Muzica
 Mi-ața!
 Modul 3, ziua 2.
 Mă bucur să vă revăd.
 Andra, te rog, din momentul ăsta nu mai intre colegi decât
 în grupuri de câte minim 5.
 Nu glumesc.
 Deci să stea, să aștepte să intre în grupuri.
 Și într-un picior.
 Mă bucur să vă văd. Cum v-a fost noaptea?
 Cine n-a dormit?
 De club sau de altceva ca sa stiu?
 De clubul altera!
 Daca tu vii din Brasov, nu? Unde sta? In ce zona? Aicea?
 In parcul? Circului?
 Ok, ai ceva de ment.
 Bun. Cine n-a dormit din motive de ziua 1 modul 3?
 Poți să ne zici de ce sau ce ai prelucrat? Că sunt curios.
 Da.
 Sunt curios.
 Stai că vine microfonul.
 Numele și...
 Florica mă numesc.
 Rodica. Bună Rodica.
 De fiecare dată când plec de la curs, plec cu niște nervii
 așa ciudati.
 Și când sunt în pat înainte de culcare, cum zicea și Marius
,
 mi explodează în față mingea aceea.
 Uhu. Uhu.
 și m-a făcut să mă gândesc să iau o decizie care o am de l
ua de mult timp,
 să mi-o asum și ce zicea, îmi veneai tu în cap toată noapte
a.
 Nu puteam scăpa de Horia care zicea, asumă-ți, libertatea
 se asumă,
 și m-a făcut dimineață să fiu mult mai împăcată cu mine.
 Excelent, bravo.
 De-așa...
 Îndin ce îmi spui tu, Rudica, și e doar o presupune, dar
 subliniez,
 tu n-ai avut de luat o decizie, tu ai luat o decizie, dar
 nu mă duc să-i asuma-t-o.
 Da. Mi-era greu să-mi asume.
 E o diferență mare, când nu știm ce decizie să luăm, este
 una, ai conflict de... nu știu ce să aleg.
 Versus, știu foarte bine ce am de făcut, ba, am și decis că
 o să fac asta, numai acum și nu-mi asum asta. Are sens?
 Da.
 E o diferență foarte mare de conflict interior.
 Tot ce ai vorbit ieri, parca pentru mine a fost.
 Ok, super.
 Mulțumesc și Rodica. Bravo și mulțumesc de tot pentru împă
rtășire.
 Te rog, Narcisa.
 V-am zis că să lasă cu ISO-mianele pe...
 Nu trebuie să punem asta în mesajul de vânzare.
 Vrei să nu dormi 8 de zile?
 Din motive eficiente și bune pentru viața ta, hai alături
 de noi.
 Nu ca Nicola te va ține trează.
 Asseară, când am ajuns acasă, am avut o discuție foarte
 interesantă cu mama mea, pe care nu am avut-o de minim 30
 de ani.
 Am lăsat femeia să-și pună focul, altădată reacționam, po
ate o lăsăm și la bătaie, că aveam toate motive ale înainte.
 Am integrat toate premisele alea din NLP, harta nu e ter
itoriu, oricine pe harta lui are dreptate
 Si asta m-a facut sa... bineinteles, exercitiilor de NLP si
 mai ales prijinii tau care iti multumesc data viata pentru
 el
 Ce a fost diferit?
 A fost diferit că m-am pus în poziția perceptuală a mamei
 mele
 și feedback-ul cel mai bun, ca lumea, a fost că din
 conflictul ăla pe care doar el l-a imitiat, eu doar am asc
ultat.
 Am zis, da, întradevăr ai perfectă dreptate și eu aș fi fă
cut la fel în locul tău.
 Și aș fi făcut foarte greu să fac toată ziua ta.
 Simțeai asta, Narcisa? Simțeai că întradevăr dacă ai fost
 un lucruis?
 Da, da, da.
 Ai la doar o replică spusă din...
 Da, chiar da.
 Mhm.
 Și măcar am înțeles și femeia că poate să renunțe la vinovă
ție.
 Vinovăția ei cea mai mare fiind că a apărăsit trei copii.
 Uf!
 Și eu am cunoscut-o d-abia cu șapte ani.
 Nici nu am ținut legătura.
 Și datorită cursurilor și cu voi trebuie să stau la ea,
 nu o face plăcere câtodată.
 Mai am lucru de integrat, dar cel puțin feedback a fost
 foarte eficient pentru mine,
 că nu am reacționat la fel ca și ea.
 Și ce ți-a adus reîntâlnirea cu ea sau cumva faptul că tre
buie să stai la ea?
 Ce ți-a adus în viața ta?
 Nu de ea mă interesează de tine.
 M-am observat ce mă deranjează, ce-mi place la ea, ce nu-mi
 place la ea,
 ce e în mine și nu e în mine.
 Și eu unde fac, ce face ea și nu-mi place.
 Mai am încă de integrat un lucru, cum se comportă cu sora
 mea.
 Sora mea este bolnavă de când s-a născut, are un retard
 mental.
 E perfectă a ei umbră cu care treiește zilnic și e dureros
 pentru ea,
 dar încă nu și-a învățat lecția.
 Dar mă bucur că cel puțin eu nu mai fac parte din filmul ei
.
 Și nici măcar din al meu.
 Am ieșit din el și acum pot să fiu în pozite de observator
 super eficient.
 Da, asta numai cu toate exercițiile astea puse și integrate
.
 Ca să nu mai spun că toate primisele alea de NLP pentru mi-
au devenit un convinger sănătoar.
 însă am și eu nevoie de sprijinul tău cum să fac să dansez
 cu frica când plec de acasă,
 mai ales la o distanță mare.
 Am făcut-o deja de nenumărate ori, însă tot mai e ceva ac
olo care câtodată mă sperie atât de tare,
 îi zic, nu-i problemă, ieși cu mine.
 Am zis prima dată, îl am auzit pe ori, am învățat să dansez
 cu frica de moarte sau nu mai știu eu ce.
 Am zis, doamne, omul ăsta e nebun, să poate așa ceva.
 Bă, uite că da.
 Deci, uite că da.
 Bravo, bravo, bravo, bravo, bravo, bravo.
 Vă mulțumesc fără voi, viața mea era plină de vinovăție și
 rușină, cum a fost până acum, și vă mulțumesc.
 Bravo, Narcisa. Și o să-ți mulțumesc din suflet pentru împă
rtășire și încredere.
 O să vorbim astăzi de frică un pic.
 Dacă te regăsezi sau te simți în orice moment că vrei să
 întrebi ceva sau să aduci din speța ta, din situația ta, at
unci mă întreb.
 Bine.
 Dar foarte prescur, când vine vorba de management-ul fricii
, pentru că, încă o dată, nu e despre a nu mai simți frică
 sau nu mai simți emoții,
 e despre a învăța să le manageriem sau să le declanșăm
 intenționat, mă refer la emoții, în contextul și în moment
ul potrivit în care ne servească.
 este neproductiv, ineficient, am încercat și alții înaintea
 noastră, nu o să funcționeze, să nu mai simțim nimic.
 Poți să ajungi să nu simți nimic, am mai zis asta, cred că
 ieri, dacă nu într-un modul în interior, poți să ajungi să
 nu simți nimic, însă cu un cost extraordinar de mare.
 Varianta principală prin care ajungem să nu mai simțim nim
ic este disocierea.
 Vă spun eu, la sumodalități, vă ziceam, Maru, sunt două
 mari,
 am vorbit și noi, și vă doar le rea aduc aminte,
 două mari modalități,
 și anume asociere și disociere.
 Asociere văd prin ochii mei,
 aud prin urechile mele,
 văd mâna mea din corpul meu prin ochii mei.
 Disociere este mă văd pe mine prin ochii unui altu.
 Sunt din celălalt.
 Disociere sunt în celălalt, sunt în observator,
 sunt în sistem, dar nu sunt în corpul meu.
 Aia înseamnă disociere.
 Disocierea și asocierea sunt foarte beneficie
 ca și unelte și moduri psihologice
 în care noi operăm, în funcție de context.
 Vreți să vă dau câteva variante
 să poată clarificăm un pic
 unde e asocierea utilă și disocierea
 și unde e limitativă?
 Vă dau un exemplu.
 Când te duci la mare, în vacanță,
 și te duci cu gândul la ce n-ai terminat de la muncă.
 Sau primul lucru când te treci dimineața este mailul la
 care n-ai răspuns.
 Sau, ai câte ai de făcut când te întorci.
 Apățe cineva asta?
 Ok, mă gândeam că sunt singurul.
 În momentul ăla tu ești disociat de momentul tău prezent în
 care tu ești în vacanță.
 Și ești asociat unde?
 La muncă.
 Dar atenții, tu fizic ești în vacanță.
 Poate și spațiu efectiv ai de vacanță, poate 3 în 85, 2.
 Matematic nu se întâmplă nimic
 și nu poți să faci nimic, bine, poți să faci, dar nu la
 nivel de transformare completă,
 în acele câteva zile în care ești în vacanță, da sau nu?
 Că nu se întâmplă nimic, nu salvezi lumea în alea 2, 3, 3,
 85 că asta e tu.
 Și totuși ești asociat într-un moment și într-un unghi al
 psihologiei tale, care te face să pierzi resursele cu care
 te poți încărca din vacanță. Are sens?
 Este productiv atunci să fii asociat în altundeva decât eș
ti acolo?
 Nu, e împotriva ta. De ce? Nu te încarci cu resurse, nu te
 odihnești.
 Tu trăiești la un momentul prezent în imaginația ta munca.
 Vă readuc aminte, mintea noastră nu face diferență între
 realitate și imaginație.
 Tu vei simți anxietate, încordare, stres, înglijorare și or
ice vine la pachet cu jobul,
 deși tu ești în vacanță, mintea ta nu înțelege că tu ești
 în vacanță.
 Are sens? Toți am pățit asta.
 Asta înseamnă că noi trebuie să ieșim de pe pilotul automat
 și să decidem
 de cele monitori conștienti la început, până când formăm
 tipare în noi,
 când e potrivit să fiu asociași și când e potrivit să fiu
 disociat.
 La nivel de decizie.
 Asta nu o putem să facem fără auto-observare inițială.
 Adică, hopa, acum cum? Sunt asociați sau disociați?
 Să-ți pui întrebarea asta de câteva ori pe zi.
