Muzica Bun, bine ați revenit. Cum a fost prima parte azi pentru voi? Da, Bogdan. Stai că vrea Bogdan să ne zică ceva. Bogdan, mana sus, eu-l vad, dar e asa. Multumesc. Mie prietenii-mi zic Jb, si nu pentru neaparat ca... Jb? Nu ca-mi plac spriturile sau ca-mi plac tarile, pentru ca sunt Bogdan Jinga. Ok. Ideea este ca... Ce a zis colegul, nu mai retin numele de acolo mai devreme. Mie mi s-au facut pirele de gaina mai devreme. Eu sunt o specie ce fac profesional, cam analistica... la adventistii cu biblilile și nu știu ce, de care oamenii fug în general. Nu știu. Eu știu ce faci de aia zi, dacă vrei să le zici și lor. Da, sunt trader și investitor. Ideea este că de ce mi s-a făcut pila de gâin, apropo de ce i care sunt dincolo. Bunicul meu a murit în 2013. Îmi pare da. Și... După ce am făcut practitioner, eu sunt din Gașca mai veche, am făcut practitioner în 2023. Știu, știu, știu. Am aici multe. Am aici cu tine atunci, pentru că atunci eram băi, cum să ajung la oameni cu ce fac eu? Între timp s-au schimbat multe, am validat, e super ok, dar dincolo de asta nu mai rețin acum un an, doi. Aveam foarte multe concepte luate de la mentore de AI mei și nu știam concret cum să le pun, pentru că eu deja aveam experiență, dar pentru unul care e nou în asta e foarte complicat. Și atunci mi-a venit inspirația și am stataie, pentru că bunică m-a fost foarte bun la matematica. Olimpic la matematică, pe vremea aia. Și am fost bun la matematică, că am intrat la liceu al șase lea, și am zis, mă, tata e, dacă ai fit-ul, cum ai pune, în ce ordine ai p une lucrurile astea? Și cred că, nu știu dacă au trecut trei săptămâni și am ven it cu niște... Deci, efectiv m-am trezut cu niște parametri pe care am pus într-un ordine, când ne-am pus în backtestingul nostru, că noi facem backt esting, am rămas stupefiat să văd 70% win rate. Și dincolo de asta, astăzi dinainte să vin la curs unul din clienții mei, efectiv, a calificat un cont de 50.000 de do lari, folosind chestia asta. Și o altă tipă care e contabilă, de când e cu mine, a făcut 18.000 pe conceptele alea. Adică urmează directivele pe care tu le dai, pe baza unui concept pe care ți-a venit de la tata ei. Da, pentru că mi-am pus întrebarea ce mi-a lipsit mie, pentru că eu am învățat de noi niște oameni care ar putea să fie bunici din Statele Unite, cu 50-ceva de ani de experiență, 80-ceva de ani acum ca și vârstă, Aleu! dar la nivelul ăla, wisdom de unde ai plecat și ei fac bani , dar fac niște concepte ca și când nu știi să conduci, te p unești la volanul lui monopo și du-te pe circuit. Trebuie să fii la nivel ala ca să poți face chestia. Și atunci, eu am făcut reverse engineering și cu ajutorul insitrului respectiv am creat asta. Și, de asemenea, mi s-a făcut pile de găin. Deci, cum răspund cei apropiați de dincolo de... Și asta vreau să zic. Îți mulțumesc mult de părteșire, Bogdan, aprețez mult de tot. La modul acuma, la Practitioner, una, la Masterialta, eu încep să cred din ce în ce mai puțin, contextual în mod evident, în conceptele de timp, spațiul, viață, moarte, trecut vi itor sau distanță. Adică am inclusiv jonglez cu idei de genul, acum dacă v-ați spus asta la Practitioner, nu mi-ați fi zis, ducă te internează. Jonglez cu idei de genul, capsului niciodată nu sunt sing uri fizic, nu sunt singuri nici voi, nici nimeni, dar asta e la mine în căpșuri. Jonglez cu ideea asta, nu înseamnă că mă duc să vorbesc cu unul până-n casă. Mai făceam și glumesc. Adică am flexibilitatea asta. Imediat, dragă mea, imediat. Vreau să zic ceva legat de ce am vorbit cu mirăla în prima parte a zilei. N-am mai vrut să țin momentul pentru că vreau să vă dau pau ză. Însă cred că v-am spus-o în online undeva cândva. Este o povestioară pe care o știu din biografia lui Socrate . Și anume, cei care știți sau dacă nu știți aflați acum, Soc rate a murit prin autotrăvire. pentru că ei s-a impus să se auto-otrăvească sau să retragă ceva ce a spus în sfatul cetății. Nu știu ce spumele Mări a spus, a spus ceva ce a supărat pe liderii cetății. Ăștia l-au închis, i-au zis, te otrăvin cu mătrăgună, te otrăvești, că așa era, ori te spunzurăm noi, ori te otrăvești cu mătrăgună și mori și aia e, ori recunoși că ce ai spus nu e bine retragi și bine afii și îți dăm drumul și liberi. și ăsta a spus, nu retrag, că ce? Nu vreau, că... Și strustorii, gen. Nu știu toate detaliile, dar esența este reală. Și ucenișii lui s-au luz la el la undea și a spus, maestrei, ești nebun, accept să mori pentru o prostie pe care ăștia, nu o înțeleg că sunt limitați, dă-napoi, zic că n-ai vrut că ai greșit, că ți s-a părut că, ha, bar, n-am, noi știm adevărul, dar mergem mai departe, că avem multe de învățată la tine, ești nebun. Ci maestrul Socrate a zis, nu, am zis, cred si sustin, nu dau inapoi, daca e nevoie sa mor pentru convingerea mea, si eu nu dau inapoi, nu ma umbinesc pentru e-tc. Si ucenicic, aici vine faza interesanta, au mers mai depart e si au zis, maestre, dar nu ti-e frica de moarte? Am incercat sa rad si orice, bai, nu schimbam pe nebuni, macar sa-l convingem prin frica de moarte. Si Socrate a raspuns ca asta era, de fapt, ce voiam sa va spun, un lucru foarte interesant, si a spus, Păi nu, nu mi-e frica de moarte, pentru că, în realitate, sunt doar două opțiuni. Cum adică? Păi sunt doar două opțiuni. Ori unul, toți cei care cred în ceva de după moarte, au dre ptate, și atunci mă voi întâlni cu absolut toți cei, dragi mie, și va fi bine grătare, spriți, tiktok, până la două noapte. Aici m-a înventat, ți-înțeles, da? Dar la modul că ne vedem, ne revedem, bine a fii la mulți ani, ce bine că ne-am întâlnit, fie nu-i nimic după moarte, fie îi alți au dreptate, și e zero, nimic, s-a oprit timpul. Și aici vin cu un concitat din partea asta, din Mark Twain, care spune, nu-mi e frică de moarte, pentru că câteva mili arde de ani înainte să mă nasc am fost mort și n-am avut nic io problemă. Mark Twain, nu glumesc. Și aici mă întorc și revin la concetul despre moarte. Sunt doar două opțiuni. Semnificațiile pe care le dăm noi ne fac probleme acestui proces, da? Nu procesul. Procesul are două faze. Unu, e garantat pentru toată lumea, și doi, e ori A ori B. Ori te întâlnești cu tot și faci chef la mulțimea, doamne ajută, gătar, ne-am întâlnit, ori tu nici nu știi că mori. Adică nici nu aflică mori, nici nu ajunge la tine. Eu am fost operat de două ori cu anestezie generală, în trecutul chiar apropiat, acum doi ani ultimul, cu anestezie generală complet. Bă, a doua oară mi-a fost mai ușor. La doua oara spuneam, dă-mi de le-a bune, stii? Și prima oară i-am zis asta, dar vă dau cuvântul meu, a-i bull-sheet-you-not, e sută la astări al ce vă spun acum. Prima oară când am fost operat cu anestezie generală, eram răstignit acolo, nu știu cât ați fost, nu vreau să vă zic, pe masa aia, eu și Isus. Era așa, m-a întins, m-a întins, pă, știi? Și îți bagă pă ... Așa și anestezia a fost narcosetare, adică nu mi-a băgat pe vene, mi-a băgat pe măscuță, știi? Și înainte să îmi pună măscuța, vă dau cuvântul meu de ono are, că orice om care are un corp, de-a care ține că trebuie să mai stea în el, că nu... e fr ică de moarte, mi-a venit în gând, dar dacă nu mă trezesc. Deși cine mă operar, era prietenul meu. Și am spus, men, nici în glumă să nu mă omor tu de-n gură, să te mă... că te bântu-i f***-ă-s frate. Prieten bun. Nu glumesc, prieten foarte bun. Si el ma opera si aveam toata incredere, adica eram complet relaxat din perspectiva asta, dar era gen, ba, statistic, mai patasti. Si va jur ca povestea care mi-a venit in minte a fost asta lui Socrate. Ba, sunt doar doua optiuni. Eu inchid ochii acum si ori, in secunda in care-i deschid, nu dureaza mult, adica inchid ochii si aflu instant care a fost rezultatul. Păi o dăm de chefulți, nu știu în ce timp, îi prima variantă, pune pe grătare, pune pe eternitatea t atei, știi? Și m-am dus pe caterinca aia, sau doi, închid ochii și eu nu aflu. Și ba mai mult, am bafta să mă duc pe topogan narco sedat, adică mă duc pe profund. Și mi-a pus aia pe... vă jur că e fază reală, și mi-a pus aia pe mufă și mi-a zis numărul până la 11, an estezistul. Și i-a zis, unu... Nu am apucat doiul. Eu nu mi-aduc aminte doiul. Si eu ii ziceam, pune-mi pariu ca ajung la noua. Si el a spus, sigur, te rog, trage tare. Va jur faza reala. Ce incerc sa va zic de fapt este ca din momentul in care m- am setat sa-mi controlez semnificatia acestui eveniment, mi s-a schimbat starea de anxietate despre acest eveniment. Pentru ca ma duc pe doar doua optiuni. Daca nici Socrate nu stia ce zice, atunci, dar ce zice atunci Dumnezeu să mă ierte. Și aleg eu ce informații permit să-mi afecteze semnificați ile. Dar, atentie, nu înseamnă că e ușor că am pierdut și oameni în viața mea. Nu înseamnă că nu mi-e frică să pierd oameni dragi din viaț a mea. Dar, în același timp, at the end, când vreau să-mi schimbs starea, mă duc pe semnificații. Bă, dar până la urma urmei urmelor, peste 100 de ani o să mai conteze că a murit eu sau cineva de la mine în următor ul an? Păi nu, că pe sosturi de ani nu se știe că am existat, nici eu, nici nimeni, nici nepoții nepoților mei. Da sau nu? Și mă duc frumos în future pacing în viitor, mă uit în sp ate și îmi dau seama, emoțional, că oricum nu contez. La nivel de macrocosmos, eu nu contez. Și atunci