Modulul 4, ziua 2, partea 1. Punem tancă acum sau mai târziu ca să setăm un cadru pentru ceilalți? Că văd că au pornit puternic de dimineață. Cine e disert? Andrei, te rog frumos vorbește cu Doru. Și zic că știm că el nu glumesc, nu are niciun fel de vine sau responsabilitate, doar rugăm colegial, colegii din lateral, stânga-dreapta, să dea ce muzică vor ei, dar nu să deranjeze alte. Ca pot sa fac si eu asta in sala mea, am tot dreptul. Atat ai spui, ca am tanc ca pana manie, daca vrei, pun acel asi menodie. Cu respect! Adica... Cum? Si o facem si pun si aia, sa joace fetele, stii? Sa rupe ghetele! Facem icebreaker la fiecare 20 de minute, nu ma asa de-al dreacu'. Nu, dar respect ca se isara de evenimente peste tot, e normal sa fie asa. Așa, în același timp, nu e ok ca un eveniment să sufre din cauza altuia. Opinia mea, cel puțin. Mai ales noi, da, adică... Bună asta! Sebi, ia un loc și taci, te rog. Bine ai venit, mă bucur să te văd. Cum sunteți, dragilor? Hop, s-a făcut liniște. Ce bine! Cum ești? Cristi, Alex, otură-și-te cum să o spun. Da, frâțioare. Așa. Așa. Cum ești? Bună dimineața, dragi. Bună dimineața, dragi. Aseară aveam o buclă neînchisă și am repetat exercițiu cu soția acasă. Cu strategiile? Cu strategiile. Și... mi-am dat seama că nu am mers până la capăt cu toate tot pașii strategiei, ok. al de licire. Și am fost și curios de cum faci ea de întârziu de fiecare dată. Te-ai dus, tati, nu? Da, nu, nu. Deci nu știu cum... V-am predat tactul la... Nu am predat tactul, nu. N-a fost chiar așa. Că ai tu una normală acasă, da? Am avut eu altă experiență. A început întâi de la IAC. Hai să vedem cum faci tu de a-i punctual de fiecare dată și ți iese natural. Am scos... Ca să înveți și tu, nu? Cam asta voi... Acolo am... M-am bucurat când mi-a pus întrebarea asta. Ormai am venit și zic, ok, hai să vedem cum faci tu de înt ârzii de fiecare dată. Și am mers mai departe și... Mi-am dat seama că în anumite contexte iese să fiești punct ual. Și zic, ok, hai să vedem... Care e diferența. care e gărmărimța. Stop un pic, Cristi. Aici e foarte important, atentie. Și zi mulțumesc că ai ridicat-o. Ajută foarte mult să vină de la voi arumite insight-uri. Pentru că degeaba vreau să spun eu, dacă nu vine cumva în context în care cineva îmi aduce am inte sau spune sau împărtășește, e mai puțin valoros că vine ca și cum zic eu. Dar când ziceți voi, e mai important. Fiți atenți. Ca și subtilitate. A zis un lucru fantastic de devărat și extrem de important. Noi toți avem strategii de ineficiență. sau strategii de eficient sunt rezultate pe care ne dorim. Are sens? E același lucru, e formula diferit, da? Asta înseamnă că sunt rezultate pe care noi nu vrem să le obținem, dar le obținem al dracului de constant. Asta înseamnă că avem o strategie a dracului de eficient, în a obține ceva ce nu ne dorim. Logic? Că altfel nu s-ar repeta. Ar fi one time. În același timp, ce a zis, este extrem de fain. Sunt contexte în care același rezultat este diferit. în același context, adică în loc să întârzi ajună la timp. Care e feedbackul de aici? Ceva se schimbă în mintea noastră, în psihologia noastră, pentru că rulăm o altă strategie sau schimbăm ceva inconstient pe pilot automat în aceeași strategie și o ținem în rezultat diferit. Care e feedbackul? Putem să ne schimbăm strategiile inconstiente, doar nu știm că o facem și nu știm cum o facem ca să o facem conștient. Are sens? Ăsta e feedback-ul. Dacă tu întârzii 99% din timp și unul la 100% din timp nu întârzii, întrebarea care face diferență este ce se întâmplă diferit în mintea ta. Ce gândești diferit, ce simți diferit, ce-ți spui diferit, ce e diferit, motivația, poate e contextul. Dar dacă tu întârzii 99% din timp și unul la 100% din timp nu întârzii, elementul pe care îl poți afla prin întrebări, raport, cu curiositate, că este diferit, ghici ce se poate întâmpla cu el după aia. că-l poți transfera în alte contexte, unde ai strategia de ineficiență. Are sens? Și doar până îndeț întrebarea asta, bă, eu ce vreau? Și zi tu, nu vreau să mai mă sabotez, da? Să zicem. Ok, deci am o strategie eficientă, n-am mă sabota. Perfect. Bravo mie. Sunt momente în care nu mă autosabotez și obțin ce vreau fă ră să mă autosabotez, răspunsul ii dați garantez, că sunt momente în care obțin ce vrei fără să frână. Sau ai frână, dar-i mică. întrebarea 3. Cum fac să aflu ce fac, ce gândesc diferit at unci când îmi merge lin? Și numai este despre ce strategia am să obțin rezultatul, ce e diferit între cele două. Și când găsești elementul definit, ăla critic de care îți spuneam ieri, că schimbă strategia complet, deja acel element îți mai zic un lucru poate fi vândut. Pentru că așa cum ești tu și ce strategii ai tu, așa poate fi vândut altora care au aceeași problemă, dar n-au aflat încă, n-au întrebările pe care le-ai tu. Are sens, te spun? Și atunci e tu înveți să obții un alt rezultat decât obține ai tot tu, dar în sensul bun să-l obții, confirmând o strategie nouă sau un element critic pe care tu l-ai schimbat, brusc poți să ești pe piață și să vorbești oamenilor care au avut aceeași problemă ca și tine și să le predai un singur fucking element dintr-o strategie pe care ei s-o schimbe în alor și să obțină rezultatul. Trebuie să fii cu șapte ani de zile în fața lor ca experien ță, sau trebuie doar să fii conștient de ce ai făcut, tu diferit, evident testat cu rezultatul important. Și, doi, să știi să comunice asta. Are semn așa spune? Și asta dintr-o singură replică, adică ce faci diferit? Ce e diferit? Dacă uneori întârzi, alteori nu. Ce e diferit? Că-i tot timp. Am găsit și... Ia, că-ți curios, mi-a prins foarte bine. Am ajuns la concluzia că eu sunt. Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha localitate, deci am spus că întârziăm. Și am întârziat și tu ieși de vină. Cum? Te-am anunțat. Și ce-i ce? Mai programat? Dacă mă lăsai în ritmul meu... E același lucru ce am zis eu. De ce te-ai băgat? Referitor la ce-ai spus mai devreme, am tras o concluzie sau poate nu știu dacă e corect. Hai să vedem. Eu am legat-o de valoarea de evenimentului. Asta e semnificație deja. Cât importantă-mi e? Păi nu e. Și atentie, semnificația asta poate să fie extrem de subie ctivă și inconstientă. Poate să fie importantă declarativ. Declarativ. Bă, mă, job. Job, exact. Dar emoțional să nu fie. Gen cumva inconstient. Eu știu că chiar și dacă întârzi, bine a fi. Dar contextul pare important pentru un om normal la cap. Dar emozional zic, ehh. Știi? Are sens? Versus de exemplu, să dau un context personal. La mine, când e ceva de sănătate, programare la medic, sunt acolo cu 3 minute înainte sau 5. Să schimbă complet. Interesant. Cum? De exemplu, iti dau un exemplu. Stiu ca va fi greu sa gasesc parcare daca ma duc cu masina si am tendita sa plec mai devreme decat as pleca in mod normal daca s-o obliga sa merg cu masina. Si de multe ori se intampla sa gasesc repede parcare, ca ce metoda Silva aia? Asa? O parte din un bra mereutaciua. Ce vreti? E vreunul care jude ca asta? E vreun un paiește care n-are... ah, mă înțeles. Eu doar vă arăt. Și ajung și găsează loc de parcare și brusc am 10 minute la dispoziție. Știi ce se întâmplă în schimb? Același lucru că țesc în aeroport, că m-am tăiat de două or i, am pierdut avionul la propriu. Deci nu că poate că... nu, la propriu. După aia de foarte multe ori am ajuns la fucking limită, ad ică m-a dat până în stație de mai multe ori. Deci eram la control de siguritate, domnul Radu, ultima im barcare, ultima strigare, eram... Am sari peste toate... Mi-a luat cu panica si asta, m-am ancora si asta, ca nu mai vreau. Si totusi, ajung la aeroport cu jumat de ora inainte de im barcare, ma pun pe scaun si ma dap in statie, boss, si o slangai. Ba, nu stiu daca intelegeti, zici, imbarcarea e aici si o sa acolo, stau jos pe telefon. Și eu nu văd că să pun ele mele la rând, v-am spus eu nu mă pun la rând de ampulea, că oricum știu că nu pleacă fără mine, gen că s-aici cred eu în mintea mea. N-are un să fugă. Mersi, Cristi. N-are un să plece, să nu-i văd, gen, știi? Așa am pățit ultima oară sau acum două module. Bă, lângă ei pe telefon, ajuns din timp, m-a dat pânstație. Domnul Radu, Radu Horia, ultima strigare, ultima îmbarcare, chid în porți. Bă, ești prost? Deci noroc că am auzit, nu știu, și păl ala m-a auzit ultimul. Și nu era nimeni, deci era gol. Și eram pe scaun, adică nu știu, e ceva. Nu înțeleg, nu știu cum. Cineva trebuie să ne stradă strategia, nu înțeleg. Dar îți spun de ce vă zic asta. Are legătură cu exact ce v-am zis. Pare că e contextul serios, declarativ zic că este serios, dar în mintea mea, semnificația mea, care a fost? Să aici. Nu, nu. Nu știi cum e? Sunt aici, muntă, dracu. Ce să poasă să întâmple? Să aici. Și m-am relaxat. Și când m-am relaxat, te pup. Time in time și gata. Ce? Băi, am stat odată... Nu glumez, stai că nu vreau să vă sim t cu asta. Acum, cred că 2 ani, dacă m-am zis faza... Mă duceam în Spania... Mă duceam la un workshop și am stat în Spania și... Mergeam cu Loran, cum mă rog. Am avut o întâlnire acolo cu mai mulți oameni de face și a fost foarte mișto. Eu ii veneam singuri din România, ei erau deja acolo, cred că. Sau, mă rog. Și i-a trebuit să schimb două avioane. Nu știu de ce. Cum? Berlini? Nu, Portomon? Nu mai știu. Dar trebuia să schimb două avioane. Cluj-Berlin... Munchen? Și Munchen X. Nu știu unde mă duceam. Marbella, cred. Bă, mă întorceam din Marbella, aveam fucking 6 ore de escal ă. Bă, 6. Am stat 2 ore jumate în telefon cu întovară și că aveam ce va special, și m-am bucurat când trece timpul. 