Files
nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/Daniel Zarnescu.txt

1198 lines
50 KiB
Plaintext

Muzica
Bunăseara!
O rând mare de aplauze pentru voi, vă rog frumos!
Bă, pentru voi!
Applaus
De ce pentru voi pe canicul acesta în care mie mele nești
să respir?
Voi ați ales să fiți în țealături de noi și cu o oră mai
devreme, cât de cât de obicei.
Și vă mulțumim pentru asta.
Nu vă țin foarte mult, majoritatea dintre voi știți de ce
să ți-aici.
Cine n-a mai fost cu noi alături de noi până acum, mâna sus
, cine nu știe ce...
Așa, voi ați fost râți, aduci, manipulați, cum ați ajuns?
Mulțumim-vă pentru încredere.
Mă bucură foarte mult în seara asta, ca de figată când fac
asta, să vă pun în fața unui om care mi-a modelat mental
itatea.
Și despre mentalitate am vorbit foarte mult în modulea în
teren și o să vorbim mâine și pe mine cu cei care sunt la
modulele LNV.
De ce? Pentru că era și în societate în care trăim,
mulți dintre noi știm lucruri și avem informații.
Corect? Găsim pe Google aproape orice strategie avem nevoie
,
de la făcut bani până la, nu știu, venit pasiv până la
absolut tot ce vrem.
Găsim informații.
Însă, mentalitatea cu care procesăm, integrăm și aplicăm
acele informații
este de obicei secretul prin care unii reușesc, chiar cu
informații mai puține,
sau unii nu reușesc chiar cu informații mai multe.
Pentru mine personal, și o spun de fiecare, chiar public,
online, offline și în orice fel de context,
unul dintre cei care m-au ajutat și m-a sprijinit foarte
mult.
Chiar dacă l-am exasperat și am încă tendința să fac asta
uneori,
să-mi redesenez și să-mi aplic principii de mentalitate de
performanță
ajungând astăzi în fața voastră și unde sunt profesional,
este fratele meu Daniel Zănescu un brânz mare de aplauze
pentru voi, perubat.
Primiți-l cu căldură, că nu-i suficient de cald.
În seara asta va fi el alături de voi, eu sunt aici lângă
voi
și completești și sprijinul încă nu este nevoie,
vă las pe mâna lui, vă rog, fumostul singur, răgăminte,
nu-l lăsați să-i fie confortabil,
puneți orice fel de întrebări a vezi și,
cum să zic eu, profitați la maxim de tot ceea ce știe,
pentru că la modul cel mai serios este omul din spatele
multor afaceri online și offline
și din spatele multor oameni de succes, profesioniști din
România,
pe care nu pot să vă zic la nivel de nume, că nu, știți cum
e,
contracte, confidențialitate, vă spun sigur că știu ce spun
,
nu-l lăsa să plece cu informații nedată mai departe.
Daniel, ai scena.
Mersi.
Bună seara.
Astăzi.
În primul rând vreau foarte rapid cine n-au zis niciodată
despre mine, nu m-a văzut niciodată.
Ok, super. E o întrebare foarte bună, asta, ca să întreze
ască un pic nivelul de anxietate.
Numele meu este Daniel Zărnescu, probabil că m-ați auzit
din poveștile lui Horia.
Pentru mine este un eveniment care este destul de emoțional
. De ce?
Pentru că fix în urmă cu 20 de ani aici a fost primul meu
loc de muncă.
Și e foarte dubios să vin într-o clădire pe care o urăsc
efectiv.
Adevărul este că nu s-a schimbat mare lucru, asta e ideea.
În urmă cu 20 de ani aici a fost primul meu loc de muncă,
n-am rezultat foarte mult, fără 10 luni, după care mi-am lu
at al Pășiță,
și a fost pe atunci cea mai bună decizie pe care putem să o
iau.
Dar având în vedere subiectul pe care îl discutăm astăzi,
legat de Hori, a zis partea de informații și ce facem cu ea
,
exact la camera de comerț s-a întâmplat un lucru care mi-a
schimbat cumva percepția despre cum integrăm informațiile
și cum anume ne mișcăm către ceea ce ne propune.
Și povestea e destul de banală. La un moment dat, în camera
de comerț, șeful meu de atunci a venit la mine și mi-a spus
,
Băi, Daniel, știi care este cel mai valoros lucru de pe l
umea asta, de pe planetă?
Care ar fi răspunsul?
Eu aveam 20 de ani.
și m-am uitat așa la el, i-am răspuns cu voce tremurată,
Auru?
Era primul loc de muncă și, mă rog, nu prea înțelegeam cum
funcționează lucrurile pe aici,
iar el mi-a zis, suntem la camera de comerț, ce?
Și a zis, uita-te-o un pic, la intrare,
când avem această camera de comerci și lângă este registru,
și o să vezi acolo o coadă foarte mare de oameni,
care dau bani pe informații.
Informația este cel mai valoros lucru de pe planet.
Asta îmi spunea mie acum 20 de ani și am luat-o cu oamă în
două mâinile.
După ce am plecat de aici, am fost consultant pe program de
finanțare,
după care am intrat foarte repede în zona de antreprenoriat
și în zona de marketing.
Și acum, în 2023, poate că pare banal ce spun, dar am trăit
foarte mult din informații.
Adică încă mai văd un om care are un simplu site, care este
blog, și care reușește prin expertiza lui și informația pe
care o dă celorlalți,
încă acum o văd ca o zonă romantică, o zonă care aparține
de trecut, acum.
dar am trăit foarte mult din partea asta, am avut primul
blog, cred că în 2004,
vindeam cărți într-o perioadă în care lumea, când auzea de
plată pe internet, se gândea că este țeapă sau că suntem
hacker,
exact asta era întreba, ce faceți voi mă?
Și spuneam, băi, uite, avem un site, avem o afacere online,
hacker.
Am avut tipografie, editură, am avut școală de coaching, am
avut școală de training, scrieu, am avut școală de
marketing, am făcut foarte multe lucruri în ăștia 20 de ani
și de fiecare dată am avut întrebarea asta care mi-a rămas
în minte.
Ce face diferența între un om care obține rezultate și un
om care nu obține?
Pe mine au fost nopți întrești care nu m-au lăsat. Această
întrebare nu m-a lăsat să dorm.
Adevărul este că în 2001-2002, acum 20 de ani când eram a
ici, informația părea extrem de valoroasă.
La modul că îmi aduc aminte prima oară, când mi-a spus cine
va mai deștep ca mine că oamenii se împartă în două,
există victimele și oamenii de acțiune,
unii se vaiță și unii acționează pur și simplu.
Și informații asta, cum mi-a spus-o el atunci,
pe mine m-a ținut 10 ani de zile, am scris o carte,
am construit un curs pe chestia asta și am dezvoltat
întregă filozofie, o singură idee.
Pentru că pe atunci informațiile erau rare.
