nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/M2_Z1_D [AudioMP3].txt

 Muzica
 Bună dimineața!
 Până la noapte, tot bună dimineața o să fie.
 Ok.
 Ce vreau să facem acum, e să vă notați caracteristicile sau
 sumodalitățile de la fiecare tip de reprezentare mentală,
 de la vizual.
 Începem cu vizualul.
 Ăsta o să ne ajută mult și la ancore și la alte tehnici,
 deci este un fel de fundație pe ceea ce lucrăm mai târziu.
 cele mai complete, importante tehnici din NLP au si bucati
 din aceste lucruri.
 Ok.
 La vizual,
 si vreau sa experimentam acum, inainte sa scrieti,
 o asemenea su modalitate care este decisiva.
 Daca nu vrei sa schimb, n-ai timp.
 Si vreau sa schimb un singur lucru.
 Schimba aceasta sunt modalitate, care se numeste asociere-
disociere.
 Sunt doua moduri de a privi spre un eveniment din trecutul
 meu.
 O privesc, privesc evenimentul asociat sau disociat.
 Sa vedeti ce inseamna asta.
 Asociați-mă uit la filmul ăla, la poza aia, ca și când sunt
 acolo și trăiesc scena.
 Asta e asociat.
 Deci văd lucrurile cu ochii mei, văd direct scena.
 Vă amintiți să ne zisți, privește lămâia în fața ta.
 Tu vedeai lămâia cu ochii tăi.
 Asta e asociere.
 Asocierea inseamna fac parte din, sunt acolo.
 La polu opus am disocierea.
 Disocierea inseamna ca ies din corpul meu
 si ma uit de la distanta la ce faceam eu.
 Mă văd pe mine în imagine, sunt disociat.
 Și acum vreau să facem niște teste, să vădeți practic ce e
 asociarea și disocierea.
 Preo sa te gandesti la un eveniment dificil din trecutul
 tau
 si sa vedem ce-ti vine in minte, sa vedem care e emotia,
 dar pur si simplu, gandeste-te la un eveniment dificil din
 trecutul tau
 si priveste cu ochii inchisi scena acelui eveniment.
 Si o sa spun urmatoarea intrebare.
 Cand te uit la acel eveniment, la acea situatie,
 Când te uiti la acea situație, la evenimentul respectiv, te
 vezi și pe tine în imaginea aia sau vezi imaginea cu ochii
 tăi din acel moment?
 Deschid de ochii că vreau să vorbim un pic despre.
 un eveniment neplăcut din trecut,
 văd ca și când am văzut atunci scena,
 sau mă văd pe mine, îl văd pe Marius acolo, cum se certa cu
 nu știu cine.
 Care din cele două a fost?
 Asociat?
 Asociat. Dissociat, zice cineva. Perfect. Fiiți atent.
 Nu se poate în același timp.
 Ai avut o fractiune de secunde asa, dupa aia asa.
 Adica, ai intrat in imagine, ai iesit din imagine.
 Cam asta se poate, da?
 Ok.
 Fii atent.
 Asociat inseamna ca scena aceea nu s-a prea prelucrat.
 Ai trait asociat scena.
 Acum fii atent.
 Toata lumea, inchideti o ochii, si chiar daca ai vazut-o
 disociat,
 rugamintea este sa te asocizi.
 Cum face asta?
 Păsești în corpul tău și privești cu ochii tăi de aproape
 situația.
 Și vreau să verifici în interiorul tău intensitatea emoției
 pe o scală de la 1 la 10.
 Și revii aici, nu trebuie să stai acolo, adică nu trebuie
 să dormi.
 Cu imagină, ci doar trebuie să verifici emoția, intensitate
a și să revii.
 Cât a fost?
 6, 9, 8, ok, bun.
 Închide ochii și acum, chiar dacă erai asociat, disociază-
te.
 Ești din corpul tău și privește-te în acea situație.
 Îți amintești cum ai văzut că ții lămâia în mână?
 Te-ai văzut ținând lămâia în mâne?
 E tot așa. Ești din corp și te vezi pe tine în situația
 respectivă.
 Uită-te la scenă văzându-te pe tine.
 Îți vezi corpul, îți vezi capul, picioarele.
 Ce mai ai tu în plus pe acolo?
 Te vezi pe tine scena aia, măsoarea intensitatea emoției de
 data asta.
 Ok? Deschide ochii, revină-o aici.
 Cum a fost intensitatea emoției?
 S-a micșorat instant.
 Trusa ta de prim ajutor.
 Trăiești o experiență dificilă?
 Primul pas este să verifici dacă vezi asociat sau disociat.
 Dacă ești asociat, te disociezi.
 Te vezi pe tine în situația asta, am înjumătățit intens
itatea emoției.
 Fint mai mică emoția, ți-e mai ușor să te controlezi, să
 controlezi emoția respectivă.
 Pentru că nu mai arată atât putere asupra ta.
 Da, dar acolo se rezolvă mai simplu.
 Deci, primul lucru pe care trebuie să-l facem,
 când trăim o situație dificilă, primul lucru, mă disociez.
 Mă disociez înseamnă mă văd pe mine în situația aia.
 De exemplu, eu am lucrat-o pe mine, disocierea asta,
 ai mei, dragi părinți,
 cât am fost mic, așa știau ei să mă motiveze,
 dacă nu le plăcea ceva, ziceau,
 a, nu face asta, te duc să-ți fac analize.
 Și zic să-i înseamnă, am crescut dezvoltând o fobie de ace.
 Și nu mă puteam duce să-mi fac analizele,
 Nu, lua timp si mie sange.
 Era pediapsa, era pericol.
 Adica eu stiam ca aia e o pericol, un pediapsa.
 Si mai recineva, fobii, frici din astia intensa, de inalt
ime, de sari, de ce vreti voi, de balauri, de orice.
 Cum? De caine. Ok, perfect.
 De fiecare data, cand tu ai o asemenea frica de ceva, tu
 privesti obiectul fricii tale asociat.
 Frică de... am lucrat cu cineva, avea fobie de șoareci.
 I-i zic, unde-i șoarecu?
 Și zice, aici.
 Înțelegeți?
 Ce a făcut persoana respectivă?
 A mărit reprezentarea mentală.
 A modificat sub modalitatea de mărime.
 I-a amplificat mărimea.
 Ok?
 Bun.
 Primul pas.
 Are cineva o fobie si vrea sa o testeze aici in sala acolo?
 Acolo unde esti tu? Bun.
 Privesti-te spre fobia ta si vezi daca esti asociat sau dis
ociat.
 Hm? Cum?
 Oachii-te-n oras cu catelul, deci e clar ca vezi catelul de
 acolo.
 Bun. Inchide ochii si acum privesti-te pe tine, privind ob
iectul fobiei tale,
 de la un metru distanță.
 Deci te vezi pe tine din exterior privind
 șoarecu, balaurul, cățelul, ce vrei tu.
 Dar te vezi pe tine din exterior în fața acelui
 stimul fobic, cum zic.
 Cum e acum?
 E la fel? Mai intens? Mai scăzută?
 E la fel. Ok, o să facem o altă tehnică mind-schmacker dacă
 nu s-a diminuat.
 Dar cei mai mulți, mai ales dacă nu e fobie, ci e doar o fr
ică, a scăzut.
 Dacă e fobie, se lucrează altfel. O să vedeți cum.
 Dacă e frică, scade doar la disociere.
 Ok?
 Aai o persoana care te enerveaza?
 Inafara de mine?
 Nu trebuie sa zici asa instant, da, tu!
 Privesti acea persoana. Amintestiti un moment cu acea perso
ana.
 E disociat sau asociat amintirea ta?
