De fiecare când ați învățat vreodată ceva în viața voastră,
 ați trecut prin patru mare etape.
 Indiferent că ați știut că să numesc așa cum o să vă spun
 eu sau nu,
 sunt patru mare etape prin care voi toți ați trecut, ind
iferent de ce abilitatea ați dobândit pe parcursul vieții vo
astre.
 Veți să vă spun?
 Da.
 Prima etapă a învățării, astea sunt etapele învățării, ap
ropo.
 Valabile oriunde în lume, cu orice abilitate, cu orice pers
oană, orice glob, orice...
 Unde vreți voi?
 Să spunem că ai învățat să mergi pe bicicletă.
 Primă oară, ca să înveți să mergi pe bicicletă, trebuie să
 știi că există bicicleta.
 Poștentizare?
 Da, dar în ce etapă ești când nici măcar nu ești conștient
 că există bicicleta?
 Ai cum să vrei să mergi pe bicicletă când tu nici măcar nu
 știi că există așa ceva?
 Nu.
 Nu?
 Incompetență,
 inconstientă.
 Habar n-am că există așa ceva posibil.
 Nici nu știu că există conceptul, nici măcar nu știu că
 există posibilitatea ca să pot să mi-o doresc și eu.
 Corect?
 Pe scurt, sunt în etapa
 nu știu
 că nu știu.
 Ignoranță completă. Noapte, zic eu.
 Habar n-am că există ceva de genul ăsta posibil.
 Veste bună.
 Ați ieșit din etapa asta voi.
 Cu privire la tot ce am deschis-o anul ieri, al alter si a
zi, voi ati iesit din etapa asta.
 Pentru ca ati aflat concepte, notiuni, abilitati, cuvinte,
 abordari, pe care pana acum, pana mai ieri, pana mai alter
 nu stia-ti poate ca exista.
 Ati iesit din etapa asta? Felicitari! Are motiv sa scada
 presiunea de pe voi? Bun, continuam.
 Când aflu că există bicicletă, mă lovesc de ea pe stradă, m
ă calcă unul cu bicicletă,
 și zic, hmm, ce-i avionul ăsta care a trecut pe lună de
 mine?
 Încep să-mi pun întrebarea despre ce este o bicicletă,
 nu știu că nu știu,
 însă sunt în etapa de bravo,
 incompetență, conștientă,
 cu alte cuvinte, știu că habarnam.
 Stiu ca stiu. Stiu ca nu stiu. Pardon.
 Exact. Stiu ca nu stiu. Devin constient de niste limite, de
 niste abilitati pe care inca nu le-am exercat, de niste not
iuni pe care inca nu le-am integrat, dar stiu ca exist acolo
 si incep sa-mi le doresc.
 Cum pot sa-mi doresc iluminarea spirituala daca nu stiu ca
 asa ceva este posibil? Cum pot sa-mi doresc sa merg pe bic
icleta daca nu stiu ca exista bicicleta?
 Când devin conștient de aceste concepte, nu este logică.
 Pot să-mi doresc să le obțin sau nu.
 Dar în momentul ăla sunt în etapa de știu că nu știu. Incom
petență conștientă. Și e perfect naturală.
 Este etapa unde încep să exercez. Este etapa când e nevoie
 de atitudinea de...
 Bă, tot ce e nevoie acum e să să testez și să iau feedback,
 să văd ce se întâmplă, care-i rezultatul.
 Ce variante există?
 Și încep să îi exersez.
 Se va întâmpla uneori, și e perfect natural, să pic dă pe
 bicicletă.
 Să mă lovesc când încep să merg, când sunt mic.
 Preseam să nu fii atent la toate semnații.
 Exact.
 Uiți să fii atent.
 Exact.
 Pentru că e perfect normal să nu le știi pe toate în acelaș
i timp din start.
 Nu ai cum.
 Când accepti asta, presiunea de pe tine de a face 7000 de
 lucruri în același timp, e perfect natural să scadă.
 Te rog, Iulia.
 Un exemplu cu învățatul șofatului.
 De exact.
