Și se întâmplă la un moment dat ceva în regatul de roz, prințese, regi, mai știu eu ce, oamenii zic viața. Și îți dă peste ochii cu ceva, pentru că nu e o alegere. Și ești dezamăgit pentru prima oară. Și dacă nu ai atitudinea de genul, bă, e normal. Oamenii evoluează, cresc, au hărți mentale diferite, se întâmplă totul tău de data pe harta lor. Dacă nu ai atitudinea asta, depresia e profundă. Și ți-ai să dă totul peste cap. Și îți spui, bă, unde am tr ăit? Până unde am fost până acum? De unde au venit toate astea? Parcă nu e, bă, s-au schimbat toți, ce se întâmplă? Da, Iulia. Am pățit-o și eu atunci, de fapt, de ce m-am dezrădecinat î mi dau seama acum. Credeam că realitatea mea sunt nebună. Pentru că este diferită de a celor cu care interacționam. Și atunci am învățat că sunt mai multe realități și adică trăim în mai multe dimensiuni ce se întâmplă. Nu, nu, pricepeam și mi-apelucă tradăciunile. Ce îmi zice Iulia, și îi mulțumesc pentru împărtășire, este că a fost copleșită de faptul că existau un milion de alte hărți mentale. Diferite, ești totul ăla să te corect din perspectivă alt ora. Dar a fost un șoc. Așa e la început. Îmi pare rău că trebuie să treci până asta, însă datorită acelui șoc, cine ești azi? Dacă ai fi continuat să fii amăgită, îți garantez că nu ne întâlneam în sala asta de curs. Are sens ce zic? Mâna suci cine de azi înainte să vă abuc ura că e dezamăgit. Mi-am făcut treaba. Mulțumesc. Ce semnificație are pentru voi în acest moment cu vântul dezamăgire? Aducerea la realitate. Pozitivă. Aducerea la realitate, provocare, pozitivă. Ce senzație ați aveați înainte când ați auzit de cuvântul ă sta, înainte să vă-l explic? Durere. Durere, nasol, inconfort. Am schimbat un program, zicea Riadna. Da. Dacă am reușit, în 5 minute să vă explic doar un cuvânt. După părerea mea... Ce îmi place? L-ați auzit și a zis? După părerea mea... Pe harta mea, in paranteza de fost optus din perspectiva altora, cum ziceau ei, îmi permit să spun că foarte tare. La început e perfect, genial, bravo! Problema nu este cuștientizezi dezamăgirea, indiferent unde ar fi. Că nu mai ce trebuie să faci după. S-o accepti? S-o accepti! Așa? Să-i prăjim. Dă-mi un exemplu concret, că vorbim iar pe ipot. Deoarece o știentizată e dezabăgirea, bine, după ce natură ar fi. Ce faci după, să-i măsurii. Cine spune că trebuie? Să nu mai fi dezabăgirea. Pă, la unii nu spune asta. Îmi cred chestia asta. Și s-a întors, l-ați văzut? Nu cred, n-are cum. Sunt hărți mentale care nu spun asta. Nu cred chestia asta. E l-am încercat. Deci nu dăm din start. Vrei să-i dă un fel de genatura. În plac profesional. Cuplul, in timp de intervin. Ai conștientizat. Deci din altă partea mentală. Punții ai extins-o, nu-ți-ai extins-o. Și trebuie să iei. Stop, eu tot aud un cuvânt care nu îmi dă pace. Bravo! Trebuie, este un cuvânt, al doilea pe lista mea de nu mai-l folosiți vreodată, Trebuie... si o sa ne mai intalim cu el cu parcursul modului la modul 4 cred, este un cuvand care vine din exteriorul meu. Spuneți-vă minte, nu spuneți-mi, spuneți-vă minte. Trebuie să beau apă. Și acum spuneți asta. Vreau să beau apă. Ce simțiți la nivel de impact emoțional? Când zici trebuie, simțiți măcar un minim de obligație? În momentul în care zici trebuie cu lucruri care chiar n-au nicio legătoră cu obligația, tu îți dai singur în