nlp-master/nlp-practitioner/transcripts/Audio PrBuc24 M4_Z1_B [MP3].txt

 Muzica
 Hai descand avem prelungiri la pauza.
 Bun, inainte de a merge mai departe vreau si eu sa imi zic
eti cum vi se pare sistemul asta.
 Stiu ca e complex, dar sunt curios si parerea voastra.
 Cine are o parere?
 Cine vrea sa inceapa?
 Te rog.
 Un rol sabotează pe celălalt.
 Un rol sabotează pe celălalt.
 Da, da, se poate întâmpla, da?
 Vrei să zici același lucru?
 Asta voiam să spun și eu, dar am și o întrebare.
 Pe primul loc în viața mea este rolul de mamă.
 Nu în relația de cuplu,
 mame pentru copiii mei.
 Și...
 Nu în relația de cuplu,
 nu în relația de cuplu,
 E cel mai important rol pentru mine.
 Este obiectivul celalalt legat de business, care pentru î
ndeplinirea acesteia trebuie să iau din timpul rolului de
 mama.
 Și nu vreau.
 Ai libertatea să nu vrei.
 Și să-ți organizezi în rolul de business modurile de a luc
ra acțiunile, comportamentele,
 ca să nu pierzi din celălalt rol.
 Însă ce aud eu este că timpul definește pentru tine valo
area rolului de mama.
 Da, pentru că știu că...
 Dar dacă altceva ar defini valoarea rolului de mama?
 Nu timpul, ci intensitatia emoțiilor pe care o trăiești în
 conexiune cu copilul.
 Copiii măsoară iubirea în timp, corect?
 Nu! Nu e corect.
 Dar cum?
 E modul tău de a măsura iubirea.
 Copiii pot să mă soare iubirea în intensitatea trăirilor pe
 care le au de conectare.
 Adică, de exemplu, sunt mamei care îmi spun, păi eu stau to
ată ziua cu copilul în timp ce spăl vas,
 se le dau cu aspiratorul, fac urățenie.
 Aela nu e timp. Oferit copilul.
 Păi nu e timp oferit copilului, asta zic.
 dar percepția mamei respective este că
 stă timp cu copilul.
 În realitate, copilul are nevoie de momentul de atingere,
 de conectare,
 de uite, te uiți la mine, mă uit la tine, facem același luc
ru împreună.
 Și pentru aia nu necesită tot timpul din lume.
 Analizează un pic acolo, aici.
 Să ar putea să nu fie doar despre timp.
 Adică nu timpul e etalonul de măsură.
 Tu folosești timpul.
 Dar ea caută să folosește altceva ca măsură.
 Eu am observat că, de exemplu,
 dacă nu sunt conectat cu Adeline,
 are nevoie de mult timp să petrecem împreună.
 Dacă sunt conectat cu ea,
 nu are nevoie de mult timp să petrecem împreună.
 Pentru că ea se încarcă din mai puțin timp,
 dar din mai multă calitate a interacțiunii.
 Să ar putea atunci să ai timp și pentru altceva.
 Analizează din punctul ăsta de vedere.
 Da, dă-i în spate microfonul tău.
 Vreau să povestesc o experiență personală despre același
 lucru,
 unde eu mi-am dat seama că este vorba de vinovăția mea ca p
ărinte
 că nu îi dau tot timpul copilului meu.
 Și în momentul în care am depășit această vinovăție și am
 înțeles că am doar două ore pe zi, atâtea sunt, și mă pot
 conecta în cele două ore, am rezolvat această problemă.
 Da, da, da. Nu e atât problemă de timp, cât de ce faci cu
 timpul respectiv, știi?
 Să zicem că ai 6 ore să stai cu copilul,
 puți să stai 3 cu copilul și copilul să se simtă la fel de
 bine,
 poate chiar mai bine și să folosești alte 3 ore în altceva.
 Dar trebuie să vezi cum se schimbă interacțiunea cu copilul
 în acele 3 ore.
 Ce alt tipar de interacțiune aia.
 Și aș mai avea o întrebare.
 În rolul de antreprenor am folosit foarte mult din rolul de
 mamă
 și problema este că au funcționa lucrurile.
 Când mi-am dat seama, stai că sunt în alt rol aici,
 și am început să nu mai fiu mamă la serviciu, toată lumea s
-a frustrat.
 Bineînțeles. Păi dar și-au pierdut mamă. E logic.
 Cum poți să adaptezi totuși să nu fii mamă, dar să dai o
 parte din aceste lucruri?
 Păi, fii atentă. Tu poți să le dai, dar vezi ce dai și ce,
 prin rolul de mamă, împiedici pe celălalt să crească.
 Da, păi de asta m-am oprit.
 Pentru că în rolul ăla de mamă funcționau lucrurile bine,
 dar oamenii nu creșteau.
 Exact.
 Tot tu erai cea care făceai totul, știi?
 Și când ai vrut că ei să crească și le-ai tăiat cordonul um
bilical, n-a mai funcționat bine, că nu mai avea o gură aia
 de oxygen care venia de la tine.
 Exact.
 Nu poți fără să tai cordonul umbilical.
 Nu ai cum.
 Am înțeles. Deci nu există ceva în fiuocă.
 Nu există să fii și mamă și să nu fii mamă.
 Adică sunt în roluri diferite.
 Dar nu există un rol care să suprapună.
 Și am întâlnit frecvente asemenea situații.
 Păi, dar eu sunt și manager, dar și prieten cu ei.
 Eu zic, nu. Ești prieten când ați terminat programul de luc
ru.
 Cât timp sunteți în programul de lucru, nu ești prietenul l
or.
 Dar pot să fii prieten după șase și să delimitezi cumva?
 Bineînțeles! Dacă pot să facă asta.
 Teoria zice da, se poate.
 Practica s-ar putea să spună că acel om nu poate sau nu v
rea.
 Că e confortabil să vă bateți pe umări și să zică, hai, că
 mi-ești prieten, lasă-mă cu...
 De ce trebuie să fac și chestia asta acum?
 Hai că mi-ești mamă, fă-te-un loc cu meu.
 Da, da, da.
 Și atunci e confortabil.
 De ce un om ar zice,
 că eu renunț la confort?
 Nu, nu o să zică niciodată asta.
 Nici copilul nu vrea să i se taie cordonul umbilical.
 Eu îmi amintesc că a fost pentru mine o suferință
 când bunica mea mi-a zis că am crescut.
 Cum am drăznic să nu zică chestia asta?
 Da, am simțit momentul...
 Nu mai știu, aveam vreo 16 ani.
 Mă comportam ca un copil, hai, dăm și-mi ia aia, fă-mi ia a
ia, știi?
 Că era confortabil.
 Zice, tu știi că ai crescut?
 Nu.
 Da.
 Problema este că foarte mulți oameni nu știu replica pe
 care mi-a zis o bunica,
 Vezi că ai crescut și nu spun lucrul ăsta copilului.
 Părinte sau bunic fiind. Nu-i spun copilului că a crescut.
 Și copilul ajunge adult și nu știe că a crescut.
 Și îmi învintez că fază cu...
 povestea cineva cuplul.
 Ea 28 de ani, el 28 de ani și zice
 El mă roagă tot de-a una să doarmă el la perete, că-i frică
 că vine o mână de supat și-l prinde de picior.
 Zic, mai zic-mi odată, câția ani ai zis că are partenerul t
ău?
 28.
 Zic, doi ani și-op luni?
 Nu, nu, nu, 28.
 Înțelegeți? Pentru că nu i-a zis nimeni ai crescut.
 Nu i-a tăiat nimeni cordonul umbilical.
 Da.
 Da.
 Am și o întrebare.
 Ce faci în momentul în care ai două valori, ambele
 importante pentru tine, și tu îți propui un obiectiv...
 Voi vrez cursul de master. Mă întrebați numai de identitate
, valori.
 Îți propui un obiectiv, dar intervine cealaltă valoare care
 și ea e importantă pentru tine, dar nu în momentul respect
iv.
 identitatele noastre, rolurile noastre, sunt mai presus dec
ât valorile noastre.
 Sunt probleme în care oamenii...
 asta e cursul de master...
 Sunt probleme în care oamenii inversează identitatea cu
 valorile.
 De exemplu, problema în care zice
 relația este mai importantă decât mine însumi
 și mă sacrific pentru.
 Momentul în care cineva se sacrifică pentru ceva,
 e pentru că a luat o valoare și a pus-o mai presus de o
 identitate.
 Decât propria persoană a pus o valoare mai sus.
 Aia e o defectiune.
 Acolo apar suferințe, frustrări ulterior.
 Pentru că tu ai pus un ceva mai presus decât un rol,
 decât o identitate de-a ta.
 Despre asta o să vorbim la Master.
 În cer scuze, sunt multe detalii și...
 Ok.
 Bine.
 Mersi.
 La Master o să vă învăț cum să identificați toată structura
 de valori,
 cum să le identificați rolurile fiecăruia, cum să le mod
ificați ceva care nu e valoros și care nu te motivează,
 cum să devină motivant pentru tine, cum să îți crești motiv
ația.
 Aia mai târziu.
 Da.
 Te rog.
 Îmi place că vă aprind subiectul, însă vreau să ne întorcem
 la...
 Tot cu valori.
 Tot cu valori.
 Am făcut un exercițiu de valori și mi-a ieșit să spunem
 congruență.
 Ok.
 Acum întrebarea mea este dacă congruența aia mi se pare că
 o bună în mai multe roluri,
 că mi se pare că traversează mai multe roluri și identitate
.
 Adică nu găsesc...
 Nu avem rol și valoare. Avem un rol care are 10 valori, ave
m alt rol care are 5 valori, avem alt rol care are 12 valori
, avem alt rol care are 7 valori și așa mai departe.
 Dar valorile sunt aceeași cărămidă pe care o folosim și ac
olo, și acolo, și acolo, și acolo.
 Deci dacă găsesc valoarea aia congruență, care zic eu că e
 cea mai importantă?
 E în roluri.
 Deci poate să o consider eu că e cea mai importantă pentru
 mine și-o urmasc.
 dar e importantă doar pentru că o găsești în mai multe rol
uri.
 E o cărămidă pentru identitatea ta, valoarea respectivă.
 Noi considerăm că valorile sunt importante pentru că ele ne
 dau o emoție foarte intensă.
 Gândiți-vă, valori sunt libertate, onoare, iubire, pasiune,
 cunoaștere, loyalitate.
 Toate lucrurile acestea se zizați numai când le auzi
 și se ridică părul, se face piele de găină pe tine.
 De ce? Pentru că sunt extrem de...
 Veam zis la master-uri să învățați inclusiv cum le percepe
 creierul.