de ce să m ă iau așa în serios? Are sens? Și semnificație, nu e altceva. E doar semnificație. Noi, nouă ne este frică, apropo de ce am vorut cu nea și îi mulț umesc pentru asta, Ne este frica și suntem atât de atașa și panicați de acest proces al pierderii, că este un proces de pierdere sau de trecere, cum vrei, de transformare, zic eu, pentru că egoism. Atât. Dacă e să fim sincer și sincer, suntem egoiști și la com. Asta e ceea ce ne face să vrem mai mult, nu de ce să fie at ât de puțin. Eu cunosc și am cunoscut oameni care la 80 și ceva de ani, cu după viață foarte grea, oameni de la țară, e adevărat, S-au uitat în ochii mei și au spus, și eu, dacă mâine mori, un benefici. Și o făceau foarte lucid. Zic, tău de ce? Am trăit, am mâncat, am dansat, m-am căsturuit, am făcut copii, am avut o viață frumoasă, am făcut ce vroiam, c-ați, la 90 și ce ce, să mă duc la ore? Dice, mai mult mi-e ciudă că vă văd pe voi, faci. Mă jur că așa mi-a spus. Și zic, eu vreau, sufletul meu vrea, dacă corpul nu mai v rea, ce fac acum, m-o ffică, de ce... Mai dăm doamne zile să plâng de ciudă. Așa mi-a zis. Băi, și mi-a stat capul la nivel de luciditate a împăcării cu procesul de care majoritatea populației lumii e panicată . De de ce să așteptăm atâta? Împăcarea cu propria... efemeritate, ca sa zic asa, ne dimineaza foarte mult anxietatea si ne creste calitatea vietii. Altfel te gusti prasitura, ciorba sau berea, ca si ca s-ar trebui sa fie ultima. Altfel o safureze. Dar noi traim cu atitudinea ca suntem eterni si ca ce nu faca zasa ca fac maine, el asta ne creeaza anx ietate si ne dilueaza aprecierea pentru ce a avem. Da sau nu? Iza, te rog. Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? Cum se întâmplă cu unul dintre unul de noi? o provocare, să zic așa, de genul... Vream să-mi cumpăr un cal, pentru că întotdeauna am fost apaționată de cai, și am decis să-mi cumpăr unul. Bun, ok, vorbesc cu instructorul... Începem o negociere care vine cu multe probleme, să zic așa , în sens... Bacă-i nu, bacă-i da, bacă-i așa pentru respectivul cal, După care, în același timp, avem în casă lucrări de renov are, trebuie să ne mutăm în altă casă, ne mutăm în altă casă, care nu avea încălzire, deci nu apă caldă, nu nimic, apropo de duș, zero duș, zero încălzire, fiind luna noiembrie. Deci, iar oricum, în plin proces. Minunat! Fac o ora de echitatie, cad foarte rau, în sens că nu rup nimic, dar mă lovesc atât de rau... Dar doare, da. Doare, doare rau. Ajung, merg nespălat, că fără duș, cum să te speli la urgențe, adică mă duc acasă, mă duce cineva ac asă cu mașina, mă duce acasă, mă vede mama, se îngrijorează normal, vorbesc de acum 2 ani. Se îngrijorează, mă duce fratele meu la urgențe, după ce m âncăm, stăm acolo câteva ore, îmi fac razile, tot procesul a șa, nu-i nimic grup, îmi dă medicamentație ca să scadă infl amația, vorbesc de coloala la lombară, deci mi-era foarte greu să merg. Și între timp, până la urmă, celălalt animal după care căzu semn, ori ne zic că-l iau, n-a, îl iau. Până la urmă, îl iau, ok. Fapt divers. Fără duș, fără nimic în casă, în rece, am plâns de supărare. Și frustrarea, îmi imaginez. Și frustrarea de zero confort, zero, toate, așa. Până la urmă, mi-înțeles că anul respectiv nu l-am cumpărat , adică am dat mand, dar... Nu l-ai mai luat, da. Nu l-am mai luat, exact, că s-a rupt legătura între mine și instructor. Și ca să nu desprezim și să demonstreze că din încăpățăn area mea n-am obținut nimic. Pentru că eu m-am încăpățenat, nu că am promis și trebuie să merg până la capăt. Dar când am zis, am zis. Da. Ceea ce e o prostie, ca daca totul e impotriva ta, inse amna ca nu e sa fie. Avem voie sa ne razgandim. Avem voie sa ne razgandim, sa tineti nimic. Si chestia asta am invatat-o pe pielea mea. Bravo. Anul trecut mi s-a rupt calcaiul. Uf. Si am fost foarte chill. De genul, ok, inseamna ca trebuie sa trec si prin asta. înseamnă că am ceva de învățat și sunt curioasă ce am de în vățat de aici, ce lecții îmi iau. Deci, au fost o lună în care, da, ok, cu un pic de frustra rea că trebuie să-mi fac injectie în burtă, da, asta este. Tatăl meu a murit din cauza asta. Din cauza ce? A avut o fractură de tendolul lui Achille, deci în spatele călcăilui s-a pus ghips până sus, I s-a dat eparină, eparină care el nu a făcut-o. Deci cu ictus și așa mai departe, moarte cerberale și pa. Îmi pare rău. Mă rog, asta este. A fost mulți ani din urmă, mulțumesc. Deci am zis, ok, trebuie să trec și prin asta. Am trecut și prin ea destul de chill. Anul ăsta m-am re-decis să-mi cumpăr cal. Și am zis, ok, asta este suma maximă care vreau să o chelt ui. Am fost, am încercat unul și am zis, ok, fie ce-o fie. Adică dacă e să accepte că e să fie al meu, o să fie al meu . Dacă nu, nu. Și a fost să fie al meu în semn că asta este să fie al meu. Și ești împăcată cu decizia. Da, da, da. Super, mă bucur să te bucur din. Bravo. Apropo, de ați unea de letting go și că dacă e să fie, e, d acă nu, nu. Bravo, mulțumesc Izabela, mersi mult de tot. Mai era cineva ați vrea să zică aici, o video. Mă trec pe scurt. Și Lydia a văzut SMPN mai devreme, care de camăna asta mi s -a părut. Nu? Nu mai știu. Mai era cineva. Salut, o video este în mă. Salut, barbată. Horia... Da, o video. Acum mi s-a apărut o întrebare când a spus de încăpătânare. Eu am chestia asta și... Ce ai tu, omu? Ce chestia ai tu? Sunt încăpătănat. Du-te, mă! De multe ori încăpățânarea mea, ca și rezultat, a fost o prostie. Nu te cred. Așa am zis și eu. N-ai cum. Dacă ai putea să... nu știu, să mă faci... Să-ți fac o magie, să nu mai ai... Nu, nu, nu, că în același timp încăpățânarea mea m-aș și ajuta să evoluez. Să-mi stii ambiții. Vezi că e o diferență între încăpățânarea și ambiții. Asta vreau să înțeleg. Domne, când încăpățarea în primul rând este bună... Nici odată. Nu este bun anul acesta. Niciodata. Încăpățânarea. Ambiția e bună uneori, că nici aia nu-i bună mereu. Dar încăpățânarea și ambiția nu-i același lucru. Ambiția înseamnă rămân consegvent cu ceva chiar dacă este inconfortabil, pentru că îmi doresc obiectivul de la final și sunt flex ibil să mă datez în orice fel de sens ca să obțin ce îmi do resc. Mă urmăriți? Încăpățânarea este... Știu că greșesc, dar o fac pentru că vreau să mă simt important că eu decid nu alții. Are sens? Și vine din ego, din orgoliu. Încăpățânarea, de exemplu, este ceea care nu te lasă să rec unoși că greșești în fața altuia sau în fața ta, doamne feriște. Ambiția nu are nicio fel de legătură cu faptul că greșești. Ambiția poate să spună, da, știu că poate greșesc, dar am ambiția să termin acest proces. Ai ambiție. Încăpățânare spune, înseamnă, simt că greșesc, Dar pentru că am un argument bun, nu o să renunț. Pentru că s-ar putea să câștigi. Ca avocatul, știi? Ca avocatul în fa... ca femeile, zice. Bă, n-am zis-o eu! N-am zis-o eu! Deci, nu, ai zis-o o femeie, n-am zis-o eu. Revenim. Nu, dar avocatul, și acum e și Cristina și sunt alții în sală care lucrați în domeniul, nu câștigea pe bază de adevăr. Câștigea pe bază de argument, da sau nu? Acum omenește vorbind. E, încăpățânarea înseamnă am argument bun, dar știu ce vre au ei greșiri pentru că greșesc, și mă țin de argument. Încăpățânarea este egal inteligență, ambiția poate să fie înțelepciune. Încăpățânarea vrea să dovedească ceva altora, de aia nu ren unț, ambiția vrea să-și dovedească lui însuși. Eu am fost ambițios, de exemplu, că am dat la Academia de Poliție doi ani la rând, 2 ani la rand, deși toată lumea spunea, stai pe curul tău, că nu, nici nu-i de tine, nici nu trebuie, nici nu, nu o să, e gre u, nu ai cum. Și al doilea am dat la academia, știți, v-am spus poveste, am dat la academia fără să știe EMEI, adică m-am angajat, mi-am plătit singuri meditațiile, făceam singur sport, urmăm singur un plan alimentar, și eram la facultate în București, adică eram singur, nu-mi face nimeni de mâncare, dar am avut ambiția să dau a doua oară, ca dacă intru, să pot să zic, nu mi se potriveșe și să plec . Deci, acolo era încăpățânarea. Deci, de ceul meu era din încăpățânare, procesul meu a fost din ambiție. Făceam în fiecare seară flotără, tracțiuni, alergam, făceam viteză, mâncam, eram mă rog, cum trebuie. Încăpățânarea ne scade calitatea vieții și, de obicei, acel or din jurul nostru. dar noi aflam asta dupa ce ei se satura si pleaca sau ii dispara in vreun fel. Ambitia de obicei creste calitatea vietii noastre si a cel or din jurul nostru. Orientata corect din nou. Si eu. Si este intelept, daca ducem mai departe, este inteleptul in ori sa ne evaluam ambitiile si sa spunem, ok, e ambitios ce vreau sa fac, dar, intencionat zic acum, e posibil sa nu fie potrivi momentului contextului sau resurselul pe care o le am, dar e un proces ambitios. Adică cu alte govinte, e posibil ca ceea ce îmi propun sau vreau ca obiectiv să fie prea mare raport cu răsulțele mele . Și să fie nevoie înțelept, vorbind acum, sau strategic, să- mi cobor ambițiile. Pentru că ambițiile vin și cu așteptări, atașament de rez ultat și vin și cu anxietate. Adică nu o să fiu un păcat și fericit până nu-mi dovedesc sau realizez ambiția. Ceea ce nu e greșit, că așa apar evoluția. doar că s-ar putea să ne stricăm pe drum somnul, relațiile, sănătatea, poate din păcate, din ambiție. Încăpățânarea zice, nu recunosc, fac ca mine, vreau