Are senșe zi?
Puneai mâna pe un mentor,
storceai tot de la el.
Dacă spuneați ce bună e cafeaua asta, tu găseai interpretă
ri.
Te duceai acasă și te gândeai ce înseamnă asta, cum anume.
Ce înseamnă cafeaua pentru el? Ce ar trebui să însemne
pentru mine ca să obțin rezultatele pe care le obținem?
Așa m-a prostit pe mine 5 ani în continuă.
Vorbeam numai 2 de ideea astea și așa și așa zis, mama, cât
de deep și profund e asta, frate, o notam, vreau să-mi fac
tatuaj. El vorbea de cafea.
Și astăzi,
Pe măsura ce a avansat tehnologia, au apărut diversi
fragmentatori, să le spunem așa.
În prima fază, Google a evoluat foarte mult, informația a
devenit banală.
În 2010, când făceam curs de marketing și încercam să învăț
oamenii să facă business în online,
le spuneam că au cel mai bun prieten care le răspunde la or
ice întrebare, îl cheamă Google.
Și pe atunci era o chestie șocantă.
Nu știu dacă percepeți acum, dar pe atunci, faptul că spun
am asta, reacția era adversă.
Adică era, hai, mă, pe bune, chiar orice întrebare? Da, or
ice întrebare.
Nu știi să deschizi un site, intri pe Google, cum să urci
un site pe internet?
Nu știi să scrii un articol, cum să scrii un articol? Și
Google ăsta îți spune.
Între timp, fragmentatorii astea, disruptions, au tot fost.
Pe lângă Google, care a venit cu foarte multe valoare,
deci informația brusc a fost democratizată, toată lumea a
avut acces la ea.
Nu mai trebuia să te duci tu după cineva, să îi dai cu o b
âtă în cap, să îl scoți într-un restaurant,
să vorbești cu el ca să obții experiența lui.
Nu, îi trimiteai o mail și al îți răspundea și ajungeai
foarte repede la el.
Au venit platforme de social media.
Și la platforme de social media a început o GLG, un noise,
o GLG de funda.
Odată cu social media au apărut
telefoanele mobile, dar astea mai noi,
nu alea cu furcă,
smartphone-urile
și cumva social media și Google-ul le aveai în buzunar.
Deci nu mai trebuia să ajungi acasă ca să scriti tu pân'
site și să pui întrebare la Google,
puteai să vă ajmăna în buzunar și să pui întrebare telefon
ului și el îți răspundea.
Și acum recent s-a mai întâmplat un lucru care iar este cum
va la nivel de schimbător de joc, ca să spun așa.
AI-ul, toată lumea vorbește de inteligență artificială.
Dacă până acum puneai întrebare la Google
și cum să ridici un site și el îți răspundea prin niște ar
icole și tu trebuia să iei informația și să o treci prin
filtru tău,
Acum nu mai ai nevoie nici măcar de asta.
Tu pur și simplu te duci pe Chagbity, care este o inteligen
ță medie a întregii planete,
și îl întrebi.
Uite, am ideea asta de business, cam ăsta este site-ul pe
care vreau să-l fac.
Spune-mi și mie cum să-l structurez.
Și îți răspunde personalizat în funcție de ceea ce îi spui
tu.
Dincolo de asta te scoate din foarte multe situații.
De exemplu, eu țin un curs de copywriting,
îl țin o dată pe an, în ultima perioadă l-am tot rărit,
și la ultimul curs pe care l-am ținut noi aveam o sesiune
de o zi întreagă, o zi jumate,
în care lucrăm pe practic, pe cum se scriu un articol.
Cea mai grea parte de scris
sunt două.
Dar cele mai grele elemente din zona de articol atunci când
faci conținut
este
intru o poveste pe care o spui omului ca să poată să se
conecteze cu ceea ce scrie
și
ce îi dai, adică partea de valoare efectivă.
Care este structura, care sunt pașii, care sunt elementele,
care este cheia pe care o dai tu pe o problemă anume,
astfel încât el când citește,
să zică, poa, mi-a schimbat viață.
Adică e ceva ce n-am mai văzut niciodată, unghiul ăsta cum
i-a bordat.
Și asta era cel mai greu de definit.
Într-un curs de copyrighting, stăteam cu oamenii de diminea
ță până seara
ca să încercăm să scriem fiecare diferit,
dar valoros pentru un public țint.
Și la ultimul copyrighting,
le-am zis tuturor să deschidă laptopul
și am dat o ipoteză, am zis, imaginați-vă că voi sunteți,
să zicem, trainer de public speaking,
pentru că se pare că avem nevoie.
Și vrei să scrii un articol despre cum să faci față unui
discurs,
ce anume să spui cum să structurezi, dar discurs fulger,
Adică ești invitat la un radio, ai 5-10 minute de vorbit,
cum structurezi discursul respectiv.
Și le-am zis, trebuie să viniți cu partea de valoare din
articol, am dat drumul la cronometru, avești 5 minute, înt
rebați-l și îi am dat și o poreclă, Jarvis din Iron Man, d
acă știți.
Oamenii au tastat toți aceeași întrebare, mai mult sau mai
puțin, și 25 de oameni au avut instant
structuri diferite de cum să abordezi un discurs de 5-10
minute.
Am redus timpul de o zi de practică la 5 minute.
Asta face inteligență artificială acum.
Asta e partea frumosă.
Sunt 3 tipuri de reacții și oameni la inteligență
artificială.
că fataliştii se termină lumea.
Mâine, poime, ăștia capătă singularitate, inteligență,
conștiință și ne trage curentul tuturor.
Îștia sunt fataliştii, mai sunt salesmenii agenții de vânză
ri.
Am găsit o metodă prin cea LGBT și nu mai trebuie să faci
nimic.
Dacă pui întrebările în modul în care îți predau eu, pe urm
ă, poți să faci orice.
de vânzări, newslettari, articole, ce vrei tu.
Aștia sunt doilea care au prins foarte repede trenul.
A treia categorie sunt pragmatici.
Adică, ok, ce putem să facem cu inteligență artificială?
Acum, ce se poate face?
Ideea...
Cât dintre voi v-ați gândit la...
la încotro care sunt potențialele pericole ale...
Super?
Doar un...
Ok, super, super, super.
Bravo, recunoașteți că nu e.
Pot să spun ceva despre ființa umană în general.
Suntem foarte proști
la...
a estima
ce se poate întâmpla atunci când apare o tehnologie.
Foarte slab sunt.
De obicei avem tendința, pentru că noi suntem problem sol
veri ca oameni, avem tendința să vedem problemele.
Și atunci, dacă eu mă uit la inteligență artificială și fac
un exercițiu de imaginație în care ăsta este focusul,
eu până mâine vin cu 50 de potențiale pericole catastrofale
care vor veni asupra planetei.
Are sens?