 Dar ele sunt importante.
 Însă în erarhia psihicului nostru nu sunt cele mai
 importante.
 Deci așa am perceput-o, pentru că am văzut-o în toate multe
 roluri
 care le-am congruent asta, am zis că asta îmi conduce ce e
 important pentru mine
 și orice aș face orice rol aș avea înseamnă că urmăresc
 congruența, să spunem, sau autonomia, sau curiositatea.
 Și am crezut că asta e mai important din punctul ăsta de
 vedere.
 Așa e, e important, însă mai important de atât ca noi să
 funcționăm integrul, echilibrat,
 avem deasupra rolurile și apartenența.
 Că noi nu știm apartenența.
 Sau chiar mai presus de apartenență există, hai să zic, ac
el fundament filozofic, spiritual al nostru, care e misiunea
.
 Nu prea vorbesc de misiune, pentru că e o zonă din asta
 foarte intimă, foarte personală.
 Cum vezi tu spiritualitatea? Asta înseamnă misiunea.
 Și modul în care tu vezi spiritualitatea, că îi zici Dumne
zeu, că îi zici Univers,
 asta e acel nivel.
 Cum anume mă integrez eu în universul spiritual, poftim,
 asta înseamnă misiunea.
 Nu vorbesc foarte mult la cursuri despre asta.
 Însă, modul în care viața ta funcționează azi
 este în această formulă prezentată.
 Dacă tu astăzi nu-ți atingi obiectivele,
 este pentru că...
 Dragii mei, pentru că nu faci acțiuni apotrivită.
 Da sau nu?
 Lipsește o acțiune care să te ducă către obiectivul tău?
 Nu.
 Faci toate acțiunile care te ar duce la obiectivul tău?
 Nu aveți obiective?
 Mi se pare foarte...
 Mi se pare foarte ciudat.
 Si va zic ce?
 Noi, ca popor, suntem un popor obisnuit sa traim fara obie
ctive.
 Va zic sincer, am fost la o gramada de cursuri in strainat
ate, in vestul Europei,
 cand spuneai cuvântul obiectiv, ba, parca le puneai un arc
 sub fund.
 Vorbesc serios. Deci, erau atat de focusati pe ce inseamna
 obiective
 și aveau foarte clar obiectivele.
 Băi, obiectivele mele pe următorii ani sunt ăstea,
 după aia sunt ăstea, după aia sunt ăstea.
 Știau obiectivele pe următoarele trei vieți.
 Când avem cursuri în România
 și vorbesc cu oamenii despre obiective,
 oamenii zic, da, mi-ar plăcea să am obiective.
 Cum adică ți-ar plăcea?
 Am fost la un curs odată și trainerul
 întreabă în sală cine vrea să câștige un milion de euro.
 Băi, dintr-o sală au ridica vreo 3 mâna.
 Și ăsta zice imaginează-ți cam cum o să câștigi tu mai mul
ți bani
 dacă ți-a fost greu să ridici și mâna pentru asta.
 Deci ți-a fost greu să ți asumi că vrei ceva.
 Să zici, păi da, are rost să ridich eu mâna pentru a spune
 că am obiectii.
 De ce să fac efortul ăsta?
 Asta vine din trecutul nostru comunist.
 Popoarele care n-au trecut prin comunism
 au această mentalitate că trebuie
 să facă ceva pentru a-și îmbunătăți viața.
 Noi încă n-o avem și o să mai dureze două-trei generații.
 Și voi sunteți responsabil pentru că o să dureze încă două-
trei generații,
 pentru că o să dați mai departe copiilor voștri
 aceeași mentalitate.
 pentru că vă gândiți de ce să consum eu vremea, energia,
 ca să me ating un obiectiv pentru că oricum depinde de
 mediul, nu depinde de mine să-l ating.
 Ei au învățat că depinde de ei să-și ating obiectivele.
 Noi credem că depinde de stat.
 De o autoritate.
 Plus că mai e ceva, cu cât un popor este mai religios, cu
 atât are mai puține obiective.
 De ce? Pentru că atingerea obiectivelor iarăși nu depinde
 de mine, depinde de o putere exterioară.
 Dacă vrea Dumnezeu, o să-mi fie bine.
 Se simzați? Cu cât pui ceva deasupra ta, cu atât tu nu ai
 motivație și văință.
 Pentru că ce e deasupra ta decide pentru tine.
 Și chestia asta o văd și văd diferența, ca am ocazia să mă
 duc frecvent în străinătate la cursuri,
 și văd diferența între cum reacționăm noi și când zic noi,
 zic noi, pentru că și eu sunt la fel.
 Mă duc în sală și văd că ăștia vorbesc despre obiective și
 zic, bă, dar n-a putea să vorbim de ceva mai interesant.
 Vorbesc serios, deci cum e?
 Și totuși de ce vorbim despre obiective? Pentru că vreau să
 schimbăm ceva aici.
 să nu lăsăm copiilor noștri aceeași moștenire,
 același mod de gândire că nu contează.
 Dar credeți-mă, noi suntem generația care trebuie să facem
 efort pentru asta.
 Noi suntem generația care nu avem motivație pentru asta
 și trebuie să ne construim motivația pentru asta.
 Altfel, copiii noștri, nepoții noștri o să fie la fel.
 Și nu putem...
 Poți să vă dau un exemplu?
 Acum 20 de ani am fost în Franța pe niște proiecte europene
.
 Și ne-am dus la o primărie, o localitate din asta mică, cu
 15.000 de locăitori, deci nu era Paris.
 Și discutau despre Plan Urbanistic General, nu știu cum se
 numea la ei, să reorganizeze localitatea.
 primarul cu consilieri, eram noi acolo ca observatori
 și era arhitectul.
 Era harta întinsă pe o masă imensă
 și arhitectul zice, domnul primar, trebuie să cumpărăm casa
 asta de aici, din
 mijlocul satului, orașului, ce era acolo, și să o dărâmăm.
 Primarul zice, cum să facem asta? Costă o grămadă de bani.
 De ce? Explicăm care e logica.
 Zice, păi, vedeți aici șoseaua, are o curbă.
 datorită acestui teren, trebuie să facă o curbă să o cole
ască.
 Peste 20 de ani,
 Atenție!
 Peste 20 de ani, zice arhitectul,
 numărul mașinilor care vor circula pe șoseaua asta va creș
te cu atât.
 Asta înseamnă
 că o ambulanță care trece pe această șosea va întârzia 2
 minute la spital.
 Asta înseamnă că noi, peste 20 de ani, vom pune în pericol
 viața locăitorilor.
 Primarul zice, ok, am înțeles, are sens, acum trebuie să gă
sim fonduri să vedem cum putem cumpăra casă.
 Vedeți așa gândire la noi?
 Exact.
 Dar de ce?
 Pentru că primarul e expertul în toate.
 Acolo el știa, felia mea este să fac ceea ce îmi zice
 expertul.
 Și eu am rămas masca.
 Deci, ce gândiri aveau.
 Două minute să nu întârzi ambulanța,
 ca să nu pună în pericol viața oamenilor.
 Și cum știau?
 Dacă cresc și de numărul mașinilor, normal că o să se mearg
ă mai încet,
 pe șoseaua respectivă.
 Deci, o să fie întârziere de două minute.
 Ori noi, acum, cu tiparul psihologii care l-avem încă,
 noi nu o să putem să ajungem acolo.
 Nu o să putem să gândim așa.
 De ce?
 Pentru că nu o să ne pese.
 Și nu o să ne pese cât timp considerăm că celălalt este
 responsabil de noi înșine.
 Considerăm că noi nu putem.
 Că noi nu avem capacitatea.
 Că noi nu reușim.
 Că celălalt au mai multă putere decât noi.
 Pentru că noi le dăm acea putere.
 Și asta se întâmplă, nu vorbesc de politică, vorbesc de ve
cin, de șef, de părinți, de partener.
 Totdeauna, ceilalți considerăm că ne influențează.
 Noi nu ne asumăm valorile noastre și identitatea noastră.
 Noi suntem permanent în identitate de sclav sau în ident
itate de copil
 care așteaptă de la celălalt să-i se dea.
 Și mă doare lucrul ăsta, pentru că pur și simplu, nu am înv
ățat
 să ne dezvoltăm noi identități, să creștem cu noi identită
ți.
 Neavând identitatea asumată, nu avem puterea, capacitatea,
 convingerile pentru a acționa.
 Du-te într-un obiectiv al tău.
 Nu ți l-ai atins încă, îl ai de mult obiectivul.
 Gândește-te-l la un obiectiv, oricare.
 De când îl ai? Obiectivul ăla, nu știu care e.
 Cam de cât timp îl ai?
 De câteva luni? E ok, e bine.
 De ani? De câțiva ani?
 Alcineva.
 De câteva luni? Ok.
 Alcineva.
 De la modul 3.
 De ieri, da.
 E bine, obiectivul acela nu este atins, nu din cauza ca
 tu nu ai capacitatea de a-l atinge, ai tot ce trebuie ca sa
-l atingi,
 ci nu folosesti la maxim capacitatea pe care o ai.
 De aia nu e atins obiectivul.
 Gandesti tu, cand te gandesti tu la obiectivul tau, care-i
 emotia pe care o simti?
 Vreau să te gândești acum timp de 10 secunde la obiectivul
 tău.
 Care e emoția pe care o simți?
 Simți asta sau o gândești?
 E mare diferență între ele.
 Simți teamă, ok?
 Cum? Împlinire, ok? Bun?
 Și cum se simte împlinirea asta?
 Ca și cum plutești.
 Ok.
 Bun.
 Pe o scală de la 1 la 10, cât de intensă este?
 Cât de mult te motivează senzația asta să faci acum acțiune
a?
 10, 9, bravo, perfect, ok.
 Deci fii atent.
 Când îmi spui asta, eu știu că acest nivel funcționează.
 E în regulă.
 După aia te întreb, când simți această stare, treci la acți
unea?
 Treci la acțiunea, perfect.
 Ok, să-i zizați?
 Trebuie să simți starea ca să trec la acțiune.
 Te-ai atins încă obiectivul nu.
 Ce știu?
 Că ceva în sus nu este adaptat.
 Hai să vedem.
 Dacă simți starea respectivă,
 care sunt convingerile tale despre obiectivul respectiv și
 despre tine?
 Ce crezi tu când te gândești la tine și la obiectivul
 respectiv?
 Mai tare un pic, te rog.
 Ca trebuie sa acumulezi mai multe informatii, abilitati.
 Ok, ca sa fiu din ce in ce mai bun. Bun, altceva, ce mai
 credi?
 Eu cred ca pot, brava, super.
 Ca imi trebuie mai multe resurse, ok. Bun.
