Muzica
 Cum sunteți?
 Mă bucur.
 Ca și logistică, e ora 12.00 la ora 1.10, luăm pauza de mas
ă mai rapid, mergem la masă doar o oră și 20 de minute, la 1
.10, la 2.30 ne întoarcem în sală, adică nu o dați păciolane
 cu cartofi plăjiti, fasole și să dureze 5 ani comanda.
 Comanda supică salată ce vreți voi pentru că îmi propun la
 patru jumate când întoarcem la două jumate începem nu gl
umesc la
 patru jumate așa cum v-am promis ieri și mațul gata ieri.
 Vreau să vă dau drumul asta înseamnă că o fi patru jumate o
 fi cinci fără 20
 mai băgați un ciolan atunci dacă vreți înțelegeți unde bat.
 Adică nu o dați acum pe greu că avem treabă și vreau să nu
 plec
 fără să vă dau tot ce vreau să vă dau.
 Apropo da deci nu să grăbesc nu mă grăbesc suntem ok doar ș
tiu că am vrut să
 Să testăm, că de la voi a venit ideea.
 Aseară până la câte am stat? 8 fără...
 7,5, 8 fără 20, cam acolo, nu?
 More or less.
 Ați fost ok după o zi atât de lungă?
 Bun. Dacă ne merge astăzi ce facem, o luăm în calcul și
 pentru data viitoare, bine?
 Și atunci vă rog la nivel de time să nu...
 Dacă am zis două jumate masă, la două jumate ne întoarcem.
 Și după aia, după 5, aveți ce vreți voi.
 Puteți să mâncați acum o supică și felul 2 după la 5.
 Ok? Cred că e decent.
 eu-r call.
 Nu m-am vrut să știți că dacă
 mergeți în grupe mari sau comandați
 lung, să dureze mult comanda,
 aveți doar o oră și 20 minute și o încep
 fix la două jumate. Nu glumesc, pentru că
 vreau să respect cei pe care
 sunteți în sală.
 Mergem mai departe. Vă spuneam că mintea noastră are nevoie
 să înțeleagă obiectivele noastre,
 pentru că dacă nu le înțelege,
 nu poate să ne sprijine să le obținem.
 Mintea noastră conștientă
 înțelege obiectivele noastre,
 pentru că crede
 Că ține de ea.
 Mă refer conștientă, da?
 Crede că ține de ea, crede că dacă mă gândesc la, nu știu,
 o mașină roșie,
 știu că... e clar la ce mă gândesc.
 Eu știu la ce mă gândesc, nu trebuie să mă explic niciun
 lucru.
 Nu! În realitate, 95% va rea aduc aminte.
 Din rezultatele pe care noi le obținem în viața noastră, cu
 mine inclusiv,
 le obținem pe pilot automat al subconștientului, nu al conș
tientului.
 Asta înseamnă că noi folosim resursele subconștientului
 pentru a trăi viața pe care o trăim, indiferent de calitate
a pe care o are în acest moment această viață,
 indiferent cât de fericit suntem, suntem acolo pentru că
 hashtag subconștient.
 Programele din el, rărine din el, resurțile din el ne acces
ate, blocajile din el,
 convingerile din el, că tot acolo sunt, avem convingeri con
știente,
 adică cele pe care știu să le declar oricând, dacă mă între
abă cineva,
 și am convingeri subconștiente, cele pe care nu știu că le
 am, dar mă sabotează.
 Are sens?
 Toate astea sunt în subconștient.
 Și atunci are sens, din punct de vedere strategic al obie
ctivelor sau al calității vieții noastre,
 să gândim și să formulăm obiectivele în așa fel încât să f
ie simple, de înțeles, de integrat și de declanșat la nivel
 de proces de obținere al lor, de către subconștient.
 Are logică ce am spus? Mă urmăriți? Sau e cineva care nu v
rea să... nu-i de acord?
 Pentru că... te rog? Nu.
 Vă readuc aminte, eu că dintr-ul cu voie, în stare de flux,
 nu am ceva pregătit la nivel de recit ceva,
 și mă adaptez în funcție de pozițile mele perceptuale, mă
 întreb de acolo cum se aude și spun ceva.
 De multe ori, dacă mă spui cum a ținut Florin acum, zi din
 nou, nu. Nu mai pot.
 Vorbeam de subconștient că, pentru a obține rezultate Flor
in din punctul meu de vedere,
 e nevoie să ne concentram mai mult pe ce înțelege subconșt
ientul din ce îmi doresc,
 nu din ce cred eu la nivel conștient că e clar că îmi dores
c.
 Are sens? E rezumatul ce am zis acum.
 Și atunci ai nevoie să gândim obiectivele prin prisma psih
ologiei de atingerea lor
 care începe cu formularea lor corectă din punct de vedere
 psihologic.
 Formularea lor corectă din punct de vedere psihologic.
 În primul rând vreau să încep cu una cu care am finalizat
 și ați dat în pauză,
 și anume cu cât mai multe dorințe aveți, cu atât mai clar e
 că nu să le obțineți.
 Cu cât mai multe dorințe aveți,
 în formulare inclusiv, gen îmi doresc să,
 cu atât mai mari sunt șansele să nu le obțineți.
 Nu înseamnă că imposibil, dar sunt șanse mari să nu le obț
ineți. Știți de ce?
 Din punct de vedere psihologic, dorința
 este apanajul
 copiilor.
 copiii au dorinte
 cine îndeplinește dorințele copilor?
 părinții sau moșcăciuni
 cu cât mai multe dorințe ai
 în realitate psihologic ești degrevat de responsabilitatea
 de a le obține tu însuți
 cu cât mai mult accept să ai dorințe și nu obiective
 și o să de asta încep cu asta
 cu atât mai mult practic psihologic te-ai degrevat de
 responsabilitatea de alea obtine tu însuți.
 Aștept să vine moș Crăciun părinții sau, în cazul adultilor
, Dumnezeu.
 Și nu o zic la mișto.
 Are sens? Este replica celebră, dacă mi-ajută Dumnezeu.
 Și atunci arată degrevarea de responsabilitate,
 Pentru că, în realitate, și aici vorbesc de pe nivel uman,
 nu vorbesc de spiritualitate, este alt curs.
 Avem responsabilitatea să facem noi tot ce putem și pașii
 pe care ne trebuie să urmăm,
 ca să obținem ce vrem să obținem, nu să așteptăm ca Dumneze
u dacă ne iubește să ne dea ce vrem.
 Ca așa îmblă, nu?
 Dacă o să vrea Dumnezeu, îmi dă. Deci, dacă îmi dă, mă iube
ște.
 Nu îmi dă, m-a bătut.
 Sunteti de acord?
 Ca așa, în popular, m-a bătut Dumnezeu.
 Dacă Dumnezeu vrea, o să se întâmple.
 Și Dumnezeu nu bate cu parul, zice o colegă aici.
 Măi, are sens? Sunt cuvinte din popor? Înțelegeți în debat?
 Deci, primul pas pe care vreau să-l facem să fie clar
 pentru toți este
 cu cât mai multe dorințe ai, cu atât mai mare șanse e să nu
 le obții.
 Și diferența dintre o dorință și un obiectiv din punct de
 vedere psicologii
 care crește șansele să obții ceea ce vrei,
 este strategia.
 O dorință nu are strategie.
 O dorință e doar emisă.
 O dorință e doar verbalizată, poate.
 Și o dorință este de cea mai multă ori pusă în sarci în alt
cui va.
 Dumnezeu, mama, tata, iubitul, iubita,
 poate copiii.
 Pe de alta parte, obiectivul are întotdeauna o strategie,
 are un pas de început, stare actuală.
 Are un cap, are un final,
 are... stiu unde vreau să ajung, are o destinație, un obie
ctiv, dorința nu.
 Foarte simplist. Stare actuală, stare dorită, pe drum către
 stare dorită am nevoie de resurse.
 Dorința nici măcar nu e în calcul resursele.
 Obiectivul e în calcul resursele. Ce înseamnă resurse?
 Care-s lucrurile pe care le am deja în viața mea și le pot
 valorifica ca să obțin ce vreau?
 Care-s lucrurile pe care le am deja în viața mea?
 pe care le pot valorifica ca sa obtin ce vreau, ce imi prop
un.
