Neata, uite ca a venit si Claudia la Olimpiu, foarte tare,
 bravo, ma bucur sa va vad.
 Cum sunteti dragilor? Ia dati-mi asa, dati-mi un pic, dati-
mi un pic, dati-mi un pic, sa incepem si inregistrarea, ca
 ar fi util.
 Ba nu, acum am inceput o registrarea, ba nu, mergea oricum,
 interesant, trebuie sa ma joc eu cu aplicatia.
 Ma bucur sa va vad, sunt foarte curios, pentru mine a tre
cut foarte, foarte, foarte repede o saptamana.
 Deci nu stiu, la modul serios, nu am iesit din casa, cred
 ca de 2 ori am iesit, de 2 ori, sa facem cumparaturi, si
 era BAM, VINERI!
 Cand? Adica nu mi-am dat seama, nu stiu cum a trecut pentru
 voi, pentru mine trece foarte repede.
 Bine, acum e si gluma aia, stii ca eu in izolare sau in
 auto-carantina, cum se numeste, am cam acelasi stil de vi
ata, cam normal,
 Nu mi s-a schimbat prea mult programul, agenda, stii? Era
 si gluma, circulat pe Facebook,
 ca acum introvertiti, adevarati, afla ca ceea ce pentru ei
 este stil de viata, altii nu meran tine.
 Cam asa-i la mine, ca sa fiu sincer, cam asa-i la mine,
 pentru mine nu stiu daca s-a schimbat 10% stilul de viata,
 Doar că nu mai plecăm weekend, dar tot a tot.
 Și sunt acasă.
 Ceea ce evident e un avanc, că stau în tine, stăm pe balcon
 ce timp, jucăm table, ne-am apucat de talul în ultima vreme
.
 Deci pentru mine nu e o schimbare foarte mare, pentru mine
 trece foarte repede timp în continuare, nu mă plictisesc.
 Însă sunt curios cu voi, pentru voi, cum a fost pentru voi
 ultima săptămână, cum a trecut pentru voi de la, să spunem,
 modulul trecut, săptămăna trecută evident,
 pentru că vreau să știu dacă ați avut flash-uri, ați
 implementat ceva, ați testat, ați...
 Eu mă uit în timpul ăsta, mă uit la voi și pe chat, că văd
 că îmi scriți câțiva.
 Îmi privat, nu știu dacă vrei să faci atât, dar îmi scriți
 îmi privat și nu știu dacă...
 Floricica. Floricica, dacă vrei să ne spui ce conștientiză
ri ai avut,
 pentru că zici că e multe, dacă vrei, dă-ți tu un mute sau
 îți dau eu cum vrei?
 Deci am avut
 feedback-uri, am putut să fac raport cu oamenii, am făcut
 zoom, mi-am făcut un mini grup
 și am lucrat cu ceea ce ne-ai văzut atunci, acum momentul ă
sta este puțin blanc
 pentru că este o emotie.
 Încă am lucrat.
 Și asta m-a bucurat foarte mult, că am îndrăznit.
 Am îndrăznit, stara se sturlează.
 Și am putut să fac pacing foarte bine,
 am realizat acest lucru.
 Și am putut să aplic din principiile NLP.
 Cam atât acum.
 Întrebare, pentru că asta mă interesează, de fapt.
 Până săptămâna asta, până luni, tu nu ai ce ai făcut săptăm
âna asta, asta mă, asta am prins eu.
 Nu am înțeles întrebarea.
 Până luni, până lunea care a trecut, lunea de după modulul
 nostru, tu ai făcut activitățile și acțiunile pe care le-ai
 făcut acum săptămâna asta? Le-ai făcut seșinăainte sau doar
 acum a început?
 Nu, nu, nu. Deci am făcut nu mai principiile NLP, dar acum,
 săptămâna asta, după ședința cu tine, am reușit să fac ac
est lucru, să ies pe video.
 Nu reușam. Erea foarte, foarte... nu știu, teamă?
 După ce ne-am auzit noi, Mircea, nu? Sau când a fost?
 Da, da, da, da, da, da.
 Da, aia e altceva. Am înțeles perfect, tot cu părțile am
 lucrat, dar aia e altceva.
 Am sprijinit-o într-un exerciție. Ok, mersi, mersi Florie,
 mersi mult de tot.
 Claudia, dacă vrei să-mi spui la ce te referi, că mi-ai dat
 aici un comentariu foarte mișto și vreau să...
 Sunt curios dacă pot să-l dezvolți.
 Da, eu eram cu comentariul.
 Claudia sau Olimpiu, nu știu că voi stăți amândoi.
 Adică, nu.
 Așa, ca și exemplu,
 dacă amând ceva sau îmi propun să fac ceva și nu fac,
 de obicei ma enervez ca n-am facut sau ca am amunat.
 Si acum am zis, bun, n-am facut, merci partei care esti tu
 care m-ai oprit, nu conteaza.
 Si hai sa vad ce pot face mai bine de acum.
 Si mi-a fost mult mai asor sa fac transitea asta spre un
 comportanat mai eficient, de exemplu, sa nu mai amun sau
 chestii de genul.
 Atitudinea ta interioara, in loc sa te critici, iar acum
 traduc, daca nu se potriveste, in loc sa te critici,
 pentru că ai amânat sau mă rog, da?
 Nu ai făcut ce ți-ai propus.
 Înainte era de critic, acum ai modificat-o în ce?
 În acceptare și gen mulțumesc, nu știu de ce mă protejez,
 dar apreciez.
 Am înțeles corect?
 Da, da, da, exact.
 Ce s-a schimbat la interiorul?
 Adică ce s-a schimbat că nu ai schimbat atitude din asta?
 Pur și simplu am schimbat comportamentul mult mai ușor și
...
 Parca si motivatia era asa mai mare, sa zic.
 Adica mi-a fost mult mai usor sa schimb comportamentul.
 Ok, deci practic ai reusit sa faci ce-ti propui mai usor
 decat daca te criticai.
 Da, da, da, exact.
 Ok, super, bravo, super, Olympiu.
 Buna atitudina, bravo, merci frumos.
 Altcineva, sunt curios cum...
 Cum...
 Vrei să-mi spui? An, uite că, Iza, văd bine, Iza, vrei să-
mi spui ceva, te rog, ceau, neața.
 Neața, neața. Vreau să spun că ultimul modul pentru mine a
 fost cel mai productiv din punct de vedere, dintre toate.
 Din punct de vedere al aplicabilității, adică mi s-a părut
 foarte simplu și ușor să aplic informația asta de ceea ce p
ână acum nu s-a întâmplat absolut deloc și am avut niște
 revelații extraordinare.
 Poți să ne zici una?
 Poți să ne împărtășești una?
 Una singură?
 Stai să mă gâdez la pe care să o aleg.
 Aia e cea mai puternică, dacă poți.
 Nu pot să spun pe aia cea mai puternică.
 Ok, care vrei tu?
 Ok, să vă zic una...
 Nu știu, nici nu vreau să mă leg de una.
 Sunt atât de multe personalități
 și mi-am dat seama că
 aceste părți sunt de fapt părți din personalitatea noastră
 și că de fapt personalitatea noastră este foarte fragmentat
ă
 și mi-am dat seama că, într-adevăr, de ce am simțit pe pie
lea mea
 că toate părțile astea au apărut într-un moment
 în care ele au avut un rol pozitiv, adică au vrut să salve
ze corabia.
 Dar la un moment dat, nu stiu cum ele au ajuns sa intre
 intr-un conflict asa, pentru ca nu stiu de ce nu mai sa...
 Nu stiu, nu exista cineva sau nu exista o intelegere intre
 ele ca sa...
 Domne, hai sa salvam Corabia.
 Si atunci fiecare isi vede de treaba lui.
 Unul trage de ancoră, unul trage de catarg, unul trage de p
ânză, unul trage de... și așa mai departe.
 Și mi se pare foarte nișto chestia asta, că am putut să înț
eleg fragmentarea asta interioră
 și de ce unul trage hăis și altul trage cea, de ce mintea v
rea ceva și inima vrea altceva,
 de ce Leneșu vrea să lenevească, de ce Workaholic-ul vrea
 să muncească, de ce... și așa mai departe.
 Și e foarte interesant că fiecare...
 Așa și ideea este pentru mine cel puțin, mi-am dat seama că
 e foarte important să caut să le aduc la pace.
 Hai domnule, să stăm de vorbă și hai să vedem cum facem să
 ne înțelegem cu toții și să facem să fie bine pentru toată
 lumea.
 Deci am... mi-a venit mănușă modul ăsta, spun, am putut să
 lucrez.
 Este și o chestie foarte mișto că eu fac terapie și, mă rog
, pe zona mea de terapie a fost extraordinar.
 Și am înțeles, am putut să aplic din prima, dar foarte bine
.
 Bravo! Bravo și îți mulțumesc de feedback.
 E cel mai energic și mai entuziasc feedback pe care mi-a
 dat de când a început cursul și ironia este că nu am văzut
...
 Deci măcar ne-am văzut față în față, știi? Adică de aici î
mi dau seama că e ceva super veridic acolo și ai făcut ceva
 bravo și ai intuit foarte bine și
 exercițiul pe care îl vom face când ne vedem live, pentru
 că vă spunem doar de decât că e un exercițiu foarte intens
 și aș prefera pentru utilitatea lui și valoarea lui să-l
 facem când ne vedem noi live,
 a intui foarte bine exercițiul ăla care se numește integra
rea parților aflate în conflict.
 Adică noi, dacă data recuat am vorbit despre o parte care
 ne vrea binele respectiv și alimentază un comportament ec
ologic
 și o parte care ne vrea binele și alimentază un comport
ament neecologic fără să știe ea,
 când o să ne vedem live o să vedeți că putem să vorbim
 direct cu două parți în același timp,
 două parți care sunt cercate, ca să zic așa, și alimentază
 exact cum spui tu,
 comportamente diferite care se bat cap in cap, deși trebuie
 să salveze corabia, o să o facă în felul...
 și tu ai intruit foarte bine atitudinea.
 Și bravo pentru asta, o să-ți placă și mai mult exercițul ă
la, o să vedeți că e foarte mișto.
 Și bravo pentru deschidere, te apreciez, bravo.
 Nu știu ce ai schimbat, dar te văd la chip, știi?
 E ceva diferit la felul în care ai vorbit și în care mi-ai
 transmis.
 Nu știu ce, e de bine, dar ai o altă energie. Bravo! Mă bu
cur enorm, bravo, bravo!
 Mersi Iza! Alcineva, dacă vreau să-mi spun alcineva cum...
 Ce ați făcut? Ce s-a așezat din modulul trecut, să zic așa,
 de săptămâna trecută?
 N-am mai ținut nicioată o întâlnire cu aceeași grupă
 consecutiv săptămânal. Adică e nou și pentru mine și mă
 distrez făcând asta.
 Cine vrea sa mai spuna? Uite ca a intrat si Diana asta de
 la show.
 Bogdan!
 Madalina!
 Salutare Bogdan!
 Salutare Bogdan!
 Bogdan e sotul de la ciznația anterioră.
 Chris, uită aici, Chris, mă dă.
 Chris aici, în dreapta, nu știu dacă e Cristiana sau e
 Cristina de la Cluj, dacă vrei să ne spui unde ești.
 Cristiana, dacă văd bine.
 Ciao, dragă!
 Salutare!
 Ciao, ciao, ciao!
 Pentru mine, modulul trecut, mi-am dus raspunsuri la ceva
 ce cautam de multe vreme.
 Cauta pacea in suflet, sa zic asa.
 Si o caut de multe vreme.
 Si mi-am dat seama ca, de fapt, pacea in suflet inseamna
 linistea minții.
 Ce misto! Pacea in suflet, linistea minții. V-ai decat sa
 chiede ebugesti cum zic asta.
 A fost o chestie, o caut de multe, multe vreme, am cautat-o
 prin diferite locuri
 Ca sa-mi chei intr-o nuta de glume, ca eu o sa spun si o
 intrebare
 Ca si reclamerele la televizor pentru viata sanatata, sa
 consumati zilnic apa in bichide
 Ceva de genul pentru viata linistita
 Lucuiti in pace cu pitice vostri
 Eu așa am zis, cu picicii meu.
 Faceți face cu picicii meu.
 Bună, foarte bună, foarte, foarte bună.
 Da, ziceai că vrei să mă întreb ceva.
 Bun.
 Da, vizavi de umbre,
 în părerea mea,
 există șansa ca
 eu, cea din umbră,
 să prău controlul
 și să vin în față
 de tot.
 De tot nu,
 de tot se întâmplă, deci se întâmplă
 de tot, dar în momentul în care se întâmplă de tot, fără ur
mă de întoarcere, fără posibilitate de reconectare cu partea
 din lumina și cum vrei tu să-i spui,
 în momentul ăla devine patologic, adică să instalează gen
 schizofrenie, persoanitate multiplă, bipolaritate, ceva,
 patologic.
 Dacă ies să vorbim umbra în momentul în care crește și încă
 o altă vreau să nu... mă am văzut că foarte mult v-ați simț
it bine că am vorbit despre asta și v-ați bucura, mă bucur.
 Aș vrea să continuăm discuția când o să ne vedem live,
 pentru că vreau să facem niște exerciții să nu vă iau din
 frumusețe, că altfel dacă vă spun tot acum,
 mintea noastră va anticipa că aș știu la ce se referă și nu
 mai intră în exercițiul sau nu îi mai da atenție.
 Ca să-ți răspund că e bună treba aia, singura variantă în
 care umbra poate să preia controlul,
 de fapt sunt două variante, una patologică, după cum ți-am
 spus, iar alta este ceea în care preia controlul momentan,
 Adică pe moment, pe fracțiune secunde.
 Și la asta mă refer la, de exemplu,
 în momentul în care stai calm,
 te enervează ceva. La parteneri de cuplu,
 mama, tata, ceva, soți, prietenii din jur,
 și tu nu zici nimic, stai și acumulezi, stai și acumulezi,
 taci, taci, taci, taci, taci.
 Și la un moment dat, din senin,
 explodezi, dar la modu agresiv, neecologic.
 Deci, prin cuvinte.
 Fizic, trântești, spargi, plesnești, lovești,
 Să mergem până acolo din nefericire în care e pușcăria plin
ă de oameni care zic
 nu știu ce m-a cuprins de am lovit-o sau l-am lovit sau l-
am atacat sau am atacat-o fizic.
 În momentul ăla ceea ce se întâmplă este că umbra acumulată
 ca energie nerekunoscută, neintegrată, nefolosită
 devine mai puternică decât mintea logică și preia controlul
 pentru momentul după care se calmează,
 dar conștientul rămâne să dragă ponoasele, știi? Legale, d
acă vrei să o zicem așa, știi?
 Am înțeles.
 Am înțeles. Mersi mult.
 Cu mare drag, Cristiana, și salută-l, Lucian.
 V-am pupat și grijă de voi acolo în Spania.
 Ne vedem aici.
 Mersi de întrebare. Bună și mersi de văcut.
 Bun.
 Cine mai vrea să-mi spună cum a fost? Că vă căsăți foarte
 entuziaști.
 Și mă bucur pentru asta.
 Ce ați aplicat? Ce s-a așezat?
 Ce întrebări au părut? Poate au părut.
 Nu știu, mai avem câteva minute pentru o scurtă recapitul
are.
 Văd ce părere aveți voi de cum să așeză conceptul.
 Nu văd cine ridică mâna momentan, dacă vrea cineva să vorbe
ască.
 Așa vă zic eu?
 Te rog, te rog, te rog.
 De foarte mult timp eu mă cert și mă critic și mă fai că nu
 mă trezesc dimineața.
 Doamne ferește.
 Deci atât de urât vorbeam cu mine că nu mă trezesc dimineaț
a la cât vrea eu,
 dar să fiu matinal, să mă apuc de treabă.
 Și în același timp, am vrut la un moment dat întrecut să-mi
 dezvolt abilitatea de a mă trezi fără ceas de-așteptător,
 să cunosc ceasul biologic.
 Și de la lean weekend, eu n-am mai folosit alarmă.
 M-am trezit o dată lung, cred că trăziu, mai mult decât aș
 fi urât.
 Și am zis, futu-i, a, nu, ok, mulțumesc că ai vrut grijă de
 mine.
 și am schimbat cuvintele.
 Și de marț, n-am mai folosit alarma și acum mi-am zis asear
ă, chiar dacă m-am pus la 1 și un pic la somn,
 am zis, mă trezesc între 7 și 8.
 Și m-am trezit la 6.50 și am zis, ok, hai, totuși, mai pot
 să dorm un pic.
 Dar foarte fain că am schimbat limbajul, am început să mă p
ărințesc un pic cu mine și cu ce pot să fac.
 Și e foarte fain.
 Bravo! Super tare feedback-ul!
 Cu mersiunul Sergiu, foarte tare, Fitbicu, ai schimbat doua
 lucruri, nu stiu daca esti constient.
 In primul rand ai schimbat cuvintele pe care le foloseai
 cand vorbeai cu tine
 si ai schimbat atitudinea pe care o aveai fata de tine.
 Adica fata de...ca poti sa ai o atitudine nepotrivita cu cu
vinte potrivite sau poti sa le combini, stii?
 Bravo pentru asta!
 Si am mai facut ceva ce am mai tot vorbit noi, in special
 la modul de objective.
 te-ai setat foarte corect și fără presiune, intenția.
 Noi avem tendința de a pune presiune pe noi în legătură cu
 un obiectiv pe care-l avem,
 mă trezesc la ora 8 că-i bai, doamne feri, picăcerul dacă
 nu,
 în momentul în care pui presiune pe tine, emoția e ne
productivă, neplăcută, inconfortabilă,
 iar subconșientul percepe că ceva negativ dacă tu te trezeș
ti la ora aia că-i bai,
 și te sabotează, te pune să adorm fix atunci, când e mai
 dulce somnul și ai trebuit să te trezești.
 Când tu spui, nu, mă trez la 7-8 pentru că e important, nu
 e bai, nu creapă lumea, nu, știi?
 Dar la 7-8 e important pentru mine și mă trez la 7-8.
 Constați cu stupoare că de... eu așa pățesc de obicei, împ
un ceasul și eu de rezervă, pentru că, na, se întâmplă și ex
cepții,
 însă constat cu stupoare de obicei mă trezesc cu câteva
 minute, 5-7-8 minute, un minut de multe ori, înainte să-mi
 sune ceasul și mă simt și odihnit, știi?
 Doar pentru că intenția mea de seara a fost setată corect.
 Da, ajută. Trebuie să recunosc, pentru că vor fi colegi
 care sunt pasionează de asta și ne vor zice, stai că mai
 sunt variabile.