 Ca sunt pe drumul cel bun, foarte bine, bun.
 De ce e important acel obiectiv pentru tine?
 De ce să face asta?
 Care e valoarea din spatele acestei motivații?
 Acest... mă simt împlinit, mă simt important, e aici, e at
itudine.
 Valoarea este ceva mai filozofic, un pic.
 Să pot să aduc schimbare oamenilor și mediul în care trăies
c.
 Să dai un model.
 Exact.
 Să fiu un model pentru familia mea, pentru urmașii mei,
 pentru cercu' meu.
 Pentru... da.
 Ok. Bun.
 Acum, în prezent, din ce rol îți îndeplinești-o acest obie
ctiv?
 Cine ești tu cea care lucrează pentru acest obiectiv?
 Sunt coach.
 Ok.
 Pe drumul de afi și psiholog.
 Ok.
 Și pentru cine faci...
 Pentru... Cui servești?
 A... Schimba...
 Cui? Cui?
 Celorlalți.
 Chiată-te între ce vreau să faci un pic. Vreau să închizi
 un pic ochii.
 Și vreau să-ți imaginezi în fața ta
 oamenii pe care, în viitor, de-a lungul întregii tale vieți
,
 i-ai ajutat să-și îmbunătățească viața.
 Și vreau să-i privești cum se uită la tine cu recunoștință.
 Dar nu doar pe ei, pentru că, ajutând pe fiecare dintre ei,
 acel om a putut să fie un model pentru propria familie,
 care la rândul lor și-au îmbunătățit viața datorităție.
 Și vreau să te uiți, în fața ta e un ocean de oameni
 cu generații, una după alta,
 care și-au îmbunătățit viața pentru că TU ești coach.
 Și vreau să te uiți în ochii lor la sentimentul
 de admirație, de apreciere, de mulțumire pe care ei îl au.
 Foarte bine.
 Observă cum te simți atunci când ești coach.
 Plutesc.
 Ok, super.
 Mulțumesc, revin aici de stătea.
 Mulțumesc.
 Asta înseamnă să-ți asumi rolul.
 Să trăiești emoția de a ajuta pe celălalt,
 de a servi celuilalt.
 Țineți minte? Șmecheria.
 Dacă vreau să-mi asum un rol,
 mă gândesc la cum
 trăiesc experiența
 când celălalt, pe care l-am ajutat, îmi spune
 Îți mulțumesc că m-ai salvat,
 îți mulțumesc că m-ai ajutat, îți mulțumesc că m-ai învățat
.
 Trăiești de această experiență și îți asumi rolul.
 Și se activează un rol.
 copilul care zice
 am lucrat cu o doamna care nu reușea să rămână însărcinată
 pentru că zicea
 eu îmi doresc copil, dar nu mă văd în rol de mamă
 păi, deci în rol de mamă îmi zicea
 nu știa piramide, dar nu știa nimic, dar e în limbajul nost
ru dacă asta este gândește
 nu mă văd în rolul ăla
 și exact asta am făcut să...
 am zis imaginează-ți că copilul tău
 e deja are 2-3 ani
 Și zice, îți mulțumesc că ești mama mea.
 Și în momentul ăla a început să plângă și se făcea așa...
 Îți mulțumesc că ești mama mea.
 Zici, pă da, atât de simplu? Da, atât de simplu, pentru că
 noi nu știm să trăim emoții.
 Nu știm să ni le generăm.
 Aștept. Avem senzația că ceilalți ne vor genera emoții, nu
 noi.
 Da.
 Când această linie este completă, obiectivul tău ai următo
area senzație.
 Și acum să-mi ziceți dacă recunoașteți senzația.
 Vine de la sine.
 Mi este ușor să mi-ating acest obiectiv.
 Dacă însă, și acum vă rog să ridicați mâna, cine simte pe
 obiectivul pe care-l are
 că vine de la sine și că e ușor și că toate lucrurile merg
 bine
 și că
 chiar dacă se întâmplă o provocare, e foarte bine, îmi
 place.
 Senzația că e natural.
 Cine simte? Mi-e dificil să mi-ating obiectivul.
 Ok. Mi-e dificil să mi-ating obiectivul, trebuie să trag de
 mine
 pentru că uneori îmi dispare motivația, da sau nu?
 Uneori nu știu dacă vreau
 să mai mi-atingă acel obiectiv.
 Uneori cred că nu sunt în stare.
 Și nu am cheie.
 Uneori nu mai e atât de important acest obiectiv.
 Uneori nu mă mai regăsesc în el.
 Uneori nu știu pentru cine lupt.
 Că nimeni nu mă apreciează.
 Ia uitați-vă pe piramidă.
 Vi le mai zic o dată?
 Uneori nu știu ce să fac
 ca să mi-atingă obiectivul.
 Uneori nu ma simt in stare sa ma ating obiectiv.
 Uneori nu cred ca mai pot sa ma ating obiectiv.
 Uneori nu mai e important pentru mine acest obiectiv.
 Uneori nu ma mai regasesc, nu mai stiu cine sunt ca sa ma
 ating acest obiectiv.
 Uneori nu stiu de ce ca nimeni nu ma apreciaza.
 Ia uitati-va pe piramid.
 Astezii zisati ceva?
 Când mi-e greu, mi-e greu din una sau mai multe din frazele
 pe care le-am zis anterior.
 Adică, e o ruptură pe unul dintre aceste niveluri.
 La tine care ai identificat-o? Vi le mai zic odata?
 Nu știu ce să fac?
 A, mai e una, prima.
 Ce elalti mă opresc?
 Ceva se opune.
 Hai să facem așa, să ne jucăm.
 Eu zic fraze, tu ridici mâna dacă te regăsește acolo.
 Pentru obiectivul meu,
 ceilalți mi se tot opun, mă descurajează, mă împiedică, ce
va din exterior.
 Mâna sus, cine se regăsește în această frază? Bun.
 Pentru obiectivul meu, uneori nu știu ce am de făcut.
 Mâna sus. Bun.
 Pentru obiectivul meu, uneori nu ma simt in stare.
 Mana sus, ok?
 Pentru obiectivul meu, nu cred ca pot sa fac.
 Sa ar putea sa nu reusesc, ok?
 Sau, e prea greu, e dificil, deci, convingeri, da?
 Pentru obiectivul, uneori nu mai ii vad importanta.
 Nu mai il consider important.
 Pentru obiectivul meu, uneori nu ma mai regasesc in el, nu
 ma mai identific cu el, parca nu mai e despre mine.
 Ti s-a intamplat si asta? Poti sa-i faci. Parca nu ma mai
 reprezinta, nu ma mai defineste obiectivul ala.
 Si uneori nu mai stiu pentru cine sa lupt, cui sa-i fiu al
iat.
 Bun. Dacă v-ați fi uitat în sală, ați fi văzut că cu cât
 mergeam în sus erau mai puține mâini ridicate,
 însă pe aici, zona aceasta, erau cele mai multe mâini ridic
ate.
 Până aici, până la nivelul Convincelor. Aceste trei nivel
uri, patru, un, doi, trei, patru, aveau cele mai multe mâini
 ridicate.
 Da.
 Pai poate te-ai regasit la prima faza in care ti-a fost us
or sa atingi obiectivul.
 Te-ai usor sa atingi obiectivul.
 Vine de la sine.
 Pai da, daca...
 Pai fii atent.
 Daca n-ai regasit, inseamna ca e posibil ca nivelurile tale
 sa fie aliniate si tu sa ai sentimentul ca merge de la sine
.
 de la sine, că mi-e ușor să ne ating obiectivul.
 Că nu fac efort.
 Deci, oameni buni,
 dacă fac efort ca să-ți atingi obiectivul, nu e în regulă.
 Ai fost învățat
 că obiectivele se ating prin efort, prin sacrificii.
 Mă amintesc că vezi și ori a chestia asta, nu?
 Obiectivele nu se ating prin efort.
 Când faci efort,
 e ca și cum, mă vedeți,
 ca și cum
 vreau să me ating să ajung acolo.
 Ia te stați, toată lumea în picioare, obiectivul e la un
 metru în fața ta și trebuie să ajungi la metru ăla, neavând
 voie să ridici deloc piciorul de pe jos.
 Mergi un metru. Un metru. Obiectivul e la un metru în fața
 ta. N-ai voie să ridici tălpile de la sol.
 Merge de la sine? Merge usor? Nu. Mulțumesc, te las loc.
 Aceasta este senzația când tu ai un obiectiv, dar nu ești
 în interiorul tău aliniat pe nivelele neurologice.
 Adică...
 Foițele astea de ceapă care formează psihicul tău
 nu au, poate, toate componentele la locul lor.
 Lipseste o convingere, lipseste o valoare, lipseste un rol.
 Eu vreau să fiu o antreprenor...
 Știu foarte mulți oameni...
 Vreau să fiu o antreprenor...
 A, trebuie să vă povestesc asta, paranteză.
 Cine-si mai aminteste criza aia financiară, 2009-2010?
 A fost Nasoala.
 Contabilul meu, imi zice în perioada aia, zice, bă, nu știu
 cum se face,
 dar dintre toți clienții pe care eu îi am, firma voastră e
 singura care merge în sus, toate celelalte merge în jos.
 De ce?
 I-u zic, da, zic-mi un pic, ce firme mai ai?
 Păi am firme mici, toate ce, alte firme mici.
 Un fost angajat de la o firmă și-a strâns niște bani și-a c
umpărat un camion
 și acum face el transport și-i face concurențe fostului
 patron, de exemplu.
 Mi-a dat un exemplu.
 Zic așa, și ce se întâmplă?
 Zice, păi, când s-a văzut cu bani, s-a dus cu familia în
 vacanțe și-a cumpărat nu știu ce televizor și-a cumpărat nu
 știu ce casă
 și i s-a stricat camionul.
 Și acum s-a vândut tot și s-a dus în Italia și s-a angajat
 ca șofer.
 Zice că... Și omul nu înțelegea, știi, contabilul meu.
 Zice, păi, nu înțeleg, adică de ce?
 Zice că e simplu.
 Pentru că omul ăla nu a fost niciodată în rol de antrepren
or.
 E cineva antreprenor? Mâna sus.
 În rol de antreprenor, comparativ cu rolul de angajat.
 Deci, schimbăm rolul, da?
 Valorile sunt diferite între antreprenor și angajat.
 Pentru antreprenor, valoare principală este
 trebuie să ofer calitate clientului.
 Pentru angajat, valoare principală trebuie să îmi iau sal
ariul.
 Vorbesc serios.
 Antreprenorul.
 Am nevoie de oameni să mă descur să nu știu ce are conving
eri.