 Dorinta nici macar nu e in calcul care e nevoie de resurse.
 E vague, e abstract, suna bine.
 Sau, si aici iau la acelalta resurse, o d-ale detalii in im
ediat,
 resurse pe care nu le am in momentul asta in viata mea,
 dar as avea nevoie de ele ca sa obtin ce vreau.
 Dar nu le am inca.
 și o să detaliăm în continuare în următoarea oră și după
 pauză.
 Și ca să merg mai departe, tot așa simplist ca rezumat,
 după ce am stabilit că am nevoie de resurse, am nevoie și
 de o strategie.
 Adică, care este ordinea pașilor?
 ce-i mai potriviți,
 care-i planul de rezervă
 și alternativele mele
 pentru managementul riscului.
 Pentru că se pot întâmpla și lucruri nasoale pe drum.
 Nu ai cum să anticipiți tot.
 Însă doar pentru faptul că tu în strategia ta incluse
 management de risc,
 deja e mult mai calculat, nu mai e dorință.
 Să iesiți la diferența.
 Dorința e a copilului care își dorește o bicicletă de Crăci
un.
 Obiectivul e al adultului care își asumă responsabilitatea
 pentru viața lui.
 Cu cât mai multe obiective ai în viața ta,
 cu sens,
 cu atât mai departe vei fi de tristețe.
 Acum o sa zic cazul acasca care fac, ce e legatura al obie
ctivului cu tristete?
 Avand obiective suntem mereu in miscare.
 Are sens viata, ca avand obiective avem motiv sa ne trezim
 dimineata.
 Are sens efortul.
 Are sens răbdarea.
 Are sens satisfacția, mândria
 și anticiparea beneficiului.
 Neavând obiective,
 ai mult mai mari șanse să trăiți stări depresive.
 De cele mai multe ori oamenii depresivi,
 și nu că sunt ei depresivi,
 Treiesc stări depresive ca să fie clar diferența între
 formulări.
 Sunt oameni care nu mai au obiective, care nu-și mai văd vi
itorul.
 Nu mai cred în viitorul lor.
 Cu cât mai multe obiective ai, ideal legate unul de celăl
alt.
 Genă, ăsta mă ajută să-l obțin pe ăsta, ăsta după ce l-o ob
țin, îl fac pe ăsta, iar ăsta duc de dracu' să-l fac tot.
 Adică legate, ca plan de viață-i zic eu.
 Cu cât mai multe obiective legate între ele ai,
 cu atât mai mișto o să fie aventura vieții tale.
 Cu cât mai...
 Și atenția aici, a vrut să schimbăm, să fiți atent la
 formularea prin care vă adresați,
 când vorbiți despre propria voastră viață,
 vă spuneam modul numărul 1 că pentru unii viața este o lupt
ă.
 Atenție la extrema asta, pentru cei care viața este o luptă
 sunt oameni care au foarte multe obiective
 în care uită să mai trăiască și între ele.
 Adică le ating pe bandă rulantă, sunt super eficienți și
 performanți, dar nu se bucură de niciunul.
 A este o extremă pe care nu vă recomand versus depresie.
 E depresia sau burn-out-ul.
 Nu e. Mijlocul, griul, obiectiv atins, mă simt împlinit, mă
 bucur de el, poza CODA.
 Mă bucur de el.
 Îmi iau spațiu, îmi iau timp să mă regenerez și după aia
 plec mai departe.
 Și vă spun eu la nivel de cuvinte pentru mine personal, și
 vă rog să cântăriți felul în care vă descrieți viața voastr
ă din viitor, mă interesează,
 să evitați cuvinte de genul luptă,
 ring,
 sau, nu știu, arenă.
 Vă dau varianta mea personală,
 în care îmi gândesc majoritatea obiectivelor, este un filt
ru, practic, prin care îmi gândesc majoritatea obiectivelor.
 Cred că v-am mai spus online, majoritatea dintre voi ar tre
bui să...
 Adică cei care au fost online cred că știți povestea.
 Pentru mine, viața mea
 este important să fie trăită de mine în mod evident,
 ca o aventură
 în care am parte de provocări,
 de destinații noi,
 de evoluție,
 de mentori,
 de balauri,
 pe care să-i privesc în ochi,
 să-i depășesc,
 sau să-i îmblânzesc,
 nu să-i ucidă. Atentie!
 De aliați
 și de povești
 ale acestor aventuri.
 Povești pe care la finalul vieții mele, așa cum îmi imagine
z eu,
 să am mândria că le pot povesti la un foc de tabără cu cei
 cu care mă întâlnesc pe partea cealaltă.
 Gen Valhalla.
 Dar nu din tip războinic.
 Ci din tip șprițan.
 Eu îmi imaginez așa un apus de soare pe un mal unei mări,
 ocean ce-o fi,
 stând pe o creangă de copac adusă de mal,
 un cer de trib mai mulți,
 în care sunt așteptat,
 un foc așa fain și mișto în mijloc,
 și eu vin cu atitudinea de stai să vă zic,
 Pfff, what a ride!
 Luați loc că nici nu știți,
 tăi să-ți-o zic paia.
 Ba are sens ce zic?
 Și pentru mine, filmul ăsta,
 prin care aleg să-mi privesc și să-mi construiesc propria
 viață, mă entuziasmează.
 Pentru că nu mai e despre câștig sau pierd. E despre câte
 povești acumulez pe drum.
 Și și dintr-o experiență negativă sau eșec, de obicei ies
 povești excelente, da sau nu?
 Din nasoale, din pierderi, din durere, pentru că la un
 moment dat, cum zice Bender, voi râde despre asta.
 Și pentru mine și pentru filtrul pe care vreau să vă inst
alez,
 e important să îmi gândesc obiectivele în raport cu cum vre
au să îmi fie finalul vieții.
 Și eu vreau să am așa o desagă de experiențe.
 În primul rând, eu sunt omul experiențelor, îmi place să tr
ăiesc experiențe.
 Și ne-al doar în povești.
 povește ale aventurilor, eșecurilor, aliaților, mentorilor
 pe care i-am întâlnit pe drum.
 Când gândești viața ta ca să aibă un sens după ce tu nu vei
 mai fi,
 sens pentru cine?
 Pentru tine. În orice fel. Nu contează,
 nu are nimeni niciun drept să spună că-i bine sau nu. Pent
ru tine,
 viața devine și un joc.
 Pentru că tu construiești puzzle-ul
 și o să aibă sens complet la finalul vieții, îți promit.
 Construiești puzzle-ul care să facă, să merite, trăirea vie
ții fixa așa cum aleci și decizi tu, nu pilotă automat.
 Are sens diferența.
 Și mă întor la dorințe.
 Evaluați-vă câte dorințe aveți în momentul ăsta în viața vo
astră și decideți în forul vostru interior să atașați o
 strategie fiecărei dorințe și tocmai l-ați transformat în
 obiectiv.
 Pasul 1 în formularea corectă a unui obiectiv.
 Pasul 1 în formularea corectă a unui obiectiv.
 Să fie formulat în termeni pozitivi.
 Fără negație.
 Motivul este extrem de simplu, majoritatea îl știți deja, v
reau doar să bifăm.
 Necarea negație, mă întreabă Violeta, discutabil. Depindeți
 sincer de fiecare persoană. De ce nu la negativ? De ce doar
 la pozitiv?
 Pentru că, așa cum vă spuneam, subconștientul nostru este
 cel căruian adresăm când stabili obiective la nivel de
 resurse de care avem nevoie de împunere psicologic.
 Iar subconștientul nostru are niște reguli, care ne convin,
 ne convin, le are. Una dintre ele este, nu face diferență
 între realitate și imaginație,
 imaginație, pentru că altfel n-am putea să fim geloși.
 Gândiți-vă un pic ce-i gelozia.
 E scenariul din capul tău, fără confirmarea neapărată în
 realitat.
 Da sau nu? Unde se întâmplă gelozia?
 E a ta, e la tine, e dialogul tău în interior, sunt filmele
 tale.
 N-a răspuns la telefon. E cu aia.
 Să vește-i fa.
 Și omul vine acasă și-a rămas fără baterie.
 Sau a avut o ședință urgentă. Are sens, să-mi zic?
 Dar tu te-ai simțit nasol în avans.
 Ca și cum e real.
