1994 lines
76 KiB
Plaintext
1994 lines
76 KiB
Plaintext
Către ceva, am început să amestec cu unul dintre ele,
|
|
și am început să amestec cu unul de ele,
|
|
și am început să amestec cu unul de ele,
|
|
și am început să amestec cu unul de ele,
|
|
și am început să amestec cu unul de ele,
|
|
și am început să amestec cu unul de ele,
|
|
și am început să amestec cu unul de ele,
|
|
și am început să amestec cu unul de ele,
|
|
mai corăm o stare, dar prima dată trebuie să mai clarificăm
|
|
încă ceva.
|
|
Dacă ți-ar spune să te gândești la un eveniment
|
|
trist, neplăcut din viața ta,
|
|
cât de rapid ai accesat starea aia emoțională?
|
|
2-3 secunde aud voci pe aici
|
|
Daca iti asput, nu te gandesti la un moment fericit din vi
|
|
ata ta
|
|
in cat timp ai acces a starea respectiva emotionala?
|
|
10-15 secunde
|
|
Nu-ti pare ciudat chestia asta?
|
|
Mai mult de atat
|
|
Am observat din practica, da?
|
|
La spun oamenilor, vorbesc de exact
|
|
oameni care sunt la început de NLP.
|
|
Le zic,
|
|
duc într-un moment neplăcut
|
|
și imediat intră în starea aia
|
|
și văd că se crispează, că se întristiază,
|
|
văd pe nom verbalul lor, simt,
|
|
le văd lacrimile.
|
|
Ok.
|
|
Accesează rapid emoția.
|
|
Ai observat chestia asta?
|
|
Cât ți-a fost ușor să accesezi emoții
|
|
când ți-am zis, caută ceva dificil din viața ta?
|
|
Bun.
|
|
Și acelui om
|
|
sau altul ea, nu contează, îi zic,
|
|
Tu te întru în moment fain din viața ta și simte senzația a
|
|
ia faină, de entuziasm, de bucurie, de curiositate, de liniș
|
|
te, de pace.
|
|
Se duce și eu mă uit pe chipul acelei persoane și nu văd
|
|
decât nimic.
|
|
Și zic, păi dar unde-i bucuria?
|
|
Unde-i entuziasmu? Că nu le văd.
|
|
Și zic, ok, ce e? Descriem ce vezi.
|
|
Mă văd pe plajă, la mare, cu prietenii și cum e? Mă simt b
|
|
ine.
|
|
Pă da, așa de bine te-ai simțit și atunci.
|
|
A nu, atunci m-am simțit bine.
|
|
Păi asta fă!
|
|
Trăiește momentul în care te-ai simțit bine, nu momentul de
|
|
acum în care tu...
|
|
Știi ce face? Știi ce facea în minte acea persoană?
|
|
Sunt aici pe scenă,
|
|
îmi amintez de momentul ăla ce păcat că nu-l mai retreiesc,
|
|
a trecut atât de mult timp și eu nu m-am mai întâlnit cu
|
|
prietenii mei,
|
|
nu m-a mai sunat niciunul în simțiții.
|
|
Și eu zic, te gândești la momentul ăla fain?
|
|
Da, la momentul ăla de pe plajă, fain, cu prietenii mei în
|
|
simțiția ea.
|
|
Se zizezi? Ce faci? Tu ești încă aici!
|
|
Și ți-amintești de momentul ăla și îl analizezi prin situaț
|
|
ia de acum.
|
|
Nu așa se face.
|
|
Ca tu se retre...
|
|
Chestea asta nu o faci cu momentele triste.
|
|
La momentele triste culmea, te duci direct acolo.
|
|
La momentele triste nu mai ești pe scenă și zici
|
|
Da, mă, întrecut...
|
|
Am trecut printr-o operație, printr-o boală gravă, dar m-am
|
|
vindecat.
|
|
Deci nu mai am de ce să fiu în grijolat.
|
|
Nu, dom'le.
|
|
Când e momente triste, te duci acolo, trăiești tot.
|
|
Plângi la momentul prezent e.
|
|
Păi la momentele fericite când îți zic, parcă ți-e rușine
|
|
să fii fericit.
|
|
Deci efectiv, parcă ți-e rușine, ți-e jenă să te bucuri.
|
|
Și observ chestia asta, tot de-auna, la începători.
|
|
Observ lucrul ăsta la începutul călătoriei în NLP, oamenii
|
|
parcă se jenează, îi văd...
|
|
M-am dus într-o stare de fericire, într-o stare de entuzias
|
|
m, într-o stare de bucurie.
|
|
Și unde-i bucuria aia?
|
|
Acolo la distanță!
|
|
I-am zis, acum aici, asumă-ți, asociază-te în momentul ăsta
|
|
, simți-o!
|
|
Și maximul ce-l obțin este...
|
|
Păi, atât ai simțit și atunci?
|
|
A nu, atunci am simțit vaină!
|
|
Păi asta trebuie!
|
|
Că nu poate trainerul să te facă să simți împotriva voinței
|
|
tale.
|
|
Eu nu am acces în mintea ta. Eu doar te ghidez să-ți spun
|
|
ce să faci în mintea ta.
|
|
Nu e nimeni, nu iasă nimeni în afara ta în pierdere dacă tu
|
|
te ții la distanță de momentele tale plăcute din viață.
|
|
și tu te ții la distanță de acele momente, pentru că ți-e j
|
|
enă să le accesezi, pentru că au trecut.
|
|
Alea nașpa n-au trecut.
|
|
Doar alea fericite, alea pozitive din viața ta, să nu cumva
|
|
să le mai reiei ei, pentru că au trecut.
|
|
Alea trebuie să le uit, să le las deoparte, să mă disociez
|
|
de ele.
|
|
Ați observat că aveți tendința să faceți lucru ăsta și cu t
|
|
ine aici pe scenă.
|
|
Te-ai dus într-un moment de fericire și te-ai așa.
|
|
Și zic, hai de capul meu, dacă asta e fericirea...
|
|
Voi trebuie să le amplificați, voit, pentru că altfel cre
|
|
ierul vostru uită să le mai simtă.
|
|
Și te trezești după ani de zile că nu mai știi să fii fer
|
|
icit.
|
|
Că nu mai știi să te bucuri, că nu mai știi să fii motivat,
|
|
că nu mai știi să fii curios,
|
|
Că nu mai știi cum este când te simți iubit.
|
|
Efectiv uităm senzația aia.
|
|
De fapt, ce se întâmplă?
|
|
Corpul nostru, creerul nostru nu mai crează formula aia
|
|
chimică de hormoni.
|
|
Mixul acela, cocktailul acela, hormona nu îl mai crează.
|
|
De ce?
|
|
Pentru că nu l-a mai creat de mult timp și face eforturi să
|
|
recreeze formula.
|
|
O stare emoțională pe care o repeti este o stare emoțională
|
|
pe care o vei simți din ce în ce mai ușor.
|
|
Pentru că organismul tău e obișnuit deja să simtă starea
|
|
emoțională.
|
|
O stare emoțională pe care nu o exersezi prin repetiție,
|
|
organismul tău o să o simtă dificil.
|
|
Dacă eu te chem aici și zic
|
|
simte starea de curiositate
|
|
și astăzi, cât timp mai avem, o să exerșăm
|
|
stări emoționale.
|
|
Fii rar să fie. Pentru ce îmi trebuie mie să exersez
|
|
stări emoționale? Pentru că viața ta e
|
|
valoarea din viața ta este
|
|
data de emoțiile pe care tu le simți.
|
|
Cum e o viață în care trăiești două-trei emoții așa?
|
|
Tot timpul aceleași 2-3 emoții.
|
|
Cum ar fi în viața ta dacă ai mâncat un singur fel de mân
|
|
care?
|
|
Ar fi săracă.
|
|
Bogăția din viața ta e dată de multiplele emoții.
|
|
Da, dar eu nu mă mai simt iubit
|
|
când cineva îmi zice, îți mulțumesc.
|
|
Mă bucur că existi.
|
|
Nu, tu ai nevoie.
|
|
Să țintindă covorul roșu.
|
|
Să cheme fanfara.
|
|
să vină cu un avion și să curgă inim de turcoaze, nu știu
|
|
de care,
|
|
și să vină și pe un elefant alb cântând la mandolină.
|
|
Altfel nu mă simți iubit.
|
|
Adică ai nevoie de o supraintensitate a stimulilor
|
|
ca să simți o emoție pe care în trecut aveai nevoie de un
|
|
singur gând ca să o poți simți.
|
|
De ce? Pentru că încet-âncet te-ai desensibilizat la emoția
|
|
respectivă.
|
|
Și ai uitat cum să faci să o mai simți.
|
|
Pentru că ai fost pedepsit, când ai simți-i tu, râzi ca
|
|
prost întâlnă.
|
|
Ce e atâta întrebări pe tine?
|
|
Fii un om serios, trebuie să fii serios, nu ai voie să te
|
|
simți bine în orice situație așa.
|
|
Da.
|
|
Ok.
|
|
Bun. Hai să exerțăm măcar 3-4 emoții diferite.
|
|
Și atenție.
|
|
Ca să le exersezi, va trebui să facem doi câte doi.
|
|
Doi câte doi, vezi lucra.
|
|
Deci o să facem așa.
|
|
Cerc cu excelenței, așa se numește tehnică asta cu apă și
|
|
în cerc.
|
|
Și după aia mai vreau să facem un exercițiu, un barometru
|
|
emoțional.
|
|
Ce înseamnă barometru emoțional?
|
|
Barometru emoțional este...
|
|
Te ghidează un coleg.
|
|
Cine vine? Hai, vine-o cineva aici, să vezi cum se face bar
|
|
ometrul emoțional.
|
|
Haide!
|
|
Și luați trei emoții, noi o să luăm una doar ca să vă arăt
|
|
cum se face.
|
|
Nu-i trebuie, nu-i trebuie microfonul, ok?
|
|
Vină aici în față, așa.
|
|
Stai cu față la public, de exemplu.
|
|
Și hai să luăm, de exemplu, emoția de motivație.
|
|
Vreau să fiu motivat, să simți senzația de motivație.
|
|
Îți place când ești motivată?
|
|
Când ai dorința aia de a acționa, de a face ceva, știi?
|
|
Ok, bun, super.
|
|
De a face ce?
|
|
Curățenia.
|
|
Ai nu, acolo nu motivează.
|
|
Nu te motivează prea tare.
|
|
Ok, bun, super.
|
|
Curățenie mâncarei mai puțin.
|
|
Sigur nu vrei ăste atunci să fii motivată pentru ele.
|
|
Bun, ok.
|
|
Vreau să închizi ochii
|
|
și să te duci într-un moment,
|
|
într-o perioadă din viața ta în care ai simțit multă motiva
|
|
ție pentru ceva.
|
|
Și...
|
|
Vreau să lași mâna ta dreaptă pe lângă corp
|
|
și eu o să te ghidez să amplifici emoția
|
|
iar mâna ta dreaptă să o lași să se ridice
|
|
în funcție de intensitatea emoției pe care o simți.
|
|
Dacă simți că crește motivația, o ridici, dacă simți că sc
|
|
ade, cobori, ok?
|
|
Doar ca să vedem ca un fel de indicator, ca un ac din ala
|
|
care indică valoarea,
|
|
temperatura emoției.
|
|
Ok, du-te într-un moment în care ai simțit motivația.
|
|
De vreo saptamana sau doua de momenti.
|
|
Si observa tot ceea ce vezi in momentul respectiv.
|
|
Plimbate cu privirea si vezi stanga dreapta.
|
|
In sus, in jos. Vezi toate detaliile.
|
|
în momentul respectiv.
|
|
Plimbă-te cu privirea
|
|
și vezi stânga-dreapta,
|
|
în sus, în jos.
|
|
Vezi toate detaliile.
|
|
Ascultă tot ceea ce se aude
|
|
în momentul respectiv.
|
|
Și simte cum crește în tine
|
|
senzația de motivație.
|
|
Și arată-ne intensitatea ei.
|
|
Pe măsură ce crește, arată-ne cu mâna
|
|
intensitatea emoției.
|
|
Și acum mărește și mai mult imaginea și luminositatea în
|
|
imagine.
|
|
Foarte bine.
|
|
Adun mai aproape imaginea de tine și intensifică culorile.
|
|
Fă culorile de-a dreptul fosforeșcente.
|
|
Și observă cât mai clar detaliile apropiate de imagine
|
|
și ca și cum te-ai mișca în interiorul acestei scene.
|
|
Atât de motivante pentru tine.
|
|
Ok.
|
|
Erau si sunete?
|
|
Perfect.
|
|
Asculta vocile acelea, sunetele acelea.
|
|
Asculta fiecare nuanta vocii, fiecare ton al vocii.
|
|
Parca te-ai simtit din prima direct motivata.
|
|
Observa cum creste senzatia aia de motivare.
|
|
Foarte bine, perfect.
|
|
Acum uneste doua degete de la mana dreapta.
|
|
Perfect.
|
|
Si simte senzatia aia de motivare.
|
|
Foarte bine. Si acum lasa mana jos.
|
|
Perfect.
|
|
Suficient, atat.
|
|
Asta vreau sa faceti, dar pe 3 emotii diferite, intre ele
|
|
ce credeti ca trebuie?
|
|
Break state.
|
|
Dar de ce?
|
|
Ca altfel o sa duca emotia prima in al doilea exercitiu.
