Ce faci sau cum interpretezi comportamentul partenerului d acă tu realmente îți dai jos masca și ești chiar autentic în relația de lucru? Tocmai pentru afiră, alătia și stabilă și puternică și part enerul spune că nu ești naturală. Nu ești naturală în conformitate cu așteptările și ceea ce cred el că ești tu. Nu ești naturală în raport cu așteptările lui și cu ceea ce și-a format el în timp ca percepție că ești tu. 20 de ani te-a pus Exact Si tu brusc e dai Cum a prăjit ceva Si brusc e dai Ii poate Si brusc e dai El pentru el sunt doua persoane diferite Pentru ele ca si cum ba, unde e iubita mea, unde e? Who the fuck are you, stii? Ca poate nu-i cu tine si astea ce vede naturala cu el Ca el vrea altceva Exact, numai cum zice Diana Numai ca vrea altceva Se asteapta la altceva pentru ca este acolo pentru altceva Si tu brusc e zi pe asta-i un pic ca te-ai incelat Dar nu te-ai înșelat tu. Eu te-am înșelat într-agilii mele pentru că m-am pus masca pe ochi în raport cu ceea ce te aștepteai tu să vezi, ca să te pr ini și eu pe tine, pentru că și eu la rând meu am așteptări le mele. Că e un dutevină, nu e unul sau altul, e un schimb. Are sens? Bă, nu vă iau cam tare. Că nu vreau să vă... sigur? Lista, deci lipsa asteptarilor duce la... Cum? Lipsa asteptarilor. Asa? Si la disparitia mă stiu. La un punct, da. Până la un punct, da. Când nu ai asteptări de la o persoană, o accepti. Când ai asteptări de la o persoană, nu o accepti. Ideal este să nu ai asteptări? Ideal este să nu ai asteptări, pentru că tu... Exact. Deci să nu ai, de lor. Exact despre asta e vorba. Cum să nu am așteptări de la partner? În momentul în care ai așteptări de la partner, practic din structura ta verbală spui Eu sunt în acea relație pentru că asta. Beneficii, return of investment, ROI, cum vrei tu să-i spui . În momentul în care acele așteptări dispar din orice fel de motive constat că el nu poate să-mi le mai ofere, La nivel de structură verbală dispar e motiv pentru că eu sunt în acea relație. Corect? Asta înseamnă, Concluzionând regula de trei simplă, eu nu sunt acolo pentru parteneri. Sunt acolo pentru benefici. Bine, și el trebuie să fie tot așa. Trebuie? Trebuie să fie tot așa cum? Dacă el nu stă jos masca... Știi ce se va întâmpla? Să întâmplă două lucruri. Să înțeai posibilităța. Să întâmplă două lucruri. În momentul în care ajungem la un nivel în care îmi dau se ama că am o mască, mă prefac, mă comport într-un fel pentru niște benefici, îi conștientizez, mă maturizez și încep să lucrez la îmi da jos masca, de obicei celor la zi din jurul meu nu o să le placă inclus iv patenori de cuplu, pentru că așa cum vorbeam mai devreme, iau așteptări și benefici după urma măștii tale. Și apare opțiunea, dar știi, în cadru, în partea cu ea apare opțiunea? În partea lor. Să stea cu tine și să te cunoască așa cum ești, să te accepte să creșteți împreună sau să plece. Dar nu e decizia ta. Da. Și dacă stă cu tine, mai are încă două opțiuni. Ori se bucură de tine așa cum ești, sau profită de tine. Cum? Că poți să făcești că tu ești deschis, o ferie, tot ce poți . Mhm. A fi vulnerabil înseamnă a oferi tot ce poți. a fi vulnerabil înseamnă a renunțat să porți o mască, a acceptat că uneori e posibil să te doară și a nu forțat ceva ce nu merge. Și a zis-l e ceva foarte interesant. Nimeni nu te poate răni, sau, cum ai zis, nimeni nu poate profita de tine dacă tu nu îi permiti. Nu te obțină? Exact. Dacă tu nu ai nicio așteptare față de celălalt... O oblică nimică, dar am o asteptare de la mine. Te rog frumos, sa-ti place, nu-ti place, descurca-te. Nu la modul ala, pentru ca... Ok? Devenim agresivi? Te rog. Asa. Asa. Ghi-si ce fac eu cu voi de momentul in care ne-am cunoscut. Reusit? Da. Va... fara sa va dati seama, va sprijini, va ghide si prin exercitiile pe care le facem, Vă arăt cum, pentru că dacă nu sunt eu exemplul ăsta, nu o aveți cum să știți cum se face. Dacă în acest context pe care îl aveți timp de 7 luni de z ile la dispoziție, nu reușiți să vă asumeți... Atenție, nu e vorba de dau masca jos, e vorba de decizie. Să vă asumați decizia de a-mi da masca jos în containerul ă sta safe. pentru ca scopul meu, sensul meu ca ghid, este sa ramforcez cat de despot acest