 E asociata. Ok, disociazate.
 Ok, disociază-te și te uiți la tine din spate, de la distan
ță,
 fiind față în față cu acea persoană.
 Observă ce simți.
 E la fel? E mai bine? E mai rău?
 Atenție! Tre' să și faci ce-ți zic.
 Naa!
 Ai stat cu ochii deschiși, te-ai uitat după mine,
 ai făcut orice altceva decât să respecti exact ce ți-am zis
 să faci.
 Am ochi și-n ceafă.
 Atenție, oameni buni!
 Dacă nu respectați instrucțiunile pe care vi le dau,
 nu veți reuși să faceți modificările pe care vi le propun
 să le faceți.
 Dacă tu faci doar o parte din ceea ce ți-am zis eu,
 dar nu faci mental, noi suntem o societate în care am fost
 obișnuiți că
 Putem foarte ușor să ne prefacem că facem.
 Și ne furăm singuri căciula.
 Vi s-a întâmplat?
 Bă, hai că doar mă prefacă, fac un pic, că nu-o fi chiar aș
a.
 Aici nu merge.
 Nu merge, că e vorba de tine.
 Tu ieși pe primul loc aici.
 Nu-ți furați singur căciula.
 Trebuie să respecti exact instrucțiune.
 A, poate n-ai înțeles, că ți-a fugit mintea într-o sută de
 direcție normală.
 Mai întreabă-mă o dată, că de aia sunt aici.
 Și eu să-ți zic, nu vreau să-ți spun.
 Glumesc.
 O să-ți explic, de câte ori pot, o să-ți explic ce ai de fă
cut.
 Dar nu improviza...
 Am avut cursanți, oamenii de la curs,
 că ziceau, eu am adus și un tablou acolo.
 Zic, când ți-am zis eu Dumnezeule să pui un tablou acolo?
 Păi nu că m-am gândit eu că ar fi mai bine.
 Nu, nu fa asta.
 Fă numai ce-ți zic eu.
 Pentru că ce-ți zic...
 sunt lucruri testate de zeci de ani.
 Nu modifica!
 Fă doar atât!
 Da!
 Când o să ajungi să ai un an, doi ani de experiență,
 te invit eu să crezi, să improvizezi, să vii cu varianta ta
.
 Dar nu când ești în prima fază.
 Ajungea doar respectă procedura, fă-o așa și vezi rezultate
le.
 În timp vei îmbunătăți.
 Aia e o altă tehnică. O să vorbim și de aia, dar la alt mod
ul.
 Nu cred că apucăm mâine să mai vorbim.
 Deci dacă vezi prin ochii celelalte persoane, o să vezi că
 este un alt exercițiu de făcut.
 Foarte bun, foarte util, dar, cum vă zicem, nu improvizați
 acum.
 Bine? Acum trebuie doar să respectați ceva de la tine.
 Cum vă zicem, nu improvizați acum.
 Bine?
 Acum trebuie doar să respectați ceea ce v-am zis.
 Și pentru că știu cam ce se întâmplă în interiorul nostru
 când faci ceea ce zic eu să faci,
 dar nu prea vei reuși să mă păcălești.
 Că știu că așa o să urmeze.
 Deci, tot ceea ce vă învăț, vă învăț din experiență pe mine
 și pe o grămadă de alți oameni.
 Îmi dau seama după direcția privirii tale, dacă tu ai făcut
 sau nu ai făcut ce ți-am zis eu.
 Și tu vrei să-ți furi singur căciula.
 Poți să te las să-ți furi singur căciula?
 Sau să insist să nu o faci?
 Cum să fac?
 Deci, pe bune, pot să te lași să zic, bă, eu le-am explicat
.
 Treaba doar că nu e genul meu. Nu e genul meu.
 Și de obicei, când tu nu faci ceea ce-ți zic, eu mi-asum
 responsabilitatea.
 Și în mintea mea este... înseamnă că nu am explicat sufic
ient de clar,
 nu am explicat beneficile, nu am fost suficient de motivant
 pentru aceste persoane,
 astfel încât să-și dorească să facă exact acel lucru.
 Și da, mi se întâmplă să nu am capacitatea să fiu suficient
 de clar,
 să fiu suficient de motivant pentru tine,
 și atunci tu să nu faci un lucru.
 Eu știu că nu o faci...
 Băi, nu am chef că vreau eu să-ți fac înciudă!
 Nu din cauza asta, ci pur și simplu nu reușesc eu să ating
 coarda sensibilă a sufletului tău.
 Da, îți spun povești din propria mea viață, îți spun cum m-
a ajutat,
 dar poate nu găsesc acel fir,
 acel punct fierbinte care te-ar motiva pe tine.
 Și am nevoie de ajutorul tău.
 Am nevoie ca tu să-ți asumi, să zici,
 ok, nu știu ce vrea să zică omul ăsta,
 hai măcar să testez.
 Atâta tot.
 Nu-mi place ce zice, nu cred ce zice,
 Vreau să testez ce zice.
 Dar dacă nici nu testezi, nu ai cum să verifici
 dacă ți se potrivește sau nu ți se potrivește metoda.
 Și nu te ajută, crede-mă, nu te ajută că ai scris 5 caiete.
 Te ajută doar când ai făcut experimentul respectiv
 și a funcționat sau n-a funcționat.
 Deci dacă l-ai făcut și n-a funcționat,
 ești mai câștigat decât dacă ai scris tot despre el.
 Ok? Bun.
 Nu trebuie, iarăși vedeți, e nevoia de a compune altfel, de
 a modifica, ce vă zic eu, a întrebat dacă poate face
 imagine alb-negru.
 Este următorul pas. Fii atent.
 Am zis așa, caracteristicele reprezentării vizuale sunt aso
ciere, disociere, da?
 Dupa aceea, culoare, mărime, claritate, poziție.
 Ce înseamnă poziție?
 Vă amintiți?
 Imagina poate să fie centrală,
 poate să fie jos acolo,
 poate să fie undeva în stânga, undeva în dreapta.
 Poziția nu înseamnă că e din start,
 față în față cu tine.
 O imagine, o anumită situație,
 poți să o vezi un pic în stânga jos, de exemplu.
 Sau un puțin în dreapta sus, sau în stânga sus,
 sau în jos în fața ta.
 Nu știu.
 Însă, știu un lucru.
 Oricare modificare, de fapt, înseamnă o altă emoție pentru
 tine.
 Dacă imaginea aia stă un pic câș,
 mai tras într-o parte,
 vei avea o altă emoție decât dacă-l sta în centru.
 Sau dacă-l sta în partea opusă.
 Fiecare emoție diferită o ai tu, o ai datorită acestor
 caracteristici.
 Mărimea imaginii, culoarea imaginii, claritatea imaginii,
 asociat sau disociat, pozitia imaginii,
 ăstea îți spun ce emoții să simți pe evenimentul tău, nu
 evenimentul.
 Acum e momentul de, uaa, așa ceva nu se poate.
 Deci înțelegeți?
 Nu evenimentul,
 ci cine face regia evenimentului îți pune ce să simți.
 Poți să iei o plimbare prin pădure
 și schimbându-i regia să obții o altă emoție?
 Da.
 Poți să iei orice imagine și să o aduci să-i schimbi
 caracteristici,
 astfel încât să pară că e o imagine îngrozitoare,
 că e o imagine faină, că e o imagine neutră.
 Asta trebuie să învățați în mintea voastră să faceți.
 Ok.
 Hai să vedem. Deci, asociere, disociere, culoare, am pus
 luminositate, nu.
 Luminositate. Puneți și luminositate. Nu le mai scriu, vi
 le dictez.
