nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/PrBucM5_Z2_A [AudioMP3].txt

 Muzica
 Neața!
 Despre ce vorbeam ieri?
 Am uitat, a rămas în subconștient informația.
 Cum sunteți?
 Subconștienți.
 Cu ce întrebări, cu ce dileme ați venit astăzi după ziua de
 ieri?
 Uite aici.
 Bună. Sunt Iuliana.
 Întrebarea mea este următoarea,
 și să fărmă și în scurt context.
 Mamă mea are mari probleme de sănătate cu oasele,
 bănică mea la fel, care oricum era mături și a adoptat-o.
 Și a fost moment în care mă certam cu mama și mama spunea
 că o să vezi și tu cum este când o să mă imbătrânești
 și o să ai aceleși probleme cu asele și cât de rău se te do
ară.
 Ieri am învățat că intră sub conștient automat informația.
 Cum să fac să lucrezi cu ea?
 Cu ea?
 Cu informația.
 Cu informația, ok.
 Ok, mărții.
 Mărții și eu.
 Există principiu autorității care zice că dacă noi credităm
 cu autoritate o persoană,
 Informațiile care vin de la acea persoană intră mult mai
 puternic în subconștientul nostru.
 Dacă persoana respectivă e mamă, tată, cineva din familie,
 un prieten bun,
 da, ceea ce zice acea persoană programează subconștientul
 mult mai rapid și mai profund decât ce zice un străin.
 Și da, e de lucrat pe asta.
 Cum se lucrează când tu știi că ai deja un program?
 Regulă-i așa. Caut programul opus și l-adaug cât pot eu de
 intens
 ca, la un moment dat, să-l dea la o parte pe celălalt.
 Poate o analogie simplă, ca să vă imaginați, nu e în total
itate corectă.
 Nici o analogie nu explică corect, complet, ceva.
 Imagineazăți subconștientul ca un depozit în care sunt o gr
ămadă de cutii.
 Păi, ca să scot o cutie de acolo, eu, de fapt, trebuie să î
mping înăuntru o altă cutie.
 Împing o altă cutie înăuntru și una pleacă de acolo.
 Și atunci, teoretic, tu trebuie să adaugi în subconștient
 un program care combate vechiul program.
 Asta ar fi o metodă pe care poți să o aplici acum.
 Programul respectiv este, de fapt, o comandă, ceea ce ieri
 am denumit Comenzi.
 Ele devin convingeri.
 rețineți. Când eu adaug un program în subconștientul meu,
 acel program, acea comandă devine pentru mine o convingere.
 O parte din convingerile noastre sunt conștiente. Vă aminti
ți că ieri făcusem o linie din asta de demarcație.
 Aici sunt convingeri.
 O parte din convingerele noastre
 știm de ele,
 de o altă parte nici măcar nu știm.
 Sunt subconștiente.
 Amintiți-vă, v-am dat ieri exemplu cu fică mea
 când s-a urcat pe masă.
 Eu nici nu mai știam că am acel program.
 Ei, convingerile astea subconștiente
 se activează în anumite circunstanțe,
 în anumite momente.
 Și brusc, zici, bă, eu cred asta.
 lucrul pe care l-ai auzit sau ți-i s-a bagat comanda aia în
 minte când erai copil și mama ți-a zis
 las că o să vezi, tu că și tu o să ai probleme cum o să am
 eu
 dacă ți-ai zis o dată sau de două ori sau ce-nștie ți-ai z
is în copilăria mică și după aia nu ți-a mai zis
 peste ani de zile comanda aia aș face treaba
 și peste ani de zile o să înceapă să te doară ceva
 și atunci o să-ți vină la suprafață convingerea.
 La bătrâne țete doruasele.
 Sau mai știu cum sună convingerea respectivă.
 De aia e foarte bine dacă conștientizezi un asemenea
 program,
 puneți-l pe hârtie și adaugă programul opus, cât mai repede
.
 Nu e chestiune de cât de des să o faci.
 Fă-o într-o stare de transă profundă.
 Ok?
 E suficient odata daca tu esti in o stare de transa sufic
ient de profunda, pentru ca...
 Vedeti, subconscientul are... ati vazut deja,
 cati odata intri in stari de transa foarte superficiale,
 o alta ori in stari de transa profunda.
 E cum ziceam, somn e o stare de transa profunda, da?
 cu cât mă duc într-o stare de transă mai profundă, cu atât
 efectele sunt mai rapide.
 De ce?
 Pentru că ce e interesant este că puterea de influență a
 subconștientului e mai mare pe măsură ce mă duc mai adânc
 în subconștient.
 Instinctele noastre, zona asta, aici e...
 Știți cum să vă imaginați instinctele noastre?
 Ca un vulcan.
 Și sunt două instincte principale.
 Baza, fundația acestui subconștient.
 Vreodată, poți să-i zici inconstient.
 Poftim, unii zic inconstient, unii subconștient.
 Unii zic, baza asta se numește inconstient,
 cei deasupra se numește subconștient.
 Nu cred că contează atât de mult.
 Imaginați-vă acolo, în partea de jos, vulcanul acela, inc
onstientul acela, acolo sunt două instincte.
 Instinctul de supraviețuire și instinctul de perpetuarea
 speciei, adică la sexual.
 Baza existenței noastre sunt aceste două instincte. Acolo e
 un vulcan.
 De ce e făcut analogia cu un vulcani?
 Pentru că nu le poți controla.
 E ceva care poate să te ardă.
 Încet, încet, toate aceste pulsiuni, toate aceste explozii
 de instinctul de supraviețuire,
 știți cum ajunge la noi? Cum îl percepe conștientul?
 de multe ori ca agresivitate.
 Și atentie, este baza ta.
 Instinctul de perpetuare a specii este libidou, dorință
 sexuală, sexualitatea.
 Plăcerea, în orice formă.
 Ori, ăstea sunt, de fapt, rădăcinile noastre.
 Și în funcție de programele care au intrat în subconștient,
 ele se manifestă în viața noastră într-o formă sau altă.
 La unii se manifestă ca agresivitate, bă, cu pumnu'.
 Ăla care... îl vezi tu că e tupeistul ăla, știi, care vine
 și zice,
 bă, când îți mușcuna, știi,
 e de fapt același instinct care e și la tine.
 Doar că se manifestă altfel.
 În funcție de ce?
 în funcție de programările care au intrat în subconștient.
 Când iasă instinctul respectiv,
 energia acelui instinct vine la suprafață,
 ea este dirijată de programări.
 Tu, în copilărie, ai avut anumite programări?
 Acel om a avut alte programări.
 Și acestea au filtrat și-au metamorfozat acea energie.
 Au transformat-o, de-asfel încât la unii să dea cu pumnu'
 și altul doar să fie bun în ce face pentru că asta i-asigur
ă supraviețuirea, de exemplu.
 Înțelegeți?
 Unul zice, bă, eu vreau să fiu cel mai tare cântăreț.
 De ce? Păi asta îmi asigură supraviețuirea.
 Și e același instinct de supraviețuire.
 Altul zice, nu, eu trebuie să tai cu sabia și să dau cu pum
nu.
 Pentru același instinct de supraviețuire.
 Ok?
 Da.
 Trebuie să țineți mâna sus, că altfel colegii mei nu știu
 unde să ducă microfonul.
 Dacă-mi permiti două scurte, teara frumos.
 Odată, apropo de ce-am zis colega mea, dacă ar fi o variant
ă
 să înregistreze și înainte de a dormi sau pe durata sonului
 să combată cu celălalt program pe care ziceai,
 dacă ar fi asta o variantă în sine...
 Da, este o varianta.
 Și doi, dacă putem acciona în timp real, într-un dialog cu
 cineva, dacă celălalt se înfurie și are o energie negativă
 foarte precnantă...
 Nu cu mijloa cele din NLP Practitioners.
 Vreau să zic că îți urează în ghilimele atunci în timp real
 ceva negativ,
 dar realmente cu furie, cu crâncenare.
 Cum poți combate tot în timp real cumva,
 fiind o persoană apropiată, să nu se impregneze atunci?
 Simplu. Îmi făcu la modul anterior, se numește metamodel.
 Și zici, faptul că această persoană zice, nu știu,
 să calzi și să te împiedici când mergi pe stradă,
 știi, a barna mă, un blestem din ăsta.
 E suficient în mintea ta să zici, asta este o presupoziție,
 este ceea ce își dorește această persoană,
 este, vrea să îmi creeze o cauza efectivă.
 În momentul în care tu conștientizezi despre ce e vorba,
 ai stopat fenomenul.
 Deci atunci nu se învăță.
 Te influențează atât timp cât tu îl lași să te influențeze.
 Când tu înțelegi că nu poate să te influențeze
 fără acordul tău interior,
 nu te influențează.