 Eu acum cum sunt asociați sau disociați?
 Când ești în sala aici, în sala de curs,
 cu mine, cu o mare, cu colegii la Mastermind,
 și te uiți la mine,
 și și acum sunt câțiva care, garantez statistică, sunt ac
olo.
 O să vedeți că o să zâmbescă.
 Și să uită la mine, da?
 Să uită la mine, bădau și din cap.
 Dar în capul lor sunt la... Bă, unde mănâncazi?
 Am fost ieri și n-a fost...
 Dar oare tipul ăla mișto vinează la masa?
 Nu știu dacă e...
 Dar ia, tipa aia oare... cum dracu' să...
 Știi? Și se uită la mine el.
 Și ia, vorbesc cu mine.
 Are sensul de bat?
 Adică se uită la mine, sunt disociați de în momentul pre
zent, sunt în capul lor în altă parte.
 E normal, e natural, este o presetare a minții noastre util
ă.
 Doar că e pilot automat.
 Nu e greșit că se întâmplă așa.
 Doar că e ineficient, dacă nu prelomem controlul,
 și decidem unde vrem să fim,
 când e în favorea noastră,
 o perioadă de timp.
 Asta înseamnă că tu constant pe parcursul tău trebuie să sp
ui,
 eu în momentul ăsta, dacă e o miză, e importantă.
 Sunt asociat sau sunt disociat?
 Și când îți spun sincer, bă, eu sunt disociat acum.
 Ok, merită să fiu asociat,
 am ce să iau de aici, să trăiesc în momentul prezent,
 sau abia aseză să termină în momentul acesta, când mă pit
isește. Gen în autobuz.
 Ok? În autobuz? Da, du-te la plajă.
 Du-te la vama veche. În metrou.
 Unde vrei tu? Pentru că timpul ăla în mod efectiv nu e
 valoros,
 pentru că e doar un timp mort în care tu faci o deplasare.
 Are sens?
 Bine, e doar o variantă, că poate să fie și valoros.
 În primul rând, acesta a fost un exemplu.
 Asociarea într-un moment de job, când noi suntem la mare.
 Hai s-o luăm invers.
 Suntem într-un context în care ne place, nu ne place.
 În mintea noastră, retraim trecutul nostru, de multe ori.
 Suntem la curs, poate, sau suntem la job, sau suntem acasă,
 sau suntem de Crăciun.
 și ne aducem mintea, minte de ceva în asol din trecutul
 nostru,
 mai devreme sau mai curând, mai departe, nu contează,
 în care ceva s-a întâmplat inconfortabil în viața noastră.
 La ce timp ne aducem noi aminte?
 Prezent.
 La ce timp sunt emoțiile noastre?
 Prezent.
 Ar fi util să învăț să mă disociiez de ceea ce s-a întâm
plat în trecut?
 Excelent.
 Sunt modalități, ce am făcut modulul trecut.
 Sunt modalitățile, prelucrarea sunt modalităților, even
imentelor pe care mi le amintesc în mod conștient,
 sunt un mod de a-i spune minții mele, asta a trecut.
 Citați din Bendler, cea mai bună parte a trecutului e că a
 trecut.
 De ce să-l retreiesc la nesfârșit dacă nu e făvorea mea?
 Vă mai dau o variantă prin care nebunul de bandel folosește
 asociere-disociere?
 Când se întâmplă ceva n-asol în viața noastră în prezent,
 adică acum, nu ieri, nu mâine, acum, trec prin ceva.
 Intens, nu mi-a încurcat comanda ospătarul.
 Ceva cu miză. Fiecare dintre voi știe ce e aia pentru voi.
 El are o vorbă excelentă pe care o folosește și e tot diso
ciere.
 E disociere de momentul prezent, asociere de momentul vi
itor.
 Dar cu folos, atenție, nu cu fugă.
 Și are o replică care pe mine m-am distrat.
 Din nou, asta le-am live de la el.
 Nu le-am citit pe net, le-am auzit pe scena la el și mi s-
au parut excelente.
 Și zice, undeva, cândva în viitor, voi râde despre asta.
 De ce să aștept?
 Dacă știu cumva statistic, istoric, că voi ajunge într-un
 moment în care voi râde despre asta,
 de ce să nu mă asociez acum în momentul din viitor în care
 voi râde despre asta?
 E tot pozitie perceptuală, dar a cui?
 A lui eu din viitor.
 Are sens?
 Și e atât de simplă, pentru că e gratuită și e în căpșorul
 nostru,
 și ne poate face să ne sprijinem noi pe noi
 când nu avem resursa lui celălalt, a unui psiholog,
 un psihoterapeut, a unui prieten, a unui soț, nu știu, soț
iei,
 abar nu am. Nu avem resursa asta.
 De ce să nu mă duc eu în celălalt, care este tot eu,
 din viitorul meu,
 în care am încredere statistic și istorică,
 va avea resurse să râde despre ceea ce se întâmplă acum.
 Vă are sens?
 Vă mai dau o variantă de disociere utilă de data asta și
 valoroasă,
 la fel ca și ultima.
 Când urmează o zi grea,
 și știi că e grea,
 profesional, personal,
 ai donă, operație, ceva comiză, da?
 Du-te cu mintea, în momentul de după ziua aia, la final.
 Și du-te și spune, cum o să mă simt eu când va fi trecut.
 Obosit, în regulă.
 A trecut, bravo, Ștefan.
 Du-te cu mintea, asociat la momentul prezent, la finalul z
ilei,
 când te pui în pat, poate epuizat, poate obosit.
 Dar simte oboseală... Ați avut o altă oboseală plăcută?
 în care zici, bă sunt epuizat, dar a fost o zi care a tre
cut,
 care a meritat, care a fost productivă, care a fost...
 a fost în fața mea mult timp acum în spatele mea,
 ați avut altă boseala aia?
 Du-te în momentul ăla.
 Și fă asta la început de zi, la mijlocul zilei, la prânz.
 Și-ți garantez, îți promit, testează, nu mă crede pe cuvânt
,
 că ziua-ți va trece într-o clipită.
 Pentru că tu asociindu-te la începutul zilei, în finalul z
ilei,
 îi spui minții tale subconștiente cum vrei tu să te simți
 la final de zi,
 ceea ce devine target pentru mintea ta.
 Putem să folosim asociarea și disocierea extrem de product
iv pentru noi,
 paradoxul fiind că în mod natural fără educație și fără con
știentizarea autopilotului,
 îl folosim în defavore noastră.
 Adică ne disociăm de momentele plăcute, frumoase,
 vacanță, prânz prieteni, concierte, nu știu,
 ne disociăm, suntem obișnuiți să fim disociați.
 Dar ales dacă este ceva extrem, e diagnostic clinic, v-am
 spus.
 Dacă noi suntem obișnuiți să ieșim, să fugim de emoțiile no
astre disociindu-ne,
 ne vom disocia inclusiv de cele frumoase.
 Că întregămentul ăsta nu face diferența.
 Zice emoțiile sunt rele, perfect, nu simțim nimic.
 Și ajungeți să ai familia Kodak, îi zic eu,
 știți familia Kodak?
 Un el șoia, ia blondă cu părul lung, obligatoriu, el brunet
, ia cu ochi albaștri, doi copii, evident, fată și băiat, nu
 doi-doi, nu-nu, fată și băiat, ia tocmul cu părul lung că
 seamănă cu masa, el tot brunet că seamănă cu...
 Știți poza aia din Coda? Cu un ce? Că lipsește ceva. Labr
adorul.
 Da, aia era poza Coda. Când eram copil, să făceau reclame
 la...
 Și voi, o știți din câte văd, să făceau reclame la
 aparatele photocodac și aia era familia perfectă.
 Bă, cunosc oameni care au familia perfectă.
 I-am cunoscut. Unii îmi sunt apropiați, unii i-am trina
 cursuri.
 Și au venit și mi-au spus, curiați, am tot ce pot să-mi do
resc.
 Am soția pe care o vreau, am soțul pe care o vreau, că era
 la fel și la femei și la barbați.
 Am copii. Am business. Am statut. Am casă, n-am rate.
 sunt independenti din același oră, sau foarte prosper, la
 modul de meleuane, de euro.
 Și era depresiv. Și spune, nu mă pot bucura. Deci, mă uit
 la câinele meu, mă uit la casa mea, mă uit la mașina mea,
 nu mă pot bucura, pentru că nu mai simt nimic.
 Și ăsta, în realitate, este un feedback al minții care s-a
 disociat ca mecanism de apărare,
 să nu simtă emoțiile neplăcute,
 evident pe bază de traumă, șoc, ceva s-a întâmplat.
 Dar mintea, disociindu-te de ceea ce nu vrei să simți,
 te disociază și de ceea ce vei simți frumos și bine și ext
aziant.
 Are sens.
 Disocierea ca și mecanism neproductiv are efecte inclusiv
 asupra calității veții sexuale,
 în special la femei.
 Din nefericire.
 Îmi permit să fim sincer că suntem într-o sală de oameni
 maturi și cred că
 subiectele tabu ar trebui puse mai des pe masă.
 Nu doar
 rar sau din greșeală.
 Am lucrat cu o tipă la un moment dat, acum vreo 4-5 ani,
 pe emoțiile ei, venise la curs, am lucrat cu ei atunci și
 în curs și în privat,
 3-4 ședințe,
 după care iubitul ei,
 cu care am rămas și sunt foarte buni prieteni cu amândoi,
 și ea, dar de la iubitului a venit feedback-ul,
 și nu vine să cred cât de mult a crescut calitatea vieții
 noastre intime
 decât ea,
 evident și el își facea munca,
 a început să-și lucreze și să sprelucreze blocajele emoțion
ale.
 Calitatea vieții intime
 a crescut în calitate, frecvență, conexiune, ce vreți voi,
 pentru că ea și-a deblocat emoțional niște lucruri.
 Fără să fie asta scopul atenției. Scopul ei era
 vreau să nu mai simt tristete profunda.
 Să nu mai vreau să fiu limitată de anxietate și de insomnie
.
 Atât de importantă este munca emoțională.
 Are efecte pe planuri și pe direcțiile care nu vă puteți aș
tepta.
 Nu puteți anticipați.
 Și totuși trăim într-o societate în care noi prea slăvim
 conștientul și logică.
 Și sensul.
 Și sunt utile și valoroase.
