Muzica
 O sa va rog sa inchideti usa.
 Colegii care a ținut acum, inchideti usa, vorbim, ca sa
 inteleaga mesajul aia care-i sa inchidem in fata.
 Mircea, inchideti usa, te rog.
 Luptă-te cu ei și închide-u-și.
 Bun.
 Bine.
 Bă, dar las mai mulți înainte de pauză.
 Aștia n-au venit sau au plecat? Că nu-mi e clar.
 Nu-mi e clar.
 Sunturi piciori sa urca scalele, nu stiu daca stiai.
 Bun.
 Hai, hai, hai, hai, mai cu talent, mai cu talent, ca-i pe
 timpul vostru, nu de alta.
 Si eu am avion.
 Apropo...
 Claudiu, mai sunt colegi afara?
 Da, aparent v-am dat o pauza prea scurta, 20 minute. Serios
?
 Nu știu ce ceas ai tu.
 V-a fost ok în sfert de oră sau vreți 29 de minute?
 15.
 Bun. Mai sunt, Adrian?
 Bun, doar de curiositate, că am primit ceva informație miș
to în pauză de la voi.
 E foarte cald bruscă.
 E afari, nu așa.
 E bine de-o camdată, e ok.
 Cine e din București, mâna sus?
 Mulțumesc frumos, da.
 Cine vine la curs din afara Bucureștiului, mâna sus?
 Wow! Ok, mulțumesc.
 Cine vine din afara țării?
 Ok, de unde viniți, mamei? De unde vii?
 Aplauze pentru ei că e un efort mare, să știți.
 La fel și din afara Bucureștiului, nu e ușor.
 Eu am venit din Sigetul Marmații în București un an, timp
 de 2 ani de zile la curs cu trenul fiecare. Deci, știu ce
 înseamnă.
 De unde vin mamei?
 De la Balcic.
 Te invidiezi brusc?
 Mersi.
 Din Bulgaria. De unde mai veniți? Pe Sărite.
 Unde?
 Norvegia. Mulțumesc tu.
 Vienna. Mersi.
 Franța.
 Albania.
 Am nev...
 Super tare! Locuiesti acolo?
 Locuiesti in Albania sau lucrezi in Albania?
 Originea ta e de albaneza?
 Super tare!
 Dar cum?
 Stai de ceva timp in Romania, dar originea ta e de albania?
 Super tare! Foarte tare!
 Altcineva?
 Cipru, ok?
 Bun!
 Si te muti intre timp in Spania?
 Ok!
 Ha!
 Aprețez mult efortul, să știți că știu că nu e ușor,
 nici din București, nici de afara Bucureștiului și special
 din afara țării.
 Aprețez mult încă de vreo asta și vă mulțumesc.
 Cum?
 Ce limbă să vă duceți? Și prud și priota.
 Greață, greață, nu. Văcea mișto, glumesc.
 Bun!
 Acestea fiind zise vreau să introducem o nouă formă de
 pacing.
 M-am gândit mult dacă să vă dau sau nu, dar suntem simpatic
i, aveți noroc azi.
 Iar această formă de pacing este urat din cele mai subtile
 și mai eficiente forme de a te conecta la harta mentală a
 unei persoane.
 Eu am folosit-o cu voi din prima secundă în care am urcat
 pe scenă și am deschis gura.
 Este o formă de pacing pe care o faci 100% verbal, combinat
ă cu celelalte forme de pacing non-verbal.
 Argoj, argon, etec, da? Și ton, și tot. Combinată.
 Asta e o forma de pacing pe realitate.
 Pacing pe realitate.
 Ce inseamna pacing-ul? Mai stiti?
 Potrivire, adaptare.
 Potrivire, adaptare. N-am la ce sa ma potrivesc si sa ma
 adaptez daca nu o cunosc anterior.
 Adica trebuie sa fiu curios de acea harta mai intai, ca sa
 pot sa fac pacing pe ea. Are sens?
 Pacingul, pe realitate, presupune că tu cunoști în mică și
 minimă măsură harta celui pe care vrei să faci pacing.
 Minim, măcar, cunoști harta lui ei.
 Sau a publicului.
 Asta înseamnă că trebuie să fii un foarte fin cunoscător
 sau un foarte fin observator
 a ceea ce ai în fața ta sau a colegului, prospectului, omul
ui, oameni pe care o ai în fața ta.
 Tre' să fii atent cum gândește un pic, ca să poți să faci
 pacing pe realitatea ei sau lui.
 Pacing-ul pe realitate ce înseamnă?
 Descrierea prin cuvinte a realității de moment cel mai
 probabilă a celui din fața ta.
 Descrierea prin cuvinte a realității de moment cel mai
 probabil să fie să existe
 Dacă aș fi să fac pacing pe realitate la nivel tehnic, fără
 să fie foarte valoros, dar tehnic corect,
 aș zice ceva de genul.
 Îmi imaginați că acum când stai pe scaun, este confortabil
 ca spatele tău să fie susținuți
 și piciorul tău să poți să îl stai piciul peste piciorul
 într-o poliție confortabilă
 în timp ce mă asculți pe mine.
 În timp ce mă asculți pe mine, am înțeles că dacă am un pic
ior,
 să fie susținut și piciorul tău să poți să îți dai piciori
 peste piciorul într-o poliție confortabilă în timp ce mă as
culți pe mine.
 Ce fac? Ce am făcut?
 Am descris realitatea ta probabilă observând care e harta
 ta de moment.
 Creștem... Tehnic e corect. Practic nu te ajută să faci
 asta.
 Barda te ajută la modul 5 când e vorba de limba și hipnotic
.
 Atunci e altă discuție, dar momentan nu te ajută să faci
 asta.
 Fii atent ce am făcut, o să-mi spuneți dacă sună cunoscut.
 Deci, vă le aduc aminte, descrierea realității, probabilire
a acelei din fața ta din momentul respectiv.
 Când am ajuns în fața voastră și am spus, salut, sunt Hori,
 Radu din secunda asta, nu vreau să mă cred vreun cuvânt,
 am folosit prima tehnică care se numește pattern interrupt,
 care înseamnă provocarea tiparului în care tu cea mai
 probabil lucrezi, gândești,
 ca să te surprind. Nu are legătură cu pacing-ul pe real
itate, are legătură cu captarea atenției.
 Când am zis, eu sunt Hori, ati te rog să nu mă credești del
oc pe cuvânt,
 Cel mai probabil puțin trainer fac asta, da sau nu?
 Acum fac mulți de când o fac eu.
 Mă bucur să fie la ei acolo, să le fie de folos.
 Nu e etic, nu e corect, dar treaba lor.
 Ăsta a fost pattern interrupt, am captat atenția.
 După care am zis așa, și mai mult decât atât, vreau să vă
 încurajez să fiți sceptici
 pentru că dacă aș fi în locul tău și aș fi pe scaun privind
u-mă pe mine,
 n-as avea de ce sa am incredere in tine pana nu ti-am cast
igat eu in crederea.
 Ti-am zis asta?
 Ce am facut tu in secunda aia?
 Sa-mi reasete pacing pe realitatea, pentru ca eu am descris
 realitatea cel mai probabil din punctul tau de vedere,
 adica sceptic,
 cu privire la o experienta pe care habar n-ai si in ce dire
cția poate sa mearga, da sau nu?
 In momentul in care eu ti-am spus si te-am si incuraja sa f
ii sceptic,
 mintea ta subliminala a inteles, hopa, asta ma cunoaste.
 Ma intelege.
 E diferit.
 E în favoarea mea.
 Ba, mai mult am mers mai departe și v-am zis,
 vă rog frumos, nu țineți întrebările pentru voi,
 pentru că este responsabilitatea mea să vă câștig încredere
a noua voastră să me o dați.
 Bă, nu e normal să fie așa?
 Nu e logic că eu trebuie să vă câștig încrederea, nu e
 obligația ta să me o dai,
 dar eu când ți-am explicat-o în cuvinte, ți-am luat presi
unea de pe tine și am pus-o unde?
 Pe mine. Pacing pe realitate.
 începe să facă sens.
 Descrierea prin cuvintea realității
 probabil la celuil din fața ta
 este o tehnică inclusiv în vânzări.
 Oamenii care vând, mai ales în copywriting,
 vă dau secretele lor acum,
 că și eu fac asta și iubesc să fac copywriting,
 îmi place foarte mult, doar că eu crești
 în etica copywriting-ului.
 Eu când am vândut cursul și am făcut
 webinarile, prin care câți ați venit din webinarii?
 Perfect, mulțumesc.
 Voi ați ajuns în webinarii pentru că eu am deschis
 foarte bine webinarile.
 Când am deschis cele patru webinarii, felul în care am des
chis webinarile, de cele multuri începea cu o replică de
 pacing pe realitatea voastră.
 Adică, descriam cum e să te simți impostor, anxios, neîncre
zător, provocat în cuplu,
 fără să știi ce delimbajul un verbal.
 Explicam problemele cel mai probabil pe care tu le aveai,
 sau durerile cel mai probabil pe care tu le aveai,
 din perspectiva ta, înainte să-ți spun în scrieța la
 webinar.
 Are sens.
 Ăsta-i pacing-ul pe realitate. Adică descrierea prin cuv
inte, înscris sau verbal,
 că vorbea cineva cum fac asta înscris.
 Ți-am răspuns?
 Că ne întreba cineva mai devreme.
 Da, ți-am răspuns?
 Poți să faci prin pacing pe realitate, poți să faci înscris
.
 Îți dau un exemplu.
 Înainte să îți dau un exemplu, o să-l rog pe colegii mei de
 a druma la aer,
 pentru că acum mie me cald și-mi pare rău pentru voi.
 Pacing-ul pe realitate înscris, poți să-l faci ceva de gen
ul...
 Acum foarte mult timp am suferit de insomnii.
 Și nu știu dacă tu știi cum se simte, dar este extrem de
 chinuitor
 ca noapte de noapte să nu poți să te odihnești
 și mai mult decât atât să nu poți să te odihnești să
 anticipezi că nu o să te odihnești,
 cu alte cuvinte să fii anxios, de dinainte să te puni la
 somn
 și toată ziua să te odihnești dacă doamne mâncare în seast
ra voi dormi.
 Cum?
 Se simțează răspuns?
 Înainte să-i spun că poți o sprijin,
 explicându-i cum am scăpat de insomnii, ce am descris?
 Problema cea mai probabilă a realității pe care o persoană
 o simtă în acel moment.
 Ce simte persoana? Mă înțelege.
 E ca mine. Simte ca mine. Vede ca mine, e ca mine, mă înț
elege.
 În momentul ăla, asta e pacingul, da? Când fac leading-ul
 și zic, din fericire am descoperit supra max articulații.
 Pot să zic absolut orice, pentru că mintea lui ei va zice,
 vreau și eu.
 Nu! Pentru că atât de bine mă înțelegi că, uite, inclusiv
 în reclamele de la televizor,
 cei care fac reclamele, personajele care joacă în reclame,
 de cele mai multe ori,
 dacă nu sunt desenii animate sau mai știu eu ce aberați în
cearcă ei să miște acum,
 sunt persoane care descriu cum doare ceva, ca și cum îi do
are pe ei, dar se referă la tine.
 Mă are sens? E pacing pe realitatea ăla.
