist
ă așa ceva ca obligație.
 Dar hai să vedem ce se poate ascunde în spatele mesajului
 unei femei,
 care din orice fel de motiv, noi nu știm, ne cerăm sfatuție
,
 refuză constant, nu ca excepție odată, relaționarea intimă.
 Ceea ce ar trebui să înțeleagă un bărbat fără, evident, să
 ajungă la acuze a partenerii,
 că ea greșește, că ea nu se oferă, că ea nu acceptă.
 Cunosc cazuri extreme din fericire, au ajuns la mine chiar
 ieri, mi-am părtășit un coleg, un amic la sală,
 cunoaște pe cineva, un om simplu, să spunem, mecanic auto,
 vine acasă la ora 2 noaptea de la munca, că asta e program
ul,
 și la ora 2.30, după ce a făcut dușă, își se rește soția
 din somn
 și are așteptarea ca ea să fie pregătită, dormică și fără
 niciun fel de obiectie, deschisă la relația internațională,
 ceea ce nu este sănătos.
 Hai să vedem dacă poți să ne spui din spatele cortiniei din
 terapia din cabinet-ul tău,
 motivele feminine justificate, obiective pe care bărbați nu
 ne înțeleg pentru care acestea refuză relația internațional
ă.
 Sau nu sunt pregătite.
 Cred, Horia, că sunt la fel de multe motive pe cât de multe
 femei există pe această planetă.
 Dar sigur că putem grupa aceste motive în câteva categorii.
 Și ce aud eu foarte des în ședințele de terapie de cuplu
 sunt următoarele cauze, atunci că mine e vorba de
 indisponibilitatea femei față de intimidate.
 Că la un moment dat, în povestea lor relațională, a părut
 trădarea.
 Fie pentru că în momentul în care copilașul s-a născut, băr
batul nu a fost acolo pentru a oferi suficient de mult su
port și suficient de multă susinere,
 nu doar în ceea ce privește creșterea și educația copilului
, dar și ceea ce privește stabilirea de granițe, apropo de
 familia de origine.
 În momentul în care tu, ca bărbat, intri și în acest rol de
 tată, iar eu, în calitate de partner,
 și-ți spun că uite-mi, aș dori ca momentul în care vine
 mama ta la noi în vizită,
 sau vine tatăl tău la noi în vizită, să se spele pe mâini,
 pentru că copilașul nostru este micuț și nivelul meu de anx
ietate este foarte ridicat.
 Și tu viști și-mi spui, draga mea, exageresc, pentru că pă
rinții mei sunt cei mai curați
 și mai ordonați oameni din lume și habar n-ai despre ce vor
bești,
 toate aceste lucruri ne vor costa la un moment dat.
 Nu e doar o chestiune de moment care după aceea trece și
 este uitată.
 S-ar putea să nu fie prezentă neapărat în plan conștient,
 dar în plan inconstient este acolo, se adună, exact.
 S-ar putea să fie vorba de faptul că în ultimii 2-5 ani fem
eia a observat, a conștientizat că ea pentru bărbatul din
 cupru este doar o saltea.
 Salteanghilii mele.
 Și el nu face altceva decât să descarce toate acele substan
țe și să profite de corpul femei și ea să spună,
 stai puțin, l-am ascultat pe horea, am fost la cursuri în
 care mi-am dat seama că sunt o persoană valoroasă,
 importantă, nu mai sunt dispusă să-mi trăiesc viața așa cum
 am trăit-o până în momentul respectiv.
 S-ar putea ca într-o altă casă să fie vorba de faptul că
 mirosul de alcool nu se potrivește atât de bine cu atracția
 asexuală, cu stimularea asexuală.
 S-ar putea să fie vorba de faptul că femeia
 și-ar dori uneori să fie apreciată, să fie
 văzută pentru că are ochi frumoși, nu doar pentru că
 sânii sunt într-un fel sau fesele-i sunt într-un fel.
 S-ar putea că această femeie să aibă nevoie să doarmă
 mai mult, să se odihnească mai mult.
 Sunt foarte multe studii de specialitate pe familii cu
 copii mici care ne arată că principalul factor pentru
 în care mamelor le este provocator să facă sex, este lipsa
 de odihnă.
 Și atunci sugestia pentru foarte mulți stați e să se impl
ice un pic mai des în tot ceea ce înseamnă
 aceste aspecte legate de parenting, de gospodărie, de famil
ie, pentru ca femeile să aibă timp
 pentru a face un duș, pentru a se odihni, pentru a merge la
 cosmetică, manicure și așa mai departe.
 S-ar putea să fie vorba de faptul că, dragul meu, am realiz
at că în ultima vreme doar plăcerea ta contează.
 Plăcerea mea nu mai are nicio importanță.
 Nu mai vreau să mai avem o astfel de relație.
 Și ți-am spus odată, de 2-3 ori, mi s-a părut că nu s-a sch
imbat nimic.
 Așa că corpul meu se închide.
 Și aici, apropo de faptul că corpul se închide, Gabo Ormate
, Peter Lavin,
 sunt doar câțiva dintre mari experții ai lumii care încearc
ă să ne ajută
 să conștientizăm această conexiune puternică dintre minte
 și corp.
 Și momentul în care mintea realizează că nu mai este safe
 pentru mine să fiu în această
 relație deschisă sau deschisă, automat transmită o serie de
 mesaje și corpul se închide
 pentru a proteja, pentru a nu mai expune unor riscuri care
 s-ar putea sa ma costa extrem de mult din multe puncte de
 vedere.
 Si aceia sunt doar cateva dintre posibile explicatii.
 Rapportam la tema intaliri noastre sau, mă rog, una dintre
 motivele de intaliri noastre.