 Mă simt mai.
 o cauza efect. Tu ma enervezi, el ma supara, ma intristiaza
.
 Nu are putere sa te intristeze decat daca tu crezi ca celal
alt te poate intristata.
 Dar daca eu nu cred ca celalalt ma poate intristata, cred
 ca eu sunt cel care imi pot schimba gandurile,
 tu nu ai putere sa ma intristiazi. Pentru ca tu imi spui ce
va, imi zici ceva ora de mine, stii?
 Și eu zic, băi, dar aș putea să mă gânesc la altceva.
 Hm, să aleg să mă gânesc la ce zice această persoană, să
 aleg să mă gânesc la ce vreau eu,
 să decid, cum aș vrea acum, să decid să mă întristez, să
 decid să nu mă întristez.
 Să simțiți, ăsta-i procesul interior, doar că se face
 foarte repede.
 Dar cât timp eu cred că tu ai puterea de a mă supăra, într
ista sau așa ceva,
 Eu nu am posibilitatea să opresc asta.
 Dar dacă eu cred că nu ai puterea, atunci se oprește
 instant.
 Tu nu ai cum să mă influențezi.
 Pentru că eu știu...
 Dar la mine, bine, eu acum vorbesc strict de mine,
 care de douăzeci și ceva de ani trăiesc în modul ăsta de g
ândire,
 în care eu știu că celălalt nu mă poate influența, dar mă
 influențează gândurile mele.
 Și atunci eu zic, tu mi-ai zis asta, dar acum contează ce g
ânduri îmi fac eu despre ce mi-ai zis tu, ca să simt starea
 asta.
 În general, oamenii cum fac?
 Tu mi-ai zis asta, deci mă influențează.
 Marius, având NLP în spate, zice, tu ai zis asta, dar hai
 să văd ce gândesc eu despre ce ai zis tu.
 Și atunci, adăugând bucata asta de NLP,
 dar hai să văd ce gândesc eu despre ce ai zis tu,
 se oprește ce-ai influență.
 Nu tu ai influența asupra mea,
 ci gândul meu are influența asupra cum mă simt eu.
 Asta trebuie să o faci în momentul în care cineva, în timp
ul unei discuții,
 vezi că îți aruncă o comandă.
 Las că o să pățești tu.
 O să fie rău.
 Deci, cum o să fie rău dacă eu n-o să dau voie să fie rău?
 În ce mod o să fie rău dacă acest lucru care îl spui tu nu
 devine o convingere pentru mine?
 Nu o să fie rău, pentru că nu las să devine o convingere
 pentru mine.
 Înțelegeți? Deci reiei controlul asupra sistemului tău de
 convingeri.
 Cum face asta?
 identifici că e o convingere.
 A trebuit să vorbim un pic despre convingeri.
 Da.
 Salutare, tuturor. Cosmin Sânt.
 În continuarea discuției de ieri cu colegul Lucian despre
 cum parchează ea și cum se simte când e urmărită de cineva,
 am și eu o poveste și o să dau un pic de context.
 conduc de 30 de ani în București, o mașină matriculată până
 afara Bucureștului.
 Și mi-am luat diverse felicitări de la participanții din
 trafic, inclusiv de la poliții.
 Băi, așa se conduce la voi la Brăila?
 Lucru care mi-am dat seama că cumva ajunge la mine și mă ag
ață cu ceva.
 Și tu de fără mine, nici nu ai fost vreodată prin Brăila, ș
tii?
 Un pic așa.
 Chiestiunea este că îmi dau seama,
 chiar în timp prea alt, să zic, în ultima vreme, în care
 primesc diverse semne sau urături
 din partea colegilor la trafic,
 dar
 nu... încă nu-mi dau seama ce nu fac complet sau ce nu fac
 până la sfârșit.
 Pentru că chestia asta tot revine, tot revine și tot revine
.
 Ok, fii atent.
 Vreau să te duci într-un moment recent în care
 ai trăit experiența asta.
 Poate să fie ceva de săptămâna trecută, de anul trecut, nu
 contează.
 Și vreau să îți amintești momentul și să îți amintești faza
 în care cineva, nu știu,
 ți-a urat de bine, știi?
 Și vrei atent. Acum vreau să fii atent la tine.
 Ce semnificație ai dat tu gestului acelei persoane?
 Ce însemna pentru tine? Ce mesaj însemna pentru tine
 ce zicea sau ce facea acea persoana?
 Faptul că el consideră că eu nu mă comport în trafic
 corespunzător cu așteptările lui.
 Bravo! Și ce spune asta?
 Ce înseamnă asta?
 Că pun mai mare accent pe ceea ce presupun eu că crede el
 de el cu turbucagofonie față de ceea ce știu.
 Adică am pățit chestii de asta inclusiv în situații în care
 știu că codul utier îmi dadea dreptate mie.
 Adică eram pe bandă de făcut la dreapta și el mă presa, hai
, ce stai să îmblochezi banda.
 Și? Concluzia ta care-i?
 În afara de ce am zis că inițial am tendința să împese de
 ce crede el, după care îmi dau seama că nu îmi pasă, că ne-
am întâlnit o dată pe stradă, poate nu ne mai vedem niciodat
ă în viața asta.
 Am analizat un pic mai departe chestia asta și m-a dus în
 ideea că dacă el devine prea agresiv și mă forțează și doam
ne feriște, îmi dă un șut în fund cu mașina, după aia asigur
ări am iabilă, pierdut timp, poliție, timp, bani pierdute și
 alte chestii de genul ăsta.
 Lucru care nu prea mă face fericit.
 Ok, de acord.
 Pot să evit o posibil răzbunare din prostie a acelei perso
ane, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă simt într-un anum
it mod.
 Să mă simt ca și cum celălalt nu mă acceptă, ca și cum celă
lalt mă critică și să mă simt rău din cauza asta.
 Doar poți să vreau să evit o pierdere de timp, cum ai zis
 tu.
 Dar asta o poți face cu o anumită stare emoțională. Care?
 Care ar fi starea emoțională din care poți să faci această
 acțiune, nu din care o faci?
 Pentru că o faci din cheama căciol să gândească ăla despre
 tine.
 Mă gândesc la neplăcerea de deranjului de a alerga după
 service-uri și altea acelea.
 Și starea mentală ar fi că...
 Din ce stare emoțională poți să faci toate acțiunile acelea
?
 Deci, ok, bine mă, mă dau la o parte, că nebunul e nebun.
 Am făcut și asta, da.
 Perfect. Dar cu ce stare?
 Nervozitate, calm.
 Calm.
 Calm, ok. Fără să-ți pese de ce gândește acel om despre t
ine?
 Da.
 Păi și atunci despre ce vorbim?
 Când mă gândesc că mi-ar fi mai bine, dacă nu ajung până ac
olo încât să mă agație emoțional că mă presează, că mă nu șt
iu ce,
 și, adică să întrerupt, să întrerupt pe tarnul ăsta înainte
 să înceapă să, înainte să îl observ.
 Păi zis că ești calm.
 Da.
 Și ce vrei? Să nu mai fii cald?
 Nu-mi e clar.
 Mie mi s-a parut că te-ai contrazis la un moment dat.
 Asta a fost senzația mea.
 Asta e și întrebarea. Și eu simt chestia asta, dar nu-mi
 dau seama de ori.
 Ce am auzit eu a fost așa.
 Sunt în situație, mă simt
 cam confuz și mă simt derutat
 și nu-mi place când ala din spate
 îmi transmite prin ce face, ce spune, că nu-i place ce fac.
 Zic bine până aici?
 Ok, deci celui din spate, din stânga, din dreapta, nu-i
 place cum conduc eu.
 Deja, doar aici trebuie să stai.
 De ce-ți pasă?
 Și după aia, te-ai dus mai departe, spunând, da, da, eu rez
olv.
 Dar nu mă interesează, că importantă-i momentul ăsta.
 Nu are treabă cu subconștientul, deci nu are treabă cu ce
 discutăm noi astăzi.
 E mai degrabă ce am discutat ieri, despre nevoia aia de a
 fi pe placul celorlalți.
 Dacă vrei să zici că să corelăm cu subconștientul, am putea
 spune că există în noi unele programe
 care ne obligă să îi mulțumim pe ceilalți.
 Programe învățate în copilărie care ne recompensează emoț
ional doar dacă ceilalți sunt mulțumiți de noi.
 Știu și recunosc aceste programe la mine. Întrebare este d
acă
 acest program face distinția
 dintre persoanele care ar fi acolo. Adică, ok, știu că am
 intenția de a-l mulțumi pe tăi...
 Îți amintești când copil fiind, ți-au zis părinții
 să nu vorbești cu străinii?
 Nu vorbesc de cazul.
 Da.
 La modul general. Vă aminteți?
