1745 lines
64 KiB
Plaintext
1745 lines
64 KiB
Plaintext
Muzica
|
|
Pe la ce ora începe cursul de la ora 10?
|
|
Nu cu Horia, pe la ce ora începe cursul de la 10?
|
|
La 10?
|
|
10 și 3, cam așa.
|
|
Nu, că nu știu.
|
|
Da.
|
|
Imi treaba colegii din echipa, stiu mult mai bine decat
|
|
mine toate lucrurile astea, nu le stiu.
|
|
Exact, da.
|
|
Cam un modul ori ia un modul eu, cam asa.
|
|
Acuma uneori mai sunt si doua module, unul, celalalt doua
|
|
module, inca nu stime exact.
|
|
Pai... N-ai cum, trebuie sa le faci toate, ca au legatura
|
|
intre ele.
|
|
Doare daca stau aici, ma vedeti? Nu mi-am luat tocurile.
|
|
M-ai avut 4 minute sa va scrieti testamentul.
|
|
La fix incepem.
|
|
E prea tarziu dupa ea.
|
|
Te-ai imbratisat.
|
|
Sunt eu.
|
|
Pune-l acolo.
|
|
Mi-e mai greu sa dau peste el.
|
|
Stii?
|
|
Nu.
|
|
Nu.
|
|
Nu.
|
|
Nu.
|
|
Nu.
|
|
Nu.
|
|
Mm-hm.
|
|
Mai bine nu.
|
|
E spreia gras, da, exact.
|
|
A fost fric data trecuta?
|
|
Da.
|
|
Mai am eu un trainer la care va mai duc din cand in cand
|
|
tot pe zona de NLP care tine in sala de curs 16 grade.
|
|
El era in camasa si eu eram cu geaca pe mine, stii? Si toti
|
|
, ceilalți, eram cu geci pe noi.
|
|
16 grade.
|
|
Bine sa le spunem, si de acolo tuseam toti, ne durea gatul.
|
|
Da, da, da. Si el stia pe loc, da.
|
|
S-o bișnuiezi așa.
|
|
Da, da, da, da, da.
|
|
Da, da, da.
|
|
Să începem cu o bucă de ulei de aluat.
|
|
Să începem cu o bucă de aluat.
|
|
Să începem cu o bucă de aluat.
|
|
Să începem cu o bucă de aluat.
|
|
Să începem cu o bucă de aluat.
|
|
Muzica
|
|
Buna dimineata, poftis, poftis!
|
|
Las verifica biletul ce rand ce loc aveti!
|
|
Daca se vede scrisul...
|
|
Nu pot sa crede, ai venit cu bicicleta!
|
|
Super tare, bravo!
|
|
Nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu
|
|
te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te
|
|
rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog,
|
|
nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu
|
|
te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te
|
|
rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog,
|
|
nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu
|
|
te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te rog, nu te
|
|
rog, nu te rog
|
|
Nu-ti unu-n schioa, te-mbratisesc.
|
|
Ce-a ala?
|
|
Ce faci?
|
|
Mersi undeva?
|
|
Si eu, haide.
|
|
Da, totul aici e trupa.
|
|
Mama ce o sa ma mai impiedic eu pe aici.
|
|
Salut salut, haideți!
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
M-am dat o oză de oameni de la tine.
|
|
Tu verifici biletele la intrare?
|
|
Hai sa vedem cat este ceasul.
|
|
Uu, am intriziat. E si 2 minute.
|
|
Roxy, începem!
|
|
Bună dimineața!
|
|
Încă o dată!
|
|
Bune, bune!
|
|
Elena, ce bine stă cu casca aia!
|
|
Regizor, scenarist, nu știu ce...
|
|
Măcar, știi?
|
|
Se vede scrisul de acolo din spate?
|
|
Perfect, asta e important!
|
|
Bine dragilor!
|
|
Ma bucur ca ne vedem in formula aceasta, o sa fie un
|
|
weekend intensiv, intens, intensiv.
|
|
Eu mai uit sa dau pauze, noroc cu colegii mei care imi fac
|
|
tot felul de semne.
|
|
La inceput sunt foarte blanzi, adica mi-arata un panou si
|
|
imi scrii, mai ai 30 de minute.
|
|
Dupa aia vad urmatorul in care scrie
|
|
Mai ai 20 de minute
|
|
Inca unul, mai ai 10 minute
|
|
Mai ai 0 minute
|
|
Si dupa aia renunta la panor
|
|
Si fac urmatoarele semne
|
|
Si eu nu inteleg, e
|
|
Oprestete sau te taiem gatul
|
|
Inca nu stiu exact, da
|
|
Oprestete sau te taiem
|
|
Stii cam asta e mesajul
|
|
Dar o sa il descifram
|
|
NLP-ul cred ca, nu stiu
|
|
Are si ceva legat de limbaj non-verbal
|
|
verbal...
|
|
Eu am lipsit la modul 1.
|
|
Măcar voi nu trebuia să lipsiți, că-mi șopteați și mie.
|
|
A fost cineva la modul 1?
|
|
Perfect, super! Vreau să vorbesc cu cei care n-au fost.
|
|
Glumeam.
|
|
Zice, timp si mie, ce e NLP-ul asta?
|
|
Cine ma ajuta si pe mine sa-mi clarific un pic?
|
|
Stiti bancul acela cu...
|
|
A zisut la gara, era catiu neneniul anului care dadea cu ci
|
|
ocanul rotiile trenului.
|
|
Nu stiu cum se numeste nenia respectiv care dadea cu ciocan
|
|
ul rotiile trenului.
|
|
se pensionează Nenia Gigel care toată viața a dat cu ciocan
|
|
ul în roțile trenului,
|
|
se duce la șeful lui care îi dă o agendă, cadou de pension
|
|
are, nu?
|
|
Știți, cadou de pensionare, o agendă pe anul trecut, ca să
|
|
fie sigur că are valoare.
|
|
Zice, mulțumim pentru servicile de 40 de ani de când lucra
|
|
ți la noi.
|
|
la care Nenia Gigel zice
|
|
Domnul director, am si eu o intrebare, daca nu va suparati.
|
|
De atat, sigur orice, spuneti, ce va doriti, ce?
|
|
Nu, nu, e doar o intrebare.
|
|
Da, care e intrebarea?
|
|
Spuneți-mi si mie, lucrez aici, am lucrat 40 de ani si in f
|
|
iecare zi bat.
|
|
Spuneți-mi si mie, de ce a trebuit sa bat
|
|
in 40 de ani in rotile trenului?
|
|
Da.
|
|
Hori, aici, al cu bancurile bune.
|
|
S-a observat, nu? S-a observat.
|
|
Pe mine mă amuză când spun bancuri, dar doar pe mine.
|
|
Deci ce e Nalpiu? De ce? De ce facem Nalpiu?
|
|
Ce vă amintiți sau ce știți în afară de... Este o sectă.
|
|
Sectă. Auzi cineva că e o sectă?
|
|
Foarte bine, da.
|
|
Îîi manipulare.
|
|
Auzi cineva? Vi s-a spus?
|
|
Toți oamenii care n-au făcut în viața lor NLP, știu exact
|
|
să-ți descrie ce e NLP-ul, tu care ai făcut un modul nu-mi
|
|
zici.
|
|
Deci majoritatea oameni care n-au făcut NLP, ai observat că
|
|
știu exact ce e NLP-ul.
|
|
Sectă, manipulare, o grămadă de chestii.
|
|
N-au zis club sportiv, ca nu e.
|
|
Si totusi ce este?
|
|
Despre ce-i vorba Nenalfi?
|
|
Vezi Ischoria?
|
|
Uitam, si eu si el uitam si ne amintim, eu mi-amintesc cand
|
|
avion spre casa.
|
|
Ai de capa, m-am uitat sa le zic asta.
|
|
Incerc sa va sun din avion, nu se poate.
|
|
Stiti de unde a pornit?
|
|
Era un nene,
|
|
Bändler, ii zicea,
|
|
Da.
|
|
Care era matematician.
|
|
Și...
|
|
Şmecherul ăsta, matematician,
|
|
a fost cel care a creat domeniu NLP.
|
|
Dar să vedeți cum.
|
|
E doar o paranteză scurtă, promit.
|
|
Doar că îmi place.
|
|
A fost plătit
|
|
să identifice de ce
|
|
unii psihologi reușau
|
|
să schimbe mintea oamenilor
|
|
și alții nu.
|
|
Și ăsta a identificat, există o carte celebră, se numește
|
|
Structura Magicului, așa a fost tradusă,
|
|
care e de fapt lucrearea lui de doctorat, a lui Bendler, în
|
|
care explică matematic cum funcționează limbajul.
|
|
E imposibil s-o cititi acum.
|
|
Te-ai uitat la prefata, te-ai uitat la poze, si-ai zis mai
|
|
tarziu.
|
|
Ai vazut?
|
|
Deci e geniala cartea, dar e adevarat?
|
|
Trebuie sa faci un pic de NLP-nainte ca s-o poti citi.
|
|
Bun, inchid paranteza cu chestia asta.
|
|
Ați făcut data trecută legat de raport.
|
|
Zic bine?
|
|
Algeva ce ați mai făcut?
|
|
Ce vream mai zis, Horia?
|
|
Harta mentală, premizele NLP-ului.
|
|
Ok, premizele, ați văzut, sunt niște reguli, niște princip
|
|
ii pe care le folosim.
|
|
Și o să vedeți că le folosim și astăzi și mâine.
|
|
Harta mentală ce e?
|
|
Ce e chestia asta cu harta mentală?
|
|
Te rog.
|
|
Modul de gândire al fiecărei persoanei.
|
|
De ce nu i-au zis modul de gândire al fiecărei persoanei?
|
|
De ce a trebuit să zică harta mentală?
|
|
E unică... ok, da, e unică...
|
|
A putea s-o zică modul de gândire unic al fiecărei persoane
|
|
i. De ce i-au zis harta mentală?
|
|
E percepția noastră asupra realității. Ok, aici mă e încui
|
|
at.
|
|
Cum? Este un tipar după care funcționăm.
|
|
Ok, dar de ce au ales denumirea analogia asta cuvântul hart
|
|
ă?
|
|
De ce hartă? Ce face o hartă?
|
|
Ne ghidează? Și ce este o hartă?
|
|
o reprezentare a cui?
|
|
A teritoriului.
|
|
Este harta teritoriului?
|
|
În Alis în țara minunilor e o replica acolo fabuloasă.
|
|
Lui Alis i s-a cerut să construiască o hartă a regatului.
|
|
Vă amintiți, regina de cupă era acolo.
|
|
construiască o hartă a regatului care să conțină fiecare
|
|
stradă, fiecare copac, fiecare piatră,
|
|
fiecare fir de iarbă din regat trebuia să fie reprezentat
|
|
pe hartă.
|
|
Și a construit-o, dar era atât de mare încât n-au putut să
|
|
o folosească.
|
|
Era atât de mare hartă încât n-au putut să o folosească. De
|
|
ce?
|
|
Era identică cu teritoriu.
|
|
Când tu reprezinti absolut totul pe harta mentală, devine
|
|
identică cu teritoriu.
|
|
N-au putut să o folosească foarte fain mesajul.
|
|
Noi nu putem folosi realitatea, noi folosim ce știm noi des
|
|
pre realitatea.
|
|
Acest cuvânt, DESPRE realitate, este cheia întâlnirilor no
|
|
astre de azi și de mâine.
|
|
Și o să vedeți cum se face asta.