 Intensitatea luminii e întunecată sau luminoasă, imaginea?
 Cât de luminoasă, cât de întunecată e?
 Bun, claritatea am pus, poziția am pus, mărimea am pus.
 Să uite, hai că le lasăm ăstea.
 Bun.
 Da, la poziție poți să zi și distanța.
 Deci, aici e poziție și distanța.
 Sau hai s-o punem separat. Distanta.
 Distanta, poftim.
 Si atunci ai mai clar.
 Distanta ce inseamna?
 Vad aici?
 Sau vad la 20 de metri in fata mea?
 Conteaza.
 Cu cat e mai departe,
 cu atat mintea mea zice,
 de ce te agitzi ca a trecut?
 Cu cat e mai aproape, mintea zice,
 agitate ca acum e!
 Vă dați seama cât de simplu e?
 Bun, auditiv.
 Volumul.
 Poziția sunetului, de unde provine sunetul.
 Intensitatea.
 Tonul.
 Poate să fie ceva un ton jos, grav,
 sau poate să fie ceva foarte...
 un ton înalt, ca o trompetă.
 Sunetul este continuu sau discontinu?
 Continuitatea sunetului.
 Timbru.
 Melodicitatea aceea.
 Timbru.
 Suntetul este zgomot sau muzical?
 Poate să fie doar zgomot.
 Sau poate să fie să aibă un pattern.
 Are ritm sau nu are niciun ritm? E chaotic.
 Ok, cam astia se lega de sunet, de auditiv.
 Chinestezic
 Chinestezic-ai asa
 Tipul senzatii
 Ce senzatii?
 Foame
 Furie
 Bucurie
 Relaxare
 Deci tipul senzației.
 Intensitatea senzației.
 Localizarea senzației.
 Poate să fie în corp, poate să fie în exterior.
 Poți să o percepi în exterior.
 Și acum țineți-vă bine.
 greutatea senzației,
 densitatea ei,
 temperatura senzației,
 senzația tactile la atingere, dacă aș atinge-o, cum ar fi,
 aspră, netedă,
 Este statică sau în mișcare?
 Senzația.
 Aoleu, la vizual am uitat să pun poză sau film, scuze.
 La vizual ai adăugat și poză sau film.
 Și dacă e film, poate să fie viteză normală, viteză lentă
 sau viteză mai repede decât normalul.
 La kinestezic poate să fie mișcare rotativă.
 sensatia să se rotească, sau poate să fie o mișcare sus-jos
 a sensatiei.
 A avut cineva o durere de cap și avea sensatia că,
 băi, parcă durerea aceea se învârte,
 se rotește, explodează, pulsează.
 Și asta, da? Mișcare. Poate să pulseze sensatia.
 Am lucrat la un moment dat cu o doamnă
 care a vus asa un accident de masina
 si a ramas dupa accidentul acela cu o durere,
 nu stiu, o nevralgie, ceva,
 e atinsesa un nerv
 in timpul accidentului
 si o durea maxilariu,
 medicii nu ne aveau ce sa faca,
 de 3 ani de zile.
 O durea maxilariu.
 Si...
 i-am cerut sa imi descriie...
 Are cineva in momentul asta o durere?
 Hai...
 Hai ceva...
 Hai, cine vine aici?
 Cine ajunge primul, ala rocrez.
 Hai, hai Ana!
 FACI-O GRĂBĂ!
 FACI-O GRĂBĂ!
 FACI-O GRĂBĂ!
 Exista si niste caracteristici ale reprezentarii mentale
 ale durerii.
 De exemplu, ai o durere, cum zici?
 Usturatoare
 Arzatoare
 Pulsatila
 Ia loc!
 Inclusiv când ne gândim la o durere, noi ne-o descriem prin
 aceste caracteristici.
 Poți să-ți identifici durerea ta?
 Da!
 Ok, perfect, fii atentă!
 De obicei la durere lucrăm tot așa, identificăm în felul ur
mător.
 Închidem un pic o ochii și vedeți, nici măcar nu mă inter
esează ce fel de durere e.
 pentru că eu de fapt o să lucrez cu ceea ce
 citește creierul despre durerea ei.
 Ce vreau să-mi spui, Ana, este intensitatea de la 1 la 10,
 cât e durerea de intens acum?
 8, ați zice-am.
 8, ok, perfect, bun.
 Ok, vreau să te uiți la durerea aia
 și să-mi spui ce culoare are.
 Maron, chis, negru.
 Ok, perfect.
 Cât...
 Pune mâna pe ea și spunem ce temperatura are.
 E foarte rece.
 Foarte rece, ok?
 Cum o simți la atingere?
 Aspră, netedă?
 E ca gheață.
 Ca gheață, ok?
 În momentul în care o țin palmă, e ușoară sau e grea?
 E grea.
 E grea, ok?
 E în mișcare sau e statică?
 E statică.
 E statică. Bun, perfect.
 Uite ce vreau să faci acum.
 Din maroul acela vreau să o transformi în albul unui nor.
 Imaginați că ai o telecomandă magică și o vizualizezi acum
 un alb pufos.
 Călduț.
 Simte senzatia de
 caldut, alb, pufos.
 Simte cand o atingi ca este ca o catifea.
 Nici luceoasa si alunecoasa cum e o sticla, o gheata,
 nici aspră, ci blanda ca o catifea.
 călduță la atingere, ușoară, când o țin palmă, albă, și că
 se rotește lent.
 Trăiește această senzație de alb, călduț, ușor, rotindu-se
 lent, catifelat.
 Și observă toate aceste caracteristici acolo unde înainte
 era durerea.
 Ok, revină ușor.
 Măsoară acum, uite-te în interiorul tău și măsoară intens
itatea a ceea ce simți.
 Cât e acum intensitatea ei?
 Despre zero, zice.
 Chiar așa de...
 S-a mai topit, nu mai e atât de grea,
 mai este, nu s-a dus de tot,
 dar e ca o atingere.
 Nu mai...
 Perfect. Mai e ceva acolo, dar a scăzut...
 A scăzut, da, mai e, dar foarte puțin din...
 Aplauze, vreo, pentru Ioan.
 Și mulțumesc!
 Atenție! Eu nu i-am modificat starea organismului ei.
 Eu am modificat doar modul în care creierul ei citea stimul
ui respectiv.
 Ca creierul tău să îți dea senzația de durere trebuia să...
 Te-am văzut, Imedea.
 Trebuia să își reprezinte starea aceea prin caracteristic
ile inițiale.
 Dacă e schimbat caracteristicile,
 creierul zice,
 nu știu acum asta ce mai e.
 Că nu știu ce e.
 E durere, e foame, e relaxare, ce-o fi?
 Prima, nu mai poate citi.
 Asta e tot.
 Da, o să revină, pentru că
 cauza poate să fie una organică,
 eu n-am modificat nimic la cauza.
 Eu am modificat strict
 exact ca cearcea ce ar face un algocalmin.
 întrerupe calea de comunicare spre creier.
 Vă ați gândit vreodată că mintea noastră poate să fie atât
 de puternic?
 Există în Viena o clinică stomatologică care face interven
țiile
 doar prin anestezie cu hipnoză, prin hipnoză.
 Meningerul acelei clinici este o româncă care a venit în
 timișoara cu noi
 ca să studiezi NLP.
 și clinica respectivă lucrează cu anestezie prin hipnoză,
 prin tehnici de genul ăsta.
 I-am schimbat caracteristicile durerii și creierul ei acele
ași împulsuri nu le-a mai recunoscut.
 Nu știu. Știu că tâta timp cât a făcut cursul cu noi îmi z
icea, bă, Marius, nu vine să cred.