eu. Deci, așa am zis eu. Aia nu e ambiție, e încăpățânarea. Și încăpățânarea este apanaș de om rănit, care are, vorbesc din experiență de om încăpățânat acum, nu știu dacă e văi clar asta, vorbesc despre mine acum. De-aia cunosc atât de ușor și de bine domeniu asta. Încăpățânarea este apanaș de om rănit care vrea, prin încăp ățânarea și deciziile pe care le ia sau nu le ia din încăpăț ânarea, să devădească că are putere. Poate și asta, să vin niciun rana de neleptate. Sau să-și devădească că el are putere asupra altora, fași ce vreau eu când vreau eu, nu că vrei tu. Și mă încăpățânează să nu îți dau ce ai nevoie. Are sens? Dar este imaturitate în esență. Un om matur renunță la ambiții când contextul arată că po ate e ceva mai important decât ambiția lui. Are sens? Asta cu recadrarea că sunt oameni care nu sunt căpățați amb ițiosi, e amuzantă, dar nu din punctul meu de vedere, și este perspektivă personală, a ce ți-am spus acum, o viz iu, nu e reală. Oameni încăpățânați sunt oameni răniți și percepuți în mod real, din punctul meu de vedere, pe corect, adică, dificili de cei din jurul lor. Iar oamenii care sunt dificili de cei din dificili, indifer ent ca stiu sau nu stiu asta, consuma energie, cumva fura, ca sa fiu sincer, energie si timp din viata celor pe care i i iubesc. Intru in mod ironic. Fiind dificil in orice fel de forma, ii faci pe celi ala din jurul tau, si din nou vorbesc in calitate de om dificil , in recuperare, cei drept, dar eu de acolo vin si o zic cu sinceritate, Când ești un om dificil, îi faci pe cei din jurul tău să m âncească mai mult ca tu să te simți validat, iubit și accept at. Adică criterii, ce am vorbit în prima partea zilei. Când ești dificil, încă pățânat, ce ai vrei tu? Abotnic, rigid, inflexibil, pretensios, perfecționist, critic, așa sunt oameni dificili. ai, cumva, în interiorul tău, presetat un sistem de criter ii foarte rigid, pe care celorlalți trebuie să-l respecte ca tu să te simți iubit. Ceea ce le crează lorul în efor nu ție. Și nu e corect. Din perspectiva iubirii, dacă eți un om ca standard sau relaționării de cuplu și de familie, nu e core ct să creezi greutăți celorlalți ca să vezi că încă te iub esc. asta vă zic eu, vă zicem în tabăra de cuplu, avem cumva un program presetat care zice așa, hai să te disperi cât poți odetare ca să văd dacă mă mai i ubești, ca abia atunci o să însemne că mă iubești cu adevărat. Că stai până te disperi de tot. Dar nu e sănătos. O să stea o dată, o să stea de două ori, o să stea de trei ori, dar mai te hrănește orice om cu... Da sau nu? Și avem acest mecanism undeva. E o nevoia copilului de a i se confirma ca este iubit neconditionat. Ce o avem toti, nu e unul sau altul, dar se manifesta cuvânt folosit corect gramatical. Ca sa fie clar, se manifesta prin incapatânare si prin diverse alte comportamente care ne fac dificili in ochii altora. Si din nou vorbesc ca unul dificil in recuperare, unii zic ca inca sunt, altii nu stiu ce vorbesc, dar eu recunosc că am fost. Asta e tot ce vreau să spun. Bine. Acestea fiind zise, o să vreau să vorbim acum un pic despre un alt concept de NLP, să introducem un alt concept de NLP, care nu are foarte mare legăture cu subiectul anterior despre tanatologie, moarte, viață, sens, semnificații și socrate, dar sper să ne fie cu sens și cu folos această discuție, dar are legăture cu ce am vorbit anterior și anume cu criteriile. Iar acest concept se numeste NNLP, din nou copiat, luat, verificat, răsfirați și transformat în alte paradigme, dar de aici a plecat. Metaprogramme. Metaprogramme. A venit cineva să-mi zic în pauză, bă, știi că se folosește în himnoză și în psihologia onc ologiei, se folosesc sub modalitățile și dezancorarea și zic, Nu știam că nu specializat în sensul ăla, mă bucur că se folosească în speciea în psihoncologie, însă este din nou o dovadă, ceea ce vă spuneam, de modul 1 de NLP. NLP-ul este în continuare cea mai copiată formă de dezult are personală, pentru că se iau concepte și reamente, sunt dus în altă parte, se schimbă numele și, hey, uite ce am inventat eu! Dacă Tony Robinson, după 48 de fucking ani pe scenă, încă face NLP și recunoaște că face NLP, în proporție de 7-8% înseamnă că e ceva acolo. de asta rămân eu în continuare axat pe acest domeniu, care, bineînțeles, ca evoluat față de cum a apărut inițial. În acest domeniu a ENLP-ului, undeva în anii... nu mai știu să nu zic prosti, 53, more or less, înainte să apară ENLP-ul, un filozof contemporan încă cu noi, din fericire dar la o v ârstă foarte înainte, a dezvoltat în lucrarea lui de licență trei, pentru prima oara din nou, trei filtre mentale pe care le-a si detaliat si le-a explicat, cum spuneam, in lucrarea lui de licenta, cred ca era student atunci, iar numele acestui filozof, inca contemporan, pe care il ap recesc foarte mult din multe perspetive, este Noam Chomsky. Noam, Noam, QHOMSKY, Noam Chomsky. și vă recomand sub orice fel de formă sau stil, dacă aveți acces la lucrările lui care sunt foarte multe, să le parc urgiți din multe perspectivă, de la lingvistică, la comunic are. Foarte, foarte bune, încă pertinente în lumea de secolul 21 . Iar el a detaliat atunci acele filtre pe care eu vi le-am prezentat deja la NLP Practitioner, NLP practicină, nu v-am spus de unde vin, că nu vă interesa atunci, dar acum vreau să-i acord un tribut muncii pe care a făcut-o el în direcția asta, pe care s-au bazat, după aia, conceptele de NLP, și anume a detaliat generalizarea, distorsiunea și ștergerea. E de la el vin, ca să știți. Aceste filtre mentale, el a f ost primul care le-a detaliat. Mai departe, Leslie Bendler, care era sotia lui Bendler la momentul ăla, 60-i, nu mai știu exact, a luat munca lui Chomsky și a detaliat-o și a dus mai departe conceptele, până când a dezvoltat conceptul de met aprogramme, asta este istoria pe scurtul acestui concept, Leslie Bend ler. Tot de la Leslie Bendler, nu sunt sigur, cred că v-am dat un exemplu, un practitioner, când v-am zis cu femeia aceea care avea atacuri de panică când avea covorajul călcat. Țineți minte? De la ea vine Leslie Bendler, soția lui Bend ler de acum, din nefericire a murit la un moment dat, prea devreme, însă de la ea vine acel execițiu. Și mai departe, ca să dăm până la urmă numele cele care au dezvoltat, doar ca istorie să o documentați voi pentru cine vrea, Roger Bailey, dacă țin minte bine, Roger Bailey, B-A-I-L-E-Y, a transformat munca de metapro gramen, ceea ce este pe larg cunoscut in lumea corporate, si nu numai dar in special in lumea corporate, sub numele de Lab Profile. Cine au zis de Lab Profile? De acolo vine, din metaprogram ele NLP. Si a facut-o intr-un mod admirabil, adica nu am facut... Eu cred in a lua munca cu IVA si a dezvoltat-o la un alt nivel, cat timp i se da cezarlui cealcezat, Asta e pentru mine relevant și important. Nu sunt ok ca cineva să ia ceva ce a făcut altcineva, să construiască un alt proces, un altă, și să zică că a inventat roata. Asta pentru mine și etica mea nu e corect. De asta v-am dat aceste trei nume, care au adus la acest concept care se numește metaprogramme . Ce sunt metaprogrammele? Cine am mai auzit de metaprogramme, doar de curiositate? Ok? Câțiva? Bun. Metaprogrammele sunt un concept care descriu modul în care mintea noastră, virgule foarte important aici, contextual, am încheiat virgula, mai punem una, filtrează realitatea. în sensul că lasă să intre ceva și lasă afară altceva. Asta sunt metaprogramele, ca o metaforă, da? Metaprogramele sunt, de fapt, niște moduri prin care noi, în psihologia noastră, decidem ce părere ne facem despre ceva, ce ne motivează sau nu ne motivează, într-o diriție sau alta, prin aceste metaprogramme. Modul în care decidem ce este important, sau bifează ce este important, sau nu bifează ce este important, într-un anumit context. Concret sunt niște filtre. Dar sunt filtre mai specifice decât ștergerea, generaliz area și distorsiunea. Alea sunt filtre mari ale minții. Metaprogrammele sunt foarte specifice, extrem de specifice. Așa o să vă detaliez pe cele pe care le avem noi în program ă. Leslie Bandler, la un moment dat, a dus aceste metaprogram me până la numărul de 60. Noi nu o să facem 60. Cred că sunt cuprins în le profile, habar n-am avut niciod ată curiositatea să mă duc. Ah, încă un nume, mai trebuie, mai e nevoie să fim transparenti și să-l menționăm, tot ca un tribut și apreciere pentru ce-a făcut. Leslie Rose Charvet se numește Doamna, care e contemporană cu noi din fericire, care a scris cuvinte care schimbă minți. e cartea care se bazează pe metaprogramele din NLP. Shell, Rose, Charvet, Caharviet. Iar cartea se numește, și este de fapt suportul de curs pentru acest modul, dacă vreți o recomandare de citire, este o lectură provoc atoare și stufoasă, dar plină de valoare în raport cu ceea ce vom face noi, și inclus în cursul de master. Shell, Rose, Charvet, care a detaliat metaprogramele din perspectiva NLP, păstrând cât a putut de mult din munca a Luciomschi, Leslie Bendler, Roger Bailey. Cum ziceam, Leslie Bendler le-a dus până la un număr de 60, cred că Rose Charvel le-a redus undeva la nivel de impact și importanță până la un număr de 14, nu sunt sigur, cam acolo, cred că 14. Metaprogramele sunt filtre foarte specifice prin care evaluam contexte foarte specifice. Cu