|
|
Deci totdeauna fac break state.
|
|
Bun. Ok.
|
|
Mulțumim. Mersi.
|
|
Aplauze, vă rog, pentru colegă noastră.
|
|
Hai să repetăm cum se face cer cu excelenței.
|
|
Îmi desenez în minte un cerc în fața mea
|
|
și mă gândesc la o situație din viața mea
|
|
unde am nevoie de resurse emoționale și nu am.
|
|
De exemplu, trebuie să mă duc să mă cert cu șef.
|
|
Să negociez cu șeful, să-i zic verde în față că vreau să-și
|
|
dea demisia.
|
|
Nu? Așa se...
|
|
E, exact, da.
|
|
Să mărească salariul, să... nu știu ce.
|
|
Am dat un exemplu cu șeful. Voi luați ce vreți voi.
|
|
Și zici, băi, dar mi-ar trebui mai multă încredere în mine
|
|
în situația aia.
|
|
Când mă duc acolo, parcă mă blochez tot, îmi trebuie răvoce
|
|
a, am nevoie de încredere în mine.
|
|
Sau altceva.
|
|
Trebuie să mă duc să-mi facă analize.
|
|
Bun, îmi trebuie
|
|
încredere, curaj.
|
|
Ce-mi trebuie acolo? Bun, ok.
|
|
Găsește o situație în care ai nevoie
|
|
de o resursă emoțională.
|
|
Emoțiile sunt resurse.
|
|
Ați prins că emoțiile sunt resurse?
|
|
Ne ajută emoțiile în momentul în care avem nevoie?
|
|
Sunt resurse. Bun.
|
|
Și zic, bună, îmi trebuie
|
|
calm, îmi trebuie încredere,
|
|
îmi trebuie motivație, îmi trebuie
|
|
de curiositate. Depinde de situatia unde-mi lipseste resurs
|
|
a, da?
|
|
Si prima data ancorez. Dar cum ancorez acolo? Cum fac in
|
|
cercul ala?
|
|
Sa fac asa un cerc plin de acea resursa. Ca o fantana cu
|
|
resurse acolo.
|
|
Poi ma duc intr-un moment in care simt... am simtit eu, aaa
|
|
, uite aici,
|
|
simt ca am incredere in mine. Perfect.
|
|
Ia hai sa vad.
|
|
Tot ceea ce vad, vad scena.
|
|
Cand a venit ala si mi-a strans mana astea, felicitari, mi-
|
|
a placut mult, super.
|
|
Si simt senzatia aia de strângeri de mana.
|
|
Si vad privirea, zâmbetul, incantarea, ok, foarte bun, ai f
|
|
ost cel mai tare.
|
|
Se zisati? Traiesc la persoana intai toata scena.
|
|
Nu doar, da, mi-amintesc ca a zis asta.
|
|
Când în mintea ta e folosit în mea mintesc că,
|
|
și voi încă faceți asta,
|
|
nu se declanșează nicio emoție pentru că e trecut.
|
|
Tu trebuie să te asiguri,
|
|
TU să te asiguri că scena se întâmplă atunci.
|
|
Ți-ai mintești de exercițiu cu lămâia?
|
|
Ai avut lămâia în palmă?
|
|
Nu. Dar pentru că ai trăit-o la prezent, ai avut o reacție.
|
|
Ok?
|
|
Ai salivat pentru că ai trăit la prezent scena.
|
|
Dacă ziceam, amintește-ți de o lămâie pe care ținut-o în
|
|
palmă, nu mai avea efect.
|
|
Ori tu trebuie să treci la prezent.
|
|
Vine și îmi zice, felicitări, ai fost cel mai bun, ok.
|
|
Mama, deci cum simt strânsoare, mi-a strâns mâna cu încred
|
|
ere, cu forță.
|
|
Eu eram acolo pe scenă și mă simțeam super bine.
|
|
Și mi-a zis, bravo, ești cel mai tare, ești cel mai bun,
|
|
super, felicitări, ok.
|
|
Perfect, trăiesc scena asta.
|
|
și văd luminile și intensific imaginea
|
|
ce fain m-am simțit
|
|
ai de mine, parcă am crescut 3 centimetri
|
|
super, perfect, mă simt mândru de mine
|
|
ok, simt încrederea în mine
|
|
păsesc încerc
|
|
și trăiesc încerc
|
|
senzația aia de încredere
|
|
dar atenție
|
|
când sunt încerc aici
|
|
eu nu mă gândesc la sală
|
|
mă gândesc la
|
|
M-am inteles ca o sa-mi intreze o sensatie de incredere.
|
|
Asa de mult imi place, n-am mai simtit-o de mult.
|
|
M-am intreze o sensatie de incredere.
|
|
Asa de mult imi place, n-am mai simtit-o de mult.
|
|
M-am intreze o sensatie de incredere.
|
|
Orice gand in afara mi-a droiat emotia.
|
|
Eu trebuie sa fiu aici, acum.
|
|
Nu ma intereseaza ce zice ala despre mine,
|
|
ca deja sunt in alta emotie in momentul ala.
|
|
Trebuie sa fiu 100% acolo.
|
|
Si simt sensatia aia, o ancorez, acolo este.
|
|
Acolo este emoția. Ok, am ieșit.
|
|
Când îmi trebuie încredere, a, trebuie să mă duc să vorbesc
|
|
cu șeful.
|
|
Ai de mine, dar nu prea am...
|
|
Bine, hai că mă văd, văd scena. Unde?
|
|
Păi sunt în fața biroului șefului, dar nu prea am vine să
|
|
intru.
|
|
Ok, hai.
|
|
Văd biroul șefului...
|
|
Și văd scena. Intru în biroul șefului, vorbesc cu șeful, ok
|
|
.
|
|
dar acum deja eu am o alta stare emotională când crez film
|
|
ul ăsta în mintea mea.
|
|
Asta-i povestea. Eu trebuie să-mi păcălesc mintea că a tră
|
|
it scena respectivă cu o altă stare.
|
|
Pentru că tu te-ai mai gândit că intri în biroul șefului.
|
|
Dar cu ce stare te-ai gândit că intri în biroul șefului?
|
|
Ori eu vreau să te gândești că intri în birul șefului ajut
|
|
ându-te
|
|
de cercul încărcat cu emoția asta.
|
|
Adică vreau să faci un alt film în mintea ta.
|
|
Nu mai vreau filmele vechi, destructive din mintea ta.
|
|
Vreau filme în care să te minți pozitiv.
|
|
De ce zic să te minți?
|
|
Pentru că te-ai mințit în filmele alea,
|
|
vreau să construiești filme noi care să-ți dea putere.
|
|
Noi trăim o viață întreagă din filme
|
|
pe care ni le construim despre viața noastră.
|
|
Dar de ce ne-am construit filme de groază?
|
|
Hai să ne construim filme care ne încarcă emoțional,
|
|
care ne dau putere emoțional.
|
|
Și pentru asta ne folosim de mici ajutoare.
|
|
Ancorele, un sunet, un fundal muzical,
|
|
toate astea sunt ancore, de fapt,
|
|
care ne dau senzația de putere.
|
|
Strâng pumnu, încerc.
|
|
Am și mai multă încredere.
|
|
Sunt și încerc și am și pumnu strâns că am ancorat încred
|
|
ere.
|
|
Acum să vezi șeful.
|
|
Fă asta!
|
|
Du-te acolo în cerc, ai ancurat deja și cu pumnul?
|
|
Fă și-ai ancurat asta, că o ai.
|
|
Și acum crează scenă în care îl vezi că intri la înbirou ș
|
|
efului și o să vezi că simți altă atitudine.
|
|
Simți că ai altă atitudine.
|
|
Și acum fii atent!
|
|
Când tu ai creat un nou film cu atitudinea asta,
|
|
creierul tău, și ai derulat filmul, creierul tău zice...
|
|
E real. S-a întâmplat deja.
|
|
Îți amintești cu lămâia?
|
|
Creierul... am o veste pentru tine.
|
|
Nu face diferența între imaginar și real.
|
|
Ceea ce tu îți imaginezi, creierul consideră că deja s-a
|
|
întâmplat.
|
|
Dacă deja creierul consideră că ai fost la șef cu încredere
|
|
,
|
|
când urmează să te duci,
|
|
Creerul tău zice, deja ai făcut-o și a fost ok, ai avut înc
|
|
redere în tine, poți să o mai faci încă o dată.
|
|
Dacă ai făcut-o dar cu teamă, creerul tău zice, deja ai fă
|
|
cut-o cu teamă, o să faci cu teamă și acum.
|
|
Înțelegeți?
|
|
Deci noi de aia ne rescriem filmele cu emoția pozitivă, ca
|
|
să-i spunem creerului, deja ai făcut-o cu emoția faină, cu
|
|
emoția pozitivă.
|
|
Deci o să-ți fie mai ușor să faci.
|
|
Tineți minte următoarea regulă. Dacă pot să-ți imaginezi ce
|
|
va, pot să și faci acel ceva.
|
|
Dacă nu pot să-ți imaginezi ceva, nici nu pot să faci acel
|
|
ceva.
|
|
Lucram cu o domnișoară care mi zice așa, de 2 ani de zile v
|
|
reau să ies din relația toxică în care sunt și nu reușesc.
|
|
Zic de cât? De 2 ani de zile.
|
|
Dar ce se întâmplă? Zice...
|
|
Îmi pierd puterea, curajul de fiecare dată când încep discu
|
|
ția să-i spun că gata s-a terminat.
|
|
De fiecare dată...
|
|
Nu știu, mi-amintesc lucruri, îl văd cum se enervează, cum
|
|
...
|
|
Nu mai pot, mă bloquez.
|
|
Zic, perfect, ok. Vreau să-ți imaginezi...
|
|
Că îi spui,
|
|
dar vreau, când îți imaginezi asta, să stai în poziția asta
|
|
,
|
|
de ce i-am zis să stea în poziția?
|
|
Ca sa aiba fiziologia de incredere.
|
|
Ei acum avea fiziologia.
|
|
De neincredere.
|
|
Zic, stai in pozitia asta,
|
|
strangi pumnul drept, ii faci o semauancura de incredere,
|
|
si acum, in mintea ta, vreau sa ai discutia si sa-i spui,
|
|
gata, m-am hotarat, plec,
|
|
si vreau sa te duci sa vezi cum.
|
|
Ti-ai facut bagajul,
|
|
cum ai luat masina,
|
|
ai iesit din casa, ai pus bagajul in masina,
|
|
ai bagat cheia in contact si ai plecat.
|
|
Tot filmul asta vreau sa-l vezi.
|
|
două săptămâni după aceea m-a sunat Marius,
|
|
am reușit ce n-am reușit în 2 ani de zile.
|
|
Știi, par chestii banale. Dacă mă uit în trecu, zic, bă,
|
|
dar
|
|
nici nu știu dacă să le dau exemplul ăsta, că pare banal.
|
|
Dar în același timp s-ar putea să
|
|
prindă, știi, să spui, bă, acum parcă are sens mai mult.
|
|
Deci, din lucruri de genul ăsta, noi ne construim viața.
|
|
Femeia și-a imagina toată viața
|
|
că nu poate să-i spună.
|
|
Când am întrebat-o, dar de ce nu-i spui?
|
|
Zice, pentru ce se încerc, măcar să încerc, că oricum n-o
|
|
să reușesc?
|
|
Să țizați filmul care și l-a făcut.
|
|
Oricum n-o să reușesc, să-i spun.
|
|
Să zic, perfect, dacă...
|
|
Eu am făcut așa.
|
|
Dacă în realitate nu reușești,
|
|
hai să o face în imaginație.
|
|
A fost păcăleală ce am făcut eu, pentru că eu știam că dacă
|
|
face în imaginație, cresc șansele să facă și în realitate.
|
|
dar am făcut-o să nu perceapă că eu îi impun o altă real
|
|
itate.
|
|
Am zis, ok, în realitate nu ai reușit.
|
|
Joacă-te în imaginația ta, nu se schimbă, stai liniștită,
|
|
nu intrăm în conflict cu convingerile tale.
|
|
Știu că tu nu poți în realitate.
|
|
Dar în imaginație poți? Da, în imaginație pot.
|
|
Ok, perfect, fă-o în imaginație.
|
|
Ghiști ce se întâmplă dacă o faci în imaginație.
|
|
O să poți să o faci și în realitate.
|
|
Eu asta vreau, sa faci in imaginatie ca ai o alta stare, ca
|
|
ai o alta putere interioara, ca ai o alta motivatie.
|
|
In imaginatie, atat am trebuie.
|
|
Si tu o sa poti sa faci fizic in viata ta.
|
|
Maine atat, poi maine atat, ras poi maine atat si o sa cre
|
|
asca din ce in ce mai mult.
|
|
Si tu o sa fii multumit.
|
|
Hai da-ti doi cate doi sa facem cer cu excelentie, dar sp
|
|
une.
|
|
Intuiesc oarecum ca mi-ai raspuns la intrebarea pe care ur
|
|
meaza s-o pun, dar vreau sa verific.
|
|
In momentul in care mi se cere sa ma gandesc la o situatie,
|
|
fie buna fie ea, dar de ce mai multe ori,
|
|
De fapt, nici nu contează.
|
|
Mi-e foarte greu să accesez amintirea, indiferent dacă e
|
|
bună sau e rea.
|
|
Da.
|
|
Partea bună la cele bune este că reușesc să mi-o creez.