 Da, ajută mult să te și culci la o oră decentă, astfel înc
ât să nu creezi provocarea de a fi rupt în gură de o boseală
 și tu să spui,
 bă, mă curză, dar mă cul la 3, dar la 7 vreau să fiu fresh.
 Ehehe, știi, o să fie provocator, îmi aș pune ceasă în cond
ițiile astea.
 Adică contează mult și ora la care te pui și, mă rog, mai
 multe ritualuri dacă vrei.
 dar strict din pune al atitudinii, bravo, este fantastic și
 foarte bun feedback-ul, bravo, mersiun, Sergiu.
 Pate?
 Da, Dana, te rog.
 Bună dimineața tuturor, bună dimineața, Horia.
 Foarte pescut, și sotul meu, Zoli, beneficiază de pe urma f
aptului că eu am lucrat la...
 am stat de vorbă cu o parte a mea.
 Este exact ce spunea și Olympiu și cumva și ce spunea și
 Sergiu.
 Eu il blamam si pe el, ca de ce nu mergem pisici la ora la
 care tot zicem, noi zicem la 9.30 stem in pat, mereu era la
 11.30.
 De ce inamata erau la 11.30? Si ma rog, ideea e ca am luc
rat cu felice sa comunic cu partea asta si am avut revelatia
 asa de faina in care super eu la venire la comunicare, la
 sedinta cu noi.
 și mesajul pe care l-am primit o față ceva de genul
 Deci dacă tu vrei să evoluezi spiritual, te împiediști de
 un rahat, de nimica toată
 că vrei să te stresezi tu, că ești tu, că te stresezi că nu
 mi-mi miști la somn la timp
 Și ce s-a rezolvat? S-a rezolvat că după foarte mult timp
 în care mă judecam pe mine și îl întrebațeam cumva și pe Z
oli
 Acum, după ora la care chiar vream să merg la somn, stii mă
 ula ceasă așa și zâmbesc,
 ba ce fain că nu mai vine să mă stresez, deci îmi vine
 natural să zic,
 ba eu am altă preocupare, eu vreau să cresc altfel și chiar
 nu o să mă las stresat de chestia asta
 și adorm și mai bine din cauza asta.
 Da, pentru că iei presiunea de pe tine, bravul, bravul, îmi
 place de voi, ați început să prindeți ideea.
 Într-un final, la modul 7, ați început să înțelegeți cum e
 cu presiunea asta pe care o punem noi singuri pe noi.
 Bravo! Și sunt convins că o să vă și țină. Adică ar fi util
 să vă și țină atitudinea asta, pentru că avem tendința unor
 să uităm.
 De câte ori simțiți că de ceva nu merge sau vă sabotați,
 întrebați-vă unde pun presiune pe mine. Și o să vezi că
 vine resposul.
 Bun, cineva și-a deschis microfonul, nu văd, iar am ceva
 provocări cu tastatura asta, cu interfața.
 Dacă e cineva care își dă microfonul și vrea să-mi zică ce
va, e binevărunt acum.
 Da, te rog.
 Eu nu știu cum e la voi zilele astea de garantină, dar la
 mine, eu continui să-mi dau bice, da?
 Mai grav decât înainte.
 Eficientă.
 Dacă ești obișnuită cu bicele, e greu să te dețiu.
 eficienta 50% sau mai putin de 50%, mie nu imi priestesc de
 statul asta acasa si in casa, toata ziua vorbesc la telefon
, ma rog, o parte cu prietenii, o parte cu oamenii care ma
 suna asa asa mai departe,
 Nu reușesc să fac ceea ce îmi propun. Deci nu reușesc
 absolut deloc.
 Știu că are mie programul, știu ce trebuie să fac.
 Numai că sunt scoasă din zona mea de confort, să mă duc la
 birou, să interacționez cu oamenii.
 Deci nu mă regăsesc deloc. Deci trebuie să se încheie cât
 mai răpe de toată perioada asta.
 Că nu îmi prieste.
 Uite ce aud eu, dacă îmi dai voie să dau un feed de-așa de
 ce aud eu.
 Eu aud așa, ceva exterior mie s-a modificat, da?
 Mă afectează, mă provoacă, îmi dă opțiunea să mă adaptez ca
 să obțin rezultate în continuare, unde e important pentru
 mine.
 Am dat toate până aici?
 Da, perfect.
 În același timp, nu e confortabil, deși pot să mă adaptez,
 nu e confortabil, pentru că nu-mi place, pentru că m-a scos
 din zona mea de confort,
 prin urmare vreau ca lumea din exterior, fenomenul și orice
 în afara mea să se ajusteze într-un fel în care mie în
 interior să-mi fie bine. Am înțeles corect?
 Așa, da, pe acolo, da.
 Ceea ce, în actuala conjuntură, nu se poate.
 Bun, în actuala conjuntură nu se poate.
 Prin urmare, dacă în actuala conjuntură nu se poate, adică
 lumea exterioară...
 Și crezi că lumea acolo...
 Nu mai e, nu mai au nimic.
 Între noi e de la internet, o să vezi că își revine imediat
.
 Mă auzi acum?
 Da, da.
 Dacă acest aconjuntură din exterior ar ține încă 6 luni sau
 un an, să spunem că ar fi război, nu carantină stată în cas
 cu Netflix.
 Dacă mă crezi, nici măcar un film n-am văzut pe Netflix.
 Aseară târziu m-am uitat la o comedie. Dacă îți poți imag
ina toată perioada asta, nici măcar un film n-am văzut pe
 Netflix.
 Ok, deci sa inteleg ca nu muncesti ca sa faci ce-ti place
 sau trebuie.
 Ba da, muncesti, dar nu am randamentul si eficienta pe care
 mi-as dor eu.
 Asta ma scoate din sarite. Ca toata ziua muncesti si vorbes
c la telefone.
 Ma inteles, ma da, ma da.
 Te scoate din sarite pentru ca nu e zona ta de confort, dar
 ghisi ce?
 de cum se exersează. Adică zona de confort nu e ceva ce e
 singură, gata, am una, am găsit-o, m-am născut cu ea, trăim
 ea,
 familia nu se modifică niciodată, e fals. Zona de confort,
 oricare ar fi zona de confort, mică, mare, nu contează,
 a ajuns să fie zona de confort pentru că ai exersat-o. Dacă
 asta e să te gândești la prima zi în care
 ai intrat în biroul tău, ăla unde lucrezi tu de obicei,
 sunt convins că te-ai simțit diferit față de cum te simți
 acum în biroul tău când te duci la servieci. Adică mi se
 pare ca posibil dacă...
 Da, mă duc la birou și găsesc, mi se pare, toată o atmosfer
ă foarte tristă.
 Am găsit flori le-o filite și vreau viața mea înapoi cu ag
itație.
 Da, cu alte condiții.
 Cu alte condiții, da.
 Pentru că dacă nu este agitație și nu ai pe ce să te
 concentrezi în afara ta,
 nu poți să-i găsi de oameni din jurul tău, să vorbești, să
 rezolvi probleme, să-i sprijini,
 să whatever, da?
 Cumva e obligată să stai cu tine.
 Ești obligată să stai să asculti ce zice în tău,
 picicul tău, vociția ta, provocării interioare, emoțiile
 tale.
 Doamne fereste să asculti ce zic emoțiile tale, ceva ce
 vine din interiorul tău.
 Dar asta e o presupunere, atentii.
 Deci e stricta o presupunere.
 Și niciodată nu le-am, adică niciodată nu le-am ascultat.
 E pe acolo, se rezolve unui problemă, nu m-au deranjat, nu
 m-au pus...
 Din punctul meu de vedere, nu faci bine sau rău, nici într-
o direcție nici în alta,
 ci poate să fie o atitudine care să putea să fie mai
 productivă decât cealaltă.
 În sensul că dacă folosești perioada asta forțată, de
 sistem, de conjuntură, de mediu,
 să faci ceva ce n-ai făcut niciodată cum spui tu, să stai
 tu cu tine, să auzi ce-ți spuneți,
 doar să constați, să dai voie, să simți, să-ți notezi, să
 faci un jurnal, nu știu,
 ceva, orice fel de muncă, de conectare cu tine,
 e posibil să fie mai productivă perioada asta decât ți-ai
 imagina vreodată, pentru că
 se vor schimba lucruri...
 Pentru că nici cu mine nu stau, da, aia sunt necăjite, că
 nici cu mine nu stau.
 Da, pentru că nu stai cu tine.
 Sunt toate direcțiile împrăștiată, răbășită,
 Nu mă pot canaliza către ori să termin anumite lucrări
 sau măcar să...
 E perfect natural, cum îți spuneam.
 E un obicei neexersat.
 Deci, cu cât mai mult te concentrezi să exercezi asta inten
ționat,
 să îți propui, vreau perioada asta,
 intenționez să mă conectezi cu mine, să stau cu mine.
 Asta înseamnă să îți dai telefonul preț sidențios,
 sau să îl pui într-o cameră în care te duci într-o altă
 cameră,
 să închizi telefonul, sau să nu te uiți nici cu Bogdan, nic
i cu Sofie, nici cu...
 Deci să stai tu singur într-o cameră, să te uiți la tavan,
 așa, să stai două ore, să-ți spui,
 bă, acum stau două ore mâine la tavan, să vezi ce se întâm
plă, știi?
 Aia înseamnă să îți propui, că așa să spui, da, da, nu acum
 că n-am timp,
 Da, atentie, e doar o invitatie pe care poti sa o accepti,
 sa vezi ca se schimba.
 Da, va fi disconfort, iti garanteaza, va fi disconfort.
 In acelasi timp va fi foarte productiv si valoros pe terme
 lung, adica for the rest of your life.
 Stii?
 Poti sa o faci, poti sa nu o faci.
 Adica, desupravietuit, iti garanteaza ca supravietuiesti in
 ambele variante.
 Da.
 Dar ideea este cum vrei.
 Vrei sa supravietuiesti si sa-ti menti in stili de viata mi
xto.
 sau vrei să-i faci un upgrade și să profizi de perioada
 asta să stai un pic pe zi, atentie, nu mult, singură,
 adică să-ți dai voie să stai tu cu tine, pentru că nu prea
 suntem obișnuiți, inclusiv eu, da?
 Deci, mă include, nu suntem obișnuiți să stăm noi cu noi,
 să ne auzim gândurile, să ne simțim emoțiile,
 să tragem concluzii, să ne confruntăm...
 În prima săptămâna, chiar a doua săptămâna, eram cea mai
 fericită.
 Stăm acasă, ce bine, am dormit, nu am făcut nimic așa, mai
 foarte mulțumită de ceea ce se întâmpla.
 Acum, cum să zic, îmi dau seama că se prelungește toată
 starea asta și toată agitația și tot programul meu.
 Veneam seara târziu, mă culcam târziu, mă trezeam, dormeam
 câte două ore, chiar de noapte.
 Adică?
 Prea mult odihne.
 Adică, fix ce spuneai în perioada aia, și tu și sorta, vio,
 că ați vrea să aveți mai mult timp cu familia, cu copii, cu
...
 Știi, fix aia cum s-a întâmplat, și fix aia acum, a, băi nu
, atât de mult.
 Știi? Adică e clar că nu-i vorba de timp.
 E clar că nu-i vorba de timp, asta vreau să subliniez.
 Nu e vorba de timp, e vorba de...
 Altceva, nu vreau să îți dau eu din casă pentru că e o
 proces personal. Despre timp vorbim azi, sper să te ajute
 discuția de azi legată de timp.
 În același timp, provocarea de asta noi cu noi este una pe
 care putem să ne lansăm singuri.
 Sau, uite cum se întâmplă acum, să o acceptăm atunci când o
 lansează sistemul Universul Mediu.
 Da? E ceva ce gândește de un fel următor.
 Ne-am născut singuri, murim singuri și nu avem impresia că
 trăim cu alții.
 Nu, tot singuri trăim, știi?
 Dar fix noi cu noi nu stăm, adică singuri, știi?
 Nu suntem obișnuiți de asta.
 Noi tot timpul avem impresia că e despre altcineva, mama, t
ata, copilul.
 Nu e așa.
 Da, da, da, da.
 Adică din punctul meu de vedere, adevărata dezvoltare
 personală înseamnă
 abilitatea de a stii ca poti sa faci orice
 incepand de la a fi singur
 da? Adica cand ma refer
 daca iti pui vreodata problema ca om care vrea sa evolueze
 ba, dar eu cum ma descurc
 sa apara replica nu conteaza
 sunt eu cu mine, ma descurc oricum
 dar nu ajungi acolo sa stii ca te descurci tu cu tine
 din moment ce tu nu esti obisnuit sa stai tu cu tine
 ironic, stii?
 e doar feedback
 poate te ajuta, poate nu
 merci mult Madala, apreciz mult sinceritatea si importansia
 te pup
 Cine-i țin?
 Claudia
 Sau Olympiu, nu știu, spunem-te-o la ce te referi.
 Dacă vrei să-mi spui cu un mic la ce te referi, că nu mi-e
 clar. Adică nu știu.
 Îmi aduc aminte că am zis ceva, dar nu știu la ce te referi
.
 Da, mă gândeam că tot timpul când au avisat un stimul
 extern de genul,
 Începutul să întreb dacă, mă rog, conjuptura ar ține pentru
 încă un an de zile și n-ai mai continuat.
 Conjunctura care mă obțează acum să modifică tine de viață,
 cum e cazul mă strug,
 ar ține un an de zile? Eu ce opțiuni am să cufăr un an de z
ile?
 Către așteptând cu înrădare să se termine sau mă împac cu
 stimul extern și îmi reevaluez opțiunile
 opțiunile și fac recadrez, văd ce iese bun de aici, mă obiș
nuiesc,
 poate de fapt o să înceapă să-mi placă.
 Știa? Ideea este următoarea, oricât următoarea să schimbă
 ceva în exteriorul nostru,
 ca oameni și aici mă inclus și eu, avem tendința să ne lupt
ăm cu acel ceva care s-a schimbat
 ca și cum ele devină pentru emoțiile noastre de desconfort.
 Știi? Bă, guvernul, criza mondială, Covid-ul, partenerul de
 cuplu, a plecat,
 Din cauza lui am intrat in depresie, ca m-a parasit nebuna
 sau nebunul, stii?
 Intotdeauna devine altcineva pentru ceva in interiorul nost
ru.
 De aia zic, in stimul extern nu e sub controlul meu, si hai
 sa fim seriosi, nu e niciodata sub controlul nostru, 100%
 de genul eu controlez lumea.
 In momentul ala, cand nu e sub controlul meu, am de ales sa
 sufara ca nu e sub controlul meu,
 si aici apar nevrozele, conflicti intern, depresie, dar de
 ce mie dialogul asta intern,
 sau am opținat să mă împac cu stimul extern să zic ok, acum
 că s-a întâmplat asta.
 Stau un an de zile să mă lupt cu el, prima varianta de care
 am vorbit,
 sau o accept cât mai repede și văd cum mă întorc în favoră
 a mea, prin recadrare,
 nu știu, găsire de strategii noi, adaptare la ea, că mulți
 oameni nu-s dispus să se adapteze și așa mai departe.
 De aici vine din punctul meu flexibilitatea. Are și Bendler
 o vorbă care spune că
 Dacă fericirea ta sau starea ta în interioră depinde de ce
va ce cineva trebuie să facă în exteriorul tău,
 vei avea foarte multă muncă de convingere de dus totul tot
 restul vieții tale.
 Știi? Pentru că constant vor fi oameni care nu vor fi dispu
și să facă ce vrei tu, ca tu să te simți într-un fel în
 interiorul tău. Are sens?
 Da, da.
 Ok? Și în momentul aluat din punctul meu de vedere, cumva
 unii îmi zic că uneori sunt cinic.
 Poate, nu stiu, nu m-am gandit la asta, dar eu personal am
 o abilitate, cred ca exersata, probabil dintr-un motiv emot
ional undeva.
 Deci e probabil undeva, dar acum in acest moment am o abil
itate, intre cum nu era, acum eu abilitate o fac constient.
 Am abilitate de a repozitiona cu privire la aproape orice
 fel de stimul extern, in mai putin de jumatate de ora.
 Adica, in mai putin de jumatate de ora trec prin procesul
 de durere, suferinta, neacceptare, ura sau ce e acolo,
 care e perfect normal, atentie, deci nu-l critic, e natural
,
 dupa care zic, ok, asta e, hai sa vad de unde incep si de
 unde ma apuc.
 Si cumva procesul meu de adaptare la situatii e mai scurt
 decat altora care le-ai atat 6 luni,
 si ajung la aceeasi concluzii. Unii zic, da, dar inseamna
 ca tu nu stiu, nu iubesti sau nu stiu, replici, da?
 Nu stiu ce inseamna, ca evident e subiectiva reactia, nu st
iu ce inseamna pentru tine, pentru mine e asa,
 am cum sa influintez ceea ce tocmai s-a intamplat? Nu.
 Prin urmare trebuie să mă adaptez. Eu aleg să mă adaptez
 mai repede. Asta e singura mea atitudine diferită.
 Indiferent, încă o dată, vorbim de despărțire, de ces,
 tragedie, serviciu, criză economică, whatever, vorbim la
 modul de extreme.
 Și amabilitatea, atenție, nu mereu, pentru că sunt om nu-s
 robot, dar amabilitatea exersată în timp de a mă repoziț
iona rapid cu privirea la ceea ce tocmai s-a întâmplat.
 Asta mă face flexibil și reactiv, nu stau să bă, dar cum un
 fi, dar știi?
 Asta pe lângă alte abilități pe care le recomand constant
 de când lucram împreună, de strategie
 Adică, de exemplu, pe lângă flexibilitatea de a te adapta
 la un stimul extern, eu recomand constant anticiparea stim
ului extern
 Adică să gândești cât poți de mult în avant strategii, ast
fel încât dacă ceva se întâmplă măcar asemănător cu ce ai
 anticipat tu worst case scenario
 Mintea ta să aibă nu neapărat strategie pe hârtie, dar mă
car eventualitatea mentală
 Că bă, cumva am anticipat că e posibil să se întâmple asta,
 știi?
 Nu la modul să te sperii că se poate întâmpla, nu la modul
 da' eu ce fac, dacă se întâmplă, nu
 Doar bă, se poate întâmpla, da, ok, o las acolo ca tema de
 casă
 Și în momentul, da, cumva se trage din fostul meu job, zice
 Cănguța, da
 Pentru că la Misterea de Internet am cumva un situație de
 risc
 și anticipam ca în ce să poate întâmpla greșit înainte ca
 să se întâmplă, de multe ori nu s-a întâmplat, dar eram cum
va relaxat oricum,
 pentru că aveam un scenariu pentru fiecare stimul posibil.
 Da, e adevărat, e foarte pute să se întreabă.