 Mulți doamne, în specie, că doamne probabil mai nativ, în
cercă să se concentreze în ce etabă.
 Credem că și domnii sunt la fel, numai că fac asta la 14
 ani, la 18 ca voi sau la 20.
 Noi facem la 13, 12.
 În ce ordine și în ce moment trebuie să apese pedala ca să
 schime viteza?
 Da, exact. Si dupa 5 ani incepi sa conduci cu piciorul st
and, cu umorul, stii iPhone-ul, cu unul, schimbi vitezele si
 cu una, te machiez.
 Stiu ca radeti ca ati facut-o deja de zambiti.
 Voi va machiazi, noi mancam shawarma sau stiu ce facem in
 timp ce conducem cu genunchiu.
 Asta pentru ca am depasit etapele astea.
 Am exercat suficient de mult etapa 2a in care am stiut ca
 nu stiu, am fost constient de limitele mele si am trecut in
 a 3a etapa.
 competență conștientă, adică știu că știu.
 Devin conștient de ceea ce pot să fac, știu că fac, știu că
 fac, uite am rezultate.
 Este etapă în care încep să-mi cadă încăască încrederea
 mine.
 Și este etapa în care se instalează aroganța.
 Și pot foarte ușor să o dau înapoi.
 Când sunt prea arogant în etapa asta, devin rapid, conșt
ient, de ceea ce nu știu tot.
 Statistic să știți, și nu glumez, cele mai multe accidente
 de motocicletă au loc după primul an de începător.
 Am permis de motocicletă, după primul an de motocicletă am
 început să devin încrezător, slash arogant,
 Figuri, comana, de elef, l-am numai din sholt.
 Am alinecat la un moment dat intr-o curba,
 n-am picat, dar am devinat...
 Hop! Stai, nu-ti atat de esmecher cum ma credeam.
 Si brusc am inceput sa fiu mai atent.
 Statistic, cele mai multe accidente de masina si de motocic
let
 au loc dupa ce trece perioada de primul an de proba,
 pentru ca devin brusc, increzator si arogant.
 Si se poate sa revin apoi in a doua etapa.
 Pentru ca viata sau situatii in care te bagi singur
 Vă urătă limitele tale dacă devii prea arrogant.
 Însă când ajung aici, deja este etapa în care nu mai îmi
 pun problema cum fac.
 Ci știu că o să o fac. Am ușoare anxietate.
 Nu sunt încă sigur dacă o să iasă cum vreau eu 100% dar șt
iu că am trecut prin etape de câteva ori.
 E în regulă. Mor pe bicicletă și pornesc.
 Făcând suficient de multe ori chestia asta ajung într-o et
apă în care am ajuns toți, vă garantez, într-una de la abil
itatele pe care le avem,
 care se numeste nu știu că știu.
 Adică competență inconstientă.
 Nu sunt conștient decât de competenț sunt.
 Fac lucruri pe pilot automat îmi ies bine și dacă cineva mă
 treabă cum le-ai făcut,
 habar n-am să răspund.
 Conduc masina timp de 30 de km, si ma trebui sa ca a trecut
 timpul si habar nu am cum ma ma o sa acolo.
 M-am trezit in parcare cu masina parcata, a-ti patit vreod
ata?
 Competenta inconstienta, nici macar n-ati stiut cum ma o sa
 am sa acolo.
 A devenit atat de mult un program care ruleaza pe pilot
 automat incat habar nu ai cum o faci, dar o faci si la un
 an n-ai bine de bine.
 Sau conduci masina timp indelungat si la un moment dat esti
 in filmul tau pe treaba ta cu ce ai de facut in ziua aia,
 unde te duci, ce faci sau vorbesti cu cineva din dreapta,
 și la un moment dat s-ar un cain în fața mașinii și tu tra
gi brus de volan, îl ocolești și pești mai departe.
 Ai o decizie conștient?
 Nu, subconștient, pe bază abilității teare de... nu știu că
 știu.
 A devint o abilitate atât de bine băgată în antrenamentul
 și în fibra ta ca om, încât a prăla control automat reflex
ul.
 Adică reptilian.
 Care te protejează.
 Danelul.