 Angajatul trebuie să fac minimul necesar ca să îmi iau sal
ariul pe care îl consider eu că trebuie să îl primesc.
 Ori, în momentul în care el a devenit...
 Fii atent! Omul ăla și-a dat emisia și-a cumpărat camion.
 A devenit antreprenor în momentul ăla?
 Ce făcea? Care era schimbarea, de fapt?
 El avea psihologia angajatului și comportamentele sau medi
ul de antreprenor,
 dar nu avea psihologia de antreprenor.
 Și el credea că a fii antreprenor înseamnă să-ți cumpări un
 televizor mai mare.
 Antreprenorul e ultimul lucru care îl face ăst.
 Când îi rămân bani și zice, ok, șase luni am asigurat, pot
 să dau salarii, pot să se întâmple orice,
 acum de abia pot să-mi iau televizor.
 Psihologia angajatului zice orice ar fi oricum primesc ceva
 bani.
 Dar nu se intampla asta din rolul de antreprenor.
 Antreprenorul se plateste ultimul la inceputului,
 cand antreprenorul zice, nu, trebuie sa ma simt bine.
 Eu, la finalul lunii, banii care iau, trebuie sa ma duc sa
 ma distrez cu ei, sa ma simt bine.
 Antreprenorul nu prea stiu antreprenor care se relaxeaza,
 care se distreaza.
 E, omul ăla a câștigat bani și cu banii respectiv ce a fă
cut?
 Ce știa mai bine?
 Ea cheltuit ca să se simtă bine.
 Înțelegeți? Diferența.
 Și asta pentru că el nu era în rolul respectiv.
 A venit criza.
 Apare crize în viețile noastre, nu mă refer la criza
 financiară.
 O grămadă de crize.
 Nu ai rolul pregătit, nu faci față crizei.
 Și criză poate să însemne o ceartă cu cineva, un moment în
 care te dă peste cap o problemă de sănătate a ta sau unei
 persoane dragi.
 Aia înseamnă criză.
 Conflictul cu partenerul.
 Abarnam.
 Întrebarea este...
 Cum antrenăm aceste niveluri în noi?
 Și vreau să începem de aici, de la a întrena acest nivel.
 Am nevoie de un voluntar să vină aici.
 Hai.
 Păftim.
 Nu, acum nu-mi trebuie headset.
 Anca fii atent, aici, hai să ne stăm cu fața către sala,
 dar, ok?
 Nu, nu-i trebuie microfon.
 Vreau să te gândești la o situație, la un obiectiv, la un
 lucru din viața ta
 unde ai vrea să rezolvi ceva, dar îți lipsește atitudinea
 potrivită,
 atitudinea interioară potrivită.
 Nu ai atitudinea aia care ar trebui.
 Nu știu, ai vrea să discuți calm cu cineva, dar de obicei
 te-ai nervezi
 și ți-ar trebui atitudinea de calm sau altceva.
 Eu ți-am dat un exemplu.
 E găsit? Poți să-mi zici?
 Te înnervează o colegă și ce ți-ar trebui ca atitudine
 interioră?
 Răbdare. Ok, perfect.
 Cum se simte răbdarea? Pentru că răbdarea nu e o emoție.
 Dă-i microfonul, ok.
 Deci cum se simte răbdarea, mă interesează?
 Mă agită.
 Răbdarea te agită.
 Când nu am răbdare.
 Nu, zic cum se simte răbdarea.
 Calm.
 Relaxare și...
 Liniste.
 Ok.
 Calm, relaxare, liniste. Perfect.
 Am sunt suficiente cuvintele astea ca sa stiu s-o ghidez.
 Ok.
 Fii atenta.
 Ce vreau sa faci?
 Vreau sa faci sa desenezi in mintea ta un cerc aici in fata
,
 care momentan e gol,
 dar imediat o sa-l umplem cu ceva.
 Ghiciti cu ce?
 Ok.
 Dar fii atenta.
 Acum o sa ti iau microfonul,
 pentru ca am nevoie de urmatorul lucru.
 Pe masura ce intrăm în starea de calm, relaxare, liniște, o
 să te rog ca mâna ta stângă sau mâna ta dreaptă
 se ridice așa, mâna o să fie acu care indică intensitatea
 stării.
 Când e aici, nu simt, acum mai ales aici în fața sălii simt
 agitație, nu știu ce.
 Nu mă simt calmă, relaxat.
 Și eu o să o ghidez și colegul nostru o să ne arate cât de
 intensă este starea.
 Când ajunge cu mâna aici, o să-i cer să intre în cercul ac
ela,
 ca să depună acolo, ce?
 Resursa aceea emoțională.
 Adică să ancoreze în acel cerc starea respectivă.
 Bun.
 Asta-i prima fază ce o să facem și vă rog să fiți atenți că
 după aia
 o să faceți voi cu colegul vostru.
 Bine, Anca,
 vreau să te gândești
 la o perioadă din viața ta în care te-ai simțit
 calmă, relaxată și liniștită.
 Să fiți atenți ce-i cer eu,
 pentru că asta va trebui să spuneți și voi, colegului.
 Gândește-te la o perioadă din viața ta
 în care te-ai simțit calmă, relaxată și liniștită.
 Rămâi cu ochi închizi
 și mental
 vreau să alegi un moment
 din acea perioadă
 în care te-ai simțit cel mai calm, relaxată și liniștită.
 Și observa-n om verbalu.
 S-a schimbat poziția umerilor.
 Observă tot ceea ce vezi în acel moment de maxim calm,
 relaxare și liniște.
 și observă în tot timpul acesta starea ta interioară cum
 crește,
 iar pe măsură ce crește arată-mi cu mâna dreaptă intens
itatea emoției.
 Privește tot ceea ce vezi în acel moment de maxim, calm,
 relaxare și liniște.
 Ascultă tot ceea ce auzi
 și simte în interiorul tău sentimentul acela de calm, relax
are, liniște.
 Foarte bine.
 Privește cum imaginele sunt foarte clare, foarte vii, lum
ina este intensă, vezi de aproape, vezi prin ochii tăi.
 cu rechile tale tot ceea ce auzi
 in acel moment de calm, relaxare, liniste.
 Si te simti atat de bine in acel moment
 de maxim calm, relaxare si liniste.
 Simte in corpul tau din cap pana in picioare,
 din picioare pana in creste tu capului,
 cum te inunda acest calm, relaxare
 si liniste.
 Observa tot ceea ce vezi.
 Privesti in jurul tau cu ochii mintii,
 privesti fiecare detaliu,
 priveste cu ochii mintii tale ce anume iti da maximul de
 calm,
 Maximul de relaxare, maximul de liniște, foarte bine.
 Și dublează acum în interiorul tău intensitatea stării de
 calm, relaxare și liniște, foarte bine, mai intens.
 umple fiecare celula din corpul tau,
 ca si cum ar fi un rezervor de calm, relaxare, liniste.
 Asa cum nu mai tu stii sa traiesti aceasta stare, atat de
 placuta, atat de intens.
 și când ești mulțumită de intensitatea acestei stări,
 pășește în cercul din fața ta.
 Las-o să crească și în timp ce crește această stare, fă un
 pas,
 simțind calm, relaxare și liniște,
 foarte bine, foarte bine, bravo!
 Lasă mâna jos acum și simte aici în acest cerc al resursei
 de calm, relaxare și liniște.
 Simte cum aici tot calmul, toată liniștea, toată relaxarea
 ta se adună.
 Foarte bine.
 Perfect.
 Fac un pas in exterior, esti din acel cerc.
 Perfect.
 Deschide ochii, revina un pic aici.
 Cum a fost?
 Cum e?
 Sa retreesti aceasta stare la vointa.
 Pentru ca nu s-a intamplat ceva
 ca...
 Adica, n-ai stat la mare, pe sezlong,
 se simti ca...
 Te-ai imagina ceva, te-ai retrait o anumita stare, ai facut
-o la vointa ta, ghidat, e adevarat de mine, dar tu ai facut
-o sa poti sa simti aceasta stare.
 Sa poti sa exersa cand vrei.
 Cat de des exersezi aceste starii? Gandesti.
 Știi ce vreau să faci acum?
 Vreau să îți imaginezi
 că urmează să te întâlnești cu colegă ta.
 Că urmează să deschizi o ușă și o să te întâlnești cu coleg
ă ta.
 Vreau să faci asta în timp ce pășești în cerc
 să deschizi acea ușă și să te întâlnești cu colegă ta.
 Și...
 foarte bine, fă un pas, deschide ușa, cu ochii închisi, tră
iește starea de calm, relaxare și liniște
 și întâlnește-te cu colegă ta, fiind atentă la senzația ta
 de calm, relaxare și liniște.
 și orice să-l întâmpla, dați voie să fii în continuare calm
ă, relaxată, liniștită.
 Ok, foarte bine.
 Bun. Deschide ochii.
 Și fii atentă, de aici din calm, relaxare și liniște, în fa
ța ta e un cerc.
 Iar în cercul ăla vrem să punem o altă emoție.
 De data aceasta vreau să cauț o emoție
 în care, având calm, relaxare și liniște, ai și atitudinea
 cea mai potrivită de a-i spune ce gândești,
 fiind calm, relaxată, liniștită.
 ce
 care ar trebui să fie în plus față de
 calm, relaxare și liniște, o emoție,
 o atitudine interioră care să-ți permită
 cu calm, relaxare și liniște să-i spui
 ce vrei să-i spui.
 Încredere în tine. Perfect. Bun.
 Vreau să te gândești acum la un moment din viața ta
 în care ai avut încredere în tine. Nu contează situația, nu
 contează
 contextul, ai avut încredere în tine.
 și când găsești momentul respectiv, spune-l.
 Perfect. Închide ochii.
 Și anca o să te rog să-mi privești acel moment,
 să observi tot ceea ce se vede în acel moment.
 Lasă-ți corpul să simtă tot ceea ce ai simțit în acel
 moment.
 Ascultă cu rechile tale tot ceea ce auzi în acel moment.
 Privește, auzi și simte încrederea în tine atât de intensă
 pe cât îți odorești tu.
 Și arată-mi cu mâna dreaptă cum crește emoția de încredere.
 Oameni, imaginile, colorile, lumina, asculta voci, asculta
 vocea ta interioara.
 Si simte in interiorul tau cum creste in fiecare celula, in
 fiecare gand, in fiecare emotia ta,
 celulă, în fiecare gând, în fiecare emoție a ta, sentiment
ul acela de putere interioară, de încredere
 care îți place atât de mult să îl simți. Foarte bine. Și
 acum vreau să îi dublezi intensitatea.
 Inspiră ca și cum oxigen ajunge la o flacără și o intens
ifică și crește intensitatea încrederii.
 Foarte bine!