 Ideea este că recomand adaptabilitatea la stimul extern, nu
 ronțăirea lui constant prin scenarită.
 Bă, dar de ce mie? Da, nu se putea altfel.
 Dar tu-i mama lui de Covid, ca a apărut el fix acum, când e
 vară.
 Nu putea să apară iarna, să stă, eu să hibernez până trece.
 Știi? Adică în momentul ăla, tu practic,
 în dialogul tău interior, de a te lupta cu stimul extern,
 unu, nu schimbi nimic, pentru că nu îl afectează.
 Dialogul tău interior sau al nostru nu afectează ceva ce se
 întâmplă în exteriorul nostru, nu se schimbă nimic.
 Știi?
 Doi, amâni momentul în care poți să iei o decizie să schim
bi ceva
 în raport cu cum reacționezi la cel stimul extern. Știi?
 Unii se luptă cu covid-ul, că de ce s-a întâmplat acum?
 Că vreau să se întâmple mai repede, să revenim la grătare
 și la treaba noastră.
 Alții vin și spun, păi, ești nebun? Sunt obligat legal acum
 să mă odihnesc,
 să-mi iau timp cu copiii, cu familia, să scriu cartea pe
 care vreau să o scriu,
 să învăț, să meditez. Am un amic care și-a comandat o ch
itară, înțelegi?
 Deci nu are nicio treabă, nu a cântat în viața lui la nici
un instrument, la nimic.
 Și-a zis, ok, anticipez 2-3 luni.
 Da?
 A zis el, poate se înșeală, poate nu, e altă discuție, da?
 Ce fac eu în astă 3 luni de zile?
 Păi, de exemplu, eu să alivez la biblioteca mea.
 Deci am deja puse pe săptămâni cărțile în care vreau să mă
 arunc toată ziua, să nu fac nimic decât să citesc.
 Și să alivez, numai, când mă dândez la asta, ca să înțelegi
 reacția mea.
 E, tipul ăsta și-a comandat o chitară.
 Și-a zis, mi-a zis, bă, dar ce faci?
 Păi, mi-au chitară. Păi și cum înveți că nu ai profesor?
 Ești nebun? Deja am curs comandat pe internet
 ceva aplicație cu nu știu câți profesori chitariști de-așme
cheri
 care te învață ca la proști, ca la idioti fără să-ți ții tu
 minte notele de-astea muzicale, cu si-d'ore
 te învață mișcările din degete să cânți la chitară
 nu știu, mai puțin de 3 săptămâni zi chei dacă exercezi o
 oră pe zi
 Păi, n-avem noi o oră pe zi că-i COVID-ul, știi?
 se sizeze atitudinea diferita
 si omul, in loc sa fie in depresie, ca ar avea motive sa ag
ite,
 zice ok, dar eu ce fac ca sa ies din situatia asta
 cel putin la fel de incantat sau
 mai incantat, mai bun, mai productiv, mai ceva, habarram
 si aici e atitudinea diferita fata de acela stimul extern
 asta incercam sa zic, bine ca ai subliniat-o, Onyptu,
 foarte bun
 nu stiu daca te-am ajutat cu raspunsul, ca m-am dus in mult
e dirige
 Da, da, da, face sens. De oricum asta
 exersez si eu in mod constant, dar
 orice intrebare in plus care mi-o pute pute,
 mi-e binevenit. Absolut, absolut bravo!
 Si nu uita, e dictonul la care imi place mie foarte mult,
 nu e al meu,
 ca cineva spunea ca pot sa te citesc, nu e al meu.
 Pot sa ma citesc ca o afli de la mine, dar nu e al meu.
 Zice ceva de genul
 durerea e inevitabila, suferinta este optionala, stii?
 Durerea vine din faptul ca stimul extern nu e niciodata sub
 controlul meu
 și mă va afecta indiferent că am o chef de el sau nu
 Și aici mă refer la criză mondială, taifun, decese, înfamil
ie, tragedie, accidente, dureri, orice
 Lucru care nu depinde mine literalmente
 Se întâmplă și eu trebuie să mă adaptez
 Suferința este neacceptarea stimului extern
 Suferința este neacceptarea durerii mai exact
 Și aici vine diferența, știi?
 Eu accept să doară
 pentru că ironia este că oamenii care nu se luptă cu durere
a
 percep durerea mai mică, s-au făcut studii în sensul ăsta,
 oamenii care nu se ceartă, nu se luptă, nu se vaiță de dur
ere
 o percep la nivel de intensitate mai mică, deși același
 stimul extern,
 ca în cazul altora, care raportează o intensitate de durere
 mai mare
 cu cât mai mult se luptă, ca să zic așa, știi?
 cu cât mai mult se ceartă, dar de ce mie, dar nu să mai
 termină odată,
 cu cât accepti că bă, s-a întâmplat, ok, hai să luăm matur
 vorbind, hai să luăm de unde să poate,
 cât durează? O lună, gata, o lună, pa, e, gen, da, dar de
 ce o lună?
 Dar nu se poate mai repede, dar, în momentul în care zici,
 dar de ce nu se poate mai repede, în secund aia suferi.
 Și suferi, suferința se adaugă și exacerează, exacervează
 durerea, de aici vine diferența între oamenii
 care reacționează la o criză economică acceptând-o
 și alții care reacționează luptându-se că de ce lor,
 că de ce nu în Africa sau că ea s-o obișnuiesc.
 Vă îi ține stic de atitudine mentală și cum ai spus tu
 foarte bine, bravo,
 se exersează, da? Nu e un dat, nu e data nici măcar de
 inteligență.
 Că vei vedea că sunt oameni care sunt foarte inteligenți,
 care sufă
 și vei vedea oameni care nu sunt cei mai inteligenți după
 planetă,
 dar sunt aindra cu dezen, pentru că nu se ruptă cu durerea,
 sunt supraunea de la țară simplii care sunt cumva împăcați
 cu rostul și cu sensul vieții pentru că ei nu se luptă cu
 de ce.
 Ei acceptă și am văzut oameni simpli de la cercătorul pămâ
nt, oameni simpli, nu vreau să definesc categorisul celălalt
,
 care erau al naibii de împliniți la nivel de atitudini. E
ram super împăcat, zice da, mi-e greu, da, aia e bine că
 suntem sănătosi să concentra pe altceva,
 Atitudinea se exerseaza întotdeauna, nu este ceva ce am cit
it o carte si gata oameni.
 Brava, buna observatie, Olimpiul.
 Felicia spune ca am constatat ca pana si durerea fizica
 dispare daca nu o bag in seama.
 Da, e adevarat.
 Nu ma as duce pana acolo incat sa nu o bag in seama, pentru
 ca a nu baga in seama sa duce cumva in extrema opusa, a ign
ora ceea ce s-a intamplat.
 A ignorat ce s-a intamplat si a ma lupta cu ce s-a intam
plat sunt doua extreme.
 Eu o recomand pe ceea de genul accept ce s-a intamplat si
 ma adaptez la ce s-a intamplat.
 Cand o ignor, stiu ca cuvintele poate nu astea e vrut sa sp
ui, insa subliniez ca si aia este o extrema,
 daca ignor ce s-a intamplat e ca si ca ma bag capul in pam
ant ca un strut si astia o sa schimbe ceva cand scot capul.
 Uneori functioneaza, nu zic nu, pentru ca sunt oameni care
 vor la masuri in jurul meu si ma vor afecta si pe mine.
 Dar asta nu înseamnă că e matur, că e util, că e productiv.
 Din punctul meu de vedere, nu a ignorat ce se întâmplă eche
ia, ci a acceptat ce se întâmplă.
 Asta înseamnă, să-ți dau un exemplu la nivel daferic, la
 durere,
 de exemplu, când doare sau mă doare ceva,
 o observ, nu o ignor, nu mă lupt, nu mă bat, nu mă înjur,
 doar observ.
 Să zic, ok, scara de la 0 la 10 cât are, atât.
 Oare crește în intensitate sau stă?
 Ah, uite că acum stagnează, ah, bă, nu pulsează, ah, bă, nu
, uite că a început să scade.
 și la un moment dat doar acceptând-o, constat cu stupoare
 că scade.
 S-a uit de ea. E efectiv, pac, s-a terminat.
 Și bă, dar când? Când s-a terminat?
 E la fel și, nu știu, durere extreme, dacă vrei, la caz de
 naștere.
 Sunt femei care o le-aeste frică de naștere, e uman,
 deci nu judecăm, doamne, ferește-o, dar la modul de panică.
 Se ambalează de dinainte să vină procesul,
 inclusiv dinainte să rămână străcinate.
 au filme despre ce înseamnă naștere și așa mai departe
 și evident au dureri mari în timpul nașterei care încoate
 sunt perfect normale anatomic vorbind
 și sunt foarte multe femei, am cunoscut femei care au spus
 ce vorbești, și am simțit că am născut
 adică mi-a venit ziua, m-am dus la spital, medicu m-a așt
eptat că era programat
 am născut și zic cum a fost, păi nu știu, a durut, dar nu
...
 E, știi? Adică nu anestezi ce-i de alea cu găleata, nu...
 Deci, și singura diferență pe care eu am sesizat, evident,
 sunt și unele anatomice, sunt multe, nu intrăm în detalii,
 dar una pe care am vrut tot constant, este că a femeie o at
itudine diferită față de durerea pe care o anticipatează, ad
ică o acceptă.
 Genul, bă, știu că o să fie provocator, dar eu vreau copil
ul, deci prin urmare pentru copilul meu și familia mea, asta
 este.
 Nu sunt singura care trece prin asta de când a început lume
a, adică o acceptă.
 E, sunt femei care am panică. Cum?
 O să fie nasol, știi? În momentul în care
 atitudinea psihologica spune că o să fie nasol, crede-mă,
 acel nasol, dacă se întâmplă, va fi exagerat ca și percepț
ie.
 Este din stat, știi? De-aia zic de atitudine.
 Față de durere.
 Bun.
 Bun, bun, bun. Crenguța, superb zis. La ce te refer?
 Că nu știu la ce te refer.
 Adică...
 Corea? Da, te rog.
 Bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bun
ă zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi
 mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâ
na, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna,
 bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bun
ă zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi mâna, bună zi
 mâna, bună zi mâna, bună z
 dar nu de asta am întrecut.
 Voiam sa te intreb inca de mai devreme daca...
 Bine, stiu cat deschida asa poate o cutie a Pandorei cu sub
iectul cu fumatul.
 Asta-i subiectul.
 Dar as vrea sa...
 Am o prietena care as vrea sa se lasa defumat,
 ar fi a treia oara cand se lasa defumat.
 As vrea sa o sprijin in chestia asta.
 M-am gandit sa explorez cu ea si piramida nivelor neurolog
ice.
 dar femeia e foarte supărată pe ea momentan, că încă nu s-a
 lăsat de fumați în ultimele două săptămâni.
 Ea, fiind cu doi copii mici acasă și cu destul de multă
 presiune, ar ajuta, asta e întrebarea mea,
 să abordez puțin și pe partea asta cu părțile sau nu e neap
ărat?
 Ajută, ar ajuta foarte mult, da, este... Atenție, deci to
ate uneltele elepre pe care le facem noi, în orice sens,
 că le vedeți voi folosite sau le aplicați voi cu propriile
 voastre provocări, pot fi adaptate,
 deci, la majoritatea lor, pot fi adaptate, că asta e sensul
 unelterului NLP, și la alte provocări.
 Asta înseamnă că dacă tu crezi, simți, de obicei, pe intuiț
ia își zice, o să mergem,
 adică pe ce îți vine momentul literal, că poți să folosești
 părțile într-un proces în care vrei să-ți sprijini pe perso
ană să se lasă de fumat, poți să-l faci.
 Da? Dar atentie, la randul tău, și tu și orice coleg, fără
 presiunea reușitei.
 Că aici vine ca ghid un secret.
 În momentul în care tu îți asumi presiunea reușitei client
ului tău, ca să vorbim în termen de coaching,
 în momentul ăla, tu scai randamentul pe care poți să-l ai
 literalmente.
 Pentru că presiunea ta influențează abilitatea ta de a te
 adapta, de a intui, de a observa, de a calibra, știi?
 Când te detașezi de rezultatul clientului tău, poți să-ți
 spuiți și cea mai bine.
 De exemplu, eu am lucrat ieri, cum face asta, zice Cranguta
,
 Pai nu te adașezi, nu ți-l propui, nu te adașezi, nu ai cum
 să te adașezi de rezultat unui client dacă nu ți-l propui,
 știi?
 Intenția cu care intr eu în ședințe private și în ultima ve
i mai lucrezi de ce în ce mai mult în ședințe private,
 Pentru că am timp acum și îmi permite și energia, cum v-am
 spus, și și timpul, și constat aceleași lucruri și la mine
 inclusiv,
 Întotdeauna în care nu îmi pun presiune de genul, cum ajut
 eu pe persoana asta să se lasă de fumat acum,
 cum trebuie să fac ceva, știi?
 Nu, eu intr în ședință, ca atitudine,
 intenția mea nu e să rezolv problema
 și să o servez cât pot de bine eu în momentul ăla.
 În momentul în care mi-am setat înțeles de a servi cât pot
 eu de bine în momentul ăla,
 peste 90-eva lasă din cazuri,
 e genială experiența de ședință și pentru mine, Alex, și
 pentru client, știi?
 Adică întotdeauna, când eu îmi setez intenția de cum fac să
 lasă, să lasă de fuma,
 Bă, să blochează mintea, pentru că apare presiune, nu mai
 sunt creativ, devin speriat, nu funcționează, bă, ești
 prost, m-a plătit, știi?
 Nu! La modul de, ok, eu fac tot ce ține de mine literal
mente fizic, posibil mental-intelectual,
 dar dacă nu funcționează, poate că nu e cazuasă să lase, po
ate e mai bine să mențină, poate merge la altul.
 Bă, eu am făcut ceva, ideea este să fii mulțumit, tu ca gh
id, oricine ai fi în orice context, să fii mulțumit cu ce ai
 făcut,
 Daca răspunsul e, da, întreabă-te evident din nou fără pres
iune, de ce n-am făcut mai mult, dar dacă răspunsul e nu, do
ar liniștit, fără presiune.
 Răspunsul lucră-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucră
-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u,
 lucră-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucr
ă-l-u, lucră-l-u, lucră-l-u, lucră
 Asta răspund în lucrăringuța, cum face asta, te detașezi.
 Iar, ca exemplu, că m-ai întrebat de fumat, am lucrat chiar
 ieri, am lucrat cu un tip, din anglia mi-a scris,
 fost coleg de al vostru de altă generație, la cruj acum,
 două sau trei generații, nu mai știu,
 s-a lăsat de fumat cu mine de vreo trei ori până acum,
 și s-a luat constant înapoi, adică treceau șase luni, oplu,
 înzece luni, un an,
 bam, s-a luat iar din nou din aceeași, cum să spunem, ero
are, pe care am făcut-o și eu,
 Când te-alaşi de fumat o perioadă lungă de timp, se instale
ază cumva convingerea că dacă am fumat, n-am fumat 10 luni,
 eu pot să fumez o țigară, că nu o să mă apuc n-apoi, că do
ar n-am fumat 10 luni, îți dai seama că eu sunt puternic.
 Bă, nu așa funcționează mai des în viciu, chiar dacă ai o
 perioadă lungă, lungă, lungă de abstinență, în momentul în
 care reactivezi viciu, chiar și la mișto, da?
 cum am făcut-o eu. Eu am făcut-o în vârful părtiei în Ucra
ina acum, nu știu, 10-11 ani, nu fuma semn de 10 luni, nu f
uma semn.
 Eram zen, eram căpitan. Și un tovarăș cu mine, care era cu
 mine în păpârție, și-a prins țigara lângă mine.
 Și am avut un flash de o secundă, ancoră, și zic, bă, dar n
-aș fuma și o țigară, adică, trag și-o trei fumuri.
 Ceea ce, dacă nu am fuma de 10 luni, mă distrez, rebel, ce
 mușchiul meu. Și am aprins o țigară, până sără am cumpărat
 pachetul.
 Înțelegi? Adică nu așa funcționează, pentru că viciul funcț
ionează pe ancore.
 În momentul în care ai lăsat 10 luni 5 ani și ai deschis
 ancora din nou, tu ai șters 10 ani.
 Te duci înapoi în momentul în care ți era poftă.
 Da, durează o zi, dar ești înapoi. Adică, știi?
 Bun, să revin.
 Cum am lucrat cu tipul ăsta? Când e vorba de vici, de obice
i, v-am mai spus-o la cursul, dar poate de așa dacă vrei să
 o sprijin pe ea,
 Contează foarte mult emoția care oprimește în urma satisfac
erei vicii.
 De exemplu, la mine, nu știu dacă v-am mai spus, dacă nu v-
am mai spus vă zic din nou,
 eu am fumat mult timp, datorită emoției pe care simțeam câ
nd m-am apucat în prima oară,
 primă oară, primă oară, primă oară, când am pus sigara în
 gură,
 a fost ca să încalc niște reguli în care mă simțeam e
 foarte închis.
 Păi nu fumez eu, câta am eu? Era în clasa a 5-a.
 Păi nu fumez eu, eu la 5-a nu-s băiat, nu-s bărbat, ce fas
ori.
 Și anul măi că mi-a din pachet țigară, și acum ții minte că
 fuma BT sau un știu ce, o boseara de-ată de țigară urâtă,
 cum era atunci, acum mulți-mulți ani.
 Și am fumat-o ghiș cum? În fața o glinzi. Să mă văd eu pe
 mine cât de șmecher sunt când fumez.
 Știi? Și a instalat în capul meu convingerea, bă, dar ce mi
ștoare ăsta când ești rebel.
 Ghiști de unde vine numele firmei mele, ca să înțelegi în
 timp ideea.
 Bun, trecă anii fumez, am fumat 14 ani de zile,
 și mi-am dat seama când am realizat că eu fumez pentru a mă
 simți rebel, să-mi calc regul, să nu mă simt eu liber,
 însă ok, cu ce alt stimul pot oferi această senzație, ace
astă emoție, această stare în afară de fumat?
 Adică am înlocuit nu rezultatul pe care îl obțin, și cum îl
 obțin, procesul prin care îl obțin.
 Află de la colegul asta ta, de la prietenul asta ta, ce obț
ine ea, că poate să fie.
 Uite, ieri de exemplu, tipul care a lucrat m-a șocat
 complet că s-a dus în altă direcție de care intuiam eu ap
ropo de flexibilitate.
 Credeam că mergem într-o direcție și m-a dus în cu totul
 altceva.
 și îmi spune că el fumează, pentru că atunci când era mic,
 avea 2-3 anișori,
 mergea în premergător și de câte ori vroia să se joace cu
 tatăl sau cu mama lui,
 părinții aveau replica asta constant, stai să termin țigară
.