 Este una din cele mai subtile forme de pacing pe harta
 mentală a unui om.
 Poți să o folosești cu orice persoană pe care o cunoști cât
 de cât bine.
 Ce e necesar, în schimb, este să o cunoști cât de cât bine.
 Adică nu poți să faci pacing la nimerală. Pacing pe real
itatea la nimerală.
 Pasingul, hai sa facem un pacing pe harta unui...adolescent
 introvertit.
 Băi, nu stiu, sa spunem ca l-am in fata, pe el sau pe ea,
 da?
 Catia ne-ai? 19.
 Cand aveam 18-19 ani, nu stiu cum a fost pentru tine, insa
 pentru mine unele zile erau extrem de grele, pentru ca mi-
era foarte greu sa ies din casa, pentru ca nu aveam in cred
ere mine si constant ma sub-evaluam privindu-ma pe mine prin
 ochii altora.
 Constant eram numit brânză bună în burduv de căine, inclus
iv de câte părinții mei și de profesorii care vreau să mă ed
uce bine, ziceau ei.
 Și uite așa, la vârsta de 18-19 ani aveam foarte puțină înc
ădere în mine, deși simțeam că am un potențial,
 și știam că pot să ofer sau să fac mai multe decât îmi dăde
a voie să fac comunicarea pe care n-o stăpâneam.
 Din fericire am descoperit Supra Max articule.
 Și mi-era greu să interacționez chiar cu sexul opus, sau cu
 prietenile mele, sau cu prietenii mei,
 pentru că constant mă întrebam o ora să o zic o prostie,
 o ora să mă judece, o ora să mă critic și o ora să mă simt
 iar umilit sau umilită, respins sau respins, abanoată, ab
anoată.
 Are să-mi știe fărți ce fac acum?
 Descriu prin cuvinte ceea ce foarte probabil va simți un
 adolescent introvertit.
 Când face asta, mintea acelui adolescent sau persoană, or
ice ar fi, devine brusc atentă,
 pentru că se simte înțeleasă.
 Are sens.
 E bine, ident că sunt variabile personale pe care poți să
 le numeri sau nu,
 dar e nevoie să cunoști persoana măcar un pic ca să poți să
 faci pacing pe realitatea ei.
 Este unul dintre cele mai eficiente și subtile forme, fără
 să-și dea seama că faci asta.
 La fel și cu copii.
 Se face învânzări, de exemplu.
 Învânzări se face ce am văzut pe cinema făcând asta lângă
 mine, nu pe mine, dar lângă mine,
 întâmplător din echipa mea și-n favorea mea,
 îi zicea celui de la care vrea să...
 Eu nu lucrez cu corporații,
 adică am lucrat, lucrez extrem de rar,
 nu-mi place,
 convingere personală, motive personale, nu vreau să intru
 acolo.
 Dar uneori am acceptat asta pentru că fie mi-erau prieteni,
 fie era o provocare interesantă,
 diverse motive, dar extrem de rar.
 Și la un altfel de contract, acum vreo 4-5 ani,
 cel cu care eram alături, din echipa mea,
 înainte să ne punem la masă
 și să zică să știți că pentru noi nu este negociabil faptul
 că vrem ca fiecare om din sală
 să plece cu ceva foarte util și aplicabil practic din ziua
 de curs,
 nu așa doar să țină minte o informație.
 Cine ar fi zis, nu dom'le, noi vrem altfel.
 El practic a descris prin cuvinte ceea ce cel mai probabil
 cel care ne plătea acel contract
 și ar fi durit pentru echipa lui. Are sens?
 Și ăsta a spus, pă, ne bucurăm că gândim la fel, făcea tip
ul care ne angajase.
 dar a fost pacing pe realitatea lui și pe așteptările lui.
 Mă are sens?
 Și este extrem de banal doar din cuvinte.
 Carisma inclusiv asta poate să însemne.
 Să-l faci pe celălalt să simte înțeles,
 descrind prin cuvinte ceea ce cel mai probabil el simte sau
 trăiește sau vrea.
 Gen, dacă aș fi în locul tău, eu aș vrea și mi-aș dori.
 Și e perfect în regulă să îți dorești și să vrei asta,
 pentru că uite de ce e sănătosă.
 Deci, practic, dezactivezi niște obiectii din perspectiva
 lui.
 Se exersează.
 Da, Cosmin.
 Am făcut-o la plesneale efectivă. Am vrut să mă distrez
 Alex.
 Cosmin, a nimerit-o.
 A nimerit-o, da.
 Dacă celălalt se prinde de ceea ce faci tu...
 Dacă se prinde, n-are cum să dovedească.
 Am înțeles, dar el se prinde și în momentul respectu...
 pentru că știe...
 Dacă se prinde și știe asta, tu l-ai evalua greșit.
 Și poate, Florin?
 Nu e și foarte drăguț.
 Da, e adevărat.
 Adică pierde contractul.
 Nu, atenție, Alex.
 Dacă se prinde, o să spun, da, îți mulțumesc, atât de bine
 incunosc clienții.
 Da, atât de bine incunosc clienții. Eu personal, atât de b
ine incunosc profilul vostru.
 Exact. Deci depinde foarte mult de context, Alex.
 E o perspectivă foarte interesantă.
 Eu unu m-aș fi trigărit.
 Dar e o perspectivă interesantă, mersi.
 Pentru că pentru tine, probabil pe harta ta, ca cineva să
 stăpânească un el de psiholog, ce înseamnă pericol și manip
ulare?
 Corect. Pentru că am fost acolo.
 Cunosc profilul sau nu?
 Da.
 Te-ai văzut ce am făcut acum?
 Da, da.
 Ce a fost ăsta?
 Pacing pe realitate, în timp real. L-ați prins?
 Asta înseamnă să-ți cunoaști clientul și omul la nivel de
 minuțiozitate, dar e o muncă acolo, e un antrenament.
 Experiența.
 Exact, merci frumos. Aici te rog și mergem mai departe la
 exercițiul. Aici te rog.
 Vezi că vine Andrei acum.
 Merci frumos.
 Lucrez învânzari, Mario, sunt. Lucrez învânzari de-a ceva
 timp.
 Și de obicei mă prind când vreau să vândă ceva și mă las pă
călit.
 De obicei vânzătorii sunt cei care să prind că n-alții vor
 să le vândă.
 Mă las păcălit să vândă că mai trebuie să cumpăr și eu câte
 ceva.
 Marius, aici vreau să punctez un singur lucru.
 În momentul în care tu, ca vânzător, simți că alt vânzător
 te păcălește dacă îți vinde ceva,
 ai o semnificație greșită despre procesul de vânzare.
 Că înseamnă că la rândul tău și...
 A dat-o la întors acum, ați văzut?
 Atenție! În momentul în care conotația despre a vinde e păc
ăleală manipulare,
 nu știu, orice fel de altfel de cuvânt, de să-n e productiv
, tu nu vei vinde niciodată.
 Ceea ce este un nonsense pentru că în fiecare moment de câ
nd ești om adult și adolescent, vizi, da vizi idei.
 Zvinzi personalitatea, persoana, inclusiv în cuplu.
 Când te apropii de o persoană, zvinzi imaginea de mare doam
nă, ce ești tu.
 Totul e o vânzare.
 Totul e o vânzare.
 Convingerea despre vânzare este cea care te va bloca să-ți
 dezvolți abilitățile de vânzare.
 În lumea în care trăim noi capitalista, de-o camdată din ne
fericire,
 sunt de acord că este o lume imperfectă, dar mai bună decât
 comunistă.
 Deși și comunism a avut laturi foarte bune.
 N-are rău să negăm asta. Au avut excese, exagerări, multe.
 Dar au fost lucruri bune și în comunism.
 Vărbim despre numai capitalist în momentan. Cât timp trăim
 în asta? Ca să ai un confort subzistență, supraviețuire sau
 prosperitate financiară, tu trebuie să știți să vizi. Da
 sau nu?
 Ceea ce vă a blocat să vă dezvoltați din nivelul de prosper
itate financiară, va fi convingerea despre ce înseamnă vânz
area. Așa că grijă mare la asta. Ușoți vă lui despre asta la
 modul 3, vă promit.
 Mersi mai departe. E clar asta cu pacingul pe realitate?
 Perfect. Va place asta? E subtila? Suficient? Invizibila? E
 bun ori rau?
 Bun, pentru următorul moment am nevoie de un voluntar. Mâna
 sosit ne vrea să vină cu mine să facem un test.
 Hai, Mândru. Hai tu, nu adoleștenta din spate. Numele? Eva.
 Aplauze pentru Eva, vă rog.
 Horia.
 Ii dati un microfon, vorbă frumos.
 Mersi frumos, Claudiu.
 Bye.
 Respira.
 Nu pot să ții.
 Respira.
 Eva, câțe ani ai?
 19.
 19 ani. Cum se vede de aici?
 Mă simt ca la televizor.
 E regulă, o să treacă câteva momenti și apoi o să se diluie
ze senzația asta de anxietate.
 De unde ești tu?
 E regulă, e regulă.
 Dă-i voie să existe.
 Din București, da. O cunoști pe mama mea.
 O cunosc pe mama ta? Unde e mama ta?
 A vrut să te salută de vreo două zile, dar e coada foarte
 mare la tine, pauză.
 E mama mea, e acolo.
 Trebuie să merei și eu facturile alea, știi?
 E acolo.
 E acolo, cea u dragă mea.
 Știu, o cunosc pe mama ta.
 N-ai cum să nu o cunoști.
 Excellent!
 Adevărat.
 Ce te-a făcut pe tine să vii la curs cu noi, Ivă?
 Pe mama mea.
 Ok. Deci e genul de cursant adus cu japca.
 Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
 nu, nu, nu, nu, nu
 Vrei să scot din sală?
 Nu, nu, nu, nu, ne-am înțeles foarte bine până acum.
 Ok, ok.
 Pare că te aștepți să nu te mai înțelegi că...
 Nu.
 Ok.
 Ce simți tu că ți-a fost mai interesant până acum aici, în
 sală de la...
 Ai fost și de vineri?
 Da.
 Ok, cum a fost de acum?
 La toate.
 Super, cum a fost până azi?
 Chiar mă simt ca la interviu.
 Ok, nu-s curios, după.
 Să știi că efortul pe care tu l-aveai de făcut deja l-ai fă
cut, adică era ceea de a ridica mâna.
 Tot ce aveai tu nevoie să faci s-a încheiat, ai făcut.
 Dar știam că o să mă alegi.
 Ok, super. De unde ești?
 Că sunt foarte tânără.
 Nu-mi dau seama dacă tu m-ai mai jignit sau nu.
 Nu, nu, nu, nu.
 Sunt sunt care și ieri când am ridica mâna așa...
 Ok, nu te-am văzut sau ce?
 Ba da, ba da, aia mi-am zis că am ridica mâna așa, entuzias
ma ce s-a văzut.
 Ok, ok.
 Asta urma.
 Da. Venisem pregatita sa fie un curs de genul la care stai
 si te uiti si asculti.
 Si dupa cand am vazut pe toata lumea ca s-a asezat si toate
 doamnele, mai ales si au scos 20 de carnetele,
 m-am uitat putine si nici mama nu s-a adus nimic si ne-am
 uitat un pic una la alta ceva,
 ceva de doamna deja abia ati inceput sa vorbiti si doamna
 deja scrisese 10 pagini.