container ca sa fie ermetic, inchis. Asta inseamna safe. De aia v-am spus la inceput, daca iti tinezi minte, ce vorb im ramane aici, ce discutam impartasim ramane aici, ce int rebam ramane aici. Mai departe nu discutam. Însă da, îți garantez că la un moment dat, unii deja au lu at decizia asta și mă bucur, toți veți avea o întrebare în căpșor care vine de la voi, bă, Mare Rus, să mă prefac sau nu? Și asta ține de voi ce îți răspunzi, de tine ce îți răspun zi, nu de mine. Adică nu ține de genul, ați să-mi întreb co legului de acord să-mi dau eu masca jos? Nu merge așa. Iata. Unii deja au făcut asta și mă bucur. Adică am sesizat sch imbarea de atitudine. Întrebările care se pun, subiectul pe care mi se pune, ton ul pe care mi se pune, felul în care primește răspunsul. Faptul că observ că a renunțat la controlul invulnerabilită ți, pentru că oricum ăla nu există. Adică invulnerabilitatea nu există, v-am zis. Eu știu asta. Când văd afișarea fără filtrea vulnerabilității la unii, și vă garantez că aveți toți opțiunea asta, numai unul mai incet, unul mai greu, fiecare cu ritmul lui, e perfect natural, când văd afișarea vulnerabilității, îmi dau seama cum o lă sa de-a masca jos. Și aici mă refer la exemplu. Un tremur al vocii atunci când vorbește, pentru că simte emoții puternice. Însă nu se oprește din vorbit. Are sens? Pentru că nu se oprește din vorbit și e clar că are emoții, mie mi-ar atătă că a renunțat la masca de eu sunt perfect, pentru că își afișează vulnerabilitatea și nu mai încercă să o controleze. E un semnal clar? În momentul în care, nu știu, dintr-un motiv sau altul, alegi să îmi împărtășești ceva, mie sau colegilor, care te emoționează atât de tare încât Lăcrimezi. Faptul că nu-ți ascunzi lacrima aia, pentru mine este semnalul clar că tu ai trecut de partea renunțării la masca. Nu trebuie să-mi spui. Se vede. Are sens? În momentul în care împărtășește un alt coleg ceva, care ră zonează cu tine și te văd că ești afectat la modul de emp atie cu acel coleg, Nu trebuie să-mi spui că te văd. În momentul ăla, observ și constat, are un țar la masă. Ți-am răspuns? Nu trebuie să-mi spui, uite, eu ce pun de azi, fac asta. Dacă e un lucru, o secundă, Miha, te cred. Și mă bucur. Dacă e un lucru pe care l-am învățat pe parcursul experienț ei ca ghid pentru alte grupuri de oameni, Cât și în special din experiența mea, ca și explorator la r ândul meu în alte conjunturi, în alte contexte, în alte curs uri la care mă duc constant atenție. Deci, eu nu-mi zblocat aici ca ghid, mă duc pe treaba mea, pe drumul meu, pe felia mea. Cât de despot. Nimic, de când am început drumul ăsta, de acum 7-8 ani, nim ic din tot ce am făcut, din tot ce am citit, din tot ce am aflat, din tot ce am primit financiar sau în orice altfel, din or ice sursă, nu m-a ajutat să cresc mai mult, băi, nimic, deci știu ce spun, nimic, nu m-a ajutat să cres c mai mult decât renunțarea la masca celui care vroiam să par. Nu există. Nu am găsit până acum ceva mai rapid, mai vindec ător, mai total și mai plin de resurse. Nu a existat. Și am primit multe recompense. Laude, feedback, bani, aprecieri, recomandări, vorbe bune, îmbrățișări. Am primit un milion de resurse, faine, de valoare. Nimic nu m-a ajutat să cresc mai mult, decât renunțalea la cel ce vroiam să parcă să sunt. Chiar acum, două zile am fost la un curs cu Cristina, soția mea, la un curs la un film, A Star is Born, cu Lady Gaga și cu Bradley Cooper. Vă recom and filmul, e splendid. În care, la un moment dat, în cadrul filmului au fost țim ente super intense, emoționali. Înainte, eram ceva de genul... ce fraier, să știi, plâng. Acum, stăteam și mă uitam la film, nu aveam niciun fel de grață, observându-mă, în momentul în care am început să lă crimez. Pentru că eram atât de conectat de povestea din film și at ât de mișto, mai impresional, nici nu m-a interesat că în stânga și în dreapta mea erau alți oameni, că era Cristina în dreapta și în spatele meu și în stânga alți oameni. Mi se rupea. ala e momentul, ala e de care vorbesc, autenticitatea. Nu m-ai impasa, eu stiam ca asa sunt, mi-am descoperit la un moment dat, in timp, o sensibilitate pe care mult timp am reprimat-o si care nu se vede datorita constitutiei