 La fel și-n grijorarea, de orice fel. Nu răspunde la
 telefon.
 Ei, accident!
 A murit!
 Din tema de a pierde.
 Băi, are sens?
 Și prin urmare,
 subconștientul tău ți-a dat și ți-a liberat emoții,
 pe care nu le-ai justificat în realitate cu un motiv, dar l
-ai trăit.
 E la fel și la obiective.
 Altă regulă a subconștientului este, cum vă spuneam,
 nu face defianță între realitatea și imaginația,
 dacă ești suficient de asociat, el nu mai știe că e real
 sau nu,
 îți dă să simți ce te asociezi tu.
 O altă regulă este că nu percepe negația.
 Ca să perceapă negația,
 are nevoie să creeze mai întâi ceea ce urmează să nege.
 Mulți dintre voi cu livia în fronte, vă uitați urât la mine
.
 Cum adică mență să creeze mai întâi ceea ce vrea să negea?
 Păi simplu, uitați-vă la mine.
 Vă rog să NU vă imaginați că port un tutu roz.
 O rochiță de balerină roz.
 Vă rog să nu vă imaginați asta.
 Ce moment mișto o să facă ăsta într-un trailer viitor,
 Valentin, știi?
 Imediat.
 Te rog.
 Avem, avem, avem.
 Exact, exact, exact.
 Spunându-si ce să nu faci,
 mintea ta fara controlul tau creaza
 întâi ceea ce am spus să nu,
 ca să poasă să îl nege. Are sens ce vă spun.
 E la fel și cu lucrurile de care
 îți e frică, le creezi
 întâi ca să zici nu vreau asta.
 Asta ce înseamnă?
 În momentul în care tu ai obiective la negativ,
 în realitate le programezi.
 Nu vreau datorii.
 Nu vreau să fiu înșelat.
 Nu vreau să fiu singur.
 Are sens în debat?
 Că amintea ta să nege, trebuie să îl creeze.
 Da, dragă mea.
 Nu vreau sa mai fumez?
 Nu, nefumator e tonegare.
 Da, uite, fost fumator, e good enough, ca e fost, el a tre
cut.
 Nu e perfect, dar e good enough, fost fumator.
 Poate sa fie inclusiv, sunt mai puternica ca tigarile.
 Asta a fost la mine.
 Sunt mai puternica ca tigarile.
 E cu negatie?
 Nu e perfectă formularea, o să vedeți imediat, dar sunt mai
 puternică tigările.
 Sau am renunțat la vici, sunt liberă de vici, sunt liberă
 de tigări.
 Are sens diferența și este orientată spre pozitiv, nu spre
 negativ.
 Atenția să nu sunt formulele perfecte, dar sunt mai bune
 decât nefumător.
 Și pentru cei care vreți să renunțați la tigări, vă recom
and cartea în sfârșit nefumător alu Alan Carr.
 O găsiți pe internet gratuit, dar vă recomand să o cumpăra
ți.
 Eu sunt pro dreptur de autor, pentru că omul, deși nu știu
 dacă mai trăiește,
 este totuși o editură care lucrează acolo.
 Și toate cărțile pe care vă le recomand, vă rog, vă încur
ajez să le luați plătindu-le,
 că sunt sume infime în raport cu beneficile pe care le ave
ți,
 și încurajăm și business-ul cărții care are nevoie.
 De cât ori downloadați o carte gratuită de pănet,
 faceți-un de favor unui autor care a pus un efort.
 Are sens de ce?
 Mai ales dacă ți-ai ieșit ceva valoros de acolo.
 Tu nu dai ceva la schimb, dar vrei să primești.
 Nu e ecologic.
 Mai departe.
 Termen pozitiv. Are sens de ce?
 Perfect.
 A doua.
 Fără grade comparație sau verbe condiționale.
 Fără grade comparație sau verbe condiționale.
 Fără condițional optativ.
 Mi-ar plăcea.
 Ar fi frumos.
 Mi-aș dori.
 aș vrea.
 Astea sunt condiționale.
 La momentul și la timpul prezent
 este
 vreau, fac, sunt, am, pot, trăiesc.
 Imediat.
 Mă întreabă Livia, de ce fără grade comparație?
 Imediat.
 Deci la timpul prezent
 nu condițional optativ,
 mai era una, fără grade de comparație și mai era una.
 Ca din a ori v-am zis-o.
 Fără condițional, da.
 De ce?
 Țineți minte că eu vă provoc pe voi unui ori când spuneți,
 mi-ar plăcea... aș vrea să te întreb.
 Și eu zic înseamnă că nu vrei și te opresc.
 Sau am vrut, sau voiam să te întreb. Are sens?
 La prezent, vreau, îmi asum, pot, am, simt, trăiesc,
 Formulează-ți obiectivul la timpul prezent dintr-un singur
 motiv?
 Singurul timp în subconșientul tău este prezentul.
 Singurul timp în subconșientul tău este prezentul.
 Subconșientul nu are viitor.
 Nu are nici trecut.
 De asta atunci când îți aduce aminte lucruri din trecut, le
 simți ca și cum sunt acum. Da sau nu?
 Un alt exemplu, când visăm, frumos sau coșmar, la ce timp v
isezi?
 Prezent. Întotdeauna, niciodată nu-ți ziceai, da, tate, v
isez eu ce fac peste 5 ani.
 Nu, nu, e acum. Tu știi că ești în viitor, dar simți la pre
zent.
 Sau ai un coșmar sau o reamintirea ceva nasolică din trecut
 și l-ai la momentul? Prezent.
 pentru că timpul subconștientul tău, la momentul prezent,
 este important ca obiectivele tale să fie formulate ca și
 cum deja s-au întâlnit.
 Am, pot, sunt, trăiesc, văd, simt, vreau, ce vrei tu.
 Deși vreau e un verb total nepotrivit pentru formarea obie
ctivului.
 Vă zic de ce? Sau vă zic mai încolo, cum vrei.
 Când obiectivele tale sunt formulate începând cu cuvântul v
reau sau îndeplinind din start,
 Pentru că obiectivul tău este să vrei.
 Gândește-te un pic. Vreau să am bani. Care e obiectivul?
 Să vreau nu să ai bani.
 Vreau să fiu într-o relație.
 Stai un pic. Nu vorbeam cu tine, Melania.
 Nu mai vorbiți cu mine în timp ce vorbesc cu Salah, că mă
 derutați.
 Vreau să fiu într-o relație. Obiectivul este relația.
 In realitate, exprimarea este relatia?
 Nu e dorinta, e vreau.
 Prin faptul ca vrei, obiectivul tau s-a indeplinit din sec
unda in care l-ai formulat.
 Pentru ca vrutul s-a implinit.
 Adica vreau. Are sens?
 Vreau bani. Perfect. Vrei deja. Obiectiv atins.
 Nu e ca si cum trasi de puie fort ca sa vrei.
 Ba, exagerez-o cu ceva?
 Nu mai puneți cuvinte vreau, când vreți să cu adevărat să
 obțineți ceva,
 ci puneți la prezent ca și cum îl ai atins deja.
 Sunt într-o relație. Sunt independent timp financiar.
 Conduc mașina. Privesc numele meu pe certificatul de matric
ulare.
 De ce v-am insopat asta pe ultima? Imediat.
 Pentru că o altă condiție a formulării obiectivă trebuie să
 fie cât mai specific
 Cât mai specific și mai clar detaliat.
 Vreau o mașină Toyota, nu este un obiectiv,
 pe-un primul rând pentru că tu vrei o mașină Toyota și ți-
ai ating deja obiectivul.
 Și din altă locă pentru că nu e specific.
 Ce mașină Toyota, ce model, ce an, ce culoare, ce tapițerie
?
 Volan pe stânga sau pe dreapta?
 Știu un tip la NLP, la modul de obiective.
 Mi-a zis de față cu tot, s-a început să râde că nu am zis
 asta,
 ii zice, frate meleu, că de aia am dat atunci, de exemplu,
 dau constant de mașină galbenă,
 ii zice, bă, nu înțelegeam, nu știu câți ani de zile vrea
 să-și ia, nu știu ce e mașină galbenă, nu mai știu modelul.
 Ii zice, bă, eu știu să fac bani, mă descurc, sunt băiat de
ștept, merge mintea, am familie, mergesc pe treabă.