 Nu știam să-i cer și eu notițele.
 Ok, ok. Și? Ca experiență totală?
 Păi îmi place.
 Dacă mai sunt aici, nu mai eram aici, dacă nu plăcea.
 Mă bucură și mă plăcează.
 Știe, doamna mama, că dacă nu-mi plăcea, n-avea nicio șanse
 să mă aduc.
 Ok. Uite, sunt curios, Eva, la 19 ani și nu interviu, chiar
 sincer sunt curios.
 Dacă ar fi să alegi un subiect sau o tematică importantă
 pentru tine,
 pentru tine, pentru vârsta ta, pentru tine ca 19 ani, da?
 Eva de 19 ani.
 Care ar fi lucrul de care tu ești interesată,
 sau uite, hai să fie și mai ușor, zime-mi lucrul din viața
 ta
 de care tu ești mândră, de tine.
 Hm.
 Mhm.
 Ce nu faci de fața aia?
 Ești cu mine sau cu ea?
 Nu ai cum să greșești.
 E foarte expresivă.
 Ea? Da, n-am făcut să ratez.
 Și tu, să știi.
 Dar lasă-o pe mamă ta, că sunt 251 de alți oameni care nu
 sunt mamă ta.
 Dacă ar fi un lucru de care tu ești mândră, să-mi spui, bă,
 uite,
 sunt mândră de asta.
 Oricât de mic, mare ar fi din perspectiv al toră lume, ce
 ar fi pentru tine important?
 Cel mai mândră sunt că am mai multe lucruri, dar nu o să în
cep să le număr.
 Cel mai important, dupa parerea mea, este familia.
 Nu, super tare. Esti mandar de familia ta.
 Da.
 Ok?
 Mai ales de parinti.
 Mai ales de parinti. Super tare, bravo.
 Acum sa nu plangi, te rog.
 Mai e fraturi, surori? Esti singura?
 Trei.
 Trei, ok?
 Ok.
 Cu care din ei te intelege mai bine?
 Ce vreste au?
 13, 20 și ceva și 30 și ceva.
 Ok, super tare.
 Și cu care te...
 Salăba nu are 14?
 14.
 Oala de 30 are 14?
 Nu mă place, nu...
 Oala de 13 are 14.
 Nu mă place bine cu vârstele, nu le țin minte foarte bine.
 Ok, ok.
 Cu care te înțelegi cel mai bine?
 Cu toți cam la fel.
 Ok.
 Dar ar fi să...
 Nu, aleg niciunul.
 Nu am zis asta.
 Dacă ar fi să-mi descri ceva de care ești mândru de ei, de
 frații tăi, ce mi-ai zice?
 Care dintre ei? Toți?
 Nu, ceva de care vrei tu, nu am nicio.
 La pe unul?
 Da.
 Păi fiecare au la momentul de față problemele lor, inclusiv
 cel de 14 ani cu evaluarea națională.
 Calități.
 Păi da, calități.
 Probleme în sensul de challenge-uri.
 Ok.
 Challenge-uri, eșa.
 Și sunt mândră de ei că cumva tot reușesc să rămână toți
 trei foarte optimiști.
 Foarte optimiști.
 Da.
 Super tare.
 Orice se întâmplă.
 Ok.
 Și...
 Și asta o au în comun.
 Eu nu sunt așa, de exemplu.
 Cum ești tu?
 Eu câteodată când mai am challenge-uri, mă mai demoralizez
 și după mă optimizez.
 Ok.
 Și rămâi optimistă când îți revii?
 Cât durează?
 Cam așa, ca un rollercoaster.
 Sunt cam de toate.
 Pe cine crezi că ai maștinii? Păr' mă sau pe tata?
 Pe amândoi.
 La personalitate?
 La de toate.
 Prima oară îmi plăcea să cred că pe tata, în mare parte.
 Și mă supăram dacă cineva îmi zicea că semăn cu mama, nu șt
iu de ce.
 Dar acum văd că din ce în ce mai tare le am de la amândoi
 în toate direcțiile.
 Da.
 Poți să-mi spui un lucru de care ești mândră de familia ta?
 Ceva foarte specific?
 Dacă vrei.
 Dacă vreau?
 Mi se pare un lucru foarte interesant
 pe care îl spun părinții mei
 că orice, orice aș face...
 Cum te simți acum, Eva, în momentul ăsta?
 Bine.
 În secunda în care ai plecat de lângă tine, după ce am uit
at în ochii tine...
 E mai bine așa.
 Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha
 Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha
 Făceam pacing cu ea, am făcut și am încercat să fac pacing
 cu ea pe toate variantele posibile,
 până când și mi-a zis de la început, dar nu aveam cum să
 mai interrup asta, mi-a zis,
 e mama mea acolo și a zis, fac.
 Pentru că orice raport am încercat să construiesc eu cu ea,
 era cum?
 Rupt de faptul că avea mama acolo, în primul rând că a în
cură de siguranță,
 și doi că a disrupt orice făceam sau ziceam, să ducea cu
 privire acolo.
 A fost vizibil.
 De obicei, si se intampla desa asta, mai ales pe video, ca
 de aia am vrut sa filmam faza asta,
 nu stiu daca a fost la cazul ei pentru ca am plecat foarte
 repede,
 cand plec si rupe raportul ca asta s-a intamplat, omul cu
 care lucrez are tendinta sa vine dupa mine.
 Nu, nu tu acum.
 Poți sa mergi, e ok.
 Nu tu acum, pentru ca tu ai avut o... cu cine aveai raport?
 Mama.
 Cu mama, a fost vizibil?
 Da.
 În mod normal, ca să vă zic, poți să-i luă că a fost tot. A
sta a fost tot.
 Îți mulțumesc! Aplauze pentru Eva!
 În mod normal, voiam să vă arăt cum testez și o să vă testa
ți voi acum, cum testăm raportul cu cineva.
 Și am făcut deja câteva ori cu Eva, doar pentru că ea avea
 raport cu mama, nu cu mine, n-a funcționat și e perfect
 normal asta.
 Zi.
 Era prea regizat, s-ar fi prins ca e ceva neregula.
 Si ar fi functionat asa, ar fi facut si mai rau disrapta.
 Ea acum vorbea cu mine si facea asa, era usor.
 Daca m-as fi pus in pozitia asta si o forta sa se intoarca
 catre mine, ar fi facut asta.
 Era mai clar aruperea de mine, da sau nu?
 Si atunci nu avea sens, plus ca era regia prea mare.
 Revin, cum testez raportul cu cineva?
 Go.
 Dacă faci pacing-ți mulțumesc bravă suficient de bine,
 există o legie în comunicare care spune așa
 Dacă te urmează non-verbal, te va urma și emoțional.
 Dacă te urmează non-verbal, te va urma emoțional.
 Asta ce înseamnă? Când ai un raport făcut ca lumea, fără
 public, contează și anxietatea de public.
 Contează și variabila public speaking-ului,
 contează și faptul că nu mă cunoaște,
 contează și faptul că a fost la icea dusă de mama,
 nu de proprie intenție,
 nu avem autoritate în fața ei.
 Are sens?
 Mulți variabile, naturale,
 nu e o vină.
 În mod normal, dacă faci pacing corect pe harta unei alte
 persoane,
 dacă faci orice fel de gest diferit de la gest mână la ceaf
ă,
 până la oftat, până la căscat,
 persoana din fața ta 99% va prelua gestul.
 De ce? Unul, există în creierajul nostru ceea ce se numește
 neuronioglindă, sunt dovedizi de neuroștiință, nu i-am
 inventat, eu sunt acolo, au alte roluri, multe altele,
 inclusiv rolul de a crea în tine, în interiorul tău emoț
ional, ceea ce vede și observă în afara ta, în exteriorul tă
u.
 Și este motivul pentru care ne plac filmele de acțiune și 3
D.
 Noi știm că atunci când mergem la cineva stăm în scaun și
 suntem în siguranță când începe filmul și ne uităm după
 popcorn să ne punem șervețelele și să ne pregătim de ospăți
.
 Știm că suntem în siguranță, însă brus după ce începe film
ul, când începe James Bond s-o arda aurea pe serpentine și
 să pici aproape în ocean în stâncă, tu în scaun faci de ale
a.
 Deci de aia.
 Sau te încordezi.
 Da sau nu?
 Deși tu știi că ești în siguranță în scaun, uiți în fracți
uni de secundă că filmul nu e despre tine.
 De ce?
 Neuronio glindă.
 Neuronio glindă crează în tine sentimentul pe care îl vezi
 în exterior.
 Lafele și cu raportul.
 În momentul în care ai făcut pacing corect și eficient pe h
arta unei alte persoane, non-verbali inclusiv,
 Tu modifici ceva la tine, persoana te va urma datorita neur
onilor lui o glinda,
 va veni catre tine.
 Si in momentul in care el non-verbal urmeaza ceva ce tu ei
 faci sau ai schimbat,
 abia in secunda ea stii ca poti sa faci etapa de leading.
 Mai are sens?
 M-am jucat cu cativa dintre voi si echipa mea am zisat ca
 stia ce urmeaza.
 Câți va dintre voi care a ziut în pauza să mă trebasi chest
ii vorbeau să-mi puneau să-mi întrebări și în timp ce vorbe
au cu mine, eu făceam asta.
 Făceam un pas lateral dreapta. Majoritatea dintre voi, nu
 toți, făceați?
 După mine, în timp ce vorbeau să-mi continuare cu mine.
 Asta, una la mână. Doi, după ce am văzut că asta merge, zic
ai să mă distrez.
 Și din nou preluai gestul în timp ce vorbeai cu mine. Nu o
 să zic cine acum, că a venit mai mulți, nu e despre asta.
 Atât de vizibil, ca echipa mea stie ce faceam si ce urma sa
 fac, atât de vizibil era pentru ei ca ma jucam cu voi, ca
 stiam ca vine exercitul asta,
 si vreau sa vad cum e ca imi place, e singurul modul in
 care fac asta, stii? Si ma distram.
 Lege in comunicare, daca te urmeaza in un verbal, cu orice
 fel de gest pe care tu decidi sa il faci ca sa il testesti,
 te va urma si emozional.
 Are sens.
 Raportul... da, barbate.
 Nu. Mă întreabă Matei, zic bine, dacă e posibil să mă urme
ze emoțional dacă nu mă urmează prealabil non-verbal.
 E posibil pentru că sunt oameni cum este Eva care sunt pers
picace, dar nu înseamnă că nu sunt în trapor cu mine.
 Adică ea a avut trapor mai intens cu mama ei, dar nu înseam
nă că m-a urât pe mine. Nu răspunde.
 Glumesc.
 Poate să te urmeze emoțional, chiar dacă nu te urmează în
 om verbal,
 pentru că e posibil să fie foarte focusat pe ce spune în
 momentul ăla și să nu observe la nivel de efectiv să-i fie
 indifferent.
 Plus că mai sunt oamenii tip perete, care pentru ei nu e v
izibil gestică, știi?
 Cea mai ușoară formă prin care eu testez raportul între noi
, este să fac un pas lateral.
 E cea mai ușoară formă în care testez raportul sau mă or
ientez în altă direcție.