6 ore de stat langa poarta si facut ture, am lucrat, am fac ut ture, era sa pierd aviunul. Aia a fost pentru mine, nu pot sa inteleg ce se intampla. 6 ore inainte si ma da pana in statie, ca nu eram la embar care, la timp. Nu stiu ce dracu faceam, unde ma dusese meu. Ca să înțelegi semnificația în mine, acum v-am dat de exemplu un scop. Contextul pare important, job. Și zici, bă, e job, cum dracu să nu-l iei în serios? Dar apare la un moment dat o semnificație în strategia no astră, sunt aici, amă, în dialog intern, da? Sunt aici, ce dracu poate să fii? A ici! Și când apare dialog intern, la mine personal, apare chin estezic intern pozitiv, chillax, ce poate să fii? Are sens? Și din momentul ăla, strategia mea nu mai e atentă la det alii. Bă, el... Am o poză făcută în decembrie, nu mai vreau să vă arăt altă dată. Am trecut pe lângă, nu știu, Plenean de la București sau nu știu de unde veneau. Nu, de la Buzău mă duceam la Cluj și am trecut pe nu știu ce sat. Și când o să o vedeți, ăștia care mai are sechipă, o să zic ă că e făcută cu Photoshop sau cu AI, nu e. Casa faraonului. Bă, am trecut și am dată înapoi să fac bosegăna. N-aveam cum. Deci m-am întors, am pus mașina pe avarie, am trecut strada și... Vă jur. V-am pomenit, doar să știți că v-am pomenit. Bun, mersi mult, Cristi. Mersi mult. Te-am spus că nu ai cum să câștigi, deci trebuie să facem un workshop ca să vă învăță... Nu, trebuie să renunți. La strategia... Uneori trebuie să renunți. E mai bine să accepti. Te rog, dragă mea. Bunătineața. Asta sunt mai energică decât ieri. Ieri am făcut mai mult nevăzută. Crezi tu, dar eu bat și acolo să... Eu știu asta, dar... Fiind îmbrăcat în negru, m-am ascult destul de bine. Și știu că acolo stai de la începutul cursului, până acum numai acolo ai stat. Știu și asta. Am nevoie să stau cu... Am zis de ce. Am zis că am o ancură vizuală atât de bună și atenția de tanii, că voi nu știți, dar văd multe. Dar eu și simt asta. Am rămas cu o întrebare de la etapele de strategie. Este obligatoriu să aibă un anumit număr de etape? Nu. Foarte bună întrebare. O topri la reacția după stimul Da Și încă un pas Atenție, o secundă Când avem stimul, reacție e anchora O las un pic să se așeze Gândiți-vă la practicii și ne zicem că e anchora Legătura inconscientă într-un stimul extern și o reacție emoțională În momentul în care apare stimul, reacție Și eu n-apuc să procesez Ba nu că procesez Așa, ok. Uneori, e, cum să zic eu, apare cineva în fața ta care îți place aminte de un profesor din trecut mai dur și ai din stat reacție de repulse sau frică sau anxietate sau nu apuci să... Am frustrare. Ori ce ar fi. Ok. Ea e ancoră. Are sens. Girofarul sau sirena, nu, aia nu mai e strategie. Aia este ancoră direct pe reacție. Da, atenție. Ancora devine începutul strategiei. Cum reacționezi tu în baza unei ancore? Aia e strategia ta inconscientă. Tu poți să ai proces automat de reacție la o ancoră, sau poți să ai conștientizarea faptului că este doar o anc oră și să îți observi reacția fără să intri în reacție. Meta față de emoție. Are sens? Poți să fii pilot automat. Ancoră, pilot automat. auzi sirena, se imba acum. Ce am facut greșit. Sau auzi sirena și îți spui, ce interesant, simt anxietate că am auzit sirena și deja ai ieșit de pe pilotă automat. Ajunc? Și în momentul ăla nu mai ieși pe pilotă automat. Observi ce să poate întâmpla, observ strategia, dar nu mai ieși în proces, nu mai ieși în topogan. Așadar, este important să încep de acolo strategia după stimul. E bine s-o conștientizezi. Pentru că eu intram deja în dialog interior și iarăși mă op ream. Poți să-mi dai un exemplu concret? Da. Te rog. Cum faci să renunți? Concret, la ce și în ce context? Am propus partenerului să mergem la un curs de tango. I-am dat perioadele și mi-a zis, ok, mă mai gândesc. Pentru că el are program de serviciu. Are program de lucru. Și atunci, eu am zis, ok, știam că de destul de multe ori mi-e de același răspuns. Am intrat în frustrare și am zis, ok, hai să vedem ce așt eptăm. Cât timp așteptăm. Și m-am oprit. Deci asta a fost reacția mea de la renunțat. Stai un pic. Deci, ei propus un curs de tango, el a spus, m ă gândesc, sau am nevoie să mă gândesc. Tu ei ai spus, l-ai întrebat cât timp ai nevoie să te gânde ști. Nu, nu l-am întrebat. Știam că răspunsul respectiv înseamnă o perioadă mai lungă. Așa? Ca să îmi dea... Ok. Răspunsul de... Poți să înțeleg asta. Educate piață. E posibil să nu mergem. Da, înțeleg asta. Care e întrebarea ta? Întrebarea mea era... M-am gândit la... Care este strategia la a renunța? A ta sau a lui? A mea, a mea. Că eu am renunțat deja să-l mai... Să-i mai solicit. Care ar fi consecința? În primul rând nu știu strategia că e a ta, deci mă întreb pe mine care e strategia ta, deci nu știu. Nu, am zis că... Care ar fi o strategie. La mine strategia a fost reacția la întrebarea lui, a fost frustrare. Corect. Și după aceea, mi-am dat un dialog interior. Ok, de acum hai să văd cum reacționez și cât timp trebuie să aștept. Și gata, și m-am oprit. Cât timp trebuie să aștept, ca să ce sau până ce? Ca să primesc un răspuns favorabil. Până întrebi a doua oară, spun eu. Cum? Până întrebi încă o dată. Oamenii care au metaprogram de decizie amânarea sau nu acum , și oameni și eu nu aminte contexte, și toți o avem în funcț ie de fiecare subiectiv. Adică nu toți suntem damă, da sau nu acum, la orice auzim. Nu, avem toți o tendință în funcție de context să mai trăzi u. În special când e vorba de ceva inconfortabil. Și aici fac o baranteză, că vorbeați ieri de procrastinare sau de amânare. Dragilor, Procreastinala iasamânarea este un program bine intenționat de a ține departe de noi ceva inconfortabil. Așa funcționează amânarea la nivel de strategie. Și asta este pentru că noi subiectiv dăm semnificația de ce va greșit, rău, inconfortabil, dureros, lucrului pe care îl amânăm. Închidem parentează, dacă am mers în aminte o detaliază un pic mai încolo, că e important. Am vrut să știți că procreătionala și amânarea nu apare că ești leneș. Apare pentru că dai o semnificație negativă lucrului sau evenimentului sau persoanei pe care la mâini. E intenția pozitivă, ironic. Dai și acolo discuție. Și mă întorc. Toți avem tendința să amânăm odată și odată sau cândva în comite condiții. Nu e asta o problemă, asta în ce să spun. Dar, în momentul... când și cum dăm un răspuns lucrului pe care l-am amunat? Când suntem întrebați a doua sau a treia oră, da sau nu? Ori răspuns nu, că te enervează că te-am întrebat a doua or ă, dar tot un răspuns. Exact. Oare zici, da, ok, am uitat, m-am gândit... da, sau whatever, vine cu o altă propunere sau cu... Dar dacă tu o lași, zice mai târziu și tu o lași, minge la tine, nu la el. Sau la ea. Că tu n-ai revenit să faci un update. Are sens? Și atunci, dacă ținea spune mai târziu și tu zici, ok, mai târziu asta e o săptămână sau o lună, deci o să stă o lună jumate, Deci faci ca la serviciu, îți programezi să mai întreb, să mai întreb, să mai întreb. Da, și atenție, contează foarte mult... Contează foarte mult și cum faci această... Cum îi zicem în vânzări? Nu-i reminder. Nu reminder. Follow up, mersi. Păi, ca nu știi? Pe mine nu mă prea prindeți cu ideiile astea de... Nu glumesc, pentru mine personal, follow-up-ul ăsta în cupl u este foarte eficient. Și în mod evident contează tonul, atitudinea, cuvintele, momentul, știi? Sunt mai multe variabile. Bă, dar totul... Cadrarea, bravul! Atunci, ce putem să învățăm? Dar tot un follow-up este. Dacă tu nu faci acest follow-up în momentul în care s-a am ânat o decizie importantă, e la tine. Eu am asta cu Cristina, de exemplu, cu suția mea. La mine, ea, nu știu de ce. Așa? Cum nu știu de ce? Ba da, s-a născut ca să îmi pută mie harta și să fim complet difer iți și să evoluăm pentru că suntem atât de diferiți în anumite contexte. Vă zicem, relația de cuplu este cel mai eficient cu rezult atul personal. Eu personal, de exemplu, la vacanțe, nu am în. Deci, ocucând mai repede știu când, unde, cât stau, când plec, unde stau, mintea mea e cu atât mai împăcată pentru că anticipează cu entuziazm, chiar dacă e ianuarie, e și eu vorbesc de martie. Are sens? Cris e altfel. Trebuie să plecăm în vacanță până la viitoare, de exemplu, o săptămână, nu știm unde mergem. Și e setată din noiembrie. Ei, eu de când am setat-o, sunt așa. Nu, te-ai gândit unde vrea să mergem? Dacă nu am găsit că am găsit niște oferte. Bun, reminder, peste o lună, iară. Auzi, n-ai vrea să ne hotărăm să mergem să-mi spui și... Nu că am găsit ceva, am 3 hoteluri în atenție, că