 O mai durea, doar că diminuat cu 90%. Deci îmi povestea z
ice, nu puteam să dorm noaptea.
 Deci am dormit, m-am trezit dimineața și am început să res
imt durerea după ce m-am dus la lucru.
 Ceea ce nu mi se întâmpla, mă culcam cu durere, mă trezeam
 cu durere.
 Deci am început să resimt după câteva ore după trezire.
 Pentru ei era un mare plus.
 Eu ziceam, mama mia, n-am reușit să fac să dispară complet.
 Dar ea era atât de încântată, de mulțumită de chestia asta.
 Da, spune că ai microfon.
 Marius, întrebare.
 Am văzut că tu ai făcut chestia asta cu colegul nostru și
 ai pus întrebările,
 anumite întrebări în ordinea aceea în care, mă rog, tu ai
 căzut că cel mai bine.
 Așa.
 Poți să faci asta tu cu tine însuț?
 Sigur, eu o fac cu mine, da.
 Bun, perfect. Știam că întrebarea e da.
 Cum îți pui tu întrebările? Pur și simplu stai...
 Dar de ce trebuie să-mi pună întrebările?
 Păi nu, asta zic...
 Eu doar identific. Mă uit la mine și zic, băi...
 Ce culoare îmi vine în minte legat de durerea?
 E, și când ai zis chestia asta o faci cu voce tare sau pur
 și simplu stai și...
 Nu! Doamne fereste!
 Păi, poți să o faci într-o cameră cu voce tare, nu? Adică
 să...
 Dar de ce?
 Păi, de asta am treaba. Poți să o faci în gând?
 Poftimplu stând și brostind în gând chestiile acestea.
 Nu e ritual bisericiesc, oameni buni.
 Păi nu știu, trebuie, dar asta...
 Deci nu trebuie nici să aprins lumânări ca să funcționeze,
 nici să-ți faci cruce, nici să-ți post.
 Totul se întâmplă doar în mintea noastră.
 Și trebuie să facă acolo lucrurile.
 N-am nicio treabă cu chestii din acestea ritualistice și aș
a mai departe.
 Asta o să fie la alt modul.
 Da.
 Mulțumesc.
 Exercițiul acesta funcționează și pentru persoanele care nu
 sunt neapărat vizuale și sunt mai mult auditive sau chines
esce.
 Sigur.
 Pentru că am văzut că ai atins aici în întrebări mai mult
 partea de vizual și chinesezii.
 Cum se simte, cum o vezi, unde și așa mai departe.
 Știi de ce? Am atins vizual și chinestezic. De obicei dur
erea nu are reprezentări auditive.
 N-am auzit pe nimeni să zic că o durere pocnitoare.
 Asurzitoare.
 Asurzitoare. Sau o durere melodioasă.
 Deci nu contează cum e persoana și când este vorba de emoț
ii?
 Deci durerea e ceva fizic, să spunem, dar când e vorba de
 emoții?
 Păi, la emoții, emoția este un rezultant. Eu modific repre
zentările mentale.
 Chinestezicul este cel mai apropiat element de ceea ce noi
 numim emoție.
 Este o senzație, știi? Și este foarte apropiat de ceea ce
 numim emoție.
 Dar totalitatea lor dă emoția efectiv.
 Când e vorba de o emoție, acolo verific. Am vizual, am
 auditiv, am chinestezic.
 Poate am una singura, si modific atunci merg doar pe aia.
 Sau merg pe toate trei sau pe doua.
 Ce gasesc?
 Multumesc!
 Ok?
 Bun.
 Da.
 Deci, ati vazut acum lista cu ceea ce avem de modificat.
 Dar atentia, nu sunt toate de fiecare data.
 Uneori ma duc doar pe vizual pe doua, trei chestii.
 Alte ori mă duc pe una vizuală, una auditivă.
 Atâta.
 Niciodată nu sunt toate sau nu sunt, chiar dacă sunt,
 nu sunt semnificative acolo.
 Nu sunt reprezentative.
 Însă, în faza de început,
 când încep să învăț,
 mă duc pe cât mai multe pentru că vreau să învăț.
 Vreau să îl aud cum îi le descri, vreau să aud ce zice,
 vreau să văd ce impact au când îi zic modifică aia.
 Deci, dar doar de învățare. Eu acum nu mă mai duc pe toate.
 Mă duc doar pe una, două care știu că-s mai de impact.
 Atâta tot.
 Da, nu știu unde e microfono. Acolo.
 Da.
 Bună, Marius.
 Daniela, mă anumesc.
 Și am o mică provocare.
 De 9 luni de zile sufăr de tinitos.
 Ok.
 Am fost la...
 Nu mai știu unde să merg.
 Da.
 Și surprizea a fost că atunci când mi s-a recomandat să fac
 o audiogramă...
 Poți să vii aici un pic?
 Cine m-a pus?
 Da. Hai să steap pe scaunii mei bine.
 Nu știu că n-am mai lucrat niciodată cu tinii sus. Dacă ved
em.
 La audiogramă, când mi-au pus căștile și știți că la audi
ogramă se fac testuri cu diferite
 Sunt zgomote. Eu nu reacționam. Așteptam, eram atentă să mi
 se spună când tre' să încep eu procesul.
 Și am încercat odată de două ori și doamna care mă urmărea
 mi-a spus, s-a terminat.
 Dezic, dar eu nu am auzit... Și atunci și-au dat seama cum
 reacționează tinițul, care sunt zgomotele de la tinițu-s,
 pentru că erau asemănătoare cu zgomotul din capul meu.
 Da, da.
 Și...
 Deci tu auziai un tweet continuu acolo
 și nu mai distingeai când apărea asta din casc.
 Exact.
 Și în diferite stări pe care le am
 în funcție și de anumite perioade
 dacă sunt supra-sublutată,
 stresată, el se intensifică.
 Ok, super.
 Mă plac provocările.
 Perfect. Îmi zici numele tău?
 Daniela. Ok.
 Bun, Daniela. Ok.
 Sunt rău, vreau să închizi un pic ochii.
 Nu se uite nimeni la tine.
 Tot sunt cu nas un telefon,
 citesc și au luat fiecare către o carter,
 se relaxează, unii fac plajă...
 Fiecare ne relaxăm.
 Bun, super.
 Unde-ți place să te relaxezi, Stia?
 De obicei unde te relaxezi cel mai bine?
 În grădină.
 În grădină, ce fain, super.
 Ei, știi ce vreau să faci?
 Păi să te duci acolo în grădină.
 Păi să te duci acolo în colțul tău, în locul ăla unde îți
 place ție.
 Și acolo să asculti sunetul acela din urechi.
 Și...
 Eu o să-l privești.
 Și să-mi spui ce culoare are acel sunet.
 culoare închisă, gris, ceva foarte închis.
 Ok, bun.
 Când îl auzi acolo în grădină la tine, arată-mi cu mâna din
 ce direcție vine sunetul ăsta.
 Eu o aud din toate parțile.
 Adică nu percep că ar veni din o anumită parte, dintr-un
 singur.
 Ok.
 O singură zonă, mă înconjoară.
 Și pe mine mă auzi acum din toate parțile, dar știi de unde
 vine sunetul vocii mele.
 Mhm.
 Dar mă auzi din toate parțile, cum știi că vine de acolo
 sunetul vocii mele?
 că ești mai aproape.
 Eu caut să văd de unde vine sunetul acela.
 Din ce direcție vine, chiar dacă pare că vine din toate păr
țile.
 Există...
 Dacă cauți o direcție anume,
 nu e neapărat să fie, dar vreau să mă asigur
 că nu există o direcție
 a acelui sunet.
 Din spate.
 De unde stii? Adică pe ce te bazezi că e din spate?
