Dacă dorești să influențezi harta cuiva, poți să-i sugeri ceștiri? Să citească anumite carte sau să se uite la un an umit film sau ceva ce îți deții impresia că îi va schimba an umite. Înainte să-ți răspund, vreau să te întreb ceva. Care ar fi motiv pentru care eu aș vrea să influențez harta mentală cu iva? Că e alt cuiva. Harta ta. Vreau harta ei. Cum? A răspuns de pe harta lui, eu vreau harta ta. Pentru că ei vreau binele. Și tu îi vrei binele pentru că ești un mântuitor. Iisus răstremit acum 2000 de ani și tu știi ce mai prind pentru o menire și pentru toată lumea din... nu? Nu, pentru că... A, nu? Păi și atunci cum ai putut să știi ce mai bun e pentru o altă persoană dacă nu ai harta lui și nu ești nici mântuit or? Mă refer la binele fizic și în felii cel... Ce este bine pentru tine este bine pentru altul? Nu. Har tata. Iulia, are sens ce zic? Pentru el nu e sens, da. Și în care nu? Adică dacă pentru mine e bine să nu fumez, cu siguranță e b ine și pentru... Presupui. Aproape bine. Cunosc oameni care au primit aprobare de la medic să fumeze . Pentru că le face bine în alt plan. Psihologic, de exemplu. Sunt oameni care au aprobare sa fumeze pentru ca relaxeaza si este singura metoda prin care pot sa se deconecteze de un stres foarte puternic. Mai este rau pentru ei sa fumeze? In acel... Harta ta. In acel cas nu. Ok, deci practic nu e bine pentru el, ci e bine pentru tine . Ok, mai punem o data intrebarea, Tange. Mai vrei sa influen cizi harta cuiva? Îți mulțumesc. Are sens? Ce am vorbit cu Iulia? În momentul în care tu îți dorești să influențezi harta o alte persoană, oricine ar fi ea, apropiată, iubită, sots, brudă, frate, mai mult fără să-și ceară sprijinul, tu în momentul ăla acționezi ca un om superior lui. Tu știi ce-i mai bine pentru el? Ca un părinte care știe mai bine ce-i pentru copilul lui mai bine. Adică, i-ai anulat liberu arbitru. La-i redus la tu nu-sti, eu-stiu. Si in secunda, aia nu mai vor... Bine, mare. Da, baga, Iacob. Ia, cum zicea Iulia, persoana descriptive, imi cred ca ea a cerut ajutorul. Iuliana a zis asta, ama a zis asta, unu. Da, inteleg ce sp ui. Statistica imi spune si experienta personala, ca majoritate a momentului care ceru-n sfat asceapta de fapt sa-i se valideze decizie pe care deja a lu at-o. În momentul în care tu chiar îi dai un sfat și nu ești curios ce decizie a luat el deja e posibil să îi creezi un conflic interior pe care el nu l- a avut până să te dunească pe tine. Știi cum? Îi dai un sfat și îi spune nu m-am gândit la asta, dar acum care e mai bine oare? și l-ai bagat în nervroză. Știi ce e nervroza, nu? Ce e, spune Sandra. Nebrosa este o formă de boală psihică, nu foarte gravă, dar foarte frequentă, în care motivul este compararea cu celăl alt și dintreța de ajunge la un standard impus de exterior și pe care niciodată nu poți să-l atingi, pentru că nu ai r ăsursele și calitățile respective, dar tot timpul tins către și un tip de compar și din diferenta care apare, apare o frustrată. Suntem o țară de neurotici? Suntem un continent de neurotic i? Din fericire, nevroza este doar un cuvânt. Este doar o et ichetă. Nu o luați în serios. Ultima parte a primei zile, da? A primei părți. Cuvintele î mi influențează hartamentea. Dacă eu încep să mă descriu pe mine ca fi nevrotic, o să aj ung să mă comport să cred că chiar am o problemă. Și o boală psihiatrică... Să-ți crezi conflicteziu? Exact. Să