nu știu d acă Slovacia sau... Și eu în momentul ăsta am... ...pic... ...că strategia mea este... ...da, nu că pierd. Eu pierd entuziasma de a mă bucura în avanz. Fierb, da. E, dacă eu n-aș... dacă aș lua de bun, apropo, dacă aș apl ica strategia ta, mi-ați zis mai târziu? Păi când mai întreb eu? Înainte cu o zi? Nu, când ajung pe aerobor, bă, unde mergem? Nu, eu aș fi, să mai întreb. Asta zic eu, la două săptămâni fac, hey, apropo, ți-mi mint e că am dat snuțla, ce am vrea să știu și eu unde dracului mergem în vacuță, nu așa, dar înțeles, da? Da, categoric. Și atunci, când e ceva important pentru noi, noi, nu ei, suntem cei care ar trebui să facă un follow-up, etic, ecologic, corect livrat și corect comunicat. Și da, uneori îmi fallă o apă, răspunsul a putea să fie nu, dar mă, care e un răspuns. Versus anxietatea sau supărarea sau frustrarea, că m-am în apruna până am uitat și i-ar a trecut. Ok? Eu am avut momente... Răția mea cu ea. Când a dat snooze atât de mult, încât eu am simțit că am pierdut ceva. Doar pentru că n-am avut un răspuns clar, da, nu, pe even iment, pe curs, pe vac, nu știu. Eu am simțit că am pierdut și a fost nedrept pentru mine. Am comunicat asta, dar tot a fost nedrept. Și-adar ține tot de noi. Da, și atunci a ies ok. În strategia mea de comunicare în momentul ăla, a interven it un termen limită. A mea. Nu are legătură cu ea, are legătură cu mine. Pentru mine, până la punctul ăla, am un răspuns. Da, nu, nu mă interesează. Dacă răspunsul e nu, ceea ce e ok, deschide altă discuție. Dar măcar știu. Dar din momentul ăla eu am timp să mă repliez, să mă duc singur, să fac altceva, dar nu mai i-i pierd. Mă redirecționez. Ah, bravul. Are sens? Dar mi-am ablatat eu strategia, nu el sau ea. Ajunc? Da, foarte bine. Rescrieți strategia în așa fel încât tu să ai mereu opțiuni de repoziționare în raport cu convingile valorile și dorinț ele tale, etic. Din nou, să nu-mi facem ba pe-a mătii, sau ți-arăt eu, sau aia nu funcționează. Nu e cazul, am și eu un horiac. Adică, serioz, așa-l chema? Da. Vai. Ai tras lozu. Ce să zic? Ne pliem unul cu celălalt și atunci ne... Mă bucur, e bine. Partenerii noștii dragilor au tot dreptul și au voie să nu fie entuziazmați de cine e entuziazmați pe noi. E ghici ce? Așa se întâmplă statistic. Eu nu prea cunosc multe cupluri care să fie ambii la fel de entuziazmați de aceleași lucruri. Ar fi plictis. În același timp, e foarte important să existe niște ele mente de care sunt ambii entuziazmați în același timp, pentru că altfel nu e compatibilitate. De eu vorbesc doar de spectru de echilibru, nu de extreme. Cumva societatea ne programează să avem așteptări de genul în tot suntem compatibile, mereu, tot timpul, pentru totdea una. ceea ce e fals nu exista decat in cenusereasa, versus varianta in care sa nu fim deloc compatibile in nimic, adica fiecare cu treaba lui, independenta completa, nu faci nimic impreuna, nu exista nici asta, la nivel functional, ma refer, ca ala e altceva, nu stiu ce e, dar nu am... In acelasi echilibru, normalul, este foarte multe lucruri de care mie mi-e drag si imi place sa le fac, sa le cunosc sau sa ma duc sa ma primi, nu o să fie pe harta cerurilor la fel de entuziaste, dar s-aptoasă vina pentru mine, sau s-aptoasă să fie nevoieți, mă duc singur. Și atunci iar este ok. Dar aici, anul nou, nu ne place să vorbim despre asta. Îl dăm semnificații de genul dacă nu vine cu mine, nu mă iubești. Sau iar mă duc singur, sau iar mă duc singură. Da, dar-s lucrul la care nu ești singur sau singură. Păi, îți-a ducea minte de aile. Are senșezi. Mulțumesc. Și eu, mersi mult. În dreapta, Alin. Bă, dimineața. Alin sunt. Salut. Când ai vorbit eu de strategii, mă gândeam cum fac eu de uitul lucruri. Ok. Chiar și eu am uitat unde am parcat mașina, am parcat unde va pe sada și mai știam în stânga sau în dreapta. Și o căutam. Mhm. Cum aș putea să... Genul așa, acum să te întreb, cum aș put ea să elicitez strategia pe care o am de a uita lucruri? Împun, tăi, suntem pe făcut, urat acasă, împun sculele sau ce am... Aici ai două opțiuni, Alin. Scuză-mă un picăt între rupuri. elicită strategia pe cum fac să uit sau să modelez o strategie de la alții care cum fac să nu uite. Ca să fie mai eficientă. Zici? Eu personal, n-am avut asta niciodată atât de intens, dar am pățit-o și eu, în special în parcare la moluri, unde parchezi, nu mai știi, lângă ce spumele mării stâlp dr acu' le-ai parcat, mai ales la AFI. Deci, mă plângeam în pumn, până găseam mașina. Dar nu, îmi fac poză. Deci, mă fac jos din mașină și fac poză la numărul de păst âlp, sau la, nu știu, ceva vizual identificabil. Și mintea mea, în secunda 2, m-a încalmat. Deci, mă refer la astfel de strategie. Ok, înțeleg că uiți. Să putea să nu-i și eu o problemă. Să putea să fie relaxat că uiți lucrurile la care alții țin minte. Eu țin minte lucrurile la care alții vrea să le ui, de exemplu. Inutile. Nu mă refer la traume sau la... Rețin informații de care nu vreau, n-aș vrea să le rețin. Eu am discuții cu voi, de exemplu, dacă vii la mine peste un an sau un an jumate și vorbești cu mine, nu-ți mai țin minte, poate, specific numele, dar mi-aduc aminte... da, deși mi-aduc aminte și numele, nu-l țin minte, mi-l zice subconștientul, dar țin minte 90% din ceea ce mi-ai spus acum un an, un an jumate. Lucru pe care nu vreau să îl țin minte, nu știu cum să explic. Că nu vreau, dar îl țin minte, nu știu cum. În schimb, nu ț in minte genetica la psihologism, la facultăție. Dracu, nu mă interesează, știi? Că ești astăzi un anement. Revin. În loc să te ceri sau să te luți, să zici, bă, care e stația? E important și aia să faci o introspectie. Pentru că sunt sigur că sunt lucruri pe care nu le uiți. Da. Știi? Adică putem, dacă vrei să lucrezi la scot cineva, să zici, ok, hai să fac strategia cum fac să nu uit versus strategia cum dracu' o fac eu să uit. Și să vezi că sunt elemente diferite, de la semnificații la dialog intern, de la miză, poate. Dar cred că ar fi mai valoros fie să îți costui strategia ta pe cum faci să nu uiți și cum faci să duci aminte lucr uri, și s-o ruluez mai des, s-o transfer. Asta e modelare, dar e modelare proprie persoane. Pentru că vă mai zic un lucru, noi facem foarte multe lucr uri bune, pe care dacă am fi deschizi, flexibili și curioși să le transferăm în alte contexte, am fi șocați cât de bine funcționează. Tot de la noi, deci nu de la altcineva. Noi facem bine lucruri în contexte în care culmea ignoranței, naivității, încercăm alte strategii decât cele care îți dovedite că fun cționează deja doar că în alt context. Știți pe bază la ce convingeri? Vă zic una, n-are cum să fie așa ușor. O știți? Sunt oameni care așa gândesc, n-are cum să fie așa ușor. Ba da, deci rămâne șocat să constă. Eu am rămas prost, decât eu am testat lucruri uș oare și banale care au funcționat în situații complexe. Și eram, bă, cum trecu? Nu, funcționat banal. Vă dau un exemplu. Dacă nu-mi trebi, nu aflu. Bă, în capul meu mulți ani eram strategii cum fac să aflu, cum, da, dacă întreb și mă refuză, da, dacă... Bă, până am ajuns la concluzia, mai bine întreb și știu o treabă. Și ghici ce? Funcționează noulul ăsta din timp. Pozitiv. Banal. dar foarte mulți dintre noi trăim în capul nostru, pentru că noi dăm o miză mare, unui context în care, în realitate, e vorba doar de a pune o întrebare. Cum a făcut Darian. Dacă nu întrebam, nu veneam, nu inițiam, n-aș fi primit un răspuns afirmativ în jumătate de oră. Eu aș pune asta în premisă în LPI, nu glumesc. Uneori e mai simplu de cât îți vine să creezi să rezolve problemele complexe. Asta e la mine. E convingirea mea, experiența mea și sunt convins că, în mare parte, și-a voastră. Doar că avem mintea noastră care are tendința să facă complexități ca să justifice consumul de energie. Și pentru grupul asta locului, asta e altă discuție. Dar de foarte multe ori soluțiile sunt banale, de simple. Revenim, Marin. Are sens ce am zis de strategia de... Și în timp ce spuneai, mă gândeam mai concret. Eu sunt chinestezic. Dacă avem o discuție sau e ceva care m -a impresiona să zic în felul emoțional, nu-i întreabă, po ate niciodată. Dar la ce mă referam eu, pun lucruri bine. Bă, știu că am nevoie de sculele astea, le pun în locul ca să nu am nevoie de ele, dar asociez cu ceva, le pun în locul cu care, care face nu știu ce, o să țin minte și mi-e duca minte de treaba asta. Când o să am nevoie de ele blank, deci zici că nu au făcut niciodată în mintea mea, eu efectiv dispar. Și asta mă gândesc, lucrurile mai practice, nu chestiile importante sau în care... Genul mai mult care sunt pe emoții, atunci, alea nu le uit. Dar la chestiile, bă, ce am de făcut aia sau unde am pus lucrurile la blank? Da, pentru că nu sunt importanți. Când faci lucrul ăla, gestul ăla, tu mi-ai zis strategia, ți-a auzit strategia? Când am emoții, nu-mi pasă, nu țin minte. Tu mi-ai zis-o, eu n-am inventat-o. Tu când pui deoparte lucruri, nu le pui cu emoții. Tu mi-ai zis-o! Ați auzit și voi, da? Cum faci, ce ai putea tu, Alin, să pui cu emoții oșorului b ine? Nu prea e