 Că îl percepi mai repede
 din spate decât din față.
 Ok, bun.
 Și când te uiți la el, cum vine din spate,
 îl percepi
 pe o scală de la 1 la 10.
 Ce intensitatea volumului are?
 Acum?
 Acum, da.
 9.
 9. Ok, bun.
 Uite ce vreau sa faci, vreau sa ti-l imaginezi cum vine din
 fata de data aceasta.
 Acelasi sunet, neschimbat, cu intensitatea volumului noua.
 Ar vine din fata ta, ca si cum vine spre tine.
 Si venind spre tine, perfect.
 Așa cum vine spre tine, poți să ți-l imaginezi că te dai la
 o parte din calea lui și trece pe lângă tine.
 Prin ce parte a capului tău îl lași să treacă?
 Aratăm cu mână.
 Ok. Perfect.
 Trecând pe lângă tine, intensitatea sonoră o simți cum?
 Puternică.
 Sune-tu acesta. Are vibrații? E continuu? Are un ritm? Cum
 îl descrii?
 Este ca să îl înțelegeți cum auzim o altă tensiune, buzitul
 și foșnetul continuu.
 Ok.
 Adună-i în alte tensiuni de curent electric.
 Perfect. Ok. Bun.
 Acum ce vreau să faci acum este să o lași pe Daniela să asc
ultă în continuare acest sunet
 și să-ți imaginezi că ieși din corpul tău și privești de la
 distanță din perioada de acum un an de zile.
 o privești pe Daniela, cu ochii tăi de acum un an de zile,
 o privești pe Daniela care sta acum aici.
 Când o privești pe Daniela de acum un an de zile,
 nu privești fără să auzi în mintea ta acel sunet,
 pentru că încă nu l-aveai.
 Daniela de acum îl are,
 dar tu de acum un an de zile încă nu l-aveai.
 Și în liniștea din mintea ta,
 vreau să o privești pe Daniela,
 cum au de acel sunet.
 Ca si cum tu l-ai auzit, dar nu din interior, ci din
 exterior.
 L-ai auzit in mintea Danielei.
 Cum te simti asa privind disociat din exterior spre tine?
 E mai bine? E la fel? E mai rau?
 Mai liniste.
 E mai liniste. Bun.
 Acum vreau sa iti imaginezi
 ca o privesti pe Daniela
 de la distanta de 10 pasi.
 Ca te departeti la o distanta de 10 pasi
 și că pe măsură ce faci fiecare pas,
 departându-te de Daniela,
 sunetul se estompează din ce în ce mai mult.
 Și trebuie că ar să faci un efort
 ca să-l auzi din mintea Danielei.
 Pe masura ce te departezi, micsoreaza mai mult volumul acel
ui sunet pe care il auzi de la distanta in mintea Danielei.
 La ce intensitate l-ai micsurat acum?
 7
 Ok?
 Mixorează-l până la 5.
 Poți chiar să te depărtezi mai mult de mintea Danielei care
 aude sunetul.
 Privește-o de la distanță.
 Privește-o cum se relaxează în grădina ei și tu ești undeva
 la distanță, în capătul celălalt al grădinii.
 De la acea distanta, chinui-te sa auzi acel sunet in mintea
 ei.
 Fa un efort sa auzi, oricat de incet ar suna acel sunet in
 mintea ei, fa un efort sa-l auzi, chiar daca e imposibil.
 La cat a scăzut acum intensitatea, volumul sunetului?
 4
 Ok
 Imaginează-ți acum că grădina ta se lungește și se dublează
 mărimea
 și tu te duci mai la distanță, atât de mare e distanța, înc
ât Daniela care stă în grădină, o lași acolo cu toate grij
ile ei,
 cu tot stresul ei, cu toată tensiunea din viața ei, și o
 privești de la distanță,
 de la atât de mare distanță încât imaginea acelei Daniele
 devine ne clară.
 Înconjurată de verdeața grădinii, de flori, de locurile ace
lea care o relaxează,
 care le simte mirosul,
 le simte parfumul acela de viata, de natura.
 Privesti-o acolo de la distanta
 si asculta sunetul din mintea ei chiar daca nu-l mai auzi.
 Foarte bine.
 Revină ușor aici.
 Deschidă încet ochii.
 Ok.
 Nu mai auziți deloc pe partea asta, pe dreapta.
 Și foșnetul a dispărut, dar nu total.
 dar a rămas acel T-i uit.
 În următoarea perioadă, o să vezi că mintea ta
 preia metoda aceasta și va continua să o facă din subconșt
ient.
 Nu știu cât durează.
 Poate să dureze o zi, poate să dureze 2-3 zile.
 E foarte posibil că încet-încet să se diminueze sunetul
 până când va trebui să faci efort să-l mai auzi.
 Testează acum.
 Observă acum că dacă vrei să-l auzi, trebuie să te concent
rezi pe el.
 Eu observ.
 Nu mai pot.
 Nu mai pot să-l auzi.
 Adică știu că e acolo, dar nu mă mai lasă.
 Adică nu mai pot să mă concentrez, să mă aud.
 Până acum eram foarte... cred că eram focusată, că mă obiș
nuiesc cu el, pentru că medicii tot îmi spuneau că așa cum a
 apărut, așa va dispăra o boală care nu se va trata niciodat
ă.
 Și trebuie să mă obișnuiesc, adică să-l crezi ca și prieten
ul meu imaginar.
 Hai să zic un secret. Nu există nimeni din sala asta care
 să nu audă sunetul respectiv, tu doar i-ai dat atenție.
 Ce am făcut eu, de fapt, a fost să-i schimb focusul atenție
i de pe acel sunet.
 A datat tot.
 Aplauze, vă rog, pentru Daniela.
 Măține.
 Nu o să trebuiească să faceți așa ceva.
 Dacă mă ziceți, ai de capă meu, trebuie să dau examen din a
șa ceva? Nu.
 Eu fac asta pentru că am mai bine de 20 de ani de când luc
rez cu tehnici de NLP.
 Și mi-e ușor, înțeleg ce se întâmplă, unde trebuie să mod
ific.
 Nu asta trebuie să faci.
 Ce trebuie tu să faci?
 Trebuie să îndepărtezi o imagine, să te disocizezi sau să o
 apropie o imagine.
 Atâta tot.
 Și vreau să facem lucrul ăsta.
 Acum ați devenit experți și știți caracteristicile alea.
 Mâine o să lucrați doi câte doi.
 Astăzi nu mai fac asta, dar vreau să fac altceva.
 Vreau să te gândești la cel mai frumos moment din viața ta,
 momentul care îți dă cea mai mare bucurie, cea mai mare
 satisfacție, cea mai mare împlinire.
 Poate că e o perioadă, nu e un anumit moment, dar caută o
 asemenea perioadă și alege un punct culminant al acelei per
ioade și închide ochii și vizualizează, ascultă, simte.
 Vezi cu ochii tăi.
 Auz cu urechile tale, și simte tot ceea ce se simte în ace
astă situație.
 Trăiește senzația, ascultă sunetele, privește imaginea, pri
vește culorile, lumină, ascultă vocile.
 Vocile.
 Sinte acel sentiment.
 Foarte bine.
 Ce vreau sa faci acum?
 Vreau sa dublez intensitatea luminii.
 Sa aduci imaginea mai aproape.
 Sa o faci mai clar.
 Mai...
 vie.
 Culorile sa le faci mai intense.
 de emoția să-i dublezi intensitatea.
 Vocile să le auzi mai de aproape.
 Timbru, tonul vocii, vreau să-l faci mai amplificat
 în direcția cea mai potrivită pentru tine.