 Geologia, Gaspar, cum o vezi tu? Ce este naturală, biologic
ă, o consecință a educației, a culturii, a rănilor emoțion
ale?
 Este personalizat, adică o simțim diferit de la persoana la
 persoană, cum o vezi tu?
 Psihologia ne spune că geologia este o emoție, este o tră
ire pe care mintea noastră, creerul nostru o construiesc
 în momentul în care ceva important nouă este la risc de a
 fi pierdut.
 Gelozia aproape de fiecare data implica cel putin 3 ele
mente.
 Cei 2 parteneri, daca vorbim despre relatia de cuplu, si in
ca un element.
 Gelozia este o emotie modelata din punct de vedere cultural
.
 De cele mai multe ori e ceva ce descoperim in relatia de cu
plu a parintilor nostri, a bunicilor nostri.
 și s-ar putea să fie o povară, whorea din punct de vedere,
 afectiv pe care noi o cărăm cu noi.
 De regulă nivelul de discomfort în ceea ce privește gelozia
 crește în rândul acelor adulti
 care au crescut în familii în care părinților nu au știut
 să gestioneze gelozia într-un mod suficient de matur
 din punct de vedere psihologic și emoțional.
 Geolozia s-ar putea sa fie inclusiv acea traire greu de
 explica sau de pus in cuvinte de catre un copilas, care are
 poate 2-4 anisori,
 si care se trezeste la un moment dat cu inca un bebelusi in
 casa.
 Si realizeaza ca mare parte din atentia parintilor, din iub
irea parintilor, din generositatea parintilor, este indrept
ata catre nouul membru din familie.
 și părinții vin cu acest mesaj, e vorba de surioara ta, de
 frățiorul tău, ar trebui să-l iubești exact așa cum îl iub
im și noi.
 Asta este o mare capcană din punct de vedere mental, pentru
 că copilul, fratele, nu are de ce să-și iubească frățiorul
 surioare exact așa cum își iubesc părinții copiii.
 Că e o dorință inconstientă a părinților, are sens, dar
 este atât de important să-și asume părinții această dorință
,
 pentru că altfel, e ca și cum la un moment dat, partenerea
 ta ar veni și te-ar spune, Horea, uite, l-am găsit pe acest
 bărbat pe nume Mihai,
 foarte frumos, carismatic, inteligent, e abil din punct de
 vedere comportamental, are banii,
 îl aduc să trăiasc aici alături de noi, pentru că mie e
 foarte drag, foarte simpatic.
 Iubește-l!
 Iubește-l, exact! Tolerează-l, făi loc în sufletul tău.
 Ehm, greu de imaginat, poate nu imposibil, dar greu de
 imaginat ca Horia va spune, da, draga mea, am asteptat to
ata viata sa se intample asta.
 S-aude gradina, intai stiu.
 Exact, la fel se intample si cu copila si in momentul in
 care se naste inca un copil in familie.
 Și dacă nu avem parte de ceea ce psihologia numește educaț
ie emoțională,
 și nu suntem încurașați să ne validăm, recunoaștem emoțiile
, să le verbalizăm,
 ele ușor pot să scape de sub control,
 ușor pot să se transforme într-o bombă din punct de vedere
 afectiv
 care să ne zguduie siguranța relațională,
 pentru că gelozia poate determina multe comportamente
 destructive.
 agresivitate, violenta,
 ca orice emotie daca trece de un anumit prag, nu mai e
 benefica,
 nici pentru persoana care treeste asta, dar nici pentru o
amenii din jur.
 Deci, de unde inteleg daca am inteles corect, un grad anume
 de gelozie, de sentiment si emotie naturala
 este cumva de neconceput sa nu existe, pentru ca exista in
 noi, este biologic, e dea dreptul necesar,
 E de-a dreptul necesar, pentru că hai să nu mergem atât de
 departe.
 Să ne imaginăm că vine partenera și-ți spune, pentru că ave
ți o relație matură,
 uite, Horea e această... poate nu e coleg, e această colegă
 la mine la muncă,
 cu care vreau să petrec ceva mai mult timp cu care ne dăm
 mesaje în timpul liber,
 cu care am început să împărtășim o serie de lucruri intime.
 Și tu într-o prima fază o să-ți spui asta, e părțin că e
 vorba de o altă femeie, partenera mea știu despre ea că e
 heterosexuală, nu ar trebui să-mi fac griji.
 Dar la un moment dat te îți dai seama că parcă te deranjeaz
ă că stă lângă tine pe canapea și în loc să îți maseze ceafa
, în loc să îți țină degetele în palmă,
 ea îi scrie colegii. Și în momentul respectiv simți ceva.
 Și dacă ai crescut în această cultură în care am crescut cu
 toți,
 e probabil că vei spune că e gelozie.
 Și gelozia respectivă poate fi un semnal de alarmă
 care să-ți transmită că poate ți-ai neglijat un pic part
enera în ultima vreme
 și poate anumite nevoi ale ei nu sunt satisfacute.
 Și poate e momentul să stabilisi niște reguli în această et
apa relației voastre.
 Și una dintre reguli ar fi aceea că încercăm să limităm cât
 mai mult timpul petrecut pe telefon se aradă.
 Asta înseamnă că nu doar ea nu mai este încurajată să vorbe
ască cu colegă ei,
 ci nici tu nu mai ești încurajat să răspunzi la toate mail
urile de serviciu.
 Adică este o chestiune care se duce de fiecare dată în două
 direcții.
 Ar putea să îi spui, e valabilă și situația în care îi spui
 partenerii tale,
 Uite, dragă mea, simți așa că parcă mă înțapă ceva în
 momentul în care văd pe ecranul telefonului că ți-a scris
 Tatiana.