 Si cand esti multumita de cat de multa increderea in tine,
 fai un pas in cercul din fata ta
 Si adu-o aici toata increderea
 Poți sa-l lasi mana jos?
 Sa aduci in tine toata increderea pe care tu o simti
 Foarte bine!
 Perfect!
 și vreau să iei aici, în acest cerc, atât încrederea, cât
 și relaxare, calm și liniște.
 Să vi cu ele din cercul anterior și să le aduce aici.
 Poți să faci un pas în spate, să activezi, acum, relaxare,
 calm, liniște.
 ia-le cu tine
 si cand le simti ca le ai cu tine
 vreau sa pasesti in fata ta
 si sa imbogatesti in crederea in tine
 sa aduci relaxare, calm si liniste
 sa le combini cu increderea
 Opserva cum se simte acum increderea in tine,
 cand este imbogatita cu calm, cu relaxare, cu liniste.
 Observati starea ta interioara.
 Fi mandra de aceasta stare interioara,
 traind aceasta stare de incredere imbogatita cu relaxare,
 calm si liniste.
 Foarte bine.
 Ok, mulțumesc mult, poți să reviu ușor.
 Aplauze, vă rog, pentru colegul nostru.
 Ce-ați observat?
 În ce-a constat exerciția asta?
 Două ancure spațiale, iar dintr-una am îmbogățit-o pe ceal
altă.
 Și Anca, o să vreau să te întreb să-mi spui dacă faptul că
 ai luat din prima ancură și ai adus în a doua
 A fost un plus sau a fost la fel?
 Îmbogățirea aia, suprapunerea aia mă interesează.
 A venit cu îmbogățire.
 Și senzația aceea în care peste încredere...
 Au fost mai puternice și s-au simțit în tot corpul.
 S-au simțit în tot corp.
 Asta e important.
 Luate separat ele au putere.
 Dar când le suprapun, când le îmbogățesc una cu cealaltă,
 Deja acolo este valoria lor cea mai mare.
 Da.
 Da.
 Așa este. Mulțumesc.
 Mulțumesc și eu. Bun.
 Bun. Întrebare. Cât timp mai avem până la pauză?
 Cât?
 50 de minute?
 Perfect. Avem timp.
 Ok.
 Bun.
 Vreau să vă arăt un truc psihologic care se numește alini
erea nivelulor neurologice
 și care se folosește de ce am făcut cu Anka acum,
 dar pentru a-l face e nevoie de a folosi o ancorare pe to
ate aceste niveluri.
 Adică ancorez mediu, ancorez comportamente, capacități,
 convingeri, valorii, identitatea, partenerță și misiune.
 Trebuie să facem ancore de poziție cât? 3, 6, 7, 8 ancore
 de poziție.
 De fapt o să facem 7 pentru că convingeri și valori o să le
 punem în aceeași ancoră.
 se pot face o grămadă de mici modificări de genul ăsta
 fără să interfereze cu rezultatul final.
 Ok. Am de voi de un voluntar.
 Cineva care n-a mai fost.
 Cineva cu care n-a mai lucrat aici.
 Haide.
 Elena, îmi faci te rog
 Ancăre de poziție, dintr-o hârtie ceva,
 7 ancăre.
 Și ce vă sugerez între timp,
 până o să primim ancăre de poziție,
 luați-vă o foaie, rupeți-o
 și scrieți pe ea,
 faceți biletele, faceți 7 biletele,
 pe care scrieți
 mediu,
 comportamente,
 emoție
 sau atitudine ce vreți voi, sau capacități, nu contează.
 Bucățele mici, cât să puteți scrie pe ele, să le aveți ac
olo.
 Și pe ele, da, o să ne ajute cineva din echipă, o să îți
 facă pentru tine.
 Deci, fiecare nivel neurologic, dar la valori și la conving
eri, puneți pe același biletel.
 Claudiu, îi faci tu?
 Da? Deci, convingeri și valori, pe același biletel, te rog.
 Se pot face si separat convingeri si valori.
 Dar nu conteaza, vreau sa nu ma luncesc foarte tare.
 Mihaela, intre timp, gandeste-te la o situatie din viata ta
 in care nu simti ca lucrurile merg de la sine.
 Deci unde ti-ai dorit ca lucrurile, sa poti sa zici, sunt
 usoare in viata mea.
 Merg natural, merg de la sine, fara niciun efort.
 Voi acum va faceți biletelile ca să nu mai vă țin după ace
ea să le faceți, dar acum doar trebuie să fiți atenți, ok?
 Poate să fie și un obiectiv, dar poate să fie doar relația
 de cuplu, poate să fie doar libertatea mea financiară, sănă
tatea, ok?
 Atenție, deci ce o să facem acum este din tot ce ați făcut
 la Practitioner, de când am început cursul în sală,
 va fi cel mai intens și cel mai profund de exercițiul de p
ână acum. O să mai fie altele, dar ăsta va fi
 exercițiul terapeutic, va fi exercițiul intens. Rugămintea
 mea este să fiți 100% concentrați pe exercițiul, pentru că
 după aceea
 O să vă împart 2 câte 2
 Deși dacă aș avea timp am face 3 câte 3
 Ca să avem și un observator
 Nu știu dacă avem timp
 Hai că o să văd
 Dacă nu îl facem o parte și după pauză
 Așa ar fi ideal 3 câte 3 să îl facem
 Și veți ghida pe un coleg
 După notițele pe care le luați
 Eu o să vedeți că o să spun ce trebuie să facă
 exploratorul, iar voi veți fi pe rând.
 Ghid, adică ce sunt eu, ce o să fiu eu acum,
 explorator,
 observator.
 Observator, v-amintiți? Observator,
 auzi cineva? Poziția perceptuală, observator,
 care e rolul?
 E neutru, observă, ghici ce?
 Învață cel mai mult.
 Din rolul de observator învățăm cel mai mult.
 De aia e atat de important.
 Ok, avem oare ancorele de pozitie?
 Da?
 Nu.
 Atenție! Nu poți să folosești ancorele de pozitia ale tale,
 chiar dacă e vorba momentan doar de un bilet scris la o alt
ă persoană.
 De ce?
 Pentru că momentul în care tu ai scris-o
 Tu acolo, pe hârtia aia
 Tu ai trecut, când ai scris identitate
 Tu te-ai referit la tine
 Când
 Celălalt folosește biletele tale
 Tu, chiar dacă îi da foloseștele
 Sub conștientul tău va reacționa
 Am avut o situatie...
 N-ati facut linia timpului, n-am facut-o inca, nu?
 De-ai lei ei, te rog.
 Linia timpului inseamna sa pui pe jos linia vietii tale.
 Si dupa aia, cu ochii inchisi, vei merge pe linia vietii
 tale.
 Si s-a intamplat ca in sala cineva sa aiba nevoie sa mearga
 la baie in timp ce lucrau.
 și a trecut, a călcat pe linia timpului la o persoană care
 era cu spatele cu ochii închiși.
 Persoană respectivă în momentul ăla a ieșit din stare, zice
, brusc m-a apucat o senzație de rău.
 Nu e nimic magic în chestia asta.
 Maneleistul ăla, Carl Gustav Jung, a zis că suntem toți
 conectați, că subconștientul nostru
 e conectat cu subconștientul celuilalt prin acel subconșt
ient colectiv.
 și noi trăim lucruri la limita înțelegerii noastre.
 Le-am pus împreună acum doar ca să scurtez un pic exercițiu
,
 însă, cum ziceam, se poate folosi și separat pentru exerciț
iu ăsta.
 Nu e atat de important aici.
 Ok, Mihai.
 Știi ce vreau să faci?
 Vreau să le pui pe jos.
 În ordinea asta, da?
 În fața ta, ca și cum ai putea să faci...
 Ai face un pas de la unul la altul.
 Ok?
 Bine, pașii tăi sunt mari.
 E ok.
 Eu le făceam în jumătate din spațiu ăsta.
 Mai dăm unul cu misiune.
 Avem mediul, comportamente, capacități care înseamnă de f
apt trăirea emoțională interioară.
 Convingeri valori le pun împreună.
 Ok.
 Dar pune-le tu, te rog, tu stii mai bine.
 Nu m-a fii auzit Claudiu cand am zis sa le punem pe acelasi
 bilet.
 Sau au zis, lasa ca ii fac eu, lui Marius, acum le pun
 separat.
 Iti sunt in regula asa?
 Ok.
 Paseaza-le tot cum le simti potrivite.
 Vreau să încorăm 5 de lucruri de
 care suntem în acest moment.
 Vreau să încorăm 5 de lucruri de
 care suntem în acest moment.
 Vreau să încorăm 5 de lucruri de
 care suntem în acest moment.
 Vreau să încorăm 5 de lucruri de
 care suntem în acest moment.
 Vreau să încorăm 5 de lucruri de
 care suntem în acest moment.
 Vreau să încorăm 5 de lucruri de
 care suntem în acest moment.
 Vreau să încorăm 5 de lucruri de
 care suntem în acest moment.
 Vreau să încorăm 5 de lucruri de
 ce înseamnă fiecare dintre aceste niveluri în interiorul
 nostru.
 Adică ca și cum mintea mea, când ajunge acolo,
 să știe instant la ce se referă.
 Ok?
 Și vreau să faci așa.
 Să pășești în spațiu mediu,
 pășește pe bilet, pășește pe el.
 Așa.
 Și vreau să închizi ochii
 și să te gândești la tot ceea ce înseamnă pentru tine
 Mediu. Din tot ce ai aflat astazi, legat de piramida nivel
or neurologice,
 astea ce inseamna pentru tine mediul din viata ta.
 Cand simti ca ai integrat ca informatia exista, ca o tra
iesti in interiorul tau,
 faci-mi un usor semn cu capuri.
 Acum vreau să faci un pas în exterior.
 Perfect.
 Doar să uiți un pic prin sală, doar să faci un break state.
 Ok? Bun.
 Și acum să pășești în ceea ce înseamnă comportamente.
 Pe aici, pe lângă, pășește, pășește pe el.
 Și du-te în ceea ce înseamnă pentru tine acțiunile tale,
 comportamentele tale.
 Tot ce înseamnă acest concept de acțiune, de comportamente.
 În general. În general. Încă n-au treabă cu situația
 respectivă.
 Da, în general.
 În trebuie să doar să știe psihicul tău la ce ne referim,
 când ajungem acolo.
 Ok?
 Când e clar pentru tine la ce te referi, când zici comport
amente, îmi faci un semn cu capul.
 Ok? Super. Că un pas în exterior. Privește un pic sala.
 Ok? Super. Acum vreau să te duci în capacității. Venim pe
 exterior, pe lateral.
 Pășește pe el. Deci doar vii din exterior și pășești pe el.