|
|
Dar înainte de să intrăm în subiect, înainte să intrăm în
|
|
povestea noastră,
|
|
vreau să vă spun o altă poveste.
|
|
Vă plac poveștile?
|
|
Ok.
|
|
Au trecut, cred că, mai bine de 20 de ani,
|
|
de când înțeleam un curs pe un proiect european,
|
|
undeva în județul Brașov.
|
|
Eram la... primisem o sala la o primarie, într-un orasel ac
|
|
olo
|
|
Și aveam în sală, undeva la vreo 20-30 de persoane cu care
|
|
țineam eu cursul ăsta
|
|
Era ceva despre psihologia vârsnicilor
|
|
Credeam să am atunci făcutem un proiect pentru ei, un cent
|
|
ru de zi pentru bătrâni, vreau.
|
|
Și eram în sală, vorbeam cu oamenii aceia care erau la curs
|
|
la mine,
|
|
era o sală mare, cred că mai mare ca asta sau vreau cam de
|
|
mărimea asta,
|
|
dar era despărțită în două de un perete de rigips.
|
|
Știți cum sunt pereția aia de rigips? Că se aude dintr-o
|
|
parte, într-alta zici că-i hârtie.
|
|
Noi ne țineam cursul în jumătatea aia noastră, da?
|
|
Și la un moment dat, în timp ce noi ne vorbeam acolo de o
|
|
ile noastre,
|
|
la un moment dat auzim, așa, cu coada urechiului, nu puteam
|
|
cu coada ochiului,
|
|
dar cu coada urechii auzim, dincolo de păretele ala de Reg
|
|
ibs,
|
|
se auzea ceva, cașcă mai a intrat acolo un alt grup.
|
|
Noi eram concentrați pe ale noastre.
|
|
Și la un moment dat, în timp ce noi vorbeam de tot ce aveam
|
|
noi acolo,
|
|
la un moment dat, din partea cealaltă, BOK!
|
|
Asta a fost ca să vă trezesc.
|
|
O buvnitură, da, intensă, BOK!
|
|
Păi, în momentul ăla, jumătate din oamenii mei,
|
|
cealaltă jumătate, IEI!
|
|
Eu stau in munt la ei, zic, cum?
|
|
Deci era extrem de clar non-verbalul lor.
|
|
Hiiii!
|
|
Cheeee!
|
|
Ceva nu e in regula.
|
|
Sunetul fusese același pentru toți.
|
|
Și totuși jumătate din oameni
|
|
au avut o reacție, cealaltă jumătate, altă reacție.
|
|
Și zic...
|
|
Profit de lucru ăsta și zic...
|
|
De ce ai făcut asta?
|
|
Ce...
|
|
M-am spărea, nu ai auzit? S-a spart un geam.
|
|
Între pe celălalt.
|
|
De ce...
|
|
M-am bucurat, nu ai auzit? Au desfăcut o sticlă de șampania
|
|
.
|
|
Oamenii buni, sonetul a fost același pentru toți.
|
|
Experiența senzoriarea a fost aceeași pentru toți.
|
|
Evenimentul prin care au trecut toți aceștia oameni a fost
|
|
identic.
|
|
Și totuși modul lor de gândire, emoția generată de modul l
|
|
or de gândire,
|
|
de ce și-au reprezentat că s-a întâmplat acolo, ce și-au
|
|
imaginat că s-a întâmplat acolo,
|
|
a fost diferita.
|
|
Și acum, vin să vă întreb pe voi,
|
|
când avem orice reacție emoțională,
|
|
reacția aia emoțională e data de evenimentul prin care tre
|
|
cem?
|
|
Pentru că, nu știu, dar eu cunosc oameni care dacă îi calcă
|
|
cineva pe bătături se enervează.
|
|
Când te-ai cunosit tu, vor fi vreo 2-3 persoane.
|
|
Si atunci, stai si te intrebi,
|
|
Pai, omul asta s-a enervat pentru ca a fost calcat pe bat
|
|
atura?
|
|
Sau din alt motiv?
|
|
Sau in mintea lui s-au derulat niste procese
|
|
Si procesele acelea au generat starea emotionala?
|
|
de venimentul exterior
|
|
ci ce s-a intamplat
|
|
in interiorul lui
|
|
i-a generat gandul
|
|
i-a generat emotia
|
|
si i-a generat ce?
|
|
comportamentul
|
|
reactia fizica
|
|
intr-o zi
|
|
mergeam cu tramvaio
|
|
si la cateva locuri distanta
|
|
in fata mea,
|
|
am vazut ca au urcat, da,
|
|
nu eram foarte atent, am vazut ca au urcat un barbat
|
|
cu doi copii.
|
|
Si barbatul si-a pus capul asa
|
|
pe
|
|
spatarul scaunului din fata,
|
|
iar copiii au inceput sa urle,
|
|
sareau pe acolo,
|
|
se impingeau,
|
|
radeau, tipau.
|
|
Barbatul nimic,
|
|
Nimic, era pierdut în lumea lui.
|
|
Și la un moment dat o doamnă mai în vârstă,
|
|
îi spună, îl trage pe om, dar vizibil nervoasă, îl trage pe
|
|
om de umăr și îl scutură.
|
|
Zice, doamnule, dar chiar așa copiii astea obraznici, nu îi
|
|
poți liniști un pic, nu îi poți calma un pic.
|
|
Auzeam chestia asta.
|
|
Pe care omul, efectiv, parcă, știi senzația aia că te-ai
|
|
trezit dintr-un vis, te-a trezit cineva brusc dintr-un vis?
|
|
Ziceau, mă scuzați, tocmai venim de la spital, a murit mama
|
|
lor.
|
|
Ce văd cu ochii inițiali într-o situație?
|
|
Modul în care eu reacționez la ceea ce văd inițial
|
|
de foarte multe ori
|
|
este eronat.
|
|
cu ani în urmă, maică mi-a ieșit la pensie.
|
|
Și fericită că a ieșit la pensie. Am scăpat!
|
|
Am scăpat de nenorocitii ăia!
|
|
Bucuroasă foc că a ieșit la pensie.
|
|
Trece o lună
|
|
și se întâlnește cu o colegă, o fostă colegă de servici.
|
|
Lucra
|
|
la un centru din ăsta
|
|
pentru copii abandonați.
|
|
Și se întâlnește cu colegul ăia, cu care era prietenă,
|
|
și zice,
|
|
măi Lenuțo,
|
|
păi ce proastă ai fost!
|
|
După ce ai ieșit tu la pensie,
|
|
ne-au mărit aștia salariile.
|
|
Vine maică mea acasă,
|
|
ai, dar ce proastă am fost!
|
|
Cum am putut să ies eu la pensie acum?
|
|
Uite, le-au mărit la aștia salarii, le aveam pensie mai
|
|
mare!
|
|
Dacă nu ieșeam la pensie, ce proastă am fost!
|
|
I-l zic, lasa, stai linistita, nu-i capa de lume, stii?
|
|
Ce proasta am fost! Mai trece o luna sau doua sau trei, nu
|
|
mai stiu.
|
|
Se intalneste cu aceeasi colegă.
|
|
Ma Lenuțo, deșteapt ai fost că ai ieșit la pensie, că ăștia
|
|
ne-au dat din greșeală bani, așa mă trezem tot înapoi.
|
|
Vine maică mea acasă, băi ce deșteapt am fost!
|
|
Pe aceeași situație.
|
|
Ce înseamnă de fapt lucrul ăsta? Ce înseamnă faptul că într
|
|
-o anumită situație, la un anumit sunet, o persoană reacț
|
|
ionează într-un fel, o persoană reacționează în alt fel? De
|
|
ce?
|
|
Au hărți mentale diferite, ai zice, nu? Și ai dreptate. Dar
|
|
nu e suficient. Asta-i pentru primul modul.
|
|
La al doilea modul, vine Marius cu o intrebare nesimtita.
|
|
De ce au hârti mentale diferite?
|
|
În funcție de experiență, ai zice. Ok.
|
|
Dar dacă sunt, și acum luăm un caz hipotetic, hipotetic dar
|
|
am un caz concret real.
|
|
Doi frazi gemeni. Doi frazi gemeni. Am prieteni.
|
|
Unul avea un tip de personalitate extrem de sociabil, volub
|
|
il, extrovertit, celălalt nu-l scotiai din carapacea lui.
|
|
Știți? Genul ăla de șoarece de bibliotecă.
|
|
Stă acolo, lasă-mă, nu am chef de nimic.
|
|
Păi, au avut parte de aceleași experiență, de aceeași
|
|
genetică aproape.
|
|
Interpretau evenimentele complet diferit.
|
|
Au trăit sau născut la diferență de 5 minute.
|
|
Au avut aceleași experiențe. În cazul ăla, cum e?
|
|
Mai ține teoria? Cu experiențe diferite formează hărți ment
|
|
ale diferite.
|
|
Lipseste un factor.
|
|
Există moduri diferite de a percepe sunete, imagini, senzat
|
|
ii.
|
|
Aici intervine genetica noastră.
|
|
Sunt oameni care au ochii mai mari.
|
|
Bunicuțo, de ce ai ochii așa de mari?
|
|
Ca să te văd mai bine. Bunicuțo, de ce ai gura așa de mari?
|
|
Ca să te mănânc mai bine.
|
|
Mai bine?
|
|
Ca să te mănânc!
|
|
Mai bine, te mănânc mai bine.
|
|
Când te gândești la orice lucru, am zis că țil reprezinți.
|
|
Avem ori un flip chart? N-avem, nu?
|
|
Nu contează, e ok.
|
|
Descundăm pe...
|
|
...ecranul ăla.
|
|
Ajung acolo, așa-i?
|
|
Întind mâna și ajung până la ecran.
|
|
În momentul în care noi ne construim în interiorul nostru l
|
|
umea,
|
|
vă amintiți?
|
|
Harta ce face?
|
|
Mintea noastră operează nu cu realitatea.
|
|
Și o să vă demonstrez asta și o să vă enervați pe mine că
|
|
la pauză o să-mi fie frică să ies afar.
|
|
O să vedeți.
|
|
Mintea noastră, și acum atenție, stați pe scau,
|
|
Sau?
|
|
Toată lumea?
|
|
În afară de membrii echipei?
|
|
Ok?
|
|
Dar ei știu deja?
|
|
Stai jos, Cristian, stai jos!
|
|
Mintea ta, mintea noastră, nu a cunoscut niciodată real
|
|
itatea.
|
|
ceea ce mintea noastra cunoaste
|
|
este
|
|
doar o perceptie
|
|
subiectiva a realitatii
|
|
si vin cu o intrebare pentru tine
|
|
Dumnezeule, dar ce scrieti?
|
|
Ce aveti de scris?
|
|
Cred că scrieți așa, trebuie să-i dau lui Marius 3 șuturi
|
|
pentru chestia asta.
|
|
Să nu uit, îmi notez.
|
|
Cum anume întrebarea pentru voi, da?
|
|
În ce mod? Cum facem noi de... cunoaștem realitatea?
|
|
Prin ce?
|
|
Prin simțuri.
|
|
Lumea din jurul nostru noi o aducem în mintea noastră prin
|
|
simțuri.
|
|
Văz, auz,
|
|
miroz, gust și tactil, senzații.
|
|
VACOG.
|
|
Sună cunoscut conceptul de VACOG?
|
|
Ok, bun, super.
