Muzica Bine dragilor! Ziceam ca aceste filtre au doua roluri. Ne scapa de prea multă informație, dar ne și ajută să nu consumăm energie mentală, de exemplu, generalizările, ne ajută foarte mult. Ne ajută că dacă știm că, nu știu, vine unul noaptea pe str adă cu un băț în cap și ne dă una, Știu din experiența respectivă că poate nu e ideal să repet că data viitoare o să mi se întâmple la fel. Sau, dacă bag odată un cui în priză, nu trebuie să bag în toate prizele cuiu, ca să verific, știi? Generalizarea te ajută să concluzionezi că s-ar putea în f iecare priză, dacă bag, să mă scutură la fel. E utilă generalizarea din punctul ăsta de vedere. E foarte utilă. În același timp, aceeași generalizare funcționează și în celelalte domeni în care am picat un examen, o să pic toate examele. E aceeași generalizare, să ținzați? Uneori mă ajută, uneori mă încurcă. Însă, e ca și cum... Știți cum să vă imaginați filtrele ăstea? Ca și cum aș avea o perechie de ochelari de soare. Încă o perechie de ochelari. Încă o perechie de ochelari de soare. Și tot așa. Atât de mult perechi de ochelari de soare, încât eu nu mai văd realitatea și merg pe bâșbâite. Și fii atent. Hai că folosesc în continuare metafora cu och elarii de soare. Imaginează-ți așa. Ai avut vreodată ochelari de soare care aveau lentila albă struie? Dacă te uiți la un perete alb, cu ochelarii de soare, cu lentil de nuanță albastră, și eu vin și n-am ochelari de soare și zic, bă, ce perete alb frumos! Și tu ești cu ochelarii de soare puși din totdeauna pe ochi . Te uiți la perete, la același perete și o să zici, da, de unde ăsta e albastru? Sau e verde? Sau e roz? Poftim. Ca să-l vezi alb, ceva trebuie să faci. Să dai jos filtru. Adică să te întorci înainte de filtrare. Corect? Întrebările pe care o să le învățați, asta fac. Îți întorc mintea înainte de aplicarea filtrului. Ca tu să vezi realitatea fără cosmetizării. Uneori o să-ți placă, uneori n-o să-ți placă, dar este fără cosmetizări. Din tot ceea ce înseamnă NLP, pentru mine, acest sistem a f ost cel mai valoros. L-am înțeles cel mai bine, avea cea mai multă logică pentru mine, și m-a ajutat cel mai mult pentru că prima persoană pe care am aplicat întrebările de dat la o parte filtrele a fost subsemnată. Mi-am aplicat la sânge pe harta mea mentală și mi-am dat se ama cât de mult mă mințiam, cât de multe filtre aveam, cât de mult denaturam realitatea , pentru că noi credem că realitatea este ceea ce noi gândim. Și îmi dădeam seama... Tot îmi puneam întreba și zicem, băi, dar nu se poate, deci chiar acum... Cum de m-am înșelat la chestia asta? Cum gândiam atâta de greșit? Vă amintiți? Cred că au făcut oriul cu voi, nu? Cu mâna sus, cu ei, place să fie dezamăgit. Și nimeni... Ce facem? Ai nebuniri? Cum să îmi placă să fiu dezamăgit? Tuturor ne place să ne amăgim. Sețizați că asta e o asemenea denaturare? Nu ne place să ne amăgim. Când eu zic, păi aș vrea să te dezamăgesc cu ceva. Tate rog, dezamăgește mă! Nu, tu zici, nu, să nu cumva să mă dezamăgești. Mă supăr pe tine dacă mă dezamăg... De câte ori n-ai avut în minte ideea asta? Bă, dacă mă dezamăgește, o să mă supăr. Ha? M-ai dezamăgit de p... Și o spui de parcă e ceva greșit. În loc să-i spui, bă, îți mulțumesc că ai dezamăgit. De câte ori ai mulțumit cuiva că te-a dezamăgit? Nu, l-ai criticat că te-a dezamăgit, l-ai certat pe celăl alt că te-a dezamăgit, adică că ți-a deschis ochii. E bine, tot ceea ce facem astăzi în continuare este o dezam ăgire. Deci o sa ti se deschide ochii, asta inseamna sa dai filtre le la o parte. Ti se deschide privirea spre cum arata mama lui de perete, e alb. Nu are nicio culoare pe care o vezi tu. Dar de ce e important asta? De ce e important sa vad perete le alb asa cum este el? La ce ma ajuta? pentru că în viață, dacă eu mă ghidez după ceea ce văd în harta mea mentală și nu după cum este, ajung în altă direcție. Ne amintesc... Doamne... Ne amintesc, la un moment dat, mergeam pe stradă în Timișo ara și în fața mea un grup de adolescenti. Băieți și fete. Și băieții încercau să le cucerească pe ghajici. și le strigau frumos din față. VACO! VACO! Asta era harta lor mentală despre cum ar trebui să se comp orte cu partenerele. Acest... și atenție, deci oamenii fac... acționează în func ție de hărțile lor mentale. oamenii acționează în funcție de hărțile lor mentale. Harta mentală acelei persoane spun ea că așa trebuie să se comporte cu o femeie. S-ar putea peste ani să nu fie mulțumit de rezultatele pe care le va avea în relația de cuplu. Fără să-și dea seama de unde provin errorile de aici, Erorile. De ce nu merge? Păi nu merge pentru că ce scrie pe harta lui despre cum ar trebui comunicare în relația de cuplu să nu fie chiar corect. Câte asemenea erori avem în hărțile noastre mentale? Ve-am zis, e simplu să îți dai seama unde e greșită harta ta mentală. Doar în acele lucruri de care ești nemulțumit. Ești nemulțumit de ceva în viața ta? Acolo înseamnă că drumul pe care tu mergi nu este potrivit. Dar nu înseamnă că, știi, bă, nu sunt nemulțumit de relații, trebuie să schimb relaț ia. Ghici ce? Vei intra în următoarea relație cu exact aceeași artă mentală. Da. Ok. Deci, ce o să facem în continuare? O să identificăm cum sună limbajul, cum sună o frază care a trecut printr-un anumit filtrul. Știți cum să vă imaginați filtrele ăstea? Vin o grămadă de litere, cuvinte, propoziții și filtrele, v ă amintiți cum erau jocurile de incastru. Eu îl zic de obicei, bancul ăla, când e hori aici. Știți că Horia, backgroundul lui, meseria lui, e în poză, da? Poate o să se uite la înregistrare. S-a dat un test la poliție, test de inteligență. Dar nu e Horia, nu mai are atâta farmec să-l zic, știi? Farmec e când vezi mutra lui, când încep eu să zic, da, șt ii? Zic, test de inteligență la poliție. Trebuiau să treacă formele prin incastru, știi? În incastru. Și era, nu știu, un pătrat trebuia să-l bagi acolo la păt rat. Un cerc trebuia să-l bagi la forma de cerc. Un triung la forma de triung, știi? Și la finalul testului ajung să face raportul, concluzia, ș tii? Din toți polițiștii 10% erau inteligenți, 90% erau forțoși. Dar n-are farmec fără Horia aici să zic. În bancul. Da, da, da, exact. Zici, Horia ne-a zis, Marius, că știi un banc cu polițiști, ăla când trebuie să treacă formele prin încastru. Da. Bun. Imagineați-vă filtrele ăstea, exact așa, ca niște forme. când o informație trece prin filtru, capătă, lingvistic, o anumită formă. Asta înseamnă că dacă eu știu să ascult, eu voi identifica în funcție de formulare ce filtru a fost folosit acolo. Prin ce filtru al minții tare a trecut informația respectiv ă, de a ajuns să sune așa. Deci dacă eu pot să identific prin ce filtru a trecut informația și știu întrebările care dau la o parte filtrele, ghici ce pot face. Pot recupera informația înainte că ea să fie filtrată. Cum arăta acea informație înainte că ea să fie filtrată? Adică, harta mea mentală nu va fi construită din filtrări, filtrări, filtrări, ci pot să recuperez acea informație care să-mi facă harta mentală, să fie construită din informații cât mai aproape de real itate, nu distorsionate de filtre. Imaginează-ți un aluat, știi? Bunică mi-a făcea niște prăj ituri, făcea un aluat, Și-l băga într-o mașinărie din asta ca mașina aia de făcut nucă, care avea în față niște forme. Și biscuizi ceva din aia, da. Și făcea formă de steluță, formă de covri, formă de nu știu ce. E, așa ceva imaginați-vă. Aluatul ăla, că se duce prin formele alea, iasă în forma aceea, dar deja eu văd altceva acolo. La final e o formă. S-ar putea inițial să fie altceva. dar dacă a fost trecută prin filtru, eu nu mai știu cum era inițial. Și viața mea, eu mi-o conduc după ce văd în urma filtrării. Chiar dacă e greșit. Fii atent. Hai să luăm... Deci am zis că sunt 3 tipuri de filtre. Vă imi mintiți care? Stergeri, generalizări și distorsiuni. O să începem cu cele mai simple. Unele, mai ales astea de la ștergeri, sunt atât de simple, câteva dintre ele, sunt atât de simple, încât o să zici, bă , dar eu cam știu asta. Primele două. Dar o să începem cu ăstea, ca să știți că, de fapt, sunt filtre. Și primul filtr de la ștergeri este ștergerea simplă. Ștergerea cea mai simplă. La ștergerea simplă, mintea noastră doar anulează informaț ii. Nu le modifică, nu le prelucrează, doar anulează informații . Adică dintr-un ocean de informații, de la o parte ceva și r ămâne un lucru. Cum sună formulările de genul ăsta? Adum și Miaia. M-am întors. O să plec. Să zizați? Ce se întâmplă? Lipseste informație sau nu? Aveam cu ani de zile în urmă un șef care folosea chestiile astea... ATENTIE! O să vă mai spun un lucru. Toate formulările filtrate sunt tehnici de manipulare. Deci, tot ce înseamnă formulări de genul ăsta sunt de fapt