|
|
Este ok dacă plec din imaginar în crearea...
|
|
Da, este ok.
|
|
Nu contează dacă e real sau nu.
|
|
Dacă e amintirea exacta, așa cum a fost, sau nu.
|
|
Nu contează.
|
|
Contează să obții starea emoționată.
|
|
Ok, deci dacă îmi creez o stare plecând de la...
|
|
Deci poți să construiești complet o scenă, dar dacă îți dă
|
|
starea de care avem nevoie pentru exercițiu respectiv, e în
|
|
regula.
|
|
Deci chiar dacă e tot un inimimaginat.
|
|
Da.
|
|
Ok, mulțumesc.
|
|
Da.
|
|
Da.
|
|
De acolo?
|
|
O întrebare, Mariu.
|
|
Ai dat exemplu cu ce ai făcut tu exercițiu cu fata aia să
|
|
plece din relație.
|
|
Dacă tot îți imaginezi până cum ai vrea să fi și ce resurse
|
|
să aduci,
|
|
Dar, în realitate, în momentul ăla, tu...
|
|
Deci, duci exerciția până la capăt în imaginație, da?
|
|
Dar, în realitate, când ajunge acolo, nu mai faci.
|
|
Și ei a luat două săptămâni, nu l-a făcut imediat.
|
|
Deci, când s-a dus acasă după exerciția, nu a putut să-i z
|
|
ică.
|
|
Da, da, ai zis ceva interesant că ai pus-o să-și imagineze
|
|
exact momentul final,
|
|
Adică, ala în care pleacă mulțumită că a reușit să facă
|
|
asta.
|
|
Eliberată. Sentimentul era de eliberare, da.
|
|
N-a contat mai mult să opui să accentueze cum este la final
|
|
situația de până să ajungă acolo?
|
|
O contat toate. O contat și faptul că și-a imaginat că po
|
|
ate.
|
|
Și faptul că după aia a simțit eliberarea. Și faptul că și-
|
|
a încorat încrederea că reușește.
|
|
Toate astea au contat.
|
|
Dar e un exemplu. Eu vreau cu voi să fac pe bucăți.
|
|
Ca să exersați fiecare literă din alfabet.
|
|
Nu o poveste întreagă.
|
|
Că eu am exersat de cât până acolo și nu mi-a reușit.
|
|
Completează. Du-te mai departe.
|
|
Am un elumurire la partea finală a cercului.
|
|
Deci ai spus că ne imaginăm în partea în care am încredere.
|
|
Da, un moment din viata mea în care am încredere.
|
|
Mă asociez în momentul respectiv.
|
|
Simt iarăși situația în care am primit laude, am fost îmbră
|
|
țișat, încurajat,
|
|
simt cum crește în mine încrederea și pășesc în cerc.
|
|
Când pășesc în cerc, încrederea trebuie să fie în ascensi
|
|
une.
|
|
Și când vine momentul cu șeful?
|
|
Momentul cu șeful este după ce eu am încărcat cercul,
|
|
l-am încărcat cu emoția aceea, cu ancorul aceea, cu starea
|
|
emoțională,
|
|
Părăsâsc cercul, emoția aia de încredere e acolo
|
|
și acum mă gândesc la situația în care eu nu am încredere.
|
|
Și mă gândesc, ok, deci așa începe situația.
|
|
Mă duc cu mapa sub braț, pe culoar și văd în capăt ușa de
|
|
la birou șefului.
|
|
Și ajung aici și încep să bat la ușă și intr în birou și mă
|
|
întâlnesc cu șeful.
|
|
Dar deja sunt în cerc și starea mea deja devine una de înc
|
|
redere.
|
|
Deci, mă mai gândesc la încredere sau, apără simplu, doar p
|
|
ășesc și...
|
|
Mă mai gândesc la încredere. Tocmai asta e șmecheria.
|
|
Eu folosesc o ancoră ca să nu-mi deviez de la film.
|
|
Filmul meu este... Eu vorbesc cu șeful.
|
|
Ancoram ajută că în timp ce eu am filmul, eu vorbesc cu șef
|
|
ul să simt starea de încredere.
|
|
Ok.
|
|
Pentru că altfel ar trebui să fie două filme.
|
|
Unul cu mine, când am reușit la grădiniță să îmi leg singur
|
|
și returile și am zis,
|
|
mama, ce tare sunt, ce încredere am în mine și al doilea câ
|
|
nd vorbesc cu șef.
|
|
Dar asta nu e ce trebuie.
|
|
Și atunci eu iau momentul ăla de la grădiniță când am zis,
|
|
ce tare am reușit să fac direct în oliță.
|
|
Mai știu eu ce, nu știu, ce mândrie din asta.
|
|
Eee, n-am mai dat pe lângă toaletă.
|
|
Am reușit!
|
|
Ok, deci fac doar filmul și pășesc.
|
|
Și mi-am ancurat încrederea.
|
|
Am ancurat încrederea.
|
|
Ampar n-am, când, nu știu, te-ai dus și ai
|
|
aruncat cu bulgărele de zăpadă
|
|
unde ai vrut tu și ai spart geamul vecinului
|
|
și te simți mândru, puternic.
|
|
Deci doar fac filmul
|
|
care mă îngrijorează
|
|
și doar pășesc. Nu mai gândesc la ceva.
|
|
Cercul
|
|
este strângerea pumnului.
|
|
Doar că-i alt tip de ancură.
|
|
Effectul însă-i același.
|
|
Fuzice nu?
|
|
Nu ai o decăgere?
|
|
În realitate?
|
|
Ați auzit de Tony Robbins?
|
|
Bineînțeles.
|
|
Tony Robbins e unul dintre cei care au făcut cunoscut NLP-
|
|
ul la nivel mondial.
|
|
E, Tony Robbins a ținut un curs la un moment dat.
|
|
Și...
|
|
A predat ancora.
|
|
Si a chemat pe scena un tip
|
|
care i-a zis
|
|
Da, uite, eu n-am deloc incredere in mine
|
|
cand trebuie sa ma duc sa ma intalnesc cu o fata, cu o feme
|
|
ie
|
|
sa o invit in oras.
|
|
In momentul in care trebuie sa o invit in oras
|
|
mi-am pierdut orice incredere in mine.
|
|
Si asta zice perfect! Avem cu ce sa ne distram.
|
|
Facem ancure. Bun.
|
|
Ce ancure ei face?
|
|
De? Încredere în sine. Ok.
|
|
Și Tony Robbins l-a pus
|
|
pe scenă în fața oamenilor
|
|
și o să te ia în spatele lui.
|
|
Vezi, du-te într-un moment în care ai avut încredere în t
|
|
ine.
|
|
Ok, mă duc.
|
|
Și ce? Nu, nu, du-te într-un moment în care ai avut încred
|
|
ere.
|
|
Și asta zice, n-am niciun moment în care am avut încredere.
|
|
Du-te in copilarii, caut, n-am. Ok.
|
|
Du-te in viitor
|
|
si caut un moment in care vei avea incredere.
|
|
Imagineaza-ti un moment. Ok, ma duc.
|
|
Da, in viitor sigur o sa am un moment in care am incredere,
|
|
ca vin la cursul asta, fac exerciții si o sa am incredere.
|
|
Nu stiu cand, poate peste un an, poate peste doua luni,
|
|
poate peste 10 ani, dar sigur o sa fie un moment.
|
|
Bun, si cum o sa te simti atunci?
|
|
Pai o sa stau asa cand am incredere in mine.
|
|
O să mă simt fericit, împlinit, super.
|
|
În momentul în care Tony Robbins vedea non-verbalul lui că
|
|
devine unul de încredere,
|
|
îl atingea pe umăr.
|
|
Ce-i crea?
|
|
O ancură chinestezică.
|
|
După aia zicea, ok, bun, ia-o de la capăt.
|
|
Du-te într-un moment în care ai încredere.
|
|
Simți acolo, ce vezi, ce auzi, ce simți.
|
|
Pac, iar îi punea ancura.
|
|
Du-te iară.
|
|
Pac, iar îi punea ancura, iarăță.
|
|
I-a încărcat de vreo 3-4 ori ancura asta.
|
|
După aia îi zice, alege din sală o fată care îți place cel
|
|
mai mult.
|
|
Ăsta numai când a auzit, zb...
|
|
Tony Robbins ca măgaru în spatele lui?
|
|
Că îți dea ancură, dacă te stezi, o să vezi că îți dea...
|
|
Fii atent. Știi cui îi dă mai bine persoanelor care nu știu
|
|
ce faci?
|
|
Pentru că tu zici, păi stai, mi-am pus mână, deci a făcută
|
|
ancură,
|
|
deci dacă a făcută ancură, eu ar trebui să simt asta.
|
|
Dacă simt asta, da, dar cu ce intensitate s-o simt, dar or
|
|
ice o să zică lumea din jurul meu.
|
|
Și ți-ai blocat tot în momentul ăsta.
|
|
Când nu știe oameni cu care am lucrat, care nu știau.
|
|
Le zicem doar... îmi dai voie să te ating pe umăr câteodată
|
|
când consider eu că e nemajul?
|
|
Da, sigur. Ce e?
|
|
Și le zicem, gândește-l un moment, pa că e mea. Gândește-l
|
|
un moment.
|
|
Și să vezi ce funcționează ancora dacă nu știe ce e.
|
|
Bun, asta l-a atins iar asa in drepta spatele.
|
|
Deci, tu, de ea imi place, stii? Asa, de ea imi place.
|
|
Tony Robbins, pentru ca e un om foarte bland, ca si noi de
|
|
altfel, s-a dus la tipa si a zis
|
|
orice ti-ar zice tipu, ii zici nu. Adica l-a ajutat, nu?
|
|
A vrut sa il ajute, a zis, orice ti-ar zice, tu ii spui nu.
|
|
Tipul pe scenă, zice, nu, dute la ea și invita-o în oraș.
|
|
Ce?
|
|
Na bine, hai că mă duc.
|
|
Să duce la domnișoară.
|
|
Ce zice să mergem în oraș? Uite, după curs în seară asta.
|
|
Nu!
|
|
Dar știți,
|
|
înțeleg, nu poți astăzi. Hai că mergem mâine. Nu!
|
|
Dar dacă ar fi fain, oricum,
|
|
O să îți dai seama, avem ce să vorbim despre subiecte com
|
|
une,
|
|
l-am cunoscut anul 2 pe Tony Robbins, nu!
|
|
Ok.
|
|
Și continuă.
|
|
Și la un moment dat, tipul, ala cu fără încredere, îi zice,
|
|
nu te supăra, știi bine că la un moment dat tot o să ieși
|
|
cu mine în oraș.
|
|
Deci fază reală.
|
|
Fii atent ce se întâmplase.
|
|
De fiecare dată, când el auzea nu, îi creștea încrederea în
|
|
el.
|
|
Pentru că Tony Robbins îi activa încrederea la fiecare nu
|
|
auzit.
|
|
Vă amintiți cum am făcut cu întunericul, muzica și întuner
|
|
icul cu întreluptătorul cu copilul.
|
|
Tony Robbins, la un moment dat, nu l-a mai atins pe umăr.
|
|
De fiecare dată, când tipa zicea nu, ăsta simțea încredere.
|
|
pentru că el simțise încredere când auzea nu,
|
|
dar încrederea lui venea de la atingere.
|
|
Însă creierul nu mai făcea diferența.
|
|
Și el considera că încrederea ei vine de la nu.
|
|
Cu fiecare respingere pe care o primea lui, creștea mai
|
|
mult încrederea în el.
|
|
Cum ți se pare chestia asta, când șeful zice nu?
|
|
Când șeful zice nu, strânci pumnu ca să îi dai una.
|
|
Sau el o să credă că de asta îl strângi.
|
|
Știi?
|
|
Domnu director, vreau și o dublarea salarului. Nu!
|
|
Bine, bine, bine!
|
|
Și tu zici, mamă ce tare e ancoră asta!
|
|
Construim!
|
|
Căuta să vă construiți asemenea fluxuri de ancoră
|
|
sunt atât de faine, atât de tari.
|
|
De fiecare dată, când ceva nu mergea,
|
|
îmi activam o ancoră de încredere.
|
|
De fiecare dată, când era ceva greu în fața mea,
|
|
mă simțeam atât de motivat,
|
|
de... nu venea să cred.
|
|
Adică oameni care renunțau,
|
|
îi ziceau, cum să renunț? Că e atât de fain!
|
|
Bă, dar ești prost, nu merge.
|
|
Și ce contează? E fain să...
|
|
Testăm, să mergem în continuare, să facem.
|
|
Bă, dar ăsta-i tâmpit, chiar nu funcționează!
|
|
Nu contează, mie îmi place să facă asta!
|
|
Mi-a luat ceva timp să-mi amintesc eu, de fapt,
|
|
avusesem o ancoră pe motivație pe care o activam
|
|
de fiecare dată când eram în fața unui posibil eșec.
|
|
Și orice era eșec, pe mine mă motiva să merg mai departe.
|
|
Cum îți pare asta?
|
|
Deci puteți o testați, puteți să vă încărcați,
|
|
să creați o asemenea ancoră
|
|
și de fiecare dată când ceva nu merge, voi creați ancora de
|
|
motivație.
|
|
În loc să te demotiveze că nu a mers,
|
|
pe tine te va motiva faptul că nu a mers și vei merge mai
|
|
departe.