le confirm. Da. Nervoză-i doar un cuvânt, dar... Asta creează în persoană dacă tu îi dai o alternativă la care i-a nu s-a gândit și pentru care nu e pregătit, atenț ie. Pentru că sfatul tău poate să fie veridic, probabil efic ient și care să-i schimbe harta și să aducă unul dintre dint re dacă... Dacă ea nu-i pregătită persoană să-l accepte, să-l implementeze, să-l urmeze, să-l ducă la capăt, îi vei crea un disconfort mai mare decât dacă nu îi dai niciun sfat. Are sens iar nu? Are sens, dar... Dar, ok. Deci n-are sens. Dar, si cu lucru dar, in conceptia mea, poate sa nu intende ceva negativ. Adica sa... Dar, nu neaparat. Desconsidera tot ceea ce am spus, pentru ca ceea ce vreau de fapt sa spun, ii vine dupa dar. Nu neaparat. Adica sunt situatii... Da, sunt situați în care dar, înțelesul de și, poate... E hop, hop, hop. Vorbim de altceva, de fapt. Dar. Daru nu este și. Dar asta mi trebuie să gândim că nu e bine, să gândim că ac est cuvânt dar anulează părinte. Am spus că este o perspectivă... O perspectivă, exact. E un cuvânt ca toate... bravo pentru flexibilitate, este un cuvânt ca toate celelalte. Mai este și însă. Mai este și însă, care are aceeași... Și care este din punctul meu de vedere cel mai potrivit? Și-ul. Pentru că și-ul exprimat ca și, nu? Eu am vrut să zic și da , am zis dar. Nu, exprimat ca și leagă ambele perspective și ambele propo ziții. Și-ul aduce mai multă valoare într-o comunicare decât darul . Sau însăul. De acord, sunt flexibil, accept, ai dreptate. M-am întors la ce am plecat. Ascultare, prezență. non-judicată și acceptare aduce persoana că e client, că e prieten, că e mama, că e tată, că e oric ine într-un punct în care poate să-și găsească singur răspunsul mult mai rapid decât dacă îi l-oferi tu pe tavă. Să deți de acord cu mine? Da. Iulia, are sen și am discutat cu tine. În momentul în care vrei să schimbi harta unei alte perso ane doar pentru că tu crezi că este mai bine pentru ea în momentul la care tu presupui asta de pe harta ta și anul ez harta ei. Si crede-ma ca este un comportament si o atatia pe care le- am avut frecvent si le-am inca. Avantajul meu este ca lucrez cu astfel de frecvent si le-am constant in ochi. Si le vad mai usor decat le vedeam acum 5 ani. Dar nu e o tragedie, e doar o alta directie in care ne vom antrena sa nu o mai face. Iti multumesc pentru impartasire ca e foarte valoras. Pot sa vin cu omicul... Nu stiu, ea vezi. Poți? Deci am pot sa vin cu omicul... Pai nu stiu. Ma intreb daca poti. El mă întreabă ce? Ascultați cuvintele, nu ce a zis de ce a vrut să zic de f apt. Ce m-a întrebat el de fapt? Dacă am voie să intervin. Nici eu nu știu ce m-a întrebat de fapt, că mi-a zis pot, pot pe harta mea poate să înseamnă pot ca abilitate sau pot ca permisiune. De acord? Da. Și de aia l-am întrebat tu, ce vrei tu de fapt? Nu înțeleg. Trebuie să... Dar ascultam cuvintele. Trebuie să întreb ceva. Iulia, dacă ai vrei să întreb ceva fără să mai mă întreg, d acă tu vrei să întreb ceva și poți să-mi mai întreba, direct n-ar fi mai mișto? Iulia, mi-am găsit că e la medicină. Mă gândesc că din punctul de vedere era important să știe. Vreau doar să interpretă și să văd cum ar fi logică. Mie, când mi s-a făcut lumină din perspectiva de medic, care trebuie să dea sfaturi. Vreau sa-mi spun ca un medic care iti spune ce ai de facut ca sa nu crepi, e un om care vrea sa-i urmezi fata. Si m-am gandit... Ca