tehnici de manipulare. Folosirea întrebărilor care dau la o parte filtrele sunt tehnici anti-manipulare. Adică anulează ștergerile, generalizările și distorsiunile și ai scăpat de manipulare. Dacă tu spui că ne putem întoarce de la variantă pe care noi o cunoaștem acum ca fiind la realitatea mai reală sau reală. Da. Înseamnă că informația de fapt nu se șterge niciodată, se stochez între bada lume. Informația nu se șterge niciodată. Ok. Iar rămânem subconștient, putem s-o dezvoltăm, problema este că dacă noi considerăm că informația intră în un omit fel, noi nu mai căutăm nici mâncar s-o dez voltăm. Dacă eu consider că ploaia vine de la zeu, eu nu contest asta și nu cercetez asta. Pericolul vine... Gândăște-te că omul ăla din evu mediu care zicea că ploaia vine de la zeu, eu nu am ce să recuperez ca informație. Dacă eu îi pun întrebări, el nu o să zică, nu e adevărat, ploaia vine pentru că se condensează norii și diferența de temperatură și nu știu ce la înălțimea, nu știu care. El nu are informația asta. Doar că provocând informația, provoc și dorința de a cunoaș te mai mult. de a afla adevărul despre ceva. Și, mergând cumva în ordine inversă, de la ce credem că știm la ce a fost, noi de fapt mai avem cum să ajungem la varianta reală de at unci? Da, vom ajunge la varianta care deblochează momentul acela în care eu m-am blocat. eu m-am blocat. Nu trebuie să obțin toată informația, trebuie să obțin bucata de informație de care am nevoie ca să mărg mai departe. De exemplu, fii atent. Deci, utilitate. Am căzut de pe bicicletă. Dacă n-ar fi filtru ștergerilor, știi cum aș exprima chestia asta? Am căzut de pe o bicicletă pe gas, a dus la magazinul cu tare în data D, de către un șofer cu un camion pe care îl chema George, șoferul avea trei copii pe care îi chema Ion Popescu, și era căsătorit cu nu știu cine, camionul a fost fabricat în China, la fabrica nu știu care, benzina camionului a fost pusă la stația nu știu care, pe acolo, a mers pe șoseaua aceea, cauciucurile biciclete erau făcute acolo cu cauciuc adus din Africa, din pădurea nu știu care, Prelucrată de manchel, zici că nu știu care. Și înțelegezi, asta dacă n-ar fi filtru ștergeri... Norocul nostru că avem ștergeri. Imaginați-vă mintea noastră fără ștergeri, că țună cineva la sonerie și tu zici, cine e? Și el zice, sunt Marius, fiul lui Aurel și Elena, născut în data de la spitalul... doctorul care ajuta la naștere mea se numeia atât, era căsă torie cu nu știu cine. Bunicii mei sunt noi, așa, ei au provenit, Adam și Eva. Trebuie să te duci până la Adam și Eva, că nu-ți șterge. Nu-ți trebuie toată informația să o recuperezi. Îți trebuie să recuperezi bucata de informație care te face să mergi mai departe. La faza cu bicicleta, nu mă ajută să știu de unde au proven it cauciucurile. Mă ajută să-mi amintesc doar că m-am pinsă la de pe bicic letă și nu că eu am fost vinovat, că nu mă pricep, ci că a fost un accident. Înțelegi? Deci mă ajută să știu o bucată de informație. Și pot, clar, să ajung la informația... M-am fi în salade pe bicicletă, dacă eu nu mi-amintesc pentru să zicem 20 de ani de la even iment, încet-âncet pierd din informație. Și uit că mi-a pus, într-adevăr. Da, doar că sub conștientul nostru nu uită nimic. Gândește-te că am lucrat cu o doamnă, a fost șocant și pentru mine, și am făcut o regresie și și-a amintit scena nașterii ei și a descris camera, a descris locul, a descris persoanele care erau acolo și și eu și ea am zis, nu cred s-a dus acasă, a vorbit cu maică sa și maică sa i-a spus exact acolo, exact așa s-a întâmplat E adevărat, a fost un caz, o singură dată am trăit experien ța asta cineva să-mi zic atât de detaliată scena. Dar noi nu uităm nimic. Ok, mulțumesc. Da, este o archivare în subconștientă a celor informații. Dar, cum vă zicem, nu e relevant că ține minte toată inform ația, că oricum nu avem nevoie de toată informația. ceva semnificativ acolo de care avem nevoie, ala o sa vina la suprafata. De stergerile simple, va mai dau cateva exemple, mi le-am pus aici sa nu le uit, du-te si fa chestia aia. Si va zicem ca am avut un chef care isi manipula angajatii asa. La mine nu prea functiona, ca stiam deja tehnicile astea, dar asta facea, intra in birou, Știi că la ora 12 trebuie să-mi aduci chestia aia, nu? Și îl vedeam pe colegul meu că e alb, cavarul la față. Și zicea, bă, nu știu ce trebuie să-i aduc la ora 12. Nu știu la ce se referă. Și aveam o altă relație cu el, mă rog, câștigasem o grămadă de proiecte, atunci neîmpietenisem, știu, cu șef. Și mă duc la el în birou și zic, bă da, dă-mă încolo, ce trebuie să-ți aducă? El a zice nimic. A zis că ăsta e modul prin care eu îi țin liniștiți. Era director ceva într-un minister, nu mai contează, adică erau toți pe filieră politică, se mâncau între ei. Eu eram singurul care am ajuns acolo că trebuia să strâng b ani. Aveam firmă de fonduri europene pe vremea ea. Nu ma lasa in pace. Ati auzit expresii de genul asta? F-aia. Ati auzit ce? Nu sunt in stare. Nu o sa functioneze. Chestea aia nu functioneaza. Ei, ce vi se pare ca nu e in ordine cu afirmanții lăstea? Vă sunt clare? Nu știți la ce se referă! Banala întrebare despre ce mămăligă a lui Hector vorbești, e întrebarea potrivită pentru a decodifica, a da filtru a ici. Filtru este filtru ștergerii. Mintea sterge catastrofal de multe informatie, cat de multe , cat poate, pentru ca vrea sa elimine informatia in plus. Problema este ca acest filtru ne blocheaza comunicarea, cre aza conflicte in comunicare. Cum te simti cand vine cineva la tine si zice, sa stii ca nu-mi place? Iar ai facut chestia aia? Știi tu la ce mă refer? Ce ai de făcut când auzi acest format lingvistic? Vă zic varianta mea. Aud o replică din asta și zici scuză-mă, chiar nu înțeleg la ce te referi. Vrei, te rog, să-mi clarifici ce vrei să spui? Nu știu despre ce e vorba. Las că știi tu, te prefaci! Dacă tu crezi că știu e în regulă, doar că să știi că eu nu o să fac nimic pentru că nu știu la ce te referi. Deci, aici... Veam zis că sunt tehnici de manipulare astea, da? În general, o persoană care nu e antrenată în zona asta de dezvoltare personală, de psihologie, de comunicare, Că nu-i bine botul la aceste exprimări. Și intră, are o senzație de stres, de tensiune. Zice, bă, poate am uitat ceva. Vă amintiți cum făcea directorul ăla? Bă, poate am uitat, poate nu sunt capabil, poate nu știu eu . Sau, mai rău, dăm și mie chestia aia și vine și îți aduce piperul. Și zici, nu, că mă referiam la mop. Ce facem? Când sunt ștergeri, ce face mintea noastră? se umple cu ce credem noi. Adica, ce facem? Noi venim cu harta noastra mentala ca sa completam golurile. Stiti cum aratau harțile lumii in EVU Mediu? Cand aia nu stiau ce e într-o zona, desenau un dragon. Ca umpleau cu ce le umplea imaginația zona respectivă. Deci, aici-i țara dragonilor. A fost cineva să-i vadă, nu, dar știm noi că e acolo. Înțelegeți? Deci, când auzi formulări din ăstea din care lipsesc inform ații, totdeauna, fără nicio frică, spune, Nu înțeleg, nu știu la ce te referi. Știți că sunt foarte mulți oameni care se ferezc să spună, nu înțeleg? Asta e de văzit, nu știu la ce te referi, nu înțeleg. Gândiți-vă doar așa. Persoana care folosește ștergere o folosește din motive de manipulare sau pur și simplu așa gândește. Gândește după filtrul ștergerilor și atunci exprimarea sa va fi cu filtrul ștergerilor. În ambele situații tu trebuie să pui aceeași întrebare. La ce te referi? Despre ce e vorba în propoziție? Nu înțeleg... Eu, replica mea, este doar atât. Nu înțeleg. De obicei nu pun întrebarea, la ce te referi. Eu zic doar, nu înțeleg. De ce fac asta? Când zic despre ce vorbești, ca și cum arun c către tine responsabilitatea, și eu nu vreau asta, eu nu vreau să te simți presat, știi, explică-mi, spunem la ce te referi, să îți zic că e către tine. Eu zic, eu nu înțeleg, ajută-mă. Observați că e o nuanță ușor diferită ca să favorizez desch iderea celuilalt? Decât dacă zic, explică-mi, dă-te peste cap să mi-e explici , fă eforturi să mi-e explici. Eu zic, eu nu înțeleg, e o nuanță. Scopul și efectul e același. Voi puteți să faceți cum dori ți voi. Puteți să creați presiune pe celălalt sau să nu creați pres iune pe celălalt și să întoarceți acestea supra voastră. Eu sunt cel care nu înțeleg. Dacă binevoiești, măriată, explică-mi. Știi, cam așa aude celălalt. Mama mia, deci... Hai că fac efortul să te explic, să pricepi și tu. Le-am zis, bancul meu preferat, nu? Ala cu profesorii, fiiind în domeniul. Nu vi l-am zis, ba, ai că vi l-am zis. Când se plimbă un profesor pe culoarul școlii, și erau ușa deschisă la clasă, și când se uită înăuntru un coleg de-a lui, un profesor își dădea cu capul de tablă. Și făcea, nu înțeleg, nu înțeleg, nu înțeleg! Și ăsta