 În același timp noi suntem 95, cel puțin 95% subconștient.
 Adică, tot ceea ce ați obținut în viața voastră până acum,
 n-ați obținut pe baza logicii.
 Ați obținut pe baza pilotului automat din subconștient,
 care are programe utile și productive,
 prin urmare ați obținut ceea ce vreau să obțineți.
 Dar în realitate, nu logica.
 Logica dă direcția.
 Conștientul dă direcția.
 Intenția.
 Efortul îl face subconștientul.
 Logica conștientul dă strategia.
 Cam cum aș vrea să arate drumul până acolo.
 Și asta o să facem azi.
 Munca, efortul, parcursul, rezultatul de cele mai multe ori
,
 este cel al...
 ...calităților subconștientului pe care le aveți toți.
 Nu există persoană să nu îl aibă.
 Este ceea ce, pe mine, mă fascinează la nivel de...
 Nu pot să îl... e ca Wi-Fi-ul.
 Nu-l văd,
 nu-l pot să-l ating, dar știu că e acolo și mă bazez pe el.
 E ca aerul.
 Îl respir și mă țin în viață, dar nu-l văd.
 Are sens metafora?
 La fel și subconștientul fiecărei dintre voi.
 Și o să vorbim mult despre asta, la modulul despre himnoză.
 Din nou, cred că următorul... nu știu,
 propun să fie următorul, mai vedem în Sătuiești cu Marius.
 Dar revenim.
 Vă spunam că sunt două modalități, asociere și disociere,
 pe care noi le folosim îndefavore noastre.
 Sunt principala unealta prin care nu putem să decidem ce să
 simțim sau ce vrem să simțim în momente care sunt utile și
 valoroase pentru noi.
 Aveți din modul 2, și eu de asta insist pe asta,
 aveți unealta, și vreau să exerțați, abilitatea de a decide
 ce să simțiți, când e nevoie să simțiți,
 util și productiv pentru voi,
 pentru că din perspectiva enel Pivărea-Ducamente
 emoțiile sunt combustibile al comportamentului.
 Nu am cum să fac un comportament
 ce mi este necesar pentru a obține un rezultat
 fără emoții apotrevită în cantitatea apotrevită,
 cu durata apotrevită.
 Și un om care a învățat despre emoții și știe
 și începe să le exerseze conștient
 să-și antreneze starea de bază, intenționată, nu pilotul
 automat care l-a adus până aici.
 Să se disocieze de job când merge în vacanță cu copiii, cu
 soția, cu familia, unde merge el sau ea,
 și când își aduce aminte și îi dă subconștientul la fileu
 ceva ce a uitat
 și îi aduce aminte de ceva neproductiv și limitativ din tre
cut,
 știe să intre rapid în submodalită, să se disocieze
 și să scoată culoarea, să împingă la distanță și așa mai
 departe,
 este un om care este din cea în cea mai independentă, emoț
ional.
 Știți că sunt deștia în România?
 N-are rost.
 Și voi sunteți în vârf de la nici.
 Dar nu înseamnă că o să o și faceți.
 De-aia, permit constant să vă readuc aminte,
 să vă spun ce știți deja ce ar trebui să întrenați,
 Și o să o fac constant pe rostul celor patru module,
 8 module care sunt în total și 4 care au mai rămas anul 5.
 Emoțiile noastre,
 mai ales cele intense,
 hai să vă min despre frica, anxietate și cele care nu ne
 plac,
 sunt bune pentru că măcar ne aduc aminte,
 dacă nimic altceva nu ne aduc, ne aduc aminte.
 Nu mai am sunet sau o plințe.
 Ne aduc aminte că suntem în viață.
 Când simți frică,
 primul lucru pe care ar trebui să-ți-l aduci, aminte,
 este că ce bine că simt frică pentru că înseamnă că trăiesc
.
 Are sens?
 Minimul pe care poți să lei dintr-o situație intensă emoț
ională
 este că măcar nu e flatline, nu știu cum să-ți explic.
 Când o să fie flatline sau de piiii...
 Atunci, nici măcar atunci, din perspectiva mea.
 Pentru că atunci și acum ai să...
 au alții. Era gluma aia cu...
 Atunci când mori ție, nu ție greu.
 E greu altora, pentru că să se diluească cu pierderea ta.
 La fel și când ești prost.
 Nu ție ție greu.
 Asta-i o reță.
 Are sens?
 Alții trebuie să menegiruiască starea ta.
 Nu ție.
 ție ție.
 Era un filmuleț, nu știu dacă l-ați văzut acum mulți ani, 7
-8 ani, nu mai știu, urmăream.
 Bine, scoteau mai des material, acum nu mai fac sau nu mai
 văd eu, de la sector 7.
 Este o de-asta de comedie.
 Și aveau un filmuleț, Fii neprost.
 Sau Cârțile te fac neprost.
 Dacă când aveți timp, iertați în cacofania, când o să aveți
 timp, dați pe Google, cărțile te fac neprost.
 E genial.
 Revenind, vrei să mă întreb ceva?
 Microfona aici, te rog, cine mă ajută? Elena, mulțumesc.
 Buna dimineața.
 Buna dimineața.
 Horia, ascultându-te de cum ar trebui să ne jucăm cu toate
 instrumentele de care ne vorbești,
 în mintea mea a apărut întrebarea dacă noi la fiecare pas,
 ceea ce e grozav,
 să poți să fii conștient și să iei instrumentul, să-l apl
ici,
 când mai trăiești.
 Tu când mai trăiești realitatea la care, ok, nu avem acces
 la realitatea reală,
 dar când te oprești, când ieși din jocul...
 Deci mulțumit de rezultat.
 Pentru că ce aud eu sunt...
 Fii atent ce aud eu, dar...
 I may be wrong.
 Am pe de-o parte viața pe care am trăit-o până acum,
 pe care, în mare parte, spunem dacă mă înșel,
 nu total, dar în multe părți,
 aș vrea să schimb rezultatele.
 Înțeleg corect?
 În anumite părți, da, aș vrea să schimb.
 Are sens pentru voi?
 Da.
 Și vine variantă acelaltă în care spune
 ca să schimb rezultatele pe care le vrei din viața ta.
 În părțile în care vrei tu,
 multe puțini nu contează,
 Nevoie să antrenezi și să faci ceva diferit.
 Și tu mă întrebi până când?
 Neapărat până... da, până când.
 Nu așa a întrebat?
 Da.
 Și eu te întreb, vrei rezultatele diferite...
 Nu, vrei viața pe care ai avut-o până acum,
 dar fără efor pentru că ești deja pe pilot automat,
 cu rezultate pe care le-ai deja, fără să faci nicio schimb
are.
 Dacă pentru tine este good enough succes,
 nu am cum să-ți spun eu altfel niciodată.
 Sau vrei rezultatele diferite în alunite părți ale vieții
 tale,
 care sunt suficient de importante ca miză și însemnătate,
 care ar crește suficient de mult calitatea vieții tale,
 în același timp,
 necesită efort, antrenament conștient și timp.
 Care-i mai...
 Fair enough.
 Fair enough.
 Mă gândeam doar...
 uitând sau, nu știu, analizând,
 alanzind gândurile,
 îmi dau seama că,
 nu știu, de cele mai multe ori ele vin și vin.
 Ok, dacă aș stat să adresez fiecare gând,
 poate nu fiecare are o miză...
 Nu, nu.
 Am zis fiecare.
 Da, nu, nu.
 Știu că n-ai zis asta.
 Mă gândeam stric cum am perceput eu.
 Analizându-m gândurile și vădând, ok, asta vine, asta o las
ă, asta nu o lasă.
 Am senzația, știi că sta undeva acolo în poțăia observator
ului.
 Și un flux foarte mare de ce ar trebui să faci.
 Exact.
 Nu știu de unde să încep.
 Sinte cineva la fel?
 Ok, o să vă ajut atunci conceptul următor în care vreau să
 vă zic în cât po de repede.
 modul natural în care mintea noastră învață,
 ca să știi, sunt patru etape, cinci,
 dar patru sunt principale pentru noi acum,
 în care mintea noastră învață
 și va fi cred util pentru mine a fost,
 să știm care din etapa ești, ca să știi cât mai durează.
 Ar ajuta asta?
 Da, super.
 Ok, bun, mersi, Andreea.
 Hai să vedem.
 Etapele naturale
 în care mintea noastră învață
 le urmează atenție în mod natural mintea noastră
 în fiecare context în care noi trebuie să învățăm ceva, sau
 să facem, sau să antrenăm ceva diferit.
 Ați făcut-o deja tot restul vieții voastre, de până acum.
 Nu e ceva ce veți face de acum încolo.
 În același timp, conceptul ăsta o să vă ajute să ziceți, ok
, în ce etapă sunt și care-i următoarea.
 Pentru că fiecare etapă vine cu confort sau disconfort
 diferit, evident cu rezultat diferit.
 Și e ca o hartă. Pentru mine acest concept, când l-am aflat
 și eu la rândul meu, dintr-o carte, este ca o hartă.
 Am început să îmi dau seama, zic, ok, ceea ce trăiesc, la
 simt acum, e natural și nici nu o să dureze la infinit.
 Adică m-a relaxat pentru că știam că-i doar o etapă.
 Prima etapă a modului în care învațăm mintea noastră este
 etapa, eu ii zic, de noapte bună.
 Adică etapa de ignoranță completă.
 Nici măcar nu știu că există ceva ce vreau să antrenez sau
 să fac diferit.
 Dacă luăm bicicleta, să luăm o metaforă, bicicleta, da?
 Dacă ar fi mersul de bicicletă, eu nici măcar nu știu că
 existe bicicleta.
 N-am cum să vreau să învăț să merg pe bicicletă dacă nu șt
iu că există. Are sens?
 Prin urmare, această etapă se numește, cei care au făcut în
 conceptul ierog, să nu împărtășească,
 Incompetență,
 Inconștientă.
 Adică, nu știu că nu știu.
 Nu știu.
 Că...
 Nu știu.
 Nu știu că este bicicletă.
 Dacă ar fi să vrem de NNP.
 Nu știu că este NNP.
 Habar nu am...
 Nici nu-i aproape de harta mea, asa ceva.
 Menejmentul emotilor. Nici nu exista posibil conceptul sau
 numele asta in viata mea. Are sens? E noapte.