daca te duci la medici, ti-ai auzit domn doctor, uita-ti care-i pluma. Si medicul iti spune si auzit, baiu, dar cine esti tu sa-mi spui tu mie? Ca tu nu zici, eu e sexpert pe harta mea, baiatule, tu nu stii ce vorbesti. Mi-a zis mie unul la un curs ca e sexpert, mama, aduta-te cu facultatea ta si cu specializari de 7 ani. Baiu, nu asa. Ma refer la ea. de autoritate și ivreii generic binele. Dar ați înțeles ideea. E alt context. Eu vorbesc de contextul de life normal, prieten rude, iubit cuplu, mamă-tată, frate. Acolo nu mai ești plătit să faci asta. E contextul de bă, eu să aici să te accept. Nu mă interese ază ce... Vă mai zic o chestie. Are sens? În momentul în care veți reuși să faceți omul din prezența voastră să se simtă acceptat... Nu mai scăpați de el. Reușimea asta. Da. Vom exersa în direcția asta chiar început de azi. Se poate. A ne simți acceptat este una din cele mai rare sentimente și emoții pe care le simțim vreodată în viața asta, de când suntem pe planetă. Să ne simțim 100% bă, n-am ce să fac să-l supăr pe asta. Că n-am cum. Nici nu mai vreau să încerc. Că numai când să uită la mine și cum stă și mă ascultă, sim t că orice-ar să-și faci, își țip în jur, nu mai am cum. Momentul ăla pare schimbarea în tine. Când simți că n-ai cum să greșești, deblochezi resursea interioare. Pentru că nu mai încerci să fii ceva ce nu ieși ca să îi impresionezi. De acord? Pentru că te simți ascultat, acceptat, n-ai cum să... Să apropie mult de iberia necondiționată care a devin deja un clişeu pe Facebook și pe... Doar atitudea de... Da, mă, te ascult. Sunt aici, atât. Mulțumesc pentru oftat, apreciez. Am făcut-o pe aia care îmi place mie. Am ochiul. Te rog. N-am un caz similar. Dă mai tare sonorul. Deci, ascul persoana, să cere sfatul. Și să cere sfatul. Da. Mai multă confirmare. Ok. Deci a avut sens fada cu confirmarea? Da, dar nu acceptă faptul să că nu îi dau confirmare sau... Pentru că nu acceptă faptul să-și asume responsabilitatea pentru propriea deciziei pe care i-a deja aluat-o. Da, ceva de... Vrea de la altcineva să vină. A fost cauzul groc, nu a fost singulară. Sunt convins. Și... Ab schimbat o parte din soluțe sau... Ok. Deși s-a acceptat, deci... Încă a fost... Nu știu ce e acolo, nu știu în concres situație, nu știu ce e acolo, însă din mănâncă că mi-ai spus că... Așteptăm o confirmare, când căutăm și depindem de sfatul altăi persoane, refuzăm să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile acțiuni. Nu e un lucru rău. Eu vorbesc de extrema lui. Când tot timp ul apelez la alte persoane ca să iau decizii în viața mea, atunci refuz să ne asumă responsabilitatea. Că sunt situații în viață când e sănătos să ceri unul la punct de vedere. Dar să numește punct de vedere nu sfat. Când cer un punct de vedere, am libertatea și mi-asum fapt ul că e posibil să nu-l urmez. E doar un punct de vedere. Poate sunt de acord cu el, poate rezonez cu el, poate nu. Dar e doar un punct de vedere. Nu e un sfat. Observați diferența. Când îmi dai un sfat, ceva în tine se așteaptă că eu să-l urmez. Ați avut o altă oară cu un sfat cu ei și nu la urma și va simțiți ziigniți cumva? Bă, dar... Normal. Ți-am dat un sfat și tu nu-l urmezi, bă, dar... La ce țin la mi-ai cerut? Adică... În momentul în care se întâmplă asta, vi se confirmă... că voi aveați așteptoare ca să vi se confirmă că sunt superiori. Cât toți ne-au întrebat? Te-am întrebat, dar