intră înăuntru, speria, Colegă, de ce se întâmplă? Spune-mi ce nu înțelegi, că-ți explic eu! Și ăsta se oprește bezmetic și zice, De explica, știu și eu să-i explic la mine problemea e că nu înțeleg? Așa și eu, știu să vă explic, problema e că nu înțeleg. Da. Am fost plecat. Unde? De ce? De ce n-ai rămas acolo? Ce bine era fără... da, vre au. Să înțezi azi, deci toate aceste fraze fac parte din aceste ștergeri simple. Întrebările sunt, de exemplu, făcă-i chestia aia. Ce anumitru e să fac? Adum aia. La ce anumite referi? Adum aia de acolo. Hai să zic, nu sunt atât de blocante, dar dacă un om zice, eu nu merit. Ce nu meriti? De unde stii ca nu meriti? Cum ai ajuns la concluzia ca nu meriti? Sunt multe variante aici ca sa extragi informatia. La ce te referi? Eu nu pot. Ce anume nu poti? Nu poti nimic? Nu poti un lucru? Oameni se exprimă așa cum gândesc. Dacă o persoană vorbește așa, cunoște acele persoane în limbași populară le numim vampiri energetici. Vampiri energetici, nu? Văd că nu suntem mai buni de aceea. în limbași populari le numim vampiri energetici. Vampiri energetici înseamnă de fapt că e o persoană care folosește foarte multe ștergeri simple. Lingvistic, persoanele care folosesc ștergeri simple sunt vampiri energetici. De ce? Și de obicei, ăștia sunt... Profesia lor este de guru spiritual. Dacă vă uitați, cei care sunt vampiri energetici de obicei au ceva cu spiritualitatea. Pentru că... Mă uit la tine și îmi dau seama că energia ta a urcat pe a treia dimensiune. Vibrația se simte acum că a început să crească. Doar pentru asta, tu ai nevoie să strănscenzi partea aia din karma pe care ți-ai făcut-o, știi tu când atunci. Băi, am zis ceva? Nu am zis nimic! Însă, fii atent! Tu ca să poți integra informația, ai consumat o grămadă de energie. După o asemenea discuție, te simți obosit. De asta îi numiem... zice, bă, nu știu de ce, dar... Știi, acele persoane vorbești cu acele persoane și vrei să pleci, vrei să scapi, vrei să te întorci și să pleci. Cunoști asemenea persoane. Observă limbajul și o să vezi că e limbaj fără terminologie NLP, îi zice, vorbește foarte vag. De fapt, e vorba de ștergerile simple. Acum aveți avea terminologia NLP. Limbajul vag, în care nu înțelegi la ce se referă, e de fapt ștergere simplă și trăiește asta ca un consum enorm de energie ca să umpli golurile. Numărul destinului tău este un număr care transmite că tu, într-o viață anterioară, ai avut un destin de creștere. și vibrația din numărul destinului tău este potrivită cu vibrația planetei. Tu vei fi o persoană care va ajuta destinul planetei să se dezvolte. Aparent am zis ceva. În realitate am folosit atâte aștergeri încât mintea ta ori le acceptă pe nedigerate, și asta se numește manipulare, ori face eforturi să și le traducă, și asta se numește consum de energie. Când le accepti pe nedigerate, tu zici, pă, ăsta e, pă, e un înțelept, E un guru spiritual. Uite domne, cum stie el ce s-a intam plat in vietile anterioare. Dar daca pui intrebarea, de unde stii? Pai simt eu. Cum se simtea? Simt eu? Este o stergere simpla . Simt. Te simt. Iti simt eu destinul, karma, aura. A simții este ștergere simple, oameni. Începe să se clarifice un picuț cum e cu... da. Atunci când intri într-o sală și la un moment dat simți ce va și îți spui ție. Simt eu că aici ceva nu e în regulă. Ce e asta? E auto-stergere la mine? Sigur, mintea noastra funcționează permanent. Filtrele astea funcționează permanent. Pentru că dacă tu te întrebi ce nu me simt și de unde știu că ceea ce simt înseamnă asta, se schimbă povestea. Dacă tu chiar vrei să ai răspunsurile. Altfel e mai simplu să zici, pentru că-i supărat zeu, ala a dat cu fulgerul. Deci, fii atent, ori te mint singur, ori descoperi adevărul, decizie e la tine. Eu îți dau uneltele, dar tu trebuie să le folosești. Deci rezolvarea ar fi să mă uit mai atent, să mi-mi spric? Nu, rezolvarea e să-ți pui întrebările. Ah, să pun întrebările mie în interior de-a unde știu. Pentru că altfel ne automaniipulăm. Ah, există. Simt nu știu ce față de tine. Ce simt? Ce? De unde provine? Pe baza a ce simt asta? Dar nu ne punem întrebările astea, atunci operăm, mintea no astră operiază doar cu concluzia. Simt! Pentru că dacă aș pune întrebările, aș zice, simt, ok, ce simt? Păi o gădilitură în stomac. De unde vine asta? Păi vine din faptul că te-am văzut cum te scobești din ureche. Pe baza a ce ai tras concluzia? Pe baza a faptului că și mă tușo mea se făcea chestia. Și tot se lărgește zona de informații, să simțiți? Pe măsură ce pun întrebări, lărgesc zona de informații și concluzia mea finală va fi una informată. Nu una bazată pe simt eu. Elena sunt. Dacă vin către tine altă persoană și spun, wow, de ce ai o energie foarte mișto? Băi, te încurcă? Nu. Lasă să zică, foarte bine. Dar dacă mă încurcă, atunci pun întrebări. Dacă vine la mine și zice, bă, ești cel mai tare trainer, nu o să zic, pe ce te bazez? Adică e ok să le primești? O să zic, bă, super, mersi, fai. Da, deci acest sistem îl folosim doar când sunt limite, câ nd mă limitează cu ceva. În rest, dacă e o manipulare care mă ajută, o las! Ok, deci poate să funcționeze și în sens invers. Bineînțeles, bineînțeles. Ok, merci. Ok, te rog. Aruncă! Nu am capacitatea. Eu vreau să dau un exemplu legat de ce ai spus la serviciu. Așa. Din prima zi am avut o colegă care de când am văzut am simț it că vreau să stea cât mai departe de mine. Nu mi-am explicat de ce, mi-am pus întrebarea, tăticeu are simț asta, nici nu o cunosc, de abia știu cum o cheamă. Și totuși nu îmi plăcea prezența ei lângă mine. În timp mi-am dat seama că într-adevăr e ca un vampir, cum spui tu, pentru că venea lângă mine să lucrăm ceva și mă simțeam dintr-o dată, uite așa cum mă scurg de pe sca un. Începe să-i ascult limbajul și o să... Și zicea, ha, ta ce liniștită, mă simt lângă tine. Și a fost o dată de două de trei și apoi mi-am dat seama, aoleu, ce fără ce întâmplă aici. Nu mi-am explicat foarte bine. Numai că acum, mi s-a ok, am catalogat o vampir, stau cât p ote de departe de aia, e regulă. Dar acum, când ne explicai partea asta cu gurul și toate cele, mi-am dat seama că ea este manipulator în sarcinile noastre de birou, în sensul că, în tot ce am preluat de la ea, ca sarcin de lucru, am foarte puține informație. S-am avut foarte puține informație și chiar vorbeam cu șefa mea, zic, nu-mi dau seama cum a ajuns de la pasul ăsta, la pasul ăsta îmi lipsește informație de acolo până acolo și mă frustrează. Bine-i venit în club. Cum pot să fac aici? Trăi să ai tot setul de întrebări, pentru că o persoană nu se exprimă doar cu un singur filtr. Noi folosim într-o frază, într-un context, toate. Ok, ok. Eu acum încerc să vile selectez să fie pe cât e un filtru. Dar într-o singură frază, uneori sunt mai multe. Și o să vedeți aceeași frază, o să vă mai dau și la alt filtru. Și o să zici, bă, da, nu mi-ai zis-o la filtru ăla. Bă, da, dar partea aia era de filtru ăla, partea cealaltă din propoziție era pe celălalt filtru. Deci, să se suprapun formulările, dar o să vi le clarific când e mult. Da? Ok, mulțumesc. Bine, ideea este că eu când am în minte sistemul ăsta de filtre, citesc în mintea ta mai mult decât știi tu din mintea ta. Văd în mintea ta lucruri pe care tu încă nu le vezi. Pentru că tu te exprimi după filtrele alea și eu, dacă pun întrebările, îmi dau seama ce e în spatele răspunsurilor tale. Bine, vă mai dau un filtru? Tot din asta simplu la început. A fost simplu, da? Ok. Bine. Al doilea filtru tot șterge ceva. De data aceasta șterge autorul acțiunii. Au ceva cu mine. Are ceva cu mine. Nu-i pasă. Mă-njură. S-au făcut multe greșeli. Dacă pun întrebarea câte, e o întrebare de ștergere simplă. Câte. Detaliază, nu? Dar fii atent. Pe ștergerea de autor s-au făcut multe greș eli. Cine anume a făcut greșelile? Limbajul asta, filtru de stergere de autorul acțiunii se mai numeste limbajul politicienilor. Băi, n-avem autostrăzi pentru că s-a furat. Da, a venit asfaltul din autostradă și a furat cisterna. Asfaltul s-a furat pe sine. Știi? E corupție, domne. Dar cine e corupt? S-au făcut erori! Singure s-au făcut! Nu că le-ar fi făcut cineva! Ăsta e limbajul politicienilor. Dacă ascultați politicienii, o să vedeți că vorbesc cu foarte multe ștergeri simple și cu foarte multe ștergeri de autor. Ăsta e tiparul la politicienii noștri, în general. Care e întrebarea banală aici, nici nu stăm pe ea Cine anume, la cine te refeci? Asta e întrebarea cea mai simplă, de aia nu vreau să stau prea multe ea Deci, ce lipsește aici? Lipsește persoana care acționează De exemplu, nimănui nu-i pasă Nimănui nu-i pasă de mine Există o persoană anume căruia nu-i pasă. Ai văzut tu persoane căruia nu le pasă? Următorul filtr de ștergeri... Dacă o să aveți întrebări, aveți