genunchi cu obligații care nu ți le-a dat nimeni. Poate sunt date de tine și atunci o să-mi spune. O secundă? Poate obligațiile alea sunt date de tine și atunci sunt și mai puteri în cele de data de tine. Exact! Și atunci dacă sunt obligațiile date de tine, cine este mă sură să le pună sub lupă să spun bravo? Dalie, zi! Ok, vrei să ieră. Vrei sa iei. Am ajuns la un progres. Vrei sa treci dincolo de vrei. Trebuie, da? E necesar sa... E necesar, dom'le. Ok. E mai bine decat trebuie. Nu trebuie sa fiu o nimie limba. Practic, tu imi spui mie ca atunci, daca am inteles corect, gliesc si iti multumesc de exemplu, daca atunci cand suferi o dezamagire, dar mai esti de acolo cuvântul, suferi? Nu. Suferi o conscientizare. Aha, bravo! Atunci când conștientizez o dezamăgire, cum sună asta, ce- mi place, bravo, tu îmi spui mie trebuie, e necesar, vreau să fac o schimbare, am înțeles corect? Uite, vin să te provoc cu noțiunea că sunt persoane care, deși au fost dezamăgiți, continuă să facă aceleași alegere. Cunoști oameni care în cuplu constant acceptă același comportament din partea partenerului de cuplu? Necologic, agresiv, poate, si asa mai departe? Deci, au fost dezamagiti de atatea ore. Cunoasti persoane care fac aceeasi gaseala constant in business si nu fac altceva? Spune, ba, tot fac tot timpul acelasi lucru. Da, si acum nu mai e, ce sa intampla? Cunoasti? Ah, zile lor, ca trebuie sa-l schimbe harta mentala in lumea o dezamagire. Si vezi ce spun. Aha. Am un exemplu personal cu care probabil o să-l spun până acum, dar... Nu e...dacă nu simți acum, când vei simți? În țial am fost asociat cu cineva și a trecea acea dezabăg ire. Ok. Da. Înțeleg. Și atunci, chiar dacă tu îmi spui că nu trebuie, a trebuit să iau o decizie. A trebuit pe harta cu ei. Ai vrut? Am vrut. Paralesc. A, bă, ta-i mult puțin, vorbim altfel de acum. Să iau o decizie. Da, da, pe harta cu ei, mă. A mea. A, bravă, mă. Dar tu pana acum vorbeai de-a tuturor. Ca iti spuneai, nu cred ca nu exista alta. Mi-ai zis? Mi-ai zis nu cred ca exista alta harta. Bravo, dar este harta ta Lie. Si bravo ca ai luat-o. Sa iti recu... Si nu ca daca spun despre ce este vorba, cred ca toti poate . Sunt convins. Toti trebuie sa... Marea majoritate poate ar fi facut ce am facut. Sunt de acord, însă toți Sunt de acord cu o mare majoritate, nu știu despre ce vorb im Sunt de acord că mare majoritate, dar toți Asta înseamnă că e posibil că altcineva să aibă altă hartă mentală decât tine? Corect Și că e perfect natural, așa? Corect Bravo, îți mulțumesc În urma informațiile pe care le avem pe harta noastră mentală Lom propriile decizii și propriile acțiuni Însă nu înseamnă că ceilalți Vor lua aceleași decizii și aceleași acțiuni În momentul în care mă duci să-i critic, să-i spun ce ar trebui de făcut, să-i răd ce ar trebui de făcut pentru că eu am luat nicio decizii pe harta nașa, m-am opținut și rez ultate, îl denigrez, îl judec și îi critic, cel mai intim mod de lucru al lui, cel mai intim lucru al lui din viața lui, harta alimentală, pentru că eu presupun că toți ar tre bui să avem aceeași harta ca și mine, eroare mentală. De acord? Și altă problemă mea, în spatele mele, e decizia de după. Care de după? Dezamăgirea. Deci, pe care consider că trebuie să o iei. Depinde de în ce plan. sa iei decizie pe harta ta. Si nu o sa-ti spun