Modul în care văd eu lucrurile acum, pentru că foarte multă
lume îmi pune întrebări în direcția asta,
cum afectează, ne iau job-urile și schimbarea climatică,
tot felul de implicații pe care le poate aduce.
Vizionea mea, în primul rând, nu poți să oprești, adică
asta nu mai poate fi obrită,
Dar în același timp, este o tehnologie ca oricare altă.
Așa cum a fost internetul la un moment dat, așa cum a apă
rut Windows-ul când a apărut și a schimbat un pic dinamica,
dar nu a schimbat foarte mult atunci, pe loc.
A fost nevoie de foarte mult timp ca să ne dăm seama ce put
em să facem cu el.
Foarte mult timp.
Și...
...
Exact.
cu când ne ducem mai departe ajungem la alte situații și
alte situații și e de fapt tot uciclic.
Este doar o altă tehnologie, un altă care a apărut și adevă
rul este că cel puțin la nivelul meu de percepție încă nu ș
tim ce poate face și nu poate fi oprită.
Cred că cel mai periculos lucru în momentul ăsta e să apară
cineva cu cenzura.
Pentru că dacă apare cu cenzura, a fost dat drumul la bulgă
re
și vor fi alții care vor găsi metode ca să poată să explore
ze în continuare.
Și atunci, din punctul meu de vedere, încă nu știm ce poate
să facă.
Cel mai pros lucru este să-l închizi.
Trebuie să ne adaptăm.
Trebuie să ne adaptăm, să vedem ce poate să facă pentru noi
.
Însă întrebarea pragmatică pe care mi-o pun, când vine vor
ba de inteligență artificială,
dar nu despre asta am venit să vorbesc, doar mă ducă trei
zona de informație și este o paranteză destul de solidă a
ici,
întrebarea pragmatică este ce efect are acum.
Ce efect are acum inteligență artificială?
pentru că de loat job-urile peste 20 de ani, probabil că nu
o să mai arate la fel realitatea ca acum.
Dar ce efecte are concret acum?
Iar concret, un copyrighter care are cea LGBT-ul lângă sco
ate în cinci minute un articol la care altcineva ar lucra o
zi.
Asta e concret.
Acum.
Mai mult de atât.
În diverse situații de viață,
în care nu știi cum să abordezi anumite situații,
te poate ajuta.
Poate să structureze modul prin care acționezi tu raportat
la o problemă pe care o ai.
Te duci la un interviu.
Structurează și mie un discurs
sau zim cinci lucruri de care trebuie să țin cont
ca să mă duc la interviu respectiv.
Eu ce pot să spun este că în momentul ăsta inteligență
artificială
îți dă răspunsuri mai bune decât content marketing.
Și atunci, content marketing înseamnând articole de special
itate pe zona aia de la un expert care...
Și atunci, întrebarea care vine în continuare, dacă este at
ât de puternic,
Este ok, dar atât de puternic acum pe zona asta, pe zona de
content.
Eu de ce vă spun? Pentru că mie mi-a luat...
Adică eu sunt foarte bun la structurii, eu sunt foarte bun
pe structurare, pe content
și practic eu, în comparație cu cea LGBT, mă dau la o parte
.
Adică fac un pas în spate și zic, felicitări, în jumat de
oră tu scoți idei și conținut cât aș scoate eu într-un an.
atunci competiția nu mai există.
Dar în același timp, el nu are valoare de sine stădătoare.
Și atunci un om care folosește este mult mai bun decât unul
care nu folosește.
Și asta trebuie acceptat și trebuie integrat.
Cum afectează în domeniul meu personal și astea sunt întreb
ări pe care își le pune fiecare.
Eu când i-am zis soției mele de cea GBT, a zis că ea a sch
imbat viață.
Ea e psiholog.
A zis că la un moment dat a avut emoții că nu știa cum să
abordeze un părinte, a făcut să un test unui copil și a înt
rebat cum anume să se prezinte la
Și ea răspuns și a zis am avut o singură idee, dar mi-a
generat în capul meu, pe baza experienței, modul în care să
comunică împatic ca să pot să-i transmit ce aveam de
transmit
partea aia e l-alta, fața întunecată.
AI-ul nu este decât un multiplicator.
Cât de prost ești tu ca expert,
va multiplica
nivelul tău de non-expertiză pe care o ai.
În America este deja
celebra situația,
doi avocați,
apropo, s-a zvonit că avocatura
este una dintre primele profesii care-și săpice
Doi avocații aproape că au fost scoti din Barou
pentru că au argumentat pe baza cea LGBT-ului
și niciun caz din ce spusese inteligență artificială nu
exista de fapt
și n-au putut să facă diferență
pentru că se pare că cea LGBT-ul scopul lui nu este să îți
dați-i răspunsuri valide,
este să te mulțumească.
Și atunci ți-a venit cu un întreg cearceaf pe care tu l-ai
prezentat și judecătura l-a foc.
Și este celebră, deci trebuie verifica și nivelul tău de
expertiză este cel multiplicat.
Dincolo de asta, și cu asta închid zona de inteligență,
ca să putem să mergem către zona de informații.
Dincolo de asta, pe zona de inteligență, cum funcționează L
LM-urile, Large Language Models?
Acum, este un simplu algoritm care votează care e următorul
cuvânt, care e probabilitatea ca următorul cuvânt să fie
corect.
Ce înseamnă asta?
D-ai căutare, zici, zic și mie 5 lucruri pe care ar trebui
să le fac atunci când pornesc un business.
Dar un exemplu total.
Și atunci el în spate, bazându-se pe o bază de date foarte
mare, el nu face decât un voting.
Ca.
Și pe urmă, votează.
Probabilitatea ca următorul cuvânt să fie acel mai
important este să.
Ca să, probabilitatea deschizi o a face.
Înțelegeți ce zic?
Și nu face decât să voteze probabilitatea următorului cuvâ
nt.
Asta este inteligență artificială acum la nivel de limbaș.
Votează următorul cuvânt, încearcă să prezică, să aibă
predictibilitate,
astfel încât să aibă coerență textul respectiv,
Cazându-se pe tot ce au scris oamenii în internet.
Atât da facem.
Ok.
GBT-ul 4,160 IQ.
GBT-ul 5 pare că se duce spre de 10 ori și nu mai poate fi
măsurat.
De acolo sunt. Așteptăm să vedem ce se poate. Noi putem do
ar să zicem,
N-am eu cum să mă opun.
Hai să vedem ce putem să facem.
Și aici vine una dintre cele mai mari revelații pe care le-
am avut.
Toată viața mea m-am luptat când am lucrat cu oamenii.
Pe scuza eternă, eu nu știu ce să fac, dar aia nu fac.
Stă undeva în spate, ești pe fundal și nu te toacă în ultim
ul hal.
Vine un trainer, vorbește, nu e chiar...
Știi? Te duci la un mentor, nu se potrivește, el a fost în
altfel și la mine e situație specifică.