întrebări, edicați mâna și mă opresc și mai detaliez. Dacă sunt așa simple, trec un pic prin ele mai rapid. De aici, ancolă începe să intrăm în pâine. Următorul filtrul de ștergeri se șterge cum anume se face o acțiune. Ștergem metoda prin care se face o acțiune. Există un rezultat, dar nu se specifică cum s-a ajuns la rezultatul respectiv. De exemplu, M-am enervat. M-am blocat. M-am răzgândit. M-am răzgândit. M-am răzgândit. M-am întristat. Eu acum vi le-am dat peste a, hai sa zic, negative. Dar pot sa fie si... l-am convins. Aici, la fel, e aceeași întrebare. Doar ca nu mai e limitativ, poate. Sau am reușit. sau am reușit? Se zizați că nu știi nimic? Dacă ar trebui să... Ce filtre mai conține? Hai să facem un joc. Eu o să vă zic fraze din ăstea și o să vă pun întrebarea. Și ce alte filtre mai observați? Am reușit? Stergerea de care? Simplă! Care e întrebarea? Ceea nume e reușit? Bun. De data asta, ștergerea de strategie. Cum anume ai făcut asta? M-am blocat. Cum anume ai procedat ca să te blochezi? M-am enervat. Dacă e ștergere simplă, ce fac? Pe ce anume te-ai enervat? Legat de ce anume te-ai enervat? Dacă ești tergere de strategie, de verb nespecificat, așa se numește, întreb cum procedezi tu ca să te enervezi, la ce te ajută anularea acestui filtru. Atenție, este unul din filtrele cele mai puternice. Întrebarea mea, la ce mă ajută să anulez filtrul acestei... acestei...acestei filtruri de verb nespecificate? Cum ziceam că se numește. M-am enervat. Ați auzit vreodată pe cineva care s-a enervat ? Sau s-a întristat. Haideți să o luăm asta cu s-a întristat că e mai simplă de analizat. M-am intristat. Ce faci cand auzi, m-am intristat? Ce faci cand iti spui, m-am intristat? Cum faci? De obicei ce faci? Asta e ceva, astept sa treaca. Lasa ca vin si vremuri mai bune, nu? Nu, varianta eficienta e urmatoarea. Băi, dar eu cum procedez? Eu, Mario Simion, cum procedez eu ca să mă întristez? Pentru că tristeția nu vine pe un nor verde și se bip în capul meu. Trăi să fac ceva, să mă gândesc la ceva. Și cineva din fața mea la un moment dat îmi zice, m-am en ervat, m-am întrista. Și eu zic... Atenție! E despre metodă. Și eu zic, la ce trebuie să te gândești la început ca să te poți întrista? Păi la asta. Și după aceea la ce? Păi la asta. Și după aia la ce? Păi la asta. La ce trebuie să te gândești ca să te enervezi? Păi mă gândești la fața șefului meu. Și după aia? Păi după aia aud vocea lui de... ...care zice nu știu ce. Păi și după aia? Că aia îl văd cum îi face și... Păi și-ai obligatoriu să te gândești la toate astea? Nu-i obligatoriu, dar... Vreau. Ah, ok, am înțeles, scuze. N-am știut că asta-i momentul din zi în care tu ți-ai propus să fii trist. Să o să fii nervos. De fapt, care-i scopul? Când eu îți atrag atenția că în spatele lui m-am enervat Tu folosești niște etape, responsabilitatea tu o simți că e în mâinile tale. Și dacă responsabilitatea lui m-a menervată în mâinile tale , ai posibilitatea să ce? Să oprești acțiunea. Dar dacă zici doar, m-am enervat, m-am întristat. Mintea ta funcționează după, m-am întristat, nu pot să fac nimic. De ce nu pot să fac nimic? Că nu știu că-i la mine responsabilitatea. Eu nu am claritate pe asta. Harta mea mentală zice M-am enervat. Sunt nervos, m-am enervat. Punt. Și vin eu și zic, hai să vedem cum ai făcut asta. La ce ar trebui să te gândești? Și după aia la ce te-ai gândit? Și după aia la ce te-ai... Și fii atent, aici ești mecheria, dar nu o ziceți la nimeni . Păi și dacă nu te-ai fi gândit la asta, cum ar fi fost? Păi nu mă aș mai fi enervat, fi rar să fie. Păi și cine te-a obligat să te gândești la asta? Cine te-a obligat? Te poate obliga cineva la ce să te gândești tu? Știi ce vreau să aud de la tine? Adică de la cel din fața mea. Că nu m-a obligat nimeni, dar am decis eu. Știți cât de dureros e răspunsul ăsta și oamenii nu vor să- l dea? Pentru că dacă îl ar da, ce și-ar spune? Că nu e celălalt responsabil de cum se simt ei, ci ei sunt. Și oamenii nu vor să audă asta. Mai zic odată tot procesul, că văd că unii dintre voi suntă ți deja... E nervați. Deci, când tu zici, sunt nervos, sunt trist, eu zic, cum faci asta? Nu te întreb de ce. Te întreb cum faci. Păi nu știu cum fac. Și eu zic, la ce trebuie să te gândești ca să te enervezi? Păi m-am gândit ce mi-a zis ala, ce mi-a făcut, ce nu știu ce. Bun, și după aia? Păi după aia m-am gândit că am făcut aia și n-am mai făcut și cealaltă. Și după aia... Pun de obicei trei asemenea. Și după aia, și după aia, și după aia. Și după aia vin cu întrebarea... Păi și cine te obligă să te gândești la asta? Păi nimeni nu mă obligă! A, deci tu vrei să te gândești la asta. Ăla e momentul dureros. Dar e un moment de lărgire a responsabilității. Gândiți-vă, fără aceste întrebări, De harta mentala omului este, eu sunt nervos, punct. Plauă, punct. Nu trebuie să cercetez, nu trebuie să știu de ce, plouă. Eu sunt nervos, e același lucru. Dar dacă aflică tu, ești cel care, neobligat de nimeni, a ales să-și spună în minte și să vadă în minte acea frază, e ca și când cine alege pe ce film să pornească la Netflix? Cine alege filmul? Tu zici... Am dat drumul la un film de groaza și mă bip pe mine că mă uit la filmul ăla de groaza. Tu zici, ba, dar cine l-a ales? Eu l-am ales! Păi și te-a obligat cineva? Nu! Și mi-e frică de nu mai pot! Și te uiți în continuare? Da, mă uit în continuare! Păi și ai putea să-l schimb? Da, aș putea să-l schimb! Păi fă-o! A! Nu am gândit la asta. Oameni buni, asa stau lucrurile in mintea noastra, doar ca noi dam drumul la film si ne uitam la film. Si trebuie sa vina cineva din afara si sa ne puna setul asta de intrebari, pe care eu v-am zis, eu mi-l am pus mie, pentru ca imi faceam rau mie si credeam ca nu am ce sa fac altceva. Pana cand mi-am pus intrebari, ba, dar ma obliga cineva, nu . dar pot să schimb la ce să mă gândesc? Da, aș putea să schimb. Păi și de ce nu o fac? Păi hai să o fac. Da. Cum sună? Vreau să vedeți că e o filozofie de a gândi diferit. Cum sună chestia asta? O vedeți doar ca o metodă? Pentru că eu o văd ca o filozofie de a gândi diferit. Cum va ajunge la voi? E un mod de gândire. E un mod diferit de gândire. Da. Întrebările mă întrebam de ce se numește viața mea dacă nu fac ce vrea unia. Da, pentru că noi nu facem ce vrem în viața noastră, pentru că consideram că atâta avem libertate, acea harta mentală. În realitate noi putem mult mai multe, doar că nu putem să le vedem, acele lucruri. Bun, merg mai departe. Deci aici ați prins care e întreb area. Cum face asta? În ce ordine? La ce mă mai ajută această înt rebare? Când tu îmi zici, mi-am reparat mașina, eu te întreb cum ai făcut asta. Am avut succes în direcția Cum ai făcut asta? Întrebarea cum, e întrebarea care mărește cel mai mult h arta mentală la unui om De ce? Înveți cel mai mult Când tu îți pui ții întrebarea Cum am făcut să mă blochez în situația asta? Înveți cel mai mult despre cum te blochezi tu De ce ar trebui să învăți despre cum mă blochez? La ce mă ajută? Să învăț despre cum mă blochez? Ca sa n-o mai fac data viitoare. La ce ma ajuta sa invat despre cum ma intristez, despre cum ma enervez, despre cum devin gelos. Ca sa pot sa opresc acel lucru pe care nu-l pot controla pana nu il inteleg. Cum ma ajuta sa inteleg ce nu intelegeam inainte. Si oamenii continua cu intrebarea, da de ce mi se intampla asta? Dar de ce m-am întristat? Dar de ce am eu karma asta? Dar de ce am eu destinul asta? Dar de ce m-a s-a enervat? Dar de ce... Nu mă interesează de ce. Când vi s-o vorbesc cu tine, că vrei să-mi spui ceva, mă zici, da, hai să zic de ce mi se întâmplă. Ia zic, nu mă interesează. Zic, cum gândești ca să te simți așa. Vă mai zic o ștergere? Ștergerea termenului de comparatia Ștergere comparativ Într-o zi Vine Simona acasă Și o văd că e mai trist Trist, asa mai... Zic, ce-i? E, am fost cu fetele in oras la cumparaturi. Bai, trebuia sa ma opresc. Trebuia sa nu mai pun nicio intrebare, stii? Dar, na. Cand nu stii, pui intrebari. Zic, asa si... Ce s-a intamplat? Am vazut o bluza. Era un semn clar de la divinitate ca trebuie sa te opresti. Deci era semnul clar ca trebuie sa te oprezi. Si nu m-am op rit. Imi zic... Siiii? Ti-ai luat-o? Nu. Pai cum? Pai era prea scumpa. Ei, asta deja e semnul de NLP ca trebuie sa te oprezi. Nu ma e de la Divinita. E prea scumpa. E termen de comparatie, da? Si eu n-am ce face si masochist fiind... Ii zic, prea scump comparativ cu ce? Ii zice, prea scump comparativ cu alte bluze. Ii zic, si prin ce seamana bluza aia cu bluzele celelalte ca sa le compara? Staiul Simona mea se gande, ii zice, nu prea seamana, ai dreptate, dam card-ul. Brusc nu mai era prea scumpa ca nu putea sa le compara. Ca si cum ai comprao o bluza cu pantaloni, stii? Termenul