cum, nu știu cum-ți explic. Nu prea e cum, da. Sau ți-o bagi în ochi și după ai o păr undeva. Țininte sigur unde ai pus. Nu faci asta. Disclaimer, glumeam. Am una pe care o timp bine pentru ca stiu ca imi place mult ca lucrez cu ea si chiar te am o emotie pozitiva. Pe una anume, ti-i minte unde o pui? Da, pentru ca e cea care lucreaza cel mai mult si imi place foarte bine cu... Dar vorbim de sotiia acum, da? Nu, de Asurbenita. Era acolo, parea rost. Am vrut sa fim siguri ca sotiia nu stie unde o pui sau ce. Că o să mâncați-vă. Excelent! V-ai, nu cred. Super bun! La modul serios, una știe unde o pui, ca șurubenință, da? Bă! Pentru că-ți place de ea, de șurubenință. Oare, că-i puteți să-l pierdeți. Da, da. Aia bună. Aia de bune. Da, da, da. Bă, terminați. Alin, ce faci tu? Acum, fără glumă, e clar că este emoția atașată de gest în sine și de unealată în sine, ca să-ți dai seama de... Deci, exact, o ancorezi spațial. Ce îmi spui tu? Poți să-i zici altfel în lumea ta, dar ce îmi spui tu? E de fapt un proces de ancorare spațială. Poți să ancorezi de un loc sau de o emoție care îți aduce aminte deloc. Ok? E ca, de exemplu, ca acele sisteme nemonice. Știi ce sunt sistemul nemonic? Asociezi ceva, unui ceva, ca să îl ții minte. Și tu ții minte asociarea, nu ții minte lucrul. Dacă îți aduce aminte asociarea, ți-a ții minte și lucrul. Sunt trucuri de memorie... E, așa, asta de exemplu, De exemplu, este o strategie de a memora și de a ține minte . Asocierea pneumonică. Sau de asociere cu ceva. Și nu are legătura cu inteligență. E doar strategia. Apropo și asta, de memorie și de asociere pneumonică. Și este strategie. Da, atenție, sunt de acord că mintea se antrenează, să înceapă să recunoască sau să ține minte tipare. Suntem de acord. Dar în același timp e tot strategie. că e un sistem de calcul japonez, cred, nu știu, l-am văzut pe orgâneau talent, că vin copiii aia pe scenă și văd cifre pe ecran și fac din mâini, nu știu ce e, Rahat, cum zice? Sorobană? Ce tare, abarnaveam. Și fac gesturi de alea, și la final îți spune calcul total, o mie treaptă și trec... Bă, mie îmi stă capul când văd alea. În aceeași moment, nu, e o strategie acolo pe care eu nu în țeleg. Bine, copilul clar e inteligent. Dar e ceva ce eu nu inteleg. Și atunci mă concentrez pe care-i strategia. Aici e ceva important. Nu știu cum am ajuns, dar e important să vă spun. Aveți grijă la ce vă spuneți voi în minte, când observeați pe cineva care e foarte bun la ceva și voi nu înțelegeți cum face. Aveți grijă ce vă spuneți voi în minte? De ce? Dacă tu spui, da mă, dar el e, mare, mic, frumos de știină, mic, frumos, deștept, are experiență, e că brand, ce vrei tu, te limitat instant. În loc să spui, da, dar el știe ceva ce eu nu știu încă. Are sens diferența. În momentul ăla te-ai împuternicit. În loc să spui, și îl admiri, e bine să admiri, eu sunt fan o admirație, și rămâi deschis, versus, da, mă, da, tu ești ... ai experiență, brand, nume, ai făcut, ai... Nu. E doar strategie și, într-adevăr, ce are în plus? Exper iență. Atât. Când începeți să gândiți în strategii și experiența acumulată, atunci când vă uitați la oamenii care sunt așa cum ați vrea să fiți, vă deschideți spre modelare. Modelarea nu poate să existe când existe invidie sau auto- limitarea de eu nu am cum. Nu o să fi deschis să afli strategia. Poate să o pună în fa ță. Corect? Și foarte multe oameni din afară a sălestia vorbesc când v reodată, știți, eu întreb cum fac să. Aflu strategia. Și când întreb cum fac să, mintea caută opț ii. Are sens? Alin? Asociere. Mâine să fac să-i scotă strategia tatălui meu, pentru că el îmăraze foarte bine lucruri. Cine? Tatăl meu. Dacă nu a făcut instalația la casă, îl știe până de trasf iri, sau ce a făcut acum cu 25 de ani. Eu mai știu ce am făcut ieri sau la altea. Cât de des folosești vizualizarea, nu îți aduce aminte? Ești tecnic, tu? Tu cum ții minte unde merge o piesă? Când o scoți sau când o repare? Visual, pentru că știu în cap imaginea de ansamblu, cum a venit, unde a fost inițială. Dacă sunt foarte multe chestii, îmi fac poze de încă să... Ok. Dar ai imagina de ansamblu? Da. Când uiți unde ai pus mașina, ai imagina de ansamblu? Nu. Înțelegi? Fă-ți, când parchezi, că e un chestie banal, fă-ți o imag ina de ansamblu ca un bird's view. Iicăte sus. Perceptual. Am din mai multe repede din zona resta. Da. Ca să poți să spui că mașina este... Nu trebuie să-ți zicem dintre strada. Dar știu că vizavi e o casă și în spatele meu e, nu știu, o spălătorie. E atât. Băr, știi? Ansamblu. Nu am parcat mașina și nu mai văd nimic în jurul ei. Cam e așa, e gol. Păi asta spun. Dar ridică-te-o un pic, văd un pic de... Și când te duci spre mașina sau te întrebi unde ai pus maș ina, nu te uita la mașină în capul tău, cum pui mâna pe ea, ci uiți-o de-a mașină din spatele ei sau din fața ei. Ca să vezi mediul. Are sens? El mi-a zis din nou strategia asta, nu eu, că l-am întrebat , cum faci să îți aduceaminte? Păi am imaginea de ansamblu. Aplic același lucru în alt context. Exact ce faceam mai dev reme. Noi deja avem strategii pe care dacă le-am modelat de la noi înșine, în sensul, le-am luat dintr-un loc, le-am dus ce-n altul, am fi șocați cât de bine funcționează. Ăsta a fost pentru mine, când am învățat despre strategii, unul din elementele maxim revelatoare. Fac lucruri bune în mai multe direcții, numai nu le aplic și în alte contexte. Și când am început să le aplic și în alte contexte, hop, rezultate. Cum trecăm? Că eu am făzat același de când mă știu. Doar pentru că m-am deschis la în ce alt context ar putea să funcționeze, ce funcționează și aici. Asta e gândire sistemică de la cum fac să mut în alt sistem ceva ce funcționează în sistemul ăsta. Mulțumesc. Și eu. Mersi mult de întrebare. Alex era Relly și după ace ea venim, că nu vreau să zic că supăra pe... Deși mi-a făcut poze la mașină și era să am vrut să-mi taie roțile. Apropo de ce vedeam, o gândă retrovizuală vedeam mașina ta când am făcut mașina mea. Am manifestat. Da, sa nu te nece. Aseara am vazut masina, si cand am vazut masina ta acolo, a zis ca e Horia aici, am dus sa am intrat in casa, am des chis usa. Horia! Ai scos berea! Excellent! Aseară am practicat și am făcut o modelare. Nu ai făcut încă modelare că nu o știi. Ce ai făcut aseară probabil a fost elicitarea de microstr ategie. Eu mă duc la curcare târziu și dorm puțin. Știu sigur că mi-ar folosi să mă duc mai devreme. Decepturi mare am mers la partenera care se curcă foarte devreme, a doarme foarte bine. Și am început să pun întrebări. Și zic, ok. Ăsta e altul care nu știe. Tre' să fac un curs de taj dreac u. Un curs de taj dreacu adresat bărbaților. Hai să că mai facu' curios. Am zis, ok, hai să vedem cum faci tu să dormi. Bă, dar așa, fără suc, fără nimic, fără... Fără cadrare, fără... Am făcut un raport, dar... Rausche, ia loc, stai jos. Cum faci tu să dormi? Și imaginezi. Am făcut un fel de raport, dar nu pot să vorbesc. Am înțeles, ok, bine. Da, ok. E la portul termina. Am înțeles. Excelent. Bun. Și zică, ok. Cum faci? În primul rând... Ia nu are treabă cu NLP-ul, nu? Adică nu știe ce făceai tu aici. Favea din marte. Ah, ok. Dar în sensul că nu știa ce ai făcut ieri aici. Ai explicat-o și... Ce am făcut ieri aici, i-am povestit în câteva cuvinte după care... Că n-ai avut timp. Înțeleg. Ha ha ha! A, ula, mă, o muri! Bun, hai să vedem, că-ți mai fac o maxim cu el. Și am zis, ok, cum faci tu să adormi ușor și să dormi multe ore pe o noapte? Și mi-a iesit în primul rând, mă duc în pat în fiecare sear ă la aceeași oră. Este un element definitoriu ăsta. Și a fost bling și în capul meu că am citit cartea Why We Sleep? Da. That's You, Walker, dar... Eu nu fac asta. E o carte pe care vă recomand. Why we sleep? Nu știu autorul. Matthew Walker. Matthew Walker e o carte excenentă ca să înțelegi nu numai importanța somnului, că asta poți să spui că știi din educația generală, cât ce impact are somnul profund, constant, asupra sănătății per total și nu mai zic longevității și să nătății psihice de la ursă încolo. Doar somnul, fără niciun fel de alte suplimente. Și Sleep Smarter, da. Și ăsta e la fel foarte bun. Bun. Pentru mine, aproape la fiecare afirmație, era un blink, ce nu fac eu... E excelent. Pentru că făceai comparații cu strategia cu ce faci tu. Exact. Super tare. Super tare. Bun. Pasul 1 îmi spun în minte dialog interior, în curând m ă duc la somn. Deci cumva asta e priming. Mă pregătesc să, e reminder, vezi că urmează să, ceea ce e important. Mai mult decât atât mă și țin să mă duc la somn. Deci prioritizez, nu amând. Nu-mi zic și nu mă duc. Versus alții amenți cu zămădori ca strategie diferite. Îți mulțumesc mult, Alex. Partenerul tău zice, urmează să mă duc la somn, alții care să pun trăziu la somn își aduc aminte Aminte că ar trebui să se ducă la somn. Da sau nu? Da. E diferență mare de dialog interior. Mă duc la somn, nenegociabil, versus, bă, ar trebui să mă d uc la somn, dar nu mi-e somn. E opțional. Foarte mișto. Deci, ar trebui să mă duc la somn, dar nu mă duc. Aia zic că e opțional, ar