 Bă, nu reușeam să-mi iau mașina.
 Și eu zic, dar de ce?
 Deci, acum mi-am dat seama după ce ai zis tu, cu specific
itatea.
 Deci, și?
 Și că eu tot timpă am avut în minte, în primul rând, n-am
 scos niciodată obiectivul din capul meu,
 doar eu știam că vreau mașina aia,
 și când o scoteam din gură, spuneam, vreau o Toyota galbenă
.
 Acum inventez, nu știu ce mașină vă ia eu.
 Și zic, ok, și?
 Păi și eu, de fiecare dată când veneam acasă, seara,
 călcam pomfuta ai de mașină al ufimiului care lăsa toate j
ucorilile prăștriate peste tot
 și când mi-am dat seama, acum, când vorbeai tu cu mine, că
 e fix o mașină galbenă care îmi rupe mie talpa în fiecare
 seară.
 Fază reală.
 Omul și atingea obiectivul în fiecare fucking seară.
 Pentru că nespecificând concret, exact, precis ce vrea cu
 adevărat,
 El călca, să simzați metafora subconștientului,
 pedala, da? Călca
 pe o mașină galbenă
 fiecare seară.
 Deci, prin urmare, obiectiv atins.
 Mii mi-a sta capul când am auzit asta.
 Mă ajung la voi?
 E nevoie să fie foarte precis descris ce vrei să obții.
 Mașină galbenă, Toyota RAV4 modelul,
 volan pe stânga sau pe dreapta, dacă e posibil să ai sorpre
ze.
 Cum? Cala pe sișorul de aur, ai grijă ce-ți dorește.
 De ce fără grade comparație? Că mă întreba Livia și am uit
at să-i spun mai devreme.
 În momentul în care tu folosești un grade comparație, nu e
 specific.
 Vă dau exemplu clasic. Mai mulți bani.
 Cine vrea mai mulți bani? Mâna sus?
 Hai cu curajul, restul nu vreți mai mulți bani?
 Și cum faceti așa? Băi, ești prost, asta vrea... ne prinde
 cu ceva acum, dar...
 de ceva acum, dar nici nu pot să nu ridic mâna, atât, gâtul
.
 Gata, mâna jos, merci.
 Bă, majoritatea vrem mai mulți bani.
 Eu aș vrea să spun că toți.
 Că nu avem niciun Isus pe-aici care să zică,
 luați aveirea mea și dați-o, luați săraci.
 Nu, da? Deci cam toți vrem mai mulți bani.
 Dar fiți atenți.
 Mi-a făcut chestia asta un tip când am spus în curs, la un
 moment dat,
 că banii nu sunt un obiectiv bun, pentru că nu sunt un obie
ctiv bun.
 Și îmi spune, stai un pic, adică eu greșesc că vreau mai
 mulți bani?
 Și zic, da.
 Bă, ești sigur că vrei mai mulți bani? Da.
 Și bafta mea era că în buzunarul meu în stânga aveam o ban
ca de 1 leu.
 Și scot ce zic cu drag.
 Și am plecat.
 Și fac ce zic, teh...
 Care? Ce?
 Zmilogul tău sau ce? Știi?
 Omul foarte smart.
 Și zic, nu mă, dar ce zic că vrei tu?
 Mai mulți bani. Păi și n-ai mai mulți bani decât acum o sec
undă?
 Și a pierdut semnalul.
 Și zice, da, mai mulți bani acum o secundă, dar eu vreau și
 mai mulți bani, adică tu insiști acum, știi?
 Mai vrei un leu sau ce?
 Mă ajung la voi? Mai mulți bani este complet nespecific.
 Și fiți atenți, combinații, că asta e fază reală, dar fiți
 atenți mai specific.
 Indiferent că ești salariat sau antreprenor sau freelancer,
 de câte ori primești bani lunar ca venitul tău salariat,
 ai mai mulți bani decât cu o secundă mai devreme?
 De câte ori emiți o factură și o încasezi, dacă ești antrep
renor, ai mai mulți bani decât cu o secundă mai devreme?
 Ți-ai atins obiectivul?
 Mare sens?
 Mai mulți bani este o formulare ineficientă, pentru că de f
iecare dată când luăm salariul, pensia, sau tăiem o factură,
 subconșentul nostru se dezactivează, că spuneam, am atins
 obiectivul.
 Simplist!
 pentru că nu e specific formulat
 vreau mai mulți bani
 ce cifră vreau?
 când o vreau?
 ce fac cu ei?
 de ce vreau mai mulți bani?
 pentru că în realitate, dragilor
 nimeni nu vrea mai mulți bani doar pentru că
 mai mulți bani noi nu vrem bani de fapt
 noi vrem ceea ce ne pot aduce bani
 și vă dau aici două
 două secrete
 în secrete, să zic așa, de psihologie.
 În spatele fiecărui obiectiv pe care noi îl dorim, de fapt,
 este o emoție pe care o dorim.
 Noi nu vrem dorințe sau obiective de dragul, dorința sau ob
iective, ci vrem dorințe sau obiective pentru cum anticipăm
 sau ne dorim să ne simțim, când ele s-au atins.
 Sau undeplinit.
 În spatele fiecărui obiective este o emoție.
 zice colegul aici în spatele unei emoții nu este o intenție
?
 Nu, intenția este când declanșezi obiectivul.
 Dar noi, subconștient, pe pilot automat, vrem în realitate
 să simțim
 ceva
 ce anticipăm, credem sau așa am fost educați.
 Și e adevărat că vine doar ca o consecință a unui proces
 anterior.
 Deci noi simțim o emoție ca o consecință a unui proces
 anterior.
 Mă urmăriți până aici?
 Acel proces anterior noi de fapt îl dorim pentru că nu știm
 să spunem
 Eu de fapt vreau să mă simt în siguranță, independent,
 liber, prosper, relaxat.
 Noi asta vrem să ne simțim de fapt nu bani.
 Banii care îți vin și nu-ți aduc asta și-au atins obiectiv
ul. Înțelegeți în debat?
 Întrebați-vă pentru cei care aveți obiective, sper că toți,
 când vine vorba de bani, ce vreau eu să simt de fapt?
 Care e emoția pe care o caut în spatele sumelor pe care le
 vreau?
 Ba, mai mult, care e suma reală pe care vreau să obțin?
 Pentru că mai mulți bani e vag abstract și n-o să obții
 decât în fiecare lună când tai o factură să obține salariul
.
 Când vine vorba de bani, în realitate noi nu înțelegem.
 Banii sunt un construct social care fac societatea să funcț
ioneze
 și n-au o valoare intrinsecă prin ei înșiși.
 Banii sunt niște simboluri.
 Nu ei în sine, bacnonta, sau, nu știu, cardul sau suma, are
 valoare,
 ci ceea ce ai oferit ca valoare ca să-i primești.
 Mă urmăriți? S-a avut una prea tare.
 Noi toți avem...
 E ok să vorbim despre asta câteva minute?
 Noi toți avem o valoare intrinsecă,
 a noastră ca...
 personalitate profesional, vorbind acum.
 Sau ar trebui să o avem, dacă nu o avem,
 nu cred că sunteți în sală, pentru că nu ați fi ajuns aici.
 Asta înseamnă că aveți abilități,
 cunoștințe, resurse,
 ceva care e valoros pentru alți oameni care sunt dispusi să
 vă plătească pe voi ca să primească această valoare
 contra baniilor pe care ei sunt dispusi să îi dea.
 Asta se numește cerere și ofertă în capitalistă, în sortită
 capitalistă. Are sens până aici?
 Problema este că noi gândim, dacă suntem în perspectiva cel
or care oferă valoare, prinabilități, mășinițe sau ce avem
 noi
 ca să primim bani, noi gândim doar în cum fac să câștig mai
 mulți bani,
 fără să ne punem întrebarea cum fac să-mi cresc valoarea ca
 să merit
 mai mulți bani.
 Și atunci vă rog să vă puneți următoarea întrebare,
 auziți-o, notați-o, faceți cum vreți voi.
 Are două valențe, următoarea întrebare. Unu,
 ce e nevoie să cresc
 la mine,
 ce abilități e nevoie să antrenez diferit
 astfel încât să merit
 să primezc sumele de bani pe care vreau să le câștig.