de comparatie care lipseste suna lingvistic asa E prea greu sa merg la sala E prea dificil sa invati germana E prea greu sa vorbesc in public Prea greu, prea mult, prea verde, prea rece, prea cald Toate sunt Comparatii neterminate De ce zic neterminate? E prea greu sa merg la sala Cu ce a comparat? Cu statul pe canapia, breavo! Daca ar fi comparat cu a te duce in razboi si a cara timp de o luna de zile, o ranita in spate pe caldura sau pe frig, cu bocanci din care ti iasa deget ele si sapand transeie in fiecare zi. Ar mai fi vreo prea greu sa mergi la sala? Nu. E prea greu sa inveti Germana comparativ cu... cu Romana, ca daca ai comparat-o cu Chineza, Germana zice, hai de cap... Intelegi? Noi ce facem? Ca sa dam bine cu noi, ascundem cu ce comparam. ascundem termenul de comparatie ca daca l-am verbaliza, daca l-am aduce in constiinta noast ra ne-am dat seama ca ne mintim si cadeva nu ne asumam efortul respectiv si atunci ce facem? L ascundem in subconstient zicem, ba, e prea greu si vine nesimtitul de nelepist si te intreaba, comparativ cu ce? si acum, sa te vad daca te mai poti ascunde, ca eu am facut chestia asta Bă, e prea greu să construiesc cursul ăla. Și tot eu, prea greu comparativ cu ce? Păi cu a ține un curs pe care l-am preluat de la alții. Păi normal că dacă compară ăstea. Și acum întrebarea este, dar de ce ai folosit acest termen de comparație? Nu cumva. Deci asta era dialogul meu interior. Nu cumva am folosit acest termen de comparatie Ca sa ma deresponsabilizez Dar daca as folosi cu un alt termen de comparatie As mai zice ca e greu Recunosc ca nu, fii rar sa fie Da, dar imi place sa ma de responsabilitatea Ai ca folosesc in continuare termenul asta de comparatie Si atunci ma deresponsabilizez Ca e prea greu fata de ceva usor Bagajul asta e mai greu decat celalalt Dar același bagaj e mai ușor decât alălalt. Eu cu ce compar bagajul? E greu sau ușor? În funcție de... Cu ce-l compar? Cu anii în urmă mă sună un tip. Marius, aș veni la cursul tău, dar-i prea scump. Încă un client fidel era în mintea mea. Și zic... Când suni, spună-mi, ba, aș veni la cursul tău, dar-i prea scump. Care e de fapt interesul tău are? Să obții o reducere de preț Și nimerise la telefon cu mine Că era cursul meu Marius, aș veni la cursul tău, dar-i preascum Te-am prins Te-am prins și nici măcar nu-ți-ai dat seama Preascum comparativ cu ce? Păi comparativ cu alte cursuri Nu venia să zic, du-te la alte cursuri Dar i-am zis altceva. I-am zis de unde stii. Ca prin ce seamană cursul meu cu cursurile celelalte la care ai fost... Zice, păi nu știu că n-am fost la cursul tău. Zic, și atunci cum știi să-l compari? A venit la practic. A venit la Master și a venit la toate tabelele pe care le aveam cu anii în urmă. Unul din clienții cei mai fidelii. Zice, băi, mi-am dat seama... Mi-am dat seama că eu nu analizam bine informații. Eu vroiam atunci să obțin o reducere, dar... Când am aflat cum ai pus tu problema, când am văzut cum ai pus tu problema, zice, nu mai puteam să zic nimic. Da, pentru că omul era destul de inteligent ca să-și dea se ama că nu poate să compare mere cu pere, când a gustat doar merele. Ce-ți plac mai mult, merele sau perele? Merele. Perele stii ce gust au? Nu. Cam asa suna comparatia noastra. Ganditi-va, de cate ori vi se pare ceva ca e prea greu? De cate ori va sabotati singuri pentru ca vi se pare ca e prea greu ceva? Sau ca e prea scump ceva? De obicei cu ce compari? Ba, e prea scump. Ca sa poata sa fie prea scump Trebuie sa compari cu ceva din aceeasi categorie, dar stii cum facem? Noi comparam cu banii pe care i-avem in portofel E ca si cum ai cumpara o farfurie de macaroane Cu mersu' pe munte Si zici ba Una e sarata Cealalta nu e sarata Mersu' pe munte nu e sarat Nu e bun Înțelegeți? Deci cam ăsta-i tipul de comparații care apare în mintea noastră. Normal că ne blocăm în acest mod de gândire. Voi vă da seama cât de greșit ne folosim mintea în cazul ă sta. Să comparăm lucruri care nu pot fi comparate. Normal că rezultatul final e greșit, e eronat. Și pare atât de logic să zic, bă, dar eu compar prețul ăsta cu banii pe care îi am. Da, dar atentie, nu este o comparatie reala. Tu trebuie sa-ti asumi ca e decizie, nu comparatie. Tu n-ai analizat! Ca oamenii zic, am analizat si nu pot sa iau masina asta pentru ca e prea scumpa. Ca nu am bani. Nu, n-ai analizat, n-ai facut comparatie. Doar, ai folosit aceasta formulare ca sa-ti de-responsabil izezi decizia. Să nu-ți asumi responsabilitatea de a zici, băi, adevărul este că nu am banii respectivi și că nu doresc să fac luc rul ăsta. E prea greu să mă duc la sală. E prea greu să țin o prezentare. Ok. E prea greu să țin o prezentare comparativ cu ce? Cu a mă uita la un film la televizor. Da, culmea. E prea greu sa ti-i prezentarea daca o compari cu asta. Dar atentie, stii de ce facem asta? Pentru ca nu vrem sa spunem, imi e frica, nu stiu s-o fac si zic, e prea greu. Cand un lucru e prea greu, este de responsabilizare pentru ca nu mai sunt pus in situ atia ca trebuie sa-l fac din moment ce e prea greu. Când ceva este prea greu, eu nu mai sunt vinovat în ghele mele că nu l-am făcut. Nu l-am făcut din motiv că e prea greu. Nu din motiv că nu am vrut să fac efortul de a-l face. Să izați nuanța. Este un blocaj? Este o automanipulare? Enorm de mare, dacă continuu eu stau să gândesc în termen, e prea greu, deci nu fac asta. Mă de responsabilită... Nu mai e responsabilitatea mea. Eu nu l-am facut, nu din pricina mea. Nu l-am facut din cauza lucruri ala, ca e prea greu. E ca si cum am zis, am un bagaj, nu il pot ridica pentru ca e prea greu. Deci nu sunt muschii mei slabi. Se zizati nuanta? Nu sunt muschii mei slabi. Nu trebuie eu sa-mi intaresc muschii. Bagajul e prea greu. Deci nu are nimeni ce sa-mi zic, ca nici macar eu, in ogl inda ma uit, sunt curat, ca lacrima. Nu trebuie sa-mi intaresc muschii. E prea greu. Mă întreb dacă rezonează explicația asta cu voi și dacă oare vă regăsiți în situații în care ati zis voi și v-ați oprit din nu știu ce acțiune, spunându-vă singuri, e prea greu. Manipulându-vă singuri că e prea greu. S-a regăsit cineva? Am zis, dar eu încă mă mai regăsesc câ teodată. Doar că acum mă uit în o glindă și-mi zic, iarăși am ales greșit termenul de comparație ca să mă derosponsabilizez. Păi, nu numai demotivare. Apare demotivare și motivul dev ine unul oficial valabil. Bă, e prea greu, n-am cum să fac asta. Da, da, da, ca as zice, ba, e prea greu sau mi-e mie lene? Cum ar suna? Ba, nu e prea greu, doar ca mie lene. Ba, nu e prea greu, doar ca nu vreau. Ba, nu e prea greu, doar ca n-am chef sa fac efort. Sa istizati ca parca nu suna la fel de frumos pentru mine, pentru imaginea mea? Sa zic, ba, n-am chef sa fac efort. Pe cum adica n-am chef sa fac efort? Eu tot timpul sunt cel mai tare. Da, da, asta e prea greu, deci, mai bine nu o fac, ca n-am cum. Că n-am cum. Aș face-o, dacă n-ar fi prea greu, aș face-o. Fază reală, acum ceva vreme. Într-un grup, trebuia să rezolvăm ceva și eram mai mulți. Amici. Și la cineva, la o autoritate din aștiiți cum sunt autorită țile statului foarte blânzi, a venit în fața noastră și parcă ne-a tratat de parcă eram preș, știi? Și mi-am înțeles că... Eu zic, stai o secundă. Cum îți permit să vorbești așa cu niște oameni pe care tu trebuie să-i servești? Și am avut o mică discuție blândă, calmă cu personajul respectiv, la care unul din colegii din grupul ăla zice, Bă, dacă n-ai fi zis tu asta, cred că aș fi zis-o eu. E același lucru, odică omul... A zis, bă, puteam să o zic și eu, dar... Noroc că ai zis-o tu! Exact este asta. Mă deresponsabilizez pentru că ai zis-o tu , deci... Dar puteam! Ok. Mersi. Și vă dau ultima... Ultimul tip de ștergere... Ultimul tip de ștergere îl folosim frecvent. Este... se numește judecată de valoare și este ceea ce facem când dăm sfaturi. Când dăm sfaturi, noi deținem adevărul absolut iar ceilalți trebuie să-și anotițe. Corect? Băi, când eu dau un sfat, e ca și cum în toate planetele din galaxie trebuie să se oprească și să-și noteze. Toate stelele trebuie să înceteze să mai strălucească, să se pună pe pauză, ca să asculteți fatul meu. Și eu zic, nu e frumos să uri lingura mare. Sau, zic, trebuie să mănânci doar rană sănătoasă. Ai nevoie de... nu știu ce, trebuie să fii un om calm ca viața să meargă frumos. Când tu gândești pozitiv, toate lucrurile se vor îndeplini. Ați auzit asemenea afirmații din acestea? Judecăți de valo are? Ce lipsește? Ștergerile înseamnă că lipsește ceva. Ceva mintea șters de acolo. Nu? Argumentarea de ce este așa și nu altfel. Bravo. Lipseste un studiu făcut, o cercetare științifică care demonstrează că așa stau lucrurile. Oameni buni, orice sfat, orice judecată din asta, nu este bine să mănânci