mele si rolurilor pe care mi le iau. Inseamnul la nivel interior, acum mult timp, am descoperit ca am o sensibilitate de multe ori handicapanta, o consider am eu atunci. pentru că mă făcea să simt ce simt altioameni fără să vreau . Atât de mare era și e. E, când am început să o accept, la modul că, bă, ăsta sunt, nu am ce să fac, nu am nicio problemă, că atunci când sunt emoționat, să-mi manifest lacrimile. Nu am nicio greață. Nu mai am, aveam. În capul meu era regula, pe harta mea mentală, bărbați nu plânc. Vă se pare cunoscută? Sau dacă plângești vulnerabil și te judec alți? Nu mai am nicio treaba. Dar asta pentru ca... Asta e dezavantajul pe care il pot observa altii. Ba, cum adica sa il acrimensam? Tebă, deci... Asta e judecat, nu-mi mai pas. Resursele pe care mi le-ai deblocat aceasta tetulina interiorului meu sunt incomensurabile. Nu pot fi exprimate. Si e valoara pentru toți cei care aleg variant asta. Evident, se antreneaza. nu e ceva ce decizi. Se antreneaza, e ca si cum pui asa un degetel in apa, in tarii sa vezi cam cum e, observi ca te basi cu tot, tu te basi pana la bru, te basi cu totul si accepti ca e si variant aia. In stămantul in care constati recompensele, nu ai cum sa te intorci inapoi. Inclusiv in relația de cuplu. Discutiile pe care le am acum cu Cristina, nivelul la care le descutam, subiectele pe care le abordam in cuplu, de când am renunțat la masca celui ce vrem să părem sunt la cu totul alt nivel. Da, nu e confortabil, asta pot să vă spun. Când treci de iluzia confortului și accepti disconfortul, crești. Legea naturii. Ca și atunci când treci la sală. Te doare mușchiul, te rupe, E semn clar că el crește atunci. Corect? Ok, mai vrea cineva să întrebe ceva pe aici de nou? Aștiu, te rog, Iza. David Moldan, dacă bine zic, crea că cii care un accent foarte mare pe aspectul exterior, aspectul fizic, au cel mai puțin încredere ei. Da, am lucrat cu momentul de genul ăsta, așa este. Nu putem să facem o regulă de genul toți. Că nu ai prijă de tine? Da. Asta-i cum o să ai? Așa este. Așa-i cum o să ai? Nu aș putea să zic că toți cei care fac asta au această carență de încredere în ei. Nu pot să zic asta, că toți, pentru că nu i-am cunoscut pe toți. Însă pot să-ți confin din propria experiență a lucrat cu o ameni care erau obsedați de fitness și de aspectul fizic exterior. Bă, obsedați. Altceva nu știau să facă. ajuns la fel de faliment, operații estetice, haine mega sc umpe, cosmetice, fitness, antrenori personali ca imagina să fie perfectă și în momentul în care apăsam pe un buton de vulnerabil itate, se spărgea tot, tot imaginea aia de sine picat, se sp ărgea sândări. Pentru că la nivel interior, nu exista acea perfecțiune, n- avea cum să existe, dar ei trece altă posibilă să o afeșteze în exterior. E imposibil. La fel ca atunci când un om agresiv, verbal sau fizic, manifest această agresivitate, poți să fii sigură, aproape sigură, 99%, că în interiorul lui se simte foarte, foarte slab. Nici un om super agresiv nu e în interiorul lui aliniat. De obicei oameni agresivi, super agresivi verbal sau fizic, în interiorul lor sunt foarte răniți, nu știu să explic cea asta pentru că nu au vocabularul, însă reacționează în exterior ca să compenseze ce se simte în interior. La fel e și cu cei care afișează în exteriorul lor ca și corp, trup perfect, machiaj perfect, fără deficiențe, haine de modă, mașini scumpi și așa mai departe. încearcă să compenseze ceva ce în interiorul unui nu simt că există. Ce se întâmplă după? După ce? De exemplu, dacă... Hai că mă dau pe mine exemplu, eu nu am foarte mare credere mine. Ce se întâmplă? N-o să mă mai alanjez dacă o să am o cred ere mine? Asta m-ai auzit când am zis nu toți? Că am zis nu toți, că nu e valabil la toți. Cu ce te ajută răspunsul meu? Că nu pot să-ți răspund, că n -am de un să știu. Unul e să te aranjezi pentru că te stimezi și te respecti și altul e să te ultra aranjezi pentru că simți că altfel nu ești perfectă. Cunosc oameni și poate știi și tu, care dacă ies din casă și șuvița care și-a pus-o la 6 stă așa, să-ntoarce înapoi în casă și stă încă o oră să-și pune așa. Cunoaștește-așa? Eu despre aia vorbesc. Eu despre aia vorbesc. Dacă s-a mordurat un pic pe