|
|
imaginează simțurile ăstea ca o cameră video care filmează
|
|
și vizual, și auditiv, și olfactiv, și gustativ, și kinest
|
|
ezic
|
|
realitatea în mod continuu cât timp tu ai ochii deschisi.
|
|
Și când închizi ochii, o filmează cum? O înregistrează real
|
|
itatea cum?
|
|
Auditiv, de exemplu.
|
|
Nu mai îi registrez și vizual, o registrez auditiv.
|
|
În funcție de micile diferențe genetice dintre cei doi fra
|
|
zi gemeni,
|
|
vă dau un exemplu.
|
|
Doi frazi gemeni, diferențe genetice infime, dar există,
|
|
între ei.
|
|
Părinții se ceartă în camera cealaltă.
|
|
Cel care are o predispoziție vizuală camera lui de filmată
|
|
a realității este, să zicem, preponderent vizuală.
|
|
Dacă unul dintre ei are o predispoziție vizuală și celălalt
|
|
auditivă, ei sunt în altă camere, părinții s-au certat din
|
|
colo,
|
|
Cel care este vizual nu este afectat de conflictul dintre
|
|
cei doi parinti.
|
|
Cel care e auditiv este afectat de conflictul dintre cei do
|
|
i parinti.
|
|
Ai nepoțele gemene.
|
|
Complete diferite.
|
|
Da.
|
|
Pentru că există aceste nuanțe infime pe care nu le se size
|
|
zi.
|
|
Fără să știi la ce să privești.
|
|
însă există între oameni modurile acestea care lucrurile ac
|
|
estea ne fac diferiți.
|
|
Unul percepe ceva mai mult dintr-o realitate, altul percepe
|
|
altceva din aceeași realitate.
|
|
Nu se te-a întâmplat cu un prieten să te duci într-un loc,
|
|
într-un parc.
|
|
Și unul să zică, nu știu, erați acolo și unul să zică, băi
|
|
ce poluare e aici!
|
|
Și celalalt să zică, dar ce frumos se joacă copiii aici.
|
|
Pentru că sunt diferențe, atenție, ai zice inițial, harta
|
|
mentală diferită.
|
|
Da, dar șmecherii ăștia de la NLP au zis, bun, dar de ce
|
|
este harta mentală diferită?
|
|
Ceea nume a făcut că unul să deseneze harta lui mentală înt
|
|
r-un fel, altul să deseneze harta lui mentală într-un fel.
|
|
Și acum tu zici, și la ce mă ajută pe mine? De ce mă inter
|
|
esează pe mine chestia asta?
|
|
Te amintești? Mă întorc de unde am pornit.
|
|
Te amintești momentul cu BOOM în sala de curs de acolo?
|
|
Evenimentele din viața ta sunt ori BOOM ori BOOM.
|
|
Ori le percepi ca fiind un plus pentru tine.
|
|
Și zici, bă, ce bine că am trecut prin evenimentul ăsta.
|
|
sau nu? Sau, mă rog, oriunde între cele două.
|
|
Dar, zic, ăstea două planuri sunt.
|
|
Și dacă nu e așa?
|
|
Și dacă ceea ce noi percepem ca fiind negativ,
|
|
în realitate s-ar putea să nu fie negativ.
|
|
Când noi percepem ca fiind negativ,
|
|
in realitate s-ar putea sa nu fie negativ.
|
|
Ah, avem si Flipchart. Ok.
|
|
Nu mai stiu de ce l-am cerut, dar...
|
|
Te rog...
|
|
Frica de frica...
|
|
Frica de frică apare datorită faptului că eu, în mintea mea
|
|
, am un film despre ceva și mi-l repet filmul acela.
|
|
Și se crează o buclă în care eu îmi spun, aoleu să nu se
|
|
întâmple iarăși filmul ăsta.
|
|
Și, repetându-mi în minte filmul,
|
|
deci eu nu trez cu un eveniment,
|
|
eu mă uit la un film din mintea mea,
|
|
mie-mi e frică de evenimentul din mintea mea,
|
|
de filmul din mintea mea, asta înseamnă frică de frică.
|
|
Mie frică să nu cumva să mi-apară iară gândul ăla.
|
|
Asta este frica de frică.
|
|
Și bineînțeles că fiindu-ți frică să nu-ți apară gândul ăla
|
|
,
|
|
Ce te gândești?
|
|
La gândul ăla!
|
|
Ok?
|
|
Bun!
|
|
Zici-ți-mi dacă până aici v-am încurcat complet sau mai...
|
|
Mai e un pic până vă încurc complet, da?
|
|
Hai să vedem!
|
|
A fost destul de clar faptul că
|
|
harta asta mentală
|
|
îi ajută să ne orientăm în viață.
|
|
Și îi zice mod de gândire.
|
|
E formată din imagini, sunete, gusturi, mirosuri, senzații.
|
|
Deci, pe hartă, ați văzut?
|
|
Orice hartă îți arată un triunghi, acolo știi că e un vârf
|
|
de munte.
|
|
Îți arată o linii albastră și tu ce știi că e acolo?
|
|
Apă. Îți arată verde și acolo este pădure, câmp, ceva.
|
|
Are niște indicatori, niște...
|
|
Harta e construită din informații puse pe hartă.
|
|
Informațiile acelea le are și în mintea mea, doar că sunt
|
|
poze, un sunet, sunete, mirosuri, gusturi și senzații.
|
|
Realitatea ta interioară e formată din așa ceva.
|
|
Toate filmele tale mentale, când zic filme, să vizitați că
|
|
dacă zic filme deja dirijez ca și cum sunt imagini,
|
|
hai să nu zic filme, hai să zic toate lucrurile la care te
|
|
gândești tu, te poți gândi.
|
|
vizual, auditiv, olfactiv,
|
|
ți-amintești niște mirosuri din trecutul tău,
|
|
dintr-o anumită experiență?
|
|
Copilărie. Eu mă imitez de exemplu, și sunt foarte supărat
|
|
pe maică mea,
|
|
mă imitez mirosul din casa bunicilor mei.
|
|
Vă amintiți ceva de genul ăsta? Un parfum, ceva, o ancare.
|
|
Păi, în casa bunicilor, mirosea a bunicii, mirosea a relax
|
|
are, mirosea a iubire necondiționată.
|
|
Au murit bunicii mei, mirozu s-a păstrat. Mă duceam acolo,
|
|
Intram intr-una din camere si stateam singur macar 5-10
|
|
minute
|
|
si ma simteam iubit neconditionat.
|
|
Pentru ca mirosul ala imi activa ceea ce eu traisem in cop
|
|
ilarie.
|
|
Traiam momentele acelea datorita celui miros.
|
|
Trece o perioada, ma suna maica mea, am o surpriza!
|
|
Am zugravit toata casa!
|
|
Ce-ai facut?
|
|
Am zugravit-o! E noua!
|
|
Dica, hai de cap!
|
|
Intent ca m-am dus, n-am mai simtit nimic.
|
|
Era miros de tifel.
|
|
Nu mai era ceea ce cautam eu acolo.
|
|
Incet incet m-am desprins din a merge.
|
|
Da, mai gasesc alte ancore.
|
|
Dar ca sa le traiesc,
|
|
ma plimb prin curtea bunicilor
|
|
bunicilor si vad ce vedeam atunci.
|
|
Nu stiu, a-ti trait vreodata o experienza de...
|
|
Adica, de exemplu, mi-am inteles ca era un dud foarte mare,
|
|
atat de batrun, incat a trebuit taiat.
|
|
Mergeam prin curte si vedeam in mintea mea dudul ala. Acum
|
|
vad doar un ciot.
|
|
dar vedeam dudul ăla imens
|
|
și retreiam momentelele în care mă cățăram acolo,
|
|
dar vedeam, adică era amintirea acele,
|
|
imaginea din mintea mea, era foarte clară, o reproduceam,
|
|
mi-o reprezentam.
|
|
Există un sinonim pe care vreau să-l țineți minte,
|
|
Gând reprezentare mentală.
|
|
E același lucru.
|
|
Când auziți, reprezentare...
|
|
Ce? Ea a ascultat cuvântul.
|
|
Re-prezentare.
|
|
Deci nu e o prezentare, este o re-prezentare.
|
|
Ce face gândul ăsta?
|
|
Re-prezintă ceea ce s-a întâmplat.
|
|
A doua oară.
|
|
o ia si iti pune poza, filmul, mirosul, a ceea ce a fost, a
|
|
ceea ce ai trait.
|
|
E bine, si acum va spun si de ce v-am ametit cu chestia
|
|
asta.
|
|
Există momente din viața ta care îți revin în minte și când
|
|
îți revin în minte nu ești cel mai bucuros om din lume?
|
|
De fiecare dată când trecem prin evenimente dificile din
|
|
viața noastră, creăm aceste filme.
|
|
Creăm aceste, în funcție de caracteristicile noastre, eu vi
|
|
le zic la pachet,
|
|
dar în funcție de specificul fiecăruia, sunt oameni care
|
|
crează, preponderent, film, sunt oameni care crează, prep
|
|
onderent, sunet,
|
|
mai puțin celelalte, hai să zic, celelalte, gust, miros și
|
|
senzație,
|
|
sunt toate puse într-un singur pachet.
|
|
sunt
|
|
comasate. În NLP numiem
|
|
canalul kinestezic.
|
|
Chiar dacă sunt 5 canale senzoriale,
|
|
5 moduri
|
|
5 moduri prin care noi
|
|
interiorizăm realitatea,
|
|
în NLP, doar ca să simplificăm, vorbim de 3
|
|
vizual, auditiv și kinestezic.
|
|
Când zic kinestezic, să știți, dragii mei, că înseamnă
|
|
și miros, și gust, și senzație.
|
|
Pentru că miros și gust
|
|
sunt un pic mai rare
|
|
sau un pic mai puțin importante
|
|
atunci când construim lumea din jurul nostru.
|
|
Sunt destul de puține experiențe din viața noastră în care
|
|
să zici
|
|
băi am un miros acolo specific,
|
|
bă, dar m-a traumatizat. E adevărat, există
|
|
situații în care mirosul te poate traumatiza.
|
|
gustul te poate traumatiza.
|
|
Dar nu sunt atât de multe ca alea care au
|
|
informații vizuale și auditive.
|
|
Ok?
|
|
Deci, vizual, auditiv și chinestezic,
|
|
canale principale prin care eu
|
|
îmi construiesc harta mentală,
|
|
îmi construiesc realitatea.
|
|
Ok?
|
|
Momentele dificile din viata ta
|
|
nu dispar niciodata.
|
|
Momentele
|
|
faine din viata ta
|
|
nu dispar niciodata.
|
|
Ce facem cu ele?
|
|
Ti s-a intamplat sa treci printr-o situatie dificila si d
|
|
upa aceea o perioada
|
|
sau o viata
|
|
sau doua vietii
|
|
sa-ti revina in minte acel eveniment?
|
|
Oho, câte.
|
|
Și știi când îți revine în minte cel mai des?
|
|
Seara.
|
|
A observat cineva chestia asta?
|
|
Băi, ziua...
|
|
Ziua ești foarte ocupat.
|
|
Și nu mai există spațiu gol în mintea ta ca să vină filmul
|
|
ăla din subconștient.
|
|
Filmele ăstea ale evenimentelor din viața noastră le ținem
|
|
pe hard disk.
|
|
Le ținem pe subconștient. Hard disk extern.
|
|
Știi? Seara, jup, îl cuplăm.
|
|
Și pornește filmul, de cele mai multe ori, un film de groaz
|
|
ă.
|
|
Dacă-i comedie, foarte bine.