 Și mi-aș dori să vorbim despre asta, pentru că mintea mea
 construiește o poveste care mi se pare că e sf,
 dar în același timp, dacă mă gândesc la relația de cuplu a
 părinților mei,
 sau dacă mă gândesc la alte relații de cuplu în care eu am
 fost prezent și în care a apărut trădarea,
 are sens acest scenariu pe care mintea mea îl construiește.
 Deci cumva e din nou un potențial de a duce relația noastră
 la un alt nivel, de a scoate la suprafață o serie de traumă
ri, răni, dureri psihologice și emoționale, doar că e nevoie
 de respect pentru asta, pentru a te adresa partenerii tale
 în așa fel încât să nu-ți trântească ciorba de pe masă.
 Dar ca o mai primesc, te adic.
 Apropo de respect si de incredere, din perspectiva geloziei
, atunci cand oricum apare, si am invatat ca e naturala sau
 este oarecum necesara pana la un punct,
 in momentul in care depasesti niste limite, cum invat sa o
 gestionezi? Eu, daca o simt eu, vorbind dupa aia de corolar
ul, daca eu o simt,
 inteleg si aici din nou vreau sa sublinez asa cum ai spus,
 stiu daca am inteles bine in voie, ca tot eu sa-mi asum
 responsabilitatea, ce inseamna pentru mine faptul ca simt
 gelozie,
 nu neapărat să limitez comportamentul celaltei persoane,
 pentru că eu simt ceva,
 ceea ce ar fi cumva imatur și nebenefic,
 dar cum fac mai departe când cumva
 sesizez și am cunoscut un caz în sensul ăsta,
 a venit și mi-a schis un bărbat, l-am admirat complet
 pentru deschidere,
 de cât ori pleacă soția mea în delegație, eu aproape că int
ru în atac de panică,
 pentru că intru într-o scenarită care n-are nicio fel de
 bază faptică,
 nu s-a întâmplat nicioată, dar eu simt că fac atac de panic
ă
 și deja nu mai sunt productiv de când ea începe să meargă
 în delegații.
 Ce am eu de făcut să o gestionez?
 Pentru că mi-o asum, așa cum s-a întâmplat și în cadrul băr
batului ăsta, și-a asumat-o.
 Ce am eu de făcut mai departe, asta în cazul rarisii în
 care învăț că e și despre mine, că nu e vina partenerei.
 Dar să spunem că este vorba din un bărbat conștient și mat
ur.
 Sau femeie, că este aceeași situație.
 Ce am de făcut atunci când țeziți și recunosc în intimitate
a mea sau a cuplului,
 că am o provocare în prința geroziei care nu este neapărat
 justificată de filmurile pe care mele fac eu în cap.
 Din punctul meu de vedere, Horea, în momentul în care unul
 dintre partenerii trăiește un nivel ridicat de gelozie,
 n-ai spune că este doar responsabilitatea acelui partener.
 Ai spune că e cumva responsabilitatea celor trei elemente
 despre care am vorbit la început.
 Și, da, eu am nevoie să învăț să-mi gestionez un pic mai b
ine această emoție de gelozie,
 dar paradigma relațională, imago, ne spune că ființa umană
 se dezvoltă în relație.
 Nu se dezvoltă doar pentru că stă și meditează la nesfârșit
 sau își analizează la nesfârșit copilăria, traumele și așa
 mai departe.
 Deci asta înseamnă că, da, tu, jumătatea mea de cuplu, te
 duci în delegație, eu am un nivel extrem de ridicat, de
 desconfort din punct de vedere emoțional,
 emoțional, poate pe lângă gelozie, mai simt anxietate, fric
ă, furie, frustrare și așa mai departe.
 Rar se întâmplă ca gelozia să vină singură. De regule, este
 o constelație de emoții.
 Și atunci apare întrebarea ce pot face eu. Și aici pot să
 recur la exerciții de respirație, să fac mișcare, să med
itez, să mă rog, să
 să citesc, să ascult muzică, să beau apă, să am griji de bu
cetul corporal, de energie și așa mai departe.
 Și sigur că apare și întrebarea ce poți să faci tu.
 Pentru că de fiecare dată din punctul meu de vedere este o
 chestiune sistemică.
 Nu e vorba doar despre un element din sistem, e vorba și de
 tine, jumătatea mea de cuplu și inclusiv de acea treia pers
oană,
 acelăl treilea element care se ar putea să fie uneori copil
ul nostru.
 S-ar putea să fie mama ta, s-ar putea să fie terapeutul tău
.
 Uite, de exemplu, au început să apară tot mai multe povești
 de viață
 în care unul dintre parteneri merge la terapie individuală,
 își deschidă inima sufletul, are o intimitate aparte cu t
erapeutul
 și jumătatea de acasă simte celosie față de terapeut,
 mai ales dacă partenerul care a fost la terapie vine acasă
 și lucrează cu un terapeut de sex opus,
 Dacă ne referim la relații eterosexuale și spune
 Nimeni nu mă asculta așa cum ascultă Horea
 Nimeni nu e atât de inteligent pe cât e Horea
 Păi, să te ascultă atunci Horea până la resfârșit
 Și să vezi cum e viața alături de Horea
 Adică nu e plăcuții, nu e confortabil pentru cel de-ați
 Cine-și viață alături de el nu e
 Să fie comparat cu prototipul de bărbat sau prototipul de
 femeie
 Revenind, întrebarea e ce poți să faci și tu?
 Ce fac eu știu, ce-aș putea face eu știm deja
 Ce poți să faci și tu?
 S-ar putea să-mi dai mesaje mai deștia, să-mi spui, mă gând
esc la tine,
 mi este și mie dor de tine.
 Am ajuns cu bine la Popasul, care e foarte aproape de dest
inație.
 Am ajuns la destinație.