bulguleța aici, stă o oră în baia să se curățeană, încum va să fie văzut în halul ăsta. Ați auzit aștia? Despre aia vorbesc. Încearcă să compenseze în exterior ceva ce lipsește în interior. La nivel de încredere în noi, toți am vrea mai multă. Pot să-ți dau în scris. E natural. Aspectul fizii pe care îl întreținem și pe care îl afişăm și de care ne îngrijim, e din punctul meu de vedere o decenta. Si pentru mine, in primul rand. Eu ma refer, nu-mi pasa de radintea lor vizuala, mi s-ar ru pe lor de radintea lor vizuala, e vorba de ce simt eu fata de mine. Grija pe care am eu fata de mine arata cat de mult ma iub esc eu pe mine. Da, atentie, eu ma simt la fel de mine si daca-si si ufulit si daca sunt dat cu gel. Și dacă sunt nebarberit, că am o zi în care n-am echios să mă barberez, și dacă sunt făcut gjigel. Dar nu mă duc în extrema, nici aia în care să nu îmi pese, cum arăt, nici în extrema laltă din care nu ies din casă dacă n-am că rerea făcut un milimetru mai încolo. Asta sunt extremele de care vorbesc eu. În mijloc, e echilibru de care vorbești tu. Te rog, Ariadna. Scusă-mă. Ar trebui să îmi parteșesc că, de exemplu, au patru ani av ut un om de genul ăsta, cu periunța foarte mare de perfecție și am infestat-o foarte mult în modul cum aparea în modul meu exterior și interazionat cu ceilalți Ce pot să spun din experiența mea era că chiar dacă, să zic așa, primeam încurajările celorlalți că o ai ce fain e și ce bine arășe pe capi eu continuam să îți iau volul ăla interior pentru că nu mă simța suficient de bună sau suficient de bună și n-aveam o credere mine iar la nivel de cum se manifesta și văd de acum diferența și văd de acum diferența, comportamentul era o altă energie , chiar dacă omul acolo arăți și te grijești, ești foarte rigid, trești într-o stare constantă de stres, de oare acum mi s-a mișcat șvița aia. Ce pot să spun în momentul ăsta după ce am lucrat la mine, îi exact aceeași chestie că mă simt bine în primul rând în pielea mea și pot să aleg dacă vreau asta să mă machiez sau nu mă mach iez, dar asta nu mă face să mă simt un om mai bun, mai superior sau mai slat. Și te îngrijești pentru că, în primul rând, tu te respecti și te îngrești pe tine, nu neapărat pentru că vrei să... Adică... Pari cumva. Da, vrei să nu rănești de vizual pe ceilalți. Sau vrei să pare altceva decât ești. Acum, atunci, eu mă simt bine, că sunt convinsă din interiorul meu că nu am cum să rănesc pe cineva, nu am de grau să-i dau cădură și poate un exemplu personal sau înțelegere înțelegere, să facă și pasurile așa când am vorba să răne ască sau să știu. Super tare! Ce-mi zice Ariadna și ceea ce eu declar și susțin și vă sus țin prin tot ceea ce o să facem împreună, ea a făcut switch-ul de la exterior către interior, a făcut switch-ul de la interior către exterior. Ca atenție, se concentrează, s-a concentrat și a ales vari anta să pornească evoluția, Dacă vrei, maturizarea, curățenia și resursele ca să le primezi din interior, în tăi, din lumea mea interioară, ceea ce înseamnă mult, o să vedeți ce înseamnă, către exterior. Și într-un mod ciudat o să observați că atunci când te concentrezi pe lumea ta interioară, pe curățare, pe resurse, pe vindecare, pe deblocare de resurse, de aliniere, de cum vrei tu să-i spui, Într-un mod ciudat, eu zic interesant, mult zic ciudat, l umea exterioară se alinează. Ca să corespundă lumii interioare. Darian. Aș vrea vreodat o comentare la ideea conuț-poasă, cea puțin de pe harta mea și... Oamenii care lucrează în momentul ăsta, văd ideea asta că a nu spăsa înseamnă că nu avea sentimentele care există astea în viață. Și a nu spăsa, nu s-a tăiat așa ce nume-ar ta, ci tot mai a conștientizat, sau cel puțin asta cred eu, a conștientizat ce emoții ai, dar a decită-te cât de mult te las să le influențezi și care-i valența lor asupra ta în primul rând. Dar nu că nu mai în pas, eu sunt în lumea mea, nu am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu mai am văzut că nu Dar nu ca nu mai imi place, sunt in lumea mea, vreo sa nu mai imi place. Asta am vazut ca oameni nu vorbicii de asta acum ca nu mai imi place, adica sa puteti sa... Deci o sa le explic. Da, Miha. Și eu nu o să mă torn dinapoi la acea relație