înainte de culcare. Păi, poate pentru tine. S-a făcut un studiu pe asta. S-a făcut 10 studii pe asta. Iată-ntră întrebare aici. Care înervează dacă o zici în forma asta. Dar o să vă învăț și în forma... Cine zice asta și cu ce autoritate? MAM! MAM! Eu o fac. Pentru că nu-mi pasă reacția celui lalt. Dar dacă vrei să pari diplomat, îi zici, hmmm, sunt de acord cu tine, doar că uneori mă întreb când s-au fi demonstrat asta și de către cine. Așa să fii mai blând. Hmm, sunt de acord cu tine, doar că mă întreb, oare când s- a demonstrat asta și de către cine? Păi nu știu, nu s-a demonstrat, așa cred eu. Eu, aaa, e doar părerea ta, ok, m-am liniștit, credeam că e pe bune. Da, te rog, ținem înasup să te vadă colegii cu microfonul. Deci, judecățile de valoare sunt emise pe bandă rulantă de oameni de fiecare dată, când ai senzația că cineva țincalcă valorile, țincalcă ter itoriul o judecată de valoare. Vine mama și zice, cum trebuie tu să te pieptezi, cum trebu ie să te îmbraci, cum trebuie să mănânci, deși tu ai 50 de ani. Se întâmplă sau nu? Bă, știe celălalt mai bine decât tine. Ălea sunt judecăți de valoare. Ok, te rog. Păi și dacă la întrebarea cu cine a spus și cine a doverit chestia asta spune că, uite, te-njur, toată lumea crede asta. Ok. Asta este ghici ce? Ajungem imediat la generalizări. Și o să vezi ce trebuie să... Vă amintiți că vei am zis, o persoană răspunde printr-un alt filtru. Totdeauna, răspunsul va fi printr-un alt filtru. Tu trebuie să descompui filtră după filtre, până când persoana respectivă ori pleacă, dar pleacă din cauza ta pentru că ai fost agresiv cu întreb ările, ori intră într-un proces de căutare autentic Și zice, băi, îmi dau seama, dacă nu ești agresiv, îmi dau seama că nu am fost chiar honest cu mine. Dar, exact, asta zice, totă lumea face asta. Și zic, băi, uite, eu nu-m fac asta și mai știu încă trei persoane care nu fac asta. E posibil ca noi să ne înșelăm, dar faptul că nu facem toți asta, Indică inclusiv ideea că s-ar putea să existe și păreri op use, păreri diferite. Dar, vezi, formularea este non-agresivă. Pentru că dacă tu îi zici, dar nu e adevărat, e agresiv. Depinde care e scopul tău. Bendler, când a creat sistemul ăsta, spunea, aveți grijă că dacă îl folosiți fără raport, vă pierdeți to ți prietenii. De ce? Pentru că tu pui întrebări, Despre convingerile oamenilor. Amintiti-va, nu e ca si cand... Nu e ca si cand zici, nu-mi plac papucii tai. Tu e ca si cand iti spui, nu-mi place cum gandesti. Nimeni noi nu-i place sa i se spuna, nu gandesti corect. Eu niciodata nu pun intrebariile astea intr-un mod agresiv, decat daca vreau sa scap de persoana respectiva. Dar dacă pui întrebări sau dacă te iei de papucii, bă, nu- mi plac papucii tăi roșii. Tu zici, pă, mă doare în cot că nu-ți plac tine papucii mei roșii. Dar dacă-ți zic, nu-mi place cum gândești, acolo mă doare un pic mai tare să aud, știi? Înțelegeți? Ori întrebările ăstea, tu îi demonstrezi omului că nu gânde ște bine. Crezi că se bucura? Nimeni n-o să se bucure că tu îi demonstrezi că nu gândește bine. Mama, cred că am învățat chestia asta cu cine... Îmi trimite videouri de la doctori. De ce e bine nutriția, de ce e bine să dormi, să mănânci d upă înainte de șase seara sau nu știu ce. Adică o întreb cine spune chestia asta că e bine. Și are argumente. Uite, doctorul X a spus. Care eu nu-l cunosc. Și atunci care e întrebarea ta? Nu are argumente, înseamnă că așa o fi. Nu are argumente, eu nu... adică pot să-i spun, nu știu, și doctorul ăla a învățat de undeva care poate pe mine nu mă ajută. Da, dar ăsta-i debate. Da. Scopul nu e ăsta. Scopul e doar să-i transmiți când e o judecată de valoare. Dacă omul zice 2 plus 2 fac 4, și tu zici cine spune asta și cu ce autoritare. Nu la orice merge. Știi unde merge? Unde ai senzația că ți-ncalcă ție niște valori, fără să fie așa. Tu poți să-i spui inclusiv, ai dreptate. Nu vreau să fac așa cum zici tu. Asta era întrebarea, că îi face o judecate, dar nu cred. Adică pentru mine nu e valoare. Pun întrebarea, pun întrebarea doar dacă e o judecate de valoare, dar dacă e un fapt dovedit, n-am ce întrebare să pun. Și doar trebuie să-mi asum decizia că nu vreau. Bine, eu nu cred că e fapt dovedit, dar eu nu cred. Mă rog, am luat un exemplu. Bine, mă rog, am luat un exemplu. Da. De exemplu, uite, va mai dau un exemplu de judecate de valo are. Este gresit sa tipi. Ba, in orice situatie, cand te ataca cineva, mai e gresit sa tipi? Sa zisati? Da, poate sa vinem. Ba, e gresit, nu e frumos sa tipi. Spune asta copilului mic si mai tarziu o sa vezi ca nu tipa , ca e gresit. Sau, fii atent, sa nu vorbesti cu strainii. Știi ce face chestia asta? Mai târziu te face incapabil să vorbești în public, pentru că tot sunt străini. Da. Trebuie să... Cum se procedează? Să nu vorbești cu străini cât ești într-o poziție de vulner abilitate și nu te poți proteja. E deja mult mai clar. Asta înseamnă că dacă ai crescut, poți să vorbești cu stră ini. Dar dacă zic să nu vorbești cu străini, se instalează ca regulă generală. Da. Mi-ai tregaruit niște întrebări. De fapt, un discurs care mi s-a tot repetat de când eram copil. Toată lumea nu vorbește cu străinii afara. Eu cunosc 3-4 oameni care fac chestia asta. Și după aia vine și întreabă. Ești la generalizări. Ok. Eu n-am... Mă iera să mai continuim. Transmiți persoane respective. îmi judești valoarele și îmi încalci teritoriu. Faptul că spui chestia asta persoanei din fața ta, o răneș ti. Cum ar putea să o... ...mudeze aceeași formulare? Vrem dat exemplu. Deci am două variante. Varianta dură și varianta blândă, cu mănuşi. Pot să-i zic, cine spune asta și cu ce autoritate? Și omul zice, eu spun asta! Da, dar tu nu ai autoritate? Tot rănești, așa. Eu nu prea am obrat, știi? Și zic așa. Da, rănesc, dar mie nu-mi pasă că rănesc. Adică nu sunt eu cel care trebuie să nu rănesc oamenii. Omul, dacă nu vine la mine deja rănit, nu se simte rănit. Dacă mie îmi spui, fii atent, vine la mine și îmi zici, mie nu-mi place cum gândești. Eu zic, așa și? Dar dacă îți pun eu ția asta, dacă tu ești rănit, pe tine te doare. Înțelegi? Deci dacă tu ești rănit și eu zic, gândești ca un prost, Te va durea. Dacă tu vii și îmi spui mi-e asta, și eu nu mai sunt rănit emoțional, gândești ca un prost, i-o zic, asta-i părerea ta. Punt. Lasă-mă pace, Gen. Da. Înțelegeți diferența? Deci, rănirea cuiva nu e responsabilitatea ta, ci a celui care se simte sau nu se simte rănit. Da, gen de fel, nu te interesează felul în care... Adică nici nu vorbești foarte ureo, dar nici nu... Ce treabă am eu dacă tu ești... Decât dacă, atenție! Tu vii la mine ca să te vindec. Atunci am altă responsabilitate, sunt într-un alt rol. Altfel, noi suntem doar trecători pe stradă. Eu ca trecător pe stradă! De ce ar trebui să am responsabilitatea trecutului tău? Că tu îmi pui acum încârcă... Bă, eu trebuie să anticipez că pe tine o să te doară, ce z ic eu. De ce? Într-un cuplu e altceva, într-un alt tip de relație e altce va, dar la modul general nu vă asumați responsabilități pe care nu le aveți. Însă, când vrei să fii blând și asta ziceam, varianta cu mă nuș nu este cine a zis asta și cu ce autoritate, ci este... Să știi că de foarte multe ori gândesc exact ca tine. Uneori însă îmi pun întrebarea, de unde știu că așa stau lucrurile? Oare cine o fi cercetată asta? Și cu ce autoritate? E la fel? Să zis ați că e mult mai blândă. Și omul nu se simte agresa . Cine a zis asta și cu ce autoritate? Să știi că de multe ori gândesc exact ca tine. Și mă întreb, oare chiar așa stau lucrurile, Nu uneori poate mă înșel. Și mă întreb cine a fi zis asta și cu ce autoritate. Nu anțele, to' nu face muzica. Bun, cât mai avem până la pauză? Un sfert de oră, perfect. Aveți niște foi? Perfect. Hai să ne jucăm. ne împărțim pe rânduri. Un rând, al doilea, al treilea, al treilea, pe rânduri. Și fii atent ce trebuie să faceți. Fiecare rând trebuie să se grupeze într-un cerc. Pe foaie, vreau să aveți o foicică, un biletel... ca o jumătat, un sfert de coală de hârtie. Am o foaie. Avem o foaie a patru, să vă arăt. Elena, dai te rog o foaie. Sau cineva, dati-mi o foaie sa va arat ce aveti de facut. Ok. Uite aici. O foaie nu conteaza cat de mare e. Va ajuta daca ar fi o fasie. Si vi-a dat. Fasia asta o indoi asa, pentru ca vreau sa o pui la gulerul persoanei din stanga ta. Așa, la spate. Înainte de a o pune, aici vreau să scrii un nume de persoan ă sau personaj ultracunoscut. Și persoana cărei ai pui tu aici nu trebuie să vadă ce scri ie. Superman, Basescu, vă rog, nu puneți ceva de genul Ion de la Caracal, știi, mare manelist local, nu, trebuie să fie cineva super cunoscut, poți să pui Popei, știi, că l-am mai văzut, dar atenție, nu contează dacă e vi u, dacă e mort, poți să pui