 Ai un stil de la conduce dacă faci ceva?
 Da, așa este, dar nu înseamnă că e și bun, e și mai puțin
 bun. Înseamnă doar că ai o abilitate bună de a conduce, îns
ă dacă o duci la extrem,
 ca și în etapă anterioră, îți poți aduce aminte foarte
 rapid ce încă nu știi.
 Ziduri, chestii...
 Poți să fim și o cunosc mult șoferi extralunari care au fă
cut accident și și-au dat seama,
 bă, stai un pic, că nu chiar tot știu despre șofat, mai am
 limite.
 Eu am avut trei accidente pe locul din dreapta.
 Frustrarea a fost ca, înainte să se întâmple acel accident,
 l-am anticipat.
 Adică i-am spus să opre, nu mai opri, lasă-te.
 Suntem în regulă.
 Nu, nu, nu, eram pe locul din dreapte, eram pasager, odată
 de două ori pe locul din dreapte și o altă în spate.
 Și înainte să se întâmple respectiv un incident, l-am
 anticipat.
 Și zic, vezi? Nu mai vedea, lasă-te.
 E ok, ești bine? Da, ok. A sărit herbegu, suntem în regulă.
 Dar eu eram la.
 Știu că știu și eram atent.
 Era mai atent decât ăsta care conducea din reflex.
 Are sens. Era mult mai atent decât el vedea mai repede sem
nalele pentru că le băgam înseamnă pentru
 că pentru mine oarecum începător le anticipam le vedeam le
 observam contau când devin atât de bun pe ceea ce faci
 încep să ignor lucruri care sunt utile și folositoare dar p
ână atunci.
 De atunci încolo mai tu ești bun.
 Hai, ce-mi spui tu mie cum e.
 Te-ai cobrut de că timpul ești un gen ce pot lăsa pe un
 motor?
 Mintea repiliană te ține pernici?
 Da, pentru că scopul ei este să te protejeze.
 Încă deja ei, după an de zi de iară, încerci figuri, dar e
 mintea care...
 Absolut, absolut. Și e valabilă atenție în orice abilitate.
 Mulțumesc. Aura.
 Reveritor la abilitate. Că tu de aici a plecat de la discuț
ia cu tine.
 Voi acum sunteti raportat la abilitățile de comunicare, de
 limbaj nu verbal, de limbaj o trupuri, de citirea gânduril
or și emoțiul, de influențarea celor, de creare de raport,
 de pacing, de cuvinte,
 sunteti ieșiți din nu știu că nu știu.
 Proaspăt ieșiți.
 E în regulă.
 Am fost acolo.
 E o etapă naturală, nu e un defect.
 Exersând în timp cu răbdare, blândețe, calm și perseverență
, ajungeți să știți că știți.
 și încet încet, pe cursul celor 7 luni, și sper eu, pe zeci
 de ani de viața voastră de acum încolo,
 ajunge să nu știți cum faceți lucruri bune.
 Mă întâlnesc cu foși cursanți de acum câțiva ani care,
 când iau contact cu colegi noi, se pun la masă, încep să
 vorbească și în 15 secunde sunt în sincron instantană un
 raport.
 Și când mă duci și întrebă, dar tu știi...
 A, nu, cursantul nou, colegul nou, îi zice lui ăsta vechi,
 bă, dar ce faci, măi, nici?
 Și ăsta, așa, măcar nu-i conștient că o face.
 Pentru că ai exersat atât de mult timp încât acum ai desch
is și e curios de alți oameni, pe pilot automat a devenit
 starea lui naturală.
 E valabilă cu orice fel de abilitate din viața voastră.
 De asta vă rog, nu încercați să aplicați tot ce aflați de
 la acest curs în același timp de azi înainte.
 Și luați-le pe rând.
 După un astfel de curs, după un astfel de modul de obicei,
 și o să vă dezamăgesc un pic,
 abilitățile voastre naturale pe care le aveați deja când er
aiți în sala de curs,
 cad cu aproape 70%.
 Știi de ce?
 Adică, bravo!
 Ceea ce voi deja făceați bine nu mai faceți.