de public. Așa? O să mai vorbim pe parcursul... Pără rămas că nu aștept în nivel al celorlalți, o să văd cel mic. Oferi celorlalți, nu că te-ar obliga neapărat, că-ți doreș ti să-i oferi. Și nu există timp. Dar ai gândit de fapt ce vede ala? Da. Ești sigură că vede ce vrei tu să vadă? M-am gândit că vorbesc de lucruri diferite. O secundă, Lie, că vreau să văd ce zice Miha până la capă. Făi tala minunată. Nu, e regulă. Și vreau să gătim, ok, ziceai că la un moment dat celălalt ori rămâne, ori pleacă, dar când rămâne și cu o comport amentă e aceea. De aia, tu se oferi, tu se faci, tu... Idealul în relație de cuplu, da, atenție, vorbesc de un ideal pentru că niciunul am atins, e doar un ideal încătre care tind și pe care îl cunosc și î l accept că este ecologic sănătos, Este momentul în care ati auzit mulți ideea și conceptul de iubire necondiționată, nu? Ați auzit-o pe asta, iubire necondiționată, nu? Nu ești pe planeta pe planeta Pământ, în momentul ăsta cine va care să fi... Dacă sunt, sunt 5 maxim. Adică... De-aia tind, da, și sunt în calendar cu roșu, da? Deci... De-aia zic tind căteaia, pentru că nu am atins-o, decât, po ate să spunem, contextual, sporadic, uneori, nu permanent. Dar stiu cum se simte ca am atins s-o de cateva ori. Este de a oferi nu pentru ca imi doresc sa o ofer, ci pentru ca pot. E o diferenta intre imi doresc sa o ofer, pentru ca de mult e ori imi doresc sa o ofer pentru ca vreau sa ma simt intr-un anume fel. Sunt oameni care sunt atat de buni samariteni incat as vand casele, averile, afacerile, iau tot din casa, vand si dau altura pentru ca vreau sa salvezi lumea, sa fac lumea un loc mai bun. Ba, prietenii! 1. o să reușești singur 2. în procesul ăsta e posibil să îți faci răuție 3. dacă nu te roagă nimeni ii vine de la tine către alții nu neapărat e nevoie de asta De ce fac asta? Să însuștește bine? Ca să te simți tu bine, pentru că istoria de 2000 de ani a unor religii ne învață fimilos Dă altuia ce ai tu Oferă și altea se Sau dă tot Nu va trece prin gura, nu va ajunge in rai un bogataj, tot asa cum prin gura acului nu va trece o camila. Va suna cunoscut? Mă rog, decât un bogataj să intre în stături în rai. Astea vin din convingii religioase, din mai multe doctrine și dogme, că nu vreau să dau nume că nu mă interesează. și suntem educați să ne comportăm așa pentru că, oferind, ne plătim, știi ca și cum auzeam într-un număr de stand-up la un mand at pe cineva care zicea, hai să fim sinceri că puțin, să nu zic nimeni, oameni oferă unor cerșători pe stradă 5 lei sau 10 lei pentru că simt ei că vor să facă asta fără nicio fel de resur, fără nicio fel de recompensă. Majoritatea la nivel de lume interioara au ceva de genul, trec pe langa un cerciator, il vad ca asceapta sa da 5 lei si scoate 5 lei. Doamne Doamne, vezi, da? 5 lei, sa tii acolo. Cam asta e at itudinea interioara. Nu zic ca la asta te-ai referit tu, Mihai, am vrut numai sa completez ca idealul din punctul meu, de veri pe harta mea, este cand oferi pentru ca poti, nu pentru ca iti doresc sa oferi, pentru ca, pe cei cand it i doresc sa oferi, e tot o investitie. Ca primesc ceva la schimb. Stii? Asa? Plegi din casnicie, o accepti cu noi, sau traiesc altfel... Nu stiu raspunsul corect in varianta ta. Exact, nu stiu. Formuleaza altfel intrebarea pentru ca nu voi putea sa-ti raspund, nu pentru ca nu pot la nivel de cunostințe, ci pentru ca nu vreau să răspund la o întrebare atât de personală de pe harta ta, pentru că nu sunt pe harta ta. Deci nu în studiu meu, de că nu la... Știu, știu, dar era importantă pentru tine întrebarea și de aceea ne-am vrut să răspund... Era importantă pentru că... Acea iubire ne-a făcut camara de-aici, și tu tot da, și tot da... Oricum nu accesăm constant, te asigur. Că nu accesăm constant. Te-am spus sporadic, contextual și rar. e mai mult o atitudine catre care tind decat in care sunt constant. Asta pot sa-ti da un scris. De cele mai multe ori cand eu tot dau, dau, dau, dau, dau, dau, de obicei este vorba de investitia aia de ba, dau, dau, dau, dar ma astept sa primesc la un moment dat. Si e motivatia neecologica de a ramane intr-o relatie de cu plu. Adica, pe termenul unui, sanatos. Eu as investi altfel. Ce simt eu