Astăzi,
astăzi,
ai un LT
care îți pot da răspunsuri personalizate la virgulă aproape
.
Procentul de acțiune
este același.
Pentru că nu
Informația este cea care ne împinge mai departe, nu mai
este cel mai valoros lucru de pe planetă.
Ba, mai mult ne încurcă astăzi, pentru că noi, ca ființe um
ane, avem nevoie să integrăm informațiile și nu putem să fac
em față la viteza cu care se mișcă lucrurile.
tot felul de softulețe, de productivitate care te ajută ca
să ia mail-uri dintr-o parte, să ți-l aducă, să îți dea o
notificare ca să poți să răspunzi eventual automat.
Toate lucrurile astea sunt excepționale dacă n-ar fi vorba
și de atenția ta.
De multe ori plătești un preț pe care nu-l vezi.
și anume că nu poți... adică devii din ce în ce mai aglomer
at
pentru că toate sistemele vin către tine ca să te ajute,
iar tu, la un moment dat, zici, ok, și ce fac?
Că nu mai fac față.
Și acest lucru eu îl numesc obezitate informațională.
Și paralela e simplă.
Cu toții consumăm o groază de informații.
Câteva persoane chiar acum sunt pe telefone.
Când
intri într-un magazin
și vezi o pungă de cipsuri,
tu știi că dacă pui mâna pe cipsurile alea,
se numește junk food.
Și ți-a sun.
Corect?
L-ai luat că așa ai vrut tu.
Te duci acasă.
A fost nevoie de un timp să ne dăm seama de lucrurile astea
,
dar dacă te duci și
Cumperi porcării, tu știi că ai luat porcării și te-ai asum
at.
Problema cu informația și cu fragmentatorii de atențe care
sunt în toate părțile
este că noi nu putem să facem diferența între junk, info și
info care ne ajută.
Este totul la volum.
Noi consumăm,
dar nu avem filtre.
Are sens?
Despre asta vreau să vorbesc astăzi, a fost oficial cel mai
lung intro posibil.
Vreau să răspund la întrebarea subiectivă, răspunsul subie
ctiv,
să răspund la întrebarea care este cel mai valoros lucru
astăzi, dacă informația a fost acum 20 de ani.
Ca să răspund la asta, o să vin cu trei citate care mi se
par că însumează o persoană care se mișcă spre ceea ce își
propune
Din păcate doamnele o să mă urască un pic, pentru că un c
ita vine din artă militară, unul din sport, dar al treilea e
din dezvoltare personală, așa că o să le lăm pe toate trei
la pachet
E important să lăm lecția de acolo, să putem să o deducem.
Și după ce vin cu cele trei personalități și cu ceea ce au
spus ele la un moment dat,
ca să însumăm o persoană care se mișcă, o să vreau să vă
dau și eu o înaltă care să vă ajute
să obțineți acest lucru care, zic eu, probabil că dacă îmi
întrebați pe cea LGBT, o să răspund altceva,
că este cel mai valoros astăzi.
Așa că o să vreau să vin cu primul citat și prima povestio
ară.
Am zis că este din artă militară. O să încerc să o dau așa
foarte lejer și să plec repede pe lângă.
Eu sunt foarte pasionat de istorie. Știu, sună dubios.
Citesc foarte mult ce s-a întâmplat în trecut.
Mie mi se pare că părerea mea este că ce s-a întâmplat în
trecut îți dă răspunsuri fenomenale despre ce se întâmplă,
unde suntem acum.
Noi avem tendința să ne lamentăm tot timpul că zilele no
astre sunt unice, că acum e cel mai nasol.
Și dacă ai destul de multă depărtare de situația de acum și
nu mai ești atașată, îți dai seama că lucrurile astea sunt
naturale și au fost în istoria noastră de foarte multe ori.
representat.
Primul citat vine din Hannibal Barca,
este considerat unul dintre top 3 generali de armată din
istoria
umanității, este cartaginez, probabil nu știți.
Al doilea război Punic, Roma bătuse în primul război Punic,
asta înseamnă Cardacina versus Roma,
îi puse se stăpânire pe zona de Marea Mediterană,
ceea ce înseamnă că acesti cartaginezi care erau o putere
navală nu mai aveau acces pe mare ca să facă comerță.
Și am făcut și o cacofonie.
Și atunci, acest general a scos această replică.
Ori găsim un drum, ori facem unul.
probabil știți citatul
S-a gândit că decât să o ia pe mare
în primul rând s-a gândit că
dacă vrea să aibă un impact
va trebui să-i atace pe romanii la ei acasă în peninsulă
Italică
și s-a gândit că dacă ia el, cum vedeți voi pe partea asta,
dacă ia el prin Hispania și să duce în sus către munții Al
pi
eventual ia și niște elefanti
și trece Alpi i-i ajunge direct în capul romanilor.
Vă dați seama, au fost 38 de elefanti, să spunem că unul
singur a reușit să treacă alpii.
Vă dați seama ce șocat a fost?
Adică, după toată experiența asta, a avut nevoie de ceva
terapie.
A zis Dumnezeule, pe unde m-a luat ăsta.
Dar ideea cu Hannibal a stălat frumos 16 ani de abătula
romană,
nu a reușit să-i subjuge,
dar aceste cuvinte care sunt atribuite lui arată o dispon
ibilitate de a te descurca fără informații,
de a avea încredere să lucrezi și în zonă schers, adică cu
resurse puține.
Ori găsim un drum, ori facem noi un.
Este unul dintre citatele care...
Vreau și eu un marker.
N-am nici marker.
La Cluj?
Stai că se...acum se...
Hai că fac...
Fac o bombonică.
Deci,
ne imaginam
că asta este obiectivul nostru și este cel mai rapid, calm
ant pentru orice perfecționist.
Eu vreau să ajung la bombonică, ok?
Asta e obiectivul meu.
Și ironia este că informația paralizează.
Eu vreau să ajung la bombonică, dar să fiu al Nibidă Mămici
de aici, dacă nu știu toti pași înainte.
Asta este mentalitatea pe care o are un perfecționist.
Și eu mă uit la bombonică și știu cam ce trebuie să fac pe
aici,
dar nu știu ce se întâmplă la pasul 13.
Încă nu îl văd foarte bine, trebuie să mai fac un pic de
research.
E o problemă reală.
Eu nu știu pasul 13.
Și aș vrea să îl descoperi.
Trebuie să-mi trebuie o inteligență artificială sau pe cine
va.
Și problema cu genul ăsta de gândire este evidentă dacă o
pui în formatul ăsta,
este că dacă eu fac un pas, s-ar putea să nu mai existe nim
ic din ce am planificat anterior.
S-ar putea ca bomboni că ai anisănă o vreau.
S-ar putea să fie mult mai departe. S-ar putea să fie mai
la dreapta, mai la stânga.
pentru că lucrurile se schimbă pe măsură ce înaintezi.