 Și deja asta, ascultați-mă, deja asta este asumarea de
 responsabilitate.
 Versus
 frate număr 6 mii salariu nimeni.
 Dă-un gât, stau acid de 5 ani, nimeni nu face un raise.
 Știți de ce nu faci, nu primiți.
 Eu am ieșit din fericire din drotita asta și mă bucur.
 Dar atentie, nu e ceva rău să fie angaja, ca să fie foarte
 clar.
 Cunosc oameni care sunt extrem de prosperi ca angajați.
 Pentru că au devenit ceea ce se numește în limbajul de
 financiar, intraprenori.
 Astfel încât ei cresc valoarea companiei în care lucrează
 și au ajuns să fie
 inestimabil
 pentru acea companie si acei patroni sau directorii
 incat ei nu-si permit sa renunce la astfel de oameni
 si le-au dat cu o data parte din companie
 le-am marit salarile si fac tot ce pot sa-i tina pe loc ac
olo in companie
 ca ei sa continui sa faca ceea ce fac
 dar astia sunt oameni care au inceput sa gandeasca psiholog
ii
 cum fac sa ofer eu mai mult sa castige mai mult compania
 ca din companie sa castig ceva mai mult
 in timp ce ramana angajat
 nu e problema sa ramana angajat
 e perfect in regula
 dar revenind, majoritatea oamenilor nu primeasca o marire
 de salariul
 și trebuie să-i trebuieți că în frustrarea de a nu-i se mă
ri salariul,
 pentru că în realitate ei nu-și vândabilitățile,
 convingerile,
 ci timpul.
 În momentul în care îți vinzi timpul pentru bani,
 vinzi o resurță limitată și nevaloroasă,
 pentru că timp au toți
 exact la fel
 și este foarte ușor să înlocuiști un om care își vinde doar
 timpul.
 Este extrem de ușor să înlocuiești un om care își vinde do
ar timpul versus să înlocuiești un om care are abilități
 foarte specifice și valoroase
 pe care nu îți permit să înlocuiești că nu știi dacă mai gă
sești un om ca el. Are sens diferența.
 De aici prima întrebare. Cum fac să încrezi valoarea
 personală, profesională, poftim, ce abilități e nevoie să
 antrenez
 ca eu să devin valoros prin abilitățile mele, nu prin timp
ul meu?
 Exemplul meu personal, dacă vă ajută, în anul 10 sau 11, câ
nd a venit criza la noi, domnul președite, fie Ichelia, fie
 Traian Băsescu, a decis că da afara 25% din aparatul de
 stat și taie pensiile cu 21%.
 Știți momentul ăla super tare din istoria noastră? Eu am f
ost prima generație de academy de poliție din istorie, care
 a fost amănată în grad din start.
 din start. Nici n-am apucat să ieșim pe piață, ca să zic aș
a, că ne-au mânat în grad absolvirea cu 3 luni initiali,
 apoi încă 3 luni. Noi trebuia să absolvim în iunii, am auz
it în decembrie. În 1 decembrie 2009-ului, eram ieșit,
 era ieșit, dacă am dea bine, dar am primit gradele numirea
 în funcție ETQ. Revin. Pentru că era criză și înțeleg asta,
 mulțumesc, Băsescu a decis să dea afara, evident pe criter
ii foarte bine stabiliți și profesionali
 corecte și fără să fie nevoie să rămână unii ca să făcea al
ții,
 am trebuit să dăm un test.
 Am dat un test grilă de 25 de întrebări,
 bafta mea fiindcă eram proaspăt ieșit din academia și aveam
 mintea încă flexibilă și dispusă să învețe.
 Eram acolo, dăduse în licență eram încălzit.
 Mulți colegi de mi-ai mai înalt în grade cât mine și cu vâr
stă mai înaltă și cu experiență mai mare,
 de 40-45 de ani, care au aproape de pensie unii,
 au fost bâști.
 Pentru că nu aveau disponibilitatea psihologică să învețe
 lecții sau legi pe care nici nu le foloseau.
 Au fost băgate în materie ca să încurce.
 Și au plecat din sistem. Oamenii cu rezultate excepționale,
 unii dintre ei.
 Cu muncă informațională, cu rezultate, cu capturi, cu muncă
 de subacoperire, cu foarte multe abilități,
 pe care tinerilor din gerația mea le lipseau.
 Nu le-au avut și nu o să le mai băcășteau ești din sistem.
 Revin.
 În momentul în care eu am dat acel test, mi-am pus o întreb
are.
 Dacă eu plec din acest sistem acum prin acest examen, că
 era o posibilitate.
 Ce știu să fac altceva?
 Răspund că s-a fost un ferm nimic.
 Și când am zis eu mie în sum, bă, nimic, tati, eu știu să f
iu polițist.
 Nici aia, nu știam că nu am poate să plec și din academia,
 dar știam să mă fac.
 Văzuse în filme.
 Și aveam stele.
 Și când mi-am zis în mie că nu știu să fac nimic altceva și
 dacă uite să întâmplă ceva ce n-aș fi cum să întâmplă vreod
ată,
 adică să ieși din academia și să nu ieși cu pensia, cum se
 întâmplă.
 Că înainte în academia era o vorbă, dacă nu dă 301-ul peste
 tine, ieși la pensie.
 301-ul fiind autobuzul care îmi ducea până la academia.
 Știi? Dacă stai cu minte și nu dă 301-ul peste tine, tu o
 să ieși la pensie.
 Odată ce ai intrat, Gemma, în fiu, viață frumoasă, trebuie
 doar să te faci că muncești.
 Unii și muncesc foarte mult.
 Și încă muncesc foarte mult.
 Și mă întâlnesc cu ei și îmbrățicesc cu drag și dor, dar nu
 mă aș otoarce în veci.
 Revenind, când mi-am dat seama că nu știu nimic altceva dec
ât să-mi vân timpul,
 eram plătit pentru timpul meu.
 Indiferent că facem treaba, că excellați sau nu, că faceam
 muncă sub acoprire sau nu, că aveam capturi sau nu,
 salariul era același, da sau nu?
 Când am realizat asta, a durut.
 Și aia a fost momentul în care mi-am pus întrebarea pe care
 v-am spus-o și voi,
 cum fac să îmi crească valoarea mea profesională, astfel în
cât să nu mai ajuns de pinde în sistem, în primul rând,
 și doi, astfel încât să merit să primesc banii pe care vre
au să-i primesc.
 Pentru că îmi plăceau banii.
 Și nu eram în sistem împotrivit să îmi placă banii, nu știu
 cum să vă zic.
 Nu, nu mi-a trebuit sub nicio fucking formă, nu.
 Și aia mi s-a ok, nu sunt unde trebuie.
 și am început să antrenez copywriting, marketing online,
 public speaking, încrederea în mine să mi-o cresc,
 deblocarea emoțiuni, toate astea s-au făcut parte din
 strategia mea de a deveni independent de sistem,
 astfel încât indiferent unde sunt sau cum sunt oamenii să î
mi bătască pentru ce știu și pot să o ofer, nu pentru timpul
 meu.
 Și cu strategia și atitudinea asta mi-am dublat veniturile
 odată la 6-8 luni de zile constant din 2017 cu aci.
 Vă mai pun o întrebare pe care să vă notați, care să aibă
 un efect financiar pe termen lung.
 Cum fac să mi-a întrenezi abilități care să aibă impact as
upra altor oameni mai mare decât am acum?
 Cum fac să mi-a întâlnesc apirități care să aibă impact as
upra vieții altor oameni
 mai mult sau cu mult mai mult decât am acum?
 Și întrebarea pe care sper să vă stea în găciorba,
 într-un sens pozitiv cu blândețe și iubire, în mod sigur.
 Cât de mare impact am eu acum asupra vieții altor oameni?
 Cât de mare impact am eu acum asupra vieții altor oameni?
 Pentru că, dragilor, de ce vă pun întrebarea asta?
 Banii pe care voi vreți să aveți în contul vostru sunt în
 buzunarele altor oameni.
 Da sau nu?
 Ca acei oameni să vrea să vă dea banii,
 e nevoie să aveți un impact ideal pozitiv asupra vieților.
 Asta e tot ceea ce stiu, în esență de psicologia financiară
.