 Și cumva el a instalat convingerea și emoția de sunt
 important,
 cel puțin important, dacă fumesc sau țigarea e mai
 importantă decât mine.
 Se simțezi? Pentru că părinții întotdeauna ziceau, stai să
 termin țigară.
 sau se jucau cu el și ziceau, facem o pauză de țigară.
 Cumva țigara era cea care era prioritară lui.
 Și el a avut emoția de inferioritate și o compensa adoptând
 fix ceea ce părinții preferau în locul lui.
 Nu știu dacă are sens logică, știi?
 Și m-a bagat în niște procesiere de ram. Du-te dracu, nu
 cred.
 Am folosit ce credeam că pute în momentul ăla pe Zoom, pe
 Skype, a fost genială ședința,
 pentru că nu mi-am pus target.
 Adică, nu-i treaba mea.
 Dar pentru că am mers pe emoție, asta aș face ca să-ți răsp
und, află care este emoția pe care ea o oprimește ca satisfa
ție,
 2. Găsește o altă sursă a acelei emoții, asta la nivel conș
tient. Întreabă, ok, ai putea să faci altfel,
 nu să funcționeze neapărat din prima conștient, dar măcar
 începe un proces mental, știi?
 3. As renunța la presiunea ei, pentru că presiunea de a se
 lăsa în cele două săptămâni crează conflictul sau, mă rog,
 îi scade și încrederea în ea, că uite, n-am reușit, deci
 prin urmare n-ar rău să mai încerc și așa mai departe.
 Nu, aș spune, ok, e o carte inclusiv pe care îi aș recom
anda-o în sfășime fumătoră, al oala în car.
 Da, și acolo e o replică care mi-a plăcut mie foarte mult,
 cu care eu m-am lăsat, deci cu replica mea m-am lăsat de 2
 sau de 3 ori înainte să mă las de tot,
 Iar replica-ia spune, te rog frumos pana termin, cartea f
umează atât cât poți de mult și ți este ție la îndemână și
 util și te simți bine.
 Practic, nu te lăsa de fumat acum că ai început să citești
 cartea. Cam asta e atitudinea, știi?
 Dacă aș începe să lucrezi cu ea, la fel i-ar spune, dacă v
rei să fumezi acum în timp ce vorbești cu mine, apinde-te-o 
țigară, ca să nu simtă că n-are voie sau că presiune, știi?
 După care, dacă vrei să te duci, după ce identifici emoția,
 du-te pe părți, ancorare, dezancorare.
 Poți să te duci și pe tramsă, să creezi un scenariu.
 Sunt o grămadă de scripturi hipnotice gratuită, dacă dai în
 Google.
 Hypnotic World este un site, dacă nu mă înșel, unde are
 scenarii de-asta, scripturi de-asta hipnotice, pentru
 diverse provocări.
 O rog, și poți să construiești un scenariu cu inducție pe
 care deja o știi.
 Închizi ochii, respiri ușor, bla bla bla, o relaxezi
 și încep să gândești un scenariu prin care ia la nivel de
 metaforă
 și ia niște resurse în locul țigării, știți?
 Sunt mai multe aburgări.
 Ce-aș face eu este asta, aș te da presiunea că trebuie,
 aș lucra mult la alt timpul care consumă energia,
 pentru că noi nu avem energie să ne lăsăm de anumite vici,
 pentru că consumăm acea energie în alte direcții.
 De exemplu, dacă eu am trei copii acasă,
 un job de 90 ore pe zi, un sot sau un soție,
 care are și el la nevoie sau ea nevoie de atenție și are și
 aia provocări,
 O mamă care e singură și mă sună de 5 ori pe zi că trebuie
 să vă lasă cu mine, de unde fasole să mai am energie, să mă
 lupt cu viciu meu, să... știi?
 Fizic, n-ai de unde. Deci, e un sistem complex când lucrezi
 cu vicii.
 Uneori funcționează așa, bă, s-a făcut un schimb.
 Sub modalitățile lucrează foarte bine, poți să îi dai sub
 modalități să transformi țigara apetisantă,
 să o transformi în ceva ce-i scârbă, ce provoacă dezgust,
 dovede.
 La unii lucreaza foarte bine. La Cluj de exemplu avem o co
legă, Felicia din generatia anterioara, care acum e la
 Master,
 fără să lucrezi cu ea direct, deci fără să lucrezi, nu șt
iam care îl stau ca obiectiv, la modul 2 sau 3, cred că la 3
 nu mai sunt prima parte a modului 3,
 spune la feedback-ul de dimineață, băi, știi, am să vă spun
 ceva, zic ce, fumez de nu știu câția ani de zile și m-am lă
sat de fuma.
 Și zic, cum ai făcut asta? Păi, cum ai făcut tu? Mădurul
 trecut cu noi, cu submodalități, și atentie, nu lucrasem cu
 ea, deci nu lucrasem deloc cu ea.
 Și până în ziua de azi nu mai fumează. Pentru că atitudinea
 ei și, mă rog, provocarea și stimul ei a fost de așa natură
 încât să nu fie provocarea mare.
 dar atenție, nu o luați personal dacă persoana reușește sau
 nu, evitați, de exemplu,
 sunt exerciții care vă vor promete pe internet, mă rog, sau
 în alte cursuri,
 te lași de fumat într-o singură ședință. Eu nu cred în asta
, știi?
 Pentru că... Eu nu cred în asta. Atenție, se întâmplă une
ori să se lasă omul dintr-o singură ședință,
 doar eu nu cred în asta, pentru că în terapie, dacă vrei,
 sau în ghidru, în existență de ghidare cu altcineva,
 Contează mult, Alex, ce autoritate ai tu în față acelei
 persoane.
 Dacă persoana te vede ca autoritate, contează dacă tu știi
 ce face.
 E posibil să funcționezi doar pentru că ai zis tu.
 Dacă persoana nu te vede ca autoritate, ești prietenă, sora
, mamă, soț, nu contează,
 fică, dar nu ești autoritate, poți să ai tu Biblia Ilumină
rii în mână,
 că nu o să funcționeze pentru el, că nu o să te bage în se
amă.
 De asta în cuplu nu merge de multuri.
 Vreau să îmi învăț pe celălalt ce am învățat-o la un curs,
 dar ala îmi spune,
 Bă, dar te-am întrebat eu, știi? De ce?
 Pentru că nu ești autoritate pentru el ca să te bagi în
 seamă, nu pentru că tu nu ai dreptate sau nu e util pentru
 voi, știi?
 Am atins niște corze aici, dacă oamenii nu trebuie să râdă
 pe video.
 Nu știu dacă ți-am răspuns.
 Mi-ai răspuns, să-ți mulțumesc frumos, nu vreau să fur din
 timpul tuturor pentru fumat, dar am înțeles, mulțumesc.
 Nu fur cu nimic, că sunt sigur că a fost utilă pentru mai
 mulți colegi.
 Mersi mult de întrebare, bună.
 Dacă să faci ceva, sunt curios în sensul ăsta.
 Bun, mai avem timp de o singură persoană, dacă vrea să-mi
 spună ceva,
 legat de upsătuna care a trecut, evident legată de tematica
 pe care am parcurs-o,
 cu ce v-a ajutat, ce a vingat suprafață, ce întrebări v-a
 ridicat,
 în special cei care n-aveți nici video dat, nici audio, aș
 fi curios de voi,
 ca să vă... să văd cum sunteți.
 Sau astea de vorbiti putin cu mine, as aprecia daca va iesi
 sa va exercizi abilitatea de a va expune fricii, sa spunem
 asa, presupuse.
 Vreau sa vedeti ca este doar o presupunele.
 Asa care nu avem camera deschisa, cu voi vorbim si nici mic
rofonul.
 Daca nu, o sa merg eu mai departe cu ce am mai de facut.
 Da, sa inteleg ca vitejii mei nu se arata.
 Ok, bun.
 Daca sunt orice pe...
 durere foarte foarte pe scurt daca nu astept pentru petru
 mai târziu.
 Te rog.
 Doua situatii in care mi-am lucrat durerea cu puterea minț
ii.
 Pursi simplu una s-a întâmplat azi noapte aveam niște cramp
i destul de mari
 în zona abdomen-ului și nu aveam și nu am nurofen în casă
 și atunci am spăstai
 puțin că aveam un LTP și pur și simplu m-am pus într-o puiț
ie
 o pozitie confortabila, era 4 din tineata,
 m-am pus intr-o pozitie confortabila
 si mi-am imaginat cum o minge de lumina
 se apropie de abdomen, intra in abdomen
 si incalzeste zona respectiva
 si pe scurt n-a durat foarte mult,
 adica cred ca vreo 5 minute, hai sa zic 10 minute
 si am antarmit fara nurofen, fara absolut nimic
 si am cesuit ema, am facut o confirmare.
 Bravo, bravo, bravo, bravo. Asta ce ai facut tu este o comb
inație între auto-himnoză, dacă vrei și sub modalități.
 Dar sub modalitățile cumva presupun o stare ușoar de transă
.
 Cristina face chestia asta, a făcut-o, tu te când o să vină
 că este din colu, când o să o rog să vă spună cum a făcut e
a.
 Acum un an și ceva așa dată seama că ia foarte multe medic
amente.
 Nu, lua medicamente, una, nu-mi medicament, nu știu care,
 în perioada menstruații, în perioada ciclului.
 O durea stomacul, s-a omorat foarte tare, si am gandit de
 atat ce poate sa faca sa nu mai faca asta.
 Si a facut ceva, nu stiu sa va spun ce, habarnam, deci nu
 stiu ce a facut, e vorba de ceva sumodaritati, convingere,
 si a instalat ea ceva acolo, ca inceput de la una viitoare
 sa nu mai faca asta.
 Cristi, ne zici, te rog, cum ai facut tu cu...
 A fost foarte tare.
 A fost foarte...
 Asta am lucrat si o multumesc.
 Mersi.
 La fara de ier?
 Ai făcut-o acum un an sau ceva de genul ăsta, 2 ani, nu mai
 știu când,
 se-ai făcut tu exercițiile de cum fac să nu mai doară stom
acul.
 Ți-mi minte? Stomacul, abdomenul, în momentul în care aveai
 provocarea?
 Și există că nu te mai doare, nu mai iei medicamente că
 asta doară, ți-mi minte?
 Da.
 Cum ai făcut? Adică mă interesează atitudinea.
 Păi, mi-am făcut o transă, îmi fac o transă în fiecare sear
ă.
 și mă gândesc, mă focalizez exact pe durerea respectivă,
 gen mi-am propus să mi se regenereze toate cerurile corpul
ui.
 De un an și ceva nu mai iau un medicament, care îl am în f
iecare lună, când aveam mestra, o luam din clasa 8-a.
 Deci vă dați seama, după 20 și ceva de ani am reușit singur
ă să-mi fac o transă fiecare seară și pe mine m-a ajutat
 chestia asta.
 Ce se ziceați? Instalare de convingere prin asumare intenț
ii clare și într-o stare ușoare de transă.
 De cât timp l-ai? Sau ce medicament l-ai numai știe?
 Am luat un supozitor care m-a ajutat să întreacă durerile
 menstruale.
 Eu aveam niște dureri foarte mare și nu le mai iau de una
 și ceva de zile, una jumate.
 Poftim, ca idee.
 Așa, în fel, acel medicament l-am luat în fiecare lună din
 clasa 8, deci de 20 și ceva de ani.
 Ca și exemplu, că ce faceți voi deja intuitiv este fix în
 direcția aceea și este foarte tind, foarte, foarte tare.
 Bravo!
 Deci bravo Dana! Testați cu durerea. Sunt tehnici foarte uș
oare banale de control al durierii prin auto-himnoză.
 Sunt una cea mai banală și la îndemână, este cea pe care o
 aveți voi deja, să numește su-modalități.
 și a avut o hipnoză, cum a făcut Dana cu sfera care vine,
 da?
 Intenția contează, deci de ce fac asta, cumva, în ce scop
 fac asta,
 unde vreau să ajung, ce vreau să obțin, atitudina de blânde
țe și de acceptarea durerii.
 Deci nu vreau să mă lupt cu ea, vreau doar să o transform,
 vreau să o modific, vreau altceva,
 dar nu am o problemă cu ea în sine, știi?
 Durere să mă sea, stomac, ce-o fi.
 și mai e o chestie care am făcut anul trecut, am avut o
 operație la care nu mă așteptam, a fost o operație de două
 ore,
 dar înainte de operație am lucrat pe chestia ce o aveam, pe
 diagnosticul pe care l-aveam și diagnosticul mi l-am făcut
 ca o stea.
 Și în momentul operației, care a durat două ore, eu m-am g
ândit la operației ca la o stea, eu care n-a fost internată
 niciodată,
 N-am luat injectii niciodata, mi-a dispărut toată panica
 Și m-am gândit, mă gândeam că la operață pe care o am, eu î
stea undeva pe peretele respectiv
 Și așa a trecut 2 ore, când nu m-am dat seama că au trecut
 2 ore de operație, că nu a fost o operație ușoară
 Da, deci nu știu dacă are sens, mersi mult, Luz
 Contează foarte mult atitudina pe care o am față de acea
 durere
 Și felul în care mă adaptez la ea, nu în care mă lupt cu ea
 Nu de ce mi se întâmplă mie sau de ce mă doare sau fix acum
 sau cum fac să o opresc sau etic.
 Și ok, o accept.
 Da? Și cum ziceam mai devreme, nu știu cine spune mai dev
reme, o accept.
 O respir, o respir în ea efectiv, după care îmi setez o alt
ă intenție.
 Vreau să o modific, dar nu cu presiunea, nu cu luptă, nu cu
 agresivitate.
 Sunt foarte multe tehnici de control al durerii.
 Există ceea ce se numește și anestezie prin hipnoză, cum v-
am spus și la curs.
 A fost un cas, l-am pus pe grup cred acum cateva luni de z
ile, de o echipa de neurochirurgi care a folosit himnoza ca
 anestezie
 in cazul unui femei din Germania, daca nu ma-nsel, care ave
a ceva, nu stiu, alergie la anestezic, contrarrecomandat, nu
 stiu ce.
 Era ceva ce nu putea sa fii folosit, adica nu putea sa fol
osasca anestezicul standard si au folosit anestezic prin him
noza.
 A avut și o echipă de anesteziși prezenți, da? Deci era de
 rezervă, dacă doamne fereste,
 dar a anesteziat-o prin himnoză pentru operație pe creier,
 atentie. Deci pentru operație pe creier.
 Femeia a fost conștientă constant, a anesteziată prin himno
ză, a ieșit din operație și a mers, a funcționat și a fost
 foarte reușit operația
 și nu a băgat niciun medicament pentru anesteziși. Și sunt
 N cazuri în sensul ăsta.
 mai multe despre asta cand ne vedem live sau răspund la înt
rebări după ce terminăm noi de ce avem de făcut.
 Bun, mă bucur că am ajuns până aici. Dați-mi un coment în
 dreapta, vă rog, cum vi se pare că a trecut până acum o oră
 și 10 minute imediat.
 Iar, a trecut încă o oră și 10 minute imediat. Înainte să
 mergem mai departe spre conceptul pe care vreau să vă-l pre
zintați,
 vreau să iau o gură de apă și cât dă ai o gură de apă, dați
-mi un semn în dreapta să văd cum vi s-a părut până acum.
 Trecută oră și 10, da. Băi, incredibil, nu cum... da, te ro
g.
 Extrem de repede, zice Irina. Nu știu dacă e Irina acolo
 sau e Paul, că nu vor să ne arate ochișorilor.
 Da, mă bucur. Irina, da. Mă bucur că steți prezenți.
 Noesi terapia, zice Felicia, de doctor Eskudero, carte.
 Da, vor recomand si eu n-am citat mă ozit de ea.
 Esti un magician al timpului în amplifici.
 Aaaa!
 Da, mai ai prins.
 Dacă aș fi un alevraie magician al timpului, aș face altce
va decât să-l treacă prea repede.
 Știa, aș face să-l treacă mai incet, ca să fie sincer.
 Bun.
 Mergem mai departe.
 Și pentru asta vreau să mut camera de la speaker view la
 mine, să mă văd ce-o pe aici, să văd ce fața am, să nu am
 ceva pe mufă.
 Apropo, mulțumesc pentru ocazia dată prin prezența voastră
 că mi-ați permis să mă bărberez cu ea o dată pe săptămână.
 Dacă nu era această întâlnire cu voi, probabil ca aș fi f
ost un sihastru, eram mai puțin gigel ca să vorbesc mai...
 Eraam cel puțin inestetic.
 Și vă mulțumesc pentru că m-ați obligat, cumva, pentru fapt
ul că vreau să lucrezi cu voi să mă bărberezi.
 Cristina este foarte recunoscătoră, că m-am bărberit, că ar
ătam ca un mohican.
 Revenim!
 Da, asta pentru că tu e doar în mintea noastră.
 Da, Bogdan, vrei să-mi spui ceva?
 Da, spuneai tu la un moment dat că abia aștepți, te uiți la
 bibliotecă și ești super excitat.
 Văzând eu că lumea care intră prin Skype...
 Bine, am zis că salivez, dar acum fiecare cu harta lui, înț
eleg, nu mă bag, știi?
 Dar am vrut să subțin, că i-am zis salivez la biblioteca me
a, tu ai înțeles de scita la biblioteca mea,
 nu judecăm, vreau doar să fie clar ce am spus, da? Ok, apre
ciez!
 Mai nou, acum, toți care intră pe Skype invitații de la șt
iri de la emisiuni
 și-au tras în spate câte o bibliotecă, să pară eludii.
 Așa că mi-am tras și eu o bibliotecă în spate ca să mă inv
idiați.
 Am văzut că e la mod acum, că atunci când intervii în
 direct undeva sau filmezi,
 dar e de câțiva ani, acum au prins și ăștia de la noi,
 e de câțiva ani asta, e moda ca atunci când vorbești despre
 ceva, e moda,
 e de fapt o intenție clară acolo, transmiți autoritate și
 gen, uite câte cărți am citit eu,
 de să trăsăm să se comentez sub externul.
 Turcescu a intrat acum vreo saptamana sau doua si era ch
itaran spate si un portativ.
 Cum spuneai tu, fiecare cu gustul lui?
 Nu ne bagam, da? Deci s-a livat excitat, biblioteca chitar
an, nu judecam fiecare cu harta lui, cat e ce trebuie acolo
 si omul e fericit, nu judecam.
 Mersi mult Bogdan, mereu ador de vocea ta.
 Bun, mergem mai departe.
 Și acum vreau să zice Sergio, facem și săptămâna viitoare.