de sunt atat de constrins sa ofer constant Ca sa primez la randul meu ceva ce aparent inca nu am in mine. Observi abordarea diferita. Cum as putea eu sa aduc in mine ceea ce astept sa primez de la celalalt? Pentru ca se poate. Cum? Ai deja nu stii sa acceseze. Ai deja nu stii sa acceseze, da. Da, Mihai, te rog. Mihai, Mihai, te rog. Ok, hai în ziua, da? Da. De ce mai e pentru unul dintre alții acuma dacă nu ai bine același? Pentru că e mișto. Dacă ajunge... Nu prea poți să te ții în brațe singur, știi? Deci aici am dat-o. Mai sunt câteva. Zic repede bărbații. Ok. Unul din motivele pentru care ne este greu sa ne dam masca jos este pentru ca am exersat-o foarte mult timp. Exersand-o foarte mult timp am ajuns sa credem ca noi aia suntem. Cine au zis cuvântul personalitate? Ok? Ma bucur. Cine au zis ca cursurile de zultare personala imi bogatesc personalitatea? Ok? Cine au zis sau au admirat pe altcineva pentru ca are o personalitate faina? Mâna sus, ok? Multumesc. Personalitate vine din cuvântul persona, din greacă, care înseamnă masca. Personalitatea pe care o admirăm la ceilalți, indiferent cum o descriem, personalitatea pentru care suntem noi admirați, indiferent de cum ne este descrisă, nu este decât o masca pe care o purtam. Si pe care o cizelam, si pe care o lucram cu DALTA, in functie de interese, asteptari, scopuri, obiective viito are. Dar personalitatea noastra nu suntem noi. Are sens? Noi doar o purtam. Exact asta e treaba de cea mai faina, pe care... Vă invi să vă puneți de azi înainte, pentru că nu o să vă pot da răspunsuri eu. Mă provoacă și-mi place. Contrar a ceea ce ne educa societatea sa credem, hai sa fac em altfel un joc ulesc foarte rapid. Spune-ti in voi care sunt motivele pentru care v-ati dorit sau va doriti o relatie de cuplu sau pentru care ramane-ti in relatie de cuplu in momentul asta. Dati-mi exemplu ca sa vedem... Nu, nu. Deci ma refer ale voastre, nu societatea. Deci care e motivul pentru care tu, cel care acum ma asculti, iti do resti, iti ai dorit sau ramai in momentul asta daca esti in o relatie de cuplu? pentru tine, nu pentru acția. Mă simt iubită. Beton, altcineva? M-am durit pentru afișoare în public. Afișoare în public, altcineva? E un motiv foarte sincer, atentie. Un plăcer de vreo mătă. Atenție, atentie, este un motiv foarte sincer care să regă sește pe harta mai multă oameni decât o să vină să credeți. Așa este. Recunoaștere socială. Bravo, Radu. Bravo. De acord total. Bravo. De caznicisim. Exact, bravo. Hai să te feriosi. Exact, despre asta vorbesc. Spuneți-mi ce vă aduce vă o, sau simțiți că e necesar de r ămâneți în relația de cuplu sau vă doresc una. Nu aveți cum să greșiți. Miha, te rog. Acest lucru că nu te poți tine în brață. Nu te poți tine în brață singur, ok? Compensează ce nu am eu. Compensează ce nu am eu, ok? Altcineva? Impartășem emoții. Împlinește nevoi. Parteneri de drum. Comfort. Bani! Bravo, bravo, bravo, bravo! Toate au sens. Si sunt reale. Insa sunt doar niste consecinte ale scopului real al relat iei de cuplu. Scopul real din punct de vedere psihologic pentru care intr am si simtim nevoia sa intram in relatie de cuplu, psih ologic, este evolutia. Sa crestiu in ochiul meu? Sa cresc eu. Nu sunt responsabil de evoluția partenerului meu. Sunt responsabil de evoluția mea. Nu creștem împreună de multe ori. Cunosc foarte multe relații în care unul a început să cre ască, să dezvolte, să educe, să maturizeze și celălalt a ales din teamă să rămână pe loc și la un moment dat relația s-a rupt. Sau, ala care a crescut a zis, mi-asum, că suntem diferiți pe drumuri diferite, dar mie-mi e ok așa, n-am chef să-mi bat capul cu altul. cu altul. Ce a ramas asa? E posibil. Insa psihologic. Nevoia noastra de un partener de cuplu este de a evolua pentru ca partenerul de cuplu in toa o relatie este cel care ne arata cel mai clar mai bun decat orice alt curs de totare personala. In ce directie tu ai de crescut. Emotional mental psihic si tot ce vrei. Nimeni nu ti atingi comunicarea cum zice Adida. Bravo, bravo, bravo! Nimin nu-ți atinge butoanele mai eficient decât un patener de cuplu. Să te-aiți de acord cu mine? Da, am de acord. Bă, el apoi parcă știe, când nu trebuie să apese, fix acolo