Și citatul ăsta nu face decât să îți dea un pic de încred
ere nebună, că las că mă descurc eu.
O să descopăr 13-ă măcar dacă există frunze 13-ă măsură ce
înaintezi.
Asta cum se traduce la nivel de perfecționism?
Perfecționiștii mai au un obicei, fac puțini și gândesc
mult.
Adică analizează, adună informații și scuza lor este că nu
știu încă destul de multe, de aia nu înaintez.
Și panaceul pentru asta este dietă de research. Tu nu ai vo
ie mai mult de două cărți sau trei cărți, deci asta este una
.
Dacă ai luat 3 cărți pe orice subiect de pe planeta asta,
știi 80-90% din tot ce se spune.
Restul este doar la nivel de nuanță, de detaliu, pe care po
ți să-l obții doar prin facere.
Poate exagerezi 90%, dar 70-80% sigur.
Dietă de research, 3 cărți despre, eventual cele mai, le c
itesc pe alea și gata, nu mai am nevoie de mai mult.
Sau...
Terme alimente.
Fac research până pe data de...
suntem în 23 iunie.
Fac până pe 7 iulie.
Și pe 7 iulie, indiferent cât de pregătit mă simt,
eu mă apuc de treabă.
În momentul în care ți-ai pus un factor de inevitabilitate,
cel mai probabil nu o să faci nimic până pe 7 iulie,
Dar pe 7 Iulie, tu ai făcut un pack cu tine și nu mai este
problemă de informații, este de acțiune ca să vezi ce se
întâmplă.
Asta este un truc pe care îl folosesc. Planeta e plină de
perfecționiști.
Și s-a agravat de când sunt atât de multe informații pentru
că poți să cauzi mult și bine și nu mai termini niciodată.
V-am spus și eu la ultimul modul acum 3 săptămâni,
acea concentrare pe pasul 273 care urmează
este o eroare cognitivă.
Pentru că, în realitate, la pasul 273, dacă țineți minte,
tu nu mă ești aceeași persoană.
După fiecare pas pe care îl faci,
cogniția ta, emoția ta, perspectiva, unghiul,
resursele tale se schimbă.
Apare un om nou, un feedback nou,
o informație la care îl te aferișoase,
sau experiența în sine îți spune, ok, asta nu mă așteptam.
Și din momentul ăla, tu cognitiv, tu nu ești aceeași perso
ană.
Asta înseamnă că la fiecare pas pe care tu îl faci,
literalmente, nu ești aceeași persoană.
A te concentra pe pasul 273 înseamnă să te deranjezi
și să-ți bați capul pe o resursă de care nu tu vei avea ne
voie,
ci cel care vei fi atunci.
Lasă-l păla să se descurce.
Și gândiți-vă cât de mare este ego-ul
ca tu să vrei să planifici totul cu capul ăla de acolo.
Al doilea citat,
am zis că e din sport, am zis, dar e din fotba.
Un antrenor foarte antipatic îl cheamă
Jozem Mouriniu îl cheamă probabil că îl știți.
Are un citat incredibil. El a câștigat la un moment dat L
igaa Campionilor cu Porto împotriva oricărări pariuri făcute
frumă dată.
Și pe vremea respectivă, acum vreo 20 de ani, un rus s-a
pus mâna pe clubul Chelsea. Abramovic a luat clubul cu tot
ul și a investit foarte mulți bani acolo.
Și în primul an a luat ca antrenor pe braniei, un italian,
probabil n-ați auzit de el, dar a investit foarte mulți b
ani în club și n-a obținut nimic.
Clubul nu obținu-se niciun titlu de 50 de ani, singurul tit
lu pe care îl avea era din perioada de război mondial,
deci atât de departe era ca performanță.
Și Abrauma a zis că nu am reușit nimic, am băgat sute de
milioane la vremea respectivă, era șocant câță bani a băgat
în club,
și aia s-a iau noua vedetă, care e la portoc a câștiga cu
nimic.
Și l-a adus pe acest Mourinho.
Și Mourinho e celebră, dar nu asta e citatul, dar vă îl dau
de amuzament.
În prima conferință de presă, a avut un discurs de genul.
de genul. Da, avem jucători foarte buni, dar să nu uităm că
avem și un manager extraordinar.
Eu sunt The Special One.
Și a rămas denumirea ușor, arogantă, s-a numit singur I Am
A Special One și a rămas denumirea The Special One.
Citateo pe care vreau să-l zic, de la el, care are sens do
ar după ce s-au întâmplat toate lucrurile, sună în felul urm
ător.
O să vină un moment
când ceea ce vom fi realizat
va părea banal și nu va mai fi de ajuns.
Asta vorbim de ce s-a întâmplat în primele luni la club,
în care el încerca să scoată un grup care individual nu câș
tigase ră nimic
și nici ca echipă,
și le-a spus, o să vină un moment
Când ceea ce vom fi realizat va părea banal și nu va mai fi
de ajuns.
Titlu în primul an, titlu în al doilea, în al treilea e dat
afară,
pentru că nu a reușit să ajungă în final al Ligi Campionil
or.
A fost cele mai male performanțe din istoria clubului și nu
au fost de ajuns.
Noi, când facem niște acțiuni,
când facem niște acțiuni,
De multe ori noi ne blocăm în obiectivele pe care noi ni le
punem și le vedem ca niște puncte statice.
Și de multe ori nu înainteam, pentru că le vedem ca final
itate și ca zid.
Nu vedem din colă.
Însă oamenii care ating cea ce își propun, care sunt cu fo
amea asta continuă, care îi vezi, să uită un pic ruciși,
ei își doresc următoarele probleme, următoarele provocări.
Ei nu luptă pentru obiectivul ăsta de aici pe care ți-l ai
fixat,
ci vrea că odată ajuns aici,
să pară banal ce-a reușit.
Mi-a ieșit de câteva ori partea asta, este jumate frustrant
ă,
pentru că ești judecat negativ pe baza rezultatelor pe care
le-ai obținut pentru prima oară.
dar este sănătos, așa funcționează mintea umană.
Inclusiv la nivelul ăsta,
putem să spunem ce se întâmplă aici, în cursul de NLP.
Horia, înainte să facă această grupă,
până la el, NLP-ul se făcea cu 20 de persoane.
Și pentru că a adunat 150-200 de oameni,
realitatea s-a schimbat.
va fi un moment în care ceea ce vom fi făcuți deja nu va
mai fi de ajuns.
Dar tu îți dorești să ajungi acolo, pentru că asta te ține
în viață.
A mai fost o gheție foarte faină cu murini, eu și pe unul
trec mai departe ca să ajungi și pe pământ românesc, cu gh
ilimele.
Adică al dezvoltării personale ce facem aici.
Avea numai jucători care individuall nu câștigase răi nimic
.