 Deci, tai cu mine față în față și fac asta.
 Și cel mai probabil, când mă întorc în altă direcție,
 dacă suntem conectați, o vei urma și tu.
 Bă, are sens?
 Raportul are trei forme, trei variante.
 Raportul se crează,
 pardon, raportul se refuză,
 se refuză,
 adică oricât ar încerca unul sau una,
 Nu ai cum. Nu poți.
 E cam ceea ce a facut Eva cu mine.
 Pentru că avea o cunosire foarte faină cu mama ei.
 Natural, logic, perfect, în regulă.
 Dăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
 Dăăăăă!
 Doar pentru că îți nebarberit îți dai seama, adică.
 Doi.
 Dacă cumva se crează,
 se rupe.
 Și este cazul cel mai întâlnit în orice relație din viața
 voastră.
 Creem raport,
 suntem conectați,
 ne simțim bine
 și se întâmplă ceva.
 Ori zici tu, ori zice el, ori zice ea,
 Oricineva atentie din exteriorul vostru trece printre voi.
 Ați pățit o altă să aveți o conversație cu cineva,
 cineva se treacă printre voi literalmente, că n-avea spații
 în altă parte,
 și să simțiți disconfort, deși nu v-a atins,
 a secționat, din punct de vedere emoțional,
 energetic, dacă vrei să mergem pe ciacre,
 conexiunea dintre voi.
 Atât de intim e această, și atât de intimă e nevoia de ac
est raport,
 încât că atunci când se rupe simțim discomportă emoțional
 foarte puternic.
 Este foarte important pentru noi toți, fiecare indiferent
 de vârstă și de hartă mentală,
 să simțim raport cu minim o persoană două din viața noastră
.
 Minim.
 Din fericire, a treia variantă,
 este că raportul odată rupt poate fi recreat.
 Cum crezi tu că poate fi recreat?
 Ce trebuie să faci ca să recreezi raportul?
 Reiei pașii făcuți ca să creezi raportul in the first place
.
 Reiei pașii, literalmente.
 Pacing pe hartă, curiositate, ascultare conștientă, non-j
udecată,
 aprobare din cap,
 doar că de data asta conștient de valoarea ceea ce ai avut
 și ai pierdut.
 Adică conexiune și raport.
 De asta vin și vă spun că în cupluri se poate recrea raport
ul, conexiunea, și între frați,
 și între mamă și copii, și între tată și copii și așa mai
 departe.
 Orice conflict aveți sau ați avut vreodată cu cineva din
 familia voastră,
 care a rămas încă conflict, este sen că nu mai există rap
ort,
 pentru că niciul dintre ei, cei implicați în acel conflict,
 ori nu a știut să recreeze raportul,
 ori nu și-a asumați să înceapă el primul.
 Pentru că e foarte desîntâlnită, cum vă spuneam, acel...
 Acea întrebare clasică din orgoliu imatur,
 dar de ce eu primu sau de ce eu mereu?
 Păi simplu, dacă vrei un rezultat din acea relație,
 vrei pace în familie, liniște,
 împlinire, apropiere,
 sens, ce vrei tu, echilibru,
 fă tu primul pas, că nu ești mai prost că faci primul pas.
 Nu sunt de acord mereu cu dictonul, cu proverbul românesc,
 cel mai înțeleg cedează.
 Însă când vine vorba de comunicare, eți de obicei foarte
 valabil.
 Nu este ok să fii tu primul care cedează mereu.
 Cu aia nu sunt de acord. Mereu.
 Însă în momentele cu miză,
 e indicat și înțelep să fii tu cel care cedează.
 Dacă ai o miză suficient de motivantă și de importantă și
 interesantă pentru tine, are sens.
 Întotdeauna miza, rezultatul, de ce-ul tău,
 e cel care decide
 ce e mai important, orgolul tau sau rezultatul.
 Acestea fiind zise,
 o sa faceti un exercitiu
 care va avea ghici cate etape.
 Trei.
 Prima etapa.
 Refuz raport. Intenționat. Cum mi-a făcut mie Eva.
 Cum refuz raportul? În timp ce persoana privește la mine,
 când vorbește cu mine, eu fac de-alea.
 Dar te ascult, e ok.
 Ea!
 Exact cum facem atunci.
 In mod intentionat, ostentativ, exagerat.
 Nu tu.
 Dar ti-a iesit foarte bine ce ai facut si tu.
 Eu acum doar arat cum sa faci si mai bine.
 Refuzi raportul in prima etapa, orice ar zice persoana
 respectiva,
 si o sa zic inainte cum o sa faceti asta.
 Ghidul, ghidul face asta, atentie, v-ati sa aminte rurile
 in NLP.
 Ghid, explorator, observator.
 acest exercițiu va avea și observator, vezi lucra câte trei
.
 Ghidul refuză raportul, exploratorul încearcă să-l creeze.
 El face exercițiu, da? El trăiește exercițiu.
 Ghidul refuză.
 Să uită peste el cască, scoată telefonul din buzunar, scrie
,
 să uită peste Umăr, să întoarce la Eddie, salută pe fratele
...
 Știi? Adică efectiv ignor.
 În timp ce din când în când îl validează că e aici.
 Te vad, te ascult, un fel de mai termin odata sau...
 Inexpresiv, tot ce v-am spus pana acum sa faceti ca sa av
eti o comunicare eficienta, faceti acum invers.
 In etapa de refuz.
 Pentru unii natural.
 Etapa 2.
 Nu imediat iti explic.
 Crează raport și rupe raportul.
 Crează raport, când ieși în etapa 2, începi să creezi rap
ort, dai din capări,
 dești pânțenerea, ești curios, ești acolo, asculti, aprobi,
 validezi, pui întrebări de explorare,
 serios și așa cum? Și mai ce mai zi-mi? Până când simți tu
 că s-a creat raportul.
 Sau presupui și e în regulă să te înșeli.
 Când tu simți că ai făcut pacing suficient pe harta lui,
 inclusiv non-verbal, respirație, ce vrei tu, rupe raportul.
 Te redici de pe scaun, pleci, strici pe altcineva, nu mă
 interesează ceva, scoti telefonul, te întorci cu spatele,
 găsești o variantă în care, în mod ostentativ, rupe raport
ul.
 Asta o să usture.
 Varianta 3. Ca să rămânem și prieteni,
 recreez raportul
 complet, total, 100% ecologic, intenționat, pozitiv,
 curios, deschis,
 ascultare conștientă și activă.
 Are sens până acum? Au sensile trei etape?
 Acum.
 Fiecare dintre voi veți lucra în aceste trei etape, fiecare
 veți trece prin aceste trei etape.
 Din nou, exploratorul spune o poveste, vă zic eu ce poveste
 e imediat.
 Ghidul face cele trei etape, refuză, creează rupe și rupe,
 și creează din nou.
 Observatorul ține timpul.
 Observatorul ține timpul, fiecare etapă durează două minute
.
 două minute de etapă,
 trei maxim, dacă vezi tu ca observator,
 că e bine sau că încă nu s-a creat sau nu îi grăbești, nu î
i spii,
 ta te... alo, rupe că gata, nu mai... nu, nu, nu te bagi.
 Nu, că rupt tu raportul și nu e ăsta exercițiu, da?
 Observatorul ține jocul, ține scorul, ține timpul, nu inter
vine, nu comentează, nu dă feedback.
 Adică suferă.
 Nu, asta sufara din alt motiv.
 Exploratorul va vorbi despre ceva din viata lui de care e
 foarte mandru.
 Passionat, mandru, entuziast.
 Gasește ceva din viața ta care, pe o scară de la 0 la 10, 0
 deloc, 10 super intens,
 e de 9.
 8, 9, 10, dacă vrei.
 de care ești atenție sincer, pasionat, interesat, curios,
 entuziast.
 Nu alege un subiect cu miză mică ca să nu te usture.
 Nu fii golan.
 Sau golancă.
 Pentru că e alt scop la exercițiu.
 Acestea fiind zise, cred că nu mai e nevoie să repet, lucră
ți cu cineva cu care n-ai mai lucrat până acum.
 Bineînțeles.
 le afli numele, te uiti prin sala și le spui, te văd,
 ești al meu,
 câte trei puteți să lucrați tân jos, în picioare,
 aici sau afară pe scări, dacă vreți, sau în spate pe scări,
 sau în spatele scenei, puteți să alegeți ce în loc vreți
 voi,
 numai fiți atenți când vă chem înapoi prin melodia de înce
put.
 2 minute de persoană, vă rog!
 Da, da!
 Și faceți cu rându toate persoanele!
 Fiecare rol îl exerzați!
 Fiecare persoană face toate rolurile!
 Start!
 Muzica
 Bun!
 Si bine ați revenit in ultima parte, modul 1, ziua 2.
 Sau 3 depinde cand incep sa numeri.
 Da, e in regula, in regula, ziua 3.
 La 8.30 trebuie să începem barcarea.
 Și mai avem un exercițiu de făcut.
 Și mai avem un exercițiu de plăcut. Unii zic că e cel mai
 mișto din tot modul.
 Dar ce știu ei?
 Hai să vedem. Foarte pesărite, pe scurt.
 Adrian, dai telefonul, auzi micul, colegul Lui Roșu,
 că a nevărbit cu mie de loc tot weekendul.
 Cum a fost pentru tine exercitul ăsta?
 Dacă te și ridici, te rog.
 E deschis, nu umbla la el.
 Da, Marius mă numesc.
 Marius. Marius, salut Marius.
 A fost foarte interesant.
 Ok.
 Se pare că mi-am făcut bine rolul,
 întrucât
 colegul pentru care am fost
 în rolul de ghid s-a și
 enervat.
 Că de ce refus sau rub raportul?
 Ca orice femeie care se respecte.
 Deci, ce facem aici? Ne bate in capul de geaba unde fugi,
 unde pleci.
 Corect. Cum s-a simtit pentru tine, Marius?
 Cand s-a refuzat sau s-a rupt la portul?
 Eu m-am simtit confortabil, nu pot sa-ti spun.
 Vorba aia, sunt obisnuita.
 Ca si barbat, in general.
 Da, asta nu e neaparat un mod echilibrat, sa stii.
 înseamnă că, și nu te judec, că am fost și sunt acolo une
ori, există o oarecare reticență de a te conecta emoțional,
 că nu cumva să suferi prin ruperi sau refuzi de la port. O
 cunosc și eu, am fost acolo.
 E doar un feedback care vă regăsiți în etapă asta și femei
 și bărbați, că nu are legătură doar cu bărbații.
 E un feedback pentru voi, să știți. Și anume, pierdeți
 foarte mult din frumusețea și din culorile unei vieți,
 Relationale mă refer și nu mă refer doar la cuplu, ci dar
 relaționale cu cei din jurul nostru,
 prin faptul că suntem închisi, am fost acolo, din nou vor
besc inclusiv pentru mine,
 din faptul că suntem închisi, reticenți sau fearful, speria
ți de conexiunea emoțională
 pe care o implică relaționarea cu alți oameni, din nou nu m
ă refer doar la nivel de cuplu.
 Merdem foarte mult, eu am fost acolo, din formusețea color
istică unei vieți,
 pentru că știu ce înseamnă frica de a fi rănit. O cunosc,
 am avut-o și eu.