 Nu stii. Si e naturala. Ignoranta, dulce ignoranta.
 Este etapa in care sunt majoritatea unilor din Romania in
 raport cu puterea psihologica pe care o detin in capsurul l
or si nu stiu ca o au.
 Pentru ca sunt pe pilot automat. Nu stiu ca nu stiu. Incom
petenta, inconscient.
 Mă se întâmplă ceva, la un moment dat stau în etapa asta at
ât de mult timp,
 încât se întâmplă două lucruri posibile.
 Ori dă o bicicletă peste mine,
 și după ce tu îți băgă, tu cine mă...
 Aflu că există forma asta geometrica bicicletei.
 Și zic, ce e asta?
 M-a lovit, dar ce e asta?
 Aflu că există o bicicletă, are sens metafora?
 Sau cineva din jurul meu, din contextul meu, din cercul meu
 social,
 Vinde la un sprit pe bicicletă și eu îi zic, ce-i magia
 asta?
 Pentru că aflu că există, văzând ceva ce n-am văzut până
 acum, îl întreb pe om, ce e asta?
 Are sens?
 Și brusc harta mea se îmbogăsește cu o informație prin dur
ere, atenție,
 sau prin observare a ceva ceu habarul n-aveam că este pe
 planetă.
 Ați pățit asta vreodată?
 Eu am pățit, vă zic sincer, în momentul în care a opărut,
 eram în Sibiu acum vreo...
 Cred că 10 ani.
 Acolo.
 Moror less.
 Eram în Sibiu la Tricul de Crăciun
 și la un moment dat, mare de oameni,
 și l-am mandat cineva din fața mea,
 scoate un ecran mare și pătrat
 și eu aveam încă telefon cu taste, vreau să știți.
 Scoate un ecran mare, sau eram la început de smartphone, pe
 acolo,
 deci am fost foarte late adopter la smartphone.
 Eu cu taste, tata, nu-mi trebuia mie la frontieră pe cocla
uri și pe munte și pe aia nu trebuia mie.
 Trebuia să țină la tastă, să știu că a pus ce trebuie rapid
, nu swipe la...
 Știi? Nu.
 Deci am fost foarte elită, ca să știi psihologia mea.
 Bă, și unul în fața mea, la târcu de călăciun, scoate o
 tabletă.
 Eu am rămas așa, ce căcat e aia?
 A venit ăsta cu televizorul?
 Bă, jur eram șocat, pentru că nu văzusem în viața viețişo
are mereu tabletă.
 Și era mare, frate.
 Bine, pentru harta mea de atunci.
 Și o scoate și făcea și filma.
 Și eu văd am pe egran ce filma el în față, că era în fața
 mea.
 Și eu am avut o față de aia de...
 Deci câteva momente am pierdut semnalul.
 Efectiv eram...
 Bă, de ce eram? Nu văd bine, zic, e un telefon, mai... nu ș
tiu.
 Tabletă.
 La câteva zile am început să ne apară pe Google,
 Am început să vă la alți, am început să reclame, pentru că
 harta mea deja avea pe harta noținea și informația de
 tabletă, mă urmăriți?
 E și semn din noapte. Raporta la tabletă.
 Habar n-aveam că exista așa ceva până când ala n-a mai pus-
o în față.
 Puteți să-mi zici ce vrei tu că nu te-aș fi crezut că o să
 fie o tabletă pe care o să te uiți ca la televizor, ca pe
 un telefon mobil, dar mai mare,
 și o să umbli cu ea, și o să stai să-ți zi iarăși. Du-te, b
ă!
 În 2000, cred că... 2003. 2001-2003, acolo, nu mai știu
 exact.
 O altă fază de genul ăsta.
 Un amic de al meu și-a cumpărat un telefon Nokia N85.
 Era o vârf de mâț atunci. Era scump, rău de tot.
 Primii se cadouă de la părinți, nu știu ce. Eu nu aveam
 telefon.
 Atât de...
 Și și atât un N95, dacă țineminte numele.
 De ce vă zic asta?
 Bă, acel N95 a fost primul dispozitiv din viața vieții mele
 care am văzut că avea cameră frontală.
 Că știam, telefoane cu cameră mai erau pe spate.
 Bă, dar cameră frontală mie mi-a dat cu screci.
 Eram, ce e asta? Ce face asta?
 La câteva zile, fast forward, reclamă de la...
 Cum se numeau atunci, de la Aló, de la Dialog, mai țineți m
inte?
 Compania, Fostul Vodafone sau Fostul Orange, nu mai știu.
 Nu mai știu. Era Dialog.
 Și reclama era așa.
 Introducem tehnologia 3G în România
 și vom ajunge, vei putea ceva, degeunu' știu, eu zic esența
, că nu mai știu cum era formulat,
 să porți apeluri video cu cei draștiei.
 Bă, și eu eram ce mă?
 Peluri video cu ce-i drasie?
 Bă, deci harta mea nu putea să concea pe informația, mă înț
elegi?
 Pentru că era ceva complet nou pentru mine, eram în afara z
onă de confort, eram în ignoranță completă, noapte.
 Fără miză fantastică de transformare a vieții.
 Dar a fost senzația de... mi s-a clătinat harta.
 Ați pățit vreodată în orice alt domeniu asta?
 În care să zici, bă, de unde vine asta?
 Toamnă am aflat de ceva ce... de ce nu știam asta?
 Cum iză fără miză, dar senzația să fie, hopa, atoma s-a fă
cut lumină în ceva.
 Aia e prima etapă din care toți suntem datori să ieșim, no
aptea minții, cum zici cu mea la înfasă aici,
 suntem datori să ieșim în raport cu subiectele și temele
 importante pentru noi.
 Întrebarea pentru voi în etapă asta.
 în ce posibile subiecte sau direcții mă țin strâns
 de ignoranța mea?
 Și nu trebuie să răspunzi, doar să îți pun întrebarea,
 în ce direcții și teme importante ale vieții mele mă țin
 strâns
 de ignoranța mea, de nu știu că nu știu, pentru că mi-e mai
 confortabil,
 pentru că nu mă provoacă la schimbare,
 pentru că nu e cu efort.
 Și vă las pe voi să vă lăspundeți.
 Tocmai v-am salvat de câteva mii de lei la terapeut.
 Etapa 2.
 Mă lovește bicicleta sau văd tableta la unul mână și, hopa,
 ce-i asta?
 Vreau să știu.
 Și intră în etapa de incompetență, dar de data asta, conșt
ientă.
 Știu că-s prost.
 Pe aia e s-o luam altfel.
 Nu? Aflu că e ceva ce există, nu cunosc acel ceva,
 nu am nicio abilitate, nu am nicio informație, știu că-s
 prost.
 Și o zic cu mândrie, atenție.
 Mă duc foarte des și intenționat, în contexte și în încăper
i,
 unde eu sunt cel mai prost.
 Vă jur că o fac intenționa și cu zmerinie și cu asumare.
 Îmi place să fiu în încăperi,
 unde eu sunt cel care absolbe.
 Îmi place să stau între oameni care au rezultate pe direcț
ii pe care nu le am încă.
 Am fost recent la întâlniri destul de foarte frumoase,
 în încăperi și virtuali inclusiv, grupuri de WhatsApp,
 unde erau doar milionari.
 Și când zi milionari rămă de fel la multiplii,
 nu la unul, că primului...
 ...dintr-o pensie, știi?
 Și eu eram... bă...
 Eu nu sunt multiplul milionar.
 Și eram așa mucles. Deci, orice să vorbeau, eram cu ochii
 mari să aflu ce... Are sens?
 Etapa Știu Că Nu Știu.
 Nu știu încă
 multiplul de mele oanea.
 Sunt pe drum, vreau, mă bucur de călătorie, nu e o targetă
 de viață.
 Dar cât timp în jurul meu sunt oameni care știu și pot să
 facă ceva ce eu nu știu să fac?
 Eu sunt acolo cu ochii deschis și cu întrebările pregătite,
 dacă pot și cu...
 Cât pot de mult să creez raport cu acei oameni ca să poasă,
 vrea să îmi dea.
 pentru că știu că nu știu și nu-i rușine.
 Are sens?
 Și este etapa din care foarte mulți oameni nu vor să recuno
ască că nu știu.
 Este o aloganță, cum să zic eu, este o rană de ego
 care nu ne dă și infantilă,
 pentru că la școală, dacă ziceam că nu știam, ce faceam?
 Nota 2, irlă peste degete, nu știu ce profes a avut voi.
 Noi am avut de toate.
 Roșu în calendări, auzi?
 Nu-i departe.
 Roșu în caiet, treci în față, nu știi, ia rigla peste deget
e, zic că am luat.
 Dar nu-i rușine, acum la maturitate, constat că nu-i rușine
 să ba mai mult, cu cât mai repede și mai rapid pot să zic,
 nu știu asta.
 Și știu că nu știu asta.
 Și mă pun în poziția de ucenic, conștient, intenționat, as
umat, cu fermoarul tras la gură,
 evoluez mai repede.
 mult mai repede.
 Aici e diferența între evoluție conștientă și cea naturală
 de care vă vorbeam.
 Până să vă dau etapele astea și o să vă vedeți că au sens
 toate, vă promit,
 noi toți sau voi toți ați trecut și veți trece prin această
 etape complet fără dubiu în continuu, în direvețe direcții.
 În momentul în care o faci conștient și zici, hopa, incompă
tent conștient.
 Hm, știu că nu știu. Asta este etapa aici, ca să o complet
ăm și pe asta.
 Știu...
 că nu știu.
 Și recunosc asta din nou, este varianta ecologică.
 Mai e varianta neecologică predominantă, știu că nu știu și
 nu recunosc.
 Sau, cum îi zic eu, știu că nu știu, dar mă prefac.
 Știți oameni de aia care...
 Știu că nu știu, dar o joc bine la teatru.
 E ok. Dacă aduce rezultate, nu-i treaba mea.
 Mă prefac versus învăț, eu zic că e mai puțin valoros.
 E bine și este excerent să te întreb acum
 în ce direcție tape și pe ce teme din viața mea
 știu că nu știu
 și nu recunosc.
 Știu că nu știu și nu recunosc sau nu accept
 Nici măcar față de mine, în sumi, în sani.
 Și vezi ce îți răspunzi. Nu acum.
 Mai încolo.
 Încă cinci ședințe de la terapie s-au dus.