La un moment dat s-a întâlnit cu lampard, mi s-a parut
genial. Eu lucrez foarte mult cu oamenii și eu trebuie să
lucrez cu emoțiile lor și cum anume se mișcă, să le dau înc
redere sau un sistem ca să poată să atingă ceea ce își dores
c.
Pe programele mele, fiecare cu nebunile lui.
S-a întâlnit cu acest lampard.
Numai el putea să spună asta.
Om care nu câștigase nimic la 27 de ani.
Avea 27 de ani ca fotbalist, la 27 de ani deja...
Dacă n-ai câștigat nimic până acolo, e cam ae.
Și s-a uitat la el și a zis așa.
Tu ești cel mai bun mijlocaj din lume.
Ai o singură problemă.
Nu ai trofei.
Ești cel mai bun mijlocaj din lume,
Singura ta problemă este că nu ai trofeele ca să susțina
asta.
Și a fost un interviu fascinant din punctul meu de vedere
cu Lampard, care a explodat în urma relației cu Murinho,
a zis că în momentul ăla s-a fisurat ceva.
A zis că din momentul ăla a muncit de două ori mai mult, a
tras foarte tare, a încercat să închege echipa și a devenit
ceea ce a spus Murinho că o să devină, la un moment dat.
doar că el îi spusese că este deja.
A venit și cu dovadă.
Mai puteți?
Ok.
Al treilea citat.
Și o să vă
surprind un pic, e un pic mai lung,
vă rog să aveți răbdare cu mine,
o să aibă sens la final,
ca întotdeauna.
Vă spuneam că mi-îmi place să mă uit între cu, ca să mă uiș
ti
și să pot să văd cu niște ochii un pic mai
pozitiv viitorul.
Să-mi dau seama de cum pot să mă mișc în lumea asta
Și este o carte care mi se pare incredibilă, scrisă în 1908
Unul dintre puținele primele cărți de dezvoltare personal
Autorul este Arnold Bennett și cartea se numește
How to live on 24 hours
Cum să trăiești într-o zi de 24 de ore
În 1908 își puneau cam același problem.
O să vă spun...
Jarvis, ce faci?
O să vă citesc un fragment din carte
ca să vedeți cât de actuale sunt remarcile lui.
Și zici așa...
Fără puterea de a te concentra,
adică puterea de a dicta minții ce să facă, să o controleze
, adică o viață autentică este imposibilă.
De aceea, pentru mine, prima sarcina unei zile este să împ
un mintea în poziția de-anainta.
Încearcă tu asta. Când pleci de acasă, concentrează-te pe
un subiect. Nu contează care la început.
Nu vei putea să mergi nici măcar 10 metri fără că amintea
să fugă la un total alt subiect. Aleator.
să nu se poată concentra la cei de-ai tu de făcut.
Observă asta și adu-mi minte înapoi.
S-a mai întâmplat asta în trecut. Nu dispera, continuă, vei
reuși, nu ai cum să eșuiezi dacă perseverezi.
Este stupit să spui că mintea ta este incapabilă să se
concentreze.
Este un antrenament și nimic mai mult.
Nu-ți aduce aminte de dimineața aia în care-i primiți o sc
risoare importantă,
care necesită un răspuns foarte bine argumentat?
cum pe drum către birou ți-ai ținut mintea conectată la sub
iect și la răspuns, fără niciun fel de interferență.
Și când ai ajuns la birou, te-ai puns instant la masă și ai
scris răspunsul dintr-un foc.
Acesta este un caz în care ai fost stimulat de circunstanțe
într-o asemenea măsură încât ți-ai dominat mintea ca un tir
an.
N-ai lăsat nicio pauză să intervină, ai insistat minții
tale că este important să scrii răspunsul și a fost scris
ca atare.
1908
Noi credem că avem probleme.
Sunt aceleși.
Astăzi nu mai avem asta.
Acest lucru nu mai avem.
să te duci undeva și să-i dai minții
să se joace pe marginea unui subiect.
De ce nu mai avem?
Pentru că
există
fragmentatori de atenție peste tot în jur.
Era o poză foarte faină, unde altundeva, decât pe Facebook,
în care
cineva fotografiase
două rânduri de oameni care stăteau pe telefoane și spunea
oamenii ăștia nu citește și ei o carte sau nu stau cu minte
a iurea.
Și primul răspuns este, da, și tu le-ai făcut poză.
Nu mai avem asta.
Se spune că
definiția nanosecundei este
la semafor
momentul în care s-a pus roșu,
până în punctul în care cauzi telefonul să citești ceva că
ți-a venit un gând și nu vrei să-i faci față,
că s-ar putea să naște un gol în tine.
De câte ori gânditul a devenit inconfortabil pentru noi?
La modul că în momentul în care ai un gând,
să-ți dai seama că nu mai poți să respiri
și trebuie și începi să zapezi, să te uiți.
TikTok, YouTube, nici nu contează ce.
Ăsta e problema, nu aplicația.
Nu mai avem asta, nu mai avem antrenamentul de a lua un sub
iect
și al întoarce pe toate părțile și a sta cu el.
Și asta se numește meditație productivă, adică să iei un
subiect
subiect și să te antrenez, să-i dai de mâncare creierului
și să nu de altcineva de mâncare creierului tău.
Poate fi antrenată partea asta, bineînțeles că poate.
Acest citat îți răspunde
și mi-a răspuns mie cel puțin la care este cel mai
important lucru
din 2023.
Este atenție.
capacitatea de a sta tu cu gândurile tale,
de a nu sta să zapezi un ecran ore întregi, să nu știi unde
a trecut timpul,
să poți să iei o idee și să o transformi în ceva extraordin
ar.
Cioran are două citate extraordinare.
Unul, îmi place la nebunie, vine tot din sport.
Am mâncat la un moment dat bătaie România la rugby cu fra
22 la 0 și a zis Românii sunt ori excesivi ori nuli.
Mi-a rămas asta în minte tot timpul, ca să încerc să păstre
z un echilibru cât de cât.
Și al doilea spuneam în felul următor.
Este foarte important pentru creierul tău să fii capabil să
mănânci un pum de alune și să nu faci nimic altceva.
Vă zic și voi, acum, aparent recent, nu știam că există
asta,
dar e documentabil, adică dacă dați pe Google, arată deja
rezultate în sensul ăsta,
undeva în țările nordice, nu știu exact, să vă zic Danemară
, ca Norcovoș-Vegea, nu știu exact,
au început să implementeze în școli programe, deci educaț
ionale, oficiale,
prin care să educe și să sprijine copiii să-și reamintească
să facă nimic.
fenomenul se numește Nixon la ei, nu-i că capa ceva de gen
ul ăsta,
prin care să-și educe copiii,
și evident mintea și propriulor biiologie,
să poată să stea ei cu ei fără multitasking,
fără fuga de la o sursă de informație la alta,
atât de importantă este, și și-au dat ei seama,
și având de recă la nivel de societate sunt mult în fața no
astră,
trebuie să ne punem în întrebăre legat de asta.