 Cu cât mai mult tu vrei și ești dispus să-ți antrenezi ab
ilități care să te pună în posturat
 de a impacta viețele altor oameni, ideală număr din ce în
 ce mai mare,
 cu atât mai mulți bani vei câștigați, garantez.
 Cu cât mai mult refuzi să-ți antrenezi abilități care să
 crească impactul tău asupra vieței altor oameni,
 vei rămâne plafonat la un nivel financiar, dar nu înseamnă
 că e greșit.
 Vrem să câștigăm mai mulți bani?
 Vă mai dau un ultim secret pe care îl folosesc eu cu Marius
.
 Și e...
 Să zic așa, l-am dat și în online, dar vreau să vă dau și v
ă, că nu știu care ați fost online.
 Puneți în spatele fiecărei sume de bani pe care vreți să o
 câștigați un obiectiv.
 Puneți în spatele fiecărei sume de bani pe care vreți să o
 câștigați un obiectiv.
 Cu alte cuvinte...
 Ce obiectiv, dacă îmi realizez, va avea ca și consecință im
ediată suma de?
 Pentru că dacă tu ai ca obiectiv suma de bani, aceasta este
 o sumă care pentru subconștientul tău nu are niciun fel de
 relevanță, nu înțelege.
 Subconștientul nu înțelege banii.
 Înțelege concretul.
 practicul, procesul, nu înțelege vagul la nivel de bani mă
 refer.
 Pentru că legia lui în subconștient este vagul și abstract
ul și simbolismul.
 Dacă tu îi spui, vreau bani, pentru el e, hmm, vag și
 abstract, o să dau ce vreau eu.
 Ai nevoie să fii cât mai specific.
 Cu cât mai mult obiectivul tău este specific și are conse
cință financiară, cu atât mai rapid vei obține banii respect
ivă.
 Vă dau un exemplu și mergem mai departe.
 Dacă aș fi eu în locul vostru, să spunem că voi ați fi
 traineri,
 eu asta fac la început de fiecare an, vă promit,
 e 100% ce fac la început de fiecare an.
 Mai mult, nu-l fac la început de fiecare an,
 îl fac în mijlocul anului, de dinaintea anului pentru care
 îmi fac planul.
 Eu acum, în iunie-i iulie, îmi fac planul pentru anul vi
itor, eu și Marius.
 Suntem cu calendarul deja la martie-aprile anul viitor.
 Eu îmi pun obiectiv așa, ce tabără, ce produs,
 Ce workshop, ce curs, ce ceva concret e nevoie să fac
 pentru ca la finalul anului cumulat suma pe care vreau s-o
 fi câștigat să fie de.
 Nu am obiectiv în bani, banii sunt o consecință a obiectiv
ului meu. Să iesiți diferența?
 Dacă aș fi manelist. Ceea ce unii zic că sunt după față.
 La ce știu ei?
 Exagerezi intenționat ca să vă scot din...
 Câte petreciri ar trebui să fac?
 În cât timp ca să am suma de în momentul ăla?
 Măi, are sens ce zic?
 Cu cât vă concentrați pe bani, cu atât mintea voastră nu în
țelege ce vreți de fapt.
 Pentru că pentru subconcentratul banii sunt abstracti.
 Și are Marius un exemplu super, pe care o să-l las să-l det
aleze și el.
 Întrebați-l data viitoare când vă întâlnesc cu el.
 Despre povestea cu nepotelul
 si bunicul
 care a vrut sa-i faca cadou niste bani.
 Nu te bati in lumea atat, asa va zic el povestea, bine?
 Ca e a lui.
 Ca sa intelegeti cat de abstracte pentru mintea noastra
 suma de bani. Mergem mai departe.
 Care sunt conditiile pana acum, spuneti-mi?
 Present, momentul present, fara negatie, la pozitiv,
 fără condițional optativ, fără comparație,
 specific, aici ne oprim un pic,
 specific în NLP se mai numește procedură de evidență.
 Procedură de evidență.
 Asta ce înseamnă?
 E nevoie să descriu foarte specific
 cum voi ști că obiectivul meu s-a împliniț.
 ce e necesar să se întâmple, să văd, să simt, să aud, să
 gust, să miroz dacă e nevoie,
 ca mintea mea să înțeleagă, dezactivare, obiectiv a fost at
ins.
 Pentru că, altfel, dragilor și cunosc oameni în sensul ăsta
, vom pedala în continuu pe direcția spre un obiectiv pe
 care l-am atins demult, dar nu ne-am dat seama.
 Ați pățit vreodată să fiți încordați și în anxietate pentru
 că ați plecat la drum cu un scop și l-ați atins, dar nu v-a
ți dat seama?
 Și v-ați trezit, ba, stai un pic eu ce vreau de fapt?
 Păi aia, pe le-am atins acum o lună.
 Și ai continuat să arăți resurse și nu te-ai bucurat de el.
 Da sau nu?
 Procedură de evidență, ăsta este un motiv, să știi când îți
 atingi obiectivul
 ca să știi să treci la următorul.
 Și 2. Descrierea mănunțită VACOG.
 Și nu, nu te-am înjurat din nou.
 Cred că trebuie să știi ce înseamnă VACOG de la modul 2.
 Adică vizual, auditiv, chinestesic, olfactiv, gustativ,
 cât mai multe detalii vă cog din momentul în care obiectiv
ul tău e deja atins.
 Adică să trăiești efectiv, să vezi prin ochii tăi unde ești
, ce vezi, ce simți, ce auzi.
 Cine mai e acolo? Ce culori? Înăuntru sau afară?
 Cum se simte? Senzatia de a am atins obiectivul.
 Cu cat mai des simti asta, si te asocizi in momentul ala,
 cu atat mai ferm ii dai o directie sub conscientului tau cu
 privire la unde vrei sa ajungi, de fapt.
 Fa asta in fiecare zi dimineata si seara, si o sa fii soc
ata.
 Nu? Este psihologie, draga mea. Ma intreaba, veritatul asta
 nu-i manifestare?
 Nu este manifestare, este ceea ce a ciordit manifestarea,
 sunt de acord cu tine.
 Pentru că s-a făcut inclusiv un studiu, un experiment, ca
 să zic așa, cu două echipe de basket care n-au țări de
 manifestare,
 care acum e doar la modă.
 Dar ceea ce spun eu sunt elemente de psihologie luate și
 create de... create,
 extrase de Bender, pentru că ei n-au inventat nimic în ele
piștii.
 Extrasia de blender din psihologia de celor care făceau
 deja ceva bine în 60 și ceva.
 Bă, în 60 și ceva nu erau regine.
 Înțelegeți un debat?
 Acum sunt de 5, 10, 15, 20.
 E una care nu știu cum o cheamă, care într-adevăr m-a pus
 pe gânduri cu privire la puterea subconștientului,
 care a câștigat la lotă de vreo 4-5 ori la rând anunțat.
 adică anunțat că o să câștigeze, sau făcea ceva de genul ă
sta și era dută, totul era...
 Cum muri? Știi? Acolo recunosc că era...
 Dar tot nu e manifestare, ci este, ține-te bine, materializ
are.
 Materializarea este complet altceva, pentru că presupune ad
ucerea în realitatea ceva din subconscientul meu
 prin niște pași concreti, strategie și emoții.
 Sună pertinent? Versus manifestare care sună mai multă a g
ândirei magică,
 care în dexul românesc nu există,
 poți manifesta atitudini, comportamente, emoții,
 nu poți manifesta rezultate conform dexul român. Da sau nu?
 Este un cuvânt pervertit furat din punct de vedere
 marketing,
 pentru că sună bine și bagă lumea, țineți-vă bine, în trans
ă.
 Pentru că mintea noastră nu înțelege ce înseamnă manifest
are,
 pleacă într-o călătorie interioară, să ia ea repere cam ce
 ar însemna,
 și în secunda în care faci asta transă, când ești în transă
, e sugestionabil.
 Ok, o să vă explic asta sau o să vă explic și asta la modul
 imediat Adam.
 Nu știu mai știu unde eram.
 Descrierea Vaco cu cât mai eficient descrii unde vrei să aj
ungi cu detalii verde, roșu, albastru
 și simți plenar acea procedură se întâmplă două lucruri.
 Unul, vei fi foarte conștient când îți atingi obiectivul și
 vei putea să te bucur de el
 și doi, îi dai o direcție foarte clara sub conștientul tău,
 care, atenție, are ca limbă principală
 emoțiile.