 Să nu vorbești cu străinii.
 Dar nu-ți-au zis cât timp.
 Ai devenit adult și dacă te întâlnești cu o sală de străini
 în fața ta,
 tu nu vorbești.
 Și nu știi de unde ai frica de a vorbi în public.
 Ei, frica de a vorbi în public nu o ai cu cei care nu-ți
 sunt străini.
 Dar o ai cu străini, că ți s-a zis, nu vorbi cu străini.
 și să ai în față 50, 100, 200 de străini, blank!
 Te-au blocat. De fapt, de unde vine?
 Din acea comandă, să nu vorbești cu străini, că-i pericol.
 Și tu respecti comanda.
 Gândiți-vă că noi respectăm această comandă, trebuie să-i
 mulțumești pe celălaltii.
 Asta a fost o comanda bagata în subconștientul tău.
 Eu astăzi aș vrea să rescriem o parte din comenzii lăste.
 Să vile identificați și o parte dintre ele să le rescrieți,
 ca să învățați cum să o faceți.
 Continuarea idei este ea.
 Mi-am adus aminte de încă una luată de când eram mici.
 Nu știu dacă. Doar mie mi s-a întâmplat.
 Poate nimeni din al sălă nu a plățit.
 Mi s-a spunea să am mai multă grijă de jucăriile și cărțile
 împrumutate de la cineva decât de ale mele.
 Ai grijă, mamă, că să nu o strici că trebuie să o dăm înap
oi.
 Vă mai zic eu una, cără folosimă.
 Farfurilele bune le scot doar când vin musafiri.
 De Crăciun.
 Doar la musafiri.
 Știți care-i comanda către subconștientul tău?
 Tu esti pe locul 2.
 Asta e comanda pentru subconștientul tău.
 Atenție!
 Mesaje de genul acesta sunt, de fapt,
 comenzi către noi înșine.
 Cât timp tu le respekți, tu îi spui subconștientului
 tu nu ești la fel de important ca musafiri.
 Îți spui ție! Tu ție, îți spui asta!
 că atunci când
 îți dorești ceva
 și zici, nu, eu nu merit asta,
 care-i mesajul care ți-l dai ție însuț?
 Sunt cantitate neglijabilă.
 Ăsta-i mesajul pe care tu ți-l dai ție.
 Simți nevoia de ceva, îți place ceva,
 și zici, nu, nu acum, mai târziu, nu e de mine, nu am bani,
 nu e moral, nu e sănătos, nu e nu știu cum,
 tu, de fapt, îi spui minții tale, nu, nu meriți.
 Ăsta e mesajul.
 Și băgând în subconștientul tău comanda, nu meriți, ea dev
ine convingere
 și tu vei reacționa emoțional și comportamental în funcție
 de programele din subconștientul tău.
 Și ce vei face?
 Și dacă va veni Dumnezeu și îți va pune biletul Câștigător
ul la Loto,
 tu o să zici, hai de capă meu, a făcut mizerie în cameră,
 trebuie să-l rung.
 Pentru că nu îl meriți.
 Da, mulțumesc. Și o ultimă idee referitor la scenariul tău
 pe care te presa, mai ales funcționează
 pe drumuri naționale și autostrezi, eu așa fac, aprind
 luminile de ceață și el o simte ca și cum ar fi o frânește
 să îndepărtează.
 Bun, asta nu știam. E deținut minte. E interzis? N-am știu.
 În ultimul timp, mai mult sunt prin avion, în avion mi-i
 mai greu să pun luminile de ceas.
 Să mănânci tot din farfurie, da? E aceeași chestie.
 Ok, hai să luăm, că tot mi-a ridicat mingea la fileu, vreau
 să încep din altă direcție,
 dar mă bucur că am ajuns la subiectul ăsta.
 Există un program care rulează în subconștiențul nostru,
 care ne influențează mai mult decât poate multe alte progr
ame.
 Unii au numit-o, mi-a plăcut de numire, așa că am păstrat-o
, Întrebarea Destinului.
 Tony Robbins a vorbit mai mult despre programul ăsta
 și este, de fapt, vă-l explic un pic,
 este o promisiune subconștientă pe care noi ne-am făcut-o
 nouă
 când eram mici în relația cu părinții noștri.
 Deci, ne-am făcut o promisiune pe care, atenție,
 Când un program din ăsta intre în subconștient,
 dacă nu știi despre el, nu știi cum funcționează lucrurile,
 tu îl vei respecta totă viață.
 Deci, nu există ca subconștientul să doarmă,
 nu există să îșteargă singur programele,
 ci până când nu te pui tu, conștient, să faci ceva ca să
 schimb lucrurile,
 nu se schimbă programele respective.
 Ok?
 Bine, întrebarea asta
 sună cam așa, dar o să vă dau mai multe variante să o găsim
.
 Sună cam așa.
 Cum ar trebui și ce ar trebui eu să fac
 ca să îi mulțumesc pe părinții mei?
 Ca să fie mulțumizi de mine.
 Tot viața mea am... da.
 A ori și-a pus cineva întrebarea asta?
 O aveți, așa, în subconștient? Da?
 E acolo, nu? O auzi, da. Ok.
 Vreau să cauți care e răspunsul tău la această întrebare
 și îți scrieți răspunsul la această întrebare.
 Ca să-ți dai seama care e răspunsul, amintește-ți, copil fi
ind,
 ce anume îi supăra pe părinții tăi la tine,
 pentru că așa-ți poți da seama și ce anume ți-ai propus să
 faci ca să te ierte,
 să le treacă supărarea, adică opusul acelei supărării.
 Ce anume-ti spuniau? Că ești cum? Rebel. Ok. Obraznă-că.
 Nu știu, altuie spunea că ești un împiedicat. Ești un nu șt
iu cum.
 Nu ești destul de bun, nu ești destul de deștept.
 Care era reproșul?
 Ești o putoare.
 Încă pățânat, obraznic.
 Da, ok, bun. Și fii atent.
 Tu cu mintea de copil, și după aia cu mintea de adult, dar
 cu mintea de copil,
 tu ai auzit mesajul ăsta de la părinți și ai zis,
 îmi promit mie că de azi nu o să mai fiu așa ca să fie ei
 mulțumiți.
 Eu neînțeles că, atenție, la nivel subconștient promisiunea
 aia era dorința ta de a fi ei mulțumiți.
 Înțelegi? Nu a fost verbal așa.
 și faptul că tu îți doriai să nu te mai considere,
 tu ți-ai fi dorit să nu îți mai zică că ești oputoare,
 să nu îți mai zică că ești obraznic,
 să nu îți mai zică că ești un neîndemânatic,
 să nu îți mai zică că ești un leneșt,
 și așa mai departe.
 Și faptul că aveai această dorință,
 acea dorință s-a transformat în promisiunea vieții tale.
 Da, la vieții tale. S-a transformat în rădăcina din care se
 pornesc, de fapt, toate programele subconștientului tău.
 Pentru că tu ți-ai spus, eu nu o să mai fiu niciodată așa.
 Nu vreau să mă critice, nu vreau să mă certe, deci nu o să
 mă fiu așa cum îmi zic ei că sunt.
 Ok?
 Cum?
 E cu cântec, pentru că...
 Tu poți să ții resurse, dar asta înseamnă...
 Mie îmi spune că nu te-ai dus la vârsta adolescenței.
 Du-te mai înainte de vârsta adolescenței.
 E o altă promisiune care nu-i beneficiu.
 De obicei, la vârsta adolescenței zici...
 De ce te spun astea că sunt obraznic, că sunt rebel?
 La vârsta adolescenței zici, e, lasă că chiar vreau să fiu
 rebel.
 Dar dacă ești înainte de vârsta adolescenței și îți spune
 ceva,
 tu vrei să-i arăți că nu-i așa.
 La vârsta adolescenței, datorită rebelului din tine,
 deci lasă că vă arăt eu că sunt obraznic.
 Nu așa am gândit. În cazul meu a fost bleagă, nepricepută,
 incapabilă.
 Și eu cred că din asta mi-a luat resurse de a...
 Din ce?
 Din a nu fi bleagă. Din a nu fi nepricepută.
 Da. Și tot ceea ce ai făcut a fost să devii perfecționistă
 și consideri asta o resurse?
 Nu știu. Mi-e bine să știu că n-am fost bleagă. Adică nu...
 Absolut. Normal.
 Dar tu demonstrezi că nu ești bleagă căzând în extrema ceal
altă?
 Nu văd extrema. Văd resurse, adicât.
 E în regulă. Dacă pentru tine e o resurse, e foarte în
 regulă.
 Folosește-o ca o resurse.
 Însă, pentru o altă persoană să devină perfecționist, asta
 poți să-l facă.