 Următoarea etapă, din nou, complet naturală.
 Știu că nu știu. Bă, dar începe să stârnească interesul bic
icletă aia.
 Folosăm metafora biciclete, da?
 M-a lovit bicicleta, am ieșit din noapte.
 Aflu că nu știu, și accept că nu știu, știu că nu știu,
 dar aș vrea să știu.
 Și încep să mă educ, să mă antrenez, mă ur pe bicicletă pic
 în pic,
 pun rotițe de la ajutătoare, mă duc, mă ajută cineva să mer
g,
 învăț să merg pe bicicletă.
 La fel ca la mașină.
 Mă ur la volan, merg la școala de șoferi, mă ur la volan,
 mă ia panica, două mâini, trei pedale, trei oglinzi, căcat,
 ce fac?
 Știi? Doi ochi, cum fac să...
 și încep să mă antrenez, încet, și încet, încet, și încet,
 încet, și încet.
 Ideal cu ghid, este o etapă în care e bine să ai un ghid.
 Întră etapele astea, e bine să ai un ghid.
 Și ajunge în etapa complet naturală din nou,
 competență,
 conștientă.
 Adică, opa, a început să-mi iasă.
 Mai pic mă mai julesc, nu merg cu viteză,
 scot limba,
 obosesc dezi, mă urc înapoi, bă, dar merg pe bicicletă.
 Știu că știu.
 Este etapa asta.
 Știu că știu.
 Știu că știu. Îmi iese. Merge.
 Încep să fiu mândru.
 Încep să mă încarc cu satisfacție și entuziazmă rezultatul
ui pe care l-am obținut.
 Cine știe cum să simte asta?
 Bravo.
 Toți ar trebui să știți cum se simte să știi că știi într-
un domeniu important pentru tine,
 care la început ai fost noapte.
 Să țineți că sunt naturale până aici?
 Adică nu inventez oriunde cu nimic.
 Unde vine plusvaloarea?
 Conștientizând unde ești în raport cu ceea ce tu îți doreș
ti să faci,
 vei putea să găbești procesul în mod intenționat și nu să-l
 lași natural.
 Are sens?
 Când tu îți spui,
 tăim pe frate, eu sunt la nu știu că știu, știu că nu știu.
 Legat de NLP.
 pe direcții în care încă nu le-am predat, eu știu că nu șt
iu.
 Ce zice acolo cu timeline terapii și cu părți în conflict
 și cu...
 Dar știu că nu știu și în regulă.
 Și pot să mă duc intenționat în mentalitatea de ucenic
 și când zic ucenic nu mă refer la ceva submisiv sau
 inferior,
 ci mă refer la psihologia, lui vreau să știu.
 Ok? Deci nu o luați... Cuvântul ucenic pentru unii are...
 Nu știu, atentiei, cuvintele sunt ancore, nu știu dacă v-a
ți dat seama.
 Ați zisat că, unor, în momentul în care vorbiți cu cineva,
 vă declanșează un cuvânt al lor,
 pe care voi îl interpretați într-un fel și, poate, al fel,
 grijă mare la asta, cuvintele noastre sunt ancore.
 Adică au atașate de el niște emoții pentru noi, nu sunt do
ar cuvinte din Dex.
 Un om maestru în comunicare, mă rog, excelent în comunicare
, să nu zic maestru, să nu fie presiune foarte mare,
 un om care își calculează foarte bine cuvintele în funcție
 de ce ancure poate să declanșeză în celălalt.
 Din nou, exemplul de comunicare strategică.
 Ce cuvinte e bine să evit ca să nu declanșeză în el ceva,
 pentru că eu nu am nevoie să declanșez nimic, eu vreau să f
ie, nu știu, un raport și conexiune.
 Versus, ce cuvinte e bine să folosesc,
 pentru că declanșeză în el emoții productive și am nevoie
 de emoțiile lui productive ca să am raport cu el.
 Are sens?
 Și asta este din nou, e comunicare conștientă.
 Eu de foarte multe ori în fața voastră, când vorbesc cu voi
,
 să facem un proces, un mini proces, sau pe scenă, în orice
 sens de demo,
 sunt extrem de atent la ce cuvinte folosesc.
 Nu mereu îmi iese, nu o să țiasă permanent, nu o să fie inf
ailibil.
 Fac gafă des.
 Dar nu e despre asta, pentru că știu că, în continuare, nu
 știu multe.
 Are sens? Indiferent cât te știu pe nișa care îmi iese
 foarte bine, inclusiv în LPE-ul.
 Constant, dacă e ceva ce am blocat intențional la mine,
 este etapa lui, știu că nu știu,
 conștientă și am urechile deschise și mintele deschise și
 în somn.
 Învăț foarte mult inclusiv de la voi,
 dacă am un beneficiu fantastic, pentru că oamenii nu mă
 cred când zic asta.
 Pentru care continui să fac asta, și mă refer la cursul
 live în sala.
 Aș putea să fac cursul online.
 Ultima onață generați în Revo 6, în octombrie 2023,
 a avut 867 de participanți plătitori la primul modul.
 867.
 Cine a fost în Revot6?
 Mulțumesc.
 Aș putea să o fac online, da sau nu?
 Că știu, rețeta merge, e dovedit.
 Învăț mai multe de la voi și sunt eu egoistul care vrea să
 vă cunoască,
 să fiți fața-n față cu mine,
 pentru că prin contact direct cu voi, eu îmbogățez harta
 mult mai mult decât în online.
 În online nu pot să vă las pe toți 800 să vorbiți deodată,
 sau să aflu povești, convingeri, metode de... Are sens?
 Și atunci apartea mea egoistă și plus că îmi place și conex
iunea cu voi, zice nu, vreau și în sală.
 Da, da. Și mă bucur. Dar are sens de ce eu meu?
 Pentru că învăț de la voi. Am presetat și oprit intenționat
 în căpșorul meu etapa lui știu că nu știu.
 Și poate, astăzi, în orice sens, din toță direcție, aflu ce
va nou de la cineva care nu trebuie să fie maestru
 sau profesor emerit.
 E suficient să audă o convingere,
 să au o atitudine interesantă,
 să au o recadrare faina,
 să au o dumă bună.
 Whatever the fuck.
 E bine să fii în etapa lui, știu că nu știu.
 Asta vreau să vă spun.
 Doar faceți-o conștient.
 Duceți-vă intenționat în modul de ucenic,
 mai ales pe subiectele cum iza.
 Suntem înapoi acum la știu că știu, da?
 Încep să mă antrenez, încep să obțin rezultate
 și în mod evident ar trebui să urmeze etapa următoare.
 Dar vă dau acum una pe care nu veți găsi într-o carte,
 Eu i-o pas dintr-o carte am nat-o, nu mai stiu unde am înț
eles-o prima oară.
 Și nu e un concept pe care îl predau doar eu, nu e al meu,
 atentie, ca să fie clar, și nu știu dacă e din LEP, tu, be
 honest.
 Nici nu-mi pasă. Eu vreau să vă dau tot ce știu că funcț
ionează, nu-mi contează de unde vine.
 Dar mai este o etapă aici, intermediară. Și este etapa lui
...
 Cred că știu.
 Știu că știu, mă întrenesc suficient de mult, încep să obț
in rezultate și încep să devin arogant.
 Dacă luăm metafora biciclete, este etapa în care încep să
 merg fără mâini.
 Și stau și pe telefon.
 Te-ai tăiat mă, în gâtul.
 Sau dacă iau metafora condusului, este etapa în care conduc
 cu genunchiu, în timp ce mănâncă șoarma și mă rujez.
 Nu știu. Bine, nu eu.
 Dar ți înțeles în debat.
 Este etapa în care e atât de mare încădere în tine că știi
 că știi, încă devine negligent.
 Vă dau o statistică care nu o să fie confortabilă, dar e
 realitate, ca să înțelegeți un debat.
 Am permis de motocicletă de 10-12 ani aproape. Nu am
 experiență pe motocicletă, pentru că undeva la 7-8 ani n-am
 avut motociclet.
 Adică am avut permisul, am vândut în motocicleta undeva în
 2013, dacă țineminte bine, ca să mă duc la un curs. N-aveam
 bani.
 Nu. Dăduzim foarte mulți bani pe niște cursuri și numai ave
am bani pentru cursuri pe care îl voiam.
 Și îmi doleam foarte mult. Era un curs cu temă de vindecare
 emoțională.
 Adică, fix ce vă tot încurajez pe voi să faceți. Să porniți
 procesul emoțional.
 Și nu regret. Ce-n ce să spun, este că n-am experiență pe
 motocicletă.
 De doi ani de zi, mi-am cumpărat o motocicletă, cumva răzb
unând de ceul a trebuit s-o vând atunci,
 A trebuit s-o vunda atunci, sunt foarte incantat de ea,
 sunt extaziat.
 E rosie, e superb, e frumoasa, merge fantastic.
 Ba, eu sunt incepator pe ea.
 Stai sa vezi, ca ma duc undeva cu asta.
 Nu ca merg in cet, merg in cet, dar sunt extrem de incordat
 de foarte multor pe ea,
 sunt foarte atent la intersectii si nu prea iau.
 O singura data am luat pe cineva in spatele meu, un coleg
 de la Cluj, de echipa,
 de echipă care a zis, ba, vreau să vin și eu cu voi.
 Și toti cu tovarășii mi-aveau pe cineva în spate deja și le
-a spus, nu pot să vin cu tine?
 Ia zis, ba da, măi, hai. Și am urcat și am stat, știi cum,
 eram, ba, bă, e o, tu...
 Ce încerc să spun? Eram încă în etapa lui
 știu că nu știu tot despre motociclete și eram foarte înc
ordat, sau eram în știu că știu, dar nu știu tot. Are sens?
 De ce vreau să zis asta? Statistic,
 cele mai multe accidente de motocicletă se întâmplă după
 primul an de experiență, nu în primul.
 Pentru că devenim aroganți.
 Asta mi-a zis o instructoră nouă de motocicletă, când mi-a
 luat-o permisul în 2013, cum vă spuneam, avea 70 și ceva de
 ani atunci și conducea motocicletă de vreo 50, dacă nu mai
 mult.
 Un instructor m-a învățat, deci am fost onorat să-l văd de
 la el.
 Un mic așa și bondoc și se uita crâș cu ochelarii,
 dar frate pe motocicletă omul era zeu.