 Ce înseamnă pentru tine? Atitudinea interioră, capacitatea,
 strategia mentală.
 Tot ceea ce înseamnă mental și emoțional pentru tine.
 Bun, fă un pas în exterior.
 Perfect.
 Te mai uiți un pic în sală,
 mai facem o piruetă,
 mai zdrângânim niște
 bețişoare din alea
 și acum vreau să intr în Convingeri și Valori.
 Pășește pe Convingeri și Valori în spațiul lor
 și gândește de ce înseamnă pentru tine
 sistemul tău de credințe,
 sistemul tău de valori,
 lucrurile acelea importante.
 Fără să definiești acum ce e important, care sunt convincer
ile tale, doar să știi, aha, deci, acum, aici este spațiul
 convincerilor și valorilor mele.
 Foarte bine.
 Când ți-l ai definit, clar, pășăști în exterior.
 La fel, privește un pic în jur, doar ca să rupem ritmul.
 Pășește acum în identitate, în spațiul identității.
 Pășește chiar pe ancoră.
 Și du-te la tot ceea ce înseamnă pentru tine rolurile,
 identitățile pe care le ai în viața ta.
 acel nivel atât de profund al psihologiei tale
 unde sunt cuprinse toate aceste roluri, toate aceste ident
ități ale tale.
 Observă cât de împrofunzimile psihicului tău ai pășit deja.
 Cât de intimă este această percepție a identității și rolur
ilor tale.
 Și apoi fă un pas în exterior.
 Foarte bine.
 Deschide ușor ochii.
 Super! Și acum o să te rog să pășești din spațiul apartenen
ță.
 Tot așa direct pe bilet.
 Și aici, în acest spațiu, la partenerințe, vreau să te uiți
 la acele persoane, la acele grupuri
 cărora tu le servești prin proprietatea existență, fără a
 le identifica exact.
 Să te uiți la ce e dincolo de tine, mai presus decât tine,
 chiar mai important decât tine.
 Foarte bine.
 Când ți-ai definit clar, pășește în exterior.
 Super. Privește un pic în lateral, în exterior.
 Și apoi mergi în spațiul misiune personală.
 Pășește chiar pe ancoră, te rog.
 Și gândește-te la tot ceea ce înseamnă pentru tine
 spiritualitate, sacru.
 Ceea ce este de o valoare infinită.
 Ce este dincolo de orice limite.
 Tu poți să îl definești cum vrei tu.
 pentru cine, pentru ce mai presus de întreaga ta viață
 existi tu?
 Ce este dincolo de orice?
 Foarte bine.
 și când ai integrat, ai clarificat acest spațiu, te rog să
 pășești în exterior.
 Bun, super. Perfect. Acum o să te rog să vii aici, lângă
 mediu, și de data aceasta o să pășești, când o să-ți spun
 eu,
 dar nu mai ieși în afară, ci pășești dintr-un într-altul,
 pe măsură ce te ghidezi eu.
 Observați că deși mi-ar fi ușor să trec peste
 ancorile ei, o colesc de fiecare dată.
 Și am rugăvintea să respectați acest lucru.
 Dacă o să doriți, după aceea, după ce le ancorați,
 să rugați pe colegul vostru să treacă peste doar ca să test
ați, să vedeți cum vă simțiți,
 o să îmi spuneți voi cum se simte când celălalt trece peste
.
 Știi care e senzația? Că a trecut peste mine.
 Asta e senzația.
 când le-ai ancorat bine acolo.
 Deci, vreau să te zic, să nu faceți asta la final,
 dacă doriți să testați, puteți testați.
 Bun, Mihău,
 vreau să te gândești la acel context în care lucrurile nu
 merg
 cât de bine ai vrea tu să meargă.
 Ai senzația că ți-e greu că undeva există un blocaj.
 Acum o să identifici unde există blocajul.
 Nu o să fie o identificare rațională, conștientă.
 O să vezi că ai... vei avea o senzație că ceva aici nu-mi e
 cum trebuie, ok?
 Bun. Perfect.
 Vreau să pășești în spațiu mediu, gândindu-te, având în m
inte, unde anume care e mediu, care e relevant, important
 pentru contextul la care tu te gândești, pentru situația,
 obiectivul pe care tu îl ai în minte.
 împășește aici în mediu
 și aici caută să definești mediu acelui domeniul.
 Observă mediul în care tu
 existi, trăiești,
 în care contextul acela care nu ție la îndemână,
 nu funcționează cum vrei tu,
 există.
 Și observă dacă în acest mediul lucrurile sunt așa cum ar
 trebui să fie
 sau nu simți confortul și senzația aia că merg lucrurile de
 la sine.
 Observă cum mediul, în ce mod mediul, influențează sau spr
ijină, blochează sau sprijină
 mersul tău
 natural spre acel obiectiv.
 Nu trebuie să-mi zici nimic, asta nu e un exercițiu la care
 se vorbește, doar te ghidezi
 și tu doar trăiești în interiorul tău
 acea realitate, acea cunoaștere interior.
 Ok?
 ție clar în interiorul tău care este
 mediul în care se manifestă toată situația?
 Bun, perfect.
 Cum o să te rog să lași în spatele tău
 mediul și să pășești în comportamente?
 Foarte bine.
 Observă care sunt acțiunile tale,
 comportamentele tale în situația respectivă.
 Observă dacă
 există ca acțiune
 Toate acțiunile de care ai nevoie lipsește ceva?
 Simți că este complet acest spațiu al acțiunilor?
 Sau lipsesc acțiuni?
 Nu trebuie să-mi zici, doar vreau să ai în interiorul tău c
unoașterea această.
 Să ai tu o claritate în interior și să-ți poți spune
 Aha, mi-e clar acum că aici e ceva.
 Sau nu e nimic, e tot un regu.
 defineste-ți cum arată sfera acțiunilor, comportamentelor
 tale în contextul pe care lucrezi.
 Poate sunt acțiuni de care nu ești mulțumită, poate că sunt
 acțiuni de care ești mulțumită,
 poate că lipsesc complet unele, poate că sunt unele în plus
.
 Când ai claritatea asta, să te rog să pășești în spațiul
 capacităților.
 Foarte bine.
 Du-te acum in acest spatiu al capacitatilor, observand care
 sunt atitudinile cu care tu traiesti ceea ce traiesti.
 Care sunt modurile tale de a vorbi cu tine insuti.
 Tonalitatile.
 Starea emotionala pe care o ai cel mai frumos.
 Starea emoțională pe care o ai cel mai frecvent.
 Trăirile tale interioare.
 Observă poate care sunt trăirile tale interioare de care ai
 avea nevoie aici ca să se completeze.
 și când ți-e clar cum este definit acest nivel,
 pășește în Convingeri și Valori.
 Pășește mai departe, când ești tu pregătită.
 Deschide un pic ochii, doar să te orientezi, că trebuie să
 păstrezi ancura, așa, foarte bine.
 Observă care sunt credințele tale, valorile tale în legătur
ă cu acest concept.
 Ce te limitează, în ce mod te auto-limitezi, ce e important
 pentru tine, ce ar trebui să fie important pentru tine.
 Care sunt convingerile de care ai avea nevoie?
 Care sunt convingerile care te saboteaza aici, in acest
 context?
 Doar clarifici, doar le observi.
 Foarte.
 Pășește acum în identitatea ta.
 Și observă din ce rol trăiești tu și vrei să îmbogățești,
 să îmbunătățești acest context din viața ta și poate că înc
ă nu reușești.
 Observă care sunt identitățile, rolurile care lipsesc aici,
 din ce rol mai bogat, mai potrivit, ai putea să trăiești
 această situație,
 care ar fi identitatea optima, ideală, care tu s-o ai,
 foarte.
 Și o să te invit acum să plășești în spațiu apartenenței
 și...
 e bine, e foarte bine.
 și în spațiul apartenenței vreau să te uiți la cui servește
 acest context, această situație,
 pentru cine mai presus de tine, cine e mai important, ce an
ume este mai important decât tine.
 de cine?
 Și există
 Mihaela în această situație
 pentru a servi la ceva mai presus
 pentru a servi la ceva sau cuiva mai important
 mai paloros
 Foarte bine
 Pasește acum în spațiul misiune
 și observă în ce mod toată această situație, tot acest
 context în care te simți blocată
 se conectează cu sacrul, cu spiritualul din viața ta
 cu întreg universul.
 În ce mod viața ta, în acest context pe care lucrezi,
 poate să sprijine, să îmbogățească
 nivelul cel mai înalt al universului.
 și vreau să te întorci acum cu fața spre tot traseul pe
 care l-ai parcurs
 și să rămâi cu ochii închis acolo în spațiul misiune
 și să privești în fața ta cu ochii minții tot contextul
 prin care ai trecut
 de aici, din acest spațiu al misiunii,
 dincolo de orice limite,
 transcendent, infinit,
 acolo unde nu mai există limite.
 Vreau să găsești care este pentru tine
 starea interioară cea mai potrivită acestui nivel,
 acea conexiune completă cu infinitul.
 Conectare cu totul, cu universul, cu divinitatea, cu spirit
ul.
 Și vreau să iei cu tine această stare și să pășești în spaț
iu apartenenței.
 ia-o cu tine foarte bine
 și adu această stare de transcendență, de infinit,
 în ceea ce înseamnă pentru tine apartenență,
 în ceea ce înseamnă pentru tine a te dedica a servi cuiva
 pentru acest context,
 a oferi atât de multă valoare în acest context,
 Trăiește suprapunerea celor două niveluri.
 Ai adus aici tot ceea ce înseamnă sacru, tot ceea ce înseam
nă infinit.
 Și ai îmbogățit ceea ce înseamnă pentru tine apartenență.
 cui servezc, pentru cine ma lupt, pentru cine merita
 sa merg mai departe si sa imbunatatesc acest context al vi
etii mele.
 Foarte bine.
 Si vreau sa iei cu tine tot ceea ce ai imbogatit pana acum
 si sa pasesti in spatiu lui de entitate.
 Foarte bine.
 Adu aici infinitul acela,
 resursele acelea sacre, transpersonale,
 ale misiunii.
 Adu aici tot ceea ce inseamna pentru tine
 apartenenta si suprapune peste rolurile tale.
 Observa cum rolurile se imbogatesc acum,
 identitatea ta se imbogatesc in acest context
 Identitatea ta se imbogateste în acest context, dezvoltându
-se, imbogățindu-se cu tot ceea ce ai adus din misiune,
 apartenență.
 Observă în ce mod identitatea ta pentru acest context al
 vieții tale se îmbogățește, devine mai puternică, mai efic
ientă, mai vastă, mai flexibilă.