|
|
Dar din păcate, de multe ori, e un film de groază.
|
|
Și ți-amintești ce ți-a zis nesimțitul ăla.
|
|
Ce a făcut porcul.
|
|
Cum a putut să facă chestia asta?
|
|
Și te vezi! Și îl vezi sau o vezi!
|
|
Sau...
|
|
Vezi imaginea accidentului.
|
|
Și da, știi, cât te uiți pe calendar
|
|
și știi că au trecut 7, 8, 9 ani de atunci.
|
|
Și zici, parcă azi mi s-a întâmplat.
|
|
Aici văd imaginea asta.
|
|
Am lucrat cu o doamna, care a murit copilul într-un
|
|
accident de masina
|
|
si eu am lucrat la 12 ani dupa eveniment cu ea.
|
|
În momentul în care mi-a venit si mi-a povestit, îmi spunea
|
|
asa, atentie
|
|
Marius, nu mai pot.
|
|
Merg cu el cu masina,
|
|
Mă cert cu el și cobor din mașină și-l las să plece singur
|
|
în continuare.
|
|
Deși știam că e un copil, deși acum a luat carnetul de șo
|
|
feri, l-am lăsat să meargă singur.
|
|
Și merge cu mașina și are accident și moare.
|
|
Ce să simțiți în descrierea ei?
|
|
Timpul prezent.
|
|
Și zic, dragă mea, tu mi-ai povestit acum
|
|
ceva ce ai văzut în mintea ta.
|
|
Realitatea aceea, ea nu a fost la accident,
|
|
dar mi-a descris ce a pățit mașina.
|
|
Și îmi descria gesticulând.
|
|
Și zic, unde vezi filmul ăsta,
|
|
imaginea asta din mintea ta?
|
|
Și zice, cum? De aici?
|
|
Filmul, imaginea,
|
|
reprezentarea aia mental,
|
|
Reprezentarea evenimentului era aici.
|
|
Și zice, nu știu de ce, ziua nu mă mai gândesc, nu mă at
|
|
inge, dar seara, când mă pun în pat, încep să plâng și plâng
|
|
non-stop două ore de 12 ani.
|
|
Nu ma mai odihnesc, nu mai pot sa traiesc, stiu ca am inca
|
|
un copil si trebuie sa am grija de el,
|
|
dar nu sunt in stare.
|
|
Siara se intampla lucrul asta.
|
|
Pai, dragii mei, noi ce facem cu fiecare eveniment care il
|
|
taram dupa noi ca o piatra de moara?
|
|
Stiti ce faci zilnic cu toate evenimentele dificile din vi
|
|
ata ta, ca sa nu ti le amintesti,
|
|
ca sa poti sa mergi mai departe.
|
|
S-a jucat cineva cand era copil
|
|
sa iau o minge
|
|
si s-o impinga sub apa?
|
|
Eu faceam chestia asta in cada de baiet
|
|
Era plina cada de aia
|
|
Luam o minge si
|
|
inchinuiam si eram atat de bucuros
|
|
sa o tin acolo
|
|
Ascunzi evenimentul in subconstient
|
|
Te iei cu altceva
|
|
sperând să treacă, sperând să uiți de evenimentul respectiv
|
|
.
|
|
Lăscunți-l în subconștient.
|
|
Ți mingea acolo cu forța sub apă.
|
|
Pentru cât timp?
|
|
Cât poti să ții?
|
|
Ziua o ții.
|
|
La un moment dat îți obosesc mâinile.
|
|
În momentul în care ai observat
|
|
Evenimentele dificile pe care tu le-ai trăit îți revin în m
|
|
inte
|
|
când ești plin de energie, vesel, fericit și super entuzias
|
|
mat
|
|
sau când ești jos de tot cu energia?
|
|
Când ești obosit, când ești stresat, când nu mai poți,
|
|
atunci parcă tot trecutul tău vine la suprafață și îți am
|
|
intești toate evenimentele.
|
|
Dar ce înseamnă acest îmi amintesc acele lucruri?
|
|
El vine din subconștient și e mingea aia pe care tu ai țin
|
|
ut-o sub apă și vine acum pentru că mâiniile tale nu mai pot
|
|
, mintea ta nu mai poate să ascunde în subconștient,
|
|
Vine mingea cu viteza la suprafata si-ti pocneste una in f
|
|
ata de te da peste cap.
|
|
Si te-a pus la pamant. Destul de plastica, imaginea...
|
|
Da.
|
|
Da, da. E buna observatie, o sa vorbim si despre asta imed
|
|
iat.
|
|
Facem tot posibil în viața noastră să ascundem în subconșt
|
|
ient durerea noastră.
|
|
Ziceți, da, dar nu am trecut prin atât de traumă.
|
|
Nu m-a bătut nimeni, nu m-a ars cu țigara, nu mi-a tăiat u
|
|
rechile.
|
|
Mai știu eu ce.
|
|
Hai să îți dau un exemplu de traumă.
|
|
Există o persoană pe care, dacă ai pierd eu din viața ta,
|
|
te-ar durea atât de tare încât te-ar pune la pământ măcar o
|
|
perioadă?
|
|
Da. Ok.
|
|
Și zici, da, dar în trecutul meu nu am trăit așa ceva, că m
|
|
ă pot uita la trecutul meu și știu că nu am trei, nu am pier
|
|
dut pe cineva atât de apropiat, atât de intens încât săvânto
|
|
ară, atât de tare.
|
|
O să vă povestesc ceva ce nu am povestit.
|
|
E extrem de intim, de personal,
|
|
ține de ce am trăit anul trecut cu Adeline, cu fetița mea.
|
|
E nebunită după pisici.
|
|
Se face doctor veterinar, mă rog, are 8 ani.
|
|
Am primit un pui de pisică,
|
|
Împui de pisică, eu n-am mai văzut așa pisici.
|
|
Poate că sunt, dar eu cum nu sunt mare fan de pisici, nu am
|
|
știut.
|
|
Adelina stătea pe... stă pe șezlong,
|
|
în curte pe terasă, pisica stă la ea pe piept,
|
|
cu lăbuțele așa, cu capul așa,
|
|
și amândouă erau într-un extaz.
|
|
Asta a fost toată vara trecută.
|
|
Încep școala,
|
|
Adelina e la scoala
|
|
e la after school
|
|
noi pe acasa lucram
|
|
la un moment dat un latrat de caine
|
|
iesim pe strada un dulau
|
|
cat un vital
|
|
cu puiul de pisica in gura
|
|
mort
|
|
Simona a inceput sa planga instant
|
|
Am luat pisica, era colți bagați în ea, era moarte, deci nu
|
|
o mai putea face nimic, în momentul ăla.
|
|
Vine Adeline acasă, până a venit acasă am construit tot
|
|
scenariu.
|
|
Căinele erau în câine al unui vecin scăpase din curte, dacă
|
|
îi spunem că câinele a murut pisica, poate să dezvolte o fo
|
|
bie de câini.
|
|
Hai să nu îi spunem asta. Aveam deja o parte din scenariu.
|
|
Bun, ce facem în continuare?
|
|
Trebuie să-i arătăm încheierea ciclului, oricât ar durea,
|
|
trebuie să îl înmormântăm.
|
|
Avem grădină, m-am dus, am săpat o groapă, am pus într-o
|
|
cutie pisicul, l-am acoperit cu o folie translucidă de
|
|
plastic,
|
|
nu transparentă, ci blurată, adică
|
|
vedeai că-i pisicul acolo,
|
|
am acoperit pisicul înainte cu flori,
|
|
am pus folia asta și am mai pus flori de jur împrejur
|
|
și am stat.
|
|
A venit ora
|
|
de întoarcere de la after school.
|
|
Am dus după ea la after school și am zis Adeline, trebuie
|
|
să-ți spun o veste proastă.
|
|
Și Adeline,
|
|
Deci, cate tii, lasa-ma pe mine sa-ti spun prima data ce mi
|
|
s-a intamplat astazi la afterschool.
|
|
Ok.
|
|
Ce ti s-a intamplat?
|
|
Pai stii ca am avut petrecere,
|
|
isi tarbeaza zilele de nastare la afterschool,
|
|
a ei fusese cu...
|
|
nu stiu, ceva vreme inainte,
|
|
si acum era ziua unei alte fetite,
|
|
si a inceput sa-mi povesteasca si a izbugnit in lacrimi.
|
|
Daca de-a lungul cursului o sa ma vedeti pe mine cand dau
|
|
lacrimile,
|
|
stati linistiti, e tot in regula,
|
|
asa reaccionez la unele situatii.
|
|
La altele plângând hohote. La curs.
|
|
Și îmi povestește Adeline.
|
|
Știi că a fost ziua fetii, nu mai știu numele.
|
|
Și zic, bun, și de ce plânge?
|
|
Pentru că ea a primit mai multe cadouri cu pisici decât am
|
|
primit eu la ziua mea.
|
|
Și plângea, era zdruncinată de faptul că ea nu a primit at
|
|
âtea cadouri cu pisici
|
|
a primit copilul asta.
|
|
Si eu trebuia sa-i spun ca i-a murit pisica.
|
|
Deci, pentru mine a fost un momentul ala,
|
|
am zis...
|
|
Fira...
|
|
Bip...
|
|
Ce fac?
|
|
Ca tot ce stiu eu din psihologie, acum...
|
|
Am uitat!
|
|
Nu mai stiam cum sa-i zic, adica...
|
|
Va da seama, deci copilul deja planja,
|
|
pentru ca pisica,
|
|
Mi-am luat inima in din si am zis, trebuie sa-ti spun ceva,
|
|
s-a intamplat ceva cu sclipici. Asa e numele pisici.
|
|
Ce s-a intamplat? Tatii zime!
|
|
Si am zis, uite, a dat o masina peste el, a trecut pe acolo
|
|
, el a trecut strada, e pui...
|
|
Ajunsesem deja acasa cand i-am zis asta, eu i-am aproapea,
|
|
atunci...
|
|
mi-a căzut în brațe. Deci, efectiv, a căzut din picioare.
|
|
Tremura, mi-a căzut din picioare și a început să urle
|
|
exact ca și cum aș fi făcut eu, ca adult,
|
|
dacă aș fi pierdut pe cineva extrem de apropiat.
|
|
Deci, pur și simplu, am crezut că leșină de suferință, de
|
|
durere, în momentul ăla.
|
|
Și Simona plângea, îmi dădusă rășimile lacrimile,
|
|
Căutam să mă stăpânesc cât de cât, măcar cineva să fie
|
|
un pic lucid, pe cât se putea în situația asta.
|
|
Am luat-o de mână, am dus-o să vadă pisica, să vadă
|
|
groa... ea pus flori, ea pus o piatră acolo, ea scris pe pi
|
|
atră, dar plângând.
|
|
Deci nu vă imagineaz cum au fost următoarele 2-3 zile.
|
|
Și...
|
|
Încet-încet, pentru că a trecut prin procesul acesta
|
|
și a văzut pisica, și a văzut florile, și a văzut blurată
|
|
imaginea,
|
|
noi am construit intenționat o anumită reprezentare mentală
|
|
despre acel eveniment.
|
|
Dar dacă nu știam lucrurile astea...
|
|
Și acum, vă dau un alt exemplu.
|
|
Asta a fost cazul ăsta cu pisica.
|
|
Copil fiind, eu mi-am pierdut un prieten.
|
|
Altcineva, copil fiind, și-a pierdut o păpușă cu care vorbe
|
|
a toată ziua.