 Poate mai cald, mai intim,
 mai emoțional,
 vreau să intri complet în această experiență
 pe care ai adus-o acum în prezent.
 Să spun că fiecare celulă din corpul tău s-o simtă.
 Cu ochii minții privește imaginea din toate punctele.
 sus, privește-n jos.
 Fă o piruetă și privește la 360 de grade
 scena aceea.
 Nu lăsa nimic să-ți scape.
 Bucură-te de tot ceea ce vezi în această imagine,
 de tot ceea ce auzi în această situație, în acest moment,
 de tot ceea ce simți, savuriază ceea ce simți în această
 situație.
 Trăiește acel sentiment atât de bogat, atât de minunat pe
 care îți îl dă această situație.
 Îmbată-te de acest sentiment.
 Și dublează-i intensitatea.
 Foarte bine.
 Ba sa-l sa creasca atat de mult in interiorul tau incat sa
 nu mai aiba loc, sa te deape din afara.
 Observa-l cum creste.
 Foarte bine.
 și în ritmul cel mai potrivit pentru tine,
 lăsând în interiorul tău acest super sentiment atât de
 valoros,
 revină ușor aici, deschide ușor plioapele,
 mișcăți degetele de la mâini, de la picioare, foarte bine.
 Cât de des faci asta?
 Pentru ca stiu ce altceva faci.
 Ei o imagine naspa din trecutul tau
 si te gandesti la ea
 si o traiesti in toate detaliile ei.
 O amplifici.
 Zici, ba ce prost am fost!
 Zici, a, stai ca n-a fost tonul bun.
 Trebuie să intensifici.
 Bă, ce prost am fost!
 Intensifici volumul vocii ca să te auzi.
 Măreși și luminositatea.
 Și zici, așa e normal.
 Și când te întreb,
 de câte ori ai luat o imagine extraordinară din viața ta?
 S-o retrăiești?
 Cum te-ai simțit acum că ai retrait acest moment?
 Foarte bine. De ce ne-o facem?
 Știți care sunt răspunsurile pe care le primesc când pun
 întrebarea asta?
 Voi sunteți politicoși. Răspunsul a fost așa.
 Pentru că mă păcălesc singur.
 Eu nu am asemenea momente în viața. Am avut.
 Nu am astăzi. Cum să-mi permit să mă simt bine?
 Zic, dar nu folosești aceeași metodă ca să te simți rău?
 Ba da!
 Dar ca să mă simt rău, am voie să folosesc metode din imag
ini din trecut.
 Ca să mă simt bine, n-am voie să le folosesc.
 Ai voi auziți?
 Deci oamenii consideră că au voie să folosească
 amintiri din trecut ca sa se simta rau.
 Adica e normal.
 Hai sa ma gandez zilnic la o chestie nasoala, normal ca ma
 simt rau, nu?
 Si cand ii zic,
 stii ca poti sa faci acelasi lucru ca sa te simti bine?
 Zice, nu, ca ma mint, sunt fals.
 Pentru ca eu mi-au din trecut ceva, nu e real, mi-au din
 trecut ceva ca sa ma simt bine.
 Zic, bai, ca sa te simti rau, nu e fals!
 Nu faci același lucru pe moment în care te simți rău?
 De câte ori, fii atent, întrebarea.
 De câte ori cu adevărat te simți rău pentru ceea ce se înt
âmplă
 și de câte ori vei folosi ceea ce ți-i s-a întâmplat
 și mâine și poimâine și răs pe mâine ca să te simți în
 continuare rău?
 Deci dacă ți-a întâmplat luni o chestie nașpa,
 luni te simți rău.
 Dar tu te simți rău și marți.
 pentru situația de luni.
 Pentru că ți-o amintești.
 Te simți rău și miercuri pentru situația de luni.
 Pentru că ți-o amintești.
 O vizualizezi, frumos.
 Șcenă, film, poză, subnete, emoții.
 Și joi, și vineri, și sămbătă, și domenică.
 Dar ți se întâmplă o chestie fabuloasă luni.
 Marț te bucuri.
 Deci, a, ce fain a fost.
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua. Ce vrei să faci?
 Am greșit și eu ziua, nu? Ce vreți?
 Deci, în momentul în care noi avem resurse în trecutul nost
ru
 și ne spunem, și atenție, că foarte mulți oameni au chestia
 asta,
 nu este normal să folosesc mintea mea ca să mă simt bine în
 viața mea.
 Eu trebuie să mă simt bine doar când se întâmplă ceva.
 Tre' să vină Xulescu și să-mi spună Te iubesc!
 Să-mi aducă flori, să câștig la loto, să vină șefu și să mă
 laude, să ceva!
 Ok, atunci folosește-te doar de ăstea ca să te simți rău și
 sunt ok.
 Dar nu, tu le folosește ăstea și după aia folosești și film
ul despre ele ca să te simți rău.
 Adică și amintirea.
 Da, Andreea.
 Absolut.
 De cele negative.
 Da.
 Și nu înțeleg, adică atunci când încerc să fac acest exerci
țiu,
 îmi este foarte greu să aduc în prezent amintirea unui
 moment plăcut
 să-l amplific, să-l creez dominozitatea, însă aș putea
 foarte ușor să fac lucrul ăsta cu o amintire mai puțin plă
cută.
 Absolut, da, normal.
 Pentru că noi, ca și tipar cultural...
 Dar de ce se întâmplă asta?
 Îți explic.
 Noi, ca și tipar cultural, noi am fost obișnuiți că suntem
 recompensați când suferim.
 Suferința, adică un eveniment nașpa, neplăcut, pentru noi a
 devenit obiectivul nostru.
 Băi, dacă vezi pe unul că suferă, că plânge, te duci la el
 și zici ce are.
 Dar dacă vezi pe unul că râde, te uiți la el și zici, ăsta-
i nebun.
 Să-i sizați?
 Îi pâncineazăți, pe stradă!
 Vezi pe unul, zici, vai, săracul de el, parcă îmi vine să î
l îmbrățişesc, să am grijiu de el, să-l...
 Băi, și vezi pe unul, ha ha ha ha, stufăr!
 Deci ăsta-i băut.
 E drogat.
 Să țineți?
 Atitudinea față de unul care este fericit...
 Nu știi din ce motiv.
 O fi făcut un exercițiu din ăsta, știi?
 Atitudinea pe care o ai față de fericire este una de jude
cată pe deapsă.
 Atitudinea care o ai față de suferință este una de valoriz
are.
 De ce?
 Pentru că prin suferință ne mântuim.
 De acolo este filonul cultural pe care noi ne-am construit
 acest mecanism.
 Noi știm că suferința este calea spre vindecare.
 Dacă nu suferi, nu iubești suficient.
 Doar prin suferință și sacrificiu vei ajunge la succes.
 Trebuie să muncești din greu.
 Lacrimi, suduarea frunții și picături de sânge ca să rezol
vi, să ajungi, să faci, să nu știu ce.
 Nime nu zice, băi, jucându-te și distrându-te vei avea suc
ces.
 Nime nu-ți spune așa ceva.
 Și atunci, ce am învățat?
 Că a suferi este cel mai bun lucru din lume.
 Dar nu esti tu cel mai smecher cand suferi?
 Pe cine a mai suferit?
 Iisus a suferit!
 Dar nu sunt eu frate de cruce cu Iisus?
 Ieri am fost la o cafea!
 Stii?
 Am in doi suferim!
 Stiti-ma, eu sunt cel mai umil om din lume!
 Eu sufari cel mai tare!
 Victimizarea, nevoia noastra de a suferi,
 e nevoia noastră de a fi mântuiți.
 Dar, de fapt, psihologic vorbind,
 este un blocaj teribil.