 Să fie o persoană foarte critică, să fie o persoană care îi
 place controlul,
 să fii o persoană care nu se mai poate bucura decât de a
 controla lucrurile,
 de a stabili cum trebuie să fie lucrurile, de a știi cum să
 gândească celălalt, cum trebuie să facă celălalt.
 Te recunoști cumva?
 Înțelegeți ce vreau să zic?
 Ceea ce tu de numește resursă, e resursă.
 E resursă.
 Doar că la un moment dat o duci mai departe.
 Știi, există o vorbă care zice așa, ce te ajută până într-
un punct, te încurcă să mergi mai departe.
 Lucrurile care nu au mers așa cum vrei tu în viața ta vin
 din această resursă, dusă prea mult prea departe.
 Bine, să caut mai în spate sau să colocăți?
 Nu, e ok asta. Lucrează pe asta.
 Ok, ok. Mulțumesc.
 Ați găsit care-i promisiunea pe care veați făcut-o v-ouă
 ca să-i mulțumiți pe părinții voștri?
 Încă nu?
 Hai zi cu voce tare ca să văd.
 A, nu ai nicio amintire.
 Ok, ok, te ajut.
 Este posibil
 să nu vină sub forma pe care ai spus-o tu,
 și uite, eu mi-o aduc aminte pe bunică mea care îmi povest
ea,
 uite, fata lui X a plecat la facultate,
 când mai mergeam, e foarte deșteaptă și a găsit un loc
 foarte bun de muncă,
 știi, a venit cu o altă mașină acum, a făcut asta, a făcut
 asta,
 e posibil să-mi iau de acolo, să fie sub formă asta, prom
isiunea asta?
 Depinde câți ani aveai, când avea bunica ta de scursul ăsta
.
 Nu eram partea aia de copilărie.
 Atunci nu.
 De obicei, asta-i până în perioada adolescenței.
 Maxim se duce un pic în adolescență.
 Deci, caută mai în spate și vezi pentru ce te certau părinț
ii tăi, cei nemulțumi.
 Ce-ți doreai tu să primești de la ei și nu primeai?
 Noi suntem șase frați.
 Și există posibilitatea să fie având noroc de o mamă care
 să aibă atât de multă răbdare cu noi și care să ne scoată
 în evidență calitățile.
 Pentru că eu ce mi-aduc aminte din copilăria mea, din perio
ada aia de clasa 1-8, îmi aduc aminte că dacă venea cineva
 la noi spunea că îmi văd foarte bine,
 că îmi fac cura singură în cameră, că ea nu are grijă a fra
ților mei cei mai mici, care erau cu 10 ani mai mici de pe
 mine.
 Exact ceea ce tu consideri, resursele erau de fapt problema
.
 Te lasi o identifici tu?
 Că eu auzeam lucrurile astea...
 Am o prietenă bună...
 Așa...ajută-mă!
 Mă rog, a făcut cursul...
 A făcut și psihologie și zice, bă, mă duc acolo să fac psih
ologie.
 Că vreau să ajut oameni, dar eu nu am nicio problemă, știi?
 Și a făcut psihologii și a descoperit că are.
 Ce considerai ea înainte de psihologie, că părinții au fă
cut exact ce trebuie și că a fost totul în regulă,
 a descoperit...
 Ce fac doi psihologi când se întâlnesc?
 Cum se salută?
 Cum ești? Bine.
 Și tu cum ești? Bine.
 Și vrei să vorbim despre asta?
 Exact ceea ce tu îmi zici că era în regulă ce zicea mama ta
, de fapt, crează probleme.
 Știi prin ce?
 Punem presiune, crează standarde.
 Deci, nu e atât de roz,
 dar nu e nici atât de grav.
 Gândiți-vă că am lucrat cu copii, imediat, am văzut, am luc
rat cu copii
 care erau motivați ca să învețe de către părinților,
 E către mama lor, punându-le țigara aprinsă pe mână.
 Arși cu fierul de călcat.
 Înțelegeți? Deci am avut situații de genul ăsta.
 Cu bătăi de nu mai știau de ei.
 Abuzuri și așa mai departe.
 Suntem tentați să zicem, ălea-s probleme.
 Ghișce.
 Probleme poate să fie și când părintele doar te laudă.
 și când Părintele îți oferă libertate.
 Știi cum? Păstrezi echilibru. Linea de mijloc.
 Nici într-o extremă, nici în cealaltă. Linea de mijloc.
 Să mănânci tot din farfurie înseamnă
 oricât de greu îți este, tu nu ai vrut să zici nu,
 Trebuie să te duci până la capăt, să faci orice sacrificiu,
 să înduri orice.
 Ăsta-i mesajul în subconștientul tău.
 Nu ai voie să zici, stop, eu mă retrag din...
 Nu știu, relația nu merge, tu trebuie să mănânci tot.
 Jobul nu e potrivit pentru tine că e mediul toxic acolo,
 trebuie să iau până la ultima picătură.
 Înțelegi? Ăsta-i mesajul.
 Bineînțeles! Fii atent, hai să fac un pas în spate. Fii at
ent, asta nu o să vă placă.
 Absolut orice în viața noastră este un mesaj către subconșt
ientul nostru sau al celorlalți.
 Oare putem să punem de pe YouTube ceva la un moment dat?
 Îmi zici tu când și zic ce să cauți.
 Vreau să vă arăt cum e controlat sub conștientul unei perso
ane prin mesajele pe care le primește.
 Dar, atenție, orice mesaj verbal, visual, auditiv, îți
 influențează subconștientul.
 Dacă există deja o influență în direcția respectivă, mesaj
ul care vine grăbește efectul.
 Dacă nu, doar e acolo și se sedimentează până când îi zbug
nește.
 Fii atent, s-a făcut un test cu un grup de designer de recl
ame
 și au fost adus, ca și cum ar fi fost câștigători ai unui
 concurs, ai unei burse, au fost dusi la un hotel
 Și de la hotelul ăla a venit un microbuz să îi preași să-i
 ducă la sediu unei firme
 unde, nu știu, acolo se întâmpla ceva, trebuia să deseneze
 ceva acolo.
 Și cercetătorii, psihologii, au construit, au făcut o
 strategie pe unde să-i ducă și ce să vadă ăia de-a lungul
 traseului.
 Și le-au pus în liftul hotelului o imagine, în hallul hotel
ului o imagine, în mașina cu care s-au dus un anumit parfum,
 un anumit parfum.
 Au trecut pe lângă o clădire pe care era, nu știu, ce
 banner. Au ajuns la sediu firmei, mai multe asemenea etape.
 Și au pus să deseneze, le-au dat temă. Vreau reclamă la hab
arnam, la vacanțe, mai știu ce.
 Toți au făcut același desen.
 Eram toți în camere diferite, toți au făcut același desen.
 Care conținea elemente pe care le-au văzut de-a lungul tr
aseului,
 dar de care ei n-au fost conștienți.
 Cât de conștient ești de ce afișie în liftul unui hotel?
 Sau de parfumul din mașina respectivă?
 Era un parfum care aducea nucă de cocos, deseneasă-l în co
cos.
 Deren Brown face o grămadă de filmulețe, se duce la polițiș
ti și spune...
 Erau într-un poligon polițiști și se antrenau să tragă cu
 pistolul.
 Și el se duce și zice, eu o să ghicesc unde vei trage tu...
 Ați văzut că sunt desenile alea cu formă umană pe o hârtie
 și îi să ducă-le la distanță și ăsta tuff, trage după ele.
 Și Darren Brown zice, eu o să ghicez cum de tragi tu, ce pă
rere ai?
 Da, de unde? Nu ai cum să ghicești unde o să trag eu.
 Și ce face? Scriă pe o hârtie, închide hârtia, da, polițius
ul, ăsta trage,
 când deschide hârtia, cap, umăr și stomac. Și exact acolo
 trăsesc.
 Și cum se poate. Și ce-a făcut, de fapt? I-a spus el unde
 să tragă.
 Eu o să știu unde o să tragi tu, i-a dat mesaje.
 Înțelegeți? În timp ce-i vorbea, eu acum le-am făcut ca să
 le vedeți, da?
 În timp ce-i vorbea și zicea, tu crezi că eu pot să știu
 unde o să tragi tu, direct aici?
 Direct aici?
 Să iesiți?
 Conștientul...
 Să iesiți că ești într-o discuție.
 Sub conștientul tău primește comanda.
 Direct aici?
 Bändler face chestiile astea continuu la cursuri.
 Când îl deranjează cineva în sală,
 îl face pe la să îl mănânce pielea.
 sau dacă nu sunt atât de buni ca Bandler la chestii din a
stea.
 Însă, da, să dai comens către subconștient unei alte perso
ane,
 am testat de nenumărate ori și e extrem de simplu, extrem
 de rapid,
 extrem de puternică influența și oamenii nu-și dau seama că
 tu, de fapt,
 ori îi sprijini, ori dacă nu îi cobori.