|
|
Și era prietenul său cel mai bun.
|
|
Și părintele în înțelepciunea lui zice, las că-ți cumpăr
|
|
alta!
|
|
Dacă ți-ar muri ție, ți-ar... ai pierdă tu pe cineva aprop
|
|
iașu'
|
|
și ți-ar zice, las că îți face alt prietă, nu te îngrijora.
|
|
Ce efect ar avea?
|
|
Pentru că copilul care ai fost a proiectat în păpușa aia,
|
|
în jucăria aia, toate emoții lăsale.
|
|
Eu mă uit la copii, pentru ei păpușa aceea este viață.
|
|
Vorbește cu ea, o îngrijește, îi dă de mâncare, o culcă, o
|
|
ține-n brață.
|
|
Când e tristă, o ia în brață, o îmbrățișează strâns.
|
|
Cine o protejează? Păpușa o protejează.
|
|
Pentru că păpușa aia primește toate caracteristicile emoț
|
|
ionale a unei ființe.
|
|
Ea nu și-a pierdut o păpușă, și-a pierdut un prieten copil
|
|
ul ăla.
|
|
Mă vorbesc la modul general.
|
|
Și tu zici, poftim, ba da, poate să fie și mama proiectată
|
|
acolo.
|
|
Alaltă ieri îmi scrie una din colegele noastre din echipă,
|
|
zice, Marius, uite, am auzit un copil plângând.
|
|
Deci, mi-au dat lacrimile, pentru că o striga pe mama.
|
|
Nu știi ce anume din trecutul tău a devenit pentru tine o
|
|
piatră de moară pe care tu o cauti sau ascunzi în subconșt
|
|
ientul tău.
|
|
Și nu asta e problema, că ascunzi acolo o grămadă.
|
|
Problema știi care e? Că pentru fiecare eveniment de genul
|
|
acesta pe care tu vrei să-l arunci în uitarea subconștient
|
|
ului, tu consumi energie.
|
|
pentru fiecare eveniment, pentru fiecare minge pe care tu o
|
|
tii sub apa, tu mai ai nevoie de inca o mana.
|
|
Inca una, si inca una, si inca una, si inca una.
|
|
Si vrei sa le tii toate sub apa.
|
|
Si cand iti mai trebuie o mana ca sa iti atingi objectivele
|
|
azi, maine, poi maine, in viata ta, nu mai ai.
|
|
Si zici, nu stiu de ce, dar nu am motivatie.
|
|
Nu stiu de ce, dar nu am chef.
|
|
Nu am chef.
|
|
Nu știu de ce, dar mă simt obosit.
|
|
Nu știu de ce, dar parcă nu pot să mă mai gândesc la ceea
|
|
ce îmi doresc.
|
|
Nu știu de ce, dar parcă nu mai îmi trebuie nimic.
|
|
Amâni.
|
|
Am probleme, domnule, cu procrastinarea.
|
|
Am probleme, uite, fumești și vreau să mă las de fuma.
|
|
Vreau să slăbesc.
|
|
Parcă nu am forță să mă țin de chestia asta.
|
|
Normal că nu ai forță, pentru că toată forța ta o folosești
|
|
ca să nu te doară.
|
|
Toată forța tau o folosești ca să ți-i ascunse de tine situ
|
|
ațiile dificile din trecutul tău care nu s-au încheiat.
|
|
Femeia aceea cu copilul pierdut în accident, văzând zilnic
|
|
filmul acela, mintia ei spunea,
|
|
Acum ți s-a întâmplat, acum ți s-a întâmplat, acum ți s-a
|
|
întâmplat, acum ți s-a întâmplat.
|
|
Plânsul ei era continuu, el nu mai putea să funcționeze, nu
|
|
mai putea să se ocupe de celălalt copil, nu mai avea o rela
|
|
ție, nu mai...
|
|
Totul era distrus pentru că filmul se derola continuu.
|
|
Gândește-te la un film de groază.
|
|
Îl vezi pe ecran
|
|
și închizi televizorul și pleci.
|
|
Dar DACĂ
|
|
nu ai putea să închizi televizorul și să pleci.
|
|
Dacă filmul acela s-ar derula în interiorul minții tale.
|
|
Mi-am înțeles cum prietă-nul meu
|
|
s-a mutat familia lui în celualt capăt de țară.
|
|
Efectiv am avut senzatia de pierdere, si eram...
|
|
Nu stiu, aveam 15-16 ani.
|
|
Senzatie de pierdere ce am avut atunci...
|
|
Nu stiu daca ai trait sa se distanteze de tine un prieten,
|
|
nu pentru ca v-ati certat.
|
|
Adica, tocmai erati in relatii foarte bune si sa se rupa
|
|
datorita distantei.
|
|
Relatie.
|
|
Senzatia aceea de pierdere a fost imensa.
|
|
mie mi-a dat dupa aceea, acea senzatia, acel moment, mi-a
|
|
dat sentimentul de anxietate.
|
|
Pierdusem increderea in mine. Lucru care zici, bai, dar cum
|
|
, din atata lucru?
|
|
Nu, nu au fost atata lucru, au fost multe altele pe care po
|
|
ate nici nu mi le amintesc.
|
|
Modul in care esti tu astazi se datoreaza filmului, filmer
|
|
ilor
|
|
pe care l-ai depozitat pe hard diskul sub conștientului tău
|
|
.
|
|
Tu astăzi ești personajul construit de filmele care rulează
|
|
în background în computerul tău interior.
|
|
Bun! Întrebări până aici.
|
|
Te rog. Avem microfon? Da, imediat.
|
|
Stai să te aducă colegii mei microfonul.
|
|
Salut! Ai dat exemplu cu părinții care se ceată și copii
|
|
gemeni, unul care mai mult vede și celălalt care auude.
|
|
Ali!
|
|
Ai zis că cel care vede nu este la fel de afectat, corect?
|
|
Asta e zis, ca cel care vede Carta nu e la fel de afectat.
|
|
De ce? Nu pot sa intere chestia asta.
|
|
Nu cel care vede, scuze, cel care aude.
|
|
E afectat, cel care nu vede, pentru ca el isi construieste
|
|
lumea lui interior din imagini, la care e vizualul.
|
|
La care canalul principal de a citi lumea este vizual, el n
|
|
-a vazut Carta, pentru el n-a existat.
|
|
Procesorul lui nu a procesat nimic acolo.
|
|
Ca n-a vazut.
|
|
Bineinteles, acum, atentie, acum eu exageresc doar ca sa
|
|
clarific normal
|
|
Ca nu exista om care sa zici, bai, are doar vizual, dar nu
|
|
are auditiv.
|
|
Da, categoric.
|
|
Daca e surd, stii?
|
|
Sau daca e orb, nu are vizual, stii?
|
|
însă preponderent, între cei doi, dacă facem comparație,
|
|
unul trăiește intens, cearta că auzit,
|
|
celălalt o trăiește, aia, da, s-au certat.
|
|
Pentru că auzit, dar el nu își ia emoții,
|
|
nu își construiește realitatea din sunete,
|
|
și o construiește din imagini.
|
|
Păi nu vede că...
|
|
Mâine poate că vede că părinții se ceartă și vede gesticul
|
|
ând și le vede fața și le vede mimica.
|
|
Mâine îl influențează evenimentul.
|
|
Dar să zicem, prin reducere la absurd, că nu ar vedea nic
|
|
iodată.
|
|
Și am avut situații cu persoane care mi-au zis, ei niciodat
|
|
ă nu s-au certat.
|
|
Frate, nu erau gemeni, le-au zis, ba da, s-au certat.
|
|
Era o diferență de un an, doi, între ei.
|
|
unul nu percepuse, celalalt percepuse.
|
|
Nu vi s-a întâmplat să trăiți două persoane
|
|
aceeași experiență
|
|
și unul să nu bage de seamă ceva,
|
|
celalalt să bage de seamă
|
|
ceva din experiența respectivă.
|
|
Tocmai pentru că avem
|
|
moduri diferite de a citi informațiile.
|
|
Și modurile astea diferite de a citi informațiile
|
|
să facă hărțile noastre despre același subiect să fie ele
|
|
diferite.
|
|
Spre anul alt.
|
|
Dacă stau pe scenă.
|
|
Cum?
|
|
Da, despre asta o să vorbim tot acest modul.
|
|
Da, m-am întrebat, poți să schimb percepția asta?
|
|
Da.
|
|
Și o să vă povestesc tot sistemul de a schimba.
|
|
sistem care, de fapt, stă în spatele.
|
|
Ăsta e nouă mode, am spune că trebuie să dau pauză.
|
|
Da, ceva s-a oprit.
|
|
Aseară m-am întâlnit cu un prieten care predă psihanaliză.
|
|
Deci, doxă de psihoterapie, psihanaliză.
|
|
Și vorbeam cu el și am zis, băi, schimbarea aceasta de
|
|
percepții
|
|
este, de fapt, rezultatul final, baza în ceea ce fac toate
|
|
psihoterapiile.
|
|
Toate sistemele de transformare umană au găsit metode difer
|
|
ite, unelte diferite, dar la final se schimbă ceva în filmul
|
|
tău interior.
|
|
Singura întrebare, singurul semn de întrebare este care e
|
|
unealta? Prin ce metodă schimbi?
|
|
dar finalul trebuie să fie schimbarea filmului interior.
|
|
Vă amintiți? Doamna cu copilul mort în accidentul de mașină
|
|
?
|
|
Mersi, mai am 30 de minute.
|
|
Ce m-a șocat în povestia ei a fost momentul în care mi-a ar
|
|
ătat unde se derulează filmul evenimentului.
|
|
aici, aici.
|
|
Ce mi-a spus mie lucrul asta, mi-a zis, inseamna, si acum
|
|
retine-ti,
|
|
cu cat filmul la care eu ma uit in mai aproape, cu atat m
|
|
intea mea il percepe ca facand parte din prezent.
|
|
Si vreau sa facem un mic experiment, inainte de a merge mai
|
|
departe.
|
|
Pentru asta rugămintea este să îl lași caiete, pixuri pe
|
|
scaun, să te ridici în picioare.
|
|
Știu că e greu,
|
|
n-ai mai făcut-o de mult să te ridici în picioare,
|
|
fă lucrul ăsta de dragul meu!
|
|
Cu efort îl faci.
|
|
Promet că nu o să se mai întâmple în următoarele 10 minute.
|
|
Ok. O să-ți spun niște cuvinte, niște verbe, la timpuri
|
|
verbale diferite.
|
|
Și vreau să cauți în interiorul tău unde ar trebui să te aș
|
|
ezi făcând un pas sau doi sau zece înainte, înapoi.
|
|
Deci rugamintea este sa nu incepi de unde esti acum, ci sa
|
|
te duci deja cu un pas inainte, in lateral undeva, fati un
|
|
pic de loc acolo.
|
|
Pot sa te intorci pe culoar invers, stii?
|
|
Nu stai cu fata catre iune, ci din profil, asa.
|
|
Pot sa fie un pas mare, un pas mic, tu il simti.
|
|
Am mâncat.
|
|
Unde simți că este poziția
|
|
Am mâncat.
|
|
Trebuie să faci un pas în față,
|
|
trebuie să faci un pas în spate, să stai pe loc.
|
|
Care e poziția fizică a acestui verb?
|
|
A acestui timp verbal?
|
|
Fă un pas de furnică!
|
|
3 pasi de furnici măria ta!
|
|
Ok!
|
|
Voi alerga!
|
|
Aș fi vrut.