 S-ar putea să-mi spui, azi, în această dupamează, în acest
 team building,
 sunt niște activități foarte importante, nu o să am acces
 la telefon,
 se termină în două ore, cum s-au încheiat cele două ore,
 promite de sun și să vorbim. Sunt atât de multe lucruri pe
 care le putem face ca ceilalți, și aici mă refer la part
enerii și partenerele noastre,
 să se simtă mai bine în relația noastră, să nu escaladeze
 această emoție a geloziei.
 Excellent. În momentul în care vorbim despre gelozie, Gasp
ard, are legătură cu încrederea și stima de sine a celui
 care simte gelozie?
 Poate avea legătură cu stima de sine a persoanei care simte
 gelozie,
 poate avea legătură cu încrederea interpersonală,
 poate avea legătură cu trădarea interpersonală,
 poate avea legătură cu istoricul meu personal,
 cu experiențele din copilărie.
 Rar se întâmplă ca cel mai mic copil din familie să simte
 gelozie.
 însă extrem de des se întâmplă ca cel mai mare copil din
 familie să simte gelozie.
 Copilul mic din familie s-ar putea să simte mai degrabă inv
idie.
 Și principala diferență dintre gelozie și invidie
 e că gelozia presupune să aplaneze un pericol, un risc asup
ra ceva ce e important pentru mine.
 Invidie apare în momentul în care, de obicei, în cultura
 occidentală și europeană,
 în momentul în care eu mi-aș dori să am ceva ce au ceilalți
.
 Ceva ce au frații mei, note mai bune, jucării mai perform
ante, mai multă libertate, mai mult timp petrecut pe device-
uri și așa mai departe.
 Deci are legătură cu stima de sine, dar nu m-aș lega doar
 de faptul că există acest mit care spune că doar oamenii cu
 o stimă de sine scăzută simt gelozie.
 Mie mi se pare ca e nimic altceva decat o metafora care un
ora dintre noi le este confortabila.
 Acelora care nu se afla in situatia de a pierde ceva
 important pentru ei.
 Pentru ca in momentul in care lucrurile se schimba si iti
 dai seama ca e la risc relația ta de cuplu sau relația ta
 profesionala,
 pentru ca gelozie putem simti in foarte multe relații, deja
 numai o chestiune de stimă de sine deja iti schimbi
 perspectiva
 și îți dai seama că lucrurile sunt mult mai complexe.
 Realitatea e ceva mai nuanțată decât ce-ai fi imaginat până
 în momentul respectiv.
 De asemenea, e o altă eroare din punct de vedere relațional
.
 Să-i spunem jumătății noastre, în momentul în care vorbește
 despre emoțiile sale de gelozie,
 dragă mea, ești bătut în capă, exagerezi, nu există niciun
 indiciu cu sens pentru ceea ce spui.
 În relația noastră, nu există loc pentru gelozie.
 Adică e o altă formă de a face pe celălalt invisibil, de a-
i nega celuilalt realitatea, de a încerca să îți exprimi
 superioritatea,
 că ești mai inteligent, că vezi lucruri mai bine. Nu așa-i
 urată genul ăsta de atitudine.
 E mult mai înțelep să spui, hmm, gelozie. Poate e prima dat
ă în relația noastră, poate e a ena oară în relația noastră.
 Hai să vorbim despre asta. Hai să vedem sub ce formă apare
 ea, cum se manifestă ea.
 Poate ajungem la concluzia că nu doar tu simți celosie, po
ate și eu simt celosie,
 în momentul în care ieșim cu prietenii și văd că ești atât
 de galant cu toate doamnele și domnișoarele din grupul nost
ru de prietenii.
 Și văd cum se uite aceste femei la tine. Hai să vorbim des
pre asta.
 Absolut.
 Jeleozie și posesivitate sunt legate sau pot aparea una făr
ă alta în cuplu?
 Pot să fie legate.
 S-ar putea ca cel care simte mai multe jeleozie să nu
 definească strategiile sale de relaționare ca fiind posesiv
itate sau control.
 S-ar putea ca celălalt parteneri să simtă că așteptările
 celui care simte gelozie, ideiile, sugestiile, propunerile
 să fie dovesc de posesivitate sau de control.
 Desi ori avem tendința de a nu ne asuma responsabilitatea
 și de a spune că iubita mea sau iubitul meu exagerează
 momentul în care vorbesc despre
 faptul că nu se simtă în siguranță și că e nevoie de mai
 multe limite.
 Însă, dacă perseverăm cu această mentalitate,
 s-ar putea, la un moment dat, să ne costă iar foarte mult
 din punct de vedere relațional.
 Cred că e important să securizăm relația pentru că ambii
 parteneri să se simtă în siguranță,
 din punct de vedere psihologic și emoțional, pentru că s-ar
 putea ca eu să stabilesc
 sau să impun că rar se întâmplă să fie doar stabilite anum
ite limitări în ceea ce te privește pe tine, partnerul meu,
 dacă tu ai auzit doleanțele mele, solicitarile mele la înce
put.
 Iez cu artileria grea în momentul în care îmi dau seama că
 nu ajung la tine în momentul în care realizezi că minimize
zi, că negi,
 Că ți se pare că exagerești, atunci vreau să îți arăt cât
 de grea e această experiență pe care eu o trăiesc și spun,
 nu te mai las să mai vorbești cu persoana X sau cu persoana
 Y.
 Pe de-alte parte, cred că în fiecare relație așa cum e, pre
zentă celozia din când în când,
 e prezentă și posesivitatea din când în când.
 Și e ok să fie așa.
 Hai să ne gândim la cum arată relația în etapa de atracție
 sau de îndregostire romantică.
 Cei doi parteneri sunt extrem de posesivi unul cu celălalt.