Elvis, Nu contează dacă e persoană reală sau persoanaj de film sau de carte. Singura regule este să fie ultra cunoscut. Ok? Scri să nu copieze nimeni de la tine, te uiți numai tu să vezi, te întorci în stânga ta și pui eticheta. Toată lumea ați făcut deja asta? Cine vrea asta? Cine nu are? Intra aici. Ii trebuie foi? Ridicati mana a colegii mei, o sa va aducam . Cum? N-ai pix? Cera de la colegul de sala. Bun. Ultima persoana din rand se duce la prima persoana din rand si pune eticheta. Si dupa aceea va zic ce aveti de facut. O pizza cu brânza? Nu, nu, nu. Marius? Da, cine mă strigă? Eu, eu. O întrebare. Trebuie să vedem numele? Trebuie să fie pe față? Nu trebuie să vezi ce scrie pe biletelul tău. Nu pe biletelul meu, pe biletelul celuilalt. Deci, pe cel care îl ai tu la gât nu trebuie să vezi ce sc rie. Tu trebuie să vezi ce scrie la celălalt, dar nu și la tine. Asta întreba am, da. Ok, mersi. Bun. Toată lumea are pusă etichetă la gât? Nu încă, ok. Bun! Ce aveți de făcut acum? Bine! Bine! Bine! Bine! Bine! Bine! Bine! Bine! Bine! Bine! Bine! Bine! Ce aveți de făcut acum? Mă înscultați? Hai să vă zic ce aveți de făcut și după aia mai... scriți bilățele. Va trebuie să descoperi cine ești. Dar, există o regulă Trebuie să pui Maxim 3 intrebari unei persoane, dupa aia trebuie sa duci la urmatoarea persoana si te poate sa-i pui alte 3 intreb ari. Dar, atentie! Raspunsurile pe care le vei primi vor fi cu DA sau NU. Deci, daca tu intrebi Sunt o persoana reala sau un personaj, raspunsul va fi DA. Pentru ca nu pot sa zica decat DA sau NU. Deci tu va trebuie sa gandesti cum pui intrebarea Ca sa ingustez posibilitatile Si sa descoperi cine esti Atentie, n-ai voie sa ghiceesti Adica nu zici, ba cred ca sunt ala, cred ca sunt ala Nu, nu, nu, trebuie sa fie clar ca esti doar acea persoana Pana nu ai certitudinea cine esti Nu zici un nume. Acuma, fii atent, mai e ceva Sa zicem ca cineva l-a pus pe Elvis Știți că Elvis a jucat și în filme, dar a fost cunoscut ca și cântăreț, de fapt. Dacă tu întrebi, sunt actor, chiar dacă scriie Elvis acolo și ai jucat în 34 de filme sau încât a jucat Elvis, că nu ș tiu povestea lui prea bine, Nu spui, da, esti actor. Zici nu, pentru ca il cunoastem preponderent ca un... Nu stiu ce jucator de fotbal a jucat in reclama, nu e actor . E jucator de fotbal, ok? Deci ne intereseaza raspunsurile sa fie doar pe linia principala care l-a facut cunoscut pe acel personaj. Recomandare. Înainte să pui următoarei persoane întrebări spune, știu despre mine că sunt bărbat, am murit acum 300 de ani și eram alchimist. Abar nu. Și îmi mai pui întrebări. De ce? Pentru că s-ar putea ca următoarea persoană să zică, băi, nu cred că ai murit. Sau nu cred că erai alchimist. Și atunci îți mai clarifici un pic. Cum? Când crezi că ai descoperit, zici, sunt cu tare! Da! Ieeeee! Am descoperit cine sunt! Nu-ncă! Bun, start! Aveți la dispoziție 15 minute. Întrebați... faceți cerc pe rânduri, ca să nu întrebați pe oricine. Întrebați doar în cer cu colegilor voștri. Puteți să vă grupați câte 10 3 la fiecare persoană până descoperi. Bun! Bravo! Felicitări! Aplauze! Yeeey! Dacă nu ați descoperit cine sunteți, până la modul următor, purtați la gât eticheta asta. Rămâneți și la masă și până la modul următor. Luați loc. Să înțeleg că vei aplăcut. Care sunt concluziile din acest joc? Eu doar nu credeți că l-am făcut ca să vă distrați. L-am făcut pentru că am vrut să transmitem ceva. Ce? Numai un pic. Numai o secundă, vă rog, să... Avem un microfon. Uite, aici e un microfon. Îl ținem înasup să te vadă colegii mei, să te aducă micro fon. Imediat, stai. Scopul a fost să știm să punem întrebări. Scopul este să învățăm că punând întrebări putem să ne ducem din ce în ce mai mult către informația reală. Eram aproape, da. Pentru că noi avem o altă strategie de a găsi informația reală în afara de întrebări. Care? Ghicim! Ați avut tendința să zic... Bă, dar... Hai să zic eu că s-ar putea să fie ăsta! Da, am avut eu, da. Ați avut tendință? Nu este strategia corectă de a găsi informații prin ghicire. Pune întrebări. A pune întrebări clarifică informațiile. Și... Ați observat că dacă puneai întrebarea corectă, Eliminai o mulțime de variante, de variabile de acolo. Mai puneai încă una, iară mai dădeai la o parte, încă, pe a ia, toți care trăiesc, sau care au murit, sau care erau bărbați, sau care erau femei. Îi dădeai la o parte pe toți, și te gândeai numai la ceilal ți. Din aia ziceai, trăiesc în România? Da, ok. Iară dădeai la o parte doar 7 miliarde și nu știu câte... Doar atât, știi? Ok. Mă sunesc. Eu vreau să mai adaug toată lumea respecta regula. Trei întrebări, da și nu, mai departe. Foarte bine, foarte bine. Cul mea. Nu vine să cred. Da, uite, hai să mai luăm două. Ajunge și la tine imediat. Da. Eu sunt Vlad. Aș mai adauga și eu, să zic, o judecată. Mi se pare că contează foarte mult și modul în care pui înt rebările, pentru că... Nici n-am vorbit de asta. Cu cât sunt întrebările mai specifice, vei ajuta persoana care îi adreseze întrebarea să îți dea un răspuns mai rele vat, mai ales că ne-ai limitat în a primi răspunsul doar cu da și nu. Adică întrebările să nu conțină ștergeri. Exact. Cu cât vorbești mai clar, mai detaliat, cu atât ajungi mai rapid la rezultat. Da? Mai să vedem la cine să duce microfonul. Și mergem, mai luăm două persoane și după aia plecăm în pau ză. Deci după primele cinci întrebări am zis, eu îmbac picioare le în renunță. Îmi dă hârtia că nu știu ce este. Foarte interesant lucrul ăsta. Am mai făcut cineva așa? Tendința de a renunța? Gândește-te dacă nu spune ceva despre tine. Tendința de a renunța în a afla o informație. Venia să-ți iei hârtia și să te... Adică, de fapt, ce? Să trișez. Da, da. După aia, iar ce se vedea, zice foarte bine colegul nostru, hărți mentale diferite DESPRE personajul ăla. Unii ziceau, a murit, alții ziceau, nici n-ai existat, alț ii ziceau, încă trăiește, știi? Ce e? E personaj de film, persoană reală. Da. Nu mai știu la cine. Uite acolo, da. Și imediat luăm pauza. Cosmic sunt. Întrebarea mea este, cum știu eu, că pun înt rebările clare, pot să am un feedback în funcție de răspunsuri? Că aici mai devreme. Nu, pentru că o să-ți dai seama în timp, în funcție de cât de rapid vei ajunge tu la o schimbare, la un rezultat, știi că întrebările tale au fost bune. Dacă eu pun o anumită formă de întrebări și persoana din fa ța mea produce de click-ul ăla, aha, După mult timp înseamnă că întrebările mele n-au fost în ordinea potrivită, n-au fost specifice. Dar dacă eu pun trei întrebări și omul zice, bă, da, înseam nă că au fost întrebările potrivite. Lucru care, de fapt, îl descoperi prin practică, în timp. Elementul cheie este să sesizezi în afirmația unei persoane multiple filtre. și unele filtre sunt mai esențiale să le dau la o parte decât altele. De exemplu, noi am vorbit până acum despre ștergeri. Nu mă preinteresează ștergerile. Mă vor interesa mult mai mult distorsiunile, ce facem imediat după pauză, pentru că acolo se strică cea mai mare cantitate de informa ție, acolo se denaturează cel mai mult realitatea. Și atunci, dacă într-o frază eu să se sezez și distorsiune, și generalizare, și ștergere, nu pun întrebările de șter gere, le pun când sunt la început, că îmi sunt ușoare, îmi sunt la îndemână, le văd imediat. Distorsiunea, insa, va face schimbarea cea mai mare. Alea sunt intrebariile cu care incep, dar pentru asta trebu ie deja sa am un pic de experienta, sa sesizez distorsiunea in fraza respectiva. Dar cu siguranta voi sesiza stergerea, ca e mai usor de ses izat. Insa nu va produce majore transformari de gandire, sau nu le va produce instant sau rapid. Dacă se sizezi distorsiunile și folosesc întrebările de la distorsiuni, rezultatele de schimbare de mentalitate vor fi mult mai rapidă. Pentru că acolo se modifică multă informație, la ștergere se modifică informație prin anulare ei, dar mai puțină. Măi, e o întrebare? Ok. În momentul în care ai prezentat jocul, ne-ai arătat cum să punem biletelul la spate și ai fost întrebat la un moment dat dacă trebuie să fie vizibil. Sau nu mai știu cum a fost întrebarea. În capul meu astea era întrebarea, dacă trebuie să fie vizibil pentru ceilalți . Tu ai răspuns să nu-l vezi. În momentul în care ți se pune un bilet, normal nu-l vezi. Dar informația asta, în felul ăsta, venită de la tine, să nu-l vezi, în mintea mea, era că nu trebuie să-l vada nim eni. Da, corect. Eu aici am avut nevoie de o clarificare. Pentru că în formularea mea a fost stergere. Da, asta voiam să întreb. A fost stergere, când eu zic să nu-l vezi. Ce să nu vezi? Cine să nu-l vadă? Era o grămadă de stergeri. Da. Mai lipțea să fac și comparație. Să nu-l vezi mai mult. Mă rog, asta nu a fost, da. Să nu-l vezi