 Deci, nu am cum să vă explic.
 Și primul lucru pe care mi-am spus, a zis, o să îți iei
 permisus,
 garantez că o să-l iei că lucrezi cu mine.
 Era și arogant.
 Nu, era cel mai apreciat și cred că este și sper că este în
 viață.
 Dar mi-a zis, problemele si grija ta e nevoie sa inceapa d
upa primul an de experienti, nu in primul.
 Si zic, de ce?
 Deci ca prin primul an stii ca nu stii si esti foarte atent
 la orice adiere de vant.
 Cineva a uitat sa sa trezeasca.
 Si ea a dus aminte telefonul.
 Revin. Va dam inca o statistica.
 Macabra, din pacat.
 Mă uitam zile trecute pe Facebook și un alt motociclist, nu
 știu de unde, a postat un frame cu un accident,
 anului tânăr de 19 ani, care din păcate a decedat din prop
ria lui culpă, pentru că viteză lipsă de experiență și nead
aptare la niște condiții.
 Pe langa asta, el a vrut sa trag un seaman de alarma si a
 reusit din punctul meu de vedere, a zis 90- 94% din
 accidentele de motocicleta din Romania din 2023, sunt cu t
ineri intre 18 si 22 de ani.
 Are sens un debat?
 E etapa lui, stiu că știu, deci, sectir.
 Și teribilism asociat, vârstă imediat, Ștefan.
 Și lipsa de experiență, statistic,
 peste 22, 23, 25, 35, 45 de ani, apară o maturitate
 când știi să oprești benzina, când știi să anticipezi peric
olul
 și nu respecti, și nu te duci cu aroganță ca să arături ce
 motor ai.
 Are sens? Adică, peste 30 de ani, cel puțin,
 statistică arată că accidenturi motorcitele sunt în cei în
 cei mai rare.
 Când la ghidon este un bărbat femeie, nu contează de o vâr
stă de peste 30 de ani.
 Are sens ce zic?
 De ce?
 Pentru că sunt în etapa care a plecat din aroganță.
 Are sens ce vă spun.
 Deci atenție la etapa lui, cred că știu.
 În orice sens, în viața voastră, veți avea sau veți o etapă
 unde să treți în, cred că știu.
 Întrebare pentru voi.
 Unde în viața mea, pe ce tema importantă pentru mine,
 unde vreau să-mi schimb rezultatele,
 nu-mi dau voie să evoluez
 pentru că sunt
 arrogant
 și cred că știu suficient.
 Și nu îți răspund de acum, nu trebuie să-mi dai răspunsul
 mie,
 nu știu dacă o să te întrebă, îți promit.
 în contrebare din introspecție, care din punctul meu de
 vedere,
 când o pui congruent și autentic cu intenția curată, te deb
lochează,
 pentru că știi exact unde trebuie să devii un pic mai smer
it.
 Ștefan, vrei să mă întreb ceva?
 Stai că vine Elena, mulțumesc.
 Se aude? Așa? Da, da.
 Deci, oare să folosesc...
 Așa zis o poreclă, că motociclistii sunt donatori de organe
.
 Nu e poreclă, e o zicală idiotă.
 Mulțumesc că...
 You agree with me.
 De fapt,
 această poreclă...
 E o generalizare cretină care se bazează pe niște lucruri
 reale,
 dar este imbecilă pentru că e generalizare și este
 denigratoare, adică setează o identitate,
 nu un comportament.
 Și deci asta se...
 Poate trage de la acea aroganta pe care mai tra s-o din...
 Da, dar nu a motociclistilor. Ironic ca nu a motociclistil
or.
 Eu fiind intr-o comunitate de motociclisti unde nu sunt
 activ,
 adica doar am contact din cand in cand cu motociclisti,
 dar nu sunt vreun zmeu intre ei sau ne stii ca fratiorii,
 nu.
 Dar ce pot sa spun din interiorul comunitati este ca
 soferii intotdeauna sunt mai aroganti decat motociclisti.
 Nu ca nu sunt si aroganti, nu intelegeti greit.
 că eu îi aș bate pe aia care era două noapte a fac,
 eu îi aș lua și îi aș da cu capul de fără cască.
 Deci sunt și mulți motocicliști idios, majoritatea tineri,
 18-21, ce vă spuneam, aroganța specifică vârstei.
 Dau cuvântul meu că după 25 în sus
 am întâlnit oameni atât de mișto în comunității de motocic
liști,
 lipsiți de orice fel de aroganță, dar cu foarte multe rez
ultate persoane în viața lui,
 de la milionar la ce vrei tu. Și erau toți în aceeași apă,
 ca să zic,
 Fără nicio grață, indiferent ce motociclet avea,
 că avea Harley, că avea Suzuki, că avea Honda, că nu era,
 era...
 E un vibe atât de frumos în cum dea de motocicliști,
 e un fel de, ca să folosea așa o comparație, poate nepotri
vită,
 un fel de vama veche.
 E o senzație de aia de
 ci libertate, respect, reciproc, nu-mi pasă cine ești, cum
 ești, ce grade ai,
 suntem împreună, ne distrăm și ne bucurăm, știi?
 Deci aloganța nu vine de la motocicliști.
 Nu mereu, că sunt și unii din nou.
 Ironia este că am observat, tot ca să fiu sincer până la
 capăt,
 mulți motocicliști, nu toți, nu majoritatea, dar mulți,
 se transformă când se urcă la volan.
 Se transformă când se urcă la volan.
 Când se dă ajunge pe motocicletă,
 au un mindset, valori, convingere, atitudine,
 când se urcă la volan,
 uite că sunt și motocicliști.
 Nu toți.
 Eu personal și nu numai eu.
 Mulți, majoritatea, sunt așa.
 Când vedem un motociclist, când suntem noi la volan și ved
em motociclist în spate, le dăm la o parte.
 Pur și simplu.
 Nu știu. Abarlam. Ancora de volan. Abarlam. Nu știu.
 Are sens?
 Nu intervine și sentimentul că te jenează motociclistul, că
 de piceu e asta.
 Nu, nu, nu. Eu fac spațiu pentru că și mie mi s-a făcut spa
țiu.
 Anul trecut, în aprilie, am ieșit cu un prieten pe lângă Cl
uj, am făcut o 200 de km dintr-o zi, a fost o zi absolut
 superbă în aprilie.
 Și la un moment dat veneam spre Cluj, dinspre, nu mai știu,
 Dej.
 Și erau o coloană de câțiva kilometri de mașini.
 Să întâmpla asta ceva,
 sau era ceva festival,
 sau I don't fucking know, știi?
 Și noi eram pe motocicletă.
 Absolut toate mașinile,
 noi am stat pe loc în spate lor,
 nu am făcut aroganțe,
 nu am făcut fleșuri,
 am stat că nu, știi?
 Absolut toate mașinile,
 când ne vedeam în spate,
 ne faceau loc.
 Toate, pe kilometri.
 Deci există respect grecii poc în trafic,
 doar că sunt și excepții, asta e tot ce...
 Și din ce în ce mai mare din fericire, sunt conștienți că d
acă ești motociclistat și mâine ești șofer nu ești greșit.
 Dacă ești la volan și oți motocicletă nu sunt eu my maker.
 Are sens diferența.
 Dar asta e de mentalitate matură.
 Ok?
 Da, mulțumesc de respunziție.
 Și din ce în ce mai mare ești în creștere și mă bucură.
 Următoarea etapă, e clar cu cred că știu?
 Bun, grijă mare la arăganță.
 Următoarea etapă naturală și este ultima care vă intereseaz
ă pe voi.
 Antrenez atât de mult timp ceva,
 știu că știu,
 mă antrenez atât de mult și continui să fac,
 încât ajung în etapa de competență
 inconstientă.
 Adică,
 fac ceva pe pilot automat,
 dar o fac foarte bine, îmi iese și nu știu să spun cum.
 Ați avut o altă oameni în viața voastră
 pe care îi admirați
 cu ceea ce fac in viata lor de la financiar,
 pana la nu stiu, profesional ceva.
 Si cand i-ai intrebat, ba cum faci frate?
 Si ei sa spună sincer, chiar nu stiu.
 Doar imi iese, sau nu stiu, iti da unul la spunt asta,
 ați avut?
 Sau poate voi in siiva in anumite directii sa fiti intreba
 de cineva?
 Ba cum faci asta?
 Si tu sincer sa nu stii sa-i spui.
 Sau sa-i spui e simplu pentru tine.
 Stiti ca senzatia standard care este cand cineva iti spune
 ca e simplu,
 să-i dai una în gură.
 Bă, dacă era simplu, te întrebam.
 E ceea ce simt eu să-i spun.
 Dacă era simplu, nu auzeai întrebarea din trompeta mea.
 Nu auzeai.
 Nu e simplu, prin urmare zi-mi cum faci.
 Nu știu, tu zgăti, nu știi.
 Etapa 4.
 Incompetență inconscientă, pilot automat pe ceva bun.
 Aici poate să intre comunicare.
 Sunt oameni care comunică excelent
 și nu știu să-ți spună cum fac.
 Sunt oameni care sunt carizmatici
 si nu stiu sa-ti spună cum fac. Sunt oameni care fac bani
 cu usurinta si relaxare si atitudina de Gemma & few
 si nu stiu sa-ti spună cum fac. Stiti oameni de astia?
 Sunt oameni care profesional ating rezultate sau evolueaza
 foarte rapid si nu stiu sa-ti spună cum fac.
 Pentru ca au ajuns momentul in care prin antrenament cu
 talent, nu zic nu, e posibil si sigur conteaza, nu ca e pos
ibil,
 si veleitatire naturale, inclinarea naturala spre anumite
 domeni, da?
 domenii. Da? Deci e posibil să ai un sâmbure și de talent.
 Însă vă spun din propria mea experiență.
 Mânca și antrenamentul bate talentul.
 Exemplul cel mai infailibil din punctul meu de vedere în
 momentul ăsta este Cristiano Ronaldo.
 Dacă ați auzit despre el.
 Cristiano Ronaldo nu este un fotbalist talentat.
 El o zice și toți cei care observă fotbalul și să uită la
 fotbal eu nu.
 Eu doar îl folosesc ca și exemplu.
 Vor putea să confirme că Messi e talentat, Ronaldo e antren
at.
 Da sau nu?