 Am găsit să mai ier la exerciță.
 M-am blocat.
 Ceea ce voi deja făceați bine nu mai faceți bine durează do
ar o perioadă,
 pentru ca voi incercati conștient să faceți tot ce-ați af
lat în același timp, inclusiv ce faceți înainte.
 Și este imposibil.
 Are sens?
 Luați-le părând, dragilor. Răbdare, blândețe, atitudine de
 hai să testez, e în regulă să greșesc, îmi iau feedback-ul
 și merg mai departe.
 Nu toate în același timp.
 Veți avea momente când ajungeți la modul 4 sau 5 și veți sp
une,
 ui, eu am uitat ceva la modul 1, s-a aplicat, am uitat de
 pacingul pe, nu știu ce, pe respirație.
 Și abia atunci îți aduce aminte de el și e în regulă.
 Atunci începi să-l testezi.
 Are sens?
 Întrebări, de orice fel.
 Da, Sanda.
 Nu ar trebui să facă o culmă, dar poate să sună, că, de
 exemplu, după ce înveți, înveți, înveți, mă gândesc să ast
uteți în sesiunea,
 Ai înainte de examen starea aia că nu mai știu nimic.
 Aia unde e?
 La...
 Nu știu că nu știu.
 Nu mai știu nimic.
 După ce ai învățat-o și așa.
 Am înțeles că nu ai fost testat pentru a primi un examen.
 E starea naturală de nu știu că știu.
 Pentru că dacă îl lași în pic să se relaxeze...
 Întrage subiectul imediat.
 Și îl vede, zici, a, să mori ușor.
 Încerc să scrii.
 Și bruscă ți-ar duce în tine.
 Ești în starea de nu știu că știu.
 Nu mai ai acces, conștient, la ceea ce tu ai deja în subcon
știent băgat.
 Am trecut prin ea de multe ori. Și voi, probabil, de zeci
 de ori.
 Nu? Da.
 Acest o apariință am făcut student, de ce se întâmplă în
 momentul în care trage studiectul să se uită la el?
 Și se gândească, mă, ești tu la un moment în care nu ai văz
ut niciunul din el?
 Probleme.
 Asta e întrebarea de modul 2.
 Pentru că în momentul în care am ajuns la concluzia toți,
 suntem pe aceeași partă că avem un conștient și un subconșt
ient.
 Conștientul este neocortexul logic, argumentat, rațional,
 critic și subconștientul este reptilian și limbic.
 tot ce avem în subconștient este tot bagajul și cu ăsta luc
răm noi de-a cursul celor 7 module.
 Voi deja lucrați cu asta, dar nu știți, dar o să vă zi la
 modul 2 cum ați făcut-o deja.
 Toată bogăția noastră, tot potențialul nostru, toate resur
sele noastre,
 tot ceea ce avem util în favoarea noastră, tot ceea ce am
 învățat să facem, toate amintirile noastre,
 vreodată este în subconștient. Există deja acolo, le avem
 deja la noi. Singura provocare pe care o avem este că nu ș
tim să le accesăm în mod conștient.
 Iar asta de bicei se întâmplă în cele mai multe cazuri
 pentru că dăm o foarte mare importanță rolului conștientul
ui.
 Cu alte cuvinte, pun pe primul loc, rațiunea, logica,
 critică, argumentele.
 Dacă nu are sens, nu mă interesează.
 Însă vin și vă dau un contraexemplu din experiența mea, po
ate vă regăsiți.
 În momentul în care mă relaxez în fața unui provocări, exam
en, mă detașez de rezultat.
 Zic, bă, ce-o fi, o fi, am făcut o ceținea de mine, a, e.
 și mă relaxez conștient și renunț la control și la încord
are, conștiente și la ține,
 fix atunci m-am descurcat mai bine și am obținut rezultate
 mai faine decât dacă rămâneam încordat și stresat pe examen
.
 Ați pățit tot asta? De ce?
 Relaxând conștientul, critică, lațiunea, logică și argum
entele,
 i-ai dat voie sub conștientului să îți dea drumul la resur
sele pe care tu deja le ai.