Atât de importantă este abilitatea de a sta în ecumenii.
Pentru că în momentul ăsta, creierul este ca un burete care
doare, ia foarte mult, consumă foarte mult și nu mai poate
să duc
Obezitatea informațională
Cum ești din asta? Cea mai bună metodă este să fii un pic
conștient pe zona de cea ce se numește design de mediu
Telefonul nu ar trebui să fie la îndemână tot timpul, ar
trebui să ai zile de free tech, în care nu faci nimic
Am fost la Cluj acum o săptămână și ce să vezi...
Atenție, eu iubesc tehnologie.
Tocmai v-am spus că aiu nu pot să-l dai la o parte și că aș
tept să mă adaptez să văd ce se întâmplă.
Eu nu respinc tehnologia.
Atât timp cât tu o folosești, pe ea este cel mai bun lucru
care ni se poate întâmpla.
Și la Cluj, n-am luat firul încărcătorul la telefon.
Suția mea avea alt fir,
că nu-i place compania pe care îmi place mie, ca să divers
ificăm un pic,
să fie mai picantă un pic relația.
Mai aveam 10-12%
Am cerut un fir și până la urmă am zis, aia la naiba.
Și am zis, acest weekend, deși aveam planificat să mă întâl
nesc cu foarte mulți oameni în Cluj,
A zis, acest weekend o să explorez cum e să stai trei zile
fără telefon.
Și l-am lăsat în cameră.
A fost un weekend incredibil.
Am văzut două filme la TIF, am plimbat pe străzile din Cluj
,
am observat că Clujenii sunt excesiv de...
Era să zic simpatici.
Hai că sunt și simpatici.
Nu, care e termenul?
politicosi, excesiv, șocat am fost.
Exact.
Am fost în...
Eram într-un bolt și vorbeam cu un tip care ne-a prins că
de unde stăți voi și am zis că din București.
Și le-am zis concluzii, a zis, băi, deci incredibil,
cel puțin oamenii pe care i-am întâlnit sunt incredibil de
politicosi,
La care el zice, eu am stat 12 ani în București, da, e miș
to, dar l-am dat să se urcă, la cam, nu mai suport.
Și eu prefer un bucureștean care să spună negru, pă, alb,
ce ai tu neregulă față de el?
Și a fost superb.
Dar într-adevăr, oamenii foarte politicoși, șocan de polit
icoși, cel puțin pe zona de Horeca,
când îți aducea berea, aveai impresia că îl cunoști de 20
de ani.
Un weekend? Așa e.
Nu, serios.
Și acum, ca să completez, să știți,
ce am stat în București în 2017-2018,
pe venit din Ardeal, din Maramurești,
am întâlnit această atitudine de extrem de politete
și îți aduce berea și zici că te cunoaști de o viață
și în București.
Ca să fie clar, am întâlnit-o și în București.
Doar că e mai rară,
și, atent, nu știu dacă vrei să-ți spun, abilitate.
N-am zis falsitate sau...
Nu, e o abilitate să poți să transminiți congruent
când dai un serviciu sau oferi o bere la masa unui client
să zici cu drag. Bă, oamenii aia când zic cu drag,
bă, li se umple gura efectiv.
Simți că o face efectiv cu drag.
Ateptiiuabilitatea. Sunt oștia congruență și intenții reală
de a servi.
Și apropo de limbaj pe Flavia,
am beștelit-o eu la un moment dat că tot îmi punea întrebă
ri cu oare, știi?
Oare o să pot să vin cu 15 minute întârziere, știi?
și la mine nu are sens întrebarea. Strict logic pe limbaj,
ce poți să răsuni? Oare poți?
E întrebarea reflexivă, nu este întrebare directă.
Și am luat-o deoparte pe Flavia și am zis, băi, Flavia, eu
nu așa se pun întrebările, trebuie un pic mai cu curaj, pun
întrebarea direct.
Vezi că întârzi cinci minute, poți să intru sau mă dă afara
? Fii bărbată, Zoie.
Și el zice, da, o să mă gândesc, nu m-am gândit niciodată
la asta.
și am avut discuții foarte ample despre cum frazează ea înt
rebările cu oare.
Și m-am dus în cluj.
Dumnezeule!
Dumnezeule nu era o problemă de limbaj,
e o problemă culturală. Oamenea nu știu să pună întrebări.
Când vine la masă la tine, după ce ai consumat ceva,
întrebarea clasică este oare să fie cu chești sau cu cart?
Oare?
E șocant, nu există întrebare fără oare
Așa e, așa e
Și am plecat de acolo și făceam mișto cu Marina tot drumul
înapoi
Ne puneam întrebări cu oare
Și a mai fost în Cluj, dar e prima oară când observ
De la telefon, de la telefon se trage
Zile fără tehnologie ca să poți să-ți lasi mintea să resp
ire.
Oare fără tehnologie într-o zi de lucru. Foarte important.
La nivel de productivitate sunt teste făcute pe capacitatea
de productivitate cu telefonul și fără telefon lângă tine.
Ai telefonul cu fața în sus și se dă o unitate de productiv
itate la capacitatea pe care o ai tu.
Dacă ai telefonul lângă tine, capacitatea este de 0,3 spre
0,4 în funcție de cât post tu să duci.
Doar faptul că ai telefonul lângă tine cu ecranul în sus î
ți reduce la o treime capacitatea ta de a face treabă.
Și noi cu toții facem așa treabă.
Dacă îl lași în jos, sare la peste 0,4, nu foarte mult.
Dacă îl duci în aceeași cameră, îl duci un pic mai departe,
Se duce în 0,5, 0,6, nu foarte mult, că mintea tot acolo st
ă.
Și s-a văzut pe teste că doar în momentul în care îl iei, î
l duci în altă cameră
și accepti faptul că n-ai telefonul,
poți să ajungi la o unitate cu o condiție, să ai și antren
ament,
pentru că s-ar putea să nu te poți concentra, că n-ai
telefonul lângă tine.
Ați trăit vreodată panica că nu vă găsiți telefonul?
într-o zi că vă duceți la birou și zici,
aaa, l-am uitat de acasă.
Și ce faceți acum toată ziua?
Vă gândiți, Dumnezeule, dar eu nu vreau să mai gândesc.
Nu mai avem asta.
Ce înseamnă?
Nu mai putem să ne antrenăm,
mintea să rămână liniștită
și să se concentreze pe soluții pe o problemă.
Și noi suntem buni la asta.
Asta e ironie.
Telefoanele sunt construite,
cel puțin smartphone-urile sunt construite pe elemente de
adicție care sunt preluate de la jocurile de noroc, de la p
ăcănele, dacă nu știați.
Elementele din cum a fost construit la nivel de softuri
sunt preluate ca să țină atenția cât mai mult.
Pentru că de acolo vin banii. Problema nici măcar asta nu
este, că le dau banii.