 Da.
 Are sens?
 Nu?
 Poftem, e perfect în regulă așa.
 E în regulă, e suficient.
 Messi este vizibil mai talentat, asta în ce să zic.
 Asta nu înseamnă că Messi nu muncește, ca să fie și asta
 clar, sau că n-a muncit.
 Doar că diferența dintre ei doi nu e dată de talent,
 ci Ronaldo a muncit și a întrenat prin disciplină și obiect
iv setat,
 anță consecvență și multă muncă și mentalitatea de sportiv
 de performanță,
 ceea ce Messi a avut ca înclinație naturală ca traslozu
 genetic.
 Și mă bucur pentru el, la admirul un futbalist, excelent.
 Ce încerc eu să spun, este că nu e nevoie să fii super
 talentat într-o direcție în care tu vrei să exelezi,
 ca să îți țiasă bine. Nu e nevoie să ai talent.
 Nu e nevoie să te compari cu cineva care poate la lui cei u
șor îi iese.
 Nu, e o eroare cognitivă să faci asta.
 E în defavorea ta, să faci un defavor.
 Și întreabă-te, câte ore de muncă, antrenament, disciplină
 și studiu sunt dispus
 și asta e întrebarea pentru categoria asta,
 câte ore de antrenament, disciplină și studiu sunt eu disp
us
 să dedic în mod conștient
 pe domeniul și-aici, tu știi, direcția, financiar, relaț
ional, sexual, relațional, social, profesional,
 ce domeniu important pentru tine din orice fel de direcție,
 ca să ajung în etapa asta de competență inconscientă.
 Pentru că ajungi la un moment dat condiționându-ți mintea
 prin disciplină în primul rând și consecvență,
 să creezi ceea ce se numește obiceiuri de excelență.
 Adică îți iese din oficiul și din rever, fără efort, să obț
ii un rezultat pentru care anterioar munceai foarte mult.
 Ați pățit chestia asta vreodată?
 Să ajungi la un nivel în care doar te gândești că ai vrea
 să obții ceva și BAM!
 o să zici ceva, o la cumva, să alinează planetele,
 uitând câtești de mii de ore tu ai muncit până atunci ca să
 ai abilitatea aia.
 Da sau nu?
 De aia se spune într-un fel de exemplu că cel mai greu mil
ion de făcut e primul.
 Că după aia când îl ai pe primul, tu ai strategii, ai muș
chiul, ai întreamentul, ai abilitățile.
 După aia doar trebuie să le gestionezi inteligența, să
 investezi, să crezi, să...
 Are sens metafă.
 Doar că noi ne ajungem în etapă asta,
 În primul rând din cauza lui, cred că știu, hashtag aroganț
ă
 și cine sunt ei și tu, bă, să mă înveți pe mine.
 Și 2. nu ajungem în etapă asta pentru că nu răspundem
 sincer la întrebarea
 câte ore de studiu, de muncă, de efor de sacrificiu, poate
 uneori.
 Sunt eu dispus să ofer și să investesc,
 pentru că viața mea să arate așa cum vreau eu pe domeniul ă
sta.
 Ăla e mindset de excență.
 Nu las ca vad eu ce se intampla cu Dumnezeu inainte.
 Ba, lasa-i si lui o parte, nu zic nu, o sa vezi de ce. O sa
 vorbim. O sa vorbim despre asta.
 Lasa o parte si neconoscutului hazardului, subconscientului
, Dumnezeului, Dumnezeiei, Spiritului Suprem, supraconscient
ului, cum vreti tu sa-i spui, ca nu ma interesa.
 Toate astea sunt doar nume, apropo.
 Sunt doar nume.
 Realitatea e aceeași, e unică.
 Doar că apropo de religii și de Dumnezei,
 oamenii se ceartă pe nume în loc să se conecteze la aceeași
 realitate.
 Că și Allah, și Dumnezeu, și înțelegeți în debat?
 Oamenii se ceartă, e ca și cum am văzut o metaforă superbă
 într-o litrit de meditație la care am fost acum vreo 5 ani,
 6 ani, laainte de pandemie.
 de mie, superb. Un Silent Retreat, 10 zile, Mukles.
 10 zile, nimic.
 Când zic nimic, în sensul că nu aveai voie nici să te prive
ști în ochii cu cineva.
 Că există comunicare non-verbală.
 Și setarea inițială, de afară de prima seara, a fost
 nu ne privim în ochi. Doar ghidul vorbește, că aveam
 2 sau 3 ore de predare pe zi sau 4 ori, nu mai știu, în
 care ghidul vorbea.
 Noi doar ghidul pe ghid puteam sa-l privim in ochi, notam,
 si in rest, 4 sau 5 ore pe zi de meditatie si hata yoga.
 Au fost niste zile absolut superbe. Pentru mine personal,
 care eram primul contact cu asa ceva, au fost exce fucking
 lent.
 La acest om am auzit o metafora EXCELENTA cand vine vorba
 de religii, pentru ca in fiecare zi preda despre spiritual
itate din perspective si paradigme diferite,
 inclusiv creștinism, inclusiv mahomedanism, inclusiv budism
, din toate direcții de Evanghena.
 Taoizm din toate a fost excelent.
 Și într-una din zile face și spune, când vine vorba de
 religie,
 religiile sunt ca degetul care arată către lună.
 Oamenii se ceartă pe degete, omințând că toți arată în ace
eași direcție.
 Și vin religiile, nu am cu una, am cu toate, că sunt dogme
 și unile sunt extrem, majoritatea sunt foarte valoroase d
acă le interpretăți corect, doar sunt interpretate greșit.
 Și vin și spun, eu sunt singura cale și adevărul restu, nu.
 Bă, nu, eu cred că tu ești în etapa lui, cred că știu at
unci.
 Că tu învii și îmi spui indiferent cum te-ai numit, că tu e
ști singura care știe adevărul,
 ești un pic arrogant. Are sens ce zic?
 Pentru că în realitate tu ești doar un deget care arată că
tre lună. Lună e singura realitatea.
 Tu ești un deget. Tu arăți ceea ce e valoros. Cât timp nu
 devii arrogant. Ești un deget arrogant.
 Revenind.
 Etapa competenței inconscientă este etapa alu' nu știu că ș
tiu.
 Nu știu că știu.
 Abbar n-am că știu. Îmi iese pur și simplu.
 Au sens tot aceste patru etape?
 De ce vi le-am dat?
 Vă reamintesc încă o dată.
 Cu cât mai multe am înțeles acestea, cu cât mai eficient în
țeleg aceste patru etape, pot să știu în ce etape sunt în
 raport cu obiectivele mele în fiecare moment.
 În raport cu prosperitatea financiară, unde sunt? În raport
 cu educația mea relațională de cuplu, unde sunt?
 Majoritatea sunt la cred că știu.
 Vă ridic una la fileu. Unde sunt în raport cu educația mea
 sexuală?
 Tot acolo.
 Cred că știu, în special bărbații.
 Hai să fim sincer.
 Cu cât mai multe recunoși că nu știi încă, cu atât mai mult
e o să afli,
 dacă intri în mintea de ucenic, în toate subiectele și dom
enile.
 Cu cât mai multe crezi că știi și întârzi procesul de
 completarea ceea ce știi,
 și că tu poate ști chestii.
 Cu atât mai rar vei obține rezultate
 și cu atât mai greu vei evolua.
 Are sens metafora.
 Să vă fie cu folos.
 Mai este o etapă pe care vă dau doar pentru că mai este una
.
 Dar nu este. Poate pe unii vă privește, poate pe unii nu.
 Și este etapa 5 și n-o să o scriu.
 Este...
 Bă, 1, 2, 3, 4, 1, 2, 6.
 Aia e intermediala aia.
 A, aia e pusa la 3 primi, sa zicem.
 Bine, nu conteaza, notati-o cum vreti voi, irrelevant.
 Etapa este etapa de maestru...
 sau ghid, ii zic eu.
 Maestru profesor ghid.
 Cum?
 Nu stiu.
 Poate pentru unii poate sa fie un target, de aia v-am dat-o
.
 Este etapa lui stiu ca stiu si pot sa te invati si pe tine.
 Stiu ca stiu si pot sa te invati si pe tine.
 Dar nu neaparat vreau.
 Atentie, ca vorbesc serios.
 Vreau.
 Faptul ca stiu ca stiu si faptul ca stiu si ca pot sa te
 invati, nu ma obliga sa o fac.
 Are sens, precizarea?
 e alegerea mea, valorile mele.
 Sunt mulți oameni deosebiti pe care, din fericire, am reuș
it să-i cunosc și ajung la ei destul de rar în România,
 care știu enorm mai multe decât așa, și o să știu vreodată,
 poate,
 dar nu vor să-ți predea.
 Pentru că atunci când ucenicul e pregătit, maestro apare,
 nu când tragi de el.
 sau ești în... cred că știu și vrei să sare tape.
 Are sens?
 Bun.
 De ce v-am dat asta? Și îți mulțumesc, Andreea, că a ridic
at-o,
 pentru că se corelează foarte bine cu ce vreau să facem în
 orele următoare,
 și anume obiective, gândirea strategică atunci când vine
 vorba de obiective.
 Și este un subiect care încoordează pe mulți,
 după ce trec în proces cu mine.
 Și de-aia îl fac eu de obicei.
 Pentru că mi-a eu heitu.
 Este modul și subiectul la care, undeva în 2018 sau 2017,
 toamnă, nu mai știu exact,
 țineam un curs la Cluj-Napoca, de eram 18 atunci, 17-18
 eram în sala, o tipă din stânga,
 da un moment dat în timp ce predam,
 începe să plângă.
 Și vorbești, vorbești, vorbești, nu știu dacă ați văzut, eu
 nu prea s-a impresionat de plâns.
 pentru că știu că e util, valoros, e natural, nu vreau să
 alimentez poziții de victimă, știi? Îl observ, îl conțin,
 nu îl ignor, dar nu s-ar cu batistuța.
 Apropo de asta, dacă vreodată în orice fel de exerciții,
 exploratorul vostru în orice sens accesează o stare emoț
ională intensă în care își permite să fie vulnerabil lăcrim
ând,
 Nu îl opriți, nu îl îmbrățișați și nu îi dați batiste.
 Lăsați-l să străiască emoția, pentru că nu știu dacă ați es
isat, plânsul nu creează rugină.