trebui, dar nu... Da. Pasul 2. Am un ritual de seară. Excellent. Mă duc la baie, mă spăl pe dinți, în timpul în care mă spăl pe dinți, mă gândesc din nou că o să mă duc în pat. Deci vizualizează patul. Și anticipare. Și pun pariu că e și un chinesc de zi confortabil acolo. Poate nu l-ai elicitat, dar sunt convins că e. Înmediat. Mă pun în pat și de regulă zic o rugăciune Îmi menționez un lucru din ziua respectivă pentru care sunt recunăscătoare. Autohimnoză. Indiferent că spunem rugăciune, conectare cu sursă, rememorarea zile, este autohimnoză. Îmi dau cu cremă pe tălbi. În minte sau real? E, uite, asta, dacă era aici, aș fi putut să-i spun, de le agă. O să-i spui în marte. Aici îi zic Aprilie, dar o să îi zic din Aprilie încolo, da ? Când Aprilie începe. Așa. Ok. Mă culcușesc în pat și apreciez ce bine e la mine în pat. Este chinestezii pozitiv cu dialog interior. Super. Închid ochii. Dacă am un gând care mă chinuie, îmi spun că mă voi ocupa altă dată de chestiunea aia. Next, e metacognitie deja. Să ținziți? E gând despre gând. Dacă am un gând, aia înseamnă că eu nu mai sunt gândul. Majoritatea unor care sunt în insomnii și s-a agitaț, urmează fluxul gândului. Ea ce face? Se disociază de gând și spune, dacă am un gând, îi dau skip. Privesc rău, nu mă bag în rău. Să ținziți? Element de strategie e critic, ăsta. Excellent. Și mă gândesc la ceva care îmi face plăcere. E dialog interior, chi ne zice pozitiv? În semnul să fie evident? Ca exemplu, mă gândesc la o seară cu partenerul, un joc cu copii, la o vacanță frumoasă. Excellent! Asociere. Și în 99,99% din cazuri adorm, ura. Ce ne oprește? Da, și e simplă. Ai zice că trebuie să fie complicat, melatonine, respirații păonară? Nu. Nu. Eu când am aflat că există respirații păonară în meditații, mi-asta aminte, de aia am rămas acolo. Dar există respirații păonară, nu glumesc. Și fără să pui mâna, ce-i conștiență, nu știu cum, eu nu am ... Nu. Dar acolo am rămas eu. Nu glumesc. Uite exemplul de la Alex, majoritatea strategilor de efic iență ale altor oameni, privite din afară par complexe, el icitate, dacă stai cu ei la o poveste, simple. Sunt doar niște puncte critice extreme de importante care trebuie să existe. Ora, metacognitia, disucirea de gânduri și mai rar ceva ce a fost. Și anticiparea. Urmează să mă culc, mă duc să mă culcușesc, o să dor și o să mă odihnesc. Anticiparea, primingul. Și restul e o strategie... Nu te să citiști două cărți. Excelent, Alex. E foarte bun. O să urmezi? Da. Ok. Eu nu am problema asta. Tu o să delegi. Eu îmi dau cremă în alte părți. Ha-ha-ha! Mersi mult, Alex! Mersi frumos! Rely, mai vrei sa-ti spui ceva? Da-i ca vine microfonul. In stanga ta. Buna dimineata! Eu aveam o intrebare cum la mine, cumva, poate invers. Hai sa aflam! Cum fac sa modific o convingere? La modul general, nu intr-untru o speta. Cum fac sa modific o convingere, de la povestea cu modelarea. Adică mie mi se pare că e cumva... Nu înțeleg, e foarte... Da, e foarte... În capul meu lucrurile au început așa. Este o strategie de modelare. Minunat. Ce elemente sunt dincolo de VACOG? Ce elemente mai sunt implicate? O să aflu imediat. Ce am făcut noi până acum... E începutul modelării. Nu e modelarea. Ce a făcut Alex? Alex. Ce a făcut Alex este început de modelare că s-a dus direct la cineva care are o strategie pe care îl vrea să o am și eu. Noi ieri ne-am jucat pe liciteare de strategii personale în ceea ce fac bine sau prea bine și nu aș vrea să o fac pentru compoziția în lăză, dacă ne-unclace. Alex a făcut un început de modelare aproape complet, dar nu completă, mai sunt elemente pe care o să le dau azi. Dar modelarea nu implică doar licitoarea de microstrategii. Micro strategiile sunt începutul modelării pentru că țin de comportament concret, cum fac să, nu întârzi să, dorm să, ș tii? Modelarea are legătură, again, pleacă de aici. NLP-ul de a ici a plecat. NLP-ul a plecat de la cum faci tu să nu mai ai atacuri de panic. Cum? Că oamenii, paranteză fiind vorba, NLP-ul nu a invent at nimic. NLP-ul a pus reflectorul pe ceva ce alți oameni făceau deja bine și a dat o structură unor experiențe subiective. O să vă dau mai multe detalii imediat. N-a ne-a inventat nimic. Maxim ce a făcut, a îmbunătățit o strategie care deja funcț iona bine, a făcut-o și mai bine adăugând alte elemente de la alte strategii. Pentru că modelarea în realitate, așa cum o văd eu și nu numai eu, înseamna acumularea de mai multe strategii de la mai mulți oameni și implementarea lor în lumea mea subiectivă, până îi găses c și crează propria strategie subiectivă care funcționează pentru mine, dar din elemente lute de la mai mulți. Asta a făcut enerpiu, de fapt. Închide în păranteză. Și atunci, strategiile ce am făcut noi ieri sunt începutul modelării. Din modelarea per se, fac parte și de alte elemente. O să văd că nu am pus niște elemente de modelare, neștiind că sunt din modelare, dar o să văd că sunt elemente care sunt cel puțin la fel de importante ca microstrategii. Adică ce văd, ce aud, ce gândesc, ce simt. Mai sunt câteva elemente care poat să saboteze. Pot să am o microstrategie eficientă și, datorită unui element de care o să vă vorbesc, o să sabotează tot. Mai am o singură chestie de spus. Începutul pentru mine cu acest film este așa. Eu am o convingere care este complet neproductivă și care m ă deranjează groaznic. Care? Nevermind, în aceeași moment. Ba da, dacă zici că te deranjează groaznic, ceva... Măi soti? Nu! Că pare ca și când... mai lasă un pic. Nu am curajul să spun unor oameni, anumitor oameni, la care ... așa, niște chestii. Nu, asta nu e o convingere. Asta e o constatare. Ai o constatare. Care e convingerea care te face să nu ai curaj? Nu-mi dau seama. Are sens? Nu am curaj este un feedback. Este rezultat. Constat că nu fac ceva. Motivul pentru care nu fac ceva este unul mai profund care ține de subiectivitatea ta. Nu am curat să spun unor oameni pentru că de aici începe convingerea. Pentru că? Pentru că... În unele situații mi-e frică să nu-i rănesc ceea ce e o prostie. Nu, e o prostie, e o presupunere. E o presupunere. sau că au autoritate mai mare asupra mea, decât aș putea să am eu asupra lor. Ce înseamnă autoritate pentru tine? Gen un șef care, la un moment dat, mă intimidază. Pe mine, care nu prea mă intimidază multă lume. Da, ok. Adică mi-a dat cu șoc, când i-am dat seama. Și cam atât. Deci, practic, ce îmi spui tu este că n-ai curaj să spui unor oameni lucruri pe care îi vrea să le spui. Cum ai zis lucruri? Că ai zis ceva? Care să îi rănească. Nu, nu, a fost înainte asta. N-am curat să spun unor oameni Ce mă deranjează pe mine. Ce te deranjează pe tine. Și cum ar fi să reformulezi din start scopul? Nu să spui unor oameni ce te deranjează pe tine, ci să împă rtășești unor oameni Zi tu că nu vreau să... Intru eu în lumea ta, integrală. Adică nu formula lucruri care mă deranjează. Să împărtășesc cu... Pentru că din start e văzut ca ceva negativ. Să împărtășesc cu unii oameni lucruri care... Ce simt. Ne piedică să colaborăm, să comunicăm. Ceva ce ar putea să ne blocheze eficiența în ce vrem să obț inem. Da. Mai este negativ? Nu. Are sens diferență. Asta e re-scriri gramaticală. Când tu ai în minte convingerea că ceea ce tu împărtășești te deranjează, nu, cum ai zis? Îmi deranjează. Că împărtășesc altora ceva ce mă deranjează. Din start, și de bun simț, și de condiționarea mediului, și de presupuneri, există elementul că va deranjea și pe ei, că le va fi incon fortabil pentru că mă deranjează pe mine, deci e greu de auz it. Dar dacă spui, stai un pic, că de fapt îmi partășească ce m ă deranjează, sau îmi partășească ceva ce să putea să eficientizeze procesul dintre noi doi? Lucrurile stau așa, în principiu, știu că îi deranjează. Pentru că îi cunosc pe oamenii ei. Și probabil că e doar o chestiune de a reformula ce vreau să spun. Sigur. Tu ai vrea să nu fii deranjeată vreodată de adevăr? Sunt obișnuită. Să ce? Să nu fi deranjată de adevărul. Adică eu chiar caut adevărul. Sigur, dar ați n-ai auzit ce am spus? Tu ai vrea să fii printre cei care nu ești deranjată vreod ată de alții cu adevărul lor? Da. Adică să te ocrotească să nu-ți spună ce gândesc? Ba da, dar să-ți spună cum trebuie, adică să vină pe harta mea. Mersi. Fii atent. Ați auzit ce-a zis, da? Da. Ce te împiedică pe tine să spui cum trebuie pe harta lor? Ce te deranjează pe tine? Orgoliu? Al cui? Al meu? Mai avem o problemă? Nu! Nu mai avem o problemă! Nu mai avem o problemă! Deja, aici este asumare. Da? Orgoliu meu mă împiedică să comunică în mod care ar fi relevant pe harta lor, așa că aleg să-l fac și să o zic că i-ar deranja. că e vina lor, că ei sunt sensibiloși. Da. Are sens? Da. Și aici ține de tine și de decizia ta cât de mult vrei să ț ii în tine ce te deranjează, ca a fost alegerea ta acestor convinte, în loc să le scoți din tine într-un mod potrivit pe harta l or, totul mi-a zis asta, și să clear the air, să elibere spațiu psihologic. Uneori, dar e despre mine acum, Eu am sesizat că în relațiile în care spuneam ce gândești și ce simți, întâmplau două