 Ce v-am spus eu, că în spatele fiecărui obiectivi
 este o emoție. Cu cât mai multe o te asocizezi,
 vă acog, în momentul în deprindire obiectivului tău,
 tu vei simți o emoție pe care sub conșientul tău o înțelege
 și va face ce e nevoie să facă ca tu o să atinge acel obie
ctiv
 ca să simți emoția. Are sens?
 S-a făcut un experiment, vă spuneam, cu două echipe de
 basket
 de a trena-te într-un mod diferit pentru acelasi rezultat.
 Una dintre echipe a făcut exerciții de aruncări de la 3
 puncte,
 știți că la bască sunt mai multe cercuri,
 și aruncări de la 3 puncte, distanța cea mai mare, bine,
 e și mai mare, jumate teren de la 3 puncte, de la 3 puncte
 încolo,
 se pun 3 puncte de urmă de ajunge.
 Și au făcut antrenament cu aruncări la 3 puncte, nu știu câ
te zile,
 hai domn f***ing nou, nu știu specific, știu experimentul,
 știu jocul.
 O parte a echipi, sau aceeași echipă, a fost împățită în
 două, nu mai știu.
 O parte, nu contează, cealaltă parte de echipă, celalalt
 grup,
 a fost antre, toți știau să joace baschete deja, nu mă înțe
legi greșit.
 Deci, toți știau să joace baschete deja, nu era ca și-un
 pleacă de la zero, doar imaginându-și.
 Dar al doilea grup doar a vizualizat
 aruncarea de trei puncte de sute, de sute de ori,
 fără să facă nimic.
 Fizic.
 Aveau talentul, pregătirea, că erau profesioniști, dar nu
 erau întrenați în trei puncte.
 Și s-a constatat neuroștiinsifică la nivel muscular
 au loc microcontracții
 ale mușchilor noștri
 necesari în a face mișcarea chiar dacă nu îi imaginăm numai
.
 Zice coleg, adică îmi imaginez că mă duc la sală.
 Nu am spesificat, erau basketbalisti, profesionisti, iau-se
 la ce basket aveau o conditie.
 Dar au ajuns s-au obtin rezultate similare sau mai bune,
 astia din al doilea grup. Aici a fost mindfuck-ul.
 Similare sau mai bune, fara sa aiba antrenament specific de
 aruncare de la 3 puncte. Asta este puterea sub conștientul
ui.
 Nu-mi pasă cum îmi zice nimeni, nu mă interesează, cât timp
...
 Și atentă-i, unde vine perfiditatea?
 Și am eu ceva cu...
 Ei vând gândire magică
 și fac psihologie.
 În modulele lor, în special în primele module,
 vin și îți povestesc despre anul emoțional, subconștient,
 puterea vizualizării, adică vin cumva să recunoască că nu-i
 futa nicio materializare, este psihologie.
 Are logică ce zic?
 Nu e magic, nimic.
 Vânzarea e manipulativă.
 Procesul în sine există.
 De aia îți spun că inclusiv nu-mi pasă, pentru că
 dacă unii oameni obțin rezultate cu ceea ce a furat de la
 mine sau de la noi,
 de la mine și de la Mario sau la multe,
 tu nu mă interesează că oamenii obțin rezultate. Are sens?
 I don't care. Doar fac mișto
 de ceea ce știu și văd că păcălește manipulativ,
 ca poate pe unii din oameni care sunt la începutul dezvătă
rii personale să-i trezească,
 să zică, bă, nu dau 7.000 de euro din prima, hai să dau 300
 de euro, să văd care-i treaba.
 Să vă pestez, știi?
 Dar asta este...
 Am eu o latura mea de justițiar, pe care e nevoie să mă ed
uc și să mă vindec, sunt de acord cu voi.
 Dar de acolo vine
 o probleme meu, nu de la ciudă sau...
 Ai cued în Chierles.
 Te rog, Laurentiu.
 Zi tare, ai cu tu pe-ul că nu e microfonul în lângă tine și
 până vine, avem timp.
 A, uite, cât ai văzut...
 Procesul ăsta de vânzare al lor este pe primul nivel, nu șt
iu că nu știu, pentru că eu am văzut...
 Nu, ei știu exact ce fac.
 Nu, nu, nu ei. Ei se adresează celor care nu știu că nu șt
iu.
 Și atunci ei vin și transmit materializăm, după care în
 momentul în care ajung în curs le spun, hai să aflică, nu ș
tia ei.
 Fără dubiu. Și din nou, cât timp funcționează, nu am nimic
 împotrivă.
 Problema este că oamenii se trezesc în timpul procesului că
 nu e ce credau că e.
 Da, da, da. Pentru că eu am recunoscut cumva în etapele ale
a, etapele de marketing.
 Ai dreptate. Așa este. Așa este. Ai dreptate.
 Mersi.
 Și eu, Mersi. Mult de feedback.
 Următorul.
 Este ecologic.
 și acceptabil.
 Rezultatul pe care mi-l propun este ecologic și acceptabil.
 Ce înseamnă ecologic și acceptabil?
 Înseamnă nu îmi crează un dezavantaj
 mie
 sau
 alt cuiva
 din prezent sau viitor.
 Ce înseamnă mie sau alt cuiva din prezent sau viitor?
 Păi poate în momentul ăsta nu strică nimănui și nu afecteaz
ă pe nimeni că mă apucă-i de obiectivul meu.
 Bun, good enough.
 Dar când se va materializa și îmi voi atinge obiectivul,
 va avea cineva cumva de sferit, inclusiv eu însumi.
 Și asta este o întrebare de ecologie, pentru că, dragilor,
 de foarte multe ori obiectivele noastre pe care nu le anal
izăm inițial,
 ajung să ne aducă dezavantaje în secunda în care se împl
inesc.
 Are sens?
 Exemplu, vreau mai mulți bani.
 Ce sunt dispus să fac, să antrenez pentru mai mulți bani?
 Abilități, perfect.
 Și mă duc și mă antrenez abilități,
 și stau numai pe la cursuri și în muncă, și fac și-i dreg,
 și ajung să câștig foarte mulți bani
 cu efectul unui străinării de familie
 sau de copilul meu pe care-l văd în poze.
 Este ecologic?
 Stresizați? Nu am anticipat o consecință
 care are ca efect negativ
 asupra mea din viitor.
 Mă ertaz, dar cred că am o gâză pe-așpa, spate, și mă...
 Nu vrea doar să mă pupesc, să plece, mă gădilă.
 Da, Adam, te rog.
 Dă-i, dă-i, vorbește. Stai, aveți un pic de rădare, că...
 Vreau doar să confin pentru cei care sunt sceptici legat de
 ce ne povestește fratele Coria.
 În primăvara anului trecut, mi-am pus obiectiv clar cu vac
ou, cu pozitiv, cu tot ce ne-ai enumerat el acolo, să-mi sch
imba așina.
 Am căutat câteva luni, știam exact ceea ce caut și nu a apă
rut.
 Ce am făcut eu greșit atunci când mi-am setat obiectivul, a
 fost când vreau să se îndeplinească.
 Ei bine, eu mi-am pus în anul 2023, pe data de 31-12.
 A 12, a 2023, am intrat pe Oleix
 si am gasit acea masina,
 intr-o ora m-am dus o vad
 si la ora 5 pe 31, a 12, am achitat-o.
 Aveți mare atentie cum va setati obiectivul pentru ca se
 indeplineste.
 Tu ai pus anul bun, n-ai pus data.
 Am pus anul bun, exact, da, si am gruta.
 De curiositate, care a fost masina?
 Cea care o am afara...
 Că nu știu care e, dar-ți curios să audă și ei.
 Mustang decapotabil cu puțin kilometri.
 Adică nu ne jucăm.
 Și facelift. Atenție că nu vrem modelul pe chit.
 Da? Deci nu am vrut un Logan.
 Înțelegeți în debat?
 Excelent Adam, îți mulțumesc mult de tot.
 Apreciz mult feedback-ul tău.
 Da, te rog, Alexandra, și mergem mai departe
 că mai avem doar câteva minute și vreau să mai trec prin ce
va idei.
 Și după aia ne întoarcem la două jumate.