 Dar bravo că poți să-ți iei feedbackul ăsta, e dovadă de
 curat și îți mulțumesc pentru încredere.
 Mulțumesc eu.
 Altcineva, hai să vedem, uite acolo.
 Sau nu dă-l în față la Betim, că e în față aici, te rog.
 Și după aia o schimbăm, pasăm lung.
 Vreau să le mulțumesc foarte mult celor două colege cu care
 am fost.
 Așa?
 Am făcut raport instant din privire.
 Așa?
 Și în următoarea secundă le-am invitat frumos.
 Vreți să mergem într-un loc special care știu eu să facem
 exercițiu?
 Și au zis da.
 Iar acolo a fost frumos,
 că la un moment dat am uitat cu cine trebuie să facă leap
ing.
 Ok, cum a fost refuz raportul? Tu?
 Am avut o colegă foarte bună, mi-a fost destul de greu
 că a ales un subiect foarte bun.
 Da, cumva era interesant și trebuia să te refuzi.
 Da, să refuzi, să vorbești despre copii mici.
 Pentru mine foarte greu.
 Corect, corect, corect.
 Cum a fost să ți se refuze conexiunea?
 Să zicem că a fost mai ușor.
 Ca Marius.
 De subiectul anterior, da.
 Ca Marius, sunt obișnui ce...
 Ok, mersi, dă microfonul mai departe.
 Sau am zis că schimbăm, că centrăm lung, da acolo microfon
ul,
 La urmă mulțumesc, Andrei.
 Bună seara, sunt Emma.
 Ce-au, Emma?
 Mă bucur că am reușit să distrug raportul lui Laurentiu.
 S-a văzut clar că pe măsură ce...
 Ca orice film care să respete.
 Se întâmplă în viață, asta este.
 Pe măsură ce încercam să-l levit, să-l bruiez,
 căutam să aducă mai multe detalii pentru a povesti
 Despre pasiunea vieții să ale muzica.
 Motiv pentru care m-am încrâncenat să distrug și mai tare.
 La un moment dat s-a întrebat...
 Aveai ceva ambiție personal acolo?
 Poftim?
 Ai avut ceva ambiție personal acolo?
 Nu, nu.
 Am vrut să-i juc cu vreo lucru cât mai bine.
 Pentru că vedeam pe fața lui că se întâmplă lucruri.
 Se schimbă la față și am căutat să văd până unde...
 Nu sunt genu.
 Să-l distrug de abor tu.
 Nu sunt genu, nu-mi place.
 Și de aia te-ai bucurat atât de mult de poți face.
 Caut să mă conectez. M-am vrut să văd cum e din perspectiva
 jocului.
 Ok, foarte bine.
 Cum mă simt.
 Mersi frumos, mersi frumos.
 Dă-l în dreapta la Sofia, te rog.
 Bună.
 Ce am văzut?
 Sunt Sofia.
 Sofia sau Sofia, ca să știu cum...
 Sophie, e bine, Sophie.
 Perfect, mersi.
 Nu mi-a plăcut să distrug raportul, pentru că...
 Să rupe, să rupe, atentie, nu distrugeți.
 Să rupe, să rupe raportul.
 A fost un lucru mi-a placut, pentru ca era o poveste ancora
, daca pot sa-mi spun asa.
 Da, ok, ok.
 Acum, eu ma asteptam ca raportul sa fie rupt intr-un moment
, asa ca nu m-am simtit.
 Pentru ca asa e exercitia.
 Da, anticipam, deci nu m-am simtit atat de rau.
 Fii atent la o chestie, desi ati anticipat ca se va refuza
 sau sa rupe raportul, cine a simtit totusi disconfort?
 Perfect, multumesc. Intrebarea pentru voi, imediat s-o fi.
 Cum o fi oare în viața reală în afara acestei săli
 unde nu este un exercițiu și noi refuzăm și rupem raportul
 cu alții care nu se așteaptă și nu știu că e un exercițiu?
 Cum o fi din perspectiva lor?
 Eu m-aș fi sictirit.
 Te-ai simțit bine?
 Nu, m-aș fi sictirit.
 Ah, ok.
 Adică nu aș mai fi vorbit, eram ok.
 Exact, exact.
 Nu te interesează.
 Mersi, mersi frumosul, îl apreciez.
 Dragilor,
 Acest exercițiu este un simulacru, un context de antren
ament și de feedback, sper eu, pentru viața noastră reală.
 Pentru că în viața noastră reală, din afar, aceste uși, a
ici ne jucăm, suntem safe, împărtășim, vorbim, nu e miză de
 eșec.
 Însă în viața noastră reală, în relații noastre de cuplu,
 cu mama, poate, cu copiii noștri, cu partenerul, cu șeful,
 cu prietenii,
 indiferent ce vârstă avem,
 toți refuzăm și rupem raportul.
 Neștind până azi cât de important este emoțional pentru ace
știa.
 Cătă?
 Chill, respiră, te rog.
 Neștind cât de important este emoțional pentru ei.
 Sunteti de acord cu noi că de foarte multe ori, fără să v
rem, refuzăm raportul,
 când poate un copil are nevoie de atenția noastră, poate
 partenerul are nevoie de atenția noastră,
 sau rupem raportul, odată creat, din neatenție, din gafă,
 din negligență, nu din rea intenție?
 Începând de astăzi, știți cum se simte?
 Și știți cum se simte la nivel de, din nou, simulacru, jo
acă, antrenament?
 Nu știai că o să vină. Și tot au sturat.
 Dar oare cum o fi în afara ușii, când alții care nu știu că
 e un exercițiu
 sunt în rolul în care am fost noi azi, de a ni se refuza
 raportul de către noi?
 Ajun la voi.
 De azi înainte știți cum se simte. Da, bărbatet, te rog.
 O secundă, Andrei, rog o primă aeru pentru următoarea etapă
, bine?
 Nu se aude galben?
 Să simtă ruperea raportului în realitate, și am trecut
 intenționat, cum spuneai tu, printre ei.
 Și să vezi fețe. Eu, uite, nu-i simțin. Exact când era un
 raport.
 Colegii mei, dacă nu v-ați dat seama, sunt la fel de sadici
 ca mine, că așa i-am ales.
 Și vă mai testează și ei în pauze, așa numai în exerciții,
 inclusiv asta este una de atribuțiile lor, să vă testeze.
 că vă așteptați mă la mine să vă dau teste și exerciții.
 Și ei au rolul lor foarte bine definite aici.
 Imediate, rog, Chris, mersi mult, Andrei.
 Colegii cu care am lucrat, era o întrebare pentru tine, H
oria.
 Dacă nu am semnal de nom verbal, prin care să-mi confirme
 că eu am făcut pacing,
 adică ce alte metode cu cei care au făcut pacing,
 cu cealaltă unăltea aș putea să-mi confirm că pacingul este
 făcut.
 Colegul mi-a confirmat...
 De cele mai multori când pacingul este făcut corect, se sim
te emoțional și la tine și la el.
 De cele mai multori când pacingul este făcut corect, se sim
te emoțional, apare o stare de confort,
 emoțional, reciprocă, pentru că raportul dragilor este two-
way street în ambele direcții.
 Dacă tu îl faci pe el, ea, să se simte bine conectat cu t
ine,
 și tu te vei simți bine conectat cu el, ea.
 Cu alte cuvinte, eu personal, unul din cele mai intime și
 mai eficiente metode
 prin care dau seama dacă m-am conectat cu persoane, este d
acă eu mă simt bine
 în raport și în prezintă acelei persoane.
 Pentru că dacă eu mă simt bine, intenționat, congruent, aut
entic,
 înseamnă de foarte probabil, evident cu atenție, cu acuit
ate senzorială,
 și ea e la fel.
 Și atunci să nu iau ăsta ca pe un crităriu absolut, că pers
oana cum ai zis și tu...
 Nu, unii oameni sunt inexpresivi non-verbal.
 Exact.
 Unii oameni sunt inexpresivi non-verbal.
 Am confirmat cu colegul și am zis,
 tu ai chestia asta, chiar dacă simți să nu exprimi,
 că am căutat să fac diferite...
 ba în față, ba ușor lateral.
 De ce l-a rămas așa?
 Da, dar făi atent că el știa și ce urmează.
 Testează lucrurile astea după ce îți exercițe.
 Dar a fost și după.
 Așa?
 A fost și după ce s-a încheiat exercițiul, când noi am ră
mas la discuții libere, teoretic.
 Eu îi țineam în continuare să vă servați.
 Nu contează, a rămas pe harte.
 Roc să încă merge aerul.
 Da, ok.
 Cam cât durează?
 A, ok.
 Nu am crezut că...
 Bine, mersi mult, Chris.
 Mersi și eu.
 Ok, dă la colo, Adrian.
 Mersi.
 Bună, sunt Ana Maria.
 Ana Maria, bună.
 Nu am vrut să vorbim vineri seară.
 Am refuzat efectiv.
 Am sesizat.
 Și cred că de fapt asta este întrebarea.
 Dacă cineva încearcă să restabilească un raport cu mine, de
 unde anterior îl antrop din diverse motive, e un refuz
 efectiv.
 Deci nu mai ai acces.
 Ce poate să facă celălalt?
 Nu prea multe, să știi.
 Ce poate să facă ar fi, dacă știe că a rupt raportul,
 deci dacă știe că a rupt raportul inițial,
 ar fi, mă uit după scaunul, că aș avea nevoie dând scaunea
 ta următoare, dar nu cred că am aici,
 ce poate să facă persoana este să facă pacing pe realitatea
 ta și pe durerea ta simțită.
 Gen, știu că ce am făcut anterioar a fost inoportun și a
 durut și a usturat,
 făcând pacing pe realitatea ta să exprime și, îți mulțumesc
, Adrian,
 Să exprime și să arate că a înțeles că te-a durut,
 s-ar putea să te facă pe tine să te simți suficient de înț
eleasă că să te deschizi.
 Ceea ce experimentezi tu și nu numai tu și bărba și femei
 deopotrive,
 se numește fear of loss în engleză și în termen clinic.
 Frica de a pierde din nou.
 Avem tendința să nu mai intrăm în relații, de exemplu, de
 foarte mult ori,
 pentru că au usturat prima oară.
 Dar atinția este doar o reprezentare?
 Nu, e numai unu, îți mulțumesc, îți mulțumesc, apreciz mult
.
 Nu, numai unu.
 Fear of loss, se numeste, și este ceea ce creează anxietate
a de a intra în relații,
 sau inclusiv, se numeste în termeni clinici, anxietatea de
 separare.
 Adică mi-e frică să nu pierd.
 Sau mi-e frică să nu te pierd.
 Ce poate să fac o persoană ca să intre cumva din nou în gra
țile tale,
 dar este infim, pentru că mai mult ai tu de făcut decât ea,
 este să facă un pic de pricing pe realitatea ta și să-ți
 descrie cum cel mai probabil te simți
 Simți și el, ea este conștientă cum te-a făcut să te simți.
 Să te simți. Are sens?
 Dar atentie, până la un punct funcționează, pentru că de la
 un punct încolo nu este responsabilitatea lui sau ei,
 ci este responsabilitatea ta
 să-ți creezi resurse interioare prin care tu să știi că tu
 ești bine, indiferen cu cine să-mi arupi raportul sau nu de
 acum încolo.