 Pentru că mesajul poate să fie ori într-o direcție, ori înt
r-alta.
 Ține de tine.
 Și atenție, dacă nu știi, nu te poți proteja de asemenea
 mesaje.
 Are D.R. Brown un filmuleț, trebuie să-l arăt și ăla,
 în care trebuie să-l căutăți pe internet.
 se duce în oraș, la magazine, și cumpără, hipnotizând vânză
torii și dându-le în mână hârtie albă,
 în loc de bani, și primește și rest.
 Înțelegeți? Primește și rest.
 Doar că le dă câte o comandă hipnotică, astfel încât mintea
 lor crede că ei iau bani în mână.
 Și din nu știu câte filmări, din ăsta unul singur s-a prins
.
 Nu a reușit să îl hipnotizeze.
 Cum?
 Ălea că îl revindia hot dog, da.
 Dar e fain.
 Și mai tare decât asta, este un alt experiment ce l-a făcut
 el,
 în care a luat o doamnă,
 cercetător fizician, care era ateu,
 și în jumătate de oră a făcut-o să aibă
 sentimentul de prezență a divinității.
 Adică să aibă în religie, să nu știe, epifanie,
 senzația aia că apare divinitatea acolo.
 Și în jumătate de oră de discuție cu ea și un mesaj subconș
tient,
 El a început să cred în Dumnezeu.
 Nu că a început să cred, atenție!
 A avut experiența directă a percepției lui Dumnezeu.
 Bineînțeles că Darren Brown e ateu.
 Adică doar el a vrut să demonstreze cât de simplu este să
 creeze o percepție care nu există.
 Doar prin programarea subconștientului.
 Vreau să vă arăt un experiment.
 Darren Brown.
 Ziceți-mi dacă doriți să comentăm pe măsura ce experimentul
 se derulează, să pun pe pauză și să traducem un pic,
 pentru că Derem Brown o să vedeți că folosește mesaje și v
izuale și auditive și lingvistice care programează subconșt
ientul unei persoane.
 Și vreau să vile identific și să le traducem un pic.
 Sunt foarte multe asemenea mesaje și mie că vă scapă dacă
 nu oprim și le punctăm, ok?
 Ideea e în felul următor.
 D.R. Brown a luat o fată iubitoare de pisici și o pune să o
 moare un pui de pisică.
 N-am lăsat-o. Crezi?
 Să stincem un pic luminile. Putem să stincem un pic lumin
ile?
 Ca la cinema.
 Valentin, știi tu de unde?
 E panou dinăla, știi? De siguranță.
 Deci, atenție, folosește o grămadă de mesaje către subconșt
ientul persoanei.
 Și vreau să vă mai atrag atenția la ceva.
 Mesajul către conștientul persoanei este opus mesajului că
tre subconștientul persoanei.
 Deci, el îi dă în același moment două mesaje.
 NLPu Practitioner înseamnă că nivelul ăsta de NLPu Pract
itioner îți dă ție noțiuni despre a putea identifica mesaje
 pe mai multe niveluri.
 Adică ce auzi nu e, de fapt, comanda pe care o primești.
 Când eu ți-am zis ieri, nu te gândi la un elefant,
 mesajul către conștientul tău, mesajul logic, rațional, era
,
 nu te gândi la un elefant.
 Mesajul către subconștientul tău era, gândește-te la un ele
fant.
 Să ținzați?
 Conștientul primește un mesaj, subconștientul a primit mes
ajul opus.
 A primit cu tot alt mesaj.
 Un specialist în NLP folosește constant chestia asta.
 Adică, când îți dau un mesaj, eu știu că îți dau către sub
conștient ceva și către subconștient altceva.
 Derembraun se folosește mult de această tehnică.
 Către conștient îi spunea ceva, în același timp, fata nu-și
 dă seama că în subconștient îi dădea o altă comandă, o pusă
.
 Eu o să vă clarific care erau comenzile către subconștient
ul ei.
 Ok?
 Bun, hai să derulăm un pic.
 Deci, după câteva cable, acesta este principulul suplut,
 care va ajunge la casa, aici.
 Suplutul principului va ajunge la această box, cu curentul
 deasupra.
 După ceva de-aici, vei vedea două cable care va ajunge la
 acest button aici.
 Când apoi acest button, el electrocutează curentul.
 Pe buton o să electrocutez pisica.
 De ce zic că e comandă?
 Bravo! Nu a fost dacă, a fost când apești.
 Care este presupoziția din formularea
 Când apești pe buton?
 Că o vei face.
 Nu implică ideea că poate o vei face.
 ci sigur o voi face la un moment dat.
 Când apești pe buton,
 este comandă hipnotică
 bazându-se pe presupoziția
 că o voi face sigur.
 E ca atunci când îi spui unei persoane,
 după ce închizi ușa,
 te rog să faci asta.
 Care-i presupoziția?
 Că vei închide ușa.
 Să țineți?
 Nu îi zici,
 dacă închizi ușa,
 fă asta după.
 E ca presupoziția aceea când ne zici
 Vrei să semnăm contractul astăzi sau mâine?
 Care e presupoziția?
 Că îl semnăm oricând, cândva astăzi sau mâine.
 Observați?
 Atenție!
 Rațional, tu percepi că ai de ales.
 Semnăm aia sau mâine și zici, bă, câtă libertate am să aleg
.
 Sub conștientul tău, aude?
 semnăm contractul.
 Deci, atentie, subconștientul nu aude fraza
 oare-l semnăm astăzi sau mâine.
 Subconștientul primește mesajul, noi semnăm contractul.
 Cum sună asta?
 Sună extrem de nașpa.
 Pentru că dacă nu știi aceste metode,
 Ești continuu programat de celălalti.
 Orice vreau eu să fac, și mi se pare extrem de corect,
 este ca un om care investește în dezvoltarea lui, în NLP,
 la nivel de Practitioner, la nivel de Master, Quantic și aș
a mai departe,
 să poată să bloqueze manipulările din exterior.
 Adică mi se pare o mega abilitate să ai.
 să ai asta, tu să identifici și să zici stop.
 Să pot să blochezi abilitatea manipulării din exterior.
 Da, poate nu e... și ne întoarcem la povestea de ieri cu
 comunismul,
 poate nu e corect că nu toată lumea știe,
 dar viața așa este.
 Nu toată lumea e interesată să fie aici să investească în
 propria dezvoltare.
 Nu poți să le dai tuturor
 șansele să fie complet egale când nu sunt dispuși să invest
ească în a învăța.
 Dacă un om nu învață să scriie și să citească
 și zice, bă, dar eu vreau să fiu medic, eu vreau să fiu av
ocat.
 Păi da, pune-te și să înveți să scrii și să citești.
 A, nu, asta nu vreau, dar eu vreau să fiu avocat.
 De ce nu poate?
 Pentru că nu ai investit energie în el.
 Ar fi corect să-l pui să fie medic, avocat, să nu mai știu
 ce, profesor.
 Te rog.
 Da, să nu ne lungim căsă.
 Imi e o întrebare doar.
 Măresc când ai zis tu, semnul în contractul astăzi sau mâ
ine?
 O combatere din partea noastră ar fi ceva de genul
 nu sunt pregătit să se mânci nici astăzi, nici mâine,
 dar te voi anunța eu.
 Poate să fie multiple asemenea variante.
 Poți, de exemplu, e suficient să zici
 fii atent ce elegant folosește omul ăsta
 limbajul hipnotic.
 Și în momentul ăla s-a oprit.
 Înțelegi? Adică
 conștientizarea este cheia.
 Când eu
 conștientiz... A, fii atentu, uite aici,
 cu presupoziție vrea să-mi bagi.
 La mine a funcționat,
 mi-au făcut colegi din generațiile
 voastre anterioare,
 m-au bătut la cap
 numai cu presupoziții de ăstea, ca să construiesc
 NLP-ul cuantic este NLP-ul aplicat pe nivel spiritual.
 Și ani de zile le-am zis, eu nu fac asta.
 Nu fac asta. Și în permanență auzeam,
 Păi și când putem să ne înscriem?
 Și zic, bă, voi nu auziți că eu nu fac NLP cuantic?
 Nu e încă momentul.
 Da, dar uite, știu că au vorbit niște colegi de-aia noștri
 și au zis că o să-l faci la un moment dat.
 Au zis greșe.
 Dar încet-încet, strecurându-mă ăstea,
 Mă trezesc, acum vreo 2-3 ani, că zic, bă, dar n-aș face eu
 și enăl pe coani.
 Și după aia zic, fie rar să fie, fie de îngumă acționează.
 Nu, deci pur și simplu nu vroiam să-l fac.
 E ceva foarte intim, foarte personal și nu vroiam să-l fac.