 Blocaj care ne face să fim...
 Sună fain.
 Blocaj care ne face să fim
 în căutare permanentă de suferința.
 Atât la noi, cât și la ceilalți.
 N-am fost nașpa până acum...
 Nu, sunt acum.
 Deci, efectiv, cautăm
 să suferim
 ca să fim iertați.
 Știu oameni foarte mulți
 vă știți și voi,
 care se autosabotează
 când sunt la un pas de a avea succes
 în nu contează ce domeniu
 pentru că altfel n-ar putea suferi suficient.
 Pur și simplu, în ultimul pas fac o greșeală.
 Ți se întâmplă în relații, ți se întâmplă în profesie,
 legat de bani, legat de investiții, legat de orice.
 În ultimul moment, faci o greșeală.
 Ca să-ți sabotezi propriul succes.
 Da.
 Hai să mai facem, că mai avem de lucru.
 Încă nu e ora nouă.
 Nu stiu. O întâmplare de care n-ai trecut. Vă dau exemple
 ce au mai luat colegi de-ai vostri.
 Sotul care a avut o operație și imaginea care era în minte
 era imaginea de ce era un om.
 toate colegi de-ai vostri.
 Sotul care a avut o operație
 și imaginea care era în minte era
 imaginea cum l-a luat pe targă
 și l-au băgat pe patul ăla
 și l-au băgat în sala de operații.
 Și nu mai iasă din minte imaginea asta,
 deși s-a însănătoșit, îi ok,
 dar eu tot am imaginea asta în minte.
 Și cum te simți?
 Vai, mă termină,
 imaginea aia mă face să fiu tot timpul îngrijurață,
 tremuri de frică, sau nu știu ce. Există asemenea imagini?
 Există. Există multe.
 Nu neapărat asta, dar poate să ai altceva. Copilul care...
 Uite dom'ne, nu vine de la școală,
 a întârziat 12 secunde. Tu ți-ai construit deja 20 de imag
ini cu cei s-a întâmplat copilului. Da sau nu?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Ce faci?
 Dacă e film, o faci poză. Dacă e poză, o faci film.
 Apoi, dacă nu e disociată, te disocizezi.
 Probabil că nu e disociată, pentru că la ăstea dureroase le
 ținem aproape.
 De ce? Pentru că vrem să suferim. Avem motive de suferință.
 Deci disociază-te.
 Adică ce înseamnă că mă disociez?
 Văd imaginea ca pe un televizor la care cineva m-a filmat
 pe mine și văd filmul cu mine în situația aia.
 Bun.
 Acum...
 Sterge intensitatea colorilor.
 Făle palide.
 Toate colorile sunt diminuate.
 Mai învârte un buton pe telecomanda aia și slăbește luminos
itatea imaginii.
 Acum apasă pe telecomandă și duă la 10 metri distanță în fa
ța ta.
 Cum a?
 Micșorează-o și fă-o de dimensiunea unei cărți postale.
 Și duc-o în dreapta sus a ecranului minții tale.
 Dacă avea sunete în ea,
 Estompiaze-le pana dispar complet
 si adauga o muzica, un fundal sonor
 care iti da o stare de liniste.
 Observa daca
 exista o emotie, anume, unde e localizata
 schimbai locul in care sta emotia aia
 schimbă-i temperatura,
 schimbă-i greutatea,
 schimbă-i senzația tactilă la atingere.
 Foarte bine.
 și observă cum te simți, schimbând toate acestea.
 Și după ce observi schimbările pe care le ai,
 revină un cet aici,
 mulțumit și bucuros de toate lucrurile pe care le-ai desc
operit astăzi
 despre mintea și emoțiile tale.
 Bun.
 Ce intensitate a avut emotia la inceput, pe ce ai lucrat tu
?
 Cum?
 12. 9, 8, 7. Ok.
 Ce intensitate a avut la final?
 2, 3, 1. Ok. Bun. Bun, a disparat. Ok, perfect.
 Ce ai făcut de fapt?
 Da.
 În momentul în care am îndepărat foarte tare imaginea, mi-a
 apărut o întrebare în mintea mea, cine sunt eu fără
 problema asta.
 Aha, super tare! E un next level lucru ăsta.
 Să ținăți problemele. Durerile noastre le-am asociat atât
 de mult cu identitatea noastră, încât avem senzația că dacă
 pierdem durerile acelea, ne pierdem pe noi.
 Bineînțeles, e o falsă dilemă, însă da, există această înt
rebare.
 Ce să fac, ca să...
 Momentan, nu depărta la distanța aceea, ține-o mai aproape,
 să nu-ți apară sentimentul de
 ok, dar eu cine sunt.
 Asta înseamnă că încă nu e momentul să pierzi acea durere
 cu această tehnică, adică trebuie mai complet procesul.
 Durerile noastre ne fac sa fim oamenii care suntem azi.
 Bucurile noastre ne fac sa fim oamenii care suntem azi.
 De exemplu, daca ti-a murit o persoana draga, de multe ori
 preferi sa nu scapi de durerea aceea pentru ca iti pare ca
 ai trada acea persoana daca n-ai mai suferit.
 nu e așa.
 Ce poți tu să
 cauți în interiorul tău, să zici
 nu ce sunt eu fără această durere,
 ci această durere
 m-a construit să fiu
 cine sunt alții.
 Și dacă ești mulțumit de cine ești,
 e în regulă.
 Dacă nu ești mulțumit de cine ești,
 îndepărtează-o fără nicio jelă.
 Ok?
 Deci,
 dacă nu ești mulțumit de cine ești,
 pentru că nu înseamnă că varianta în care noi suntem azi
 este ultima variantă maximul din viața noastră.
 Dacă tu te uiți la tine cel de azi
 și te uiți la tine cel de acum 5-10 ani,
 suntăți aceeași persoană?
 Te-ai schimbat enorm.
 Dar dacă ți-amintești cum gândeai atunci,
 ziceai, acum am ajuns la maximul dezvoltării mele.
 mele. Erai mulțumit sau mă rog, nu știu dacă erai mulțumit,
 dar ziceai,
 păi cam ăsta sunt. Mâine nu mai era el, erai deja altul,
 păi mâine altul. Noi ne schimbăm oricum permanent,
 dar nu trebuie să ne schimbăm pe baza durerilor și fricilor
 noastre, pentru că e o
 schimbare extrem de limitativă. Ar fi fain dacă ne-am schim
bat pe baza
 succesului nostru, pe baza bucuriei noastre interioare.
 E o altă schimbare.
 Cine sunt eu fără fericirile mele?
 Fără împlinirea mea?
 Atunci așa e corectă întrebarea.
 Asta este o întrebare
 care vine din trecutul nostru.
 Rănile noastre ne fac să fim cine suntem.
 Sau așa credem noi.
 În realitate noi suntem mult peste aceste rănile noastre.
 Vreau să mai vorbim mâine de asta.
 Da.
 Pauza de masa.
 Da.
 Pauza de masa am fost pana la Piața Constituții.
 Acolo era un experiment cu o masina de pompieri care inter
venea asupra două masini răsturnate.
 alături erau
 poliția
 care avea și un stand
 și erau două... o motocicletă
 și un triciclu sau... mă rog
 la un moment dat
 am întrebat pe unul din polițiști
 cu ce
 viteză circulă?
 zicea 180kmh
 sunt motociclete
 care circulă cu 300kmh
 ce s-a întâmplat
 atunci? am început
 să împalpite inima.
 Întorcându-mă de acolo,
 mi s-a întâmplat altceva.
 Mi s-a pus o întrebare din interior.
 De ce fugi de trecut?