 Observă cum te simți în interiorul tău îmbogățindu-ți ace
astă identitate.
 Foarte bine.
 Ia tot ceea ce ai acumulat până acum
 și pășește în convingeri și valori.
 Și aici, în convingeri și valori,
 dă voie să schimbi, să transformi,
 să îmbogățești convingerile și valorile din viața ta,
 aliniindu-le cu misiunea, apartenența, identitatea,
 îmbogățindu-le cu toate acestea,
 trăind în interiorul tău sentimentul acela de aliniere, de
 împlinire.
 Foarte bine.
 Ia acum și acest sentiment al convingerilor și valorilor al
iniate
 și pășește în spațiul capacităților al atitudinii interio
are.
 și îmbogățește această spație, o latitudinie în interior,
 cu tot ceea ce ai adus cu tine,
 cu tot ceea ce înseamnă misiunea ta sacră, cu tot ceea ce
 înseamnă apartenența pentru cine lupti,
 cui servești, în care identitatea ta îmbogățită, transform
ată,
 adu-ai aici toată puterea valorilor, ceea ce este important
 pentru tine,
 tot sistemul tău de convingeri transformat, îmbogățit, ab
datat,
 astfel încât să schimbe, să îmbogățească trăirea ta
 interioră,
 capacitățile tale, atitudinea ta interioră.
 și ia toată această cumul de resurse și pășește în spațiu
 comportamentelor tale.
 adule aici, suprapune, imbocateste comportamentele cu misi
unea, cu apartenanta, cu identitatea.
 adun comportamentele tale valorile tale cele mai importante
, convingerile tale,
 adun acțiunile tale, în comportamentele tale capacitatea ta
 interioară,
 resursele tale interioare, atitudinea ta interioară pe care
 ai imbogățit-o pe parcursul acestei călători.
 și având în interiorul tău toată această bogăție, pășește
 acum deplin asumat în spațiu mediu
 și trăiește în interiorul tău, observă în ce mod mediul va
 fi îmbogățit, transformat.
 atunci când ai adus aici toate aceste resurse, toate aceste
 capacități, toate aceste acțiuni,
 toate convingerile tale transformate, valorile tale, ident
itatea ta îmbogățită,
 apartenenta pentru cine?
 Și chiar dincolo de ea,
 cel nivel de conexiune completă, deplină cu întreg univers
ul.
 Trăiește în interiorul tău această aliniere continuă,
 completă.
 observă cum se simte atunci când ești aliniată în interior
ul tău,
 când nu mai există sentimente de greu, de dificil, când nu
 mai există senzația de blocaj.
 Observă cum subconștientul tău reacționează la aceste com
enziale tale
 și găsește de acum înainte
 calea potrivită pentru a-ți deschide drumul,
 pentru a elimina obstacolele din calea ta,
 pentru a face ca această aliniere să însemne pentru tine
 lucrurile merg ușor.
 E în regulă mă simt aliniată cu mine însu'.
 Rămâi pentru câteva clipe cât simți tu nevoia să ancorezi
 această stare de aliniere, de ușor, de plutire.
 ia-o cu tine,
 privește în viitor în viața ta
 și poziționează în fiecare clipă din viitorul tău de acum
 înainte
 această senzație de aliniere, de încredere,
 de conexiune, de liniște, de ușor.
 Fii mandre de tine, bucuroasa pentru faptul ca ai in
 interiorul tau toate aceste resurse la indemana ta.
 Si cand esti multumita de tot ceea ce ai descoperit, de tot
 ceea ce ai invatat, revina aici in Deschide Usor Ochii.
 Aplauze-vă rog pentru Miha.
 Sunt curios să ne spui care a fost un moment cheie,
 când s-a produs o clarificare, o trăire interioară mai
 intensă,
 pentru că colegii de-a bea așteaptă să intre și ei în
 proces.
 Ai observat cât entuziasc să simte de aici, de pe scenă?
 E normal, credeți că eu făceam altfel când eram în locul
 vostru.
 Tot așa, ai de capul meu, iar trebuie să fac exerciții, ai
 de capul meu, iar trebuie să mă transform.
 Dar eu sunt bine cum eram, de ce am mai venit la cursul ă
sta?
 Că nu credeți că faceți ceva nou.
 Care a fost momentul? Cum ai trăit?
 Scuze, scuze, vreți să povestim un pic?
 Da? Vă ajută? Ok.
 La capacități și la valori acolo m-am blocat.
 Prima dată la capacități.
 Mhm.
 Că nu am...
 Acolo ai observat că ceva nu funcționează.
 Ai observat cât de clar ai trăit senzația.
 Bă, aici știu că ceva lipsește.
 Se simte.
 Acesta exercițiu nu este un exercițiu rațional.
 Este un exercițiu ghidat de subconștientul vostru.
 Deci, un exercițiu prin care tu nu zici, a, știu eu că al
 patrulea pasă, acolo o să mă împiedic.
 Nu, va fi ghidat de subconștient.
 Apoi la valori. La identitate mi-am dat seama că nu sunt în
 rolul potrivit.
 Și cum ai trăit? Mi-am dat seama. A fost un gând, o trăire
 emoțională?
 O trăire emoțională.
 Mi-am dat seama că sunt în rolul de copil, dar era
 sentimentul ăla.
 Acolo când ai ajuns, ai avut un sentiment.
 Deci, ăsta e sentimentul. Ok, acum am înțeles.
 Bun.
 Ce s-a întâmplat când ai ajuns la misiune și ai început să
 te întorci?
 Au început să schimbe lucrurile.
 Au început să se schimbe.
 De ce? Ce crezi că e?
 Tu ești singura din grup care a făcut exercițiu.
 De ce crezi că s-au început să se schimbe?
 Pentru că am privit dincolo de mine și dincolo de situația
 respectivă.
 Când ajungeți aici în misiune, dragii mei, voi suntăți în
 ultima poziție perceptuală.
 Acea poziție perceptuală e atât de bogată, încât întorcându
-te din acea poziție perceptuală,
 tu te întorci cu o altă percepție, cu o altă perspectivă.
 Și îți dai seama, acea perspectivă atât de lărgită,
 te pune în a privi toată situația din un alt unghi.
 Și zici, băi, dar cât de bine se simte dacă priveți de aici
, cu această mentalitate.
 Da, și e important să mergi până la capăt cu sentimentul ă
la.
 Trebuie să faci în minte ceea ce îți spune ghidul.
 Pentru că știu oameni care zic,
 da, mai fă un pas, ok.
 Mai fă un pas, ok.
 Nu contează asta, trebuie să faci ce îți ghidează ghidul.
 Și ai văzut cum înțelegești.
 Concentrează-te pe emoții, ia emoția.
 Simte emoția aia așa, două aici.
 Că dacă nu trăiești în interior lucrurile,
 e ca și cum, băi, am o carte în bibliotecă.
 Dacă am o carte în bibliotecă,
 nu înseamnă că și știu ce scrie în ea, știi?
 Adică trebuie să faci ceea ce ți se zice și din punct de
 vedere emoțional, mental, nu doar fizic.
 Exercițiile noastre nu sunt fizice.
 E doar o păcăleală că ele sunt fizice.
 Doar ca să îți dea un sentiment că, ok, are o anumită
 procesualitate.
 Însă, în realitate, toate exercițiile în LP sunt doar psih
ologice.
 partea fizicălor, e doar ca să-ți spună
 că sunt niște etape.
 Ok?
 Da, și
 tot venind înapoi, sentimentul a fost de curgere.
 Deci, efectiv, aveam senzatia că
 curg prin viață.
 Și nu doar în situația
 la care eu m-am gândit, aveam senzatia că
 curgerea asta e...
 Eu tot am vorbit de acel sentiment de aliniere.
 Cum se simte? Ce e alinierea aia?
 Eu am asociat-o fix cu sentimentul ăsta că trec cu ușurință
.
 Vă mai zic un cuvânt pentru această aliniere?
 Senzația de împlinire.
 Sentimentul de împlinire îl ai când ești aliniat pe toate
 nivelurile interioară.
 Când puzzle-ul tău este aranjat.
 Când puzzle-ul, adică o piesă, lipsește ceva, ai observat.
 M-am dus acolo și am avut senzația că e un gol, că lipseste
 ceva.
 Aici îmi lipseste ceva.
 M-am dus până în capăt și când m-am întors, am adus aici ce
 lipsia.
 Și atunci ai senzația...
 Ah, ce bine e!
 Iar sentimentul pe care îl ai și în care nu mai crezi că îl
 poți trăi,
 este cel de împlinire.
 Ală pe care l-ai avut când te-ai îndrăgostit,
 ală pe care l-ai când ești copil,
 ala pe care l-ai cand ai senzatia
 ca intreg Universul
 s-a asezat in asa fel
 incat sa te sprijine.
 Ala e senzatia, sentimentul de implinire,
 ai senzatia ca toate lucrurile din Univers
 sunt exact asa cum trebuie sa fie.
 A avut cineva vreodata sentimentul asta.
 Senzatia aia ca e in regula, ca e usor,
 că e o minune, faină să treci.
 Ăla e sentimentul de împlinire.
 Când nu ai senzația asta și tu treci prin viață fără
 sentimentul ăsta, nu ești aliniat.
 Ceva nu e în regulă.
 Ori valorile tale nu sunt îndeplinite, ori nu faci acțiun
ile care trebuie,
 ori starea ta interioră nu e potrivită, ori apartenența ta
 nu e găsită,
 ori rolul nu e potrivit, ori nu ești în mediul potrivit, po
ate trebuie să vii în alt mediu.
 Te-ai gândit la asta? Adică poate trebuie să pleci în
 Africa.
 Trebuie să schimbi mediu. În India. La Poli.
 Mediu s-ar putea să învina. E un exemplu, da?
 Un lucru din aceste șapte nu e cum trebuie.
 Metoda aceasta, procesul acesta face ca din interiorul tău,
 pentru că oamenii cred că din exterior trebuie să-și rez
olve.
 Din interiorul tău, tu să aduci că ai deja să completezi
 acea linieare.
 Mulțumim, Mihail. Am plauzit.
 Bun, mai avem doar 7 minute până la pauză, așa că ați scă
pat până după pauză.
 Dar hai să vedem dacă sunt întrebări.
 Da, uite, un microfon, te rog.
 Salut, Laurentiu, sunt.
 Am și eu o mare rugăminte.
 Mi-aș dori să am și un script când fac exercițiul ăsta,
 pentru că tu ai cuvintele la tine.
 Știi ce? Am și script. Știi cum e scriptul făcut?
 Dar ăla oficial.
 Zice așa.
 Intră în spațiu cu tare. Break state.
 Intră în spațiu cu tare. Break state.