lucruri. Unu, mai des decât mi-ar conveni să recunosc, aflam că m-am înșelat în ce am gândit presupus sau am semnificat. Aflam o informație care îmi dă... stai un pic, e o prost. Eu am crezut că... ați pățit? Da. Și din start era benefic pentru că eu îmi dădeam seama că ceva vedeam eu dintr-un ung greșit, presupuneam, am complet at, am distorționat ceva. Sau doi, Ceea ce ala spunea, nu m-am gândit că asta a fost experienț a ta, mersi că mi-ai spus, o să încerc să fac diferit. Ceea ce din start i-ar ducea la beneficiul relației. Are senșa asta? Pentru mine, a fost relevant să învăț să spun ce gândesc. Da, s-a întâmplat un pic cam târziu, ca hașimoto, dar am înțeles că e reversibilă la mine, lucrez la asta. Deci nu stați pe lângă mine, că dacă mă supără vreun, nu i- i spun. Acum ma glumesc. Dar la modul serios, dacă ar fi aceste posibile efecte și în viața ta ai mai ține în tine ceea ce ai vrea să împărtăș ești de fapt? Am și eu un hașemoto de vreo 15 ani. Întâmplător. Să ținziți? Da. Dar aia dracu cum s-a dinmerit mă? Dar lucrurile sunt un pic ciudate și nu-mi dau seama, eu am venit din extrem, spus totul. Da, și eu la fel. Din extrem. Și eu la fel. Nu știu ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat. La mine, cel puțin experiența mea, dacă se legățește tu, a fost cam rănit. Eu spunam mult des fără filtru, cam tot ce gândeam, că, pe principiu, de ce am un gucioși încăpuș, și eu sunt pa-ut enti, nu știu dacă vă dați seama, și eu cam exprim ce gând esc. Doar că nu eram atent la cum exprim ce gândesc, și eu dăde am direct ce gândesc. Ceea ce, contextual nepotriviți, unii pe harta mea nu știam, cu raportul, nu știu de astea, că nu știam de astea, și am rănit. Aici, atunci, m-am dus in extremul de la alta. Ia sa nu mai zic eu, de loc, ca oamenii sunt stibilosi. Exact. Si faptul ca am tinut in mine asa, mi-a declasat, pe langa faptul ca era furie, era si un sentiment foarte nasol de neputinta. Adica furie asta a fost vectorul. Pe apare conflict interior acolo. Da, pe al capului nu ezitam. Sigur. Inteleg, perfect. Si atunci, revenind la discutia noastra, Cât de dispusă ești să te stezi, să spui pe harta lor ce e nepotrivit sau neplăcut pe harta ta? Foarte dispusă. Deci nu mai e arăganță acum, nu mai e ego, nu mai e... Este important rezultatul final. Bravo! Să dau la o parte din stânga sau din dreapta, pe ceva. Plus că s-ar putea să ai în jurul tău numereu oameni care să aprecieze o discuție sinceră și autentică pe o miză ins ensibilă mai mult decât un măimăi sau o protejare din principiul nu- ți spun că asta nu te trănesc. Eu personal, ca și tine, prefer să mi se spună sau să aflu ce e greșit, nepotrivit, sensibil, repede, decât să trăiesc în ignoranța nambru să te supăr. Eu nu suport pe aia. Când aud pe aia nambru să te supăr, eu iau flamă. Mă simt un copil care nu poate să conține emoțiile. Și nu-s așa, cred. Are sen? S-ar putea să ai și oameni de genul ăsta în jur, care să ap recieze că te duci către ei, foarte puțini, cam început. dar există, dar există. și atunci le faci un de favor. Exact. Contează ce-ai spus tu, în schimb, că tu ți-ai dat replica, pe harta lor și într-un mod potrivit. Da. Dar asta din fericire înveți cu mine de niște ani de zile și din alte surse, sunt sigur. Da. Ok. Mulțumesc. Și Oreli, mersi mult de tot. Da, aplauze pentru ea. Da, da, da. Altcineva, ca sunt curios. Da, Răzvan. Și după aia, în spate, Doina, dacă vă bine. Scuză-mă, Dorina. Dacă, n-a, învii rară, întârzii, nu mai ne... Te pup, glumesc, glumesc. Da, dragule. Neața. Salut. Răzvan Sânt. Și am luat microfonul să mă laud. Ia să vedem, bos. Ținiți-vă bine. Că sunt într-un grup genial, ce m-a sprijinit de atâta luni de zile. Și că am un mentor bestial, cel puțin spus. Și mi-am dat seama de multe chestii în câteva zile că mi-i contrazic tiparele și nu știam ce-o fac. Am început să devin windman-ul meu, dialogul meu interior, și doar două aspecte, ca să fiu scurt, faptul că întotdeauna îmi spuneam, eu nu țin minte, am ag endă, scriu un agendă, nu țin minte. Și prin faptul că de fiecare dată când merg la sală, îmi schimb vestiarul, BAM! Eu, uite, ma tin minte! Ha! Ce tare! Am tinut minte! Va spuneam, scuse-ma ca de intrerurul, la inceputul cred ca , fix in prima zi in care ne-am cunoscut in acea vineri, din ainte de Modul 1, daca am dat voie sa va fiu ghid si printr-un mod in care veti se ziza ca faceti lucruri fara sa invatati sau sa memorati nimic. Nu vorbați nimic. Țineți minte că v-am întrebat și m-ați întrebat la ce referenț din baș și în notic. O să ajungeți să faceți lucruri comportamental fără să vă propuneți că faceți acele lucruri doar pentru că ați fost în sală, în modul în care eu am pră dat niște chestii. Este unul din cele mai eficiente moduri de prădare, este un ul din cele mai eficiente moduri de prădare și de învățare în același timp. într-un mediu și plecarea cu lecția deja învățată fără să simți că ai făcut un efor să înveți lecția. De asta vă sețizați că faceți lucruri fără să vă propuneți că faceți lucruri în favoarea voastră. Pentru că noi oricum observăm că facem lucruri în defavo area voastră fără să fim conștienti că ne facem... De ce? Tot același răspunsie. Mediu diferit, hipnotic difer it și lipsa de pilot automat. Lipsa de conștientizărea pilotului automat, în favoarea în asta, al fi fost acolo. Așa că da, bravo, mă bucur mult că observi. Mulțumesc. Și un factor ce a declanșat, cu toate că mai auzisem tip ologia pe care a spus-o Tony Robbins în săptămâna trecută legată de tiparele magician, king și așa mai departe, mi-am dat seama că funcționez pe tiparul de magician. Adică efectiv să mă pun, să fac. Da. Să mă pun, să fac e războinic. Războinic? Ah. Să mă pun, să fac este despre acțiune. Nu contează, mă bucur. Doar vreau să facem la ultimul modul mai clar definițiile a stea și detaliat. Războinicul e despre acțiune. Despre fac pas, primul pas, mă duc, fac. Magicianul e despre dans. Și non acțiune aparentă, dar tot obține rezultate. Magicianul nu face efort. Magicianul face magie, nu face efort. Obține fără să pare că a făcut efort. Magicianul își propune și s-a materializat. Ce? Da. Sunt complet diferite. Regele este lider, Magicianul nu e. Magicianul e mag, e înțelept, și ăsta e alt arhetip înțelept. Regele este lider unui cetăț, regele e strateg, regele e negociator, regele e protector, dar nu unei persoane, ca bodyguardul la războinicul. Regele este protectorul unui comunităț, Regele este cel care se predă pe el ca să salveze imperiu sau cetatea. Are sens? E diferență de războinic. Războinicul e pe grup, soldat. Războinicul este cum fac să ofer ce nevoie să ofer ca să salvez tribul. Magicianul nu e războinic. Magicianul este ce am nevoie să obțin. Obțin ușor, ca și cum n-am făcut efort. și îi dă informații reginei. Excellent! O să vorbim mai multe la ultimul modul. Am vrut doar să precizez asta. Nu contează, mă bucur că tu reușești, dar am vrut să nu instalăm convingeri greșite, sau, mă rog, pe harta mea diferite, nu neapărat greșite, pentru că a obține rezultate, e posibil prin mai multe abordări. Una e războinicul. Majoritatea mânălor care nu obțin rezultate este că nu au trezit încă războinicul. Majoritatea mânălor care sunt în burnout sunt pentru că nu au trezit încă magicianul și sunt blocați în războinic. Are sens? Magicianul obține ce obține războinicul fără consumul de energie al războinicului. Ce? Da, la modul final, din aurea am zis. Și am în minte, lucrez, dar asta va fi anul viitor, nu anul ăsta, la unul sau două bootcampuri pe tema asta pe archety pe. Deci nu pe tabără de archetypuri, cum am făcut, ci pe even iment adresat unui archetype. Războiul magițian, în principiu, cam ca idee. Pentru că sunt foarte mulți oameni care știu ce trebuie să facă, de exemplu și nu fac. Cunoașteți vecinii? Știu și cum să facă? Știu și ce să facă, știu și de unde să înceapă. Și nu fac. Acolo războinicul nu e greșit, poate să fie rănit. Războinicul se mai și rănește, Magicianul nu prea. Războinicii se rănesc, specific cuvântului. E luptă, rană. Vindecare, revenire. Magicianul nu. Odată ce ai trecut în magician carhetib pe ou palier al vieții tale, nu prea mai te întorce. Pe niciunul. Mai pici, dar rară, greu, cu cine știe ce. Din nou, metaforic. Are sen? Are sen și ca să-ți dau un exemplu așa din viața mea, cred că e o colaborare între ei. Fără dubiu. Fără dubiu. Atenție, magicianul știe să acces eze războinicul la nevoie. Exact. Doar că nu consumă energia. Nu consumă reforțul de a fi războinic, cum îl consumă războ inicul. Războinicul e gladiatorul. Magicianul este Gandalf. Care știe să îți fut un toiac în ochi dacă îți luptă cu S auron. Dar nu, mai dacă trebuie și sigur nu consumă energia pe care o consum tu să te bască Sauron. Ca să dau scurt exemplu, când m-am pus prima dată pe schi uri, am mers la schibul contabilului meu și el schia de mult timp. Și zic, ce schimbă trebuie mie instructorul. Și m-am... și eu, Răzvan Neagă. Am mai făcut și eu de asta. Nu, nu, nu. Și efectiv m-am pus în starea de mental, m-am pus în starea că schiez. Da. Efectiv... Te-ai asociat, da. M-am asociat, efectiv. Asta e cuvântul pe care nu-l găseam. Te cred, te cred. Și m-am dus și m-am pus pe schiuri. Și ai mers. Și am și mers. Și ai și pigat. Am și căzut. Da, e normal. N-am făcut o dramă, n-am făcut nimic. E ok și nini am... Asta e atitudine magiciană. Asta e atitudine magiciană. Ambiție de... eu învăț. Întrebarea pentru tine, în ce alte contexte poți să ai ace eași atitudini și noua ea? Păi, asta era și ideea ca seară pe bandă la sală aveam provocarea de a învăța să transacționez pe bursă, nu îi dăm numele lui Bogdan Jibi, și zic, măi, eu, uite, acum o să fiu nevoie să învăț asta, cu tare, cu tare, zic, măi, ce vestie, la picioarele, cât de greu o să fie, cât de timp o să mi-aș mai așa de făcut, Și X, Y. Și mi-a reframeit, îmi țină și mi-a dat o clapiată, pac, și zici, stai așa, și mă zic, ce-am învățat? Am învățat să arș, am învățat să X, Y, Z cu tare, am învăț at să șofez, și n-am învățat într-o zi. Bravo! Deoarece m-am pus efectiv la volan, am băgat în braț de... Hai să vedem cum iesi. Bravo! Am învățat să sudez. Eram frustrat efectiv că nu știam să sudez. Da, e problemă desîntâlnă. Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? Că nu-i trebuie să-ți dă un fel de bani? De excelent. De excelent. Nu stii cand ai nevoie, efectiv. M-am pus in fata faptului imprimit ca aveam nevoie sa sudez si aveam si aparat si electrozii si curent electric. N-aveai ce in schimb sa sudez? Nu rupe ma nimeni nimic aici. Ce tare esti. Si efectiv m-am... Direct m-am aruncat în cudu. Bravo! Și cum a fost în momentul în care ai făcut click-ul că, bă, stai un pic, că e, de fapt, un alt proces de învățare? Ce s-a schimbat emoțional? Mai mult calm, mai multă încredere. Mai multă conștientizare. Și răbdare, că e parte dintr-un proces natural de învățare. Și în pământenire, plus că mai mi-am dat și feedback câte chestii am învățat-a lungul timpului. Deci cumva ți-a venit și cu o reamintire, o... Uite câte lucruri nu știa aici și-ai învățat și le-ai făcut și bine. Exact. Și le-am și făcut și bine și am fost și lăudat și apreciat pe unde am lucrat. Bravo! Absolut. Cum? Și... da, da, da. Asta este ceva ce... Mulțumesc, Mărțu-vă, foarte bună preci zarea. Este ceva ce noi uităm majoritatea dintre noi atunci când ne apucăm sau îmi vrea să ne apucăm de ceva relevant sau important pentru noi. Uităm că noi am făcut același proces de mii de ori de-a lungul vieții noastre. Și anume, nu știu că nu știu, etapa 1, habar n-am că există sudat, trading sau ceva, da, nu știu că există, pe farta mea. Știu că nu știu, m-a lovit în cap, am aflat că există bicic letă, trading, sudat, dar știu că nu știu să fac asta, și uităm că în momentul în care ne-am propus să învățăm să facem asta, discomfortul a fost permanent, aproape permanent, la înce put. Că nu știu. Până ajung la știu că știu, e un proces care, da, poate fi limitat, poate fi redus, cat durată, poate fi redusă ca intensitate, disconfortul, în funcție de atitudinea mea față de proces. Cu cât atitudinea mea față de procesul de învățare e una mai, bă, nu-mi iese, bă, gandul mea durează prea mult, cu atât crește teoretic, cel puțin la mine, crește și dur ata până chiar învăț și crește și intensitatea disconfortului în timp ce învăț. Versus, bă, oricum, am învățat-o multe de-a lungul vieți, o să învăț și pe asta dacă vreau și important. Că, n-am. E important să înveți să studezi. Deci... Esențial, chiar. E... Vital. Dreacu, au oștia de sud... Deci, dacă vreau cu adevărat să învăț ceva, ar trebui să f ie în conștientul meu, alegerea conștientă, de a merge și atitudinea. Cum aleg să învăț? Frustrat că nu merge mai repede sau un cântat de ceea ce descoper că nu știu? Atitudinea, vă readuc constant aminte, atitudinea în fața oricărei provocării sau proces reduce frecușul și disconfortul și de multuri și timpul. Atitudinea potrivită. Inclusiv atitudinea în fața ieșecului. Reduce disconfortul și scurtează timpul până la o cuștigă. Demult, ori atitudinea în fața ieșecului. Pe unii îl dărâmă, pe alții îi motivează, pe alții îi învaț ă. E atitudinea. Atitudinea vine din Magician. Magicianul are atitudinea de... înseamnă că e mai bine de data viitoare. Și BUM! A dat skip. Am un tip, am cunoscut demult un tip, nu mai suntem apropia ți, dar am cunoscut de la un momentul potrivit, acum foarte mul ți ani, Aveam un scuter. Cumpărat nouă nouă ță, Vespa, Fițe, de alea, în București. Cred că v-am zis faza. S-a dus și l-a parcat, nu știu pe unde, s-a întors, pa, s-a dus. I-a urat un minut. Un minut, până a conștientizat că l-a furat. Din momentul în care a conștientizat că l-a furat, a avut un minut să zică, A, oricum vreau să beau bere. Asta a fost atitudinea lui. Urcum voiam sa beau bere. Si a plecat la bere. Adica... Nici la politia n-a sunat. A sunat dupa aia. Nu stiu ce... Ca atitudine. Omul ala, la cum l-am cunoscut, si stiu ca asa e si acum, asa e in tot ce face. Deci atitudinea lui este repliere rapida. Nu e ca Vespa, ca am dat bani, ca murti... Nu! Rapid. Dar el asa e, de cand il stiu, in tot. Ala e architip magician. Are sens? Și este ceva exersat. Da, omul are multă peditație în spate, vindecare emoțională , procese, zătare personale, de că nu s-a trezit așa. Dar este un punct la care noi putem ajunge, mai repede, odată ce avem o strategie sau un obiectiv asum at. Sau exerciții de genul ăsta. Unii oameni, din nou, vă rea aduc aminte, NLP-ul nu a inventat roata. NLP-ul scurtează durata de a atinge ceva ce alții au atins în mod natural, ca și strategii interioare, dar NLP-ul nu a inventat roata. NLP-ul doar scurtează drumul sau îmbunătățește procesul. Poți să ajunge acolo natural, prin experiențele potrivite, oamenii potriviți, mediul potrivit, durată, constanță, etc. Dar sunt foarte multe variabile. Și dacă una e out of place, sau greșită, sau lipsă, procesul nu e la fel. Asta e importanța mediei. Și strategiei, și constanței, și... ajunc? Dar sunt oameni care așa sunt. I-a luat o minuță. Am vorbit cum voiați bea o bere. Bă, ești prost că te-a furat scutărul. E ce da? Probabil că dacă l-a furat, pică el, cu el că tă rea să pic eu. Sau de-adea de astea. Am avut pe altul, în la Cluj-Napoca, cursant în sâră 2019, fix înainte de pandemie, modul 6, fix la recadrare. Ironia, fix acolo a fost la recadrare, dar v-am zis faza, cred. Am plecat la masă de prânz când m-am întors În Cluj, un bolevard Dorobanțiu, își aici, dar mă rog, își acum, asta în ce să spun, și clădirea era pe Dorobanțiu. Și când am intrat pe Dorobanțiu, era blocată toată strada. Bulevard cu patru benzi, blocat tot. Girofare, mașini, zi bă, ce? Eu mai aveam până la clădire 300 de metri. Eram în mașină. Am ajuns într-un final la clădire, am parcat că aveam loc de parcare în clădire, dar fix în fața clătirii mele, unde aveam cursul, Girofar, masini, geam pe jos, mă speriați că sunt fiii vrun de-al meu. Urc în clădire, era etajul nouă, era sala, 8. Toți ăștia agitați pe acolo, m-am prins că e vrunul de-al meu, și zic, băi, ce s-a întâmplat? Ceva, zici că nu totul nu mai e bine, doar că o mașină a fost făcută knock-out complet, deci nu că a atins-o. Și era parcată în fața clădirii mașina, deci nu mergea cu e a, era parcată. Era unui cursant care plecase la masă fără mașina, lăsat-o acolo, S-a dus pe jos, că era o restaurantă în lângă, și când s-a întors, a găsit mașina prafete, deci nu că atinsă. Da una complet. Și omul era fix în fața mea, așa, pe centru. Și zic, numele că nu vreau să-i fac reclamă, că e destul de cunoscut în Cluj. Are un business foarte cunoscut. Și zic, man, ești ok? Ia zic, da. Dar omul complet relaxat. Dar nu că făcea. Omul era complet relaxat. Și era cu niște tovare și zic, bă, ăsta face mișto sau așa e el? De ce nu așa e? Dude, ți-a făcut mașina praf. Nu era vreo Ferrari, dar nu era nici Volvo 1800. Era... năuță. Ce da, da, oricum voiam s-o schimb. Bă, nici n-a cript. Și oricum voiam s-o schimb, acum dau una totală, îmi dă bania asigurarea. Da, jur că așa... Bă, noi toți ne uitam ci o toamă a predat să e în recadrare. Nu știu dacă vă dați seama de cât de bine a picat. Și apoi a dat-o cică, Păi dacă mă urcam în ea și plecam fix când a venit ăsta, nu era mai rău? Nu mai bine am lăsat-o acolo? Bă, da, a resemnificat. A fost recadrare cu urcum vreau să am mașină și resemnificare că puteam să fiu o mașină? Puteam, așa n- am fost. Și am mers mai departe cursul. Bă, nicio grață n-avea, de efectiv. Dar ăla e un mod de gândire al găintreabă tovareșului. Bă, așa e? Da, așa e de când... relaxat, Cileanu. Eu n-am cunoscut, ala cred ca si inca unul, in viata mea, om mai relaxat. Omul se consuma, are si el, dar nu stai in stres. Daca e cineva de modelat pe relaxare, ala e si un mecanic din Siget care mea strica mie masina. O sa aminte acum de el. Ala la fel, moare batran. Ba, n-avea omul nici o greata, tati. Ba, ti-am platit mas ina cand e gata. Peste o lună întreba mi-ar, bă, mașina mea e gata? A, n-avea niciune piesă. Dar mereu avea una la fileu. După 3 luni am primit și o mașina înapoi. Dar n-avea niciun fel de remușcare, efectiv. Atât a durat. Când