|
|
Hm?
|
|
Mă doare.
|
|
Hm?
|
|
Voi învăța.
|
|
E mai aproape, e mai departe.
|
|
nu că nu ai spațiu destul, dar mental poți să-l percepi, î
|
|
ți vine să te duci.
|
|
Ok, bun.
|
|
Mi-ar plăcea.
|
|
În? E aici, e mai în față, e mai în spate.
|
|
Ok, bun. Ok. Îmi place.
|
|
Tot aici. Bun, ok.
|
|
Vă e reușit.
|
|
Am reușit.
|
|
M-am întristat.
|
|
Se simzați cum ceva din interiorul tău îți spune
|
|
dacă e de prezent sau de trecut
|
|
sau de viitor?
|
|
Pronunția, verbu...
|
|
dar parcă știi că se referă
|
|
și corpul tău
|
|
cere să se ducă într-o direcție
|
|
sau într-alt.
|
|
Bun, mulțumesc, luatți loc.
|
|
Mintea noastră nu a cunoscut niciodată realitatea.
|
|
Deci mintea niciunui a dintre noi nu are.
|
|
Deci cum știm care e realitatea?
|
|
A, mintea noastră nu a fost realitatea.
|
|
Deci mintea noastră nu a fost realitatea.
|
|
Deci mintea noastră nu a fost realitatea.
|
|
Deci mintea noastră nu a fost realitatea.
|
|
Deci mintea noastră nu a fost realitatea.
|
|
Deci mintea noastră nu a fost realitatea.
|
|
Deci mintea noastră nu a fost realitatea.
|
|
Deci mintea noastră nu a fost realitatea.
|
|
de realitatea.
|
|
Deci mintea niciunui a dintre noi nu a fost.
|
|
Deci cum stim care e realitatea?
|
|
Apelem la stiinta.
|
|
De exemplu, acum 200 de ani, daca spuneai cuiva,
|
|
stii, aici in sala e plin de muzica, de stiri,
|
|
de informații transmise prin undele radio, ce te-ar fi zis?
|
|
Acum 300 de ani, 200 de ani.
|
|
Te-ar fi zis, da, te cred.
|
|
Astăzi însă știm că dacă pornesc un radio acum,
|
|
radio-la captează undele electromagnetice din jurul nostru,
|
|
care sunt și aici în sală și în jurul aparatului de radio,
|
|
radio și pot să emită muzică, știri, teleinciclopedia, aste
|
|
a.
|
|
Orice lucru pe care noi, cu simțurile noastre,
|
|
nu îl putem percepe. Noi nu avem acces la acea realitate
|
|
prin simțurile noastre.
|
|
Mare atenție la faptul că noi provenim dintr-o cultură în
|
|
care credem ceea ce vedem, ceea ce simțim, ceea ce mirosim.
|
|
Dar am o mare surpriză pentru voi, dată de știință,
|
|
problema noastră știi care e?
|
|
că nici măcar sistemul școlar, nu știu dacă...
|
|
Dați-vă eu o paranteză?
|
|
Sistemul nostru școlar, educațional, este cam cu jumătate
|
|
de secol în urma descoperirilor științifice.
|
|
Deci, tu, copilul când învață astăzi ceva ca fiind real
|
|
itate,
|
|
el învață la școală că seva prin plant te merge nu știu cum
|
|
,
|
|
că atomi sunt nu știu cum, că nu știu...
|
|
Lucrurile respective au fost infirmate și dezvoltate
|
|
cu între 50 și 100 de ani înainte ca acel copil să învețe
|
|
cașa stau lucrurile.
|
|
Noi în facultate, în anul 2000 și nu știu cât,
|
|
ne povesteau profesorii experimente psihologice făcute în
|
|
anii 60.
|
|
și le considerau actuale.
|
|
Trecuse ră 60 de ani, 80 de ani de atunci.
|
|
Aproape.
|
|
Vă dau un alt exemplu.
|
|
Presupunând că nu toată lumea a fost corigentă la fizică
|
|
și că n-ați chiulit la toate orele de fizică.
|
|
Ok?
|
|
La un moment dat, garantat, ați făcut următoarea lecție de
|
|
fizică.
|
|
Și atenție, fizică știți, materia aia care zice calculăm,
|
|
avem probe, experimente, nu este...
|
|
Credem că așa ar sta lucrurile. Adică oamenii aia chiar au
|
|
demonstrat că lucrurile sunt așa.
|
|
Și hai să vedem cum sunt.
|
|
Luați-o ca o paranteză din care să trageți concluzii despre
|
|
cum funcționează mintea noastră.
|
|
Ce culoare are carioca asta? Capacul ăsta?
|
|
Roșu. Ok. Știți ce zice fizica?
|
|
Că singura culoare pe care nu o are acest capac este culo
|
|
area roșie.
|
|
Și asta îți învăța la școală, bă, chiar a stricut clasa.
|
|
Poate nu toti.
|
|
E o presupunere.
|
|
V-amintit la scoala ca ati vorbit despre fotoni?
|
|
Nu.
|
|
Fotoni... O sa va simplific.
|
|
Va dati seama, o sa va simplific.
|
|
O sa va simplific cat pot.
|
|
Imaginați-va fotoni ca fiind niste bobite de lumina emise
|
|
de soare.
|
|
Nu sunt asta.
|
|
Dar ca să vă pot explica mai ușor.
|
|
Și fiecare culoare pe care noi o vedem, este un foton de o
|
|
mărime diferită.
|
|
Obiectele sunt formate din atomi.
|
|
Atomi care nu stau lipiți ca și caramizile într-un zid, ci
|
|
care sunt niște biluțe, nu sunt asta,
|
|
Dar nu e curs de fizică, mă pasionează, dar nu vă țin curs
|
|
de fizică.
|
|
Atomi ăștia stau mai degrabă ca niște biluțe cu spații mari
|
|
între ele, mari.
|
|
Raportat la mărimea lor, spațiu dintre atom este ca și spaț
|
|
iu dintre pământ și soare.
|
|
Deci, raportat la mărimea acelor biluțe. Sunt atât de mici,
|
|
iar spațiu e atât de mare, încât zici că e distanța dintre
|
|
pământ și soare.
|
|
Bun.
|
|
Și vi atent.
|
|
Scusi.
|
|
Vin...
|
|
...fotonii.
|
|
E mij de soare.
|
|
O rază, da.
|
|
Coborii în joc cu luceafăr blând alunecând pe o rază.
|
|
Și vine raza cu tot cu luceafărul, da?
|
|
Vine raza cu toți fotonii.
|
|
Și pocnește...
|
|
...capacul meu de carioca.
|
|
Bă, dar îl pocnește.
|
|
dar bea-l tin in mana.
|
|
Vine raza aia
|
|
cu toti fotoni, adica bilutele colorate de lumina,
|
|
culori diferite, marimi diferite.
|
|
Ce vii atenta?
|
|
Dintre toate culorile
|
|
intra,
|
|
printre atomi care formeaza capacul asta,
|
|
6 tipuri de fotoni.
|
|
Un tip de fotoni are biluța atât de mare încât se ciocnește
|
|
de atom și e respinsă și nu reușește să intre.
|
|
E respinsă, fiind respinsă, una singură, fiind respinsă, a
|
|
junge la un moment dat și la retina mea.
|
|
Mi se bag în ochi.
|
|
Singura care este respinsă de acest capac
|
|
este lungimea de undă specifică colorii roșu.
|
|
Este singura culoare pe care acest obiect nu o deține, o
|
|
respinge, de aia tu o vezi.
|
|
Realitatea noastră așa este construită.
|
|
Evenimentele din viața noastră, ele însăle, de cele mai
|
|
multe ori devin traumatice pentru noi, nu prin ceea ce aduc
|
|
, ci prin ceea ce lipseste din evenimentul respectiv.
|
|
De exemplu, vă amintiți povestea cu pisica? Pentru Adeline
|
|
n-a mai fost traumatic. Pentru că nu a lipsit procesul de
|
|
încheiere.
|
|
Zilnic noi am mers la mormântul pisicii, am plantat flori,
|
|
ne-am luat la revedere, am vorbit cu pisica, i-am spus ca
|
|
asteptam sa vina intr-o alta viata, ca pisicile au noua v
|
|
ieti.
|
|
Și în mintea mea mă rugam să nu pună întrebarea, să nu pună
|
|
întrebarea asta, să nu pună întrebarea asta care aș pun eu
|
|
eu.
|
|
Și Adeline, cum mine de mână, mergând înapoi către casă, z
|
|
ice,
|
|
Tati, dacă asta a fost anoaie viață?
|
|
Deci am fiert al să fie exact asta era întrebarea la care
|
|
nu construisem răspunsul.
|
|
Și, bineînțeles, aia m-am pus.
|
|
Și zic, nu. Ai văzut ce mică era?
|
|
N-avea cum să fie a noua ei viață.
|
|
Dar pentru că nu a lipsit tot procesul,
|
|
ea nu a trăit ca traumă evenimentului spiritual.
|
|
După aia s-a atașat de altă pisică.
|
|
Tot a fost în regulă. Acum o mai vorbește, dar cu drag, de
|
|
pisica care a fost, știi?
|
|
Dar dacă dispărea pisica, nu-i ziceam nimic de pisică, nu f
|
|
ăceam înmormântarea, nu-i puneam flori, ziceam, da, am înm
|
|
ormântat-o, da, încolo am aruncat-o la gunăi.
|
|
Să ziceți, dați? Lipsa închiderii procesului ar fi fost
|
|
traumatică pentru noi.
|
|
Noi trăim experiențe din ce lipsește într-o experiență.
|
|
Noi construim realitatii din ceea ce e respins de capac.
|
|
Nu din ceea ce este in capac.
|
|
Vă mai stresez un pic cu exemple de genul ăsta?
|
|
Am mâncat cineva vreodată zahăr?
|
|
Nici odată, bineînțeles, clar, știam.
|
|
Ce gust are zahărul?
|
|
Vă duceți la profesorul vostru de chimie și spuneți, domnul
|
|
profesor, vă rog să-mi dați nota 4, pentru că n-am învățat
|
|
nimic la chimie.
|
|
Nu ziceți la nimeni, dar eu eram tocilar.
|
|
N-ai fizis așa? Nu, nu știam.
|
|
Deci când colegii mei se duceau la biliard, mă duceam și eu
|
|
cu ei, chiuleam și mă duceam și eu cu ei, ca să pot să c
|
|
itesc.
|
|
Norocul meu a fost că gașca din care făceam parte era în
|
|
regulă cu chestia asta. Adică nu erau situații de bullying
|
|
sau de mai știu ce. Era în regulă. Eram destul de tâmpiți,
|
|
toți încât să fim în regulă.
|
|
Unul din colegii mei cu care faceam chestia asta, poate că
|
|
ți-a auzit, Cristionețiu, o sone cunoscut, unul din tâmpiții
|
|
.
|
|
Adică, toți fraieri mergeam, citeam în parc, păi eram semi-
|
|
tocilarii există?
|
|
Adică ne-au dus în Consiliu să ne scadă la toți nota la pur
|
|
tare, pentru că aveam prea multe absențe.
|
|
Eu uitam câteodată să mă duc câte 3 săptămâni la școală.
|
|
Nu ziceți copiilor, știi? Cam așa ceva.
|
|
Câte 3 săptămâni uitam tot să ne ducem la școală.
|
|
Am crezut că avem vacanță.