alte cuvinte, se schimba de la un context la altul. Voi evalua o situatie similara prin metaprograme diferite, daca e in context diferit. Va dau un exemplu. faptul că am ceva de... aud ceva de la o persoană care îmi face o propunere sau o invitație sau o vânzare sau o propoziție specifică într-un context de business o vă evalua într-un mod la nivel de dacă îmi convine sau nu, dacă deciți să colaborez sau nu într-un context personal mi se schimbă evaluarea și voi ev alua altfel aceeași propoziție, s-a schimbat contextul. Are sens? De ce, v-am spus mai devreme, dar voi nu stiați, mi se sch imbă criteriile. Criteriile de care eu v-am vorbit mai devreme sunt contextuale. Nu sunt general valabile. În context de familie am niște criterii, în context de serv iciu am alte criterii. De a evalua eficiența, de a evalua rezultatul, de a evalua dacă e corect sau incorrect. Și schimbându-ți criteriile, mi se schimbă și ușile prin care evaluez, feresele prin care evaluez situația. Atentia sunt foarte specifice. Diferența fața de metamodel este că metamodelul abordează filtru mare, ștergerea, care poate să fie evalabil și în viața personală, și în viața de business. Eu la fel voi vorbi, în cuncălcăr de metamodel. Metaprogramul e foarte specific contextului. Nu sunt trăsături de personalitate. Metaprogrammele nu sunt trăsături de personalitate. Nu ne descriu personalitatea, ci ne descriu modul de funcționare a minții noastre într-un anumit moment. Și context. Deci, Că nu suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. Că suntem mai multe. sau nu? motivaționale? Ce am nevoie să se întâmple ca ceva să fie motivant pentru mine? Și metaprogramme de lucru, să numesc, ca ceva, să me-nținem motivant. să fie și să mențină motivant pentru mine, să împese. Sunt metaprograme motivaționale sau metaprograme de lucru. Ceea de lucru sunt moduri în care eu decid diverse aspecte. Cum iau decizii? Da, e a doua categorie. Motivaționale sau de lucru. Contextul, ca v-o ziceam ca sunt contextuale, da? E valabil in orice alt domeni, dar acum dam si definitia cl ara ce inseamna context. Contextul este cadrul de referinta in care fac un comport ament. Sau in care ma aflu la un moment dat. La ce ma raportez? la ce mă raportez? Familii, birouri, deal, negociere, relații de cuplu. Ăla e contextul. și, atenție, în funcție de context și de criteriile prin care o evaluez acel context, ce am vorbit în prima parte a zilei, adică ce trebuie să bifeze. Eu voi folosi mintea mea, nu eu, va folosi anumite metaprograme pentru a interpreta realitate. în funcție de context și în funcție de criteriile pe care le folosesc, fără să vreau, adică nu e ceva, este automatizat, ca să evaluez acel context. Cum? Vreau să dezvoltăm un pic de tot partea de criterii, ca să fie mai clar ce urmează să facem, Și o să zicem așa. Criteriile sunt cuvinte prin care eu descriu ce este relevant pentru mine, în acel context, Ca să descriu ce este bun, rău, corect, incorrect, greșit, sănătos, nesănătos, cuvinte prin care eu descriu în lumea mea interioră sau pe față, da? sau un vocetare, descriu si fac distinctie intre ce este bine, mai putin b ine, corect, incorrect, grecit si etc. Eu stiu ce e corect si incorrect in functie de criterile prin care evaluez. Ai are sens? Adica tre' sa se intample ceva ca sa fie core ct si tre' sa nu se intample ceva sau nu, de reformulesc, trebuie să nu se întâmplă ceva ca să fie corect și trebuie să se întâmplă ceva ca să fie incorrect. Da sau nu? Poate să fie inclusiv o sumă de bani în joc, po ate să fie un anumit cuvânt pe care ceva îl spune, ca eu să simt bă, nu-i corect ce se întâmplă, da sau nu? Contextual, atenție, în alt context același criteriu nu mai e valabil. Că se schimbă contextul, de-aia vă zic, nu sunt macro, sunt foarte nișate, sunt foarte concrete. Ce este extrem de relevant la aceste criterii prin care noi descriem si stim sa decidem ce e bine, ce nu-i bine, ce e corect, ce e incorrect, este ca aceste cuvinte prin care noi descriem ce e relevant pentru noi, in totdeauna au o reactie emot ionala in noi. Declanseaza o emotie. In totdeauna. Criteriile declanseaza emotii. Așa știu că-i criteriu. Nu sunt valori. Aici e faza, că nu sunt valori. Nu. Pot să dea convingeri. Pot să dea convingeri, dar nu sunt convingeri. Ca să mă simt respectat, Trebuie să îmi spui mereu, domnul doctor, înaintea numele meu. Nu. Adică, din nou, pentru că eu am nevoie de acest criteriu, voi transforma convingerea că dacă tu nu îmi spui, domnul doctor, nu mă simt respectat. Dar primul vin e criteriu. Are sens? Să mă simt respectat este un criteriu care îmi dă mie emoția de sunt important, de sunt contez, sunt relevant. Un alt exemplu. Mai e valabil acest criteriu când vorbesc cu un copil? Cu un copil. Mi se nu mai... Da, cel mai rigid om din lume nu o să aibă pretensia de la un copil de patru ani, o să zică... decât dacă ești plecat. Și ce încerc să vă dovesc acum imediat? S-a schimbat contextul? S-a schimbat criteriu? Are sens? De ce nu-ti valori? Atenție, valorile sunt val abile aproape indiferent de context. Etica e valoare, a mă simți irrespectat că ajunge la fix e criteriu. Ajunge la voie. S-ar putea să nu mai am nevoie să ajunge la fix ca să mă simt respectat dacă suntem într-o cină de familie unde e în regulă să înt ârzi că suntem doar noi sau dacă tu ești copilul meu. S-a schimbat complet. dar valoarea mea de etica e valabil în orice fel de context . Are sens diferenta. Valorile sunt macro, criterile sunt micro, sunt foarte spec ifice în momentul ăla și se schimbă de foarte multe ori inclusiv în funcție de persoane. Unele persoane le voi evalua în funcție de anumite criterii , partenerul de cuplu, pe alte persoane le voi evalua cu alte criterii, deși suntem toți apropiați, dar nu suntem parteneri de cupl u. Și, automat, am alte criterii. Problema cu aceste criterii este că cu cât sunt mai multe, cu atât e mai complicat ca eu să fiu mulțumit. Da, Răzvan? Cu cât sunt mai multe, cu atât e mai complicat ca eu să fiu mulțumit de cineva, de viață, de mine. pentru că criterile sunt, de fapt, într-un fel sau altul, niște standarde. Da, niște minutii de bifat, foarte bine zice Oana. Critele sunt niște minutii de bifat. Și vă dau niște exemple. Mai tare, te rog? Caracteristici, da, foarte bine sună, îți mulțumesc. Vă dau un exemplu. Pentru ca eu să cumpăr, să ne imaginez că vrem să cumpăr un apartament, că cred că vă știu mai mult un exemplu. Să ne imaginez când să-mi cumpăr un apartament, da? Cum voi, cine vrea să lucreze cu mine? Până asus. Răzvan, te rog, hai că ești aproape de microfond, de aia te -am luat. Ipotetic vrei să cumpere un apartament slash casa, da? Ok. Ce ar trebui să aibă acel apartament ca să intre minim în etapa de le evaluez că chiar îl cumpăr și ce ar trebui să se întâmple ca să fie din start descal ificat? Hai să facem aceste două categorie. Ce ar trebui să fie minim să se întâmple, să aibă, ca el să intre în categoria de... mă gândesc la el. Să-l cumpăr. Zonă. Zonă. E criteriu? Da. Băi, se simzați din start, zonă, nu mai. Întrebare. Contează foarte mult dacă nu e zonă, e deal breaker? Da. Ok. Ducem un pic în alt context acum. Zona este la fel de importantă când îți regi un job? Nu. Se simzați? Aceleași criteriu în alt context, nu mai e relevant. Mă duc până la capătul Bucureștiului, murți-te dacă împăteș ti 5.000 de euro pe lună. Da sau nu? Nu mai e criteriu. Dar s-a schimbat contextul. Incepe sa faca sens. Ne intoarcem. In afara de zona ce mai e deal breaker, adica daca nu le are pasta, nici nu ma gandesc de el. Budget. Sa se incadrez intr-un budget. E logic. Degeaba ma place mira de milion de euro si are zona, dar... Sa ma scuzi. Nu am cum. Vreau, dar nu am cum. Bun, altceva. să fie într-un bloc solid. Înainte de 70? După 77. Să țizați? Deja criteriu. Nu glumez și statența asta este foarte specific în Bucureș ti. Că în Cluj mi să rupe că din 77 sau dinainte, că acolo n-a venit cu zgâlt-zgâlt în 77. Acum au început bun, an ginevul an 2, să dea și pe în Cluj și pe în Satul Marea, m-au zis, ne-a zgăriat un pic. Da, dar nu e cu panică, a fost așa un pic. Da, daca nu este degrebat de sarcii. Nu-mi spui daca nu, imi spui daca da. Nu te-am intrebat ce e daca nu, asta a fost prima etapa. Daca este liber de sarcii. Daca e liber de sarcii, daca nu este degrebat de sarcii. Daca nu este degrebat de sarcii, daca nu este degrebat de sarcii. Daca nu este degrebat de sarcii, daca nu este degrebat de sarcii. Daca nu este degrebat de sarcii, daca nu este degrebat de sarcii. Daca nu este degrebat de sarcii, daca nu este degrebat de sarcii. sau dacă e acolo. Dacă nu este degrevat de sarcii. Nu îmi spui dacă nu, îmi spui dacă da. Nu te-am întrebat ce e, dacă nu. Asta a fost prima etapă. Dacă este liber de sarcii. Dacă e liber de sarcii, nu intră pe listă? Dacă... Vorbesc cu răzvan. Da, așa, nu-am știut cum... Dacă are sarcii în spate. Așa, deci dacă este grevat în orice fel de sens, nici nu intră. Bun. Exagerez eu un pic acum. Dacă în loc de patru ferestre are două mari, dar nu are patru, are două mari de la tip vagon, te ștergi o zi la el, intre pe listă. Dar are zonă. Ceea ce dom'a v-am dovit acum este erarhia criteriilor. Deci nu numai că am criterii, și nu numai că pot fi deal-breaker sau nu, însau și o erarhie. Degeaba are zonă