 Bă, nu știu ce să zic.
 Dacă vrem să mâncăm un drob așa în echipă, putem să facem,
 sau să ceudim așa pe ecran.
 O să ne spargem ouăle?
 Da, putem să ne jucăm, dar...
 V-am neferestit, e ne mai trebuie.
 Da, bun, revenim.
 firmele care comercializează tapet 3D cu biblioteca.
 Da, de acord, vând acum mult.
 Bun, haideți să mergem mai departe.
 Vă propun acum să vorbim de un concept de care vă spuneam
 și data trecută.
 Este un concept de care noi deja ne lovim în fiecare zi din
 viața noastră, dacă e să zic așa,
 pentru că îl folosim indiferent că vrem sau nu.
 Ce vă propun și o să vedeți că vom reuși inclusiv și în
 special după ce ne vedem și live în sala de curs,
 o să vedem că îl putem folosi intenționat, nu doar neintenț
ionat, pentru că o să vedem de la care e diferența.
 Conceptul acesta se numește linia timpului și pleacă de la
 ideea că noi oamenii la nivel subconștient,
 cât și conștient, dar valoarea lui vine din reprezentarea
 subconștientă, ne reprezentăm timpul într-un fel.
 Noi suntem obieșnuiți, nu cred că e cineva între noi, vor
besc, da?
 Nu vorbesc de iluminati sau de noi,
 care să trăiasc în permanență fără reprezentarea timpului,
 în care pentru el ieri, mâine, azi să nu simt de nimic ca
 și cuvinte.
 Într-un fel sau altul, ne folosim și suntem, ca să spunem,
 forțați să folosim conceptul de timp ca să ne organizăm via
ța,
 într-un fel sau alt, o profesionala sau personala.
 Conceptul ăsta, linia timpului, este vechi
 de aproape 2000 de ani,
 este
 foarte valoros din punct de vedere psihologic de doar 30 de
 ani,
 aproximativ 30 de ani. Cel care l-a scos foarte mult
 în evidență și l-a dezvoltat inițial,
 a fost Ted James,
 T-A-D-J-A-M-S, Ted James, îl cheamă pe tip,
 este autorul unor cărți
 pe acest subiect, iar conceptul dezvoltat de el se numeste
 Timeline Therapy, da?
 Terapia din ei timpului.
 Conceptul este derivat, el a folosit informatii luate iniț
ial tot din NLP,
 adică a plecat de la observațiile pe care Bandler și Cugr
inder le-au făcut cu privire la felul în care oamenii
 structurează reprezentări mentale interioare subiective, da
? Ce am făcut noi in modul 1, reprezentarea mentală,
 și el, Ted James, a ajuns la ideea că la așfel cum oamenii
 structurează subiectiv, prin reprezentări mentale,
 în urma unor filtrări, lumea exterioară, la fel de, să spun
em, eficient, oamenii, noi toți, structurăm subiectiv percep
ția timpului.
 Și este principalul motiv pentru care oamenii nu, și o să v
ă înțelegeți astăzi de ce, nu percep timpul la fel.
 Deci oamenii nu percep timpul, pare ca il percepem la fel,
 pare ca pentru toti o ziua are 24 de ore, pare ca toti stim
 cand e ora de intalnire,
 insa vei vedea si sunt convins ca si tu stii deja asta, un
ii il percep diferit si aici am permis sa iei numara.
 Sunt oameni care sunt extraordinari de productivi, au 24 de
 ore intr-o zi, la fel ca si noi,
 Însă dacă te uiți în spate la ce au făcut în ultima săptăm
ână, sau o lună, sau un an, dacă vrei,
 la final când își fac rezumatul, au foarte multe task-uri,
 rezultate, dacă vrei.
 Evident, productivitatea este subiectivă, dar mă refer la
 modul că apare senzația când vorbim despre astfel de oameni
,
 cum este Bill Gates, cum este Elon Musk, cum sunt mari ant
reprenori, care schimbă, revoluționează și parcă constant
 muncesc.
 într-adevăr muncesc foarte mult și asta e adevărat, însă nu
 muncesc non-stop, da?
 Nu sunt 24 din 24, au o pauză de 5-6 trei ore, nu contează,
 da? Au o pauză.
 E, sunt oameni care în același interval de timp NU obțin ac
elași rezultate,
 iar asta nu pentru că au mai puțini abilități sau talent,
 ci pentru că percep timpul
 și se raportează la înălținea de timp pe care îl aud în dis
poziție diferit.
 Adică pentru ei curge timpul altfel.
 Literalmente pentru oamenii poate să treacă timpul în două
 feluri diferite și o să vorbeim imediat despre ele.
 Un alt exemplu pe care pot să vi-l dau, raportat la oamenii
 care percept timpul diferit,
 este la cei opusul primilor care au 24 de ore și parcă tot
 timpul n-au timp.
 Ați sezat că sunt, nu știu, aveți momente, eu am constant
 senzația că frate, câte aș fi vrut să mai fac.
 Ieri am muncit ieri și alălaltă, ieri, să stăm în asta, ult
imea trei zile am muncit de...
 Nu știu dacă am avut în ultimile șase luni, un an, o zi, aș
a cum a fost una dintre minele trei zile.
 A fost plină, deci cap coada. De la ședințe 1 la 1, am luc
rat într-o zi până la 8 oameni.
 Da? Deci până la 8 oameni, într-o zi.
 Da, n-a durat o oră jumate ședința de fiecarea, au fost
 intervenții scurte, de jumătate, de două ori, de două june
ate ori, la anumite cazuri,
 dar 8 oameni, într-o zi, am răspuns la mailuri, am încărcat
 facturi și contabilitate, adică am lucrat.
 Am făcut activități de când m-am trezit, de la 7 până la 5
 aproape.
 Și seara, atitudinea mea era de, bă, ești nebun, trebuia să
 fac mai mult.
 Deci, atitudinea mea era de genul, bă, m-a trecut timpul a
zi și eu nu am făcut ce mi-am propus, știi?
 Când m-am uitat pe agendă la chamber-i-fat, era, frate, eș
ti nebun, adică nu făceam asta într-o zi standard, da?
 Să mă mai cert.
 Ideea este că percepția, cum vreau să îl rămânesc, percepț
ia noastră asupra timpului
 nu este universală.
 Chiar dacă, când zicem timp, 24 de ore, cronometru, ceas
 sau orice idee legată de timp, o înțelegem toți, toți par
 că înțelegem, bă, n-am timp.
 Și când ai zis, n-am timp, gata, uu, cineva a înțeles, a, a
, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a
, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a
, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a, a
, a, a, a,
 Când ai zis, n-am timp, gata, cineva înțelea, a ocupat.
 La nivel interior, la nivel structural, subiectiv, noi nu
 percepem timpul la fel.
 Pentru fiecare dintre noi, și o să discutăm despre asta im
ediat,
 timpul trece diferit.
 Ted James face experimente și, mă rog, exerciții și cursuri
 întregi pe tema asta,
 din fericire doar în Las Vegas, până acum, nu cred că mai 
iese din Las Vegas, care-i și o vârstă,
 dar le facem la zlega de câțiva ani și intenția mea e să aj
ung și la un training de al lui,
 a ajuns des și constant la concluzia că în momentul în care
 devii conștient de subiectivitatea
 percepției asupra timpului, a ta, subiectivitatea ta asupra
 percepției timpului,
 În momentul ăla poți să influențezi.
 Cu alte cuvinte, sunt metode, exerciții, abordări psiholog
ice prin care poți să faci timpul să treacă mai repede,
 sau poți să faci timpul să treacă mai încet.
 Poți să faci, prin abordarea intenționata ta, poți să fii
 mai productiv într-un anumit interval de timp,
 și aici sunt foarte multe tehnici de productivitate care
 sunt utile,
 printre care una din cele eu recomand este tehnica Pomodoro
.
 Dacă e cineva care nu știe sau nu a auzit documentația,
 tehnica Pomodoro sunt și altele, dar este una dintre cele
 pe care le folosesc,
 le-am folosit mult timp acum, nu mai le folosesc, că mi-a
 intrat cumva reflex.
 Pomodoro presupune să pui un ceas de 50 de minute, un ceas
 literalmente de 50 de minute,
 cronometru, să muncești 50 de minute non-stop, fără niciun
 fel de...
 Deci nu Facebook, internet, nimic, ca muncești 50 de minute
 și când sună cronometru,
 10-20 minute habarnam sa-ti iei o pauza, intentiona, chiar
 daca tu ai chef sa mai lucrezi.
 Doar faci un break state, 5-10 minute habarnam.
 Ideea este ca tu iti antrenezi mintea sa perceapa timpul as
a cum ii spui tu.
 Pentru ca daca tu stai sa muncesti atat, daca tu ai tu ener
gie, cat timp ai energie, timpul o sa treaca foarte repede.
 In momentul in care ramai fara energie si stii ca mai ai de
 lucru, timpul o sa treaca foarte greu.
 Ați sesizat asta că atunci când nu avem energie timpul tre
ce anul aibii de greu?
 Sau vini și mai plusez în coata, apropo de diferență de
 percepția timpului?
 Ați sesizat, sunt convins, deci nu vă pun întrebarea că e
 doar o constatare, puteți mă contradiceți în schimb.
 Ați sesizat că atunci când treceți printr-o durere cu care
 vă luptați, apropo de discuția noastră anterioară,
 pe care nu o acceptați, când suferiți, dacă vrei, da?
 Timpul trece mai greu?
 Ați ezitat că timpul trece mai greu atunci când facem lucr
uri care nu ne plac,
 care nu ne fac plăcere sau care ne fac să suferim?
 Nu știu, stau la coadă. Sunt oameni care, de exemplu, dacă
 îi pui să stea la coadă,
 devin anxioși instantaneu. Încep să dar în picior, să uită
 pe telefon, o scot,
 nu are stare, nu poate și suferă literalmente. Dacă rămâne
 fără baterie, salut!
 Deci am nebunestit, am vrut oameni care intre efectiv devin
 agresivi verbal
 Hai dom'le, cu linia aia, cu timpul ala, cu nu stiu, caser
ita, miscate mai repede
 Ca eu astept acido jumat de ora
 De fapt, il asa faca de 3 minute
 Dar perceptia lui e ca asta de jumat de ora pentru ca nu e
 obisnuit
 Sa-si schimbe reprezentarea mentala asupra timpului
 La fel de bine si la fel de usor atunci cand facem lucruri
 care ne plac
 Care ne imprinesc, care ne entuziazneaza
 Care ne fac fericiti, habarnam
 Timpul trece foarte repede
 Ați zisat? E bine, diferența știți care este?
 Percepția noastră dă rezultatul, nu timpul, timpul ca și
 concept, ca și construct, este un concept inventat.
 Ca și banii de care vă spuneam modulele trecute, când v-am
 spus că banii reprezintă niște hârtii printate,
 care n-au nicio valoare intrinseca,
 ci sunt doar o unealta inventata,
 pentru ca noi ca societate sa functionam,
 pentru ca altfel, daca n-am avea
 convingerea ca acea bagnota colorata
 are o valoare,
 nu as avea cum sa
 subzist, sa supraviectui,
 sau ar fi foarte greu,
 as regresa in perioada de dinainte
 prehistoric in care faceam schimb
 de bunuri servicei,
 de eu i-o sa dau cartofi, tu-mi dai rosii,
 daca n-as avea acei bani.
 Conceptul nu există, sunt o convingere utilă, dar nu există
, sunt o convingere subiectivă.
 Există la fel și timpul.
 Timpul este un concept subiectiv, care este folosit, util,
 inventat, dacă vrei, cu scopul de a ne ajuta să ne organiz
ăm.
 În același timp, conceptul de timp, dacă nu suntem atenți,
 poate să ne limiteze și poate să ne saboteze,
 pentru că nu suntem obișnuiți să ne schimbăm intenționat
 reprezentarea interna asupra timpului. Spuneți-mi dacă are
 sens până aici.
 Dați-mi câteva mesaje în dreapta, că vorbesc singurul de
 nu știu, în spari de oră și-ți curios cum vi se pare până a
ici, până în momentul ăsta.
 Dacă apar întrebări legate de ceea ce vorbesc, eu la fel,
 dați în dreapta, eu o să văd.
 Vădă, da, are sens, da, da, da, Floricica, mersi, mersi, m
ersi.
 Ești foarte energică azi, nu știu ce faci diferit, dar
 continuu' îmi place, bravo!
 Ești foarte tare, bravo, bravo, bravo!
 Mersi Iulia, mersi Nicoleta, mersi Patric. Mă bucur să te v
ă patric,
 ci-a că nu te văd se multimoară, ce puțin uite dacă mi-ai
 dat camera.
 Crenguța. Statul la coada unde se drage din comunism.
 Da, așa este, este în obicei și este o ancoră, da, așa este
.
 Putem să bilovim cât vreți, pe asta, dar așa este, într-ade
var complet de acolo.
 Bun.
 Stranutat în cot regulamentar, auți observat, da? Deci nu
 ne jucăm.
 Bun, mergem mai departe.
 Mersi, mersi, mersi.
 Deci, Ted James a inventat, a patentat acest concept de
 timeline therapy, prin care poți să folosești conceptul de
 linia timpului
 în mod intenționat să intervii astfel încât timpul să aibă
 valoarea pe care vrei tu să-i o dai.
 Este un concept abstract, pot să vă recunosc asta, adică nu
 este un concept pe care vi-l pot lua pune într-o roavă,
 este un concept care se adresează în special minții subconș
tiente.
 Și vă dau un exemplu de ce este important și de ce îl pred
ăm la NLP.
 Pentru că noi depindem atât de mult de percepția reprezent
area noastră internă asupra timpului,
 depindem atât de mult încât îl folosim, deci folosim repre
zentarea interna timpului în limbajul nostru de zi cu zi.
 Limbajul de care v-am spus uneori că este metaforic, pentru
 că este o hartă, nu e un teritoriu,
 adică cuvintele mele explică ceva, nu îmi dă acces la cel
 ceva,
 în ceea ce înseamnă linia timpului de foarte multe ori, ca
 și la sumodalități,
 limbajul e posibil să fie extraordinar de concret,
 adică dacă ascult cuvintele unui om care vorbește când vine
 vorba de timp,
 pot să-mi dau seama cum și a reprezentat el timpul în
 interiorul lui.
 Și vă rog să îmi spuneți dacă ați auzit construcții de gen.
 Are toata viata in fata.
 Are un viitor luminos.
 Il astepta zile lungi.
 Sau trecutul ma apasa.
 Trecutul ma bantue si se tine agatat de mine.
 Amintirile mă însuțesc la fiecare pas în prezent.
 Ați auzit oameni care vorbesc așa?
 Asta înseamnă, zice Cânguță, eu nu suport aceste zicale.
 Nu sunt zicale, sunt expressii verbale prin care ne dăm de
 gol felul în care noi am codat,
 am codat sau am codificat, să nu mă certe programatoric,
 amintirile noastre în interior
 aceste expresii verbale, dacă sunt ascultate
 de un NLP Practitional,
 poți să-ți dai seama, îți vor da
 direcția în care e necesar să lucrezi cu acea persoană
 ca și ghid, dacă vrei. Dacă o persoană vine și spune
 trecutul ma apasa. Eu aud, nu stiu ce auziti voi,
 dar eu aud pentru ca ascult pe structura foarte mult,
 trecutul ma apasa.
 Adica, literalmente, omul spoarta trecutul
 pe el, pe umer, daca vrei, pe cap,
 habar, n-am, pot sa aflu asta.
 Dar literalmente, cand omul spuna trecutul ma apasa,
 nu este o expresie metaforica, desi suna metaforic.
 Este o expresie literalmente corecta
 din punct de vedere al felul in care si-a codificat ele am
intiri,
 adică anumite amintiri trecut, nu toate, le poartă pe umeni
.
 Ce am eu de făcut? Uite, vă lanțez o provocare.
 Ce am eu de făcut dacă aud pe cineva ca NLP practitioner,
 da?
 Care vine să lucreze cu mine ca și client
 și începe cu fraza, eu nu întreb de ce ai venit, cu ce post
 de sprijin, care e obiectivul ședinței.
 Așa începe de obicei, ca să am un obiectiv al ședinței.
 Și omul spune, băi, ori, uite,
 foarte mult timp trecutul mă apasă
 și mă simt sufocat și n-am motivație, n-am energie.
 Spuneți-mi de unde începeți voi.
 Ce auziți voi, când cineva spune tegutul ma apasă,
 și ce ați folosi voi, scrieți-mi indreapta, da?
 Ce ați folosi voi, când auziți fraza asta,
 ce indiciu vă dă?
 Metamodelul. Sergio zice, unde nume te apasă.
 Da, e un altă bună metamodelul.
 Unde? Pe umer, pe gât, pe cap? Da, de acord.
 Mă interesează ce soluții, hai să vă întreb altfel,
 ce soluții auziți voi, când omul vă zice problema,
 timpul ma apasă? Ce soluții auziți voi?
 Denisa, ca e conectat la trecut, de acord? Asta e o constat
are buna, nu e o solutie, dar e o constatare buna.
 Alexandru, ce su modalitat? Bravo!
 Lucru cu su modalitatii, cand ceva ma apasa, cand omul sp
une prin cuvinte, cu trecutul ma apasa, din start, in moment
ul ala, bravo Denisa,
 pot sa intru prin su modalitatii si sa-mi zic unde te apasa
, cum zicea Sergiu,
 Păi, pe umor îți spun, pe cap, pe spate, da?
 Închide ochii. Și cât de greu e?
 Păi, e foarte greu. E în față sau în spate?
 E în fața ta sau în spatele tău, trecutul ăsta?
 Păi, e în spate. E aia, e atunci, îl în față.
 Ea, vezi, îți place de el? Și aia ce încep să o împlicui cu
 submodalităță. Are sens?
 Atenție, când vine vorba de provocări personale, oamenii de
 obicei și-o exprimă, problema, și-o exprimă literalmente
 cu un felul în care ei o percep și au codat-o în interior.
 Când oamenii spun, mă apasă ceva, nu e vorba de ceva metaf
oric, ei chiar simt o apăsare și probabil undeva e chinestez
ică codată.
 Doar că noi nu suntem obișnuiți să punem întrebări de genul
, unde te apasă.
 Noi punem întrebări, a și cum ai făcut sau gândește-l la
 altceva, vine soluția. Nu te mai gândi la asta, gândește-l
 la altceva.
 Zice, Dana, preluncarea amintirii prin sum modalități?