mai puțin, știi? Și comparativ. Da, bun. Bună observația, foarte bine. Da. Mi s-a spus ca mai putem sa luam cateva intrebari din ce am discutat despre stergeri, pana acum. Cum vi se pare conceptul? Mai bun! E prea greu? E prea usor? Care sunt parerile voastre? Adica, la ceva... Care au fost gandurile? acum că aveți filtru ștergerilor complet. Nu avem încă distorsiuni și generalizări. Și după aceea, acolo. Mulțumesc, Amelia, să-mi... Dar dacă mă exprim la modul este prea greu pentru mine deocamdată? Conține comparația respectivă. Tu te blochezi în prea greu chiar dacă tu zici, pentru mine, deocamdată. blocajul e deocamdată, dar e. Dar este. Ca să pot să-l anulez mai repede, mai eficient, trebuie să verific cu ce am comparat de am ajuns la conclu zia că e prea greu. Voi încerca să se zizați că convingerile noastre sunt niște concluzii. De exemplu, aceasta spusă de camerea este concluzia minții ei după o comparație cu ceva ce în mod conștient ea nici nu știe cu ce a comparat. Da. Punându-mi întrebarea, păi, dar eu cu ce am comparat ca să pot să decid că e prea greu? Zici, cu siguranța am comparat cu ceva care mi-e ușor. Ia, hai de azi înainte să compar această acțiune cu ceva ce știu clar că-mi este dificil, ca rezultanta, decizia finală să fie îmi este prea ușor. Mulțumesc. Când eu îmi zic mie îmi este ușor sau îmi zic că îmi este greu, eu cred în ceea ce îmi zic eu. Îmi va fi ușor sau îmi va fi greu? În funcție de cum decidi eu. Te duci afară și zici, e cald? Sau zici, e prea cald? E un mic cuvânt aici. Ce schimbă? Când zic, e cald, încă e suportabil. Când zic, e prea cald, depășește gradul meu de suportabil itate. Mintea mea, în momentul în care am zis, e prea, se oprește. Zice, stop, că e prea. A, nu ai zis prea, că ai comparat cum trebuie? Nu e stop. Să simzați? Nu am înțeles acestea, fac ca unii oameni să aibă succes și alții să se blocheze. Da. Ținem mâna sus că vine... Am tot lucrat cu mine și pe măsură ce curgeau întrebările, exercițiile, mi-am dat seama că eram la modul... Ah, ok, e bine, că eu pe asta n-o zic, pe asta n-o zic, e b ine că aici fac bine. Le zicem atât de mult. Până când am ajuns și am zis, what the fuck? Deci mi se întâmplă și mie. Deci asta este a mea și o folosesc. Adică mi-am dat seama că o folosesc. O foloseam conștient, constant. La care ți-ai năzut? Și am reprezent că este foarte bine. La care din ele ai avut? La aia cu, dacă gândești pozitiv, lucrurile vor merge pozit iv pentru tine. Da. Aia a fost... După pauză, de fapt nu, vă trebuie să trecem și prin dist orsiuni. O să vă arăt un filmuleț. cu o doamnă care folosește în limbaj filtrele, să vedeți cum sună să le auzi la cineva. Ok, să mi-amintiți să punem filmulețul ăla. Trebuie să fac distorsiune ca să înțelegeți să puteți anal iza limbajul ei. Da, nu știu la cine e microfonul. Unul dintre filtre este referitor la stărgerea persoanelor. Da. Sunt persoane dintre noi care, și eu, nu țin minte numele persoanelor. Nu țin minte numele... Nu e esențial numele persoanei ca atare. E important în anumite contexte numele persoanei. Dacă zici, m-a bătut. Are foarte fain Mircea Bravo, un sketch din primele lui sketch-uri, când se duce la un polițist, zice, domnul polițist, fază real, zică s-a dus pe stradă la un polițist, domnul polițist mă bate, m-a bătut de nu mai știu de mine. Ăsta zice, unde? Îl știi? Îl știu! Și unde? Aici, după colț! Și se duce cu polițistul, ai să zăl! Și astea jucau şah. Zice, m-a bătut la şah de nu mai poate. E același lucru. În anumite contexte ți trebuie, cine e autorul, de multe ori... S-a întâmplat... Nu știu... Nu a funcționat relația. S-au... S-au certat. Știi? Sau... A apărut un conflict. De ce? Ca să nu spun... Cum face fică mea? S-a spart vaza. Da. Intrebarea e alta. De ce? Ca nu vreau sa me asum responsabilitatea, de aia nu zic cine e autorul actiunii. Ce vream sa spun? Te rog. Sunt persoane care tin bine, foarte bine minte numele coleg ilor, sunt persoane care nu tin minte. Ideea este daca acest filtru nu cumva e denaturat si poate fi ajutat sa se imbunatateasca activitatea lui. Adică? Adică să ții minte numele persoană. Problema este când eu nu vreau să identific persoana. Când nu pot să o identific. Și-au bătut joc de mine. Nu e ca și când nu pot să spun cine și-a bătut joc de mine. Erau într-un grup și au râs de mine și au bătut joc de mine . Nu e ca și cum nu pot să pun degetul pe... Nu vreau să mă duc până acolo încât să zic că prietenii mei și-au bătut joc de mine. Că părinții mei... Deci nu vreau să punctez eu pentru că ar fi o durere prea mare. Înțelegeți? Deci eu vreau să evit a identifica. De multe ori să nu mă identific pe mine sau să nu te identific pe tine pentru că doare. Deci, să înțeleg că filtru este de fapt de evitare a identificării? Exact, da, din diverse motive. Nu este o incapacitate de a identificări, este o evitare din diverse motive. Dar la totuiașa, și la comparație, și la șterge, nu e că nu pot, e că nu vreau, nu mă ajută dacă identific. Mă prea responsabilizează și eu nu vreau. Eu vreau să nu f ie la mine responsabilitate. Da, nu mai știu. Ai ridica măna? Te rog. Am grebit să pun repede întrebările de clarificare, în așa fel încât să ajung undeva unde știam, sigur că nu șt iu. Deci am toate motivele să nu răspund că eu nu știu din zona respectivă. Mai zi-o la altă când am înțeles. Am pus întrebări. Cui? Celor trei persoane care ar trebui să le pun întrebări. Ați răsizat? Ok. Ok. Ștergere simplă. Și eu am zis, n-am înțeles. Am pus întrebări. Cui? Iară, ștergere simplă și... Despre cine-i vorba. Ok. Ok. Nu știu, e un mecanism și ăsta de a mă sabota sau nu știu ce fac. Deci m-am dus undeva unde Clara m-a ajuns unde știu că nu ș tiu. Adică ceea ce fac de cele mea multe ori. Nu înțeles. În momentul în care, de exemplu, noi construim în așa fel comunicarea, ca să ne ducem într-un punct mort. Și, de obicei, prin ștergeri... De ce nu cum ai făcut acum? Tu nu ai fost... Adică nu a fost... La voință o să mă exprim cu ștergeri. Dar noi, cei de aici, noi n-am înțeles la ce te-ai referit. Ok. Și am pus întrebarea de la ștergeri... Nu înțeleg. Asta e întrebarea. V-am zis la început, că eu spunând, nu înțeleg. Nu știu la ce te-ai referit. Și după aia am zis... Cui te-ai referit? Atunci m-am prins despre ce e vorba. faptul că procedezi așa, de fapt de unde vine. Din... în mintea mea este claritate, contează că în mintea mea e claritate, dar ca să exprim și pentru celălalt, pe mine nu mă interese ază foarte tare. Mă interesează... și asta arată, pot să zic cum se aduc lem n. Da, îmi doresc de asta. Asta arată o pliere pe mine în sum, din teama de a nu fi j udecat. De obicei, persoanele timide fac asta. Persoanele timide au tendința să fie atenți la cum gândesc ei fără să fie atenți la cum înțeleg ceilalți. Mă uit la cum gândesc eu, dar nu și la cum gândesc ceilalți . Și atunci, eu vorbesc, comunic, pun întrebări, dar, de fapt, eu comunic cu mine, nu cu celălalt. Nu știu dacă ești o persoană timidă sau nu. Eu nu mă consider timidă. Perfect. Nu mă consider timidă. Da. Nu înseamnă că nu ești. Da, da, da. Acum am făcut și eu diferența. Da. E posibil ca tu, de fapt, să nu fii atentă la ce înțeleg ce ilalți din ce spui tu sau ce întrebi tu. Sunt acolo la întrebarea Cristinei de azi dimineața legat de egoizm. Până acum mi-am pus această etichetă, că probabil sunt ego istă, mă gândesc la mine. Egoismul este o falsă etichetă. Egoismul nu înseamnă altce va decât am fost rănit, nu mai vreau să fiu rănit, deci mă protejez. Egoismul este o metodă de protecție, nu este ceva rău, e sc utul. Deci ar fi rău. Dar arată că există niște răni, dar e doar un symptom, dacă vrei. Simptomul nu e rău, mi-arată ceva. Dacă nu ar fi simptomul, eu n-aș zic că am o rană. Egoismul, plierea asta, timidul, omul timid, este o persoan ă extrem de egoistă. De fapt, este o persoană extrem de autoprotectivă. din cauza rănilor sale are nevoie să se protejeze. Întrebarea mea este cum să las deoparte partea asta pe care am văzut-o, că mă duc spre ceva ce nu știu. Acum am mai primit ceva în plus de lucru, adică... că sunt timid. Cu asta nu știu ce să fac. Nu, Nola, a fi timid înseamnă ați pune un scut de autoprote cție pe care tu, până acum, l-ai denumit egoism. E același lucru. Deci nu e altceva, nu e... Înca m-ai descoperit încă o rană, o, ce bine, mai am încă un alt. Nu știam de ea. E același lucru, doar spus din altă perspectivă. Ok? Ok. Mulțumesc. Mulțumesc și eu. Bun, cât e ceasul? E... E 2. Ok, ne vedem... Vom vedea la ora 3 si dupa aia mai continuam pana la 5. Rugaminte la 3, hai sa fim aici ca sa putem incepe. Deci la 3, incep prima distorsiune. Nu la 31 minut, la 3. Ok? Deci la fara 5, rugamintea este sa fiti pe scaune. Vă mulțumesc frumos pentru vizionare.