dacă are ceva care, înainte de zonă mai important și nu este bifat. Începe să facă sens. Ghici ce? Așa gândim și despre oameni. Ajun? La voi? Dacă persoana X bifează Y, dar are și B, te pup. Și noi ce am făcut în momentul ăla a fost o evaluare a criterilor personale, contextual, prin care noi am luat o decizie. Asta-s menta programă. Nu toate criteriile sunt egale. Poți să fiu dispus ca persoana să aibă o altă culoare a pă rului, sau deloc, dacă e un om înțeleg, făcut de un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om de care nu este un om textual, însă avem și o hierarhie a criterilor. Nu toate criteriile sunt egale. Poți să fiu dispus ca persoana să aibă o altă culoare a pă rului, sau deloc, dacă e un om înțelept, fain, sănătos, ne simțim bine, îl iubesc. E tău că poată să n-aibă... Ia, don't care. Dar nu-s ok să n-aibă splâncene. Acum exagereză mod intenționat. Are sens? Că ieși cu spânul din harapal pă stradă, adică efectiv nu mai... Parcă nu vrei să lumineze tot unde intră totuși. Exagereză mod intenționat. Să țineți? Sunt ok să nu aibă păr păcat, dar dacă nu are pă r în spâne, tu te îngântumăți, puneți. Carioca, ceva, făci... Dar din nou, exagerez intenți, ca să vedeți cum un alt criteriu, la care întotdeaim fi gândit, îl dă peste capă primul, care e foarte mare și vizibil. Ironia este că facem asta pe pilot automat, în foarte multe contexturi din viața noastră, pe baza cărora noi decidem lucruri. Și decidem lucruri importante. Și o facem inconscient. Și spuneam, ba, pur și simplu, nu-mi place. Nu știu ce are. Și vin eu și spun, ai un set de criterii foarte critice, inflexibile, și de obicei foarte multe, prin care evaluezi ceva foarte simplu. Sau, poate, un criteriu foarte relevant și puternic pentru noi, care este nenegociabil, dar tu nu stii că l-ai. Și vii și spui, că vreau să aibă asta, asta, asta, asta și cu asta, le are. Și când te duci să cunoști persoana, bărba, femeie, l-am ad ăt ceva, nu-ți convine și bă, dar are tot ce am vrut. De ce? Pentru că e un alt criteriu undeva ascuns, care ți-a dat... Are sens. De asta sunt importante criteriile. Și le dau înainte de metaprograme. Pentru că fiecare metaprogram funcționează în funcție de criteriile contextuale ale momentului. două informații am vreau să vă dau aici legat de criterii. Oamenii foarte buni în comunicare, înainte să îți vândă or ice, de la ideie până la o mașină, îți vor afla criteriile. Amatorii în comunicare și vânzări îți vor vin de ideea sau slăși mașina, mașina fiind o metaforă, cred că e clar, da? E valabil la orice vreau să vân, în funcție de propriile lui criterii. Adică vă începă să sublinieze ce caracteristici are mașina, foarte mișto, pe care toată viță le apreciezi, Dar el ti-le descriie pe ale lui. Ca masina are piele de napa perforata, culoare grii, si mi roasea, caprioara si mai stiu eu ce. Si tu vrei o masina care sa nu consume mai mult de X. Are sens? Si el vorbeste pe limba lui, da tati, dar are piele, creme, esti prost. Si tu vii si spui, ba, vreau sa consum pe pana in 6% ca conduc foarte mult si vreau sa... Si tu ii dai al criteriu. Și îți spune, băi, ești prost? Uite-l că e bugetul tău. Dar mă fută-ne-a piele în apa, eu vreau să nu consumem până în șase. Are logică. Și amatorii, în orice fel de sens în comunicare sau vânzări , îți vor sublinia criteriile relevante pentru ei sau cele care cred ei că sunt relevante pentru tine, din studii de piață, din whatevrthefuck, fără să spună câteva întrebări de elicitarea criterilor tale, mă. Și aici, notați-vă pe veci pururi să țineți minte, imediat. Înainte să convingi pe cineva de orice, află-i criteriile prin care ieri se va lăsa convins. Află-i criteriile. Îți crești șansele fantastic de a convinge pe cineva să fac ă ce vrei tu pentru că vrea el? Atunci când ceea ce tu îi propui, bifează criteriile lui. Slash ei. E valabil la fel. Cum aflu criteriile unor persoane? În primul și în primul rând, ascultăm. Ascultăm pentru că oamenii își vor da pe față criteriile de multe ori fără să vrea, de fără să vrea, de fără să vrea, de fără să vrea. Ascultăm pentru că oamenii își vor da pe față criteriile de multe ori fără să vrea și fără să-i întrebăm. De ce? Ne place să vorbim despre noi. Punct. Ne place să vorbim despre noi și să dăm explicații chiar și când nu ni se cer. Dacă știi să asculți, vei primi răspunsuri de genul. A, păi dacă n-are aia nici nu mă interesează. Știți oameni care așa vorbesc? Păi dacă ce să-mi facă? Mie și tu? Dacă faci aia nici nu mă... Ăla ce-i? Criterii. De start! Nu-ți dă criteriile că nu e contextul potrivit sau relația? Perfect! Și a răspuns-o aici colegul. Întrebi! Pui întrebări. Asta e a doua metodă prin care afli criteri ile. Întrebi! Ce? Păi uite, îți dau un exemplu. Eu pot să vorbesc despre ce mi s-a întâmplat mie la restaurant ieri. Îți dau un exemplu. Nu te întreb nimic. Și tu, nu tu. Vorbesc de... da? O să mă întrerupi. O să zic ce vorbesc. Stai, vezi, am pățit eu. Păi dacă făceam mie așa, tu zmoreți. Și ce să vorbesc? Și pe altceva ce nu te-am întrebat. Știți oameni care vă întrerup în timp ce voi vorbiți ca să vorbească? Încă întrerupând timp ce voi vorbiți ca să vorbeați că ei, despre ceva ce voi nu i-ați întrebat, unii dintre voi să-ți însală. NUMĂNU VREĂģI TĂ RECUNOĂŞTEĚI! CĂ ŞI EU FAC ASTA! În momentul în care noi nu suntem întrebați, întrerupând pe celălalt în timp ce el explică el povestea lui și trăirea lui, ca eu să-i explic povestea mea și trăirea mea fără ca eu să mă fucking întrebe. Da sau nu? Ba da! Fără dubiu! Dar faptul că eu știu conceptul de o umbră și îl predau și îl explic nu înseamnă că am integrat o umbră și că aș fi în calendar cu roșu, dacă aș fi... Ați face dominica o dată pe an Sfântul Horia. Și nu sunt boss acolo. Știi de ce nu sunt acolo? Că dacă aș fi acolo, înțelegă că nu mai stă în viață, nu șt iu cum să-ți explic. Că de obicei, aștia au tendința să fie canonizat, să fol osesc cuvânt procedural, după moarte. Adică află că sunt Sfinți după ce au murit. Eu nu vreau să afli asta după ce mor, eu vreau să mă bucur de ce am de trăit în viața mea, deci nu sunt Sfânt, asta am ce să spun. Prin urmare, da, am și o multe părți din umbră cu care luc rez la rândul meu, multe dintre părțile mele din umbră poate nici le cunosc în că, pentru că sunt și eu pe drum, te gândăm pâși pâși, și încă nu sunt pregătit încă să văd anumite părți din umbr ă, Deci faptul că le cunosc, cunosc conceptul și pot să ghide ți pe alții, pot să o fac doar până la nivelul la care am fost eu sau mă duc eu. Mai departe nu pot, pentru că n-am fost eu încă, are sens, dar asta nu mă exsumerează de problema proces, sau de propria mea muncă sau de propria mea umbră. Din cum? Dacă cine vă zice asta și o arde pe gurul și cu... Așa, dați-i un mare pșut în genunchi și plecați de acolo, că acolo e multă manipuloare și gândire de sectă. Mergem mai departe. Unde eram? Că nu mai știu. A, întreb. Dar atentie, apropo de întrebări. Este oare suficient să...acuma că știu că trebuie să întreb ca să aflu criteriile, să-i spun, boss, care sunt criterile talean? Ajută întrebarea? Că e întrebare. Nu, trebuie să nu numai asta. Asta e prima etapă. Ca să poți elicitez criterile unei persoane în un anumit context, E nevoie să formulez întrebarea astfel încât să se adreseze criteriile lor într-un mod în care el s-o înțeleagă, adică cine dracu' crezi că o să-l zăspundă vreodată, la întrebările ce criterii ai aici amens? Nu o să știi nimeni să-l zăspundă, la ce te referi? Tău să-i predai prima zi de master și nu o să ai timp. Astfel încât trebuie formulat pe harta celuilalt. Asta încerc să vă spun. Întrebările trebuie formulate pe h arta celuilalt astfel încât să facă sens pentru el și să treacă pe sub radarul faptului că tu vrei să-l cunoști psihologic. Să nu fie ca la poliția. Hai, scuipă! 1. Unde rai? 2. Cu cine? 3. Sigur nu minți! 4. Las că știu eu! A, nu, asta e relația de cuplu, scuze-mă, am crezut că m-a luat valul. Bun, revenim. Cum formulez întrebările pe criterii astfel încât să treacă pe subra, dar că eu vreau să aflu despre psihologia ta? Simplu, pun întrebări de genul. Cum știi că? Cum știi că? Ce l-am trebat de-o părăzvan? Cum știi că apartamentul intră pe lista de mă gândesc la el ? Și cum știi că, dacă ceva e bifat, nici nu ajunge pe listă? Nu am întrebat care-i scriterile lui. Are sens? Acum, cinci minute. Am întrebat cum știi. Și mi-am zis, păi zona. Perfect. Și dacă ai zonă, dar prețul e de X, a, păi nu-mi trebuie. Asta e tot o întrebare de criteriu, dar e întrebare de comparații de criteriul deja. Ai zonă și ai altceva. Ce alegi? Păi prețul e mai important ca zona. Că dacă am zonă, dar am prețul foarte mare, deja nu mă mai încadrez. Are sens. Și a început un proces de evaluare a criterilor deja. Ierarhizare, bravo. O altă întrebare de elicitare a criterilor. Prima a fost cum stii ca, da? Doi, ce e important pentru tine aici sau atunci cand? Ce e important pentru tine? Este o intrebare de criterii asta. Si in un momentul in care oameni spune ce e important pentru el, ce urmeaza ca raspuns sunt 100% criterii. Nu stii erarhia inca, dar stii criteriile. Bă, are sens. Poți să vă zic ceva ce am făcut eu cu voi, ca să știți de ce sunt atât de bun comunicator? Să vă învăț să fiți ca mine? Bine, dar nu dați cu roșii. Ce am făcut în prima zi, când