|
|
Asta înseamnă să te duci dincolo de eșec, să te duci până
|
|
când reușești.
|
|
Nu există...
|
|
În mintea mea, acum, după...
|
|
E adevărat, tu zici, da, dar faci de atâți ani.
|
|
Eu nu înțeleg ideea de a nu reuși.
|
|
Nu înțeleg.
|
|
Nu știu ce să zic.
|
|
Că nu înțeleg.
|
|
Adică nu există.
|
|
Eu știu că dacă nu merge în variantă asta, găsesc o altă c
|
|
ale.
|
|
Și merge sigur cumva.
|
|
Cum?
|
|
Abarnam.
|
|
Dar cu siguranțul să ajung acolo.
|
|
Nu există în mintea mea ideea de eșec,
|
|
Chiar ideea de a renunța la ceva.
|
|
Dar asta nu a fost dintotdeauna.
|
|
Asta a fost din momentul în care eu am început să-mi
|
|
construiesc
|
|
psihologia mea bazându-mă pe aceste ancure.
|
|
De fiecare dată, îmi era frică teribilă de ieșec.
|
|
Folosind o ancură de încredere, fiecare ieșec pe care l-am
|
|
trăit îmi dădea încredere în mine.
|
|
Voi vă da seama cât de diferit putem să funcționăm față de
|
|
restul lumii?
|
|
Deci fiecare eșec pe oamenii sănătoși la cap, eșecul îi dem
|
|
otivează, îi demoralizează.
|
|
Doar pe ăștia bolnavi, eșecul îi motivează.
|
|
Am făcut odată un curs, știți pe Peranovacovici?
|
|
Per, am e prieten, am crescut business-uri împreună.
|
|
Și ne punem noi, pentru că noi suntem mari șmecheri,
|
|
și în ziua de Crăciun, a unui an, ce ne gândim noi?
|
|
că oamenii n-au altceva mai bun de făcut decât să steați să
|
|
ne urmărească pe noi
|
|
și să vină la cursurile noastre. Și lansăm noi un curs de
|
|
Crăciun.
|
|
Bă, da, noi eram convinși că o să fie, pai de capul meu, o
|
|
să fie sala plină,
|
|
nu o să mai avem locuri. De ce?
|
|
Pentru că normal că vin lumea să-l vadă pe Mario și pe P.R.
|
|
Adică cum să nu vină, știi?
|
|
Ce contează că e Crăciunul, dom'le?
|
|
Deci, în mintea noastră, era ceva de genul normal că oamen
|
|
ii renunță la Crăciun pentru ăștia doi zei.
|
|
Știi?
|
|
Și a venit Crăciunul și trebuia să fie sala plină și noi
|
|
aveam un om în sală.
|
|
Băi, momentul ăla mi-a zbugnit și eu și era în râs!
|
|
Și râdeam de noi cât de prost am gândit și cum o să gândim
|
|
data viitoare.
|
|
dar n-am avut nicio fractiune de secunde, nicio nici pera.
|
|
Sentimentul cam gresit, sentimentul de pierdere, sentiment
|
|
ul de esec,
|
|
nu il stiu, nu il stiu, intelegeti?
|
|
L-am stiut! An de zile ne-a dirijat viata.
|
|
Mie mi-a dirijat viata frica, frica de esec,
|
|
frica ca oamenii sa rada de mine, sa nu cumva sa rada de
|
|
mine,
|
|
Frica că oamenii își vor da seama că sunt prost.
|
|
Asta a fost frica mea cea mai mare.
|
|
Atenție, frica mea nu era că oamenii să se gândească că po
|
|
ate sunt prost.
|
|
Nu, nu.
|
|
Frica mea era că oamenii să nu-și dea seama că eu sunt
|
|
prost.
|
|
Eu știam că sunt prost și teama mea era să nu se prindă cel
|
|
ălalt.
|
|
Nu dea seama cum am crescut.
|
|
Și lucrurile astea le-am schimbat.
|
|
Deci nu mai există în mintea mea.
|
|
M-era o teamă de eșec, eu mă consideram că sunt sortit eșec
|
|
ului.
|
|
Și mă uit acum la acea perioadă și zic, Dumnezeule, e altă
|
|
viață.
|
|
E într-o viață anterioră.
|
|
Pentru că eu nu sunt așa.
|
|
Îmi amintesc că gândeam așa și mă uit la mine astăzi și zic
|
|
,
|
|
Dar eu acum, dacă am cel mai mic eșec, pe mine mă motivează
|
|
, îmi place.
|
|
Eu doar aștept. Zic, super, câte chestii am învățat din
|
|
asta.
|
|
N-am nici cel mai mic sentiment de, ai de mine, ce fac.
|
|
Nu știu, nu mai știu asta.
|
|
Dar asta doar pentru că apărea momentul culbinant al unui e
|
|
șec și strângeam pumnă.
|
|
Sau mă rog, dau exemplu asta cu strânțul pumnă.
|
|
dar aveam tot felul de ancorer.
|
|
Da.
|
|
Cum mulțumesc pentru exemplul tău, m-am regăsit complet
|
|
în ceea ce ai spus cu eșecul și teama de a nu-și dea seama
|
|
ceilalți,
|
|
că eu, de fapt, sunt proastă.
|
|
Bun, faci ancorele respective, dar ce faci ca asta e, de f
|
|
apt, o credință limitativă?
|
|
Ok.
|
|
Cum îmbini ancora cu credința limitativă?
|
|
poate interveni la un moment dat credința limitativă
|
|
care să-ți saboteze ancora de motivație?
|
|
Fii atent, în momentul în care
|
|
starea mea nu mai genera frica respectivă, a dispărut cred
|
|
ința,
|
|
pentru că credința respectivă stătea bazată pe frica aceea,
|
|
frica aceea de ieșec.
|
|
Nemai fiind frica, eu nu mai regăseam
|
|
când să-ți declanșeze credința aceea.
|
|
Deci că nu mai era frica.
|
|
Deci, nemai fiind frica aceea de eșec, fiind entuziasm în
|
|
fața posibilului eșec,
|
|
nu se mai declanșa nici o crință.
|
|
La un moment dat a dispărut ideea că aș fi prost.
|
|
Mm-hmm.
|
|
Știi? Pentru că nu mai era frica care să îmi spună o să ai
|
|
eșec.
|
|
Ci era entuziasmul care o să îmi spună o să ai succes.
|
|
Ok, mai testăm. Mulțumesc.
|
|
Da.
|
|
Bun, apar întrebări ca să nu facem exercițiu cu cercu.
|
|
Așa-i? Da.
|
|
O întrebare, Marius. Dacă legăm, spre exemplu, disconfortul
|
|
cu curiositatea,
|
|
că tu ai zis motivație și... nu mai știu ce.
|
|
Le-ai legat altfel. Mie-n minte așa mi-a ajuns.
|
|
Dacă aș lega o stare de disconfort cu curiositate...
|
|
N-aș lega disconfort.
|
|
N-aș adăuga disconfort.
|
|
Și vă mai recomand ceva.
|
|
Faceți-vă ancore pe emoții diferite, chiar dacă după aia a
|
|
junge să le cumulați
|
|
pe acela stimul mai multe stări.
|
|
La început faceți-vă diferite, pentru că
|
|
astăzi poate ai nevoie să simți mai multe curiosi...
|
|
De exemplu, dacă trebuie să înveți pentru un examen
|
|
cam ce-ți trebuie, cam ce stare emoțională-ți trebuie?
|
|
Îți trebuie siguranță, ai senzația de certitudine că poți,
|
|
senzația de știu că pot,
|
|
curiositate îți trebuie, îți trebuie entuziasmă, ok?
|
|
Și îți trebuie toate trei.
|
|
Atunci le adaug pe toate trei și...
|
|
nu știu, le adaug, nu știu, mă strâng de ureche
|
|
și asta devine ancora pentru a învăța.
|
|
Trebuie să mă duc la un interviu.
|
|
Îmi trebuie doar încredere și relaxare, ok.
|
|
Acasă. Nu mă mai ajută curiositatea, de exemplu, acolo, șt
|
|
ii?
|
|
sau entuziasmul, că nu vreau să sar în sus în fața celui
|
|
care mă intervie viază, știi?
|
|
Pe fiecare situație în parte gândește de cam ce stări emoț
|
|
ionale ți-ar trebui și crează ancore pe ele.
|
|
Poate ai nevoie de o stare, poate ai nevoie de două stări.
|
|
Mă imi înțeles că se pot crea ancore prea intense uneori.
|
|
Știu pe cineva care făcând de NLP și-a creat o ancoră de
|
|
curaj, dar din ala războinic.
|
|
Așa considerat el că are nevoie de curaj din ăla, de...
|
|
Mă duc și-i trag.
|
|
Și nu era genul ăsta, era calm, o persoană interiorizată,
|
|
calmă.
|
|
Bă, i se zice, bă, mi-am făcut a-ncor-aia, firar,
|
|
și în prima săptămâna, după ce am făcut a-ncor-aia, am să
|
|
rit la băta el sălbat pe unul în trafic.
|
|
Și nu mi se întâmpla să-i în viața mea chestia asta.
|
|
Deci, am trecut prin situații mai nasoale și n-am reacțion
|
|
at niciodată așa.
|
|
Deci, efectiv m-am dus si l-am vrut sa-l scot din masina sa
|
|
-i trag una.
|
|
Si zic, si ma intreaba, ce sa fac? Imi zic, stergi-te anc
|
|
orea aia si fă una un pic mai diminuata.
|
|
Pentru ca e prea intensa. Aia e supraincercata ancora aia.
|
|
Zice, bai, dar doar un pic am activat-o si efectiv m-am en
|
|
ervat atat de tare incat m-am dus la ala sa-l iau de gata.
|
|
Deci, mare atentie si cu intensitatea ancorelor, ok?
|
|
Cum o stergi?
|
|
Am două mâini. Cea mai simplă metodă de a-și străge o ancor
|
|
ă.
|
|
Să zicem că mă enervează vocea lui nu știu cine.
|
|
Ascult vocea și ancorez starea de enervare pe mâna asta.
|
|
Și vreau să am stare de calm în loc, când aud vocea aceea,
|
|
să-mi fie calm, nu să mă enervez.
|
|
Ancorez pe mâna asta starea de calm.
|
|
Mie imintesc cand eram pe plaja, la munte, in mijlocul m
|
|
untei lui si faceam plaja, sau la mare si pescuiam, nu stiu,
|
|
si ma dadeam cu schiurile sau ce vreti voi.
|
|
Orice. Si am ancurat calmul aici. Bun? Ok. Si acum fi atent
|
|
. Dupa ce sunt ancorate, aici conteaza ordinea in care le
|
|
declansez.
|
|
Declanșez prima dată calmul, aud vocea care mă enerva, țin
|
|
calmul, aud vocea care mă enerva, activez ce simteam, furie
|
|
, dau drumul la furie, dezactivez, încă țin calmul și dau
|
|
drumul la calm.
|
|
Formula ar trebui să arate cam așa.
|
|
Starea negativă e mai mică, starea pozitivă e mai mare, ca
|
|
să o înglobeze pe aia mică, pe aia negativă.
|
|
Adică, activez aici ancora pozitivă, o țin pe toată perio
|
|
ada asta, timp în care activez aia negativă, îi dau drumul a
|
|
ia negativă și de-abia după aia dau drumul aia pozitivă.
|
|
De ce? Asta negativă trebuie să fie mâncată de aia pozitivă
|
|
, înghițită de aia pozitivă, ok?
|
|
Trebuie să creezi ancoră, trebuie să creezi ancoră.
|
|
Deci trebuie să creezi ancoră.
|
|
Bine, hai să vină cineva aici ca să anulăm o ancoră din
|
|
asta.
|
|
Tu ai mai fost?
|
|
Tu ai rămas cu o ancora blocată. Hai, vine aici.
|
|
Hai că fac pe umăr ancora.
|
|
Poți să-i ții tu. Întorci-te cu fața.
|
|
Fac pe umăr ancora ca să vadă toată lumea.
|
|
Nu contează. Puteam să-i fac pe genunchi.
|
|
Puteam să-i zic ei să-și facă.
|
|
Deci, e puțin important.
|
|
Bun.
|
|
Amintește-mi ce era. Era vorba că dacă vezi o persoană din
|
|
cer cu vostru care nu prea îți place,
|
|
simți o anumită stare emoțională.
|
|
Ok. Perfect. Uită-te la figura aceea care te nu știu ce
|
|
stare îți dă.
|
|
Observă ce simți.
|
|
Ce simți? Zic, vorbește cu mine.
|
|
Te simți agitată când vezi o persoană de acolo. Ok.
|
|
Da.
|
|
Deci vezi o scenă și simți agitați.
|
|
Ok, vreau să privești scena respectivă care îți dă agitație
|
|
.
|
|
Privește scena aia care îți dă agitație
|
|
și observă simți agitația acum, pentru că acum tu vezi și
|
|
sala.
|
|
Deci vreau să ignori realitatea de aici și să stai în real
|
|
itatea din mintea ta.
|
|
Cât e agitația acum ca intensitate?
|
|
Am mai scăzut de când ai pus mâna pe mine.
|
|
Nu, înseamnă că nu asta n-am explicat eu bine.
|
|
Deci nu mă interesează să scadă, mă interesează să o ancor
|
|
ăm exact așa cum e.
|
|
Deci tu du-te în scena aceea unde simți agitația.
|
|
Du-te acolo unde simți agitația.