când te-am întrebat, te-a bugurat un pic. Ai că ți explică cum e treaba. Am fost... În fără ține de tine. Eu știu că glumește. Acum vreau doar să observați unde merge, da? Da. În momentul în care dai un sfat, Se naște în tine așteptarea că acela se urmeze. Și în momentul ăla, tu iar ești un superior. Ești un zeu, ești un semizeu, ești un mesia. Și dai sfaturi supușilor. Cineva care chiar îi pasă de tine îți dă un punct de vedere și acceptă faptul că tu ai libertatea totală să faci orice dorește în funcție de hartata mentală, indiferent că vezi suferi în privința asta sau nu. Pentru că te acceptă așa cum ești. Da, Iulia. Și de unde crește-ul ăsta al părinților că mereu dau spate bune? Cred că pe bansa experienței și cum îl putem îndătura? Unu, nu știu dacă pot să îl îndături. Doi, este un defect de meserie. Pentru că părinții n-au fost învățați cum să fie părinții. Nu există o școală de părinți, să știi. Nu e o facultate de părinți. Bă, unde duceați? Bă, nu-ți fac o altă facultate. La aia de părinți. A, da, succes. Vezi, baftă la teze. Nu există așa ceva. Părinții învață să fie părinți de la alți părinți, care au fost învățați de alți părinți și nimeni nu i-a spus bă, ve zi că e bine sau nu e bine. Și în momentul în care noi, ca și copii, inclusiv eu am f ost în rolul ăsta, am judec părinții pentru ceva ce m-am înv ățat greșit sau nu m-am învățat deloc, o fac neștiind că dacă eram în locul lor aș fi făcut exact același lucru, pentru că nu aveam altă informație. De acord? De asta a venit și spun că nu știu dacă pot să schimb așa ceva, pentru că este defect de meserie și trebuie doar acceptat că ei au altă... Vreau de la Iulia? Hartă mentală, bravă! Având altă hartă mentală, pe acea hartă mentală-ți garantez majoritatea părinților vor ce mai bine pentru copiilor. Nici unul nu o să zică, bă, dar dracu-i, dau un sfat prost, ia să văd ce faci. Nimeni nu face asta. Că dau sfaturi care se dovesc a fi Incorecte pe parcurs este doar doar de-a faptul ca informat ia de pe harta lor mentala este incorrecta, nu e vina lor, e harta lor. Are sens? Da. Intrebari de orice natura mai iti merge mai departe. Eu nu stiu de asa de ideea o sa intrebuie. Nu te aud pana nu-mi spui mai tare, nu te ascult. Nici eu nu. Pai e asta zic. O sa se poate scris seama? Nu stiu, faci ce vrei tu. Doar ridica-te-o, nu stiu ca o sa fie o provocare, fix de asta esti aici. Dar un intrerupt. Pe cine? De ce? De Florin. Bun. De ce? De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De ce? De Florin. Bun. De unde stii tu ce vrei a el? Stiu, ustura. Uneori ustura. Dar intelegi nu de modul monii. Ai facut-o despre tine. Fara sa stii, cu asuta la asuta. Poate te-ai apropiat. Dar asuta la asuta nu ai de unde sa stii exact ce vrei a el . Sau ce era potrivit pentru el. Sau ce e mai bine pentru el. Sau ce avea el nevoie. Poate nici cu mani care nu a fost foarte clara. Dragilor, nu am facut existenta asta ca sa vara cat de praf sunteti. Ca sa va invinovatiti, sa incepeti cu bicele si cu autom utilarea. Bai, nu! Nu! Exclus! Exclus! Am facut-o ca sa vedem in ce directi avem de lucrat si de la ce palier plecam si in ce provocarile. Nu este o vina! Harta mentala voastra, despre comunicarea cu alta persoana, este flexibila. De acord? Si toamnul asta am bagatit in ultima ora cu informatii pe care voi nu le-ati avut, nu stiu cati ani de aici, pana acum. Cand ma invinovatesc pe mine