 Cred că asta... La asta am să lucrez în weekend.
 Ok, perfect. Asta este 100% responsabilitatea ta.
 și din fericire se poate, doar că e necesar un proces, de
 obicei psihoterapeutic sau orice fel de proces de zindecă
tor, de grup sau unul la un individual,
 ca să vin deci rănile rănisoarele, reprezentările mentale
 despre ceea ce s-a întâmplat în trecut.
 Sau să-l integrezi, să-ți iei lecțiile, feedback-ul și să
 mergi mai departe. Cicatricea va rămâne.
 Dar cicatricea nu înseamnă durere. Cicatricea înseamnă am
intirea durerii și alecției pe care am luat-o de acolo,
 fără să însemne că absolut toată lumea care va veni către
 minimă va răni.
 Ajunată-te neamăria.
 Da. Mersi.
 Nu, aia... Nu, vorbim de cu tot altceva.
 Nu, nu, nu.
 Ia m-a întrebat cum poată facă cineva care să creeze raport
 cu ea,
 dacă ea nu-l mai vrea, refuză.
 Și am explicat că de obicei,
 când refuzăm raportul cu cineva care vrea să vină către noi
,
 o facem din teama de a fi răniți.
 Și nevoie să ne asumăm noi să ne vindecăm această teamă,
 nu celălalt are responsabilitatea să ne vinde ce nouă teamă
,
 ci noi o avem, ea noastră.
 Și noi avem, ea noastră.
 Apropo de ce vorbeam cu...
 Nu mai știu...
 Că nu s-a născut nimeni să te facă fericit.
 Ne... fiți atenti, mă provocați.
 Așa, pe final.
 Mă întreabă aici colegă și zice
 Colegă, mai zic la tău numele?
 Carmen îmi spune așa, e firesc
 să sufere atunci când...
 Răspunsul meu e nu e firesc
 să sufere, e firesc să doară.
 Din perspectiva cum predau eu cu Marius în elpiul,
 și asta știu și am învățat-o de la Marius și sunt recunos
cutor pentru asta,
 suferința este opțională, durerea este garantată.
 Durerea în viață e garantată. Ne naștem inclusiv prin dur
ere.
 Copilul, nouă luni de zile înstă în uterul mamei,
 într-o lume de bazmă, este hrănit, este protejat, este iub
it,
 toate nevoile sunt ați-i săfăcute, nu are niciun fel de g
rijă pe planetă.
 Și brusc, știți cum se naște copilul?
 Din perspectiva lui, prin moarte.
 Uterul se... acel spațiu paradisia care l-a ținut și l-a
 conținut
 și l-a hrănit și l-a protejat nouă luni de zile începe să
 se contracte
 ca să îl expulzeze, se strânge literalmente în jurul lui
 și îl contractă până când îl expulzează. Are să-mi spun?
 Din perspectiva lui, el nu știe asta la nivel de hartă emoț
ională,
 E o moarte.
 Și e durere foarte mare.
 Și există cărți și terapii pe vindecarea măntului morții.
 Pe vindecarea morții nașterii, cum se zice metaforic.
 Pe vindecarea măntului nașterii.
 E altă discuție, o să vorbim despre asta.
 Ce încerc să vă spun, mulțumesc frumos,
 este că durerea este garantată din momentul în care noi ven
im pe lume.
 Suferința este opțională.
 Știți ce este suferința?
 Și o să detali amătugă următoare.
 Aici e ce se întâmplă care poate să te facă să doară,
 direct.
 Stimul extern, viața, realitatea. Shit happens.
 Ce crezi tu despre ce s-a întâmplat este suferință.
 De ce mie, de ce iar, numai mie de parcă s-ar întâmpla și-o
 altcuiva, te simți mai bine, brusc.
 Știți oamenii care zic, bă dar nu mai mie, se întâmplă? Bă
 și ce, dacă se mai întâmplă la încă 100 te simți mai bine?
 Nu, că tot te doare, da sau nu?
 Nu mai vreau să...
 aici, în reprezentare mentală, îți cree singur suferința.
 Ce crezi despre durere crează suferință sau ce crezi despre
 durere diluiază durerea.
 De foarte multe ori, acceptarea durerii diluiază durerea și
 o face să treacă mai repede decât lupta cu durerea.
 Are sens?
 Pe scurt, Matei, te rog că vreau să mergem la un alt mod de
 exerciție.
 Nu înțeleg întrebarea. Stai să vină colegul meu, Andrei, te
 rog. Că nu și-a făcut maratonul pe ziua de aia și vrea să
 cum?
 Mersi, Andrei.
 Întrebam dacă se întâmplă și în cazul unui de ce simplu, fă
ră de ce a atribuit neapărat mie.
 Nu știu, depinde de harta ta. Depinde de harta ta.
 Oamenii care se întreabă de ce-i doare ceva, de obicei se
 luptă cu durerea.
 Nu contează cum o formulează în cei linguistică.
 De la Richard Bandler, citire. Am întrebat cineva pe scenă,
 pe nebun.
 Dr. Bandler, care are titlu de doctor honorific în psih
ologie, deși el n-a făcut psihologie.
 E cumva dușmanul de psihologii sau de terapeutii, dar din
 multe motive o să discutăm altădată.
 Dar e doctor în psihologie, honorific, au dat titlul
 gratuit pentru că atât de multe lucruri a dus în psihologie
 și a rezolvat.
 În fine, și întreabă cineva de ce ne doare viața.
 Și Ben Drisut, așa cu grață, că are multe de asta, omul
 face stand-up comedy psihologic, e genial, este absolut
 genial.
 Și zice, pentru că te-ai născut.
 Move on!
 Durerea în viață e garantată pentru că te-ai născut.
 Nu există viață fără durere, deci ați spun întrebarea de ce
 există durere în orice fel de moment, este un nonsens.
 Ce fac cu durerea? Ce invat din durere? Cum menageriesc dur
erea? Cum integrez durerea?
 Ce scot util din durerea asta daca tot e nevoie sa trec
 prin ea? Sunt intrebari diferite.
 Evident cum ma opresc. E ok. Dar de ce? Nu te ajuta cu nim
ic. Are sens?
 Cum ma opresc, ce invat, cum ma integresc, ce vindec? Sunt
 alte intrebari. Inclusiv in procesul de vindecare durerea
 este inerenta.
 Ești de acord cu mine?
 Că ea este inherentă.
 Da.
 În procesul de vindecare, când ne tăiem la mână, ne operăm
 sau orice fel de motiv,
 să zic deacol cu locul ăla doare în timp ce se vindecă?
 Deci durerea poate să însemne vindecare?
 Interesant, nu?
 Cum ar fi să ne gândim la faptul că atunci când ne doare ce
va emozional, de fapt ne vindecăm
 sau e un context bun pentru vindecare?
 Dacă acceptăm să privim din perspectiva asta.
 Lupta cu durerea crează suferințe.
 Mulțumesc.
 Mersi și eu.
 Musai, hai tă rog ultima întrebare și mergem mai departe p
ână vorbește colega noastră.
 Vă rog, verificați-le telefonului să fie pe silențios.
 100% este foarte important, chiar dacă tu crezi că e pe sil
ențios, chiar să fie pe silențios.
 Loredana.
 Bună.
 Întrebarea mea e legată de raport.
 Așa.
 Dacă știu că pentru mine este benefic să rup raportul, dar
 nu pot face asta, ce alternative am?
 Înveti să rupi raportul.
 Cum?
 În primul rând, ideal, dacă intuiesc corect, dar e o presup
unere,
 să verifici cu un terapeut, în nou ideal, care este motivul
 dependenței.
 Pentru că atunci când noi nu putem să rupim raportul de o
 persoană sau de un context care ne este nefavorabil,
 se numește toxic.
 Relatia toxică acolo și este de obicei datorită unei depend
enței emoționale,
 cu alte căvinte persoana aia,
 real sau imaginar în căpșurul nostru ne îndeplinește o nevo
ie care n-a fost îndeplinită în trecut de mediul care ne-a
 educat.
 Nu e o vină, doar e o responsabilitatea noastră să verific
ăm ce nevoie subconștientă îndeplinește mediul sau persoana
 de nu pot să mă rup de ea.
 De cele mai multe ori, dependențele într-un medi toxic, e
 greu să le gestionez pentru că doare ruptura, nu de persoan
ă sau de mediul, ci de nevoia pe care acel persoană sau medi
ul îmi îndeplinește. Are sens?
 Și mersi mult de întrebare, brav.
 Bun, acestea fiind zise, vă invit în un ultimul exercițiu
 al acestui modul,
 exercițiu pe care îl veți face toți, deodată, ghidați de
 mine.
 Nu aveți nimic de făcut, decât să vă puneți deoparte pix,
 foaie, ce aveți în mână,
 să vă găsiți o poziție confortabilă, ideal să-ți propui și
 să-ți promiți să nu scârțiți scaunele cum faci acum pe parc
ursul exercițiului.
 Pentru că următorul exercițiu este un exercițiu ghidat de
 mine cap coadă, este o metaforă, dacă vrei, a începutului
 călătoriei
 care implică inclusiv prin sinea scenarului acestui exerciț
iu o călătorie,
 o călătorie în care te voi ghida eu,
 de la început până la final vocea mea te va însoți,
 și te vei reconecta, îți vei reaminti,
 vei trăi poate niște senzații, niște emoții,
 dă-le voie să vină oricare ar fi,
 cu orice fel de surpriză plăcută,
 cu orice fel de reamintire
 Poate, daca e cazul si din nefericire cu orice fel de dis
confort
 Ia-l doar ca pe un feedback
 O sa rog pe colegii mei sa dublieze luminiile
 Usor
 Si incet si bland
 Inchizi usor ochii, daca n-ai facut-o deja
 Si dupa ce iti-ai gasit aceasta pozitie confortabila
 în care vei sta pentru câteva minute, te invit
 doar să observăți respirația
 fără să modifici nimic, fără să schimbi nimic, fără să
 intervi
 doar observăți respirația
 încet și blând inspiri, expiri
 si poti sa-ti modifici positiile daca simti ca e necesar in
 orice moment, acum sau mai tarziu
 foarte bine
 in cateva momente vei auzi un fundal sonor
 si pe acest fundal sonor vocea mea te va calauzi
 Și te rog să-ți imaginezi
 în această stare
 de relaxare
 care vă continua să se adâncească.
 Să-ți imaginezi
 cum încet și blând
 te plimbi pe o cărare,
 pe o cărare de țară,
 în drum de țară
 și poate că ești încălțat
 sau în picioarele goale, nici nu contează.
 Da-ți voie și simte, cum soarele blânde vară, o vară
 confortabilă, îți mungie creștetul capului, obrajii.
 Iar mersul tău alene, pe această cărare, îți aduce aminte
 de dominițile copilăriei tale, la bunici,
 Unde n-aveai nicio grija pe lume, Si ce bine se simte noi
 asa,
 Sa te relaxez din ce in ce mai mult, Pas dupa pas, incet si
 bland,
 Pasesti pe aceasta carare de tara, Lasand colbul, praful,
 sa-ti gadile glesnele,
 Să simți mirozul de verdeață, sălbatică, mâzgâdile-nările,
 Și poate sunetul păsărilor din văztuc, de pe cerul albastru
,
 Să-ți aduca minte de libertate și lipsa oricărei constrâng
eri.