|
|
Trăiește starea de agitație, nu starea de aici, nu ești pe
|
|
scenă.
|
|
Ești acolo la Gretar sau unde ești că ești.
|
|
Ok, descriem ce vezi.
|
|
Îi văd pe toți în toate părțile.
|
|
Muzică.
|
|
Du-te către unde te înervează.
|
|
Du-te acolo, descrie-me-a aia.
|
|
Fix chestia asta, că sunt toți în toate părțile și mă ob
|
|
osesc.
|
|
Ok.
|
|
Încă nu te simți nervoasă.
|
|
E mai mult o teamă.
|
|
E o teamă, ok.
|
|
Perfect. Bun, super.
|
|
Ce intensitate are teamă?
|
|
Pe o scală de la 1 la 10.
|
|
A zice 9.
|
|
Ok, așa de intensă.
|
|
Da, adică încerc să mă controlesc să nu observ.
|
|
De ce încerc să te controlesc?
|
|
Adică, oameni buni, când facem exerciții nu mai încercați
|
|
să controlați,
|
|
că a încercat să controlesc înseamnă că folosești alte
|
|
principii.
|
|
Deci, a, dar am învățat eu acum trei ani de la o nu știu ce
|
|
curs,
|
|
că dacă respir nu știu cum mă relaxez.
|
|
Păi da, da, scopul nu este ăsta acum, ok?
|
|
Și nu mai controlați.
|
|
Trebuie să trăim emoțiile aici ca să le putem...
|
|
să învățăm ce să facem cu tehnicile ăstea, ok?
|
|
Nu mai încercam. Da-i voie. O să râde de tine, asta e. Uite
|
|
-te.
|
|
Ok. Bun. Perfect.
|
|
Intensitate nouă, da?
|
|
Nu a iesit. Bun.
|
|
Ce stare... Deci, gândiți-vă așa. Eu am aici o stare de fr
|
|
ică, furie, un amestec, de intensitate nouă.
|
|
Cât de intensă trebuie să fie asta ca să o poată digera pe
|
|
asta?
|
|
10. Aici îmi va fi munca grea să găsesc ceva atât de intens
|
|
pozitiv
|
|
încât să știu că e mai intens decât nouăle ăsta.
|
|
Ok?
|
|
Bun, gândește-te la o stare opusă fricii respective
|
|
și caută un moment care să fie atât de intens
|
|
încât să depășească cu mult puterea friciri acelea.
|
|
Ce stare ai vrea acolo, în loc?
|
|
Acum, când te duci la gretar, cum ar fi bine să simți?
|
|
Să-ți declanșeze gretarul. Ce senzație, ce stare, întâlnire
|
|
a asta cu prietenii?
|
|
De liniște, de împreună.
|
|
De împreună, de liniște, perfect. Ai trăit vreodată starea
|
|
asta?
|
|
Nu neapărat cu ei, în alt context, cu copiii, cu familia,
|
|
cu cineva, nu contează.
|
|
Da.
|
|
Ok, perfect. Du-te acolo, în momentul în care ai trăit-o.
|
|
Perfect?
|
|
adu momentul în care ai trăit-o, adu-l aici, ca în exerciț
|
|
iu cu lămâia.
|
|
Îl trăiești acum, acum și aici, cu tot ceea ce vezi.
|
|
Care sunt elementele cheie care ți-au amplificat, care ți
|
|
amplifică starea asta de împreună, de unitate, de prietenie
|
|
?
|
|
Faptul că fica mea spune că suntem o familie fericită.
|
|
Perfect! Ascultă vocea ficei.
|
|
Se zisați că e un element auditiv.
|
|
Ascultă vocea ficei tale stând pe umărul tău și spunându-s
|
|
la ureche.
|
|
Mami, sunt atât de bucuroasă că...
|
|
...familie fericită.
|
|
Perfect, super.
|
|
Încă o dată, mai pun eu pe repeat.
|
|
Ascultă-i vocea, simte îmbrățișarea, privește-i zâmbetul,
|
|
privește-i ochii,
|
|
Trăiește senzația asta super intensă de conexiune, de unit
|
|
ate, de prietenie, de apropiere.
|
|
Foarte bine! Brava! Super! Super! Perfect!
|
|
Bun! Am două stări ancorate complet diferit.
|
|
Una e de frică, una e de fericire, împlinire, suntem în tot
|
|
un grup acolo.
|
|
Ok. Uitați-vă la nom verbalul ei pentru că o să se vadă ce
|
|
va.
|
|
nu o să vă spun eu ce, că vreau să vedeți voi ce să vede pe
|
|
nom verbal.
|
|
Și acum ce fac?
|
|
Nu contează să-i mai zic nimic, pentru că la ancore nu tre
|
|
buie să te gândești la nimic.
|
|
La ancore trebuie să fac doar atât.
|
|
Activez asta și observați nom verbalul.
|
|
Acum activez asta, observați acum ce s-a întâmplat pe nom
|
|
verbal.
|
|
Ridic ancora asta și o las pe asta.
|
|
si o ridic si pe asta
|
|
Ok?
|
|
Si acum vreau sa te gandesti ca te duci la intalnirea cu
|
|
prietenii
|
|
Observa ce simti cand ii vezi, privesti-i
|
|
In mintea ta, deci nu sala, in mintea ta privestiti prieten
|
|
ii, care e senzatia?
|
|
de prezență.
|
|
Ok.
|
|
Bun.
|
|
E la fel?
|
|
E diferit față de cum era înainte?
|
|
Ca o ancoră.
|
|
Adică mai vin
|
|
astăle momente,
|
|
dar
|
|
mi-aduc aminte instant zâmbetul fetiței.
|
|
Și atunci...
|
|
Să vizați?
|
|
Faptul că îi vede pe ei,
|
|
îi aduce aminte instant
|
|
și
|
|
resursa pozitivă
|
|
din care și ea starea.
|
|
Asta e o ancoră. Asta e tehnică de a rescrie ancore.
|
|
Vreau mai amintesc o dată? Vreau mai zic o dată? Ok.
|
|
Crez ancora, ancorez starea minus.
|
|
Anchorez starea plus,
|
|
țin starea plus,
|
|
activez starea minus, număr până la 5,
|
|
anulesc starea minus,
|
|
Mai număr până la 5 și anulezi starea plus.
|
|
Adică starea minus e încasetată de starea plus.
|
|
Starea plus începe înainte, stă activă cât se activează
|
|
starea minus,
|
|
dispare starea minus și încă mai continuă starea plus, o în
|
|
conjoară,
|
|
ca să o poată digera.
|
|
să faci invers, distrugestarea plus.
|
|
Deci, mare atenție la anulărea Ankor.
|
|
Ok, mulțumesc, aplauze pentru colegul nostru.
|
|
Bun, mai vreau să ne jucăm cu Ankor, înainte să faceți exer
|
|
cițiu.
|
|
Are cineva, nu știu, o poftă necontrolată de dulciuri, de
|
|
...
|
|
Băi, deci la nimic n-a fost o ridicare de mână mai instantă
|
|
decât la chestia asta.
|
|
Dar n-am vrut să zic că aduc dulciuri.
|
|
Deci nu asta era următoarea mea replică, na, haide.
|
|
Da, deci voi poate ați ridica mână dacă ați crezut că o să
|
|
întreb cine vrea dulciuri.
|
|
Așa mi s-a părut, adică în viața mea n-am văzut o viteză
|
|
mai mare.
|
|
Nici n-am apucat sa termin propozitia!
|
|
Bun, imi pare rau pentru tine.
|
|
Din pacar.
|
|
No.
|
|
Ok.
|
|
Bun.
|
|
Voiu sa va distrati, ea nu.
|
|
Va garantez.
|
|
Mă duc la loc!
|
|
Nu e de renunțat, e de a ține sub control.
|
|
Ce dulce e... pierzi controlul când e de mâncat.
|
|
De jumătate de oră mă gândesc la o ciocolată care nu este
|
|
foarte rece,
|
|
e aproape topită și de abia aștept să mănânc jumătate din e
|
|
a.
|
|
Ok. Observați numărul verbal de acum? Ok, să vedem numărul
|
|
verbalul ei de după ancorări.
|
|
Atenție! Veam povesti cu Simona cum am făcut pe ciocolată
|
|
cu sumodalități. Acum fac pe ciocolată cu ancore.
|
|
Deci nu mai folosesc sumodalități. Facem altfel. Ok?
|
|
Sadicul din mine trebuie să distreze în multe moduri.
|
|
Bun! Ioana, fii atent, zi-mi un aliment pe care nu l-ai man
|
|
cat sub nicio forma.
|
|
Caracatita.
|
|
Caracatita? Dar de ce n-ai mancat caracatita?
|
|
Nu-mi place consistenta.
|
|
Consistenta!
|
|
Si nici cum arata.
|
|
Dar la ciocolata.
|
|
Wow!
|
|
Cât de faină e la ciocolată!
|
|
Vai, salivezi! Salivezi la ciocolată!
|
|
Tocmai m-am mânjit pe mâini!
|
|
Mama, dar simte senzația în gură!
|
|
Simte cum se topeste, e călduță așa, foarte bună!
|
|
Și cum curge pe gât! Simți senzația aroma!
|
|
Aroma de ciocolată, ce faină!
|
|
Nu e ca și caracatiță de care ți-ai...
|
|
Mă cânt...
|
|
Textura...
|
|
Textura aia de caracatiță...
|
|
Nici nu vrei să te gândești la ea...
|
|
Să nu-ți vină să vombiți aici bine?
|
|
Când te gândești la caracatiță
|
|
și o simți așa pe buze...
|
|
Senzația aia de caracatiță...
|
|
Da, pe cânt ciocolata...
|
|
Ciocolata, vai ce bună e!
|
|
Nu există o ceva mai bună decât ciocolata, nu-i așa?
|
|
Super tare!
|
|
Și o simți în gură, cum se topește și cu muște așa ușor din
|
|
ciocolată și se simte senzația catifelată, salivezi.
|
|
Da, ce să vorbesc? Că doar nu o fi caracatiță?
|
|
Nu fii o caracatita groaznică la gust,
|
|
îți imaginezi caracatita aia să se miște tentaculele în
|
|
stomacul tău?
|
|
Ai de capu!
|
|
E o senzație...
|
|
Ai de mine, imposibilă să ai senzația aia de caracatita în
|
|
stomac!
|
|
Ai de mine, super!
|
|
Și când te gândești că, de fapt, așa ar putea să fie ciocol
|
|
ata,
|
|
să fie ca o caracatita pe care o simți în stomac,
|
|
Exact. Și să ai senzația aia de caracate pe care o simți at
|
|
unci când mănâși ciocolată,
|
|
ar fi ceva de neimaginață simți.
|
|
Senzația aia, tentaculele, atunci când te gândești la ci
|
|
ocolată, e groaznic.
|
|
Pe când să simți în caracatiță aroma aceea fină, drăguță,
|
|
când nu să simți tentaculele alea groaznice pe tine, pe bu
|
|
zele tale, pe limba ta în stomacul tău,
|
|
Atunci când te gândești la ciocolată, e extra...
|
|
...ai grijiu, te rog să nu vomiți.
|
|
Eu plec.
|
|
Poți să deschizi o chei?
|
|
Vreau să guști un pic de ciocolată acum.
|
|
Nu-mi trebuie, mulțumesc!
|
|
Iar nu-mi trebuie!
|
|
Imaginează-ți că mă muști din ciocolată.
|
|
Nu, mulțumesc.
|
|
Ai o bucățică mică!
|
|
Nu, mulțumesc!
|
|
Uite aici, o bucățică mică de ciocolată.
|
|
Nu-mi trebuie.
|
|
Ești generos, dar n-am nevoie.
|
|
Dar dacă ai simțit acum în gură ciocolată, care ar fi senza
|
|
ția?
|
|
Din amintire, cred că plăcută.
|
|
Cred că plăcută.
|
|
Și în realitate, care ar fi acum senzația?
|
|
Nu știu.
|
|
Păiți fi imaginat la început că dă răspunsurile astea legat
|
|
de ciocolată?
|
|
Ați văzut cum a reacționat la început când vorbea de ciocol
|
|
ată?
|
|
Saliva, da.
|
|
să-ți fie greață ușoară.
|
|
...
|
|
Vedeți ce poți să faci cu ancure?
|
|
Poți să faci asta pe orice. Pe fumat, pe mâncat gogoș.
|
|
Pe ce vrei tu poți să faci senzația asta?
|
|
Cum?
|
|
Dar nu trebuie, trebuie să faci pe câte una. Noi nu avem
|
|
multe categorie de mâncare pe care le mâncăm.
|
|
În sensul că atunci când mâncatul este, să zic, compulsiv,
|
|
când mănânci, exact, compulsiv.
|
|
Da, se poate face și pe asta, se poate face, dar atunci se
|
|
face pe senzația de sațietate pe care o cauți.
|
|
Știi? Că tu caut senzația aia de plin. Și atunci fac pe
|
|
senzația aia, nu fac pe mâncare efectiv.
|
|
Bun!
|
|
Da, e posibil să înceapă să-i placă Caracatița, dar n-am v
|
|
rut să-i spun.
|
|
Ioana!
|
|
Am uitat să spun că e posibil să înceapă să-ți placă Carac
|
|
atița.
|
|
Știu că salivezi când te gândești la Caracatiță.
|
|
Eu știu, da.