vede. Bă, buton, buton, buton! De acord? Ăsta e motivul pentru care noi avem la nivel de subcons cient programată nevoia de a fi între relații cu altcineva. Nu... echipa, nevoile, alea sunt consecințe care sunt ok, sunt naturale, sunt o consecință. Scopul real pentru care nu ne place să stăm singuri este că la nivel subconștient avem o nevoie de a crește, de a evol ua. Și ne omplinim cel mai bine în relație cu altcineva. Pentru că oamenii pentru noi sunt siguri că ți-au auzit asta, oricât de ușoistic ar sona, sunt oglindzi. La unii sunt oglindiți psihologice în care noi ne oglindim și vedem cum suntem noi de fapt. Nu cum vrem noi să părem, ci cum suntem de fapt. În momentul în care accepti acest scop, acest rol al relaț iei de cuplu, începi să crești cu o rachetă legată de mână de un milion de ori mai rapid decât până atunci. Dar ghici de ce? De obicei, în etapa în care poți să iei decizia să crești pentru că observi adevăratul rol al partenerului în viața ta, de obicei at unci rata să termină. Pentru că atunci devine anaibidă, inconfortabilă relația, începe să apară certurile constante, începe să apară manip ulările constante de ambele părți, începe să apară acuzele de genul tăi schimbat, nu mai ești cum ai fost, apare lupta Și de obicei 99% relația să rupe atunci. Te-am pierdut pe drum. Te-am pierdut pe drum sau nu mă mai iubești? De par că tu ai intrat în relația pentru că te iubea. Bă, n-avea cum. Când auzi chestia aia, te iubesc în prima z i, eu iau foc. Că n-ai cum psihologic să iubești pe cineva în prima zi. Vrei să-i tragi una dacă vrei, altfel. Vrei să-l duci la o plimbare, dar nu îl iubești. Înțelegi? N-ai fizic, psihologii n-ai cum. După asta, mă, mă, te iubesc că în prima zi iau, ok, bullshit, dar tac, că nu tot timpul am eu rolul de ghid. Unde eram că m-am aprins? Ah, relații de cuplu de obicei în momentul în care au șansa oportunitatea să crească cu adevărat ambii parteneri, se r up. Și când deciți să ieși din relații, se presupune că ai cres cut suficient sau că nu mai ai nevoie de cuplu? Nu, de cele momenturi ieși din relații pentru că brusc este atât de inconfortabilă încă tu nu mai vrei să faci acele fort. Asta ce presupune-i tău? presupune că nu ai chef să crești. Și care este... Și acolo și te chinuia, urași. Nu, nu, nu. E o diferență într-o relație... Atenție, e o diferență într-o relație toxică. A te chinui, e o relație toxică. Sau mă rog, să te lași manipulat. Agresivitate verbală, manipulare, agresivitate fizică, sabotaje constante, critice, certul la nivel de apropiere cu violența fizică este o relație toxică. Sau distanță. E o relație toxică. Inconfortul, si faptul ca eu nu sunt dispus sa ma adaptez ca si comunicare, cum zicea Adi, sa il inteleg pe celalalt, sa ma adaptez la celalalt, sa investighez la mine ce oglind esc in celalalt, sa invindec propriile randi ca sa nu mai mai apes celalaltul pe ele, se numeste relatie de baza. Dar nu ajunge aici pentru ca de obicei ce mai mult zic, te- ai schimbat, nu mai esti cum credeam ca esti. Traducere, beneficile pe care le asteptam nu mi le dai, asa ca ma duc acasa ca o altcineva. Și ghici ce? Vei întâlni o altă persoană care îți va apăsa exact pe aceleași butoane și vei ajunge la mădă la conclu zia. Toți bărbații sunt nu știu cum, toate femeile sunt nu știu cum, lumea e în loc rău, nu mai vreau să am de aface cu un ii, nu mai întră în relația de cuplu niciodată. Da, e ca și cum ai spune, nu vreau să cresc niciodată. Pent ru că din punct de rep țihologic, cel mai rapid și eu dau în scris, cel mai bun curs de dezotare personal din lume pe care eu l-am avut, a fost relația de cuplu. Deci, ideea nu e sa stai intr-o relatie care nu... Sa faci o relatie toxica si o relatie care te provoaca. Pentru ca o adevarata relatie de cuplu nu este una in care e numai lapte si miere, totul e superb, avem ponei roz pe pereti si ne-am tatuat iubii si iubitica. Nu, aia nu e o relatie perfecta. Relatia perfecta este o relatie care te provoaca sa nu ram ai același. E posibil ca unul din parteneri sa refuze provocarile, dar asta nu e treaba ta. Ghiția cu e. A lui. E o altă provocare. Observi? Nu există guideline de genul așa-da-așa-nu. Există doar din punctul... când vine vorba