 Intră în spațiu cu tare. Break state.
 Poți să-ți-l dau dacă vrei.
 Păi nu, pe ăla l-am și eu că l-am scris. Mă doare mâna de
 cât am scris, dar...
 De-aia nu vă dau scriptul.
 De-aia nu vă dau scriptul.
 Pentru că dacă vă dau scriptul,
 o să ziceți ce-i acolo.
 Dăci, bă, mi-a dat scriptul, trebuie să zic exact ce-i aici
.
 Și nu are efect de ce, pentru că e prea sărac.
 Dar eu nu simt nevoia de prompt.
 Deci atunci prefer să scrieți cât reușiți și să ziceți cât
 reușiți din ce zic eu.
 E de 10 ori mai bogat decât un script.
 Ok, mersi.
 Înțelegeți.
 Să vă dau scriptul cu toate cuvintele devine ceva de genu.
 Și acum o să te rog să intri în mă...
 Deci, știi ce o să faci? O să-l citești,
 dar nu o să fie al tău, că nu l-ai scris cu mânuța ta,
 o să-l citești ca o poezie
 și efectul va fi mai nasol decât dacă îl înventezi pe loc.
 Pentru că nu o să fie autentic în el.
 Și nu o să ai emoție, știi?
 Scuză-mă, asta e convingerea ta,
 convingerea mea este că cu scriptul în față
 Poți să fii ok.
 E bună asta!
 E bună asta!
 Dar fii atent ce o să-ți zic acum.
 După 20 de ani în care am observat
 acest efect,
 convingerea mea este una
 testată și educată.
 Imediat.
 Opriți-mi microfonul, opriți-mi microfonul, opriți-mi micro
fonul!
 Iartă-mă, dar m-ai provocat.
 După 20 de ani pe scenă,
 convingerea mea este că și eu am dreptatea mea.
 Da.
 Nu mai știu ce să zic.
 E foarte posibil că Laurentiu, da?
 Laurentiu să aibă dreptate pentru că la unele persoane
 s-ar potrivi mai bine.
 Dar vezi, el zice dupa 20 ani de scena, va citi exact cum
 trebuie.
 Da, dar va stii cum sa-si construiasca intonatia si tot.
 Eu nu stiu.
 Eu daca citesc o sa intru in... ba, lasa bine ca mi-a dat
 scriptul, o sa-l citesc.
 Stii?
 Interegeti?
 Si prefer...
 Si fii atent, mai e un motiv, va mai zic al doilea motiv
 din...
 Greirașul meu.
 Din greirașul meu.
 Când tu îl folosești, el a făcut de mâna ta, îți crește
 mult mai repede încrederea că tu poți să ghidezi.
 Altfel, te de-responsabilizezi în momentul în care...
 A, ok. Mi-a dat Marius, citesc ce zice el.
 Responsabilitatea cu e.
 Scriptul. Așa, scriptul este greșit de tine.
 Da.
 Dacă aveți nevoie de script, vă pot construi scripturi și v
-i le dau.
 Nu acum, dar vi le aduc data viitoare sau v-i le trimit pe
 mail.
 Dar să știți că există un manual, se numește manualul de N
LP al lui Joseph O'Connor,
 în care sunt scripturile și sunt extrem de sărăcuțe, extrem
 de sărace.
 Un script atât de dezvoltat cât folosesc eu, nu te ajută.
 Și vă zic cu mâna pe inimă, nu te ajută, pentru că o să d
ureze prea mult,
 nu o să te adaptezi, dacă tu citești scriptul,
 nu o să te adaptezi la ritmul persoanei decât știi când.
 Când vei fi atât de bun, să poți să se iesizezi fiecare nu
anță
 în ritmul persoanei să te adaptezi, adică exact când nu mai
 ai nevoie de script.
 Când o să fii oricum atât de bun încât să poți să faci.
 Până atunci te va încurca.
 Microfonul, Andrei.
 Salut, salut, Ioana.
 Cred că o cale de mijloc ar fi să avem o reprezentare a f
iecărui nivel,
 o descriere măcar scurtă, pe de o parte,
 și pe de altă parte să înțelegem procesul că tu prima dată
 ai pus la modul general.
 Du-te în primul pas, în al doilea pas, în al doilea pas la
 modul general,
 o colind, da? Deci nu dintr-un într-altul.
 De ce? De ce am făcut asta?
 Ca să...
 Ca să...
 Da, nu era...
 Doar să definești, ca să definești, propriul rizuie care
 etapă.
 Eu știi ce am făcut? În prima fază, știi ce am făcut? E
 foarte bună observația ta.
 În prima fază, doar i-am explicat tehnica.
 Și am zis, băi, știi, există un mediu care-i cam așa.
 Există comportamente care-s cam ăstea. Există capacitate
 care-s cam ăstea.
 faptul că am pus-o să facă un break state, să iasă în afară
, să facă un minim de break state,
 rolul a fost să îi spun subconștientului chestiile astea
 sunt separate între ele.
 Deci, toată tehnica asta am vorbit cu subconștientul explor
atorului prin lucrurile pe care o puneam să le facă.
 Adică ai definit vocabularul cumva.
 Exact, da.
 Însă, ăsta este mediu.
 După care te-ai dus pe o situație concretă.
 Da. Deci dupa aceea...
 Ai început itinerariul...
 S-a dus până aici, da?
 ... și te-ai dus în specific.
 Și când ai ajuns la Dumnezeu, i-ai umplut trăistuța cu tot
 ce i-a dat Dumnezeu.
 Poziția cinciă perceptuală.
 Și ai adus ce a luat de acolo și ai dus în fiecare dintre
 celelalte etape.
 Exact.
 If that helps.
 Că ele două au scris, eu nu.
 Aha!
 Asta nu înseamnă că o să mă descurc. Come on!
 O să te descurci de minune pentru că, atenție, nu contează
 cuvintele pe care eu le-am spus.
 Știți de ce? Pentru că tu, când închizi ochii și ești
 explorator, tu poți să-ți completezi în minte ce nu ți-a z
is ghidul.
 Scopul exercițiului aici în sală nu e ca să zici, ha ha ha,
 ai greșit la mine!
 Nu ai niciun beneficiu din a demonstra colegului ca gresit.
 Când nu a zis, ba ai uitat aia!
 Dar tu ai pierdut exercițiu, cautând greșelile.
 Tu zici, ba, m-a adus aici la convingeri și mi-a zis doar
 simte tot ce înseamnă convingeri.
 Și tu în mintea ta zici, și ce e important pentru mine,
 valorile mele sunt aici.
 Înțelegi? Deci tu îți completezi exercițiu că de aia îl șt
ii.
 Nu îl știi ca să spui, a uitat să îmi zică chestia asta, eu
 ce mă fac acum,
 ce mă fac, nu o să mai mergă exercițiu, că a uitat să îmi z
ică și de valori.
 Înțelegezi?
 Adui tu un exercițiu, că ești explorator, dar nu ești un
 explorator care nu știe despre ce e vorba.
 Nu explorator care cunoaște exercițiu.
 Ăsta este un exercițiu pe care îl poți face singur.
 Nu o să te văd atunci cine scitește scriptul.
 Înțelegi?
 Păi, când îl faci singur...
 Te înregistrești, vorbești tu.
 Dacă pot să mă înregistrești deja, că am știu.
 Da.
 E mai clar un pic?
 Mai avem câteva minute pentru întrebări?
 Dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar, dar,
 dar, dar
 Am lucrat și am plecat de la o stare, cam ce not avea, 8, a
ici, 8-9, cam așa.
 Am lucrat, la sfârșit, starea, ea îmi spune în felul urmă
tor, zice, e cam de 4.
 Dar din punctul meu de vedere, cum o percepeam eu, era
 chiar mai ok decât 4.
 Dar după aia am discutat și am observat, ea mi-a dat
 feedback și mi-a spus unde am greșit.
 Și am greșit acolo, și am greșit acolo, și n-am făcut aia
 acum, așa, și mi-am adus aminte după.
 Concluzia mea este în felul următor exact ce ai spus și tu.
 În sensul că atunci când suntem la început, chiar dacă greș
im, tehnicile permit să se obțină rezultate.
 Și cu siguranță data viitoare am să fac mai bine.
 Deci gândiți-vă așa, rolul de ghid este ca să înveți să gh
idezi.
 Rolul de explorator este să trăiești exercițiu folosindu-te
 de ce știi tu deja.
 Înțelegi? Deci nu zici, pă, eu nu trebuie să știu nimic că
 mă ghidează.
 Nu e așa.
 Deci tu trebuie să fii atent pentru când faci tu exercițiu,
 dar și pentru când îl ghidezi pe celălalt.
 Un lucru vreau să vă recomand.
 Utilizați tonul vocii specific pe emoția pe care vreți să o
 activați, să o elicitați.
 Când îi vorbeam de calm, liniște, relaxare, vorbeam așa.
 Și acum elicitezi entuziasm și bucurie.
 Și schimbam tonul. Și încredere în tine.
 Să țizați?
 Adică tonul trebuie să fie congruent cu cuvântul.
 Nu ai...știi? Nu poți să zici.
 Și acum elicitez entuziasm, bucurie...
 Pentru că persoana respectivă să țizează lipsa de congruenț
ă
 și va trebui să facă un efort mai mare ca să-și active.
 Așa, asta dacă știe, dacă e coleg.
 Dar dacă faci cu cineva întâmplător, faci cu cineva care
 are nevoie și nici nu știe.
 Deci, bă, așa o fi entuziasmă.
 Deci, dar eu simt entuziasmă tot timpul în cazul ăsta.
 Sunt o persoană depresiv de entuziastă.
 Da, am lucrat cu cineva și la un moment dat îi puneam.
 Efectiv că nu mai mergea.
 Și am zis, hai, spune cât e un cuvânt pe tonul potrivit.
 Și îmi zice unul, agresivitate.
 Zic, tu glumești?
 Zic, zi agresivitate.
 Agresivitate.
 Zic, mă întrebi sau îmi spui?
 Deci, mare atenție inclusiv la tonalitate.
 Bun, cât e ceasul?
 3 si 10. Pana la cat avem pauza?
 A, e 2 fara 2. Pana la 3 si 10 avem pauza.
 PAUZA PANA LA 3 SI 10.
 La 3 si 10 rugamintea este sa fiti in sala pentru ca vreau
 sa incepem sa lucram.
 O sa dureze ceva, azi vazut ca dureaza cateva minute, o sa
 schimbati rolurile si dupa aceea o sa incepem sa vorbim de
...
 de hărțile mentale și cum le decodificăm.
 Deci trecem astăzi la un alt subiect.
 Bun! Poftă bună să aveți! Ne vedem la 3 și 10!