|
|
Voi vorbi serios, începe să se aliveze gândindu-se la carac
|
|
atăță.
|
|
Vă amintiți că aveați senzația că nu poți să schimbi atât
|
|
de ușor oamenii?
|
|
Înainte de NLP, te-ai fi gândit că poți în câteva secunde
|
|
să schimbi ceva ce ți-ați place de o viață?
|
|
Aveam senzația că ne definește.
|
|
Băi, mie nu-mi place mâncarea aia și n-aș mânca-o sub nicio
|
|
formă, pentru că nu mă reprezintă.
|
|
Ghiștii ce? Nişte bătări pe umeri și brusc mâncarea aia te
|
|
reprezintă.
|
|
Atât de...atât de programabili suntem.
|
|
Și atunci...știți de ce vă zic asta? Pentru că vreau să vă
|
|
speri.
|
|
Pentru că vreau să vină cineva cu întrebarea,
|
|
Bine, bine, dar cine n-aiba mai suntem
|
|
dacă atât de ușor se pot schimba lucrurile în interiorul
|
|
nostru?
|
|
N-are nimeni întrebarea asta?
|
|
Pentru că, în general, oamenii când văd aceste schimbări, î
|
|
i apucă teama și zic
|
|
Fii rar să fie, dar eu de o viață eram așa și tu îmi zici
|
|
că așa?
|
|
Și se pot schimba lucruri?
|
|
Ceva nu e în regulă.
|
|
Cine sunt eu?
|
|
Știi cine ești tu?
|
|
Ești un program pe computerul de aici, un program la care
|
|
poți să îi faci update, poți să îl schimbi, poți să îl îmb
|
|
unătățești.
|
|
E un program, e un soft. Asta este memoria noastră.
|
|
Am vrea să credem în faptul că suntem spirite, ființe,
|
|
transpersonale, magice.
|
|
Nu e adevărat.
|
|
Suntem o bază de date, de informații,
|
|
care pot fi programate și reprogramate
|
|
ca să trăiască într-un mod fain, armonios.
|
|
Îmi pare rău dacă vă demitizez
|
|
unele lucruri așa romanțate despre realitate,
|
|
însă nu poți să faci schimbări
|
|
dacă tu crezi că zahărul e dulce,
|
|
că nu te mai gândești la altceva,
|
|
Deci doar acolo, nu poți să cați.
|
|
Știți cât timp oamenii nu au descoperit microbi?
|
|
Considerau că... gândiți-vă, chirurgii de pe vremea respect
|
|
iv...
|
|
Microbii s-au descoperit acum 200 de ani, deci nu erau mult
|
|
.
|
|
Dar chirurgia exista din totdeauna.
|
|
Și venia omul de la vacă, dădea mâncare la vacă,
|
|
arunca balega de la vacă și venia și îți facea o operație.
|
|
pentru că nu trebuia să se spele pe mâini, că nu avea de ce
|
|
.
|
|
Pentru că nu exista ideea că mai există niște germe, niște
|
|
bacterii, niște chestii.
|
|
Dacă muri ai, era pentru că așa a vrut Dumnezeu.
|
|
Dacă supraviețuiai, era pentru că așa a vrut Dumnezeu.
|
|
Nu pentru că ala n-a fost atent, n-a știut, n-a știu ce.
|
|
Ți-ar placea să trăiești în acea știință de acum 3-400 de
|
|
ani?
|
|
Nu.
|
|
Parcă mă bucur că oamenii s-au deșteptat și au aflat mai
|
|
multe lucruri despre realitate.
|
|
Parcă e mai bine că medicina știe mai multe lucruri.
|
|
Eu aș vrea să știe și psihologia mai multe lucruri.
|
|
noi să știm despre psihologia noastră mai multe lucruri
|
|
reale.
|
|
Pentru că noi considerăm că ce vedem în filme,
|
|
când vine un psiholog și îl pune pe el pe pat și vorbește,
|
|
aia e psihologia, aia e mintia noastră.
|
|
Nu-i așa.
|
|
Dor eu să vă explic încă o dată ce am făcut.
|
|
Exact, ați observat că am inversat?
|
|
Inversarea aia a reancurat
|
|
Stările ei.
|
|
Ia avea ancoră pe ciocolată pe umărul stâng,
|
|
ancoră pe caracatiță și scârbă,
|
|
pe umărul drept.
|
|
Și în timp ce activam scârba, am început să-i vorbesc des
|
|
pre ciocolată.
|
|
Eu eram pe umărul drept și ziceam,
|
|
ce bună-i ciocolata!
|
|
Și activam scârba.
|
|
Și ziceam, imaginează-s ciocolată cum se topește în gură.
|
|
Săracă, vroia să-și imagineze ciocolată,
|
|
Dar activarea era una de scârbă în timp ce se gândea la ci
|
|
ocolată.
|
|
După aia activarea era caracatiță, activare plăcere.
|
|
Înțelegeți?
|
|
Nu contează ordinea, de unde începi, de oricum le faci ambe
|
|
le, știi?
|
|
Și le schimbi.
|
|
Și începi să vorbesc, mă, dar ce bună-i ciocolată aia, cum
|
|
o simți pe în gură.
|
|
Și prima dată, când am zis asta, a zis...
|
|
Că vreau să zic că e bună ciocolata, doar că ei se activase
|
|
deja scârba.
|
|
Chiar aici era activată scârba.
|
|
Ai nu credeți mai veniți, vedeți.
|
|
Cu ce?
|
|
Cu mierea?
|
|
Mângâierea pe față?
|
|
Da, dar acolo trebuie aia de ruperea ancorei, nu asta, nu
|
|
asta de inversat.
|
|
E, aia trebuie să faci aia de...
|
|
Am o altă ancoră pe care o activez și după aia activez mâng
|
|
âierea, ok?
|
|
Deci cum trebuie să faci asta?
|
|
Crezi o ancoră foarte pozitivă de, să zicem, de iubire, de
|
|
acceptare.
|
|
Activez ancoră aia de iubire, de acceptare și apoi
|
|
ancora de mângâiere în care aud vocea respectivă,
|
|
Anulez ancora cu vocea respectivă și păstrez încă ancora cu
|
|
iubire și acceptare.
|
|
Ok?
|
|
Dar mai deranjant e ce aud.
|
|
Atunci folosești ancora pe ceea ce auzi.
|
|
Ok?
|
|
Bun.
|
|
Cer cu excelenței, doi câte doi.
|
|
Ați crezut că am uitat.
|
|
Trebuie să văd cât timp...
|
|
O, ui, 6, 20.
|
|
Mamă ce m-ați păcălit.
|
|
Deci eu credeam ca e 5 si...
|
|
Im cer scuze.
|
|
Cum?
|
|
Serios? Pot si eu?
|
|
Nu, hai ca ne-am lungit prea mult, ok.
|
|
Bun, vreau si eu atunci, o sa facem data viitoare, deci nu
|
|
va las fara sa le facem,
|
|
o să îmi ziceți un feedback al acestui modul.
|
|
O să știu ce ți-ai lua din modul ăsta, cum a fost pentru t
|
|
ine, sper că a fost greu.
|
|
A fost foarte greu.
|
|
O să dorm bine la noapte.
|
|
Dacă e greu înseamnă că ceva se schimbă.
|
|
Rețineți lucrul ăsta.
|
|
Ieri ai vrut să pleci acasă.
|
|
Brav, da.
|
|
N-ai avut cu ce? Noroc că n-ai avut cu ce să pleci.
|
|
Bun, ce a fost cel mai naspa, ce a mai...
|
|
Ce va deranja cel mai tare la modul 2?
|
|
Da, microfone, vreo.
|
|
5 minute, daca mai stam, ma ajuta feedbackul vostru.
|
|
Ce te-a deranja? Ce a fost cel mai nasol din modul asta?
|
|
Ai primit microfonul?
|
|
Tine mana sus, ca nu te stia.
|
|
Creierul nu face diferenta intre real si real.
|
|
Ca in mintea noastra, creierul nu face diferenta intre real
|
|
si real.
|
|
Asta a avut cel mai mare impact asupra ta.
|
|
Ok, bun? Super.
|
|
Că sotia dumneavoastră nu și-a amintit faptul că îi precea
|
|
ciocolata.
|
|
Asta te-a speriat, te-a bucurat, te-a...
|
|
Nu, m-a intrigat.
|
|
Te-a intrigat, da.
|
|
Ok?
|
|
Și pe mine, zic sincer.
|
|
Eu atunci eram încă la început...
|
|
Nu veam povestit, dar am lucrat odată tot așa, la începutur
|
|
ile mele cu NLP,
|
|
eram ca voi, terminează în Practitioner-ul,
|
|
și am întâlnit o doamnă care mânca foarte multă pâine, se î
|
|
ngrășase și vrea să renunțe la pâine.
|
|
Și zic, ok, ce n-ai mâncat sub nicio formă?
|
|
Și am făcut o ancură, ceva de genul ăsta, și zice, n-aș mân
|
|
ca melci.
|
|
Și zic, perfect!
|
|
Imaginează-ți o felie de pâine,
|
|
un sandwich,
|
|
și bagă în gură sandwich-ul ăla și simte senzația aia de
|
|
greață de munci între felile de pâine.
|
|
Și fata săracă era să vomite acolo în timp ce eu îi făceam.
|
|
Și am făcut-a încoră aia și nu m-am mulțumit, că eram la în
|
|
ceput și am zis, ca să fiu sigur, nu, eu mai fac eu odată.
|
|
Și am mai zis, o luăm de la capă, după ce facem odată.
|
|
Și după aia am zis, bă, dacă două ori n-au stricat, nu mai
|
|
facă încă odată. Și am făcut de trei ori chestia asta.
|
|
M-am întâlnit după o lună cu femeia și zice, Marius, mi-a
|
|
luat trei săptămâni să pot să tai felie de pâine pentru cop
|
|
iii mei.
|
|
Timp de trei săptămâni nici n-am putut să iau pâinea în mân
|
|
ă.
|
|
Zice, da, după aia am putut să guste pâine, dar zice, mi-
|
|
era o scârbă când gustam pâine de nu se poate.
|
|
Și atunci mi-am dat seama că n-am dozat eu, am dozat prea
|
|
mult, că nu eram sigur dacă funcționează și am zis, bă, d
|
|
acă fac de 3 ori, mă asigur.
|
|
O lună de zile femeia nu mâncase pâine după aia. După aia a
|
|
început, da? Așa, controlat. Ok. Da.
|
|
Salut, Laurentiu Sunt.
|
|
Plec cu un...N-aș vrea să plec cu o întrebare. Aș vrea să
|
|
plec cu un...
|
|
Cu un răspuns.
|
|
Da.
|
|
Dacă-i găsi și cineva care are răspunsuri.
|
|
Ai spus, este ok să simți tristete.
|
|
Da.
|
|
Absolut de acord cu chestia asta,
|
|
nu înțeleg atunci de ce trebuie să schimbăm tristetea dintr
|
|
-un eveniment cu o altă stare.
|
|
În faza asta de început,
|
|
Trebuie să învățăm să modificăm emoții cum le dorim noi.
|
|
Ok.
|
|
Mai târziu, la nivel de master, de exemplu, nu mai lucrez
|
|
cu asta.
|
|
Nu vă mai zic, trebuie să modificați tristezia.
|
|
O să vă zic, trebuie să lăsați tristezia să-și facă treaba
|
|
pentru că vă va spune ceva,
|
|
hai să vedem care e beneficiul cel mai profund al tristezii
|
|
.
|
|
Nu mai modificăm nimic.
|
|
dar ca să poți să fac asta cu tine, tu trebuie să fii stăp
|
|
ânul emoțiilor tale.
|
|
Ok, fair enough.
|
|
Dar asta deja sună a terapie.
|
|
Absolut, da.
|
|
Și se leagă cumva, știi de ce zicea Horia luna trecută?
|
|
Că el spunea, mergeți la terapie.
|
|
Și nu prea se leagă cu ce ne spui, nu asta e terapia întins
|
|
.
|
|
Nu, terapie implică mai mult de atât.
|
|
Ceea ce zici tu că e terapie, este o bucățică dintre.
|
|
Terapia înseamnă să ai o hartă a psihicului, să înțelegi ce
|
|
faci, să înțelegi unde trebuie să apești, cât trebuie să
|
|
apești acolo.
|
|
E cu totul altceva.
|
|
Da, face parte din procesul terapeutic să nu respingi, dar
|
|
e procesul terapeutic mult mai amplu decât să nu respingi.
|
|
Da.
|
|
Deci nu e.
|
|
Nu poți să zici, e terapie.
|
|
Este parte din ideea de terapie.
|
|
Da, așa e.
|
|
Mersi, plec cu răspâns.
|
|
Mulțumesc și eu.
|
|
Bun, altcineva? Cum a fost modul 2?
|
|
Tine mâna sus, că nu o să te identifice. Mihnea, dă-și tu
|
|
acolo microfonul, aici o să-l dea Andrei.
|
|
Bună, Simona Sunt. Am să încep cu ce mi-a plăcut foarte
|
|
mult în prima zi, și anume faptul că tehnicile NLP rulează
|
|
pe pilot automat,
|
|
Deci, fără consum de energie, sau poate cu consum minim de
|
|
energie.
|
|
Și m-am grijurat foarte tare, ce am aflat acum la sfârșit,
|
|
că suntem atât de ușor programabili.