 Se legă foarte bine întrebarea mea de ce a zis colegul de
 asta.
 de ce a zis colegul de asta am profitat de ocazie
 Go!
 Pentru persoanele care asemeni mie au fost in trecut mai
 inflexibile acum nu mai sunt
 Ce eleganta data!
 Sa zicem, uite, eu acum recent, exemplu adevarat, am vazut
 recent un Volvo pe strada si mi s-a pus pata pe Volvo
 Eu n-am masina momentan si zic, ba, mi-a placut...
 Si nu ai inceput brus sa vezi mai multe Volvo?
 Ba da, nu ai Volvo urmari, dar...
 Vreau Volvo ala care-i bej cu încălzire în scaune, cu nu șt
iu ce, mă rog, nu-mi place până la mașini.
 Mulțumesc.
 Dar întrebarea mea este ce se întâmplă în momentul în care
 eu mi-am făcut vacogul, mi-am făcut vizual, mi-am făcut tot
, știu exact ce vreau,
 dar poate, nu știu, am făcut rost de bani, să zicem, și mă
 duc acolo și nu știu, poate este bejul care-mi place mie,
 dar nu are încălzire în scaune sau niște chestii care nu
 pot să fie neapărat schimbate.
 Întrebarea mea este unde știi că este ok să te oprești de
 acolo, adică să zici, this is good enough.
 Tu știi asta, nu eu.
 Eu am avut la rândul meu asta, doar și asta, și în variant
 opus, în sensul că am găsit și ceva ce era nu perfect față
 de ce voiam,
 în același timp emoția mea era una foarte productivă, adică
 eram, I like it, nu e deal breaker că nu are ceva.
 Și am acceptat obiectivă așa cum am spus, este your call,
 în funcție de ceea ce simți.
 Tu simti, arata bine, se simte bine, are incalzire in sca
une, dar nu are plafon panoramic.
 Bă, e good enough, dar nu...
 Si esti asa. Nu ei.
 Am inteles.
 Emoția ta, daca este entuziasm si nerădare de a-te sui în e
a, iti spune ca e ce vrei sau nu.
 Nu ce ai declarat anterior. Emoția ta.
 Am inteles.
 Am fost și surpriza în partea opusă, mi-am pus un obietiv
 pe mașină nespecific, în sută la sută, și am întâlnit, când
 am găsit mașina pe care mi-a doream și am și luat-o și oam
eni de 3 ani de zile, opțiuni de care abar n-aveam cumva că
 există.
 Și eram... și partea opusă s-a întotdeauna întâmplat, să gă
sești în ea avantaje și lucruri care compensează ceea ce nu
 e, dar tu ți-ai propus, dar ești încântată de ceea ce a apă
rut și nu știa că e posibil. Are sens?
 emoția ta spune de accept sau nu accept.
 Nici odată, sau mă rog, rar,
 este contextual potrivi să accepti ceea ce nu te bucură.
 Dacă nu e fix ce-ți trebuie, da atenție și la standard.
 Adică, aia e alta extremă.
 Bă, eu vreau o specifică
 să văd succes. S-ar putea să o nimerești pe Olex în 31 dece
mbrie 2023?
 Sau nu?
 Ok?
 Da, mulțumesc.
 Și o merțiem frumos.
 Ecologie și
 și acceptabil. Ecologie.
 În ce sens
 mă dezavantajează dacă mi-a ating obiectivul?
 Întrebări de ecologie, da?
 În ce sens și unde mă dezavantajează dacă mi-a ating obiect
ivul?
 Sau
 În ce sens mă avantajează
 dacă rămân fix așa cum sunt?
 și nu îmi ating obiectivul.
 Mă avantajează
 dacă rămân pe loc și nu îmi ating obiectivul.
 Adică nu îmi-l propun.
 Ce benefici o am?
 Și îmi convine că-l am.
 Cum fac să îmi păstrez beneficiile actuale
 cu atingerea obiectivului pe care îmi doresc?
 fără să renunț la ce am actual. Gen? Timp. Sanatate. Somn.
 Sunt oameni care renunță la somn ca să-și ating obiectivele
.
 Nu smart. Pe termen lung cel puțin. Înțeleg sacrificiul una
, două zile. Ai, ok. La nivel european s-a constatat,
 dintr-un mult studiu, că lipsa de somn, în special turele
 de noapte, sunt cancerigene. Factor cancerigen.
 și nu glumesc.
 Și nu e nevoie să lucrezi de noapte ca să ai noapți nedorm
ite. Înțelegeți un debat?
 Și mulți oameni renunță la calitatea somnului, chiar dacă
 orele și le fac,
 pentru că vor așa obiective și stau în capul lor anxioși și
 până la 3 dimineață așa bea după aia dorm și dorm
 puțin sau dorm mulți să trezi bătuți cu paru. Ați pățit să
 dormiți 8-9 ore și să treziți rupt în gură?
 Calitatea somnului contează mai mult decât durata.
 Altă întrebare
 de ecologie.
 Cu ce cost
 păstrezi situația actuală?
 Adică neschimbarea.
 Ce mă costă neschimbarea?
 Altă întrebare.
 Ce sunt dispus să achit, ca și cost, întreghi limele să ach
it, pentru a-mi atingi obiectivul?
 Cum?
 Suacra.
 Cu alte cuvinte, și acum o să ustur un pic.
 La ce?
 sau la cine e nevoie să renunț ca să-mi ating obiectivul?
 La ce sau la cine e nevoie să renunț ca să-mi ating obiect
ivul?
 Chiar și temporar, atenție.
 Nu mă refer la părăsire, abandoni, plecat pe alte căi.
 Mă refer la timpul petrecut în zona lor de influență.
 Gen prieterie.
 Am un obiectiv pentru care n-am timp să mă pregătesc decât
 atunci când în mă normal aș sta cu prietenii.
 Personal vorbesc de mine.
 Prieteni sunt primii care dispar din viața mea temporar, pe
 proiectul de destul de lung de timp, ca eu să mi-a ating un
 obiectiv.
 Și n-am nicio senzatie de sacrificiu, mai ales că prietenii
 mei și mă cunosc și știu că așa funcționez.
 Și ne vedem rar dar calitativ.
 Are sens?
 Uneori așa este nevoie să faci și cu cei din jurul tău,
 mai ales dacă cei din jurul tău la nivel de familie,
 sunt o influență care sunt neproductivă pentru obiectivul t
ău.
 Dar nu cu senza asta de respingere, încă o data.
 Și cu bâști, pleacă, marș, nu.
 Cu comunicare, cu raport, cu negociere,
 cu explicația ce se dorește să faci și ai nevoie să obțini.
 Toate astea sunt trebări de autocoucing pe ecologie.
 Dacă tu nu reușești să creezi o strategie
 pentru a-ți atinge obiectivul anticipând costurile și asum
ându-ți-le ideal,
 costurile pe care le vei plăti fără să știi că existau din
 prima
 te vor sabota, fie în atingerea obiectivului,
 fie îți vei atinge obiectivul și nu te vei bucura de el.
 Și vei simți nimic.
 Dice, bă, am atins, am luat mașina.
 Da, dar ai pierdut un prieten, poate, nu știu.
 Și costul e prea mare.
 Și îi spune, ba, dacă știam...
 A spățit momentul de, ba, dacă știam eu...
 Da sau nu?
 La ala mă refer, la costurile alea mă refer.
 Costurile pe care nu le-ai anticipat pe atingerea obiectiv
ului tău,
 e nevoie să le anticipezi înainte ca să te poți bucura de
 el sau să nu fi sabotat.
 Este 1 și 10.
 Continuăm după pauză.
 Ne vedem la ora 2 și jumătate, fix eu încep, ca să știți,
 iar cine întârzie va intra în grupuri de câte 5 sau 10, d
acă sunteți foarte mult întârziați, ca să știți bine.
 Dă-i, dă-i, vorbește, vorbește, vorbește.
 Am și o rugăminte să vă remintesc, să semnați listele de
 prezență, contează pentru examenul de final
 și 2. cine știe care deachita coffee break-ul, repetenții
 ei, să știu care sunt,
 vă așteptăm la Alina, o știți pe Alina Zviric sau la mine,
 că mă știu și pe mine,
 Așa că vă urez poftă bună!
 Două jumate, ne vedem înapoi în sală, pa!