niciodata. Eu sunt aici sa va explic Vooa ce decizie am luat eu pe harta mea, ce rezultate am obtinut eu pe harta mea, sa vi le impartasez, sa vi le arat care au functionat pentru mine nici o secunda vreodata indiferent cat de mult insistati sau am intrebat nu o sa va spun ce sa faceti voi pe harta voastra, in viata voastra. Asta va dau inscris si ramane si pe audio si pe video. Nu o să vă dau niciodată un răspuns pentru voi pe harta vo astră în viața voastră. Întotdeauna. Vă voi spune ce a funcționat la mine, ce funcționează la al ții, însă responsabilitatea și libertatea de alegeri va fi sutul ăsta întotdeauna la? La voi. Nu există o rețetă generală pentru făcuții. Bravo! Nu dau sfaturi. Nu dau sfaturi, exact. Dar de aia nu dau sfaturi. Pentru ca sfatul implică asumarea ca eu stiu mai bine decat altul. Si nu stiu mai bine decat altul, stiu decat altceva. Iar altceva nu inseamna corect. Pai parerea nu e sfatul. Da, bravul. Dar observi cum s-a schimbat cuvântul? Nu mai e sfat, cum e acum? Parere. Sună altfel? Va mai dau unul, perspectiva. Vă mai dau unul, tot Liemi l-a oferit, dar n-am vrut să-l opresc atunci pentru că îl scoteam din proces. Lie a spus, problema mea este cu? DUPĂ Problema mea este cu ce îți întâmple, după ce sunt dezamăg iri, decizia de după, am înțeles corect? Problema ta nu este cu după, problema ta este că tu crezi că ai o problemă. În momentul în care îmi spun mie, declară în fața altora, am o problemă, harta mea mentală se va comporta, ăsta e un alt cuvânt care vreau să-l scoatem, să-l renegăm de azi înainte, harta mea mentală va presupune că eu chiar am o problemă și îmi va aduce resurse, comportamente, emoții, rezultate pe baza mentalității că eu am o problemă. Ce poți să am altceva în afară de problema? Spuneți. Bravo! Provocare, oportunitate. Spuneți-vă în gând, am o problemă. Și zici-ți în gând, am o provocare. Care e impactul emoțional? E vreo diferență? Bravo! Înfung tatuați-vă asta pe interiorul minții. Bă bă, ia tu le văd! Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha Cuvintele pe care le folosesc îmi programează harta mentală . Dezamăgire, trebuie, problemă. Și altele pe care le vom afla îmi programează harta mentală , pentru că îmi programează de fapt ce? Baza pe formula anterioară, ce îmi programează? Stati un pic, stati un pic, stati un pic, ajungem acolo. Nu știu unde e foaia. Așa, bravo, bravo, bravo, bravo. Deci cuvintele împrogrammează gândurile care împrogrammează emoțiile care îmi creează rezultat. Practic, sinteză. Cuvintele pe care le folosesc împrogrammează rezultatele pe care le obțin. Felele în care vorbesc îmi crează constant conținut pentru harta momentală, adică soft-ul pe baza cărui eu trăiesc via ța. În momentul în care nu sunt atent la covintele pe care le folosesc, nu sunt atent la modul în care obțin rezultatele pe care le obțin. Are sens? Vreau să vă întreb acum dacă înțelegeți mai bine neuro, am explicat mintea, da? Linguistic, cuvinte, programming, strategie, e mai clar acum rolul cuvintelor din programarea neurolinguistică? În momentul în care devin conștient de cuvintele pe care le folosesc, devin liber să le schimb și să alegă altele în locul lor. Când zic fiuul meu, scuze, de 6-7 ani, trebuie, n-am niciod ată să facă nimic. În momentul în care mi-am dat seama că trebuie să mai pute ți altfelui ca la