 Și atunci, încet-âncet, dar le povesteam de tehnici, de nu
 știu ce,
 și încet-âncet mi-au strecurat șopârla.
 Am conștientizat-o. Nu am oprit-o pentru că mi-am dat seama
 și de valoare pozitivă pentru ei.
 Eu inițial nu aveam un argument să nu o fac decât un
 argument foarte personal,
 pentru că era experiența mea personală în căutările mele
 spirituale.
 Dar încet încet am zis, ok, hai. Bun, hai să vedem mai
 departe.
 Dar...
 De ce se face?
 Jobul tău este să nu încerci să nu omori.
 Nu omori pisica.
 Traduc mesajul către subconștient.
 Da, da, fii atent.
 Mintea conștientă aude.
 MUNCĂ!
 Trebuie să fac MUNCĂ ca să nu omori pisica.
 Cum îi place să facă MUNCĂ?
 Înțelegeți?
 Cum putea să-i zică ca să nu fie comanda ascunsă în subconș
tient?
 O să vezi ce ușor este să lași pisica să trăiască în
 continuare.
 Dar nu.
 De fapt, te-a zis, o să-ți fie greu
 și poate,
 poate, dar nu cred că vei reuși să nu omori pisica.
 Vei să-ți zic atât cum sună mesajul, de fapt, pe care i-l a
 dat?
 Eu ce vreau să vă fac acum, să vă traduc un mesaj către con
știent,
 cum îl aud de subconștient.
 Vă ajută chestia asta, vă clarifică un pic.
 Bun, hai să vedem mai departe.
 Stop, stop, stop.
 Dacă reușești, care-i presupoziția?
 Dacă reușești.
 Că poate...
 Deci nu mi-a zis când reușești.
 Dacă zicea când reușești, care era presupoziția?
 Că reușește.
 Dacă reușești, deci ai mâncă de făcut, nu știem dacă reușeș
ti,
 dar dacă reușești, să zizați, i-a străcut curat dubiu că s-
ar putea să nu reușească.
 Primește cincizi de... cinci de de literi.
 Dacă nu ucizi pisoiul, stop.
 Dacă nu ucizi pisoiul și-a bătut în masă, ați observat?
 Bătaia în masă este o comandă chinestezică și auditivă.
 Și o să vedeți de ce.
 Vă amintiți ce a zis că trebuie să facă...
 ...butonul.
 Gestul lui...
 ...Bzzbang
 Era, de fapt, să-i ancoreze.
 Uite, așa se apasă pe buton.
 Ok, mergem mai departe.
 Stup.
 Te rog să nu crezi că nu poți ucide pisici la televizor.
 Ce zice?
 Crezi că poți să ucizi!
 Ok, mai departe.
 Asta este ceva de lovar legal. A fost prea făcut 4 ori la
 televizia brită.
 Suntem în firmă că s-a mai făcut de patru ori.
 Și vom începe asta acum.
 Ai o capă?
 Da.
 Ai o capă de tău, deoarece?
 Da.
 Încercă să nu te gândești la asta.
 Adică ce îi spune să facă?
 Gândește-te numai la asta!
 Da, intensifică gândul la chestia.
 Încercă. Când eu zic, încercă să faci ceva,
 e deja presupuit... Fii atent, de fii atent,
 Gândul la chestia încearcă.
 Când eu zic încearcă să faci ceva,
 e deja presupuit...
 Fii atent, de fiecare dată, sau de cele mai multe ori, când
 încerci,
 reușești sau nu?
 A încerca implică eșecul.
 De fiecare dată, când tu îți spui, o să încerc să slăbesc,
 să îți ai programat eșecul.
 Cuvântul în cerc, subconștientul știi cum îl citește?
 Mă învârt într-un cerc, adică la final voi fi în punctul de
 unde am pornit.
 Subconștientul tău vede un cerc
 și zice, mă învârt în cerc, adică sunt exact de unde am
 pornit.
 Am 80 de kilograme, vreau să am 70. Cât o să ai la final?
 80!
 Pentru că ai încercat, dar ai încercat.
 Da.
 Spuneți-mă un pic că e o întrebare.
 În română, într-adevăr, încerc are această simificare.
 Da, da, da.
 Atunci, în română, încerc.
 Dar m-am întrebat de multe ori cum funcționează sau...
 Nu funcționează chiar la fel,
 dar implică tot ideea de a testa și de a avea erori.
 A testa și de a avea erori.
 Try.
 Da.
 Mersi.
 Atentie. Ce face el sa numesc comendi embeddati sau
 incorporate?
 Comendi ascunse.
 Tu dai o propoziție mai mare care conține în interior o com
andă care nu e evidentă.
 Asta va trebui să vă antrenați, să o faceți.
 Da.
 Așa.
 Stop.
 Deci, se știe că copiii sunt foarte sugestionabili cu asem
enea metode.
 Și atunci ce-i face?
 Îi face o regresie în perioada ei de a fi copil.
 Și să vedeți cum face regresia asta.
 Nu e închide ochii și du-te între cutul tău.
 Nu, se folosește de elemente vizuale fizice, de acțiuni, de
 cuvinte
 ca să te ducă în perioada respectivă din viața ta.
 Să vedem ce simplu o face.
 Să vedem.
 Că în copilă e mai sugestionabil.
 Ăsta e scopul.
 Stop.
 Ce ai invitat-o să bea și ce-ai dat?
 Exact, i-ai dat o limonadă.
 Deci, tu ești un adult,
 ți se oferă o cafea
 și tu primești o limonadă în timp ce el
 si bea cafeau, ma rog, ceaiu.
 Care-i mesajul?
 Horia povestea la un moment dat ca a fost la un curs de...
 ceva legat de hipnoza cu un profesor roman, hipnoterapeut
 mare.
 Zice, bai, ne-a dus in sala, el s-a pus la catedra
 si era o sala in care mesele erau de gradinita.
 Și îl ginați pe Horia, știi? Întră în...
 Și zic, și ție câte mese ți-au trebuit.
 Știi? Hai mă, lasă că nu-i chiar așa, știi?
 Dar care era mesajul?
 Eu am autoritate, voi vă supuneți.
 Păi funcționea instant hipnoza,
 în momentul ăla.
 Înțelegeți?
 Adică e adus în poziție de a fi sugestionabil,
 a fi copil și el adult.
 Ok, hai mai departe.
 Tu ai luat ceai? Tu ai ceai? De ce mi-ai dat limonada? Pent
ru ca n-am mai avut.
 Stop! Deseneaza ceva pentru mine. Cine zici asa? Cui? Eu ma
 duc acasa si zic, Adeline, hai deseneaza ceva.
 Eu mă duc acasă și zic, Cadeline, zic, hai de sinează ceva.
 Îi spui copilul lui asta.
 Da, am mai ancurat-o odată cu bătarea mâinii pe masă acolo,
 ok?
 De aici, de aici, îmi arătă-i, dacă vrei.
 Bine.
 Nu vrei ceva.
 Când vrei.
 La ce credeti ca se gandia fata sa deseneze?
 Si a pus-o sa si aduc o jucarie cu ea!
 O sa imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi im
i imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi im
i imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi im
i imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi im
i imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi im
i imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi im
i imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi imi im
i imi imi imi imi im
 te duce acolo. Amintirea jucării te duce acolo.
 Doar să-mi spui, să-mi plăcești o zi și să faci asta.
 Pune-te imenul de scrifiul acolo, să te dă în viața tău,
 la o memorie. O memorie de când ai mult mai frumos.
 Preferea cea ce ai făcut când ai fost un pic de nort,
 un pic de măsucru.
 însemne pentru ea o încălcare a propriilor reguri,
 a propriilor norme, a propriilor valori.
 Absolut, când era copil putea să facă chestiile astea,
 pentru că copil o face de curiozitate, o face pur și simplu
 că e copil.
 Am făcut-o deasupra mea, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă
 rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog
, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă
 rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog
, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă
 rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, mă rog, m
 si face click-click cu pixul cand ea se simte bine.
 Ce ea încoreaza?
 Buton rosu apasat, ma simt bine.
 Sunteti la-ti?
 Asta a fost mai subtila un pic.
 Deci, și bineînțeles, cu cât sunt mai subtile, ele sunt mai
 intense ca și putere de programare.
 Și cum se simte cu tine?
 Este exțințit, am cu toate aceste diferite colori, cu ac
este cazuri de gălbe și de pinceluri și de plăciți.
 Se simte bine, nu?
 Apără-te-n ochii, frate.
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 Ce-i o ceară?
 ... la spate, ca la tine.
 Este un pizicat foarte frumos.
 de foaia cu numele ei.
 Adică eu trebuie să fac ceva cu butonul ăsta.
 Ok?
 Ce trebuie să facă? Uite-mă!