 Sigur că e totul mult mai confortabil pentru că amândoi
 sunt posesivi.
 Mai departe, după o anumită perioadă de timp de relație, s-
ar putea ca doar unul să fie posesiv
 și celălalt să-și durească mai multe libertate.
 Și atunci deja toate aceste strategii de relaționare, toate
 aceste obicei
 le etichetăm într-o manieră peiorativă sau într-o manieră
 negativă.
 Dar dacă am duce mai departe același devotament, același
 angajament față de relație,
 nu ne-am uitat la aceste comportamente ca fiind control sau
 posesivitate. Are sens?
 Complet, are sens complet. Mă întrebam acum la nivelul de
 efecte ca să legăm subiectele de mai devreme,
 când a întrebat cineva și pe chat, e posibil că a jelozia
 și posesivitatea partenerului
 să aibă ca efect psihologic asupra celuilalt, inclusiv băr
bat femeie nu contează.
 Scăderea libidoului în relație ca urmarea faptului că se
 simte controlat constant și că nu mai este independent
 și trebuie mereu să confirme că este acolo și că iubește,
 era să se scadă libidoul?
 Este posibil, sigur.
 Este posibil mai ales în condițiile în care celălalt
 partner, cel căruia scade libidoul,
 a crescut într-o familie în care are destul de multe răni
 în ceea ce privește atașamentul, conectarea, asiguranța
 interpersonală.
 Și acest libidos ar putea să scadă tocmai pentru că acel
 partener retrăiește ceva din propria copilărie,
 tocmai pentru că acel partener s-a întâlnit cu o anumită
 durere sufletească, cu o anumită traumă relațională
 și e nevoie să-i ofere ceva mai multă atenție acelei traume
.
 Și libidou scăzut, după aceea, dacă este gestionat cu înț
elepciune și cu maturitate,
 poate reprezenta o energie care contribuie la procesul de v
indecare.
 Absolut.
 Esther Peres pune într-una din cărțile ei și în tocurile ei
,
 legat de libidou și de atrația sexuală pe termen lung într-
un cuplu,
 Citesc din amintire, sper sa nu ma-nseli, cu cat mai multa
 nesiguranta pot suporta in cuplul tau, cu atat mai multa
 pasiune va fi.
 Cum vezi tu perspectiva asta?
 E o perspectiva.
 Si e o perspectiva pe care as putea spune ca o vad valabila
 aplicabila in multe relatii de cuplu.
 Dar nu as spune ca e valabila constant pentru o relatie de
 cuplu.
 Toată această nesiguranță face ca atracția de la început să
 fie atât de puternică.
 Toată această nesiguranță face ca după un episod de trădare
 sau de infidelitate
 partenerii să-și da seama că se iubesc foarte mult și că
 vor să repare și vor să își construiască relația visurilor
 lor și așa mai departe.
 Însă nu cred, Horea, că o femeie de exemplu care este abuz
ată fizic și de aici se simte nesigură, va simți mai multă
 atracție față de partenerul ei.
 Sau nu cred că un bărbat care este criticat și judecat în
 mod constant, ceea ce îl face, să simte multă insecuritate
 relațională,
 se va simți din ce în ce mai atras din punct de vedere
 sexual de partenera sa.
 Deci cumva este o chestie nuantată și e ceva ce merită anal
izat, interpretat și pus în context în momentul potrivița un
 etapa în care se potrivește această perspectivă în ceea ce
 privește relația.
 Când spun etapă la asta, mă refer la etapa în care se află
 relația.
 Îți mulțumesc. Și a ridicat la filo exact următorul subiect
 pentru care mai avem timp, dar ne apropiem ușor-ușor de
 final și anume infidelitatea.
 În primul rând, pentru că aici e un buton roșu maxim și ave
m câteva întrebări foarte interesante și din cet,
 în primul rând, cum definești tu infidelitatea și de ce do
are?
 Infidelitatea este o formă de trădare și doare pentru că
 conștientizăm, realizăm că nu suntem persoane atât de
 speciale în viața celuilalt, în mintea celuilalt, pe cât ne
-am fi imaginat.
 Pentru că în etapa de îndrăgostire romantică, în etapa de
 atracție, dacă ne referim la cuplurile în care relația nu
 este închisă și vorbim de monogamie,
 cei doi partenerii își promit exclusivitate sexuală, emoț
ională și așa mai departe.
 Și momentul în care apare infidelitatea, ne dăm seama că
 această promisiune a exclusivității a fost încălcată.
 E ca și cum relația pe care o ai cu partenerul te-ar fi țin
ut în brațe și la un moment dat te-a scăpat.
 Și asta îți guduie inclusiv identitatea, perspectiva asupra
 lumii, asupra realității.
 Desi ori i-aud pe oamenii spunand că descoperirea unei inf
idelități e la fel de intensă din punct de vedere somatic,
 din punct de vedere emoțional,
 ca un accident de mașină, ca un accident de tren. Și asta
 spun oameni care poate n-au avut niciodată în viața lor un
 accident de mașină.
 Dar e atât de puternică acea experiență din punct de vedere
 afectiv, când realizezi că da, omul de lângă tine a ales ce
va în beneficiul său.
 Pentru că infidelitatea și trădarea presupun următorul luc
ru.
 ai făcut ceva ce e în beneficiul tău și în favoarea ta și e
 ceva ce mă devalorizează pe mine,
 e ceva ce presupune că eu să pierd ceva, presupune că eu să
 fiu în dezavantaj, să fiu privat de ceva.
 Și tredarea doare în cuplu, tredarea doare în relația păr
inte-copil, tredarea doare în relațiile de prietenie,
 Trădarea doare de fiecare dată când ea apare.