 Da, se poate, bravă, putem să luăm amintirea din spate sau
 din față, de unde este apăsată,
 s-o aducem în față, o prelucrăm cu sum modalități sau îl du
cem în Change History, o să facem exercițul ăsta după modul
 ăsta,
 când ne vedem live, când ne zicem foarte intens și ăsta,
 Change Personal History se numește,
 în care poți literalmente să rescri, prin conceptul de lin
ia timpului,
 să rescri istoria personală a ta,
 ghidat, inițial, sau a unui client de-al tău,
 personală iubită copil,
 prin NLP. Da, va necesita raport
 transă și concertul din ania timpului. Poți să-l duci înap
oi
 în trecut undeva și să-i schimbi din punct de vedere
 al istoriei. Atenție, percepția
 emoțională pe care a luat-o din acel moment,
 nu istoria. Istoria va rămâne la fel, da? Nu se schimbă ist
oria
 faptic. Putem să facem și schimbare
 de istorie, dacă e ceva gen trauma severă, putem să o sco
atem. E motivul pentru care...
 Eu ce dulce asta ar aluga, Bobulina.
 Ce dulce, da. Ce au ralut.
 Putem să schimbăm percepția asupra momentului ce s-a întâm
plat în trecut sau putem să schimbăm
 trecutul literalmente dacă e nevoie să scot o amintire de
 acolo și este motivul pentru care
 sunt sigur și voi aveți amintiri pe care nu vine amintiți.
 Și voi aveți amintiri pe care nu vine mai uite să amintă. S
unt amintiri din trecut pe care nu mai știți.
 Nu știi ce s-a întâmplat când aveai 3 ani în miercuri. Dar
 ai uitat complet.
 E, la fel, folosind același principiu al minții noastre sub
conștiente, putem să uităm, dacă vrei, intenționat o anumită
 amintire,
 dacă nu putem să o prelucrăm. Eu sunt fanul prelucrării,
 sunt fanul vindecării, dacă vrei, nu ignorării.
 Dar există și varianta. Bun, revenim.
 Când vine vorba de linea timpului, Ted James scrie în cart
ea lui
 Timeline Therapy and the structure of personality
 Este prima lui carte din 1987, nu mai știu sigur
 A mai apărut cărți după aia scris pe Timeline Therapy, dar
 el a dat cumva startul
 Spune în cartea lui că, la fel inspirându-se de la alți oam
eni care au studiat timpul la nivel de percepție
 Că oamenii percept timpul în două feluri diferite
 Și ca să vă explic aceste două feruri din fel, vă zic că un
ii o să vă regăsiți într-una sau în alta și unii vă vă găsi
 în ambele, ceea ce este perfect normal, știți că nu cred în
 alb sau negru.
 La începutul erei industriale, când mănutul în care au apă
rut fabricile,
 am trecut de la agricultură la industrie,
 bine, anumite orașe, da?
 au trecut de la agricultură la industrie,
 țăranul nostru, agriculturul nostru, nu mai avea toată ziua
 lungă
 să facă ce are de făcu muncile câmpului.
 Pentru că industriașii au observat că dacă setează o oră
 clară de intrare în fabrică,
 cu cartelă de-aia de prezență
 Productivitatea este mult mai mare
 decât dacă lansează sarcină
 și lasă oamenii să facă ceauii de făcut când au chef
 pentru că nu se vor organiza. Și atunci s-a făcut o oră de
 intrare
 în fabrică în care totul trebuia să puncteze cu
 cârtiuțe, cu ștampile de-aia perforatoare
 ca să intri în fabrică să punctezi că ai
 intrat la serviciu. Și era de obicei
 obicei infabici la început, și acum există încă, dar e mult
 modernizat,
 era o linie de producție, da? Era o bandă de producție care
 mergea de obicei
 de la dreapta la stânga, care trecea prin fața ta, iar tu
 constant,
 când apărea în fața ta ceva, o mașinărie, un obiect, aveai
 ceva de făcut,
 ciocan, piuliță, abarnam, știi? Banda aia trecea de la dre
apta la stânga
 și pe măsură ce trecea mai mult de la dreapta la stânga,
 percepeai că trece timpul.
 De aici a apărut percepția timpului anglo-european, se nume
ște, pentru că percepția asta anglo-european, datorită...
 Ceea ce a... nu știu ce vrei să spui... cartelă de pontaj,
 zice Bogdan, da, cartelă de pontaj.
 Bun, banda aia de la dreapte la stânga, care trecea de la
 dreapte constant, timp de ani de ani de ani de zile,
 a imprimat în mintea subconștientă a majorității populației
 industrializate deja că timpul este linear.
 Timpul curge de la dreapta la stânga, timpul trece ca un râ
u, fii atent de diferență.
 În țările arabe, în zona mediteraneană caldă de la Italia
 încolo, și cele arabe,
 percepția timpului este mult diferită față de percepția ang
lo-europeană.
 Dacă în percepția anglo-europeană, a noastră, a celor de a
ici, din România, Europa,
 timpul curge linear de la dreapta la stânga, în percepția
 arabă, și probabil, Muz, dacă aveți prieteni în zonele alea
,
 recunoaște ușor tiparul, timpul nu curge.
 Cu alte cuvinte, pentru ei, pentru arabi, pentru cei care
 sunt o percepție arabă, în totdeauna timpul este acum.
 Întotdeauna momentul prezent este acum.
 Care e diferența?
 Și astea sunt cele două perceții diferite, da?
 Diferența este asta.
 Sunt oameni care percep timpul curgând de la dreapta la stâ
nga, de sus, jos, stânga, spate, față, dreapta, nu contează
 la ei, curgând, e o linie curgătoare.
 Sau sunt oameni care percep în permanență că este timpul
 acum, în momentul ăsta.
 Fiiți atent! Oamenii care percep timpul, și nu contează ț
ara de unde sunt, asta este o codare, este o reprezentare
 mentală interioră, nu contează unde te-ai născut, este un
 fel în care îi învățați să codez timpul.
 Oameni care percep timpul anglo-european sunt oameni care
 pot să își planifice ușor obiective,
 vor fi oameni care ajung cel mai des aproape mereu la timp,
 la o întâlnire.
 Sunt oameni care sunt foarte punctuali și sunt deranjați d
acă întârzii la întâlnire,
 pentru că pentru ei timpul este foarte valoros, de măsură
 ce timpul trece
 și nu obțin, nu știu, nu sunt eficienți, nu obțin rezultate
,
 ei simt că au pierdut timpul.
 Pe de altă parte, un om care trăiește pe timp arab
 este un om care este în permanență în momentul prezent.
 Este un om căruia
 îi se potrivește de minune tapetat pe frunte,
 dacă vreți, acel dicton latin carpe diem.
 pentru el nu există mâine
 sau peste două săptămâni
 El nu se concentrează pe ce are de făcut peste trei săptămâ
ni ca strategie
 decât, și sunt excepții, oamenii care sunt forțați, obliga
ți
 să lucreze cu o agenda sau cu o planificare, dar nu o să le
 placă, adică vor suferi
 sau vor simți presiune, nu o să le placă
 mamă ce bine, mă simt eu că-mi fac planificarea pe jumătate
 de ani
 oamenii care sunt pe partea anglo-european
 o să fie dependenți de agenda
 nu să vorbească de ce fac sau ce au de făcut, fără să scoat
ă întâi agenda, calendarul sau aplicația,
 să se uite ce au de făcut peste 3 săptămâni.
 Are sens ce zic? Adică un om care trăiește pe carpe Diem nu
 o să fie un om care iubește calendarul.
 Despre asta vreau să vorbesc.
 Bun, Roxana, are sens, da, ok.
 Fiiți atenți, un om care trăiește pe timp arab, care perce
pe timpul arab,
 indiferent că e arab sau nu, ca ten sau ca educație sau ca
 zonă în care s-a născut,
 Este un om pentru care o ora de întâlnire de genul ne vedem
 la 5 după masa este o ora flexibilă.
 Dacă tu trebuie să te întâlnești cu el la ora 5 după masa,
 la el la casă de obicei, mai ales în cultura lui,
 și vorbiți cu oamenii sau dacă ați fost cu oameni care au f
ost acolo în zona aia lor, în Dubai, în Emirate,
 pentru ei ora 5 de întâlnire este o ora de genul dacă ajung
 cu 3 ore întâlnire nu e nicio fel de problemă, cu 3 ore înt
ârziere.
 Deci oamenii care percep, in special in cultura araba, ei
 nu percep intrizierea, ei percep, ba am venit, sunt aici
 acum, in momentul asta acum, dar asta conteaza.
 Nu conteaza ca am spus ca ne vedem la ora 5, conteaza ca am
 venit acum.
 Vorbeam cu cineva ca sunt oameni care stabilez ca sa intre
nez maine la 10 si sa intrenez poimene seara la 7.
 Ajuns sa se intreneasca. Si pentru ei nu e ceva de genul,
 ba, dar te-am asteptat.
 Nu. M-ai ales dacă sunt amândoi pe aceleași tipar.
 Sunt atât de concentrați pe momentul prezent, încât ei nu
 se focusează deloc la viitor.
 Ei treză acum, în momentul ăsta.
 Care vreau să spun așa, sunt curios.
 Puneți-vă drăapta, vorbă, frumos câteva ugură de apă.
 În ce tipar vă recunoașeți voi până în momentul ăsta, fără
 să dau mai multe detalii?
 Atenție, voi, nu alții, da? Nu soțul, nu soția, voi.
 Dați-mi indreapta, vorbă, cine se recunoaște că este pe
 arab,
 Adică trăiește clipa acum mă interesează nu mâine, nu ieri,
 acum.
 Cine este pe nu? Eu am nevoie de o apreciere, trebuie să șt
iu ce am de făcut săptămâna asta, obiective, strategii.
 Dați-mi îndreaptă, vă rog, că sunt curios.
 Cristina, eu sunt pe acum, merci.
 Bogdan e inșalala, ok?
 Laura e pe ambele, ok?
 Ambele, zice Mircea, ok?
 Între, mai mult pe clipă, ok?
 Da, atentie, cei care ziceți aici în dreapta, că sunteți pe
 ambele, se poate, e posibil, nu crede în alb-negru, e mult
 gri, pentru că e un concept abstract.
 În același timp veți se zică că dacă suntem sinceri cu voi,
 aveți o preferință.
 Dacă sunt eu sincer cu voi, dacă iese trăiți viața după cum
 ar vrea sufletelul vostru să fie totul perfect,
 veți se zică că aveți o preferință.
 Fie strategia făcută din timp, cu agenda, cu oră, cu întâln
iri, pe zile, pe săptămâni sau pe luni sau pe ani, cum am eu
.
 Eu am o strategie făcută, aveam, cam cum mă redefinesc, pe
 tot anul.
 Eu știam în fiecare lună și în fiecare weekend 99% ce fac,
 unde fac, unde sunt, câte ore durează,
 pe un an jumate, adică o aveam să aduceam făcută până la
 jumătate anului 2021.
 Acum o voi redefini, dar o aveam făcută, eu, Marius Zărnes
cu, nu mai zic.
 Sunt oameni care zic, nu, eu de ce să mă gândesc eu peste
 un an jumate, ce fac?
 Acum trebuie să...acum, asta contează, ziua de azi, asta
 contează.
 Încoate, e vorba de preferință, nu de număr așa sau să numă
r așa,
 se poate să fie ambele și o să vorbim imediat, doar că ai o
 preferință,
 Dar o zgarantesc ca e o preferinta. A vea o preferinta cat
re una sau alta nu inseamna ca o urasi din totul tata o tai
 la alta.
 Sau ca nu poti sa functionesti pe cealalta. Din contra.
 Adica poti sa fii un om foarte echilibrat si sa poti sa
 functionesti pe amandoua adaptandu-te de la moment la
 moment.
 Asta ar fi idealul. Sa poti sa folosesti agenda, planific
area, strategia si viziunea de termen lung atunci cand e
 profesional, vocational, personal, important ca obiectiv ce
va.
 ceva și să te focusezi pe momentul prezent când ești cu
 familia, când ești cu iubita, când iubi
 tu, da, în concediu, în vacanță să nu fi cu mintea la ce ur
mează după vacanță, cum fac eu
 de obicei. Da, deci e foarte bine că putem să lucrăm pe am
bele. Întrebarea mea pentru voi, încă câteva
 secunde vă las, este să-mi spuneți pe care o preferați. A
tenție, nu pe care sunteți, pe care o
 preferați, pe aia din stânga, adică pe aia strategia din av
ans anglo-european sau pe arabe.
 Cât iau eu o gură de apă?
 Izabela zice Arab, m-am relaxat.
 Da.
 Unde-i mă apă?
 Din nou, Dana zice ambele.
 Dana, e vorba de preferință?
 Care pe care o preferi?
 Laura spune că prea e Arab, dar nu duce nicăieri.
 Ia să vezi.
 Iza, le vreau pe amândouă.
 Da, e perfect în regulă.
 Arab, Arab, Arab. Adriana, uite, s-a alăturat și Adriana.
 Mă bucur să te văd.
 Dacă Renguța, vrei să ne spui ceva de Dubai, raportar la
 timp?
 Serios.
 Poți să-ți dai tu singura unmute?
 Apoi că am fost prima oară în noiembrie, anul trecut, în
 Dubai
 și m-a impresionat nivelul lor de trai,
 felul în care se trăiește acolo disciplina,
 fără să fie impus, cum ai zis tu, timp, oră, dată,
 este o disciplină de necontestat,
 când și ei cu anunță public ceva, apoi acel ceva se și înt
âmplă,
 indiferent în ce sector, în ce pături sociale,
 că ești în hotel de cinstele sau pe stradă,
 când se spune ceva, este regulă nescrisă pentru toată lumea
.
 Cum or fi ajuns ei la rezultatul ăsta? Nu știu, probabil că
 cu timpul,
 cu percepția timpului.
 Da, poate și asta să funcționeze. O să-l dau un răspuns im
ediat cum au ajuns ei acolo.
 Dar sunt curios dacă ai observat cumva comportamentul lor
 raportat la timp.
 Adică ai observat cum își planifică ei, sunt punctuali, înt
ârzie, se supără că-ntârzie cineva.
 Ai sesizat ceva de genul ăsta?
 Sunt foarte degajați. Asta am observat, o degajare generală
, absolut.
 Oriunde te duci pe stradă, îi vezi cu o mică cafea în față
 sau cu un ceai,
 extraordinar de relaxați și de liniștiți, cu o selinătate
 pe față absolut de admirat.
 Bravo, bravo! Mersi mult, asta vreau să aud, mersi mult de
 tot, Crenguța.
 Vă ținți... da, da, te rog, Bun Dan.
 În 2006 am fost la Algeazira să dau o corespondență la 5
 ani după 11 septembrie.
 Ia-uți!
 Al-Jazeera, sediu central, este în Doha, capitala Qatarului
.
 Trebuia să dau corespondență în direct, eu lucram la real
itatea pe vremea aia,
 nu ajungeam în satelit, pentru că era mare distanță, trebu
iau 2 sateliți,
 Urcam semnalul la un satelit, dupa aia la satelitul celal
alt, si de la satelitul al doilea coboram Bucuresti.
 Ok.
 Si atunci trebuia sa fiu coordonat la minut si alergam ca
 disperatul pe holuri acolo prin televiziune.
 Si Arabul de care depindeam, care avea grija de mine si de
 operator,
 Eu eram turbat și îi spuneam, acum trebuie în două minute
 să ajung în studion platou să dau corespondența și el de
 colo, inșala, inșala.
 Ia, bea un ceiuc. Bă, lasă-mă, ne ne-mpace cu ceiucul tău.
 El era cu tăvița cu cănuțele, de ce?
 Bă, lasă-mă că eu sunt turbat, trebuie să dau coresponele.
 Inșala. Cam asta a fost.
 Bine că zicea Alahou Akbar, știți?
 Păi nu, Alahou Akbar spunea oia de la intrare cu mitraliere
le, era cât place să nu mă lase să intru, că nu eram pe aste
a care listă și le-am spus,
 păi degeaba intră operatorul, dacă eu nu pot să dau coresp
ondență.
 Corect. Bun, deci practic, ce îmi ceriți tu să-mi spui, d
acă înțeleg corect, vreau să fie clar pentru colegi, că po
ate am înțeles corect, poate nu,
 este că el nu se grăbea și nu înțelegea de ce te grăbești
 tu.
 Da, adică inșala înseamnă cum o vrea Dumnezeu, în sensul în
 care, bun, și nu dai corespondența, nu crapă pământul,
 vedem vestul cum o dreci, cum... da, alahe mare, vedem noi.
 Se rezolvă cumva.
 Ok, bun, super exemplu, mersi, apreciz mult, super exemplu,
 mersi mult, Bogdan.
 Bun, dacă mai are cineva experiență cu cineva care e pe tim
p arab, mă interesează foarte mult să vedeți diferența.
 Dacă aveți pe cineva, la o grupă anterioară, era cineva
 care avea soț turc și avea o fix problemă asta, că el era
 total pe alt filtrul din pundri al timpului.
 Dacă e cineva care mai a avut experiență de genul ăsta,
 sunt foarte curios.
 Dați-vă drumul la micropon direct și vorbiți, că nu văd.
 Sățul meu este ungur, jet-de-jet, dar el se comportă ca
 arabu.
 Adică, când trebuie să plecăm undeva, zice, hai că intră un
 pic la duș, 5 minute, 3-40 de minute, zic, dragule, trebuie
 să plecăm.
 Au trecut alea 5 minute, zic, de 3 ore au trecut alea 5
 minute, dar vin acum.
 Și atunci, pentru mine, asta a fost o provocare și încet cu
 încetul și eu mă pun la, cum să zic,
 mă provoc să am ritmul lui, să mă adaptez pentru că face b
ine.
 Eu eram focul din casă.
 Nu este de arab, dar comportamentul este în fel.
 Nu e vorba de... Încă o dată, bravo, mersi mult de tot.
 Ana, nu e vorba de naționalitate, loc de naștere, etică,
 e vorba despre percepție. Bun?
 Mersi mult, la asta mă refer.
 Maria, poți să zic și asta?
 Da, te rog, cătării mea și imediat Roxana, am auzit. Te rog
, cătării.
 și eu am doi prietenii arabi foarte buni, sosotie,
 și au făcut facultatea aici de SOM, am fost colegi de
 facultate.
 Când mergeam la ei acasă, deci eu sunt în Moldoveancă, adic
ă...
 Hai, hai, mai stai, mai dăm o cafea,
 mergem la baie, tot timpul întâlziam la ore, mă inervam
 foarte tare
 și era atât amărșună și te inverzi.
 Am fost la ei două săptămâni în Israel, deci...
 atât de greu a trecut timpul acolo pentru mine,
 m-am obișnuit abia la sfârșit, am acceptat, hai că să...
 Păi mai fă o mănărgilea bine, încă 2-3 ore, pentru mine...
 Da, da, da, da, bravo, bravo, bravo, bravo.