 Și pe măsură ce mergi și te plimbi, ucet și blâmă, în ritm
ul tău vei observa,
 pe stânga sau pe dreapta, nici nu îmi dau seama, un stejar
 falnic, puternic, cu o cupolă
 Magnifică, bogată, care parcă te invită să iei loc și te î
ndrept ușor către el, către acest stejar.
 Foarte bine!
 Și înainte să te așezi și să accepti invitația lui,
 pune mână pe trunchiul lui puternic,
 scorțos,
 rigid
 și simte-i puterea
 și simte-i statornicia
 cu care urmează să te protejeze
 ca un camarad.
 În timp ce acum îți pui ușor de tot spatele, rezemat de el,
 lăsându-te parcă,
 abandonat și susținut, frățește,
 de un prieten blând, puternic, semeț, care îți asigură sig
uranța.
 În timp ce tu te relaxezi, ne-așa, din ce în ce mai mult,
 Foarte bine.
 Foarte bine.
 Iar acum,
 privind în continuare,
 la linea orizontului,
 în depărtare,
 observ când din ce în ce mai aproape de tine nu-i așa,
 se fac văzute
 trei siluete.
 Trei siluete
 Care par cunoscute,
 Doi oameni adulti,
 Un el,
 O ia,
 Tin de manuta,
 In mijlocul lor,
 O pustura firava si mica,
 Un copil,
 De cativa anisori,
 Si se apropie de tine tos trei,
 Până când devine vizibil sau poate-ţi-ai dat deja seama, nu
-i aşa?
 Că aceşti doi adulti,
 tineri,
 frumoşi,
 sănătoşi şi zvelţi,
 sunt părinţii tăi,
 cei care au fost
 atunci când tu aveai doar câţiva anişori,
 iar ei ţini de mână
 pe puiul lor.
 Acel băiețel, acea fetiță, de doar câțiva anișorii.
 Gingaș, sincer, nevinovat, cu bucuria jocului încă în ochi,
 cu luptele vieții încă neluate în pieptă,
 Cei trei se apropie de tine, iar parintii copilului, parint
ii tăi, de fapt, un fapt,
 Îl îndeamnă cu curaj și blândețe să vină către tine, și în
ainte ca ei să se retragă
 Și să lasă în grija lor ceea ce universul a dat mai de preț
 în această lumi,
 să lasă-n grija ta acest suflet pentru câteva momente.
 Te privesc și pe tine, în ochi cel adult, cel de azi.
 Și ce dulce revederea, bucuria, nu-i așa?
 Pentru că, indiferent cum au fost părinții tăi în viața
 reală,
 acești părinți din acest proces, în acest moment,
 sunt niște părinți magici.
 Sunt părinții conectați în raport cu potențialul lor real,
 în raport cu cine ar fi putut să fie,
 chiar dacă n-au fost în viața ta reală,
 în raport cu ce ar fi putut să o fere,
 chiar dacă n-au știu să o facă în viața ta reală.
 Și pentru câteva momente privirile voastre se întâlnesc
 și vă recunoașteți, nu-i așa?
 Cade la suflet la suflet,
 Doar că de data asta, de pe un nivel de înțelepciune
 spiritual, dacă vrei,
 unde există loc de iertare, loc de iubire, loc de așa a f
ost să fie.
 Și pentru că știi că vor urma procese și exerciții în vi
itor,
 în care te vei reconecta și cu ei, cu acești părinți magici
 sau realeai tăi,
 Permite-le din privire, să se retragă, să se întoarcă, ac
olo unde e mai mare nevoie de ei în acest univers,
 Lăsându-ți pentru câteva momente în grijă sufletul, corpul
 și mânuța acelei copil mic, gingaș de câțiva anișori, care
 ai fost tu.
 Și-i permite-i să se așeze acum Acestui suflet mic și ginga
ș, în fața ta,
 În timp ce observ că-n mâna lui, ține ceva de preț,
 De foarte mare preț pentru el, pentru ea, Jucăria lui
 preferată.
 Poate mașinița, poate băgușa, poate hăinița, poate călăreț
ul
 Care a fost simbol al copilăriei tale, o copilărie așa cum
 a fost să fie
 Frumoasă, plină de amintii și de emunții
 Dă-i voie acestui copil, copilă, să se cuibărească pentru
 câteva momente în brațele tale, de adult puternic.
 Dă-i voie să sintă puterea brațelor tale antrenate în lupt
ele vieții pe care el sau ea încă nu le-a purtat.
 Și privește-l în ochi pe acest micuț, pe această micuță.
 Și poate nu mică-ți emirarea, când observi bucuria din och
ii lui, din ochii ei, ce n-a fost încă afectată
 De convingerile celor din jurul lui, De batăliile pierdute
 de durările,
 De rănile care-l așteaptă în viață, Bucură-te de bucuria
 din ochii lui,
 Din bucuria din ochii ei, Și dă-i voie să te încarce și pe
 tine adultul,
 În timp ce-ți permit să-i mânghi obrazul fin, Și nebrăzdat
 de griji,
 Ce tu știi te vor să vină.
 Dă-i voie să se cuibărească, poate chiar să te strângă de g
âtul tău falnic.
 Să se simtă protejat, în siguranță, acceptat.
 Și fără niciun cuvânt, mâng ei părul, obrazul.
 Și țină-l la piept pentru câteva momente, parcă transferând
u-i lui sau ei acele resurse,
 acele emoții de care tu știi că va avea nevoie și pe care
 tu nu le-ai avut în momentele
 din viața ta, când ai trecut prin cele mai singuratice eta
pe.
 Privește-l în ochi, privește-l în ochi, Și cade la suflet
 la suflet, poți chiar să-i spui.
 Iartă-mă, dracul meu copil interior, Ești o parte important
ă din mine,
 Iar eu ca adult am fost educat să te uit, Să te reprim, să
 te las în urmă,
 pentru că așa mi-au spus alții.
 Și nu mi-am dat seama că lăsându-te în urmă, uitându-te,
 lasă în urmă, poate, cea mai frumoasă parte din mine.
 Gingășia, puterea de a trăi în prezent, fără motiv special,
 simplitatea de a mă bucura, fără mize mari,
 Puterea de a ierta de la o secunda la alta
 Si abilitatea de a admira lucruri simple
 Te-am lasat in urma si-mi pare rau
 Mi-ai lipsit pana azi
 Si in timp ce te privesc in ochii tai blanz
 Ma simt iertat
 Și-ți mulțumesc copilul meu interior pentru revederea de a
zi, pentru abilitatea de a-mi aduce aminte
 Că pot să-mi văd să simt, că pot să-mi văd să trăiesc
 Ca un copil atunci cand tu esti in bratele mele, sa ma simt
 liber, sa ma simt ocrotit.
 Asa cum n-am fost in trecutul meu, astazi aici privindu-te
 in ochi,
 Vreau să plantezi și îți ofer în sufletul tău
 Garanția și promisiunea
 Că de azi înainte
 Tu nu vei mai fi singur
 Te voi însuți
 Te voi proteja
 Și îmi voi aminti de tine
 Cât mai des
 Pentru că eu știu ce te așteptă în viitor
 Eu știu ce bătălii vor să vină, Eu știu ce dezamăgiri vei
 trăi,
 Eu știu cât va durea. Însă, dragul meu, raga mea,
 Vei trece peste toate, Vei învăța, vei cădea, te vei ridica
 Și vei avea alături pe cineva, așa cum eu n-am avut.
 Eu voi fi alături, eu te voi susține.
 Și-ți mulțumesc că mi-ai adus astăzi aminte de mine.
 Privește ochii copilului tău, interior, Cum primește gândur
ile tale,
 Cum zâmbeste, poate, într-un mod atât de sirav, Gingaș și
 totuși matur,
 Cum ți-a auzit fiecare simțământ și gând, Cum l-a primit și
-a dat voie să se instaleze
 În sufletul lui plăpând, În sufletul ei plăpând.
 Și el sau ea întinde acum mâna după jucăria preferată care
 te-a însoțit și v-a însoțit
 în anumite perioade din copilărie și, indiferent cum arată,
 îți-o întinde acum
 și o pune în mijlocul pieptului tău, încărcând-o într-un
 mod magic, cu iertare, cu iubire,
 cu bucurie, cu blândețe, cu curajul copilului care nu știe
 ce înseamnă frica.
 și îți împingi această jucărie în piept, până când într-un
 mod magic, pieptul tău se deschide ușor energetic și primeș
te această jucărie.
 Acest simbol al copilăriei tale își face loc în centrul fi
inței tale, cu toate darurile încărcate de copilul tău
 interior.
 și se instalează în mijlocul sufletului tău, acolo unde e
 mai mare nevoie de ele.
 Dă voie să curgă, dă voie ca fiecare celulă, să se îmbibe
 cu iubire de copil, cu iertare, cu relaxare.
 Dă voie fiecarei mușchial tău să renunțe, să cedeze, să se
 abandoneze în fața iubirii de copil atât de pur.
 Să vindece, să spele, să transforme de azi înainte pe pil
ota automat și fără vreun efort conștient.
 Până când tot sufletul tău și tot corpul tău vor beneficia
 la maxim de aceste resurse blânzi și nestemate ale copilă
riei.
 Și, ținându-ți copilul, acest băiețel sau această fetiță-n
 brațe în continuare, dă-i o ultimă îmbrățișare.
 Strânge-l la piept, așa cum ți-ai fi dorit ca tu să fi strâ
ns, ocrotit în brațele unui om matur, care să-ți spună,
 Ești în siguranță.
 Și nimic nu-ți se poate întâmpla.
 Pentru că eu te păzesc,
 te ocrotesc,
 te iubesc.
 Și tu, dragul meu, draga mea,
 ești perfectă, ești perfect așa cum ești.
 Indiferent ce vor zice oamenii din jurul tău,
 tu iartă-i și aduți aminte,
 că și ei sunt copii rătăciți,
 pierduți sau răniți.
 Și nu din răutate se poartă cu tine așa,
 ci din ignoranță și durere.
 Tu iartă-le
 și concentrează-te pe tine,
 pentru că brațele mele
 te strân la pierd din ce în ce mai mult,
 ocrotindu-te,
 mungându-ți părul blând, firav și moale.
 Strânge-ți copilul la piept interior,
 până când acesta din nou,
 ca și jucăria preferată de mai devreme,
 se transformă în energie
 și începe încet și blând
 să se integreze într-un mod magic
 în pieptul tău.
 Dă-i voie să se întoarcă acasă,
 în centrul ființei tale,
 cu toată blândețea lui,
 Toată gingășia lui, cu toată bucuria lui și puterea de a tr
ăi în prezent,
 dă-i voie să se instaleze în centrul inimii tale.
 Relaxându-te și dându-i voie să preia de azi controlul,
 în momentele când ai mai mare nevoie de el,
 de inspirație, de creativitate,
 de liniște în suflet, de bucuria prezentului, de abilitatea
 iertării fără efort sau motiv.
 De azi înainte, nici tu nu vei vei vei amensi singur, drag
ul meu, dragă mea.
 Și ce bine se simte să fiți doi, la fel, identici.
 și ce bine se simte să fii iubit, acceptat din interior.