 Sigur că acolo unde vorbim de relații exclusive, așa cum
 sunt cuplurile monogame,
 definite de monogamie, acolo se ar putea să fie și mai
 intensă încărcătura emoțională.
 Și totuși pentru că doarea tău de tare, și se știe că do
area tău de tare,
 și foarte mulți oare au trecut, chiar dacă unii nu împărtăș
esc, știu să le găsesc.
 E un fenomen atât de întâlnit.
 Există, am brămas absolut șocat, am găsit pe Netflix, șocat
, fascinat, ca să fiu sincer,
 am găsit pe Netflix, la un moment dat, un documentar, în
 sensul ăsta, cu un site care asta avea ca nișă.
 Se adresa Madison, nu știu cum, se adresa... nu mai există,
 cred că nu mai există,
 dar se adresa oamenilor aflați în relații monogame, pe term
en lung,
 care doreau relații sexuale fără, să spunem așa, obligații,
 și ajunsescerea la un așa succes, era vorba de statării înt
re acum câțiva ani de zile,
 încât la un moment dat a devenit public, s-a spart, s-a hei
 cuit, s-a întâmplat ceva.
 De ce dau exemplul ăsta?
 Deși doar atât de tare,
 este un fenomen atât de răspândit,
 încât cumva pare, în mod evident, este o exagerare,
 că toată lumea urcunoase pe cineva
 care este sau a făcut-o,
 ori a făcut-o și nu vreobește, nu recunoase, dar judecă,
 și totuși continuă să doară și continuă să ne așteptăm
 ca noi să nu fim înșelați sau să trecem prin asta
 ca fiind, să spunem, cel care acționează să înșele.
 De ce se întâmpla asta? Care e perspectiva ta, supra psih
ologie, din spatele acestui fenomen, al ieșirii din afara
 relaților,
 deși promit sau mă aștept să se păstreze acea promisiune de
 exclusivitate de la început?
 Da. Am punctat-o în urmă cu câteva minute, Horea, că nivel
ul de inteligență relațională al omenirii este scăzut.
 Nu e cum să te aștepți neapărat că oamenii să dea dovadă de
 maturitate relațională dacă nu își cultivă inteligența rela
țională.
 Ce aud eu de la cuplurile care au trecut prin infidelitate
 sau diferite forme de trădare și vin pentru a repara down
ele relaționale create,
 e că dacă ar fi realizat cât de greu e să repari după inf
idelitate,
 nu s-ar fi lăsat atât de ușor purtați de val partenerii din
 cuplu care au fost necredi încioi sau care au călcat strâng
ă.
 Uneori e o chestiune de moment, de euforie,
 și nu te gândești neapărat la consecințe, la efecte,
 apropo de exemplul pe care l-ai dat cu acest site.
 Însă, bea, în momentul în care te întâlnești cu efectele
 comportamentelor tale,
 realizezi că a fost ca un cutremur pentru viața ta de famil
ie
 și orice cutremur durează o perioadă foarte scurtă de timp.
 de timp, dar în funcție de magnitudine, consecințele pot să
 fie catastrofale și de durată.
 Și la fel, e valabil și pentru relațiile noastre de cuplu.
 Și cred că avem nevoie să vorbim un pic mai mult despre inf
idelitate, despre cum se ajunge la infidelitate,
 despre care sunt costurile unei infidelități, pentru că nu
 vorbim doar despre infidelitatea sexuală.
 Absolut.
 Vorbim despre infidelitatea emozională, vorbim despre trăd
are reprezentată de faptul că tu din nou îți duci mai multă
 energie spre profesie,
 că tu ești mai pasionat de mersul la pescuit decât de pe
 trecut timp cu mine, că ești mai implicat poate în interac
țiunea cu copii decât în a proteja și spațiu nostru sacru
 reprezentat de relația de cuplu.
 O formă de infidelitate, o formă de trădare, este și atunci
 când tu te-ai obișnuit să minți, sau atunci când te-ai obiș
nuit să mă compari în mod constant cu alți oameni pe care
 viața ți-ai scoate în cale.
 Sunt atât de multe forme de trădare și de infidelitate și
 multe dintre ele duc la un moment dat la această infidel
itate supremă pe care umenirea o numește aventura amoroasă,
 trădare sexuală și așa mai departe.
 Evident întrebarea care vine ca o consecință, tot ce am po
vestit până acum, se poate trece peste infidelitate?
 Studiile longitudinale, asta înseamnă că sunt studii făcute
 pe o perioadă foarte lungă de timp, ne arată că da, se po
ate trece peste infidelitate.
 însă, exact așa cum e provocator greu, dificil de reconst
ruit un oraș după un cutremur,
 la fel de provocator de dificil e de reconstruit relația d
upă infidelitate.
 Însă așa cum orașul poate să fie mai frumos decât a fost în
ainte de cutremuri,
 la fel și relația poate să fie mult mai frumoasă,
 dar e nevoie de implicare, e nevoie de reguli, e nevoie de
 o serie de obiceiuri relaționale
 care s-ar putea să nu fi fost înainte de infidelitate spec
ifice partenerilor de cuplu
 și pe care acum ei să și le dezvolte pentru a vindeca trăd
area și pentru a ajunge din nou la o plasă de siguranță
 interpersonală,
 pentru că cel mai mult are de suferit după o trădare în
 crederea.
 Încrederea pe care în etapa de îndrăgostire romantică o dăm
 foarte ușor.
 Și pe care după ce ne-am fript, după ce am fost părtași une
i povești definite de infidelitate,
 ne dăm seama că stai puțin, e nevoie de multe dovezi de dev
otament, de angajament de asumare,
 pentru că eu o să am din nou încredere și să trăiesc din
 nou acea experiență,
 De cum că relația mă ține în brațe și e definită de siguran
ță, de confort psihologic, emoțional.