|
|
Sau mă ducem, aveam informatică 5 ore
|
|
și mergeam în ultimul sfert de oră, înainte să se termina 5
|
|
-a oră
|
|
și cu tupeu îi zicem profesorului,
|
|
Bine ziua, domnul profesor, mă scuzați că mă întârzia puțin
|
|
.
|
|
Mă scuzați că mă întârzia puțin.
|
|
Asta era curcubeu pe fata lui.
|
|
Rousu, verde...
|
|
Era blocat, nu mai stia ce sa zica.
|
|
Da, a fost o gasca
|
|
ciudata.
|
|
Am fost saraci profesori.
|
|
Le puneam intrebari de genul asta.
|
|
Deci profesorul de fizica
|
|
i-a zis directorului ca nu mai vrea
|
|
sa vina la clasa noastra pentru ca
|
|
eram doi sau trei pasionati de
|
|
fizica. Si noi ii puneam
|
|
Am întrebări care îl depășau.
|
|
Deci, în liceu, nu eram tocilar,
|
|
eu citeam cărți de radioastronomie, ca să înțelegeți.
|
|
M-am dus către psihologie doar ca să-i fac în ciudă profeso
|
|
are mele de psihologie.
|
|
Deci, am studiat psihologia nu datorită profesoarei de psih
|
|
ologie, ci în ciuda ei.
|
|
Ca să-i facă-nciudă în studia.
|
|
Altfel m-aș fi dus către fizică.
|
|
Bun.
|
|
Deci toată lumea crede că zahărul este dulce.
|
|
Da sau nu?
|
|
Nu mai aveți curajul nici să credeți.
|
|
E bine.
|
|
Suntem pe drumul cel bun.
|
|
Oameni buni.
|
|
Nici o substanță nu are acea proprietate pe care noi o num
|
|
iem gust.
|
|
Nu există nicio substanță care să aibă gust.
|
|
Bun!
|
|
Hai mă, Marius, dă-o-ncolo, deci îți aduc zahăr, îți-l bag
|
|
cu forța în gură să-mi zici că nu are gust.
|
|
Oameni buni!
|
|
Fiiți atent!
|
|
Nu mai știu formule chimice, chestii de genul ăsta,
|
|
Dar zaharul este o benzina.
|
|
Zaharul este un benzen.
|
|
Eu...
|
|
Vă mai amintiți de la chimie?
|
|
Cineva...
|
|
Cei care au...
|
|
Sunt mai recenți.
|
|
Da.
|
|
Sunt unii recenți pe aici.
|
|
Face nepoată mea 18 ani.
|
|
Acum în câțiva ani și zic...
|
|
Ce mă enervezi?
|
|
La care iasă, uite la mine.
|
|
Te enervezi pentru că eu am doar 18 ani.
|
|
Și te ești bătrân?
|
|
Zic, da.
|
|
Zahărul nu are niciun gust.
|
|
Este o substanță formată din niște atomi,
|
|
dispuși într-o anumită formație,
|
|
formația respectivă, atomii respectivi,
|
|
ajung pe limbă.
|
|
Limba este un laborator chimic de analize,
|
|
analizează papila gustativă,
|
|
pus molecula de zahăr, da?
|
|
Analizează, zice, hopa!
|
|
Atomii ăștia pot să i-au,
|
|
să-i despart și să-i dau
|
|
creierului și mușchilor
|
|
ca să funcționeze.
|
|
Super tare!
|
|
Și ia atomul de carbon, atomul de oxigen,
|
|
zice, știu eu unde să-i pun, mai dăm!
|
|
Și omul zice, dar de ce să-ți mai dau?
|
|
Cum să fac? Zice creierul, cum să fac? Să-l fac pe șmecher
|
|
ul ăsta, să se ducă să mai dea cu degetul în miere.
|
|
Și să bage miere în gură. Deci trebuie să-i dau o motivație
|
|
, o senzație care să-i spună că mai vrea acel lucru.
|
|
Și creierul nostru a construit senzațiile.
|
|
Tot ceea ce înseamnă senzație, vizuală, auditivă, olfactivă
|
|
, gustativă, se întâmplă doar în creier.
|
|
Substanța în sine este neutră.
|
|
faptul că creierul o citește și zice, îți face bine, e bună
|
|
pentru tine, mai cere din asta, să-și miște picioarele și m
|
|
âinile, să-o obțină, îi dai cu gustul ăsta, îi spui că e
|
|
asta, e o etichetă ca să poată identifica că îi dă energie.
|
|
Orice gust ai testat vreodata, gustul acela nu exista.
|
|
Este o perceptie a mintii noastre despre realitate.
|
|
Drag.
|
|
Imediat stai sa-ti dea colegii mei microfonul.
|
|
Ana Maria sunt.
|
|
Fiecare avem harta noastra mentala.
|
|
Da.
|
|
Cu toate astea, cu totii percepem la zahar gustul dulce.
|
|
Sper.
|
|
Daca nu totii, probabil ca majoritatea.
|
|
Cum se face ca pentru majoritatea vis-a-vis de gusturi,
|
|
respectiv culori, e aceeasi harta mentala?
|
|
Unele gusturi, si unele culori, si unele evenimente, le
|
|
interpretam la fel, si unele sunete le interpretam la fel,
|
|
insa exista foarte mari variatii.
|
|
De exemplu, sunt persoane care nu suporta gustul amar.
|
|
Sunt persoane care il suporta, chiar le place gustul amar.
|
|
Si la dulce e la fel.
|
|
Avem grade diferite de a percepe, de a analiza.
|
|
Mintea noastra analizeaza substanta respectiva
|
|
si in functie de cat de mare este necesitatea de acea subst
|
|
anta,
|
|
intensifica gustul.
|
|
Ca să te facă să vrei mai mult.
|
|
Să cați mai mult.
|
|
Cu asta sunt de acord.
|
|
În schimb, cum facem de a pune toți aceeași eticheta a cel
|
|
ui? Aș gust?
|
|
Păi...
|
|
Că aici e întrebarea de fapt.
|
|
Nu, să știi că e simplu.
|
|
Să zicem că am băgat degetul în miere.
|
|
Și ba, și tu degetul în miere, și eu degetul în miere și
|
|
celălalt.
|
|
Și unul zice...
|
|
Bă, eu îi zic sărat.
|
|
Eu îi zic dulce. Eu îi zic amar.
|
|
Eu îi zic...
|
|
ceapă.
|
|
Și eu zic, bă, stai un pic, cum ne înțelegem?
|
|
Hai să decidem pe un cuvânt
|
|
la chestia asta.
|
|
Și au ales un cuvânt.
|
|
Cea super simplificat proces.
|
|
Adică...
|
|
Limbajul...
|
|
Limbajul este o negociere
|
|
la care societatea a zis,
|
|
da mă, suntem de acord să zicem la chestia aia zid.
|
|
Să zicem la chestia aia, FOTOLIU.
|
|
Ok?
|
|
Ok.
|
|
Ok, mersi.
|
|
Nu ți-am răspuns.
|
|
Mai zim un pic din întrebarea ta.
|
|
Nu te-am CONVINţ!
|
|
De răspuns ai răspuns, nu mai convins.
|
|
Da.
|
|
Mai ajutăm, ajutămă un pic.
|
|
Ajutămă cu cea nu mai a rămas ne clar.
|
|
Toată demonstrația aia cu papilele gustative, cu descompr
|
|
imele...
|
|
A, dar e suficient să caut pe internet ce zic cercetători.
|
|
Nu trebuie să mă credeți pe mine, adică scopul nu a fost să
|
|
te conving.
|
|
Scopul a fost să reproduc ceea ce am învățat în școli.
|
|
Asta tot.
|
|
Sunt convinsă că există adevăr în spatele argumentații, do
|
|
ar că din perspectivă psihologică nu mă convinge.
|
|
Dar nu ține de perspectiva psihologică, scuză-mă, ține de
|
|
perspectivă neuropsychologică, adică ține de neurologie.
|
|
nu are treabă cu psihologie.
|
|
Psihologia are treabă mai degrabă
|
|
cu dezvoltările noastre care vin din
|
|
cultura în care trăim.
|
|
Psihologia noastră nu este neurologie.
|
|
Există, uite, de exemplu, o să facem și în Nalpii,
|
|
ați auzit, poate, de conceptul de ancoră.
|
|
Ancorarea e exact ce zicem,
|
|
mirosul din casa bunicilor.
|
|
Mirosul de cozonac și de portocale.
|
|
La ce te duce cu gândul?
|
|
Crăciuni.
|
|
Să zisați? Deci avem niște ancore de genul ăsta.
|
|
Ei, ancorele, cu toate că sunt folosite în psihologie,
|
|
ele funcționează pe bază neurologică.
|
|
Mirosul, emoție, secreție de cocktail hormonal la anumit
|
|
stimul.
|
|
E câinele lui Pavlov. N-avea nu știu ce psihologie câinele
|
|
ăla.
|
|
Era totu o construcție neurologică.
|
|
Nu confuzați psihologia cu neurologia.
|
|
Ok?
|
|
Versit.
|
|
Deci, ce spuneam despre culori, despre gusturi,
|
|
nu are treaba cu psihologia.
|
|
Este strict biologie, dacă vrei.
|
|
Ok?
|
|
Da.
|
|
Intru în prea multe detalii științifice?
|
|
Pentru că e posibil, vei am zis că sunt semi-tocilari,
|
|
Mergeam la billiard, că nu jucam billiard, îi partea a doua
|
|
. Rămâne numai între noi.
|
|
Dar eu mergeam, chiuleam să merg la billiard, ca să pociti.
|
|
Eu, una, cred că am lipsit la mai mult decât ai lipsit tu,
|
|
după ce ai împărtășit aici.
|
|
Întrebarea mea e următoarea. Povesteai mai devreme de
|
|
exemplul cu Doamna, care și-a pierdut copilul.
|
|
și de exemplul tău cu colegul care s-a mutat, evident că
|
|
intensitatea celor povestite, moru, și întâmplate mari.
|
|
Fiecare dintre noi a avut multe evenimente, să zicem,
|
|
traumatizante sau care ne-au afectat întotdeauna.
|
|
Care acum cu ochi de adult zici, da, a fost banal, mi-am
|
|
pierdut păpușa, mare lucru, mi-am pierdut cățelul.
|
|
Atunci însă nu le-ai trăit așa, atunci te-au afectat, at
|
|
unci au avut impact.
|
|
Poate nici măcar nu te gândești acum la chestia aia.
|
|
Întrebarea mea e următoarea.
|
|
Exemplul cu doamna, ok, era normal ca doamna să încerce să
|
|
găsească un ajutor, să poată digere ce s-a întâmplat.
|
|
Exemplul cu colegul...
|
|
Da, nu stiu, nu...
|
|
În mine, de exemplu, a trigăruit o chestie.
|
|
Mi-am dat seama că, eu fiind copil,
|
|
încărăscut și născut în București,
|
|
pe perioada verii, toți prietenii mei plecau la țară.
|
|
Iar eu nu aveam o țară.
|
|
Am suferit și încă sufer pe tema asta.
|
|
Și mi-am dat seama că, vizavi de ce ai spus tu,
|
|
că eu mă simțeam abandonat în fiecare vară,
|
|
că eu nu mai aveam pe nimeni, iesam afără, stătam ca un...
|
|
Bine.
|
|
În vânt.
|
|
Cum facem noi să...
|
|
Există evenimente care sunt de o asemenea intensitate
|
|
încât ne dau peste cap modul în care noi funcționăm.
|
|
Modul în care noi lucrăm.