 Cum zici tu? Și nu avem o oră.
 Mergem mâine, mergem mâine, eu nu știu unde, în bine.
 Și mă așteptam, ne trezim, bine, un cafe și plecăm, nu.
 Păi stai...
 Și pentru mine a fost un chin.
 Bravo! Stiu, o să ai o revelație. Acum imediat o să vă mai
 zic ceva.
 O să vezi de ce... Am pățit și eu. Am pățit și eu și știu
 ce spun.
 Mersi! Mersi mult cătă, apreciez mult.
 Roxie, vrei să-ți spui ceva? Roxandra?
 Eu! Eu!
 Dar te rog.
 Eu voiam să spun că mă bucur foarte tare, în minutele acele
a când ai zis de moduri diferite în care percep oamenii.
 A apărut Bogdan până în spate.
 A fost autămea, ai să te auzi.
 Salutare Bogdan, salutare, salutare.
 Să-l zic să înțeles că eu sunt pe stilul arab.
 În general femeile, dacă e să facă o apreciere generalistă,
 atent, deci generalizez acum, recunosc că generalizez, nu e
 valabil în toată lumea.
 General vorbind într-un cuplu, femeile sunt pe arab, adică
 percep timpul continuu, nu segmentat.
 bărbații pentru că suntem obișnuiți să fim super raționali
 și logici, îl percepem segmentat.
 Momentul ăsta, momentul următor, momentul viitor trecut.
 Logic, da?
 Femeia, prin definiția ei de feminitate, percepe acum.
 Când zice durează 5 minute, de obicei, atenție că se poate
 să fie și invers,
 e de fapt o oră jumate, două până termini.
 5 minute ăla este un fenomen metaforic, nu e logic.
 De aici apar conflictele. Ghiște,
 întrebare pentru voi dragilor, pentru toată lumea,
 care credeți voi că este ponderea
 într-o relație de cuplu?
 În sensul că sunt amândoi
 pe același tipar
 ca și percepție și interpretarea timpului
 sau de obicei sunt pe tipare diferite? Dați-mi răspuns în
 dreapă.
 Care credeți vă că-s mai mulți? Ea care-s la fel
 sau ea care-s pe tipare diferite?
 A Diana zice același, același, diferite, diferite, diferite
, diferite, bravo mă!
 În mor evident și clar sunt diferite!
 Deci dacă ies să mai rămânesc cu ceva astăzi, pe lângă ce
 am discutat deja că e perfect natural la curs, da?
 Să fie diferit în relații de cuplu ca percepție, adăugați-o
 și pe asta!
 E perfect natural ca partenerul vostru de cuplu, iubit, iub
ita, sot, sotie, nu mă interesează statutul,
 să aibă o altă percepție asupra timpului decât cea pe care
 o aveți voi și care vă vine vreo atenție naturală.
 Pentru că e ok să poți funcționa pe ambele, însă ai o perce
pție naturală pe care o preferi.
 În momentul în care partenerii de cuplu nu acceptă, nu au
 conceptul ăsta de linea timpului pe care îl facem noi acum,
 da?
 Nu acceptă, că celălalt nu numai că are dreptul să perceapă
 timpul diferit,
 dar e obligat de harta lui mentală să îl perceapă diferit,
 în momentul în care nu acceptă, asta apar conflictele.
 și este un motiv un plus pentru care la un moment dat
 se escaladează și se adună, se maganezinează mult de frust
rare
 ajungem la tribunal, da, cum știți că tot fac eu mișto
 nepotrivire de caracter, nu, de fapt este neacceptare de
 hartă
 dacă e să fiu sincer, pentru că eu am avut constant
 dacă e să fie cineva care ajunge acolo din păcate
 constant așteptarea a avut-o ca celălalt
 să-și adapteze harta la el ca să corespundă cu a lui
 fals, cu cât mai diferită
 este harta celui lalb.
 Secretul este ca eu sa ma adaptez, nu sa il cert ca nu are
 ca a mea.
 Este aceeasi regula pe care am tot vorbit tot de comunicare
 de la inceputul modului Roden LP.
 Doar ca este un alt nivel.
 In modul in care eu anticipesc si stiu ca celalalt are tot
 dreptul prin urmare, mai mult decat obligatia
 sa percea pe timpul diferit de mine, nu am cu ce sa nu mai
 lupt, cu ce sa ma mai stresez,
 cu ce să mă mai frustrez, că de ce el își face planuri cu
 un an jumate în față, da?
 Că femeile, unele, vor spune despre soțu-iubit, partner, bă
, dar ești nebun!
 Calmează-te, nu calcula toată viața noastră cu un an jumate
 înainte, la fiecare lună,
 știi tu ce ai de făcut și ce facem și ce sumă de bani
 investim, în ce și ce cumpărăm și câți copii.
 Calmează-te, trăiește și tu, un pic!
 Femeia va trăi constant în prezent, iar bărbatul se va en
erva că nu se poate baza pe ce a vorbit cu ea
 pentru că ea acum o oră când a zis mergem 5 minute undeva
 ghise, avea altă stare, avea altă emoție, avea...
 trăia altceva pentru că era, în traducere simplă, era un
 alt acum
 Acum a când i-a s-a sucit, nu mai vreau, nu mai întrebe
 ceea ce bărbații zic toane, da, are toane, bine că te-ai
 sucit
 văd că multe astea se pusă scrie, cred că am atent s-o co
ardă sensibil
 Când femeia zice, acum, fata de acum o ora, doua sau trei
 sau o zi diferit, fata de ce a zis atunci,
 nu are o problemă, nu are absolut nicio problemă, cum poate
 in mintea noastră să judecăm ca bărbați uneori.
 Ceea, în momentul ăla, este doar într-un alt acum. Pentru e
a, în momentul ăla, e un alt acum.
 Tu crezi că te poți baza pe ce zice ea peste o ora, două
 sau trei, când de fapt ar trebui să fii curios de ce zice e
a peste o ora, două sau trei,
 sau trei, sau să înveți să comunici cu ea, să o ghidezi, să
 faci pacing, leading, să o combini, să argumentezi.
 Ce vrei tu, da, aici, vorbind de abilinăți de comunicare și
 să nu te încrezi în ce zice ea.
 Atenție, vorbesc și de partenerul celălalt, că se poate să
 fie bărbatul pe filtru de ARAP, da?
 E perfect regu.
 Ce vrei eu să spun este că în momentul în care te cerți
 pentru că percepi timpul diferit,
 nu ai trecut prin cursul de NLP.
 Adică dacă e ceva cu care eu am rămas după concepția de l
inea timpului,
 este că Cristina are tot dreptul să fie diferită de felul
 în care percepe.
 Și atentie, mai e o chestie, apropo de cuplu, că am uitat
 în aria asta acum.
 Se poate ca percepția timpului să se modifice în funcție de
 context,
 adică soția să fie pe acum în diverse conjuncturi,
 contexte și soțul să fie pe anglo-european,
 să planifice, să fiat așa de agendă, calendar, pași, secven
țiali următori
 și, nu știu, într-o situație de genul copil
 în care ea se activează ca rol de feminin să aibă strategie
 Pasul 1, pasul 2, pasul 3
 Ea în capul ei, când vorbim de o femeie care este mamă, în
 capul ei îți garantez statistic
 ea deja știe cam la ce facultate vrea să îl dea
 Adică a gândit-o strategic cu 20 de ani înainte și tu te
 concentrezi doar pe
 Dar vreau acum sa ma joc cu copiritul, ma spui la ce calit
it sa il dam
 Si il are 3 luni
 Spune-ti-mi daca am dreptate, scrie-ti-mi in dreapta daca
 are vreun sen si te zic ca sunt curios
 Daca v-am liberit
 Da, ok
 Bun, ce incerc eu sa va zic?
 Este pe efect normal ca percepția noastra asupra timpului
 sa fie diferita
 Despre asta aici vine valoarea din punctul meu de vedere
 prima valoare
 Cand vine vorba de conceptul de linia timpului
 Linia timpului este un concept abstract care este o linie
 metaforică pe care o pot percepe în două feluri anglo-euro
pean sau arab
 Și acum vreau să vă dau denumirele în limba engleză pe care
 le veți găsi în cărți dacă vă văd documenta
 Percepția de timp anglo-european se mai numește în limba
 engleză through time sau prin timp în limba română, evident
 Deci, through time sau prin timp?
 Adriana spune că acum mă înțeleg de ce mă enervești și mă
 crizez de adreptul de figă,
 atât când întârzi am undeva. Bravo!
 Pentru că ești pe timpul anglo-european, through time, prin
 time,
 exact la fel cum este și soția mea Cristina.
 Dușul, dacă v-ați dat seama, dar eu nu sunt cel mai bun și
 mai punctual,
 cel mai bun om cu timpul și cel mai punctual trainer, da?
 Ați zis atât, că eu zic 10 și la mine o să fie 10 și-un 15
 și-un 5, 11 fără 5
 Dar asta nu pentru că nu țin la punctualitate, ci pentru că
 percept timpul literalmente diferit
 Apropo de asta, cu de ce întârzi, eu am constant show-uri
 cu Cristina, deci în cuplu, când vine vorba de cuplu, ea
 este prin timp
 Deci ea ține foarte mult la punctualitate, stabilim o oră,
 trebuie să ajungem la timp, să nu întârziem
 Eu sunt pe filmul Lascajungem, nu stiu cand, dar ajungem, b
ine a fi, stii?
 Eu sunt ca sa intelegi de ce trebuie sa o iau la patru de
 aeroport uneori, ma suna sa ma iarau de aeroport, ca ma rog
, nu are cu ce sa vina, s-au plou foarte tare, ma rog, trebu
ie sa ma iarau eu, da?
 Daca la patru trebuie sa fiu acolo, un om logic si normal
 la cap ar pleca de acasa la un fara 20, stii de acord cu
 mine?
 Adică jumat de ora dacă stai în București, într-o zi bună.
 Eu stau în Cluj, undeva la 20 de minute ar trebui să plec
 ca să ajung mai devreme de 4 acolo.
 Adică eu fac undeva acolo în aeroport, de unde stau eu, 7
 minute dacă e gol Boulevard-ul cum e acum,
 nici 7 minute, 5.
 Sau un sfert de oră dacă sunt plini, dacă e semafor, mașini
, știi?
 Și zici că pleci cu 20 de minute mai devreme.
 Ghiști la cât pleacă ori e, atenție, negreșit.
 Și știu tot, deci tot ce vă spună vouă, o știu, recunosc,
 înțeleg.
 În momentul în care știu că la 4 trebuie să fiu la aeroport
, statistic, bravo Roxana, eu plec la 4 fără 5.
 4 fără 5, 4 fără 10, atunci mă urc în mașină și dau share
 location-ul Cristinei și zic, vezi că ajung la 47 sau 48.
 Și ei evident că face spume, bă, dar ne-am spus că venim la
 4.
 Zic, bă, da, și inerent, nu există excepție, se întâmplă ce
va și eu întârzi.
 Adică chiar dacă acum nu s-a întâmplat nimic, da, mai am
 jumătate ori să ajung.
 Și aș putea să stau flexat, să mă duc pe jos
 Bă, când zic trebuie să plec, sună telefonul,
 vă scrie cineva ceva important,
 sună curierul, să întâmplă ceva, știi?
 Și bamă întârzii
 Și chestia asta spune, bă, dar nu mă respect,
 adică nu baz joc de timpul meu,
 că eu am ieșit de la muncă și stau la muncă acum,
 când întârzii tu să mă ieși, știi?
 Și bamă apar discuții, conflicte și discuții și...
 mă rog, justificări și certuri posibile
 Eu știu că percepe timpul diferit de mine,
 Ea știe ca percepția diferite de ea, fii atent ce soluție a
 găsit înainte să mergem mai departe
 De ce? Florie, poate să fie aceasta o percepere
 Nu înțeleg Florie, întrebă-mă după ce termina asta
 Fii atent ce a găsit Cristina ca și soluție
 Știe că întârzi
 Și dacă trebuie să fiu la patru la ea să spunem
 Spune, ba la patru să fiu la mine că trebuie să visămă ei,
 plecăm din Cluj
 Avem o întâlnire, ha, barna
 Îmi spune, auzi, trebuie să visămă ei musailea fără 20
 Bă, dar musai, la fără 20, deci vezi că-i bai, la fără 20
 să fie acolo.
 Și eu uneori mă prind, alteori nu mă prind, alteori mi-am
intesc, alteori nu mi-amintesc,
 alteori nu sunt sigur că face asta sau nu. Mă chiam mai dev
reme decât trebuie.
 Ghiș ce? Pentru că eu aproape tot timpul întârzi, am tendin
ța să ajung la timp,
 pentru că mi-am pornit mai devreme raportându-mă la ora pe
 care mi-am zis-o ia,
 nu la ora care trebuie ia să iasă.
 Același lucru l-am făcut și pe la mașină. Eu la mașină, ști
ind că eu percep timpul diferit complet și vă dau un exemplu
 de ce e bine să faci așa, să nu credeți că e un defect.
 Eu percep timpul diferit și trăiesc foarte mult în timp, pe
 gen carpe diem, acum, lasă ce are să fie sau ce a fost,
 acum să ne distrăm, știi?
 Sau să trăim. Eu mi-am pus la mașină timpul la mașină la
 mine în ceasul de bord, este cu 3-4 minute înainte de timp
ul real.
 Adică, și vă dau un exemplu, Cristina la un moment dat ven
iam de la Buzău acum 3 săptămâni, 2 săptămâni și jumate 3 să
ptămâni
 Fix lainte de webinarul cu voi de spunea trecută, veniam de
 la Buzău și pe drumul la un moment dat zice
 Cristina, hai să ascultăm știrile la radio, că era știri,
 cu starea de urgență, încă nu se instiptuise, în fin, eram
 și noi curioși
 Și spunem, așteptăm la știri și era ceasul pe bord, că s-a
 uitat pe bord, era 4 fără un minut
 Și în timp de mâna să deapă tare, că ceasul era pămut,
 radio era pămut, era închis.
 Și să deschidă radio și zic, nu lasă că-i dau eu durmânt câ
nd încep știrile.
 La care i-a să uită la mine cum adică când încep știrile,
 că e patru-four-a-minute, încep imediat.
 Și zic, nu, știrile o să înceapă la patru și patru minute.
 Îți dai seama, șoc și groasă. Uite-la mine așa cu fața de a
ia de, bă, ești dilău?
 4 fără minute, începe imediat. Nu a zis nimic, că știa cu
 cine vorbește și m-a lăsat întreaba mea.
 La 4 și 3 minute mă uit la ceasul în timp ce conduceam și
 vorbeam cu ea în timpul ăsta, da?
 Mă uit la ceasul în timp ce conduceam, zic, ok, mai un
 minut și la 4 și 3 minute, eu nu știu,
 exact când s-a făcut 4 și 4, că am deja percepția, e deja
 exersată, am dat-o pe radio.
 Era dat pe stick, l-am dat pe radio. Și în secunda aia s-a
ude jingle-ul de la Europa FM sau pe Digi,
 După ce eram, încep știriile.
 Și zic, dar de unde știu tu că întârzii aștia știri?
 Și zic, nu, n-am știu că întârzii știriile,
 ci am știu că știriile încep pe fusul meu.
 Orar de 4 și 4 minute, nu de fusul standard de 4 minute.
 Eu mi-am dat ceasul înainte cu 4 minute la mașină
 ca să nu întârzi, că am tendința asta,
 în ședințe care sunt foarte importante,
 că sunt unorul foarte important.
 Adică eu le iau ca fiind importante.
 și toți care trăim într-o societate și suntem profesioniști
,
 indiferent de tiparul nostru de percepția timpului, percep
em importanța întâlnirilor.
 Noi timpul îl percepem diferit.
 Înțelegeți? Adică nu-i vorba despre persoana cu care mă înt
âlnesc,
 miza întâlnirii sau prioritate. E vorba despre cum percep
 pe timpul.
 Nu știu dacă vă ajută explicațiile astea personale, că nu v
ă văd pe toți la bufă.
 Dacă pot să dau și eu un exemplu, Voria.
 Te rog, Bogdan, te rog.
 În 1986 m-am dus și eu, tânăr stagiar, inginer, la Târgujiu
.
 Și stăteam la cămin.
 Fabrica era pe stred drum.
 Tot ce aveam de făcut era să traversez o stradă care nici m
ăcar nu era circulată.
 E, aproape constant intarziam.
 Si trebuia sa ma duc sa donez sange ca sa nu imi puna nemot
ivata,
 ca era fabrica, era regina de fabrica si nu te jucai.
 Deci plecam la fara 30 de secunde din camera sau la fara 20
 de secunde din camera de camin
 si tot preusiam sa intarzi putin astfel incat sa...
 Si inca un mic exemplu, profesorul nostru de analiza mat
ematica din anul 1,
 Zice într-o dimineață, domne, studenții au reclamat că ora
 7 este prea devreme și nu reușesc să se trezească și atunci
 ei propun ora 8 ca să începem cursurile.
 Zice, este ca și cum ai suprima ultimul vagon de la tren. Î
ntotdeauna va mai fi un vagon care va fi ultimul.
 Deci, dacă vom începe cursurile la 8, tot vor întârzia stud
enții, așa că nu facem nicio jumecherie.
 Da, e adevărat. E adevărat și îți mulțumesc. Mersi mult,
 Bogdan, de exemplu, e adevărat.
 Oră A, orice oră ar fi, orice oră ne-am setat pentru întâln
ire, sigur va fi filtrată și interpretată diferit,
 pentru că ei nu vor face colegii care sunt ca mine, da? În
 timp, că asta e a doua variantă, e through time și in time.
 Cei care sunt în timp, in time ca mine, o ver percepe 8, 10
, 15, ei e același lucru, vor pleca tocmai cu 5 minute înain
te,
 pentru că, alor este, am timp boss
 și vorbești cu ea să lăm un Uber, pac, pac și ajunge, știi?
 Bun, vreau să îmi spuneți în dreapta
 care credeți că este cea mai bună variantă
 care credeți că din cele două este mai bună, cea mai bună,
 mai bună, mai eficientă, mai potrivită, mai referată
 cum vreți voi să-i spuneți?
 Cacao, zice Roxy. Băi, nu știu, cacao nu era printre opți
uni, nu știu la care te referi.
 Cineva îmi spune cea care ții se potrivește, zice Bogdan,
 da, care te simți confortabil, ok?
 Patricia nu e una bună, cea mai bună, cea pe care o prefer
ăm, ok?
 In time, că am citit Esența eficienței.
 Mai citește odată, Monica, că e posibil să fii înțeles sau
 ai înțeles greșit ce înseamnă in time.