|
|
Da, da. Gândeți-vă că Ankoră le face în fiecare moment
|
|
publicitatea.
|
|
Când tu vezi o reclamă, e de fapt o Ankoră. Ankoră, public
|
|
itatea bună, e făcută.
|
|
și sunt mulți oameni din zona de marketing care vin să înve
|
|
țe la NLP cum să construiască ancorăle respective.
|
|
Îți arată o imagine, pune un sunet ca să-ți activeze o emoț
|
|
ie din trecut, din copilărie în care tu te simți în siguranț
|
|
ă,
|
|
fain, frumos și îți arată o vopțea sau pastă din sau mai șt
|
|
iu eu ce.
|
|
Și brusc, tu asocizezi emoția respectivă cu produsul
|
|
respectiv.
|
|
Asta e ancoră. Vânzările, marketingul se bazează pe aceste
|
|
ancore. Îți arată, nu știu, o femeie elegantă, coborând din
|
|
mașină, un bărbat elegant de succes și tot succes mașină a
|
|
ia cu succesul.
|
|
Am o întrebare în acest caz. Cum funcționează astfel de rec
|
|
lame la persoanele care nu suportă reclamele?
|
|
Reclamele.
|
|
Nu are treabă, funcționează oricum.
|
|
Nu?
|
|
Deci funcționează chiar dacă persoanele respective
|
|
resping ideea din reclamă,
|
|
pentru că...
|
|
Închid televizorul sau închid sonorul sau...
|
|
Am, atunci nu funcționează, îți dai seama, dar...
|
|
Adică în momentul în care...
|
|
Reclamelele nu-s făcute pentru persoanele care închid telev
|
|
izorul.
|
|
Sau ei ca și cum ai zice
|
|
bă, dar ce facă ăștia care n-au deloc televizor?
|
|
Nimic!
|
|
Nu-s făcute reclamele pentru cei care n-au deloc televizor.
|
|
Mulțumesc!
|
|
Da.
|
|
Asta a fost ca în bancul ăla, mă, tu ții cu ursu, știi?
|
|
Da, nu știu unde e microfonul, ține și acolo, da, spună.
|
|
La mine, bună, salut, Marius, eu sunt Vlad.
|
|
Cu ceea ce plec din ziua de astăzi și cumva m-a intrigat pu
|
|
țin faza asta că trebuie să...
|
|
Ca să pot să fac un lucru, trebuie să fiu capabil să-mi îl
|
|
imaginez, stii că cumva e...
|
|
Contrar, apropo de ce învățam în copilărie sau anumite...
|
|
Au fost făcute teste pe atleți.
|
|
Și au fost puse trei grupe de atleți și li s-a dat un exer
|
|
cițiu din ăsta de circ.
|
|
Să facă un...
|
|
Știi, din ălea, de sărituri și nu știu ce.
|
|
Acrobatii, nu mai venea cuvântul.
|
|
Unii... Deci, li s-a arătat ce au de făcut.
|
|
Un ora li s-a spus, du-te în sală și fă.
|
|
Altora li s-a zis, stai în fotoliu și fă.
|
|
Adică imaginează-ți.
|
|
celui de a treia grupă, i s-a zis
|
|
jumătate din timp face aici, jumătate în sală.
|
|
Ăia care au făcut mental și aia care au făcut mental și în
|
|
sală
|
|
au avut același rezultat.
|
|
Ăia care au făcut doar în sală au fost ultimii care au învă
|
|
țat exercițiu.
|
|
Deci cei care au făcut mental, i au depășit mai repede
|
|
ideea de, da dacă nu pot să fac.
|
|
Știi și au depășit pragu ala de, da e greu,
|
|
pentru că ii făcuse-le mental.
|
|
Linițea nu știe diferența dintre realitate și imaginație.
|
|
Mi-am imaginat înseamnă că o parte din mine deja a făcut.
|
|
Da, pentru mine a fost intrigant în ideea că e cumva un pic
|
|
contrar cu ce cel puțin am fost eu învățat în copilărie leg
|
|
at de faptul că e doar în imaginația ta și
|
|
cumva realitatea bate imaginația.
|
|
Adică dacă doare îți imaginezi un anumit lucru înseamnă că
|
|
ești...
|
|
Eu opun pe micuta mea, sa-si imagineze cand are ceva dific
|
|
il de facut,
|
|
opun sa-si imagineze si zic, fii atenta, acum uitati, acum
|
|
faci partea aia dificila,
|
|
acum ti-i greu, acum ai depasit partea aia grea, cum te sim
|
|
ti, stii?
|
|
Si opun sa-si imagineze tot scenariu ca sa se obisnuiasca
|
|
si sa zica, dar am reusit!
|
|
Si dupaia cand trebuie sa faca, este mai usor sa faca, ca m
|
|
intea deja l-a facut.
|
|
Super, merci frumos, astept si in urmatoare modului.
|
|
Ok, mersi.
|
|
Cine mai are microfonul?
|
|
Tine-ti mana sus daca vreti microfonul pentru ca altfel co
|
|
legii mei se uita, pleaca de langa voi.
|
|
Ok, mai avem 2 minute.
|
|
Incepe ca porneste microfonul.
|
|
Uda? Așa.
|
|
Mi s-a parut super tare
|
|
faptul acela ca, de exemplu, daca stringi mana
|
|
si de data ai o emotie.
|
|
Deci pentru mine a fost mind-blowing.
|
|
V-am mintit-a in corea, iată stațiu.
|
|
Observați ce se întâmplă în corpul vostru când strângeți
|
|
pumnu.
|
|
Ce face corpul vostru când strânge acum pumnu?
|
|
Zâmbesc.
|
|
Dar observați, observați coloana.
|
|
Ce face coloana când ai strâns pumnu?
|
|
Ai senzația că se îndreaptă.
|
|
Ok.
|
|
Atât.
|
|
Atât, ok. Mulțumesc.
|
|
E acolo?
|
|
Unde-i microfonul acolo?
|
|
Hai.
|
|
Bună, sunt Mihaila.
|
|
Bună.
|
|
și am rămas cu două lucruri în minte.
|
|
Când te uiți în sus, nu poți să plângi
|
|
și nu căuta interpretări.
|
|
Da, foarte dură.
|
|
Ferițivă de interpretări.
|
|
Mulțumesc.
|
|
Super.
|
|
Asta vreau să spun că plec de aici cu ideea clară că post
|
|
ura îți influența emoția,
|
|
iar eu astăzi am plânz, uitându-mă în sus, dar de fericire.
|
|
și îmi mulțumim și fiind recunăscătoare lui Dumnezeu,
|
|
pentru că pentru mine este Dumnezeu, pentru ceea ce am în
|
|
viață mea și pentru că există.
|
|
Bravo, super. Felicitări. Mai vrea cineva? Cristina, ai cu
|
|
mâna pe sus acolo?
|
|
Pentru mine a fost...
|
|
Stai că a robrat portul.
|
|
Scuze.
|
|
Mi-a zis doar că colega noastră care a spus acum, la modul
|
|
ul trecut, zicea că nu poate vorbi spontan în public.
|
|
Când am mai vorbit, prima data când am vorbit astăzi, mi-am
|
|
luat acea ancoră cu pumnu care pentru mine a fost pentru
|
|
starea de liniște.
|
|
Ca să nu stau cu pumnu, mi-am strâns pumnu și mi-am păgat m
|
|
âna în pătânea și mi-am strâns pumnul și am simțit că
|
|
controlez mult mai bine chestia asta.
|
|
Bravo, super tare, da, ok, bravo. Ăsta e un efect al ancore
|
|
i, super.
|
|
E în regulă, prea vreți rezultate instant.
|
|
Lasă-le, o să vină!
|
|
Ai stat atât de ani fără rezultatul ăsta, mai așteaptă o
|
|
lună, știi?
|
|
Zic, Cristina.
|
|
Poți să zic?
|
|
Te rog.
|
|
Mă văd pe mine cum eram la început, mulțumesc pentru o
|
|
blindă.
|
|
Pentru mine acest modul a fost scurt
|
|
si cu putina exercitii.
|
|
Da, as mai fi facut ceva, dar am zis mancare sa va dau baze
|
|
le astea, mai facem data viitoare.
|
|
Da.
|
|
Buna, sunt la Luca si ma-i oameni buni, deci este genial.
|
|
Provin dintr-un mediul hospitalicesc, sunt medic psihiatru
|
|
in devenire, mai am un an si sunt pe parafa mea.
|
|
Și toată lumea pe lângă mine împarte pastile și adorme pac
|
|
ienți, curd balele și gata, e rezolvat să-i trimitem acasă.
|
|
Deci nu se poate așa ceva.
|
|
Stai că la psihologii mai rău, dacă au pus diagnosticul,
|
|
consideră că au rezolvat problema.
|
|
Am colegi care au zis, băi, mi-a venit pacientul și l-am
|
|
rezolvat. Cum? I-am făcut un test.
|
|
Păi și unde rezolvarea? Păi știm ce are.
|
|
Valabil și la noi. L-am încadrat acolo în DSM.
|
|
Exact, am pus în DSM 5-ii, pus.
|
|
Da, și am căutat și am căutat și am căutat, de un an de z
|
|
ile mă țin să vin aici, am ajuns în sfârșit și nu vin să
|
|
cred câte informații valoroase, cu aplicabilitate, în câte
|
|
va clip-uri pentru viitorii mei pacienții.
|
|
Am avut atât din multii momente recunăștință ieri și azi că
|
|
mi-au dat la cărmili de recunăștință.
|
|
Mulțumesc frumos.
|
|
Da, NLP-ul este contestat vehement de lumea psihologiei și
|
|
a psihiatriei cu următoarea afirmație,
|
|
NLP-ul nu este știință!
|
|
Și astea din NLP spun de 40 de ani, NLP-ul nu este știință,
|
|
este o unialtă care poate fi folosită în știința comunicări
|
|
i,
|
|
În știința pedagogiei, în știința psihologiei, în știința
|
|
politicului, în știința marketingului, e o ouă-unialtă, cum
|
|
e, nu știu, ciocanul.
|
|
Și toată lumea zice, NLP-ul nu e știință, deci e pseudoști
|
|
ință.
|
|
Bă, dar nimeni n-a zis că e știință.
|
|
Luați-o ca un instrument pe care îl poți folosi în științe.
|
|
Știi?
|
|
Dar mă distrează cum focusul este, NLP-ul nu e știință.
|
|
Da, nu e știință, ai dreptate, nu e știință.
|
|
Nu vreau să fie știință.
|
|
Este o unialtă.
|
|
Folosește-o cum vrei tu, în ce domeniu vrei tu.
|
|
Dacă vă uitați pe net la persoanele care se opune în Alpiul
|
|
ui, asta o să scoată în evidență, că nu e știință.
|
|
Așa este.
|
|
O dreptate.
|
|
Nu e știință. Este o unialtă.
|
|
Da. Mulțumesc mult.
|
|
Și ca să pot vorbi acum aici, mi-am activat o ancură pe mâ
|
|
na punul stâng, curajul, ca să pot să...
|
|
Super tare! Felicitări! Super! Brav!
|
|
Uite și aici, după aia în față, ajunge mai greu la tine mic
|
|
rofonul.
|
|
Uite, Adrian sau Elena o să-ți dea microfonul?
|
|
Da.
|
|
Legat de condus.
|
|
Așa?
|
|
Deci, după ce am dat examenul exact cum ziceai sau școala,
|
|
între câte am făcut-o,
|
|
era întrebarea cum pot să fac eu totul deodată.
|
|
Deodata.
|
|
E fain la condus, oamenii de obicei se vad in masina.
|
|
Se vad in masina.
|
|
Cum e formularea asta, ce iti zice?
|
|
Ca sunt disociati.
|
|
Si daca se vad in masina, de obicei se vad din lateral in
|
|
masina sau din spate.
|
|
Pai cum ne-ai ba sa conduci din lateralul masinii?
|
|
Tu trebuie sa fii asociat la volant ca sa vezi strada.
|
|
Si imi spun persoane, zice, mi-e frica sa ma pun la volant
|
|
cand ma vad in masina.
|
|
dar nu te vedeam in masina, tu trebuie sa vezi drumul.
|
|
Iar dupa ce am dat examenul, desi am luat,
|
|
a trebuit sa stau, zic eu, vreo doua luni in dreapta,
|
|
cand sotul baga in viteza, bagam si eu imaginari,
|
|
cand acelera, aceleram si eu.
|
|
Foarte bine, da.
|
|
Imfrana, mai franezi si asta, zic cand sunt in dreapta.
|
|
Normal, da.
|
|
Și m-am urcat să conduc abia după vreo două luni, după ce
|
|
am șofat imaginar.
|
|
Da, exact.
|
|
Iar când m-am urcat, chiar mă rog, a rămas și el șocat că
|
|
ce transformare.
|
|
Da, da, da. Așa e.
|
|
Deci, foto e...
|
|
Și la sport, la orice, dacă vreți să vă învățați copiii să
|
|
facă ceva, puneți-i să facă pe fotoliu, mental.
|
|
Trebuie să vorbească, să facă orice. Puneți-l să facă
|
|
mental, cap, coadă, să fie asociați.
|
|
Nu să se vadă făcând. Să fie asociați făcând lucrul ăla. Da
|
|
, bravă. Super, felicitări.
|
|
Eu voiam să vă spun altceva, adică două chestii. Ieri
|
|
pentru mine ziua a început foarte greu.