pentru o harta pe care l-am av ut acum o ora, critic o persoana care nu mai exista. De ce crezi ca harta metala altui va nu poate fi influent ata? Poate fi influentata si se imeste manipularea. Contrazic? Ai voie sa ma contrazici. In momentul in care iti influensezi harta mentala fara sa isi ceri permissionea, fara sa am rolul care sa imi permita asta, si o fac eventual si doar in favorea mea pentru ca am un castig win-lose sau win-zero, in momentul in care-i manipul are. De acord? Eu iti influensesc tie harta mentala in contextul asta pentru ca ti-am cerut permissionea aseara, mai platit, si ti-am creat tot contextul pentru care am vo ie sa iti influensezi harta mentala timp de 7 luni de zile. De acord? Dacă tu faci chestia asta cu o persoană dobândind abilitatea aici, și garantesc că vor fi mult, de aia și-au luat un numele de manipulativ, că e foarte puternic, și so ameni care iau abilități de aici, nu voi, alți. S-a dus în altă parte și spune, hai să vezi acum ce le fac eu sub pușilor mei. Și a început să facă chestiulțe care funcționa, pentru că funcționează și se numește manipulare. Aia e manipularea, influența hărți mentale ale altora fără ca ei să fie conștienți, fără să cearăști, fără să fie ec ologii pentru amândoi. Adică poți să-i vii și să-i mergi tot pentru amândoi. Aia e manipularea. N-am spus că nu există. Și e manipularea pe harta mea. E pe harta mea. Dacă îl între pe el, o să spună, e normal, asta e lumea, aș a funcționează. Și nu o să pot să mă contrazic cu el. Dar karma e zăbiți, știi? E ok? N-am vrut să te închid. N-am vrut sa te inchid, eu vreau doar sa-ti explic perspect iva mea. O secunda? Un exemplu personal, tot personal. Te rog, asta e ce e mai buna. Incercam de foarte multe ori, in cadrul colectivului pe care il conduc, sa influensez personalul. Da. Sa-si ia masuri de siguranta ca la finalul unei lucruri pe care o faceam. Da. Sa nu existe discutie cu clientii vis-a-vi de faptul ca... Discutie? Ce inseamna discutie? Ca aveau sau nu aveau dreptate ca o vezi cu probleme si ple aca cu doua ori? Venea clientul, intra masina la reparatie, se termina lucra rea respectiva, care clientul venea la mine, dar stii mie am o problema, un beca prinzi acolo in bord. Care nu a fost în anice cu toate cum vezi. La care mergeam la mecanic, vezi că are un becat prinț în bor. Nu a fost și înainte. Am apucat, fără să-mi dau în acum, realizez chestia cu înt rebarea. Te-ai uitat înainte. Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! Bravo! De asta spun că a reușit, de cam același personal de 10 ani , acum, liere. Fără să-i mai spun că se duce, o merg și se uită. Bravo! Da, bravo! Este un exemplu... Deci poți încăleța. Am spus-o că nu poți. Se numește manipulară. Uneori. Exemplul tău se numește modelare. Ce a făcut NRP-ul? Te-a dat un model despre cum să faci ceva eficient. Tu i-ai dat angajatului tău un model despre cum să facă ce va eficient. N-ai știut ce faci, pentru că mulți oameni o fac intuitiv. NLP-ul nu a inventat rata. NLP-au luat oameni care deja fac lucruri faine, le-a model at, le-a destructurat și le-a dat altul. L-a luat, îl uitați cum se face. E aplicați, vedeți? Și a început să apice fiecare în felul lui. Dar nu înseamnă că restul, până să aibă contact cu NLP-ul, sunt niște vai săluțălor că nu au știut ce să fac. Nu, facem toți lucruri buni, geniale în viața noastră, num ai nu știm cum le facem. Înțelegi? Tu