 Ok? Bun. Varianta în armonie cu tot. Da, e metaforic, dar
 utilă.
 Bun, fiți atentă aici! Varianta cea mai potrivită pentru a
 ne trăi viața
 este cea potrivită în funcție de context.
 Adică, în momentul în care plec în vacanță undeva,
 da? Mă duc în vacanță, mă duc în concediu cu colegii, cu
 prietene, cu familia, cu copiii.
 Dacă eu sunt pe tipar through time, prin timp,
 dacă eu sunt pe through time, prin timp,
 și mă duc în vacanță cu copiii, cu soția, gândul meu, dacă
 nu sunt antrenat, dacă nu sunt educat, dacă nu știu ce înse
amnă linia timpului,
 dacă nu știu că se poate influența percepția timpului, că
 de fapt asta e valoarea,
 atitudinea mea va fi una de a mă concentra constant pe ce
 am de făcut după vacanță.
 Ce campanie începe, pe cine trebuie să deleg, să facă nu șt
iu ce, când începem task-ul ăla, ce proiect urmează,
 Voi fi constant cu mine de-anainte.
 Pe de altă parte, o persoană care este in time, ca preferin
ță,
 din punct de vedere profesional și strategic,
 e ideal să-și exerceze atitudinea de through time, prin tim
p.
 De ce credeți?
 Păi în momentul în care plec în vacanță,
 Valoarea acelei experiențe de vacanță și de odihnă
 este să mă concentrez pe fiecare clip așa cum vine,
 ca și cum timpul nu mai există.
 Eu mă încarc cu resurse, mă odihnesc,
 mă conectez la lumea mea interioară, dacă vrei, introspect
ie,
 mă bucur de o carte
 sau de statul pe plajă și de suplătul pe scărușilor
 în momentul în care mă deconectez
 de planul de viitor pe care îl am
 și în special, fiți atent că aici este o vara, dacă vreți,
 a unui om care-i through time,
 de trecut.
 Sunt foarte mulți oameni care se duc în vacanță sau se dec
onectează și au zile, an sabatic, ce vreți voi, da?
 Dar rămân cu mintea la trecut, la ce s-a întâmplat, când s-
a întâmplat, de ce s-a întâmplat, de ce mie și așa mai
 departe.
 Din punct de vedere al vacanței și al momentelor care sunt
 ideale de savurat,
 vorbim de, am dat doar un exemplu cu vacanța, poate să fie
 orice alt exemplu.
 Când sunt momente în viața mea de savurat, poate să fie o
 întâlnire cu iubitul iubitul Suția,
 poate să fie o întâlnire cu prietenii, naubere,
 poate să fie o carte pe care o citezc seara.
 În momentul în care decid conștient, și pot și o să vă arăt
 că se poate, de fapt e doar de un exerciție exact cum nu
 este tot în înupii, să mă duc în percepția de timp în timp,
 calitatea acelui moment va crește.
 Atributul numărul 1 a omului care trăiește în timp sau in
 time, da?
 Constant vă re aduc aminte că sunt două nume în engleză și
 în română,
 Calitatea celui care trăiește în timp sau in time este că
 trăiește mai intens emoțional decât unul care trăiește thru
 time.
 Traducând în NLP, ia hai că sunt curios de voi, care e cuvâ
ntul sau cele două cuvinte care se potrivez mai bine când z
ic de in time, thru time din punct real intensității emoțil
or?
 Care e cuvântul când zic el este cum? In time și el este
 cum? Thru time.
 Bravo Felice!
 Asociat-isociat.
 Cel care trăiește în timp,
 in time, este un om care trăiește preponderând asociat,
 prin urmare intensitatea emoților lui
 va fi una foarte ridicată, foarte mare
 și va percepe ca fiind foarte important momentul.
 Dezavantage-ul lui acestui in time
 este că atunci când accesează o amintire traumatizantă din
 trecut
 sau anticipează un moment din viitor cu posibil potențial
 de anxietate,
 el le va trăi în momentul, ziceți voi, prezent, acum.
 Bravo! Chiar dacă e trecut, chiar dacă e viitor,
 el pentru că este obișnuit să fie in time, el acum o accese
ază
 și la intensitate foarte ridicată.
 Cu alte cuvinte, oamenii care trebuie să sunt obișnuiți să
 fie in time,
 sunt oameni care sunt foarte ușor dați peste cap
 de traume, amintiri,
 anxietate pentru momente viitoare
 sau emoții.
 Sunt foarte ușor dați peste cap pentru că ei le trăiesc
 foarte puternic,
 asumat, asociat.
 Un om care este through time, prin timp,
 este un om care trăiește prepondent,
 ca preferință, disociat.
 El vede în fața lui evenimentele, indiferent că sunt trec
ute sau viitor, undeva în dreapta e trecutul, hipotetic, sus
, jos, dreapta,
 și în stânga e viitorul. El vede timpul ca o bandă de produ
cție, aduceți-vă aminte ce m-am spus de anglo-europeani.
 El vede timpul curgând, efectiv.
 El este disociat de amintiri, el este disociat de ce se înt
âmplă, el este disociat de ce-iși planifică.
 Dezavantage-ul lui este pentru că este atât de disociat de
 ceea ce își planifică sau de trecutul lui,
 nu trăiește la nivel de intensitate mare prezentul.
 Bravo, nu se bucure de prezent, Roxana.
 Și când își amintește momentele faine din trecutul lui,
 nu le trăiește la nivel de intensitate asociat pentru că el
 îl vede în fața lui sau în spatele lui.
 de spatele lui, ca a trecut, s-a dus.
 Dezavantage-ul este ca nu traieste viata intensa.
 Hai sa vedem avantaje.
 Avantajul celui care traieste prin timp, da?
 Through time.
 Avantajul celui care traiesc prin timp, through time,
 este ca este foarte bun strateg, planificator.
 este un foarte bun angajat, manager, leader, pentru că are
 viziune, gândește înainte, vede 4-7-8 pași înainte, nu se
 concentrează pe momentul prezent neapărat.
 Cel care este în poziție de execuție se concentrează pe
 momentul prezent, ce am de făcut acum ca să ating norma zil
nică.
 Cel care este în poziție de manager, cel care este în poziț
ie de strateg, de antreprenor, de leader, nu contează cuvânt
ul.
 care o responsabilitate mai mare, profesional inclusiv, dar
 nu neapărat inclusiv personal,
 este un om care se va concentra pe viitor și pe strategie,
 pe segmentă de pași.
 Pasul 1, pasul 2, pasul 3 duce la pasul 4, 5, 6.
 Când vorbești cu el, o să simtă foarte mult entuziaz pentru
 ceea ce urmează să se întâmple peste un an.
 Și tu, oamenii care sunt in time o să zică, bă, frățioare,
 mai e un an, ești nebun, calmează-te.
 Nu. El așa gândește și unul dintre ei este Zărnescu.
 Vorbesc mult cu Daniel, chiar în ultima săptămână, ne-am au
zit cred că de vreo 7-8 ani.
 Vorbim foarte mult în perioada asta.
 Și ceea ce îl definește pe el, el este through time.
 Prin timp, da? El este extremadar de bun strateg.
 Și el vizualizează literalmente viitorul pe hârtie.
 Îl ia din capul lui și îl pune pe hârtie.
 El pune luna, anul, ziua, săptămâna de peste 2 ani.
 Unde vrea să ajungă, cine vrea să devină.
 Și când îmi vorbește și îmi spune ce face el astăzi
 și cu ce contribui asta la cine vrea el să devină, el îmi
 vorbește despre 2 ani.
 El peste 2 ani știe deja ce, nu știu, carte vrea să lanceze
, curs, așa mă departe.
 Și eu cum sunt in time, ca și preferință, mă uit la aici și
 zic,
 frățioare, ești nebun, dar eu cât nu mă bucur peste 2 ani?
 Adică, pe bune, eu încerc ca clavetele 2 ani, ca să mă bu
cur atunci peste 2 ani,
 eu uit în schimb, uit, că mi-am antrenat și eu muștiu ăsta,
 Că poți să-ți planifici viitorul, true time, prin timp, să-
l scoti din mintea ta, să-l pui pe cărtie liniar, segmential
 ca strategie
 Și aici vine skepticul și avantajul unui NLP practitioner
 care a făcut modulul ăsta și l-a integrat
 Pașii pe care îi faci către obiectiv, e important să fie in
 time
 Când lucrezi pe calea către obiectivul pe care îți-l ai
 propus, indiferent că are finalitate peste 2 ani, peste un
 an sau peste o lună,
 Când lucrezi pe calea către obiectivul tău, ideal ca să te
 bucuri de acel obiectiv, este să îl percepi și să faci ce e
 necesar să faci in time, adică arab.
 Fără să te concentrezi pe pasul 7 sau 1000,
 ci pe pasul 1.
 Țineți minte, modul 3, când am vorbit care este următorul
 pas,
 primul, întotdeauna.
 Primul, întotdeauna, e primul pas.
 Întotdeauna e cea mai important pas.
 Aia e percepția de omii în time, ca mine.
 Dar eu, Marius, Simeon, alții care nu suntem,
 Pera Novakovici, care nu suntem pe filtru de through time
 natural,
 ne-am antrenat să ne desenăm strategia de viață, de
 business personal,
 cine vrem să devenim, ce vreau să obțin,
 care abilități a nevoie peste una în jumate să le am
 Ne-am antrenat mentalitatea de through time
 adică agenda, calendar, strategie
 Vestea bună este că nu este una mai bună ca cealaltă
 Through time și in time sunt ambele la fel de valoroase
 în momentul în care le combin și le aleg
 conștient
 Dacă iești într-una dintre cele două extreme
 adică ești through time și ești al dracului de punctual.
 Ai strategii pentru trei vieți de acum încolo.
 Anticipezi 7.000 de variante posibile.
 Și nu știi de care să te apuci pentru că
 n-ai suficient de mult timp la dispoziție,
 ești într-o extremă periculoasă.
 În sensul că nu te mai bucuri de nimic din ce ai planificat
.
 Păi de altă parte, dacă ești în in time,
 ai tendința să trăiești de pe un zi pe alta
 literalmente. Cu alte cuvinte, orice plan mai mare de o să
ptămână
 te sperie, te sperie, te anxietează
 pentru că crează presiune, pentru că cumva îți ia bucuria
 în momentului prezent.
 Însă ghişte și asta, la fel ca prima, este tot o extremă
 nu este benefică dacă nu faci nimic.
 Ideal este, dragilor,
 că atunci
 acum e momentul, da? La finalul acestei intalniri care, mă
 rog, sunt 2 ore jumate deja, nu vin să cred
 Când înțelegi, și o să facem exerciții în sensul ăsta, vă
 promit, și acum o să facem unul și poate două și când ne
 vedem la ea
 Când înțelegi faptul că percepția timpului, da? Din punctul
 tău de vedere, este subiectivă și poate fi influențată de t
ine
 Vei avea libertatea să alegi cum vrei să percepi timpul în
 funcție de momentele din viața ta.
 Dacă ești strateg, ai un moment în care trebuie să planific
i o echipă, un business, o cifră de afaceri, un an care înce
pe, da?
 Și e nevoie să-l planifici, te încurajez să exersezi că se
 exersează și asta.
 de trotin, agenda, pix, pași secvențiali, strategie, nu șt
ii cum să face asta, documentează-te,
 citește, sunt o grămadă de cărți de productivitate și de,
 nu știu, oameni care fac asta, de la Zărnescu,
 cu Cartea Esența Eficienței, pe care vă recomand, e cea mai
 bună cartă de productivitate pe care am
 străit un limba română vreodată și aici include și autor
 străini care au publicat, a, aia e, bravo, Flori,
 Aia e cartea, bravo!
 Este una de cele mai bune cari scrise despre productivitate
 in limba romana,
 incoata, si am citit si autorul romani in limba romana,
 tradus evident, care nu m-a impresionat atat de tare.
 Si nu pentru ca-i prietenul meu, va recomand cartea.
 Cartea e relativ iertina. Da, bravo, merci mult, Laura, da,
 bravo, aveti doua voi.
 Cartea e relativ iertina, e 35 de lei sau 27, nu stiu, ab
arnam, banala, da?
 E nici un prâns, nu e.
 însă valoarea din ea este foarte, foarte mare, în special
 pentru cei care sunt obișnuiți să trăiască in time.
 Bun, revenim.
 Percepția noastră a timpului, practic asta cu asta vreau să
 rămânăți de-o camdată,
 este sub puterea noastră.
 E necesar, nu este una mai importantă sau alta, ci e neces
ar să-mi pun în următoarea întrebare.
 Acum, în momentul ăsta,
 cum este cel mai util
 ca mintea mea să perceapă timpul?
 Dacă sunt la serviciu și sunt leader, e perfect să fiu
 through time, scot agenda și împlanific ziua.
 Eu împlanific, deci atent, eu nu sunt, eu sunt in time, dar
 eu aproape fiecare zi, chiar și acum, în carantina asta,
 care la mine e stili de viață, împlanific fiecare zi.
 Adică eu îmi iau agenda literalmente și împlanific pasul 1,
 pasul 2, pasul 3.
 Ce am de făcut? Proiect principal, proiect secundar, proie
ct personal.
 bifez task-uri, chiar dacă sunt acasă toată ziua.
 Nu știu, îmi trec pe o agenda inclusiv, task-uri de genul,
 citez 2 ore.
 Eu am în momentul ăsta fericirea
 și să ne consoar pentru asta,
 că o aveam și înainte duma nu o conștientizam,
 citez aproape 2 ore dimineață și aproape 2 ore seara.
 Asta înseamnă foarte mult pentru mine, pentru că pentru
 mine cititul este o
 o muncă de introspectie, că fac mult clip cu lumea mea
 interioară
 și în același timp mă ajută că acumulez informații și mă
 prospătez, ca nivel de hartă mentală.
 Pun asta pe agende, inclusiv.
 Diminață două ore citit, seara două ore citit, doar că dim
inața îl trec la profesional, seara îl trec la personal.
 Și eu sunt atenției in time. Deci mie nu vine natural să
 fac asta.
 Însă eu, de când mi-am antrenat atitudinea și mentalitatea
 de through time, prin timp,
 rezultatea mele au crescut exponențial.
 Deci eu în momentul ăsta, pot să spun că datorez, pe lângă
 multe altor tehnici, datorez rezultatele mele și viața pe
 care o am și oamenii pe care i-am cunoscut pe voi și tot ce
 am eu și pentru care sunt de construcție professională, se
 datorează în mare, mare, mare parte planificării.
 faptul e că mi-am exersat viziunea de viitor
 am început cu, și vă recunosc, ții minte și acum ziua
 când am deschis prima agenda din viața mea să îmi planific
 ziua
 în afara ptenții, în afara serviciului, da? Deci, nu avea
 legătură
 La servici foloseam agenda că eram obișnuit să o fac și tre
buia
 să o fac, să am găsit plan de lucru, plan de muncă
 În plan personal nu suportam
 Nu suportam să folosesc planificul, viața personală
 Ești trămpit, lasă-mă să fiu relaxat, că de aia e viața
 personală
 Bă, e că ne-am început să-mi organizez viața personală.
 Ținiminte și acum ziua când am deschis agenda
 și prima mea întrebarea a fost, ok, și eu ce scriu în ea?
 Adică aveam o zi liberă, erau în afara serviciului
 și zic, ok, îmi planii fixioară, da, bun, data,
 plan personal, profesional,
 rutină și personal, așa, un partiu, de la Daniel, știu asta
.
 Și era ok, proiect principal.
 Bă, ești nebun? Adică nu aveam nimic, nu aveam blog,
 nu aveam cursuri, nu aveam brand, nu aveam nimic, eram ok,
 și eu de unde încep. Și țin minte că mi-am pus pe agendă
 aflu
 care e proiectul meu principal. Mi-am pus task.
 Mă documentez de unde vreau să încep, de fapt.
 Și după aia, planul 2 la rutină mi-am pus
 nu știu, răspund la mailuri.
 Sau mă dezabonez, dar nu știu ce, autori.
 Da? Task. Personal.
 Citesc o ora, ca aveam de mult asta cu cititul.
 Si aia a fost prima mea zi planificata din viata mea.
 Si am avut senzatia de genul, bai, dar eu n-am ce sa scriu
 pe agenda, ma, de ce in trebuie mie agenda.
 Va dau cuvântul meu, ca mai putin de 3 luni de zile, de
 cand am inceput sa mentin obiceiul asta de am planifica zi
ua
 si dupa aia, saptamana, luna, anul, ajuseasem sa am atat de
 multe descris pentru o zi de task-uri, incat nu apuc am fiz
ic sa le fac...
 Nici acum nu apuc să le fac pe toate. De ce?
 Pentru că m-am antrenat.
 Daniel are un punct principal numit agentă.
 Da, eu am învățat să-mi fac agentă și am fost-o public și o
 zic cu drag de la Daniel.
 Deci eu de la el am învățat să-mi planific strategic.
 Și asta vreau să zic celor care sunt in time ca mine și se
 sperie de a-și planifica viața personală.
 E falsă, e o percepție falsă.
 În momentul în care înveți să-ți planifici personal rezult
atele,
 Vrei ajunge să nu te speria de genul
 Tre' să planifici tot anul vieții tale de acum
 Știi, gata, tre' să-mi planific anul, nu
 E nevoie să planifici doar o zi, azi
 Da? Azi să planifici o zi
 Dacă vei aștepta un pic, câteva zile, o săptămână
 Vrei avea idei despre ziua de mâine
 Ce faci mâine?
 Dacă mai aștepți un pic și îți vezi de treabă
 In time, cum ești obișnuit de task-urile pe care te le pus
 pe agenda
 O să vină ziua de poimine
 Răz poimine planificat în cap, da?
 și o să ajungi să îți faci planuri pentru câteva săptămâni
 sau luni în față, deși ești in time.
 Reversul este, dacă ești through time, ești prin timp, ești
 obișnuit punctual,
 esti stresat dacă nu atingi deadline-urile, orice fel de
 activitate care nu e în agendă nu există pentru tine, asta
 extrem mai altă.
 Te invit să îți antrenezi
 atitudinea de a face task-urile pe care ți-ai trecut pe
 agenda
 cu atitudinea de in time, adică să te concentrezi pe câte
 una pe rând
 fără să te stresezi la ce urmează.
 Și aici funcționează foarte bine tehnica Pomodoro de care
 te-am spus,
 că te focusează literalmente pe ce ai de făcut acum, în
 momentul ăsta.
 Mă întreabă Patricea dacă poți să vă arăt cum arată o pagin
ă din agenda mea ca organizare.
 Da, ok, stați o secundă. Vă arăt cum arată o pagina din
 agenda mea ca să vădeți că exact cum am spus la nivel de
 segmential.
 O secundă.