Dar ai nevoie să respiri.
Spuneam că zile fără tehnologie, ore fără tehnologie
Mie mi se pare că s-a agravat foarte mult, foarte mult s-a
agravat din momentul în care am intrat în pandemie
Puteți să observați și voi, dacă deschideți telefonul și vă
uitați la setări, o să vedeți câte ore stați voi pe telefon
Vă spun doar atât. Dacă stați mai mult de 4 ore pe zi, adic
ă vorbim de toate minutele alea însumate într-un unitate de
timp.
Când stați peste 4 ore într-o zi, în afara cazului în care
vă este de folos la muncă, adică dați telefoane, dar nu des
pre asta-i vorba.
Știu că asta e o scuză foarte bună, dar nu despre asta-i
vorba.
La peste 4 ore este dependență digitală, adică în momentul
în care nu te poți concentra la un subiect pentru foarte
mult, pentru că observ că mâna funcționează fără tine ca să
-l caute, să verifice ceva în timp ce celălalt vorbește.
La peste 4 ore este cronică.
Între 2 și 4 ești funcțional.
Dacă ai până-n două ore mare, minune, e un calendar, se num
ește Ortodox,
mai sunt niște locuri pe undeva să trecem numele vostru.
Mai există aici un element, după care o să facem o pauză, v
ă dau un alta după,
dar mai există un element aici, o nuanță.
faptul că ai zile în care nu pui mâna pe telefon, faptul că
ai ore blocate ca să nu ai acces la telefon, ca să poți să
te concentrezi pe un singur lucru,
nu înseamnă că tu ești ok, pentru că avem tendința să sch
imbăm vici pe vici, iar telefonul este un viciu.
și s-ar putea ca, dacă nu știi ce să pui în loc, să te tre
zești că mai și bei pe lângă.
Serios.
Vă spun un om care s-a mutat la comana și 6 luni de zile a
băut cât o sticlă de vin pe zi.
Și acum e liniște. Nu, păi bune. Nu era gluma. Când e glumă
...
Ok.
Că ce să faci cu mintea de cât să...
Și cum se rezolva asta?
Păi simplu fapt că tu dai la o parte telefonul care a deven
it de pendență
și nu stabilești un sistem care să fie pus în loc,
vei da în alte belele.
Și asta ce înseamnă? Înseamnă să ai ce să dai creierului să
mănânge.
Nu renunți la telefon și te plini prin casă neștiind ce să
faci ca un leu
și căutând alte metode, deschizând calculatorul, jucându-te
sau mai știu eu ce.
Nu!
Ce pui în loc?
Pui un subiect care te pasionează, încerci, scrii eventual
concluziile ca să poți să-ți antrenezi mintea
ca să poată să gândească logic argumentat și unidirecțional
din nou.
Are să-mi zic?
Noi nu mai putem să ducem în fir logic, capcoadă, pentru că
este continuu fragmentat de notificări și de telefone și de
SMS-uri.
Dăi creierului altceva de făcut.
Noi suntem, ca ființe umane, problem solvări.
Asta înseamnă că avem nevoie de probleme, dacă nu știați,
că nu ne simțim bine, altfel.
Și atunci...
Hm? De ne-a ne-a spus.
În ce sens ființa umană a evoluat de-a lungul timpului?
N-avem ce să mâncăm, hai să vânăm.
N-avem cu ce să vânăm.
E o problemă, hai să ne gândim ce să facem ca să vânăm.
Uite, băți ăsta, îi dai în cap, îl aduci.
Miroase ură carnea.
Hai să facem foc.
Tot timpul a fost o problemă.
Problemă, nu luați cuvântul problemă.
O provocare, un obiectiv, o chestie la care să te gândești,
s-o scoți tu cumva.
Și ai venit cu soluții să îți înbunătăți viața un pic.
Asta e ființa umană. Noi avem nevoie de probleme în viața
noastră, de provocări, de subiectele la care să ne gândim.
Și atunci dăm telefonul la o parte și zicem, ok, acest dat
ore, că nu poți să stai să te gândești la faptul că nu ți-ai
dat demisia de 20 de ani,
Nu poți. E mai bine cu telefonul.
Dar dacă lași telefonul deoparte și faci sistem, ai subiect
ul ăsta, îți notezi concluziile, rămâi acolo un subiect,
formă-i telefonul.
Mâine continui. Îți antrenez din nou mintea ca să fie alăt
uri de tine.
Și alte metode pe zona asta și cu asta închid, îl promit.
Subiectele la care să mănânce creierul să aibă ce să toace,
citit, foarte serios, este un limbaș hipnotic,
faci un singur lucru când citești o carte.
Nu vorbesc neapărat de alea de How-To și alea de Beletris,
că alea de Beletris în momentul în care ai intrat în povest
e, o să vezi că rămâi conectat, creierul se calmează, scade
ritmul, ești acolo.
Scris. Foarte important.
Gândurile noastre, dacă nu le punem într-o formă, nu le sco
atem în plan fizic, sunt foarte float, defecte.
Noi avem impresia că în capul nostru avem o argumentație im
batabilă.
Dacă îmi dopunem pe hârtie, ne dăm seama că sunt trei cuv
inte și sunt multe găuri.
Și atunci journaling, sistemul de a nota ideile, de a încer
ca să scrii ca și cum altcineva trebuie să înțeleagă ce gâ
ndești tu,
te ajută extraordinar de mult.
Noi nu putem să facem asta pentru că suntem pe telefon,
dar încearcă să faci journaling zi de zi să citești fără
interferențe,
mai mult strici nivelul de concentrare în momentul în care
citești o carte cu telefonul lângă.
Serios vorbesc.
Adică nu obții nici pe una, nici pe cealaltă.
Citit, scris idei, scris înseamnă gândit și înseamnă rafin
atul procesului de gândire.
Și mai mult de atâta blocuri de timp în care nimeni nu te
deranjează.
care le-am uitat, odată cu venirea pandemiei, pentru că
acum programul...
Nu știu dacă cine folosește Google Calendar.
Eu lucrez cu oameni pe zona de Google Calendar și cei care
lucrează cu Google Calendar atât alezi.
Când se plâng de lipsă, de că au ceață mentală, că nu reuș
esc, la la la la la la.
Te schide și Google Calendar.
Și în momentul în care vezi acolo 7000 de culori, zic OK.
Avem o problemă, Houston. Și știu care este problemă.
E mult prea mult în fața ta, mai mult decât poți să duci și
nu ai timp să-ți odihnești creierul.
Blocuri de timp în care faci un singur lucru în orele
respective.
Fără interferențe și ai alte blocuri de timp în care lași
interferențele să vină către tine.
Ca să scapi un pic de burta de informații pe care ai obțin
ut între timp.
Pauză un sfert de ore și până mă vin cu ouă înaltă care să
vă aducă un pic, că v-am zguduit destul de mult.
Mersi.