ai aplicat un model, iar în business, tu fiind antreprenorul, nu e altul care să facă asta. Normal că e rolul tău. Eu vorbeam de influențarea unei arte hărți mentale în alt context. Observați că în aceeași activitate, în funcție de context, se schimbă, ca înțeles? Nu mai înseamnă același lucru? Versi frumos. Te rog. Tu suntem poți să trumești manipulare doar atunci când ai tu un profit de pe urma aceea? Da, da, exact, exact. Și când nu ai un profit. Dar din ce mi-a explicat mie Elie, nu este doar al lui profitul, ci și al angajatului, pentru că și el a câștigă de acolo un salariu, o stabilitate, o experiență, whatever, nu știu, are un câștig. Și atunci e win-win. Deci nu se încadrează în ce am zis eu. Și al genului clientul. Dar exact, da, dar să trumești manipulare, numai când tu... Când tu căștigi în detrimentul o altă persoană și știi exact ce faci de la început. Când scopul face diferența. Da, întotdeauna. Da, da. Altcineva. Mai era o mână, dar nu așa nu-i așa din ce direc ție. În sensul ăsta, în față de ce ai spus mai înaintea. Și față de ce ai spus și tu că... Dă un pic de mama mai tare. ... că, în față de ce zici și tu că atunci când știi că ce va e mai bine pentru persoană. Când ai spus de win-win, că manipularea ține de ceva un win -win, îi ținăam, am gândit, ok, dar dacă vreau să folosesc chest ii astea pe care ne învățam, ne repet, să ajut o persoană să treacă peste niște lucruri care nu îi convin și care văd că nu îs ok, și persoana respectivă spune, nu îs ok, nu îmi place, nu șt iu ce să fac. Și m-am gândit, ok, atunci ar putea să fie ceva unuien, dar , la același timp, n-ar fi tot manipulare în sensul negativ, chiar dacă scopul e pozitiv, pentru că încerci să... Ba da, ai putea să-i alteriți harta mentală și să-i furi, între ghile mele, dreptul de a învăța o lecție pe cont propriu. Și mai mult decât atât, cumva din perspectiva versitivă tale mentale, spui că asta ar fi mai bine pentru tine. Exact. Adica presupui ca tu stii deja ce mai bine e pentru cealalta persoana, o transform pe ea intr-o victima, pentru ca victima e cea care e ajutata, niciodata e roul. Roul ajuta pe altii. Victima e ajutata. Din start o transform intr-o victima prin faptul ca tu pres upui ca stii mai bine ce e pentru ea. 1. Si 2. E posibil sa-i furi o lectie, ce am invatat greu asta, nedandu-i dreptul sa sufere pana cand decide el ca e suficient si sa-si accepte ce are de făcut ca sa inveti lectia. Cum suna asta pentru voi? Stresant. Poate ati auzit povestea asta, vreau sa va zic o povestio ara scurta, stai ceva mai departe. Poate ati auzit-o, daca ati auzit-o, ma repet si imi pare r au. Se zice ca un taran mergea pe ulita, undeva la tara, si la un moment auzi un schelerit foarte puternic de un caine. Deci ca era urla de moarte cainilele. Vede poarta de unde urla cainele sa ducea apropia de poarta , il vede pe taranul proprietar gospodar de acolo, pe prisp as si o asculteaza cu asa. Câinile lungă el stătea lângă el la picioarelui și scălălea de doamne e feriște ce urla. La cadă asta, când ajea cărățată, întreabă pățără. Bă, prieten, ce are mă câindea tău? Că scălălea e de 3 zile în continuu. Dă-i ceva, apă, dă-i ceare. Ce stă pe un cui? Păi bine mă, și de ce îmi se ridică? Dă-i un șut să nu mai urle? Nu îl doare suficient. Stă așezat pe un cui. și nu îl doare suficient încă ca să se ridice singur. Noi când judecăm pe altă persoană și încercăm