 Ce culoare are ceasul?
 Roșu!
 Good luck!
 Oh, and Lauren, whatever you do, don't press the button.
 Stop!
 Orice ai face, nu apăsa pe buton.
 Tic!
 Și face el cu degetul.
 Păi, să-i seizați cât i-a băgat comenzi opuse de ce-i spun
 ea?
 Da?
 Mergi mai departe...
 Si acum explic ca el un pic ce face.
 Vedeti 0-0-1-ul ala? 0-0-0-1-ul?
 Sa vedeti ce inseamna.
 Adică până și când s-a apese pe buton ea scris.
 Hai că-ți vine să o mori monstroa ta, nu?
 Deci ea primește bani dacă nu o moare pisică.
 Asta e mesajul către conștientul ei.
 Nu, ce parere aici? La social.
 Nu au murit-o, dar totul a fost atât de bine construit,
 încât i-a scris pe agvariu ala, era trecut inclusiv secunda
 la care trebuie să apese pe buton.
 Și au apăsat la exact 0001. Atunci au apăsat pe buton.
 Da, ati vazut sa vedea pe ea ca nu vrea.
 Plangea si totusi a apasat pe buton.
 Hai sa vedem.
 Cântul este bine, nu a fost găsit la box.
 Deci, asta e bine. Voi puteți răsi de la acest lucru acum.
 Nu a fost la cântul, a fost la un trap
 numit suggestul negativ, care am fost toți de plăcate.
 Că ce este, este acest trap,
 pe care am făcut foarte mult încât să începeam să ne aflăm.
 nu ma imbolnavesc, nu fac aia, nu fac aia. Spui copilul, nu
 fai aia, nu fii asa.
 Ce mesaj il dai, de fapt?
 Il dai exact mesajul opus, de fiecare dat.
 Sunt destul de naspa?
 Ha, da.
 Da. Vrei să mai vedeți pisica până la final? Uite-o, e vie,
 stați din niștiți, e vie, e în regulă.
 Nu mai știu dacă mai era ceva valoros.
 ...dăi-vă mai degul.
 Stop, aici ai ceva important.
 Subconștientul consideră că tu vrei să mergi spre lucru pe
 care te concentrezi cel mai mult.
 Dacă are nu în față, dar te-ai concentrat pe el,
 subconștientul zice, acolo vrei să mergi.
 Nu se sizează acelul nu.
 Deci, ceea ce...
 Dacă tu te concentrezi pe pomul de la marginea drumului,
 în timp ce conduci, și tu zici, nu merg acolo,
 eu nu vreau acolo, eu vreau în altă parte, dar nu vreau ac
olo,
 tu te duci către pom.
 Mâinile tale o să facă viraj în direcția respectivă.
 Și tu zici, tata, n-am făcut eu, nu e conștient.
 Nu. Subconștientul tău controlează 99% din tine.
 Și acum fiți atenți, eu când vreau să transmit un mesaj, să
 vorbesc cu tine, să țin un curs,
 credți că mă interesează foarte tare ce transmit minții
 tale conștiente?
 Sincer nu.
 Mă interesează mult mai mult ceea ce știu că primești la
 nivel subconștient,
 pentru ca acele lucruri le vei folosi.
 Ok? Da, scuze.
 Da, cred ca putem s-o oprim aici asta.
 Ah, vreti sa-l vedeti si el acum plateste cu hartia?
 Villarice, ala e scurt, ala este scurt.
 Era ceva paying with paper, Derren Brown.
 Cauta-t-o, paying with paper, parc-asa era.
 Vezi ca e tot scut de Derren Brown ala trebuie sa fie.
 În treaba ale scurtă, Marius, avem context în care aceste
 sugestii negative sunt bune?
 Sigur, da.
 Poți să-i spui unei persoane...
 De exemplu, dacă vrei să întrărupă un comportament,
 tu îi zici, nu trebuie să iei acum decizia ca să întrărupi
 comportamentul ăla.
 Nu trebuie să faci acum nimic spre binele tău.
 De exemplu, poți să zici, de ce avem modul acesta, că sunt
 sigur că nu-l iau?
 Măi, nu funcționează aici, știi?
 Oamenii folosesc replica asta,
 concentrându-se pe imaginea unui eșec în mintea lor,
 și atunci nu o să funcționeze, știi?
 Ok, mersi mult.
 Ia să vedem.
 Dar in America nu sunt un star masinat si lovatos, ca aici.
 Vreau sa exploit amintirea mea si sa-mi punem o roboza de
 roboza din financialului cu o boleta plinata de papari.
 Asta e un pic de plinat.
 Poti sa-mi duc un album, de cufata.
 Acesta va fi prima dată, și, înainte, ultima dată, că am
 întrebat cu acestei salescări.
 Vreau să văd câteva de soli.
 Că, da.
 Moar trei fileturi.
 Mulțumim.
 1855.
 De unde suntem?
 Mulțumim. Este un loc fantasist.
 Mulțumim.
 Eți local?
 Stop, e un loc fantastic.
 Sa vedeați ce face.
 Face raport cu persoana respectiva, inainte sa-i scoata b
anii.
 In timpul asta se face ca-si cauta banii,
 dar de fapt induce o stare de incredere,
 o sa vedeti ca de fiecare data induce o stare de incredere,
 persoanele respective. Nu stiu, face un compliment.
 Acum ai zis, ce loc fantastic acolo. Hai sa vedem.
 Am fost un pic intimidat de sub-oizonul, nu vreau sa-l arun
c, dar oamenii au spus, e bine, daca-i sa-l trecem.
 M-am simțit un pic intimidat, confuz, nedumerit.
 Dar e alial că e în regulă.
 Adică, ea a făcut pacing, pe realitate.
 Ea a spus, de fapt, e în regulă sentimentul tău de confuzie
,
 dar e în regulă, ea asta.
 Ok?
 M-aș vedea. Mă mulțumesc. Mă mulțumesc.
 Voi, de asemenea. Mă mulțumesc.
 Hai, bună. Vrei să am un hotdog?
 Nu poți să-i găsi pe drugstorea nevoastră?
 Când?
 Ok, de la aici.
 Da, am o găsă de greu.
 Știi ce e bun pentru tine să faci?
 Deci poți să-i găsi și să te simți.
 Nu metrou, doar ca aici...
 Asta s-a prins...
 Nu a mers!
 Muzica
 Voi puteți să vă dăți o gătă de gătă, dacă vreți.
 Mă rog.
 Bine. Mă rog, o să vă dă gătă.
 Mă rog.
 Aici este subway.
 Aici este subway.
 Deci, e în nori sau în sud?
 Nici.
 Iar Jonias este el, el ca e in regula.
 Hai sa vedem.
 Am gandit in mod grasit.
 Este bine, este bine, este bine.
 Aici e un experiment.
 Ok.
 Bun.
 Cum e?
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 E foarte bun.
 Bun. Cum vi se pare tot mecanismul ăsta de control al sub
conștientului?
 Oare vreodată vea programat cineva subconștientul fără ca
 voi să știți?
 Nu știu, reclamele de exemplu, politicienii de exemplu...
 Știți că există politicieni care învață să transmită mesaje
 așa?
 Da, mai au cursuri și pe acolo, da.
 Doar că nu se preaduc.
 Da, da. Doar că nu se preaduc pe acolo.
 Absolut, da.
 Ce ve-ați luat din ce ve-am arătat până aici?
 Aia cu banii, nu faceți.
 Gândiți-vă cât antrenament are el ca să fie complet congr
uent, să nu-i tremure vocea, să nu se vada niciun mic mușchi
 care să inducă ideea de nesiguranță, de incertitudine.
 E super antrenat, e relaxat, da.
 Adică tot făcut chestii de genul ăsta de ani de zile.
 Dar tu, personal, ce ai învățat?
 Pe mine, în momentul ăsta, m-a făcut
 conștientă de faptul că influențez
 viața ficei mele prin modul în care-i vorbesc.
 Și fac asta inconstient.
 Pentru că... ce să vezi?
 Ce mi-ar plăcea să extrageți de aici o concluzie este
 că nu putem să nu manipulăm pe ceilalți.
 Prin gesturile tale, prin tonul voce, prin cuvintele pe
 care le spui, prin modul în care te îmbrac, prin absolut or
ice,
 noi dăm mesaje către conștientul și subconștientul celuil
alt.
 Dacă îi spui copilului, de exemplu,
 Deci, hai dragă, încearcă să...
 orice...
 îi spui să nu reușească.
 Conștient tu i-ai spus...
 băi, să vercăreușesc...
 Fii atent, îi zici, nu-ți fie frică.
 Știi care e mesajul? Știi care-i presupoziția pe care i-ai
 dat-o?
 Există un motiv pentru care ar trebui să-ți fie frică.