 Gândindu-mă la treaba asta,
 am zis
 fuc de emoții de trăiri
 sau de informațiile
 trecutului?
 Care mă pot ajuta sau mă pot
 perturba?
 De obicei fugem să știp de emoții,
 Emotii, nu de informații.
 Romana asta e...
 De obicei emoții le încercăm să le ascundem în trecut.
 Da.
 Mulțumesc mult.
 Cu drag.
 Mai avem cinci minute în care sunt și eu curios ce vei ați
 luat din această zi.
 Ce vei a dus acest început de nou modul de NLP?
 Da.
 Se retreim momentele frumoase pentru că de acolo ne luăm
 energie și noi le uităm, le lăsăm și zicem,
 n-am voie să mă ating de el, nu e corect să mă ating de el,
 eu trebuie să mi-aduc astăzi un moment frumos
 să mă bucur 3 zile de el și după aia să fiu iar nefericit.
 Pentru că plecăm de la o premiză greșită, că noi trebuie să
 fim continuu să găsim surse de fericire.
 Sursele alea tu le ai deja.
 Dacă știți, de câte ori, eu de exemplu, seara,
 închid ochii și uite, mai ales așa cum sunt la București,
 Adeline e acasă.
 Și simt senzația că o țin în brațe și că își pune capul pe
 un măru meu.
 Așa de faină e senzația aia.
 De ce să nu retreiesc mental? Nu înțeleg.
 De că mă bucur că am trăit-o, că o experimentez.
 Senzatia aia.
 Si ma bucur de ea.
 O am acolo, o am la indemana.
 De ce sa, din contra,
 sa ma gandesc doar la o chestie naspa?
 La o chestie negative?
 Aia iti vine oricum in minte.
 Da, dar poti sa
 iti schimbi obiceiurile
 astea proaste.
 Si ce iti recomand
 este sa ai macar
 5 asemenea momente
 și în mod constant, azi una, mâine te duci pe alt eveniment
, apoi mâine pe alt eveniment și așa mai departe.
 Zilnic tu trebuie să-ți antrenezi capacitatea de a scoate
 din subconștient momente frumoase și a le retrăi.
 Dar atenție, o să le vezi disociat, nu le lași disociat.
 Ne disociam de alea faine, si trăim asociat care?
 Alea dureroase, să fie intense, să nu cumva să scap de dur
eri.
 Alea faine le asociezi.
 Intri în eveniment, le trăiești.
 Amplifici luminositatea, le mărești.
 Amplifici sensația de căldură, de lumină, de culoare.
 Le amplifici în așa fel încât să se mărească emoția.
 Intensitatea unei emotii nu este data de eveniment, este
 data de culorile din eveniment.
 De apropierea imaginei respective, de intensitatea sunetul
ui, nu de altceva.
 Asta este lectia de azi.
 Dar tu, personal, ce anume ti-ai luat?
 Știi ce mi-am luat? Zic tu.
 Contextuale, bravo. Bun, altceva?
 Cine mai a fost astăzi la lecția?
 Mai tare, te rog.
 Să schimb perspectiva, da?
 Zahărul nu este dulce, bun, dar care e lecția din asta?
 Zahără nu este dulce, e un exemplu despre ce vorbem, despre
 ce e exemplul ăsta.
 Că percepția, de fapt, nu înseamnă realitate.
 Percepția se întâmplă la nivelul creierului.
 Realitatea e în exteriorul creierului.
 Eu când merg pe o stradă, strada aia e o realitate, eu pot
 să cad într-o groapă.
 Percepția mă poate face să cadă în groapa aia, pentru că eu
 s-ar putea să n-o văd.
 De aia trebuie să fiu...percepția mea trebuie să fie cât
 mai apropiată de realitate.
 Nu am acces la realitate, nu am acces la percepție, dar tre
buie să mă asigur că ceea ce eu percep
 e cât mai aproape de ce zice știința.
 Ca altfel, n-ar fi fost deloc progres.
 Altfel am fi batut tobe ca sa vina ploaia.
 Bine, sa mai intampla.
 Pe la Constanta, nu stiu unde am vazut la televizor,
 ca faceau astia procesiuni ca sa aduca ploaia.
 Cu preotul, nu stiu care.
 A venit cu umbrela.
 Foarte bine.
 Da.
 Altcineva. Cine am mai fost astazi?
 Contează ce caracteristici are gândul, nu la ce mă gândesc.
 Pot să mă gândesc la morcovi fierți și să simt poftă,
 pot să mă gândesc la ciocolată și să simt dezgust
 dacă caracteristicile imaginii sunt pentru dezgust.
 Să iesizați? Asta este lecția cea mai valoroasă de azi.
 de azi. Am schimbat caracteristicile, s-a schimbat ce? Semn
ificația experienței. S-a schimbat
 ce înseamnă pentru mine. Dacă pentru mine inițial ciocolata
 însemna e extraordinar de
 bună, i-am schimbat caracteristicile gândului și înseamnă
 mi-a scârbă de ea. E nașpa.
 Ciocolată e aceeași.
 Se schimbă caracteristicile.
 Durerea fizică, unde e Ioana, da?
 Durerea respectivă.
 Schimbându-i caracteristicile,
 Creiro a zis, nu mai e durere,
 e o senzație de gen.
 Înțelegeți?
 Unde e Daniela cu Tiuitu? Cum e?
 Ok.
 Să ies din mine și să mă privesc din exterior.
 E un exercițiu care are, pentru mine cel puțin, un impact
 foarte puternic.
 Este al n-aibii de greu, pentru că de multe ori nu prea ieș
im din noi, dar ajută.
 Eu îl fac, de exemplu, când am rău de înălțime.
 Mă duceam sus pe undeva și mă apucam a meția la când vedeam
.
 Și atunci ce faceam? Mă disociam, stăteam disociat la o
 distanță de 3-4 metri în timp real.
 Eu acum, când vă predau voi, eu sunt disociat.
 Eu sunt pe scaun acolo și mă uit la trainer să văd să nu
 cumva să zică prostii.
 Deci, disocierea în timp real te ajută să-ți liniștești emo
țiile și te ajută, dacă ești la început,
 te ajută să anticipezi ce trebuie să zici.
 Și în timp ce eram lângă o balustradă și vedeam înălțime,
 în timp real eu eram asociat la 3 metri în spate și mă vede
am pe mine la balustradă și mă linișteam.
 Că chestia asta mă liniștea.
 Cu acu-n mână pentru analize, stăteam la ușa salonului sau
 ce era ăla și mă priveam cum îmi ia sânce din mână ca să st
au relaxat.
 Altfel mă panicam. Deci, disocierea diminuează intensitatea
 emoției. O facem în mod natural.
 e un proces natural, asta de disociere problema este că ne
 disociăm pe evenimentele faine și stăm asociați pe alea naș
pa.
 Și noi trebuie să schimbăm această regulă.
 Bine, dragilor! Mâine o să vorbim despre emoții, ce sunt,
 cum sunt tipurile lor, cum le activăm la voință și cum cre
ăm ancore și cum scăpăm de ancore pe care nu ni le dorim.
 Seara frumoasa să aveți, ne vedem mâine la ora 10.
 Rugăminte!
 Aplauze pentru voi!
 Rugăminte, odihniți-vă!
 Nu este un curs de teorie în care să vă notați,
 ci vă pun să lucrați.
 Și pentru asta am nevoie ca voi să fiți odihniți.
 Ok?
 Păstim?
 S-a văzut pe fața voastră, s-a văzut pe reacțiile voastre,
 am văzut o boseală.
 Și n-am văzut-o acum seara. Am văzut-o deja de azi dimineaț
ă.
 Deci rugămintea mea este să vă odihniți.