 Și puține cupluri, întră zi de neză, ca să spun e Horea,
 sau puțini parteneri sunt dispuși să ducă cu adevărat
 energia
 înspre relația lor pentru a reconstrui încrederea și sig
uranța.
 Pentru că unii parteneri au tendința, de regulă cel care a
 fost necredincios, cel care a trădat, s-ar aștepta ca celăl
alt să-l ierte cât mai repede.
 Și e provocator să asculti toată durerea pe care ai contrib
uit și tu, pe care ai cauzat-o și tu prin comportamentele
 tale.
 care s-ar putea sa aiba legatura nu doar cu infidelitatea
 din present,
 ci cu povestea de viata jumatatii tale de cuplu,
 asa cum pentru cel care a fost trădat, e dureros să conșt
ientizeze
 că a contribuit la această infidelitate.
 Că probabil au fost o serie de comportamente în care s-ai
 implicat
 și care au influențat partenerul, partenera, nu neapărat
 conștiență,
 caute să obțină o anumită satisfacție în altă parte.
 Deci practic așa cum vorbeam la început, dacă îmi dai voie
 să rezum și să concluzionez,
 în cuvinte, mai puțin elogvente.
 Mi-ai explicat excemente, vreau doar să fiu sigur că am înț
eles bine,
 inclusiv infidelitatea conform terapiei MAGO,
 poate să fie un element co-construit de cei doi parteneri
 și nu e doar responsabilitatea sau slash vina una dintre ei
?
 Ai spune, Horea, că totul e o co-construcție a celor doi
 parteneri.
 Sigur că contribuția fiecăruia, dacă ne gândim la procente,
 s-ar putea să varieze foarte mult.
 Poate inclusiv faptul că nu am stabilit niște limite de la
 începutul relație, poate inclusiv faptul că nu am trasat ni
ște granițe.
 E o contribuție pe care s-ar putea să nu-mi fie confortabil
 să mi-o asum.
 S-ar putea să fie un gen de persoană care nu prea știe să
 pună limite și atunci să fi contribuit într-un mod incons
cient la scapadele celuilalt.
 Am citit la un moment dat o statistică care spunea că
 aproximativ, și te rog să mă contrazici, aproximativ 70%
 din cupluri care trăie prin infidelitate,
 cu sprijinul de psihoterapeut specializat pe relația de cu
plu, ajung la un moment dat să trăiasc o relaționare de cupl
u mai intensă,
 mai intimă, mai, să spunem așa, matură, decât înainte de
 infidelitate.
 Cum e asta posibil? Și dacă e adevărat în mod evident?
 Păi să ne gândim la faptul că la începutul relației, în
 primii ani de relație, nu te cunosc cu adevărat.
 Ești un străin pentru mine din toate punctele de vedere.
 După care apare această infidelitate, care vorba lui Esther
 Perel ar putea să fie ca o formă de cancer.
 O formă de cancer care îți schimbă complet perspectiva asup
ra lucrurilor, te determină să fii mult mai atent la sănăt
ate, doar că de această dată vorbim de sănătatea psihologică
, relațională, emoțională și așa mai departe.
 în momentul în care te întrebi cum s-a ajuns aici, cum put
em preveni astfel de contexte dureroase pe viitor,
 cu ce am contribuit eu, cu ce ai contribuit tu, cine ești
 tu de fapt omul de lângă mine dacă m-ai înșelat și m-ai tră
dat?
 Și poate e momentul să aflu despre faptul că și părinții tă
i s-au confrunat cu asta.
 Tot din sfera studiilor de specialitate, dacă un partner a
 trădat,
 Mai mult ca sigur a crescut într-o familie în care existat
 trădare și infidelitate.
 9 din 10 oameni care au trădat din punct de vedere amoros
 au crescut în familie în care exista infidelitate amoroasă.
 9 din 10 oameni. Deci e un număr foarte mare.
 S-ar putea să îmi dau seama că asta-i puțin, familia ta nu
 e atât de perfectă, nu e atât de frumoasă, nu e atât de
 educată,
 definită de bunăstare și așa mai departe, pe cât v-am văzut
 eu la început.
 și pe măsura ce noi săpăm, pe măsura ce realizăm cine sunt
em,
 sunt toate șansele din lume să ne reîndrăgostim, să crească
 această atracție,
 pentru că îl descoperim pe celălalt, cu adevărat.
 Sigur că nu e o garanție că asta se va întâmpla pentru toat
ă lumea.
 Să ar putea să îmi dau seama, după ce te-am cunoscut mai b
ine,
 că nu mulțumesc, dar nu vreau un astfel de viitor,
 Nu vreau să amdea face cu clanul tău, cu familia ta, cu dep
rinderile tale.
 Mulțumesc frumos, povestea noastră se încheie.
 Și asta e perfect în regulă.
 E o altă formă de inteligență relațională.
 Teoria IMAGO nu forțează pe nimeni să rămână într-o relație
 în care nu-și dorește,
 într-o relație în care simte că nu există potențial în care
 a descoperit că nu există viitor.
 Teoria IMAGO ne spune doar să nu renunțăm atât de ușor,
 să nu transformăm relațiile într-un bun de consum,
 și mai degrabă să vedem potențialul și oportunitățile de
 creștere, de dezvoltare
 cu care vin aceste relații în viața noastră.
 Și cu toții cunoaștem oameni, eu cel puțin cunosc oameni
 care au trecut prin probleme grave de sănătate
 și care din momentul respectiv au renunțat la consum de tut
un, la consum de alcool,
 fac mai mult sport, au un stil de viață în care somnul ocup
ă mai mult spațiu,
 cum merg la terapie, la felie și cu infidelitatea.