fratele de la nume mare, s-o schimba toate . Pentru că trebuie să... da. Eu trebuie să-l schimb, nu pe el să-l schimb după mine. Și în raport cu el să mă porc diferit să folosesc alte cuv inte. Ce-ți trebuie? Deci practic tu îmi spui mie că ți-ai schimbat cuvintele și s-au schimbat rezultate pe care îl obțin comunicarea cu el foarte tare. De-ar știi lumea că e atât de ușor. Comunicarea e tot. Întotdeauna. Întotdeauna. De aia, eu v-am spus nebun, obsedat în sensul bun, de comunicare, relaționare între oameni și de ce duce la rezultate. Pentru că nu suntem conștienți, nu am fost educați, nu este o vină, este o lipsă de informație în direcția asta că fel ul în care comunicăm noțiunile de genul ăsta ne aduc rezult atele cu alți oameni, nu sunt ei vinovați, nu suntem noi bl estemați. E doar o informatie pe care nu o am inca, n-am avut-o, voi aveti, pe harta voastra mentala. Cate valorul este asta? Esential. Ma bucur. Mai va dau un cuvant misto. Era la un curs de NLP in Bucuresti, nu era cursul meu, era cursul prietenului meu, eram doar in vizit acolo. Și o tipă extranară, o oarbă din naștere, era la curs DNRP. Vedea numai umbre, deci nu era complet, dar nu putea să distingă feți, echipuri, locuri, nu. Doar umbre și lumină f adă. Și auzea foarte bine și i-a primea cursul pe audio. Și la un moment dat, când se predă această parte din curs în primul modul, zice, am și un exemplu. Și noi toți intrig ați. Doina o chema, foarte tarii tipe, am plăcut Max India, de aceea îmi reținu și numele. Îmi zice, oamenii consideră că pe baza afecțiunilor pe care o am, am o problemă. Și constant vin să mă întrebe, în diverse contexte, D-oi, n-ați de scurci? Și eu le întreb la rândul meu, da când m-am încurcat. Mi-a dat temelie, cum zice un amic de la București, un curs ant. Ce horic, asta e temelie. Sipatic tare. Mie mi-a dat la genunchi asta, când zic, poftim. Te descurci presupune ca te-ai incurcat anterior. Ai cum sa te descurci daca nu te-ai incurcat initial? Pai daca m-am incurcat inicial, inseamna ca am deja altceva de lucrat. Nu descurcarea, ci motivul pentru care m-am incurcat. Dar e foarte posibil sa nu ma fim incurcat, ci doar sa ma comport ca atare pe baza cuvintele pe care le folosesc. Dar nu se creează cumva... Ră să zic probleme, dar am trecut de etap asta. Doar din provocări, doar prin cuvintele pe care le foloseș te cineva? O, i-am pus să mai zic, nu am făcut completat. Te rog. Disabilități. Disabilități, super tare! Fiiți atent la asta. Fiiul meu este cu disabilități. Mai am ajunsat la ceva care îmi văd, dar nu au uvect, dar nu văd, portă ochelari, este autist și epileptic. și automat are comportament diferit față de restul. Ați auzit și ați dat diferit, nu greșit, nu rău, nu, doar diferit. Îi place foarte mult să umble. Dacă ar putea 10 km pe zi, e de jemla el. Deci, așa, în continuă, să-l poți ține pe loc e imposibil și atunci, cine m-a adaptat la abilitățile lui de a merge, de a să așa de supăr. Super tare, bravo, bravo, bravo. Practic, codruț fiu-l Dianne-i, are o problemă. Și are dis-abilități, adică dif ferite abilități, decât alț ii. Observați? Da. Depinde doar pe ce mă concentrez și cu ce cuvinte îmi descriu viața. În momentul în care Alex îmi descriu viața, cu cuvinte care ma limiteaza, vor aparea limitele. Pentru ca cuvintele le creaza, chiar daca n-au fost acolo.