e gata? Când a fi gata a face? Și avea clienți, pentru că era bun. Atât de relaxat era, încât era electrician. Nu se grăbea. Și făcea bine ce făcea, pentru că dură mult, dar era foarte aten la detalii. Da, extrem de meticulos, dar nu stresat. Deci la modul... Daca el in timp ce facea ceva... A, mi-e foame. Daca i-a si manca, dar n-avea nicio sa termin, sa fac... Nu-mi denegrabim. Deci ala e in time la modul extrem. Deci ala era dilatat timpul cu... Nu pot sa-ti... Nu, in fine. Ala e de trimis dupa medicamente si lumânari, ca nu se into arce repede. Serios? Mersi mult, Răzvan. Mulțumesc, mulțumesc. Dacă mai e cineva care vrea să-mi spunea speciale, că sunt curios. Uite cât te învățăm de la voi. Da, te rog. Da, uite-m și așa virar. Dorina Sânt. Ce-au, Dorina? Două constatări. Preferitor la ce spuneai de cum prietenul tău cu mașina, cum natul meu cu niște ani în urmă a lovit, vitejește maș ina cu un tramvai, S-a gândit el că poate avem așa. Și în timp ce bărbată mi-o... Fii în mașina noastră. În timp ce bărbată mi-o spune, Gaș, mă, mă, ce ai făcut, aaa... Și zic, ala am pus mă la telefon, l-am sunat pe cumnată, mi-u zic, cum ești? Ok, cum sunt pasagerii? Că nu era singur. Sigur. Toată lumea este bine, perfect, mașina zice, probabil da o nă totală. Excellent! Avem asigurare, am închis telefonul, zic, vezi mai departe ce e de făcut, am închis telefonul, m-am întors la soțul meu și zic, Coco, toate sunt bine! Da? Deci zic, mă îți iei banii pe ma șină, rămâi și cu mașina, prin constatare, mă rog, el lucră în service la momentul ăla și cam știa cum așa, Nu înțelegeam de ce e agitat. Cred că trebuie să fim fericiți că toată lumea din mașinii e ok. Absolut. Asta este o... Refletor la strategia pe care ne-ai prezentat-o cu sot-soție, eu reușesc mai mult de atât să îi zăpărțesc harta sotului, a fiicei, pentru asta te-ai născut, probabil și a mamei, mă rog, Dar am înțeles atitudii astăzi, acum și prin modulul acesta , de fapt, de ieri am început, de ce o agrăsesc pe firmea. Mie îmi place să fac surprize, drept urmare, nu comunic, da ? Pentru că îmi place să îi pun în fața faptului împlinit și să văd reacțiile probabil că mă hrănesc cu emul. Da, sigur că da. Fică mea, în schimb, i-ar plăcea să știe dinainte ce urmeaz ă, pentru că, la fel ca tine, probabil ar alimenta evenimentul respectiv cu diverse… Entuziază, nerăbdare, da. Așa e. Și acum am înțeles de ce suntem în război. Într-o situație, că sunt mai multe război acolo. Deși motivele sunt de bine, sunteti în război. Exact, da. Și, tare. Da. Noi reușim. Și atât. Ziceam că am o strategie referitor la întârzierile mele, că de lipsi nu am lipsit. Dar nu o spun. Ok. Îți-o dau pe la ochi și... Nimic pasiv-agresiv aici. Nu, nimic. Mi-a îmi plac foarte tare, îmi place să mă dezvolt, sau am de scop, nu știu, cumva. Țin nevoia să fac ceva pentru mine, dându-mi seama și confirmându-mi se în aceste cursuri, că schimbând la mine ceva, pot împunătăți relațiile cu ceil alți, Eu regăsându-mă cumva pe poziția de războinic în anumite situații, se pare că și cu mașina m-am regăsit pe magician, să ar putea să vreau să schimb. Aici o secundă, Dorina, încerc cu ziua importantă, și nu v rei să nu uit. Unul din cele mai frecvente motive pentru care apare disens iunea un cuplu este că unul sau ambii, de obicei, intră în cuplu din arh ietipul de răzbăinic. Unul sau ambii rămân blocați în arhietipul de răzbăinic, în cuplu, mânefer, uitând că atunci când s-au întâlnit, era un arhietip de iub it-iubită. Ca e un alt arhietip. Unul din cele mai frecvente motive pentru erori sau de spăr țiri în cuplu este arhetipul de războinic în contextul nepotrivit. Ajungem să ne pedepsim partenerii, pasiv agresiv sau direct , frontal sau inconscient, dar o facem din arhetipul de războinic, nu comunicăm sau nu ne adaptăm situațiile din arhetipul de iubit. Doar am vrut să las asta aici. Tăi, rău. Da, mă regăsesc. Știu, și eu, și... Nu vorbesc din ce mi-a zis vecinul. De câte ori zic sau de când sunt în fața voastră, 99% sunt din ce trăiesc sau am trăișat. Da. Probabil că voi schimba câte ceva. Ok. Mă rog, îmi și doresc să schimb ceva. Apreciz foarte mult familia mea. Eu sunt cea care plusează foarte mult pe dezvoltare personală. O face fiecare în felul lui, dar nu la maniera pe care o abordez eu. Și ca să nu amă, eu știu, cât sunt aici sau în alte cursuri , să simt presiunea aia nevorbită, dar simțită, da? Iar te duci... Simt nevoia să bifezi niște lucruri care lor nu le face plăcere să le facă, și le fac eu. Și atunci îmi dilat timpul ăla și fac ca tine, mai am 7 minute. Au o grămadă de timp. Dar eu până aici fac 14 minute cu boltul, la care iar am o problemă. Dacă îl iau înainte de 10, mă costă 45 de lei. Dar dacă întârzii puțin, cu riscul de a fi categorisită așa , Cate 17 lei. A da, e adevarat și asta. Înțeleg asta. Da. Și am zis, ok, mi-o asum pe asta, mi-o asum și iau o găsită . Sigur, asta poți să înțeleg, asta e un argument foarte clar , în peric logic și cu care sunt de acord. M-ai enervat când am constatat chestia asta și am zis, ok, 7.000-le asum din partea elaltă. Iau de acolo? Da, iau de acolo până acolo. Cam astea sunt. Am din minasă am momentul meu cu mine pe care nu îl dau pentru nimic în lume. Drept urmare, dacă îndrăsnește vreo unul să se trezească în acea perioadă, bă știi? Las omul apoi, dispari. Excelent! Mersi! Și o concluzie foarte importantă. Cu Elena seara am făcut noi două așa, cu exerciții. După curs sau în sală? Nu, nu. În sală. Cele două exerciții. Nu știu dacă am concluzionat, cam în două am ajuns la aceea și concluzie, că strategiile acestea cumva le creăm să ne autosabotăm pe partea negativă sau să lusăm pe partea cealaltă. Dar, ca să și exemplific, cu ea am dezbătut faptul că amână mersul la sală. Își dorește, dar tot găsește... Pățesc și eu. Încercând să clarificăm prin întrebări, nu sunt motive chiar de neamânat. Pățesc și eu. Și atunci ne-am dat seama că ne autosabotăm din lipsă de respect față de noi. și puțină iubire față de noi. Deci am concluzionat corect, da? Asta era ideea. Bravo! O să mulțumesc mult, Dorina! Apreciez mult! Aplauze pentru Dorina, vă rog! Ce îmi doresc foarte mult și sper să rămână cu voi din ziua , din acest modul, dar în special din ziua de strategii, este că atunci când facești ceva ce nu vă iese așa cum vre ți, sau iese constant așa cum vreți, în special asta mă inter esează, că dacă nu ești așa cum vreți din prima, ești într-un proces de învățare. Dar dacă nu ești așa cum vrei constant, ești într-un proces de autosabotare, sau, că e același lucru, rulezi o strategie extrem de efic ientă, n-a obținut ceea ce nu-ți dorești. Și ce îmi doresc că foarte mult să rămână cu voi din ziua de strategii, este să vă puneți constant întrebarea cum fac asta. Atât. Dacă rulezi de azi înainte, cum fac asta? Ok, mă sabotez, am în sala. Dar cum fac asta? Mă sabotez, întârzi? E ok. Dar cum fac asta concret? Adică să-ți pui tu întrebarea legată de strategia ta de a obține ceea ce nu-ți dorești să obții. Doar simpla întrebare. Cum fac asta? te responsabilizează. Pentru că nu mai e despre trafic. Nu mai e despre sunt ocupat, n-am timp. Când zici cum fac asta, e o întrebare de asumare de responsabilitate că tu faci asta. Nu mai e altcine va face asta. Prin întrebare e implicită asumarea de responsabilitate. Are sens? Și dacă e ceva ce îmi doresc și m-aș bucura foarte mult să exerțați, Este fără niciun fel de vină, atentie, știți că nu sunt fan ul sentimentului de vină, nu cred în sentimentul de vină, cred în asumare de responsabilitate, în schimb, dar nu în biciuire. Deci fără asumare de vină, ci doar cu curiositate. Ok, întârzii, cum fac asta? Am în sala, cum fac asta? Mănânc prostic, cum fac asta? Bea o bere în plus, cum fac asta? Ridic tonul, într-un moment în care, poate, nu era împotri vit. Cum? Fac asta. Și o să vezi că, exersând atitudinea asta constant, îți va veni răspunsul de cum face asta înainte să o faci de tău vi itoare. Vei ajunge să conștientizești ce urmează să faci, conform pilotului automat, și va exista un punct de inflexiune în care vei avea de ales să faci sau să nu faci din nou ceea ce ți-ai răspuns anterior. în spunță anterior. Ajun la voi? Ăla e un moment extrem de valoros. Pentru că din momentul ăla devine o opțiune. Dar poți să o alegi în continuare, sigur că da. Dar este o opțiune, nu mai este hazard, nu mai este așa sunt eu, nu mai este... n-am avut de ales, nu mai e... nu știu cum. Este o opțiune. De foarte multe ori, errorile pe care noi le facem sau rezultatele nepotrivite pe care noi le facem le aducem în viața noastră, sunt de fapt opțiuni alese constant. Și ala e momentul în care putem să ne schimbăm de la viață până la relație. Cum fac diferit întrebarea următoare? Cum fac asta prima? Cum fac diferit e a doua? Și din momentul ăla, voi nu mai sunteți pe pilotul automat. Are sens? Cum? Cum doar una. Bere aliment. E trecut in clasa de alimente. Se zice ca elimina piatra la arinichi. Imi pare rau, nu stiu cum sa va explic. Eu nu vreau piatra la arinichi. PAUSA! Ne vedem la si 10, va astept!