ne-am cunoscut noi, aproape în prima oră, când m-ați cunoscut, pentru primul oră live în sala de curs? Zic mai tare, Carmen. V-am întrebat ce așteptări aveți ca acest curs, nu la final , ci pe parcurs, până la modul 3, să vi se meritat deja experiența banii și investiția de timp și energie. Și câțiva ați început. Să încredere în mine! Conflict, gest ionarea fricii. Să... dați sound? Țineți minte? Și v-am zis faceți-vă o poză, pentru că pe parcurs o să v edeți că le îndeplinim sau le atingem până la modul 4. Da sau nu? 2. Pe parcursul modulor, inclusiv modul 1, a doua zi, sâmbă tăși duminică, când veneam către voi, punea cineva întrebare sau vă explicam un concept, harta mentală, nu mai știu eu ce, țineți minte că veneam și spuneam, apropo, a seară mi-a spus asta, am bifat-o? Și unii spunea, da, bă, da, mă, și acum... Și apoi la modul 2 iarbuceam, țineți minte, mi-a spus pe flipchart ceva și acum am rezolvat-o, da, ia uite, ce faceam eu, de fapt? Corect. Corect. Corect. Corect. Corect. Ce faceam eu de fapt? Ce fac de fapt? Va elicitez criterile ca sa stiu in ce sens trebuie sa va traduc conceptele mele pe care vreau sa vi le prezint ca stiu ca-ti valoroase pe criterile voastre. Ca una e sa vin sa scot cum evaluesti tu experienta de training ca are sens si ca e revelatoare și să îmi dai tu criteriile, bineînțeles, de grup, nu vorbim că nu le bifez mereu individual. Și alta e să zic, bună ziua, eu sunt Horia cu mine, a să-ți faceți lab profile. Scoateți o foaie de hârtie notați. Unu, sunt inventată de Noam Chomsky. Doi, au 14 categorii. Trei, începem cu primul. Și încep să vă explic. Fără să știu în ce sens ar fi vreoată relevante pentru tine. Fără nici măcar tu să știi în ce sens te ajută. Ajun? Merg mai departe. Și acum m-a inspira Carmen. Cum ar fi fost ca în școala noastră generală, și liceul și facultate, înainte ca să ne se predea orice, să ne se eliciteze criteriile noastre persoane ca grup, nu individuale, prin care vom aprecia că ceea ce urmează să în vățăm este util, valoros sau nu. Și după ce se face asta de către profesor, să-mi predea mat ematică și să lege de ce e important pentru mine. Nu numai cand intelegeam in mine, eram mai atenti? Fara dubiu, fara niciun dubiu. Sa-mi explici de ce ce arameaza sa-mi spui. E relevant pentru mine, personal. Nu pentru ca deci statul sau mama sau proful. Si eu cand zic ca vreau aia, imi schimba complet atitudinea . Nu numai atitudinea, dar voi si intelege cum spune mai bine . Voi fi ochii, bai esti prost, are sens, e mor, asta e bun. Să-i zic, nu-i murți, asta-i bun. Și s-a tăiat, s-a terminat cu vorbit în clasă. Când copiii înțeleg în liceu, în școala generală, de ce e relevant pentru ei ce le spui tu, bă, nu auzi musca? Da sau nu? Și asta doar prin traducerea, doar prin un efort în plus, de a afla cu cine vorbesc care este harta de criterii al lui contextuală, care se sch imbă când iese din clasă, să zicem, ca să-i răspun la nevoile lui din momentul ăla. Pam-pam! De asta, asta, ce facem noi astăzi și mâine, și corroborat cu ce ați învățat deja, este o cale regală prin care puteți să influențați oamenii să facă ce vreți voi pentru că vor ei. Și nu e manipulare. Este eficient, comunicarea e eficienta. Vă rea aduc aminte, manipulare înseamnă să îți fac ție ceva sau să te oblig sau să te influențezi să faci ceva, ce eu știu că îi de favorat ta, să o facă oricum. Aia e manipulare. Sau să o măcar să nu împese. De genul, nu știu dacă o să aibă ceva de sfărit din cauza c eea ce vreau eu să facă, dar pentru că eu am nevoie ca el sau ea să facă asta și po ată să îl oblig să facă asta, mie nu-mi pasă de consecințele lui, așa că o să o facă oric um. tot manipulare, când nu știi care-s consecințele asupra lui , când știi că sunt și win-win, de genul eu, dacă știu că te conving și ajung la tine cu importanța hărții mentale, a raportului, a ascultatului reciproc pe structură și pe conținut, și eu știu că-ți va crește calitatea relațiilor, păi eu sunt obligat să ajung la tine ca și ghid în fața ta. Eu sunt obligat să ajung la tine cu importanță acestor concepte, ca tu să le integrezi și să-ți crești calitatea vieții tale , pentru că, ghici ce? Dar acum gândesc sistemic, beneficiile tale și pe care cei din jurul tau le vor avea pentru că tu îți crești modul și puterea de comunicare, vor influența societatea încet, bulgăre, style. Și ghici cineva avea de găștiga din asta, inclusiv eu și ur ma și mei, sau prietenii mei sau familia mea. Asta e gândire sistemică de care v-am spus. Adică îți fac ținum bine că știu că la un moment dat faci tu altuia, și la un moment dat ala face cuiva și ha, bar, n-am cum să întoarcem la mine. Matematic, nu că inventez eu. Dar atunci înseamnă că am obligația ca eu să comunic cât mai eficient ce știu că-i valoros pentru tine, iar asta înseamnă să cunosc psihologia comunicării. Are sens? Ajunc la voi? Cum? Fincipiu? Save and return. Nu știu. Serve and return. Ah, ok. Serviește și primește. Suna bine, da. Așa e. Suna foarte bine. Revin. Are sens asta cu criterile de ce e importantă? În momentul în care tu vorbești cuiva, grup sau personal, într-un context în care nu știi care sunt criteriile person ale ale acelei persoane, de evaluarea ceea ce se întâmplă între voi doi, ca experien ță, tu, practic, shoot in the dark. D-ai cu... nu știi. A, da, te va ajuta intuiția, experiența întreioară, faptul că oamenii reacționează sau se comportă în tipare și deja recunoști tiparele pentru că ai experiență și ești și să te adaptezi? Sigur că da. Însă majoritatea cu vârșitoare a oamenilor nu au aceste experiențe. Majoritatea cu vârșitoare a oamenilor doar vorbesc, doar sc os cunăt de pe trompetă, da sau nu? Știți oameni care spun, bă, eu am spus ce am văzut de spus? Tu înțelegi bine, nu înțelegi, du-te-n gâtul. Eu am vrut să am văzut... Da, da, aia este rigiditate, neasumare de responsabilitate. Și vine și cu pretensia că tu ești deștep doar că ai spus ce ai vă de spus. Nu, nu, aia e toxic. E părerea mea personală. Un om care vrea cu adevărat să obține ce își dorește, este un om care își asume responsabilitatea comunicării eficiente cu persoanele care pot să contribuie la ceea ce el își dorește. Aia înseamnă, din punctul meu de vedere, asomarea de responsabilitate. Comunică într-un fel care nu funcționează perfect. E feedbackul meu, nu e feedbackul lui. Asta e legia mea personală. Când eu înajung la voi și văd efectul de mufă, cum spune fratele meu Paul, fața aia de... Nu voi aveți o problemă, eu trebuie să reformulez și să re-explic. Are sens? Versus, nu știu eu, și din nou, din respect pentru Carmen și clasa ei de colegi personal, și nu-i s-a apropiat la călcăiu tău, mulți dintre cei care m-au fost mie profesori, îmi spuneau, Bă, i-am explicat. Nu ai înțeles? Du-te acasă. Învaț acasă. Fă-ți tema și o să înțelegi. Boss, dacă n-am înțeles, n-am cum să fac tema. Logic? Eu am primit de foarte multe ori la fizică, la chimie și la matematică, răspunsul că mă mâncam curr, redicam mâna și zicam, doamne, n-am înțeles. Dar femeia pe de altă parte avea și-o constricție de timp. Păi, când îmi spui că n-ai înțeles cu 15 minute de o oră, dracu mai s-a să-ți explică încă o oră. Logic. În același timp suntem de acord cu toții, cred că încă se practică din nefericire, că în majoritatea timpului era o presiune să nu cumva să ridici mâna să spui că n-ai înțeles că e rușine, 1. că să supără doamna și 2. că să zică colegii că ești prost. Și toată lumea, toți colegii mei, inclusiv eu, cu excepția câtorva luminați, să le dată Dumnezeu sănătate, nu înțelegem aproape nimic. Noi ne explicam unii alții în pauze sau tata acasă, una din două. Are sens. Cum? Copiant. Copiant? Da, asta a fost la mine sport național olimpic și am ieșit și premiant. Te rog, Mihai. Tăi că vine microfonul. Ștefan, iartă-mă. Azi am... Nu m-am dat soft-ul. N-a pornit. Întrebarea foarte scurtă. Go. Să afli despre criteriile unei persoane din comportamentul non-verbal? E foarte specifică întrebarea, nu pot să zic nici da, nici nu. Dar cred că da. Cred că da. Cred că da. De exemplu, o persoana care mănâncă și aprecie ază mâncarea, teoretii dacă ești extrem de atent și cu acu itatea senzorării ridicată, vei putea să apreciezi că îi place mâncarea fără să zică că îi place mâncarea. Așa și la fel și nu îi place mâncarea. Adică se va manifesta întâi non-verbal, dacă e să fiu foarte specific. Altfel dăm tu un context, că altfel nu știu să-ți răspund. Răspunsul e și da și nu. Nu știu să-ți răspund concret dacă n-am un context. Sănătatea. Înflir și seducție la fel. Poți să evalueze. Mulțumesc. Mi-e citit mintea. Înflir și seducție. Numai din ochii am văzut. Și răspunsul este da. Fără dubiu. Da. În specie ale înflir și seducție, amatorii... Nu noi. ...vor lua prea în serios ce se întâmplă verbal și deloc în serios, sau nici încă n-o car nu vor observa ce se întâmplă nou în verbal. Amatorii vor ignora gestul ăsta, de exemplu. V-am pierdut, așa-i? Gestul ăsta. Amatorii-l vor ignora. Al femei, e mod evident, de aia am spus amatorii la mascul ini, boc. Pentru că, da, e doar un exemplu. Am înțeles, da? E doar un exemplu. De exemplu, îți mai dau un exemplu, dar am mai spus și cred că și la practitioner, S-a constatat, in multiple, deoarece era nevoie, dar acum e si stiintific, ca femeia face primul pas extrem de