|
|
Și există evenimente care doar cumulate ne dau peste cap.
|
|
Adică un eveniment mai mic ca intensitate nu ne afectează
|
|
nu știu cât.
|
|
Corect, dar în schimb cum facem noi să procesăm sau, nu șt
|
|
iu, să vindecăm rănile respective?
|
|
Despre asta-i vorba asta și mâinea.
|
|
Bă, m-a afectat că pleca prietenul meu, cea mai bună, la
|
|
tur, dar pe o perioada verie și eu rămâneam ca...
|
|
Fii atent!
|
|
De unde le scot pe tot?
|
|
Ți se întâmplă astăzi, de exemplu, să ai sentimentul că o
|
|
amenii te resping?
|
|
Că partenerul poate că nu te dorește, nu te vrea atât de
|
|
mult cât spune și toate chestiile astea.
|
|
Ghiște ce?
|
|
Apart de acolo.
|
|
Păi bun și cum fac?
|
|
Acum am simplificat, că dacă e un singur reveniment, nu e.
|
|
Dar sunt mai multe cumulate și din aceeași gamă.
|
|
Păi și cum fac, cum îmi aduc aminte pe toate, să le scot,
|
|
să le vinde?
|
|
Nu trebuie să-ți aduce aminte pe toate.
|
|
Adică mă deranjează că a zis vecinia de blog, nu știu ce,
|
|
și am rămas eu.
|
|
Avanajul e urmatorul. Există metode în psihoterapie, în NLP
|
|
, prin care poți lucra situații pe care nu ți le amintești.
|
|
Pentru că acele situații sunt încă pe hard disk. E sufic
|
|
ient să instalezi un antivirus și va cerceta tot hard disk-
|
|
ul fără ca tu să rulezi filmul.
|
|
Ok, asta era întrebarea...
|
|
E bun analogia, adică să înțelege?
|
|
Viza vi de schimbarea percepției și faptul că nu poți să
|
|
schimbi percepția la ceva ce nu știu că m-a afectat.
|
|
Exact. Însă, în prima fază, aici unde suntem acum, la înce
|
|
putul NLP-ului, vom lucra pe evenimentele pe care ni le am
|
|
intim.
|
|
Dar da, o să învățați cum să lucrați pe evenimente pe care
|
|
nu ți le amintești, dar sub conștientul tău încă le păstre
|
|
ază.
|
|
Pentru, cred că... mă rog, nu știu, e o părere personală,
|
|
dar cred că
|
|
poate mai mult ne-au afectat suma acelor lucruri mici
|
|
decât un eveniment major pe care putem să...
|
|
Nu neapărat, nu neapărat, și și.
|
|
Sau, mă rog, cel major știm deja că e o problemă, că e o
|
|
provocare
|
|
și poate facem ceva în privința aia să lucrăm, să îl pin...
|
|
Uite, îți dau un exemplu, toată viața mea m-am simțit, până
|
|
am ajuns destul de mare ca să pot să conștientizez,
|
|
m-am simtit respins de tatăl meu,
|
|
ținut la distanță de tatăl meu.
|
|
Și mi-amintesc momente din copilărie când, de exemplu, se
|
|
întâmpla ceva
|
|
și, taică-mă, nu mă credea.
|
|
Și ziceam, tată, dar nu a fost așa, uite, asta s-a întâm
|
|
plat.
|
|
Și ziceam, nu te cred, nu e adevărat, minți.
|
|
Acele momente a fost atât de intense.
|
|
Acum, când mă gândesc la ele și dacă naștii lucrurile astea
|
|
, zice,
|
|
lucrurile astea de ce? E, nu, dai ca mi-mi mai zis ca minci
|
|
. Si? Ce?
|
|
Nu ma intereseaza.
|
|
Pai da, daca ma uit cu atentie la acele momente, mi-amint
|
|
esc
|
|
ca plangeam nu atat de pe deapsa pe care o primeam,
|
|
cat pe deapsa in sine era faptul ca tatal meu nu ma credea.
|
|
Si am ramas
|
|
adult fiind, cu teama
|
|
ca
|
|
toate prietenii mei, ceilalte, nu ma vor crede.
|
|
Și încerc am să mă justific și să insist să mă credă.
|
|
Mi se părea că dacă nu mă crede, n-am nicio valoare. Înțele
|
|
geți?
|
|
Și a fost un banal. Mă uite așa și atentie, nu mi-amintesc
|
|
mai mult de 1-2 momente de genul ăla.
|
|
Or fi fost, dar nu mi le amintesc. Eu mi-amintesc 1 sau 2
|
|
asemenea momente.
|
|
Vine momente. Si vine intrebarea, dintr-o viata de 4-6 de
|
|
ani, cum de ti amintesti doua evenimente legate taicatul
|
|
din trecut?
|
|
Adica, a stat cu tine non-stop si tu ti-amintesti astia dou
|
|
a? Inseamna ca e ceva cu ele.
|
|
De ce ti-ar veni astia in minte? Are sens? Adica, e ciudat.
|
|
Pentru ca daca ma uit la ele, nu zic, ma batu-mi, ma arunca
|
|
cu capul in calorife.
|
|
Dar, doar mi-a zis, nu te cred.
|
|
Au durut foarte tare.
|
|
Deci, colegul nostru a intrebat daca evenimentele acelea
|
|
din subconscientul nostru
|
|
ramand intacte, nemodificate in subconscient, asa cum au f
|
|
ost create?
|
|
Nu!
|
|
se modifică și ca să vă las cu un nod în gât și un gol în
|
|
stomac în pauza asta să vă tihnească,
|
|
vreau să vă spun că în jur de 75% din ceea ce voi vă aminti
|
|
ți despre trecutul vostru
|
|
e deformat de imaginația voastră.
|
|
Că tot ziceam că nu știm cum arată realitatea.
|
|
două persoane, prieteni. Unul s-a urcat în copac și a picat
|
|
și a rupt piciorul.
|
|
Se revăd peste 20 de ani și povestesc.
|
|
Și unul zice, îți amintești când te-ai urcat în copac și am
|
|
... sau nu, îți amintești când m-am urcat în copac și am căz
|
|
ut de acolo?
|
|
Și ăsta zice, cum? Eu am fost cel care am căzut din copac,
|
|
nu tu.
|
|
dar copilul ăla a trăit atât de intens emoțional durerea
|
|
prietenului,
|
|
încât mintia i-a jucat feste și i-a reorganizat întâmplarea
|
|
.
|
|
Avem 75% din amintirile noastre de formate.
|
|
Și noi astăzi suntem rezultatul emoțional al acelor amint
|
|
iri.
|
|
Noi trebuie să învățăm cum să le gestionăm în direcția în
|
|
care ne dorim noi.
|
|
Nu în direcția și atenție.
|
|
Nu în direcția adevărului.
|
|
Știți de ce?
|
|
Că nu-l știm.
|
|
Și mai mult, nu contează.
|
|
Venim dintr-o cultură în care religia a format sistemul de
|
|
educație,
|
|
Toate școlile românești au fost înființate în jurul mănăst
|
|
irilor.
|
|
Deci religia ne-a format modul de a gândi,
|
|
căutăm un adevăr absolut care în realitate nu există.
|
|
În psihologie nu există ideea de adevăr absolut.
|
|
Și când noi gândim în termen de, băi, asta e adevărat,
|
|
pei n-ai cum să ajungi la adevărat.
|
|
Vă dau un ultim exemplu.
|
|
Oameni mananca din aceeasi farfurie de ciorba.
|
|
Unul zice, mama ce sarata e, celorlalte zice nu-i sarata
|
|
deloc.
|
|
Care are dreptate? Care zice adevarul?
|
|
Cum pot sa zic amandoi? Cum pot sa zica niciunul?
|
|
Trebuie ca unul sa greseasca, unul sa zica corect.
|
|
Să sizați? Nu exista un adevar absolut.
|
|
Cautarea unui adevar absolut in memoria noastra,
|
|
in psihologia cuiva, in emotiile cuiva,
|
|
este o greseala cand vorbim de psihologie.
|
|
În alte științe e perfect valabilă. În psihologie nu.
|
|
Psihologia noastră nu are treabă cu realitatea, are treabă
|
|
cu altceva.
|
|
Cu utilitatea. Asta e cuvântul de care avem nevoie.
|
|
Trebuie să fie util, nu adevărat.
|
|
Pentru mine știți ce e util? Eu îmi zic, sunt cel mai bun
|
|
trainer din lume. E adevărat? Nu.
|
|
Nu știu dacă e. Contează? Nu contează. Însă e util pentru
|
|
mine, e util.
|
|
Ok?
|
|
Mai am o întrebare, dacă îmi permiti, si după aia, ziua mea
|
|
.
|
|
Timpul deformează acea traumă.
|
|
Nu deformează în bine.
|
|
Și atunci de ce, atunci când ne gândim la acele veniment,
|
|
transpirăm din nou de suferință?
|
|
Dacă zici că ea nu mai are aceeași, s-a deteriorat, s-a
|
|
mint, s-a prelucrat, s-a chiar inversat.
|
|
Am lucrat cu mine care avea fobie dezburat cu avionul.
|
|
Zic, dar de ce? Eu faceam pe prost, tu stii?
|
|
Dar cum, de apa? Cum sa ai fobie dezburat cu avionul?
|
|
Si zice, pui daca pic avionul ala, tu stii cum?
|
|
Numa cand ma gandesc tremuri!
|
|
Si zic, dar ai picat vreodata cu avionul?
|
|
Zice, nu!
|
|
Pai si atunci, mi-am imaginat!
|
|
Înțelegi?
|
|
Ceea ce avem în mintea noastră, noi amplificăm.
|
|
Și omul respectiv zice, la început, nici n-am avut.
|
|
Teamă de...
|
|
După aia am văzut un film.
|
|
După aia mi-am imagineat, dar dacă aș fi fost eu.
|
|
După aia mi-am zis, dar dacă aș pleca vreodată cu familia,
|
|
cu copii, în vacanță, cu avionul și...
|
|
Ar pe...
|
|
Să zis aștept ce a făcut filmul?
|
|
Amplificat.
|
|
Și a apărut asta.
|
|
Așa se întâmplă și cu deformările alea, în timp ele se ampl
|
|
ifică și tu zici, bă, dar au trecut 20 de ani.
|
|
Da, dar a fost atât de tare trauma încât a depășit capac
|
|
itatea ta de a vindeca în mod natural.
|
|
Și o să vorbim și de vindecarea în mod natural.
|
|
Ok, asta mă interesa, pentru că eu am avut o experiență în
|
|
viață la 20-ceva de ani și după 20 de ani mă trezeam dim
|
|
ineața și aveam impresia că acel eveniment încă există în
|
|
viața mea cu aceeași intensitate,
|
|
A dispărut sau mai e și în prezent?
|
|
Adică dacă te gândești la acel eveniment...
|
|
Între timp am făcut multe terapii și nu îl mai retresc.
|
|
Dar, spun sincer, mă trezeam dimineața din somn și ziceam,
|
|
băi, dar sunt iar în locul ăla, cum unde am fost acum 20 de
|
|
ani,
|
|
practic nu se deforma, nu?
|
|
Da, așa e.
|
|
Când depășește capacitatea noastră naturală de a-l modifica
|
|
,
|
|
de a-l vindeca, rămâne blocat.
|
|
Da, după pauză.
|
|
Bun, deja aveam semne de,
|
|
Hai, te rog, dupa pauza, ca am trecut pauza de 15 minute.
|