să îi oferim un sfat de pe harta noastră mentală presupunu, că știi mai bine ce e pentru el, vrem să-i scoatem cuiu fără să ne gândim dacă ele pregătiți sau nu ca asta. Când scoți cuiu suferințele unei persoane îți arăgi dreptul de mântuitor între gilimele și poți foarte de multe ori să-i furi dreptul la o lecție pe care ea poate mai avea pișă învăța. lecția maturității, responsabilității, decizii lor proprii, înfrântării fricii, habarnam, nu știu ce lecții are, toți avem lecții noastre. Când tu intri pe harta lui și-i arăți ce are de făcut, îi renegi dreptul de expert pe harta lui, intri tu ca expert pe harta lui și-i furi dreptul la o lecție pe care el e posibil să o fi învățat acum sau mai târziu, dar nu-i treaba ta. Și da, este un cea mai greu lucru pe care îl fac în viața mea. Să dau voi, altoare persoane, să-și înveți lecții în ritmul lor Nu ritmul pe care stiu eu ca ar putea sa alaiba conform pot encialul pe care il vad de-unii. Accept faptul ca fiecare are harta lui mentala, lectiile lui, provocarile lui, si treaba mai e doar sa il sustin pana unde are el nevoie sa fie sustinut, nu mai departe. Asta se numeste respect pentru propria libertate. Si da, e greu. E implicarea cred ca cea mai doareroasa, in sensul ca iti ceri intr-un fel ajutorul, asculti, îți spune ce ar face, nu face, suferă, și... Îți întoarce și plânger. Din cei cu ei, ar trebui să nu îi dăm sfaturi și să îi sco atem cu iul. Atenție, dacă vorbim doamne fără ești de viață și moarte, intervii. Dacă îl vezi până că stă pe un poț și îți spune, bă, nu știu sigur ce să fac, nașt, nu știu, ce aia fără, dar nu dai tu un sfat și tu îi spui, bă, m-am învățat orică, să nu îți da împare rău, te-am pupat si s-a lupt scrie cum e, bă nu-mi face asta. Da? Deci vorbim de context, importanta, daca omul acolo are nevoie de un sprijin, si daca ți-l si cere, a facut deja un pas, nu ai nevoie de mai mult. Din fericire provocarile de genul asta sunt rare, iar oamenii de obicei au resursele sa treaca prin ele. Unii n-au, dar cei mai multi au resursele asta si bravulor. Eu vorbesc de ceilalti cu care traiti in casa, in relatie de cuplu, in business, acasa, in familie, in t ata, care n-au genul asta de provocari de viata-moarte, care au provocări de genul, bă, viața mea nu e exact cum v reau eu și nu știu cum, dar prefer să mă victimizez. Și tu îi spui, tăi să-ți explic eu cum e. Că am fost la un curs, să-ți arătă tate cum e să faci. Și în secunde ai fărat tot dreptul la liberu arbitru. Pentru că l-ai adus sub tine. Tu știi mai bine, ai ști o carte în plus, ai fost la un curs, ai găsit pe cineva mișto în sala de curs, s-a dat un sfat ț iel, dar ești un măt departe. Atenție, nu vorbesc de a nu împărtăși cine ești, ce poți și ce ai de oferit. Vorbesc de a nu face asta cu forță a unor oameni care nu-ți cer și de multe ori poate chiar n-am nevoie. Fă-o pe un blog dacă vrei să dai sfaturi. E plin de... Exact. Eu am blog. Am deschis p-al doile, nu mai puteam să fac față. Atât de multe am că dau pe blog. Glumesc jumate aici. Atenție. Da, te rog, cu odruță, da? În cun de locul compasiunii sau empatie sau cea ce nu zic eu ala tine? Am fost pe acolo, stii? Că-i nasol. Hai să-ți arăt, uite, hai pe aici, hai pe aici, dar mi-e m ine de tine, mi-e mine de tine. Mila te transformă în om superior. Compasiunea în egal. Cine va învăță biserica să simțim? Milă. Și doar atât zic. Mergem mai departe. Bine?