 Foarte bine!
 Și dă voie acestui val energie să se răspundească cam mai
 înainte în toată ființa ta,
 Să spele, să vindece, să transforme tot ce-i nevoie, să fie
 imbibat de iubire, de acceptare.
 Să plece durerea, să rămână bucuria, să plece suferința, să
 rămână gingășia, să plece frica, să rămână curiositatea.
 Curiozitatea de copil care nu crede in greseala
 si traieste doar in prezent
 foarte bine
 Si incet si bland cu mana ta la piept
 acolo unde pana mai devreme a fost copilul tau interior ast
azi acum integrat complet
 in tine si in sufletul tau
 Te ridici usor de la trunchiul acestui stejar falnic si put
ernic
 Si cu cealalta mana il saluti si pe acesta
 Ii saluti trunchiul, scoarta puternica, rigida
 Care te-a protejat, te-a ocrotit, ca un falnic camarad
 Mulțumește-i și lui pentru siguranța pe care te-a făcut s-o
 simți, vegind pentru tine.
 Și da, poate că în viitor vă veți revedea.
 Admire-i cupola falnică și verde, bogată, răcăroasă, sub
 care te-a adăpostit astăzi aici.
 Și încet și blând, te întorci ușor alene Pe cărarea prăfuit
ă, pe care-ai venit mai devreme
 Și devii din nou conștient, conștientă, De mirosul frunzel
or al ierbii, De deadierea caldă și blândă a vântului
 Întince pas după pas, Încet și blând,
 Te întorci înapoi pe cărare, Aducându-ți aminte,
 Acum, Pe măsură ce vocea mea continuă să te ghideze,
 Depoziția corpului tău, Din acest moment,
 Devii conștient, Încet și blând, Fără vreo grabă în lume,
 De picioarele tale si de pozitia lor, De mainile tale si de
 pozitia lor,
 Si incepi sa-ti invarti usor sa-ti misti Varful de la deget
e, de la picioare, de la maini.
 Usor de tot iti misti pozitia spatelui, Usor de tot iti
 misti gatul,
 Ca și cum revii ușor de tot mișcându-ți umerii
 Dintr-un somn plăcut de după a mează,
 O dignitor și regenerant
 Și încet și blând, în ritmul tău și numai de vreme de atât,
 Deschizi ușor de tot ochii
 Și redevii conștient de momentul prezent,
 aici
 si acum
 si iti iei cateva momente
 nu e nevoie sa spui nimic
 nu e nevoie sa faci nimic
 te centrez
 poti sa ceri un servietel
 daca simti necesar
 colegii mei sunt printre voi
 in liniste
 pastreaza aceasta stare
 pentru cateva momente
 Observa-te cum te simti
 Cum a fost
 Ce ti-a adus fara sa fie nevoie de-o camdată sa spui nimic
 Încet încet ne apropiem de final.
 Pentru că urmează în mod evident,
 să te întreb
 Cum a fost pentru tine acest proces?
 Te rog.
 Stai ca vine colegul meu cu micul imediat.
 Incet-incet aici in fata, vine Claudiu.
 Multumesc.
 Buna, Oana sunt.
 Buna, Oana.
 Prima data mi-a venit sa fug.
 A doua de oar mi-a venit sa tip.
 După m-am liniștit.
 Am plâns.
 Cum te simți acum?
 Un pic agitată, un pic de frică.
 Dar...
 Am rămas în minte cu Gingă și a copilului și cu...
 Excellent.
 Da.
 Mulțumesc frumos.
 Și mulțumesc.
 Mă rog, cum a fost pentru tine?
 Bună, Raluca Sunt.
 Ce-am, Raluca?
 Am mai trecut prin meditații ghidate, au încercat de toate,
 am și plâns.
 Sentimentul general este că am ajuns acasă.
 Super, îți mulțumesc frumos.
 Mulțumesc și eu.
 Te rog, acolo Florin, dacă vă vine, drag oșa.
 De ce?
 Da, se aude.
 Se aude.
 Bă, frate, ai cuvintele la tine.
 Deci, pot să zic, da, n-am ce să zic, însă...
 Nu zic dar.
 Însă, din punctul meu de vedere, eu nu știu dacă e corect
 să zic eu cred,
 eu simt că m-am ierta pe mine însu-mi.
 Superb, aplauze pentru cuvântul.
 Bravo și îți mulțumesc pentru curaj și încredere, draguș.
 Ca bărbați să știi, că validez cu atât mai mult asta,
 noi ca bărbați suntem extrem de reticenți și șceptici, sănă
tosi, pentru că știm toți de ce,
 să ne lăsăm ghidați sau susținuți de alți bărbați.
 Din fericire și tu și toți bărbați care sunt în sală suntă
ți un semn
 că și noi putem cu mintea deschisă să evoluăm și să ne vind
ecăm a anumite râni.
 Vă spun din experiența mea în 2016, 14, nu mai știu anțiună
,
 am stăcut un curs în Sigetul Marmații, unde 100% din sala
 au fost femei.
 Și mă întrebau femeile, unde-s bărbații?
 Și le-am spus atunci, și mă bucur că am avut dreptate, că
 încet-încet va veni un curent în care încet-încet,
 de la frate la frate, camarada la camarad,
 ne vom deschide unul sau altul mintea și sufletele chiar,
 și vom putea să învățăm că al de la barba la barba să ne
 susținem fără competiție și provocare și agresivitate.
 și îți mulțumesc mult pentru încredere din nou, validez
 asta.
 E greu pentru noi bărbații să ne lăsăm ghidați.
 Bravo! Și da, ca să-ți răspund,
 e foarte posibil să ai dreptate, nu contează răspunsul meu,
 contează ce simți tu.
 Mai dai un pic micofonul lui Dragoș.
 Pe scurt, la început am fost bine foarte sceptic,
 adică ok, hai, bă, stai mă, rămasi.
 Ca orice bărbație.
 La un moment, da, deci nu știu, știi cum e? Te lovește ceva
, știi?
 Stiu, stiu.
 Hopa, stai un pic.
 Ok?
 Si dupaia cand ai inceput cu copiul nu ai dat seama ca ok,
 de fapt stai un pic, ca cel putin eu din punctul meu de
 vedere poate de fapt calatoria cu tine in sud, stii?
 Si pe parcursul ei, eventual ele gresele pe care le-ai fac
ut si poate ti le-ai adus aminte sau nu ti le-ai adus aminte
, le conscientize si ghiti ce, incerci sa le ierti.
 Si asta a fost un exercitiu de inceput.
 Light.
 Dar o sa vine si Marius.
 Acolo in spate, va rog.
 Că ele mic, dar...
 Te rog, numele încă o dată, te rog.
 Laurentiu. Salut, bărbat. Salut. Cum a fost?
 Fac de 5 ani terapie, cu un bărbat. Bravo, felicitări.
 Am făcut și meditație ghitată cu el.
 Eu sunt Laurentiu cel cu pasiunea muzica. Am cantat aproape
 20 de ani in fata asali multe si cluburi.
 Super tare!
 N-am plâns niciodată în public.
 Ok.
 Și nu știu...
 Și o să plâng acum un pic.
 Bravo!
 Mulțumesc și ție pentru încredere. Îți spun sincer, de la b
ărbat la bărbat nu cunosc o dovadă de curaj mai mare
 decât exprimarea proprii vulnerabilități.
 Noi ca bărbați nu știm să facem asta, n-am fost educați să
 facem asta, n-am fost susținți să facem asta.
 Nu e contextual potrivit peste tot, ca să știți.
 Însă, când noi reușim să ne facem curat, să ne dăm voie, să
 arătăm că și noi putem să avem părți sensibile,
 multe, vă zic, draci femei, din experiență, avem multe și
 noi părți sensibile,
 apare un sentiment de libertate la orențiu cum rar reușim
 să accesăm altfel decât prin curajul vulnerabilități.
 Bravo și îți mulțumesc mult pentru încredere.
 Pentru că ne apropiem de final și nu mai avem foarte mult
 timp, trec la următoarea întrebare.
 Modul 1 NLP practic noroficial se închide în câteva minute.
 Cu ce rămâi?
 Pe total, ce ți-a adus experiența modului 1 de vineri până
 azi?
 Dacă ar fi să-i spui unui prieten care n-a fost aici, ce îi
 spune?
 Mersi.
 Ce propozitie ar putea sa descrii experienta modului 1
 pentru tine?
 Multumesc.
 Te rog, dai microfon acolo, Andrei.
 Si imediat acolo, Adrian. Mersi.
 Tai un pic, incepem imediat. Verde?
 O experienta unica.
 Pentru ca?
 Daca vrei sa imi intrati un de ce, pentru ca altfel vorbiti
 hipnotic, metafora sau un abstract,
 si eu vreau sa ancorati, adica vreau sa stiti de ce a inse
minat ceea ce urmeaza sa-mi spui.
 Pentru ce experimentam aici?
 Ok, multumesc, te rog. Mersi frumos.
 Da-mi microfonul.
 Ema, sunt.
 Ce-am in nou?
 Cu ce rămân eu, învat să formula, memorează, formula,
 respectă pasii ca să fii ceea ce îți dorești să fii.
 Ok, mersi frumos.
 Aici, Ștefan, te rog, Claudiu.
 Cum a fost pentru tine, Ștefan, modul 1?
 Pentru mine a fost ca o rejuvenare.
 și ce poțin așa am simțit că
 e atât de simplu să evoluezi trebuie doar să-ți pui că poți
.
 Ok, super. Mersi frumos.
 Dă-l în stânga ta, în stânga ta, în stânga ta.
 Bine fericit.
 Cum a fost pentru tine?
 Vă salut, mă numesc Cosmin.
 Salut Cosmin, cum a fost pentru tine?
 A fost o experiență unică.
 Ceea ce a înținut mintea a fost chestia că noi suntem în tr
ance hipnotice.
 Ok.
 Aproape tot timpul.
 Așa e.
 Că noi avem aceste pattern-uri, tipare, de fiecare dată și
 le facem fără să ne dăm seama.
 Și... da, am atât.
 Mersi, mersi frumos. Dol în stânga, răsa uite-n jos ca să
 nu cumva să te dau microfonul.
 Salut!
 Salut, vorba te.
 Marius?
 Da.
 O să o experiență care nu cred că o voi da...
 ...curent.
 Ok, ce-a făcut-o să fie așa?
 Ce te-a impactat cel mai mult?
 Cred că...
 Păr total, fiecare moment
 Îmi place
 Și...
 Păr total a fost o experiență foarte, foarte faină
 Mersi, suficient. E perfect în regulă.
 Să scot ceva în față
 Da-l în spate, trau-l la magda și ne pregătim să mergem acă
 sucă
 să suflă în cască aviul.
 Păcăși de aviul.
 Mie mi-a făcut chef să cunosc oamenii din acestă sale.
 Perfect, super tare.
 În această notă dată de Magda, mulțumesc.
 Vă invit să nu plecați acasă fără minim 20 de îmbrățișări,
 că v-am văzut dimineața că a strisat.
 Cu părere de rău vă dau disclaimerul, nu pot să mai stau la
 întrebări acum după curs,
 că sunt în contrat timp către avion.
 Vă îmbrățișesc, vă mulțumesc pentru modul lui.
 ne vedem la modul 2, pa!