rar cu adevarat barbat. Ai zis asta si la practicii. Exact, si femeia face primul pas non-verbal. Nici odata, rare, extrem de rar o sa faca ce faci pis. O domnisoara. Intiuneci? Nici odata. Extrem de rar, decat daca e Nikita, nu stiu, habarnam. Ti-am raspuns? Da, merci. Merci, Marius. Stai sa vina microfonul. Nu. Săruna? Și dacă nu te observă femeia? Hm? Și dacă femeia nu te observă, nu-ți dă dreptul să mergi la ea să vorbești cu ea? Nu te observă femeia. A, da, e... Observ tu! Dacă nu te observă, te faci observat. Ha! Exact! Te băce în seamă cu ea! Nu, așa e amatoriceste. Mă bag în semă cu ea? Da. Dar e opinia mea, atenție, nu sunt vreun gigolul. Ok, și îți dau un cas concret. Doar opinia mea personală este că este mai eficient să te pui în raza vizuală a femeiii pe care vrei să o abordezi în ainte să o abordezi. E doar opinia mea. Ok, îți dau un cas concret. Îți e greu, poate, să îl interpretezi. Sunt pe peron la metrou, am cinci minute. Părere bune despre mine. Ce a făcut el acum să mește cadrare? Înțelegeți minte, cuvâ ntul ăsta se întoarce. Ce a făcut el acum să mește cadrare? Mi-a zis și o să gând esc eu despre ceva ce încă nu mi-a zis. Ați văzut ce a zis? O secundă, că e tici în moment. Mi-a zis că e greu să-l interpretez, probabil, și acum pot să o iau ca jignire, ca subestimare, dar de undeși tu, boss, poți să aplica metabodelul. Sau pot să nici să nu observ că nu am făcut NLP, da? Pot să nici să nu observ ce a zis el, însă atenție. Ce a făcut el acum, a pus un filtru prin care eu voi auzi ce urmează să-mi spună. Dacă el mi-a zis, va fi greu să înțelegi ce o să spun, eu voi începe să am efort, dacă nu sunt atent, să înțeleg ce o să spun. Are sens. Și asta se numește cadrare și ne face foarte multe cadrări, țineți minte cu multe că o să-l detaliem, dacă nu din seară mâine. negative. Facem foarte multe cadrări negative, vă dau un singur exemplu. Îmi cer scuze că vă deranjez, v-am sunat ca să. Când ai pus-o pe asta, cum cer scuzez că vă deranjez, eu o să încep să mă simt deranjat. Pentru că mi-ai spus, îmi cer scuze că vă deranjez. Cum? Să spui altfel? O să vorbim la cadrare. Zmulțumesc că ți-am captat atenția. Te rog. Ești clujean. Chiar n-ai cum să-ți dai sema? Sau... Presupun? Insistă omul. E și proiectie. Mod evident că e și proiectie. Fără dubiu. El uitând că v-am zis că o să din buzău. Stai în clujă acum. Deci mi arată și că nici nu am auzit ce am spus eu, deci nu -s important. Mi-a pus si etic, i-a zis si, esti clujan, direct ident itate. Mi-a dat-o cu locul esti in cluj pe comportamente sau mediu . Mi-a zis direct identitate, esti clujan, de parcă... Cum? Da! Exact! Ma pun boss pe scaun, sa nu pic dracului, ca... M-ai facut clujan. Ia ziment! Ia, ia ca m-as curios, te rog. Stergem tot. Stergem. Zim, hai, zim ca... Stai la metro, o ai cinci minute. Asa, o sa am si o metro, stai liniștit. Eu si nepotii mei... Hai, mă glumesc. Cum te faci de scizat? Are că n-ai timp să te... La metro? E greu. Dă-mi mai multe detalii. Gata. Am glumit, am glumit. Stai la metro, vezi o tipă. Cam greu să te faci de scizat, să intri în rază aia vizuală . Cam greu? Cam greu, da. Deci nu e imposibil, unul la mână. Corect, nu e imposibil. Unul și doi? Vrei să te bagi în seamă cu ea. Bă, ou, calma, gata, ai că vreau să aflu exemplu. Vrei să te bagi în seamă cu ea. Ok. Si care e varianta pe care o propui tu, dupa aia sa dau varianta mea? Te duci, o vezi vorbesc. Vorbim in cadena un verbal, da? Da, te duci, vorbesc si... Pana incep sa vorbesc, ce se intampla? O urmaresti. In primul urm, numai asa poti... O stocaresti! O stocaresti! E logic! Ia-ti priveci Prada, ca barbat! Eu îți dau...deci deja te-ai dus atât de departe încât... Eu îmi pregăteam să zic ceva, și te-ai dus atât de departe încât deja aș vrea să fac ter apie. Adică nu... Pentru mine nu mă ținește greșit. În primul rând, dacă mi-ai dat contextul de metrou, și acum nu glumesc, ca să înțelește ce înseamnă nom verbalu , întotdeauna, nu m-aș apropia niciodată din spate de o femeie care este aproape de linia de metrou, de linia galbenă. Doar un exemplu. N-am zis ca-i face tu asta. Eu doar vreau sa subliniez ce inseamna non-verbal unainte sa scot un cu vant. Mai ales, deci sa zicem peronul, linia de metrou, linia gal bena, deci mai e un pas pana la, da? Un veci purur, o sa ven i din spatele toti, ce fai popus? Perfect de acord. Veci purur. O sa asinge aici. Ok, nu vreau sa fac curs acum pe asta, doar subliniam ce a zis Stefan, legat de non-verbal. ce-aș face, este înainte să... din nou și în susțin asta este o abordare, nu înseamnă că e singura și nu înseamnă că e doar asta sau că eu nu greșesc, doamne feriește. Nu aș vorbi înainte să mă fac văzut. Asta e tot ce spun. Păi asta îmi spui și tu ai zis nu, că dacă nu te vede, nu vorbești direct. Te faci cumva văzut, e nu foarte văzut, că n-ai un super mult timp. Are că nu o să stau 7 minute, ia-i acolo să-ți pânem, mai repuțin, și eu încep să... Stai bossul un pic, ia, imagina-l. Eu nu o sa incep sa dansez, o sa ma fac super mult vazut. O sa intru putin in campul ei vizual, daca ea este acolo, mai ai un pas, stai cumva langa ea. Corect, sunt de acord cu asta. O sa stai super mult. Da, atentie, tu ai inceput cu am spune mie ca daca nu ai cum sa te faci vizut, trebuie sa incepi sa vorbesti direct. Nu asta a zis? Eu am zis doar ca e important sa te lasi vizut, de oricine, in general, inainte sa vorbesti. Si tu ai zis nu, ca daca nu poti sa fii vazut, ce faci? Așa am început în discuția. Oare nu văzut super mult, să zic așa, de că sunt... Dar eu nu am vorbit de durată, men. Da. Eu nu am zis nimic de durată. Eu am zis doar să te lași văzut înainte să scoți ceva pe... Asta e tot ce am zis. Știu, pentru că avem instinctul de animal să ne speriem mai ales dacă ești cumva pe la spate. Pe lângă asta. Dar într-un contest cum este metrou, unde este în sufletul nostru frică să cazi, nu ai ce să cauze să fi din spatele unei persoane cu orice fel de intenții, Într-un mod în care nu te anticepează că vii. Nici fără...are sens, sper. Da? Deci discuția noastră și... ...ă... ...aș vrea să merge mai departe a fost că eu i-am spus, oștefani, e important să te-l aș văzut imediat, Alex. Și tu ai spus, nu, că dacă nu poți să fii văzut, ce faci? Nu vorbești direct? Nu o stocuiști? Nu... Văzut, văzut la minea, de că gen... ...supermul să intră în cuvie. Nu, nu. Vezi aici ce facem noi acum? că ce înseamnă pentru mine a te lăsat văzut pentru tine a adus la durată. Ceea ce este un cri personal și contextual. De-aia e important să le afli. Ca altfel, vom presupune, când noi zicem a te lăsat văzut, de exemplu, fără să zic ce înseamnă pentru tine asta sau invers, vom presupune că vorbim despre același lucru. Pentru că, atenție, în dicționar sunt zeci de mii de cuv inte pe care cel puțin limba română profesorii și, cine vrei tu, legea consideră că le interpretăm la fel. În realitate, acele zeci de mii de opțiuni din dicționarul limbii române au zeci de mii de sensuri fiecare pentru noi. Ce înseamnă pentru mine iubire, nu înseamnă pentru tine, aș a cum Adinaur, ce înseamnă pentru mine să te faci văzut, nu înseamnă la fel pentru Marius. Are sens. Și este încă o dovadă, și mulțumesc că a ridicat-o, care a ridicat-o, a felul în care interpretăm deosebit de subiectiv și personal urcefel de cuvânt. Că eu n-am zis timp, eu n-am zis distanță, pentru el a în semnat timp. În a telă s-a văzut. Stai, Ionuț, ai microfon? N-o să l-ai. Nici tu n-o să l-ai, că a ridicat mâna prima oară Alex. Și a respectat frumos rândul, așa că siktiri. Eu doar vreau să spun că... L-aș văzut, și te atent la non-verbalul ei, dacă primești semnul, te bagi în seamănă. Nu primești semnul, e no-go. E o variantă. Unsolicited. Știți care e problema? Ai dreptate. Și tu, și tu, și Ștefan, și eu. Pentru că nu există, exact, nu există procedură universală în a cunoaști o persoană care doar aia funcționează. Nu există. Punct. Și atunci ai dreptate. Statistic va fi un număr de când se potrivește ce spui tu, statistic va fi ce spune Mario. Sunt complet de acord. Vreau doar să subliniez griuul în ceea ce înseamnă cum se face ceva. Și e valabil general, nu numai acunoaște o persoană nouă, da? E mulgri. Când vine ceașa săpărat de săpărat, cum se face? Nu, el îți dă doar o valenta care funcționează pentru el. Și care se atreabă să funcționeze și pentru tine. Dar nu înseamnă că mereu, toată timpă, permanent și nu tre buie îmbunătățită. Asta e tot ce vă spun. Țineți minte că e mulgri. Ce funcționează? Asta nu se mai funcționează mâine. Poftim? Absolut. Absolut complet de acord. Complet de acord. Ștefan, hai că ai avut răbdare. For the record, nu am vrut să mă refer specific la flit și seducția etecă, dar și în context de profesionale... Nu, că în subiect aparent lipsi de interes pentru sală, deci nu a interesat pe nimeni. De-aia am vorbit despre-l 20 de minute. M-ai referit și în contexte profesionale de business, adică vorbești despre... Da, și atunci se flitează, da. Și acolo se flitează. Daca asta vrei sa-ti confirm. No. Ma scuzi. Ha ha ha. Am crezut ca vrei sa-ti confirm ca si acolo. Da, da, si acolo. Dar acolo se excluteaza cu cuvinte acceptate de H.R. Asta e tot. No, excluz. Ha ha ha. Evident. Adica si pe partea asta am vrut sa... Sa vad daca si nom verbalul in strict context de