 Cum ar fi dacă am elimina critică din relația noastră de cu
plu, cum ar fi dacă am stabilit ieșiri periodice pentru noi,
 partnerii, întâlniri romantice, cum ar fi dacă am avea mai
 multe gesturi de tan drețe, cum ar fi dacă am spune mai des
mulțumesc,
 sau poate așa ce este, să ne revoluționeze viața și să fie
 niște roade pe care le culecem după un episod de infidel
itate.
 Dar nu se ajunge ușor aici.
 Pentru că se poate ajunge aici dacă treci prin căință.
 Și asta presupune ca partenerul care a tre dat să-și asume
 responsabilitatea necredinciosul să realizeze
 Da, ai contribuit și tu, dar eu am călcat străm.
 Și-mi asum responsabilitatea pentru asta și vreau să aud
 durerea ta, suferința ta, să o conțin.
 După această căință, care s-ar putea să dureze luni bune,
 uneori 2-3 ani,
 Dacă vorbim de o infidelitate care a durat o perioadă lungă
 de timp,
 apare din nou acest elemental și a doua etapă din procesul
 de vindecare,
 acordajul psihologic și emoțional.
 Să ne deschidem din nou, sufletește unul față de celălalt,
 am învățat multe lucruri din această infidelitate,
 tu nu mai aduci în discuție din nou și din nou asta înseamn
ă acordaj emoțional,
 să te asiguri că ai grișăți și de cum mă simt eu în dinam
ica noastră relațională.
 și după aceea putem ajunge în cea de a treia etapă a proces
ului de vindecare care e reprezentată de atasamentul sigur,
 atasamentul senatos, la care noi am lucrat în mod intens în
 ultimele luni, în ultimii anii.
 Deci nu se ajunge foarte ușor la a culege roadele pozitive
 ale unei trădări care a durut Canaiba.
 Vestea bună aici, Agașpar, din ce aud eu, este că infidel
itatea sau orice fel de motiv care poate să ducă justifica
 și obiectiv
 la o desparțire a unui cuplu care este de altfel, poate,
 compatibil din multe alte puncte de vedere,
 nu este o garanție a acestei desparțiuri, nu este singura
 variantă.
 Adică infidelitatea sau orice fel de alumotiv obietiv care
 ar putea să despartă un cuplu,
 prin muncă, cum ai spus tu, asumare reciprocă și în special
ă celui care greșește în orice formă și recunoaște asta,
 poată să ducă la o elevare a relației, la o maturizare a
 relației, la o...
 poate chiar o stare mai bună și mai echilibrată pe termen
 lung, în ciuda crizei care a vrut loc în interior.
 Ceea ce este o vestă excelentă.
 Nu este cauza principala divorțurilor, nici în Statele Un
ite, nici în Europa.
 Infidelitatea este doar un symptom de durere și suferință
 relațională.
 Poți să ne dai un pic mai multe detalii despre asta?
 Infidelitatea ca symptom al suferinței relațională?
 Din perspectiva teoriei relațională-i MAGO, oamenii se vor
 îndrepta înspre altcineva,
 înspre un alt posibil partener, în momentul în care nevoile
 lor nu mai sunt apreciate,
 valorizate, protejate atunci când nu se mai simt în siguran
ță,
 atunci când ceva este prea greu, prea complicat.
 Și asta arată că în spațiul dintre noi lucrurile nu funcț
ionează suficient de bine.
 Și poate nu și-a propus niciunul dintre noi în mod intenț
ionat să calce strâm,
 dar pentru că nevoile noastre nu sunt satisfacute.
 La un moment dat, vulnerabilitatea a fost atât de mare
 încât ne-am izbit cu capul metaforic vorbind de ușă
 și ne dăm seama că nu întâmplător ne-am izbit cu capul de u
șă.
 Nu întâmplător nu am avut parte de suficient de multă atenț
ie
 pentru că ceva ne-a consumat atenția.
 Și negativitatea din relație poate consuma extrem de mult
 atenția noastră,
 capacitatea de a ne concentra, capacitatea de a ne focusa.
 Pentru că în momentul în care există siguranță a relație,
 sistemele noastre nervose funcționează foarte bine.
 Există coerență la nivelul sistemului nervos în momentul în
 care nu există siguranță în relație.
 La nivelul sistemului nervos apare lipsa de coerență care m
ă împiedică pe mine să mă orientez suficient de bine
 în lumea fizică, în lumea psihologică, emoțională și relaț
ională.
 Excellent. Îți mulțumesc pentru respunsuri, Gaspăr.
 A trecut deja și întâlnirea asta.
 A trecut și întâlnirea asta. Dragilor, am ajuns la final.
 Vă mulțumim mult pentru încredere din nou, pentru că într-o
 zi de luni, început de școală,
 pentru foarte mulți dintre voi și după o zi lungă de muncă,
 ați fost al tău de noi.
 Mulțumesc pentru întrebări, mulțumesc pentru feedback-ul
 din ce, mulțumesc pentru ce mi-ați schis și pe WhatsApp, în
 împărteșiri personale.
 Evident este un subiect care va fi foarte constant cerut și
 vom face tot, să-l aducem pe Gaspari și în alte ocazii.
 Nu va fi niciodată, să spunem așa, ușor de epuizat sau nic
iodată epuizat.
 Idei de subiecte aveți, dați-ne pe email și cu mare drag
 revenim și în viitor.
 Acestea fiinise vă pup, vă îmbrățeșez, cu drag pe altă dată
, vă salut!
 Bitoiable, tu noi te ilusiu perdut,
 Dand de bistro minable, tu plumband de bra de incognit,
 Ca tu trebuie un charitable,
 Pore fii, ce se maudite,
 Pore un pobre diable.
 Pore un felic de salon,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Că tu ai găsit-o de la tine,
 Muzică la revedere!