 Ai motive pentru care să-ți fie frică.
 Din moment ce-ți spun, nu o fă.
 Nu te gândi la elefant.
 Dar există elefant.
 Nu te gândi la frică, nu simți frică.
 Și copilul zice, ai de capul meu, de ce există motiv să îmi
 fie frică.
 Nu o să te doară.
 Mă duc cu fică mea la dentist, la să-i fac analize.
 Tati, dar o să mă doară. I zic, da, tati, o să te doară un
 pic.
 Dacă îi zic, nu o să te doară, e frică.
 Să nu îți fie frică.
 Eu zic, e normal să-ți fie frică. Și mie mi-e frică.
 Dar nu o încurajez să nu îi fie frică, că nu e normal să nu
 îi fie frică.
 Normal sănătos este să fac acțiunea chiar dacă îmi e frică.
 Ce îmi zici tu îmi spui, mai târziu, devenind copilul adult
, că nu va face nici o acțiune la care simte frică.
 Pentru că așa învață că trebuie să nu aibă frică ca să facă
 o acțiune.
 Deci, dacă o acțiune are și frică în ea, înseamnă că nu tre
buie să o facă.
 Nu trebuie să mă duc la un interviu că îmi e frică.
 Nu trebuie să vorbesc în public că îmi e frică.
 Nu trebuie să facă aia că îmi e frică.
 aștept să-mi treacă frica și după aia promit că o fac.
 Eu îi spun copilului, ți-e frică?
 E în regulă că ți-e frică.
 Frica niciodată nu ne împiedică să facem acțiuni.
 Înțelegi?
 Nu frica ne împiedică să facem acțiuni.
 Nu frica ne oprește să facem acțiuni.
 Păi și cine ne oprește?
 Noi, dacă analizăm că acțiunea respectivă nu este potrivită
.
 Deci nu frica este stop acțiunea,
 Ce analiza ne poate duce la stop acțiune?
 Ajunge la voi chestia asta?
 Diceți-mi dacă e o prostie sau dacă nu vă e utilă?
 Odată cu conștientizarea asta, copilul fint adolescent deja
,
 e util să eu împartășesc?
 Sigur.
 Conștientizarea? Uite, mi-am dat seama că ți-am vorbit un
 anumit fel.
 E necesar să-i spui copilul ce greșeli faci cu el.
 Eu fac asta.
 Spune, băi, uite, greșesc cu tine asta.
 Of, tati, deși tu greșești.
 Da.
 Da.
 Îmi place cum îmi place. Of, tati.
 Da.
 E în regulă, lasă.
 Lasă că și noi mai greșim,
 noștia mici.
 Da.
 Ok.
 Concret, ce ai învățat?
 Ce vei folosi?
 La ce îți folosește?
 Cum te vei folosi de
 ce ți-ai am dat?
 Nu ți-am dat doar un film.
 Tăi am arătat o metodă.
 Te rog.
 Dar, de ce am învățat că putem influența oameni?
 Dar se poate întoarce contra noastră dacă facem o acțiune
 negativă?
 La primul modul am vorbit de ecologie.
 Deci, la primul modul am vorbit de ecologie.
 Deci, la primul modul am vorbit de ecologie.
 La primul modul am vorbit de ecologie.
 Adică...
 Tu trebuie să-ți asumi răspunderea pe ce faci.
 Logică, dacă e o chestie nașpa...
 Nu înțeleg care era întrebarea și ce răspuns așteptai la
 asta.
 Dacă îi dau una în cap, sau îi fac pe unul să-și dea cu cap
ul de perete,
 oare o fi bine, o fi rău?
 O acțiune.
 Vini înțelezi că... Normal că...
 Astea le...
 Gândiți-vă așa.
 Eu foloseam metode de a...
 Programa oamenii, când aveam 18-19 ani,
 ca să mă distrez.
 După ce am învățat cât de puternice sunt și am văzut
 cât de tare acționează și cum schimbă
 cum se simt oamenii, cum gândesc oamenii,
 N-am mai făcut-o decât în cabinet.
 Adică am făcut-o doar când trebuia, când era necesar ca să-
i ajut pe oameni.
 Am fost curios la început și era nevoia aia de a simți tu
 că ai putere.
 Băi, să stăpânești chestiile astea îți dă, nu putere, îți d
ă...
 zici că ești un zeu, un superman în momentul în care tu șt
ii că poți să induci în mintea oamenilor ce vrei tu.
 Doar că la un moment dat, dacă tu vindeci emoțiile tale, tu
 nu mai ai nevoie să manipulezi.
 Îmi imită, cu ani de zile în urmă, o colegă de-a voastră, d
intr-o altă generație, i-am întrebat la primul modul,
 care-i scopul vostru? De ce vreți să faceți NLP? Și tipa z
ice, eu vreau să manipulez.
 Asta este scopul meu, să învăț să manipulez. I-am întrebat
 la ultimul modul, știi?
 Că nu știu nimic, că nu am...
 Care e scopul vostru?
 Știi, poate zice, băi, nu știu care e scopul acum,
 dar cel mai mult ce am făcut m-a ajutat
 în a renunța la dorința mea de a manipula oamenii.
 Înțelegeți?
 Dar de ce?
 Când simt nevoia să manipulez oamenii?
 Să facă... Vreau să facem toți numai ce zic eu, știi?
 Când simt nevoia asta?
 Când eu nu sunt bine cu mine.
 În momentul în care emoțional eu mă echilibrez, eu nu mai
 am nevoie ca tu să fii cățelușu.
 Eu nu am nevoie ca tu să mă apreciezi, nu am nevoie ca tu
 să fii de acord cu mine.
 Nu am nevoia asta. Am nevoia asta când timp eu sufăr emoț
ional.
 Persoanele care manipulează sunt persoane care suferă emoț
ional.
 Dar după ce s-au vindecat, nu mai au această nevoie.
 Da.
 Vreau să vă mai dau astăzi și alte tipare.
 Asta a fost un singur tipar, scuzi-mă, nu am fi prizit.
 Asta a fost un singur tipar cu negațiile.
 Dar există și alte tipare de a produce asemenea programări,
 asemenea comenzi în subconștientul cel înalt.
 Dacă vreți să vă dau și altele, nu ziceți și vă dau altele.
 A zis cineva? Da?
 Nu am auzit.
 Eu cu ce am rămas de aici, am înțeles încă o altă mai multă
 de ce trebuie să ne schimbăm focusul sau limbajul ca să put
em să ne schimbăm viața.
 Și mi se pare mai relevant pentru mine să mă gândesc la luc
rurile pe care mi le doresc și le vreau și sunt pozitive,
 să îmi schimb focusul de pe ce nu am, ce îmi doresc și nu
 am, sau ce e rău în viața mea sau lucruri de genul ăsta.
 Și mi-ai ridicat o minge la fileu.
 Gândiți-vă ce înseamnă o persoană care se gândește și își
 imaginează o boală,
 comparativ cu o persoană care se gândește și își imaginează
 starea de sănătate.
 Voi vă știți starea voastră de sănătate?
 O aveți ancorată?
 Poți să faci așa și să simți cum te simți tu când ești
 complet sănătos?
 pentru că organismul tău, când tu îi dai comanda de sănăt
ate, cum i-o dai?
 Ca un reper. Îi spui, uite, așa simt eu, când sunt sănătos.
 Și repet, și repet, și repet, și repet ce comandă primești
 tu sub conștientul.
 Asta e direcția. Când tu îi zici, bă să nu mă mai doară fic
atul, să nu mă mai doară spatele, să nu mă mai doară aia, ce
 îi spui sub conștientului?
 Să te doară.
 Apropo de asta, chiar am avut un experiment acum mai mulți
 ani, în care tot așa punind de la ideea pe ce mă focusez,
 m-am trezit într-o dimineață, mi era foarte rău, deși trebu
ia să fac niște lucruri,
 și mă simțeam în stare că aveam și grață și ametel și mă d
urea capul.
 Și atunci mi-am zis, ce-aș putea să fac să scap de starea
 asta?
 Și m-am pus în starea asta de sănătate, de...
 de... mi-am niciunul nimic și în 5 minute mi-am dispărut to
ate simptomele
 și a fost tot ok.
 Și la ce mai vream să mai zic,
 e că și mi-aș dori ca atunci când vorbesc cu studenții mei
 sau cu alte persoane
 și văd care ar fi scopul lor dar ce cuvinte își folosesc,
 să încerc să influențez, să-și schimbe limbajul și focusul
 ca să se educa către ceștia și la res.
 Da, da.
 Bun, hai să facem o scurtă pauză, după pauză, să ne spui,
 și după pauză să vedem și alte tipare
 prin care putem să programăm subconștientul.
 Ok, doar dacă vreți, nu e obligatoriu.
 Nu trebuie să facem asta.