|
|
Parcă nu mai începeam odată cursul, nu știu cum să explic.
|
|
Mi se părea foarte, foarte greu.
|
|
Și m-am șocat în momentul în care ai lucrat cu cineva pe
|
|
durere.
|
|
Eu eram acolo în colț, lucram și eu în paralel, și deodată
|
|
mi s-a efectiv a dispărut, știi?
|
|
Și după aceea, aia e cu catul să spui, vezi că ai păcălit-o
|
|
, ai gândit-o și creierul tău n-a mai recunoscut tot.
|
|
Deci pentru mine a fost...
|
|
Deci tu ai lucrat și tu pe o durere de-a ta în momentul ăla
|
|
?
|
|
Da, pe durere fizică, ai zis tu, pune mâna pe durere, eu
|
|
chiar am pus, știi?
|
|
Și în momentul în care am început, ușor, ușor s-a dus. Deci
|
|
mi s-a străiat.
|
|
Da, așa e, da.
|
|
Efectiv, s-a închis creierul pe ideea de durere. Mi s-a por
|
|
u' super tare.
|
|
Da, așa e. Deci nu dispare boală, nu dispare cauza, însă
|
|
creierul nu mai citește aceleași informații.
|
|
A datat tot.
|
|
Vă dați seama că nu e o idee bună să o faci constant, că nu
|
|
te mai duci la medic și boala se poate agrava.
|
|
Însă, dacă e nevoie să o faci, o faci pentru câteva momente
|
|
, câteva minute, ca să scapi de durere pe moment.
|
|
Da, da, așa e. Da, mersi, super.
|
|
Haideți, și ne oprim imediat. Mai primiți și tu mic, Afan.
|
|
Am două întrebări.
|
|
Bună! Ce poate ajuta o persoană care simte teamă de viteză
|
|
când ești cu mașina?
|
|
Și a doua întrebare e
|
|
Cum poți ajuta un tânăr care e adolescent și face noaptea?
|
|
La nivel de master o să-i introduc acum la noua generație
|
|
de master
|
|
o tehnică care încetinește sau mărește viteza lumii din jur
|
|
ul nostru.
|
|
Adică noi putem să gândim cu ce viteză vrem noi.
|
|
În funcție de viteza cu care noi percepem informațiile din
|
|
jur,
|
|
mi se pare că e prea mare viteza mediului sau prea mică.
|
|
Și există niște metode prin care tu poți să încetinești ce
|
|
va ce merge repede
|
|
să ai percepția că se mișcă extrem de lent.
|
|
Sau invers.
|
|
Dacă e ceva extrem de lent, să ai impresia că se mișcă
|
|
foarte repede.
|
|
Și se poate, ca să ține tot de programul pe care noi îl fol
|
|
osim.
|
|
Și există metode de a modifica programul ăsta.
|
|
Nu l-am dat până acum, dar acum anul ăsta,
|
|
când o să începe Master, o să îl introduc pentru noile
|
|
generații.
|
|
Știu că echipa deja vrea să mă strângă de gât că ei nu l-au
|
|
,
|
|
exercițiu ăsta, dar o să îl aibă, pentru că ăsta e rolul
|
|
echipei și modul în care echipa evoluează este că
|
|
stând lângă noi de mai multe generații, vin și de fiecare
|
|
dată mai aduc ceva în plus în tehnicile de NLP
|
|
și așa învață.
|
|
Deci da, o să vedeți la Master cum se face lucrul ăsta.
|
|
Pentru că e o tehnică un pic mai avansat.
|
|
Pentru a doua întrebare, cum se poate ajuta un tânăr adoleș
|
|
tean care face în pat?
|
|
încă noaptea.
|
|
Acolo e mult mai complex, pentru că odată că poată să fie
|
|
ceva fiziologic,
|
|
există posibilitatea să fie ceva fiziologic și există medic
|
|
amente pentru asta.
|
|
Se poate trata, uneori există o deformare care nu se vede
|
|
cu ochiul liber
|
|
a coloanei vertebrale în zona coccisului,
|
|
care poate să-i atingă un anumit nerv.
|
|
E un anumit nerv acolo care e atins
|
|
și se poate modifica ori prin, de exemplu,
|
|
sunt masiuri ei care fac masaje, care îndoaie oase.
|
|
Nu îndoaie, așa.
|
|
Cum se cheamă? Chiropractici, ei?
|
|
Oar trebuie o operație,
|
|
ori există niște medicamente care pot să influențeze și să
|
|
îmbunătățească asta.
|
|
Știu că am avut situații, am mai lucrat cu persoane,
|
|
dar nu a funcționat până când nu au luat acele medicamente
|
|
o perioadă de timp.
|
|
Deci, terapia împreună cu verificarea să nu cumva să existe
|
|
ceva fizic acolo, ar ajuta.
|
|
Dacă vrei, putem tine legătura și caut informația la ce
|
|
medic a fost,
|
|
cine a făcut, nu știu să zic acum, dar aș putea să regăsesc
|
|
firul ăla.
|
|
Și dacă este la nivel...
|
|
Cum? Cranio-sacrală.
|
|
Da, da.
|
|
Dacă este la nivel emoțional doar...
|
|
pentru că, la nivel emoțional, PeePee, făcut în pat la o v
|
|
ârstă înainte, are așa,
|
|
marcarea teritoriului și o frică intensă, deci două cauze
|
|
principale.
|
|
Îmi marchez teritoriul, adică am control, vreau să fiu stăp
|
|
ânul, asta poate să însemne,
|
|
pentru că mă simt fără control asupra vieții mele.
|
|
Cineva controlează viața mea?
|
|
Piu-piu înseamnă că eu o controlez.
|
|
Știi?
|
|
Și ăsta-i spațiu meu, aici numai eu vin.
|
|
Sau poate să însemnă o frică foarte intensă,
|
|
frică care n-a fost deloc tratată, n-a fost deloc prelucrat
|
|
ă,
|
|
o frică care de obicei provine de la unul din părinții.
|
|
Ok?
|
|
Unul dintre părinții este agresiv.
|
|
Și atunci apare...
|
|
De obicei, dacă un părinte este agresiv,
|
|
tot suntem agresivi, tot avem agresivitate.
|
|
Conteaza doza.
|
|
Doza de agresivitate,
|
|
el poate face pe copil
|
|
sa aiba problemele astea.
|
|
Multumesc.
|
|
Ok.
|
|
Mai vrei tu sa zici sau...
|
|
Hai ultima persoana acum si ne oprim.
|
|
Da.
|
|
Si aveam un speech inteligent, l-am uitat.
|
|
Foarte bine zis, spontan.
|
|
Scusesc, stau așa din cauza de o coloană.
|
|
Sunt psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.
|
|
Nu consider că rezolv problema aplicând niște teste din
|
|
contrabea de acolo pornesc.
|
|
Bravo, foarte bine.
|
|
Dar că ai ști câți psiholoși nu gândesc... Adică știi.
|
|
No.
|
|
Câți nu gândesc așa.
|
|
Aici sunt învățăcel.
|
|
Aici sunt învățăcel.
|
|
Consider că întotdeauna am ceva de învățat.
|
|
În schimb vreau să fac o mărturisire.
|
|
Te rog.
|
|
Am simțit cum musca pe căciulă la un moment dat, când ai sp
|
|
us că cineva n-a făcut exercițiu.
|
|
Și anume, eu nu l-am făcut.
|
|
Dar nu știam cine. Eu am zis-o la modul general, că știu că
|
|
totdeauna e câte o persoană două.
|
|
Da, nu contează. Eu m-am simțit cum musca pe căciulă.
|
|
Și asta pentru că, înainte de asta, ai pus întrebarea...
|
|
Care-i starea voastră? Și acum mă vine să prânc.
|
|
Generală, sunt conștientizat cât de tristă e starea mea
|
|
generală.
|
|
N-am mai putut să revin și n-am mai putut să fac excercieț
|
|
ii.
|
|
Și de atunci sunt în starea asta.
|
|
Ok.
|
|
Bun, fii atentă.
|
|
Și asta e valabil pentru toți.
|
|
N-am făcut modul ăsta ca să se termine acum.
|
|
Modul ăsta se termină când începe următorul modul.
|
|
La ora 10, peste o lună când începe următorul modul, se
|
|
termină modul ăsta.
|
|
Până atunci, tema voastră de casă,
|
|
altfel să nu cumva să viniți cu tema nefăcută, știi?
|
|
tema voastră de casă este ca în fiecare zi să exersați aso
|
|
cierea în măcar una sau două stări emoționale pozitive,
|
|
să le trăiți ca să exersați asocierea aia în prezent.
|
|
Mama ei de lămâie, să trăiți starea aceea.
|
|
Mă duc într-un moment în care am avut o stare faină, mă sim
|
|
t nașpa acum, toată ziua mea am mers groaznic.
|
|
Nu contează. Fac un break state, îmi fac un duș.
|
|
Mă uit pe perți, mă uit pe geamă. Am făcut un break state
|
|
și mi-a zis Marius că trebuie să-mi fac tema nesimțitul ăla
|
|
, de Marius cu temele lui.
|
|
Închid o ochii, mă pun în fotoliu meu preferat, unde vrei
|
|
tu, stai,
|
|
și te gândești, băi, când am avut o stare faină de...
|
|
hai să zicem, o stare de împlinire bun,
|
|
sau o stare de întrăgostire,
|
|
sau o stare de acceptare, o stare de iertare,
|
|
o stare de curiositate, o stare de motivație,
|
|
de entuziasm, de ce vrei tu?
|
|
Mă duc în starea aia,
|
|
văd tot ceea ce văd acolo, mă asociz,
|
|
imaginez că fac un pas în starea aia.
|
|
Ai, eram în pădure.
|
|
Ah, nu imi mintez, ce fain se simțeau.
|
|
și lumina și sunetul frunzelor.
|
|
Și mă plimbam prin pădure pe acolo.
|
|
Ai, ce bine era!
|
|
Mama, ce fain moment!
|
|
Îmi place momentul, este super!
|
|
Atât vreau să faci zilnic.
|
|
Crede-mă, e mult mai valoros decât orice terapie.
|
|
Eu mă bucur de conștientizare, pentru că nu știu de ce a
|
|
declanșat atât de puternic,
|
|
astfel încât îmi afecta și respirația,
|
|
și mi s-au umplut ochii de lacrimi, efectiv, și nu m-am mai
|
|
putut concentra, nu mi-a fost ceva.
|
|
Eu pățesc și când predau chestii de genul ăsta, că intru și
|
|
eu în stări din ăstea.
|
|
Tu crezi că le-am rezolvat toate?
|
|
Și încă ceva mă felicit că am fost curajoasă să-mi arăt
|
|
vulnerabilitatea, pentru că eu nu mă arăt niciodată așa.
|
|
Te felicităm și noi, da.
|
|
Și mai mult, de obicei oamenii din domeniul nu și arată
|
|
vulnerabilitatea, așa că de două ori felicitări.
|
|
Mâinițumesc.
|
|
Da, super.
|
|
Deci oamenii buni, tema voastră de casă asta este, voi tre
|
|
buie să exersați stări emoționale să le obțineți la voință.
|
|
Să obțineți ce stare emoțională vrea mușchiul tău.
|
|
La voință.
|
|
În situații diferite trebuie să fii capabil să intri în
|
|
starea emoțională pe care tu o vrei.
|
|
Ok?
|
|
Da, o să fie multe alte stări emoționale care te trag în
|
|
jos,
|
|
dar măcar îți antrenezi neurologia să poată simți ușor și
|
|
stări faine,
|
|
nu numai alea care le-ai antrenat de zeci de ani.
|
|
Alea le știm, nu trebuie să le mai antrenezi, antrenează-le
|
|
pe ăstea.
|
|
Și da, asta nu e terapie, asta este educație, asta este
|
|
auto-educație,
|
|
educație de dezvoltare personală, ok?
|
|
Mai avem până când o să vorbim de un întreg sistem al psic
|
|
ului,
|
|
ho-ho, dar acum suntem în faza de abecedare.
|
|
Ok?
|
|
Singura mea rugăminte este să ne dați un pic de timp,
|
|
să aveți răbdare cu noi că nu vă putem da tot sistemul
|
|
instant.
|
|
La ziua ziua și la școală.
|
|
Încep cu fiecare literă, cu fiecare semn.
|
|
Pentru că dacă se va da tot deodată, te-ar copleși.
|
|
N-am cum să fac asta, nu mă duce capul,
|
|
nu sunt atât de deștept încât să vă iau și să vă dau tot de
|
|
odată.
|
|
mi-ar își dori, mi-ar plăcea să știți instant tot.
|
|
Dar nu pot.
|
|
E limita mea, e limita noastră, asta.
|
|
Nu sunt capabil.
|
|
Și atunci vă dau încet, pas cu pas, mergem,
|
|
creștem de la o zi la alta
|
|
și promisiunea noastră este că vă dăm tot ceea ce știm noi
|
|
să puteți folosi să vă ajute.
|
|
Ok?
|
|
Vă mulțumesc.
|
|
Vă mulțumesc că ați intrat în viața mea.
|
|
Vă mulțumesc pentru oportunitatea să țin cursul acesta, mod
|
|
ulul acesta,
|
|
și de-abia aștept să vă văd, nu luna viitoare, luna viito
|
|
are vine Horea, cealaltă lună.
|
|
Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
|
|
Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
|
|
Vă mulțumesc frumos pentru vizionare!
|