profesionale poate sa... Nom verbalul are o putere fantastica in orice fel de context. Inclusiv in context de... în context, să spunem așa, cu scop de, din nou, să vă det alez asta, cred că mâine, în prima partea zilei, de cadrare, de exemplu. Ca exemplu, face o foarte mare diferență felul în care intri într-o căp ere în care sunt deja oameni, referitor la percepția pe care le-o faci tu lor. Una e să intri într-o sală în care sunt oameni deja și tu, când intri ei, te observă, nu toți deodată, dar te observă că ai intrat și intri încruntat, supărat și trântește-l-a pe jos, nu ai zis nimic. Trântești servieta, laptopul sau telefonul, și altă aia e să intri în sală zâmbind și să-i acknowledge în limba engleză, să-i vezi, să-i rec unoști, să confirm că-i vezi și să faci din cap fără să zici nimic. Și să pui servieta sau telefonul jos și faci... Le-s rog. Atât, fără să le zici lor. Non-verbal transmins cu tot o altă atitudine legat de ceea ce urmează să se întâmple acolo că ai intrat în sală, da sau nu? și nu ai scos încă niciun cuvânt. Se numește cadrare non-verbală. Eu, din momentul în care știu că sunt văzut, adică intră în aria vizuală a unor oameni sau unui om, ăsta e defect de meserie de la poliție, eu influențez aproape permanent percepția pe care oamenii a șa fac despre mine, că vreau eu. Dar din toatea una, și asta nu vine de la NLP, asta vine din poliție. Eu când intram în aria vizuală a unor oameni care știam că am nevoie să-i calmez, sau să-i arestez, ce aveam eu nevoie acolo, exact, știu dintotdeauna că atitudinea mea, non-verbală, p ână să pot să zic un cuvânt, va face o foarte mare diferență în experiență pe care o sa o avem împreună. Are sens? În conflicte de genul ăsta, în special. Când tu poți să decizi modul în care merge, să decizi, să influențezi că nu poți mereu să ai puterea de decizie, să influențezi o situație doar prin felul în care te rap ortezi non-verbal. Poți să spui același cuvinte și non-verbalul o să fie difer it și se va schimba percepția. Întotdeauna. De aia o zic și constant, amintesc, și în webinarii, și în cursuri, mult mai important din punctul meu de vedere, este antrenarea propriului non-verbal să transmită ce vreau eu decât studierea non-verbalului altului a să-l citez dacă m inte. E mult mai important Să transmit eu ce vreau, un raport cu ce vreau să obțin, și în contextul în care sunt, decât să prim pe vreun loc că m-am mințit. Că ce? Mă ajută ce? Că mă duc mai departe, și v-am mai zis asta. Să zicem că aflăm că ne minte. Cineva. Că asta e cea mai mare motiv pentru care oamenii s-apucă de profaling și eu vreau să simt când mă minte. Și faci ce cu informația asta? Că nu o poți dovedi de cele mai multe ori. Și dacă o dovedești, ce? Că oricum... Și atunci eu mă concentrez pe nu pe cum fac să aflu că mă m inte cineva. Evident, sunt atent la incongurențe. Le observ. N-ai cum, când ești deja cu acuitată, să nu observi Fred Flaggord, da? Dar eu mă concentrez pe cum fac să creez o stare emoțională în cealaltă persoană, astfel încât să nu simtă nevoia să mă minte. Și aia este săr controlul meu. Mă rog, în mare parte, că nu e nimic garantat. Și asta tot prin om verbal reușesc, numereu. Mă concetez pe cum fac să transmit cât pău de eficient mes ajul meu, nu pe cum fac să văd dacă el ascunde ceva sau nu. Și toate astea din nou, cu o foarte mare componentă de nou verbal. Știu oameni care sunt traineri deosebiți de buni, extraordinari de buni la nivel de ce informație au de-o ferit foarte valoroasă, care nu pleacă de lângă flipchart și care sunt aproape pe rete. Deci tot, tot, mulțumesc tot, cursul vorbește, s-o uită fix și se explică, se desenează și nu se mișcă de lângă flipchart. Te ia cu psomn, la un moment dat. Sau care vorbesc foarte monoton. Și nu că e o problemă, așa vorbesc ei. Bă, la un moment dat personal cel puțin cu firea mea, eu plec, mă duc la ski, mă duc cu capul meu, mă refer, în m intea mea, am plecat, m-am dus și mănândi seară, ceva, știi? Adică pe Bandler, când intră Bandler și Blender, stă jos, de nu să ridică, de pe scaunul de câte extrem de rar. La Flipcharts. Extrem de rar. Din momentul în care intră în sală, nu aminte-a în altă parte. Decât la el. Prin modul în care explică. Și el e foarte expresiv, e foarte... Dacă aveți o altă în viață încă șansa să mergeți la un training cu el live în sală, vi s-a schimba complet asteptariile, acela ce inseamna un training bun. El nu preda cum fac eu, structural, pasul 1, pasul 2, nu, el zice povesti. Ba da, zice in povesti si explica-l intr-un asa mod inca de sa capteaza atentia instantaneu. E, este un alt trainer in echipa lui, n-o sa-i dau un nume partner cu el, care vine dupa el de obicei, care in momentul in care urca pe scenu, m-a pierdut instant doar cand a zis salut. Deci, nu apuc, fac de alea, adica nu reusesc nicicum. și are lucruri importante de împărtășit. Am învățat de la el chestii. Dar fac efort. De ce? Nonverbalul, tonul, atitudinea, informații e foarte valoro asă, dar nonverbalul, tonul și atitudinea sunt complet diferite. Și atunci de aia subliniez că este deosebit de important să ni le asumăm noi înșine și să ni le antrenăm pentru a susține ce vrem să comunicăm. Va face complet diferență în ceea ce vor înțelege și vor avea ca experiență cei din jurul nostru. Mulțumesc mult. Mersi și eu. Da. Oana, microfonul secundă-mig, măcar ai întrebat că ai avut, erai la limită, că dacă începeai să vorbești direct fără microfon, te pupa pat. Pune-a, Oana Sânt. Ceau. Sunt curioasă dacă pentru tine este o alegere conștientă să-ți faci apariția resting beach face și să devii atât de carizmatic în timpul cursului. Nu. Deci nu e niciun problem. Nu, e rol diferit. E vorba doar de... E complet diferit rolul. Când mă trezesc, nu sunt carizmatic. Am înțeles. Bine, ar fi mărturii opuse aici, da? Dar nu e cum... Nu aveam cum, mi-a venit... Nu, la modul serios, nimeni nu se trezește carismatic. Carisma este o abilitate și o trăsătură pe care o manifest ăm, cuvânt gramatical corect folosit contextual, în funcție de rolul și contextul în care suntem. Iar la mine, Resting Beach Face-ul este trasatura de relax are. Adica fata mea e relaxata. Asa arat eu relaxat, ca si cum vreau sa te omor. Am inteles. A, e fata mea. Iar eram in academia si aveam o banca fara niciun fel de misto in fata dispensarului. In stanga era sala de mese, in dreapta erau caminile studentie si in fata dintr-am mai platou. E un platou foarte mare, la militari, cei care ati vazut cu taranta, jureminte, la randul de viata voastra, o platouă foarte, foarte mare. Mare în sensul că de 10 de metri, 150-200 de metri, are mare și pătrat și... Și eu stiam pe bancă în fața mea platouă și pe platouă merg cârturi de studenți, mergeau de la masă, la cămine, la mă rog, sala de curs, etc. Și eu fumam pe bancă aproape în fiecare dimineață, eu singurul sau cu prietenii mei cu tovarășii mei. Când eram complet singur, eram eu și cafeaua, adică fața mea era, da, pe bancă singur, nimeni nimic, da? Fața mea a ieșit, eu nu, deci jur, și am aflat asta de la o povestă de-a o domnișoară cu care am interacționat ulterior și care mi-a descris. Mufa mea e asta. De acum ați relaxat. Deci tu nu faci cadrare cu noi la intrare? Asta era de cuioasă. din momentul în care mă urc în taxi de unde vine de la hotel, eu nu mai sunt Horia care s-a trezit în camerea de hotel, ci sunt Horia care se duce către sara de curs și sunt deja în rolul de sara de curs. Și e perfect sănatos și vă recomand să faceți distinție între rolurile voastre pe care le jucați în păcuțul unei z ile. Pentru că altfel veți face confuzie între roluri, te vei duce acasă în rolul din timpul zilei, sau nu vei intra în rolul potrivit în contextul de business pentru că tot ai rămas setat la ce ai discutat cu partener ul de cuplu acasă. Are sens? Da. Dar nu e o decizie logică, este o consecință la asumări foarte intense de rolul pe care știu cum urmează să-l joc. Ca profesor, ca ghid, ca ce sunt. Că m-am văzut-o pe Carmen acum. E perfect natural. De-aia sunt actori și o să închidem și mergem în pauză. Începește, începește, începește, începește, începește, înce pește, începește, începește, începește, începește, începește , începește, începește, începește, începește, începește, în cepește, începește, începește, începește, începește, începeș te, începește, începește, începește, începește, începește, începește, începește, începește, începește, începește, înce pește, începește, începește, începește, înce un rol diferit. Personajul nu are nimic cu mama. Personajul are mama lui, din povestea lui. Are sens. Si asumarea de rol atat de intensa ne declanseaza resurse si proceduri de comunicare care sunt diferite de cele in care sunt in afara rolului. Eu, in un rol de cursant, de exemplu, ori sunt foarte dificil in sala de curs, si extrem de dificil daca e ceva ce ma intereseaza sau ma ataca, una din doua, 99% nu știi că sunt în sală. E invisibil. Sunt cursuri la care am fost, la care am venit, nu știu că am fost în sală. De loc. Că ăla e rolul meu de cursant. Și e ok cu asta. E o consecință a sumării de rol. Ceea ce vă readuc aminte, vă recomand de la practicite în coace, să exersați conștient în ce rol vreau, sau e venei fi pentru mine, să fiu acum. Acestea fiind zise, La 3.50, ca să nu vă gătim. 3.40, v-aștept! Poftă bună la masă!