de relații de cu plu, Doar ce simti ca e potrivit pentru tine. Punct. Ce te face pe tine fericit. Punct. Nu ma intereseaza. Cunosc, am prieteni care nu traiesc in relatie de cuplu clasica. Dar sunt alneai bine fericiti. Si impliniți. In sensul ca au mai multi parteneri si el si ea. Societatea i-ar judeca. Ba, da, stai un pic. Cum? Ca te-ai castorit. Si sunt si castoriti legal. Adică au și act de căsturie. Pă lângă popana, mai mulți. Societatea e judecă. Eu constat doar cât de eficient este abordarea. Bă, ești fericit? Da, ești fericit, dar nu mă interesează, mai devreme. La modul de not my business. Dacă pentru tine funcționează ceva pe harta ta și ai împărt ășit-o cu altcineva pe harta lui și vă unește acest pod, nu mă interesează ce cred eu despre aia. Cât timp pentru tine este ok, ecologic, sănătos și fericit? Are sens? Da. Dar asta e mult în afara hârtii tradiționale, mentale. Și e un capitol întreg. O să mai discutăm, dacă vrei. Te rog, Iza. Toate relații despre stramă în momentul în care ajungi... Eu evit cuvintele de gen universale, toate, tot timpul, mereu, întotdeauna, toți, pentru că nu poți... Dar nu am vrea să zic toți că nu știu, nu i-am cunoscut pe toți. Dar statistic știu că este foarte mare. Mai pună o altă întrebare, că am să zis anuma cuvântul, to ți și m-am oprit. În care ai evoluat sau ai ajuns la un nivel de evoluție, ai zis că 90% din relații se destramă? Nu, 90% din relații se destramă fix când au o oportunitate reală de a lege să crească. Pentru că momentul ăla el nu aibă de inconfortabil. În momentul ăla sunt cele mai intense certuri, cele mai constante nepotriviri, eu vreau cior băia, vrea fasole, gen, cele mai constante dorințe opuse și cele mai aprinse butoane emoționale pe care celălalt apare. Ăla e momentul. Dacă treci de momentul ăla în sensul că devin conștient că e doar o etapă, atenție, nu știu dacă a ajuns la voi, poate am spus, poate n-am spus, ca orice alt sistem din lumea asta, o relație de cuplu are etape. Nu e capcoada aceeași. Ce are nivele. Nivelul 1. Atrație sexuală. E de bază. Nu ai cum să-l negi. Nimeni să zice bă ce mișto filozofez, hai să ne căstorim. Nu, este basic, reptilianul, partener sexual, instinct. Asta e baza. Nu ai să nu negăm. Nivelul 2. Iubire cu așteptări. Beneficii. Etapa 3. Atasament, in care de obicei scade foarte mult libidou sexual. Nu mai stai de atas de celalalt nivel de sexualitate, dar ma simt implinit cu celalalt, ca si cum e acasa. Azi auziti oameni care vorbeste chestia asta? Si mai sunt alte nivele si alte etape. Asta, cu lupta, cu scandalul si cu pumnii, este etapa in care de obicei se termină relația, pentru oamenii nu stiu ca mai urmeaza ceva dupa aia. Ce? Eee? Mai sunt inca cel putin 3 etape dupa aia. Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca sunt atat de obsedat de domeniul asta, incat as putea sa vorbesc 8-10 zile doar de asta. Si in un templator am facut, nu stiu cu cine vorbeam asa, cu Paul, am fost la o bere si Paul a fost in mai la un bootcamp. Paul si multi alti colegi, in care vorbim, cat a fost, 5-6 zile? 5 zile, 5 zile, 6 zile doar despre relatie de cuplu. De la psihologia feminitati, psihologia maximalitati, provocarele unui al tuia catre cel al alt. Ce inseamna ecologic, ce inseamna neecologic, ce face foarte bine femeia ca face, care e rolul femei in cuplu, care e rolul barbatului, ca si psihologie. Daca intru acum, se duce sufletului ce a fel mediu de facut, penele pe. Si asta e baza in momentul de azi. Dar, despre omic, mai intram in subiect ul asta, pentru ca pentru ca sunt flexibil, nu ma ferid, nu zic, eu am venit s -o anelepe, nu... Atasamentul nu nocii? Ba, depinde din ce punct de vedere. Pai, stai un pic, atasamentul copilului de mama si a mama f ata de copil e nocivi? A sotiilor nu se mai duc parune? Nu, e foarte sanatos. In momentul in care atasamentul se transforma in dependenta devine nocivi. Pentru ca e diferenta intre atasament, de genul mie dor de tine Și dependență nu pot să trăiesc fără tine. Ei, cu totul altceva. Atunci devine nocivi între ghidimele pentru că te incapac itează. Practic, tu nu mai poți funcționa pentru că brusc ai nevoie de o scârjă din exterior. Și atunci, da, nu ești ok. Are sens? Bun.