 Ok? Adică nu plângi cu acest sulfuri, gen.
 Deci e doar apă cu sare, e ok, se spală, chill, bine?
 Nu glumesc, că avem tendințe în diverse contexte pentru că
 nu ne este convenabil și confortabil,
 de nou o să ne simțim propria vulnerabilitate,
 când vedem pe altcineva cum o accesează,
 să sărim.
 Ai, nu mai, ești bine? Ia un servietel.
 A, dom' vă, nu faci asta.
 Îi faci break state,
 când faci asta.
 Îl întrerupi în momentul în care faci asta
 și arată că tu nu ești confortabil
 cu faptul că el este vulnerabil. Are sens?
 Deci, asta a fost, așa cum am să-l aminte,
 exclus.
 Îl conții, îl sprijini, îl accepti, îl privești,
 nu trebuie să zici nimic. Lasă-l să-și treasă procesul,
 pentru asta suntem aici si eu si colegii mei din echipa si
 voi.
 Da vasile, tare!
 Dati un copy-paste la ce am zis-a din neauri.
 Nu ne place sa vedem pe altii ca plund pentru ca ne aduca
 aminte de propriu anumita vulnerabilitate pe care nu vrem
 sa o simtim.
 Am inteles, doar ca ma intreba daca am ceva...
 Nu, n-ai ceva. Ai o mare frica de a fi vulnerabil, da?
 dar asta e natural ca bărbat, în speciale, și condiționat
 să fie așa.
 Curajul adevărat unui bărbat este în momentul în care își d
ă voie să antreneze opusul
 celui care este condiționat.
 Adică dacă tu îți pui și recunoși ca bărbat,
 ba, mie îmi e teamă de vulnerabilitate pentru că, atentie,
 n-ai o vină în sensul ăsta, asta a fost condiționarea noast
ră, a mea, a ta,
 a aproape a tuturor bărbaților.
 Dar este responsabilitatea ta să decizi dacă vrei să faci
 diferit.
 Și atunci curajul din punctul meu de vedere adevărat a unui
 bărbat
 este cel în cazul în care își dă voie să fie vulnerabil,
 indiferent ce cred alții despre el.
 Evident, în contextul potrivit.
 Are sens precizarea?
 În contextul potrivit, întreabă-te,
 cât de frică mi-e să-mi dau voie să fiu vulnerabil, să fiu
 văzut, atentie, așa cum sunt de fapt,
 pentru că noi toți în esența noastră suntem vulnerabil până
 la măduvă.
 Nu există cineva să fie cu, adevărat, invunerabil sau de
 fier.
 S-a născut Iron Man.
 Mai ales ca barbați. Femelorul este mai ușor, natural, psih
ologic, sunteti construite altfel, mă bucur.
 Sunteti la în lumine de noi, ca femei. Nu glumesc, vorbesc
 foarte serios.
 Din multe perspective.
 Din cea vulnerabilităție noi, barbații, trebuie să învățăm
 să ne o simțim în primul rând,
 după care, contextual pot trebui să ne dăm voie să o exprim
ăm.
 Și eu, personal, am simțit libertate mai mare, da, cred că
 v-am mai spus asta,
 decât în momentul în care am simțit că pot să-mi dau voie
 să fiu vulnerabil,
 de față cu alți bărbați era contextul la mine
 și să simt camaraderie, sprijin, conținere, prietenie,
 lipsă de orice fel de competiție sau senzație de agresiv
itate din partea lor.
 Eu personal nu am simțit libertate mai mare.
 Și momentul ăla de conexiune cu alți bărbați
 care erau acolo să mă sprijine pe mine, așa cum și eu am f
ost să sprijin pe alții,
 pe mine personal m-a transformat într-o secundă la nivel de
 identitate masculină.
 Nu aș fi putut să fac asta
 Și mi-a început un proces care îngă continuă.
 Nu aș putut să fac asta dacă nu mi-aș fi de-a voie să am t
reneri și să accept că sunt și eu vulnerabil și că nu o să
 mor.
 Sau, atenție, că aici e interesant, chiar dacă aveam frica
 efectivă, așa s-a simțit, că mă pulverizez.
 Dacă îmi dau voie să simt ce simt atunci, mă pulverizez.
 Și am făcut-o oricum. Și cunosc bărbați care au făcut-o or
icum și după momentul respectiv nu am mai fost la fel, în
 sensul bun.
 Nu cunosc uraș mai mare al unui bărbat, Vasile, decât
 momentul în care simte să fie vulnerabil și își dă voie să
 fie vulnerabil, indiferent de ce ar putea să creadă celăl
alt.
 Dar din nou, contextual, potrivi cum este în curs de genul
 ăsta, cum este în terapeut, cum este... ok? Deci, nu
 evident în orice context.
 Mulțumesc mult că ai ridicat-o la filenu. Vrei să întreb ce
va? Te rog, aș vrea să mergem mai departe.
 Bună, Liana.
 Ce-au?
 Sunt oameni care consideră că dacă nu ești acolo, nu-i ții
 de mână, nu-i ții în brațe,
 nu le acordzi atenție, nu...
 Așa e. Sunt victime de servicii.
 Cum procedezi?
 Cum procedezi, uneori îi ții de mână, alteori nu.
 Uneori avem nevoie să fim ții de mână.
 Extremele nu-s bune.
 Mereu ținu de mână, nicioată ținu de mână.
 Asta e extreme. Are sens? Mă urmăniți?
 Și eu vin și spun, uneori, când vrei și poți și ai de unde 
ține de mână, altă oră nu o face.
 Și el se va obișnui cu alternativele, nu cu extremele.
 Când tu îi ții de mână mereu, vor avea această așteptare,
 că nu îi ții mână deloc, îi vei agresa.
 Are sens?
 Și eu zic doar mijlocul. Și eu, mersi de întrebare.
 Nu te aud.
 Nu e diferit la copiii, în funcție de vârstă lor, nevoia l
or emoțională e să se simtă că cineva este acolo mereu când
 ei sunt
 provocatii emoționali, pentru că așa își construiesc încred
erea în lume.
 Ei își construiesc încrederea că e cineva acolo și stima de
 sine,
 și faptul că ei sunt importanti, valori și iubiți,
 cu cât mai des poți să confirmi că ești lângă ei, indifer
ent de toanele lor.
 Atenție, nu înseamnă răsfăți.
 Mă refer la momentele emoționale, la tantrumuri.
 Tantrumul care e natural la copiii,
 mai ales în erața digitală noastră, cu atât de multă pusdă
rie de resurse și răsfățuri,
 pe care eu nu le-am avut și mă bucur.
 Copiii au dreptul să facă tantrum,
 mai ales într-o societate în care nu suntem educați psih
ologic să îi sprijinim.
 Dar felul în care tu răspunzi tantrumul lui va face diferen
ța.
 Are sens?
 Dacă tu îi faci break state, nu mai plânge, iar te alini,
 termină,
 sau îl ignori,
 sau îl și lovești în orice fel de sens,
 ai ratat momentul în care tu să-l conții emoțional pe el
 și să-i arăși ce înseamnă acceptarea unui om care este
 vulnerabil emoțional.
 Cu cât mai mult înveți și te antrenezi să conții un copil,
 again, în funcție de vârstă, cu atât mai mult el va dezvol
ta resurse emoționale
 care îl vor servi pe termen lung la maturitate.
 Și va modela personalitatea și caracterul.
 Dacă el trăiește și se educa cu o stanță cu senzația eu
 sunt singur sau...
 Nu știu dacă voi fi singur sau nu, adică are anxietate de
...
 Nici nu știu dacă va fi cineva să mă conțină sau nu.
 Bine, nu e logic asta, este emoțională.
 Va ajunge o persoana anxioasa.
 Anxioasa, dependenta, emoțional.
 Atasament anxios se numește.
 Pentru că nu știi cum am găsit pe unul care e acolo pentru
 mine sau una.
 Hap! Nu pleci, ta-ti.
 Și devine el sufocant pentru alții.
 Are sens parerea.
 Da, și poate dezvolta și vicii în mod evident, pentru că
 vicile vor fi mereu acolo.
 Ca să zic așa.
 Bun, revenim.
 Obiective. Vă spuneam că o tipă din stânga l-am mandat la
 sala din Cluj-Napoca, a început să plâncă, n-am băgat în
 seamă, am fost atent la ea, dar n-am intrat în procesul ei.
 Și la un moment dat o întreb, că dura deja 20 de minute, op
resc ce faceam, nu o să-i dau numele, ieșind echipa noastră
 acum, am acceptuit ei, dar nu vreau să-l popularizez.
 Și îmi spune, mă întreb ce s-a întâmplat, ești ok și ce da.
 Doar că am realizat
 că
 efectiv din momentul ăsta
 nu mai am scuze.
 Și zic la ce te refer.
 Deci am trăit zeci de ani, aveau o vârstă
 de 38-40 de ani, nu știu,
 mamă, doi copii,
 femeie de afaceri,
 conduceași o firmă
 și era și în conflic foarte mare, pentru că aveam
 cu soțul ei de atunci, nu mai e,
 și era la pragu divorțului.
 Și ea trebuia să gestioneze și copiii, și business-ul, și
 divorțul.
 Și am mâna foarte multe lucruri, nu făcea să sabotase.
 Și mi-a zis, și a rămas pe audio, că atunci nu filmam curs
ul,
 că simt efectiv că nu mai am nicio scuză.
 Și atât de sincer a zis-o, încât eu am crezut-o.
 Și azi e se divorțată în altă relație, foarte împlinită și
 fericită,
 cu doi copii care au crescut în mod evident.
 A făcut o facultate de psihologie și este și psihoterapilor
 acum.
 Lucrează și cu psihologie și predă și ține cursul la rândul
 ei.
 Și conduce și un business. M-i spune că el are și păl doile
a.
 Doar pentru că a ajuns într-un moment emoțional în care a
 spus, nu mai am scuze.
 În care a realizat că nu mai are scuze. Nu și-a spus că nu
 mai are scuze. Are sens?
 Și de asta îmi propun ca în următoarele ore să vă enervez p
ână la disperare
 Ca să vă ajung că vă aduc în punctul emoțional în care să v
ă dați seama că până în momentul ăsta cu tot ceea ce vreți
 să obțineți în viața voastră, v-ați alintat.
 N-ați făcut. V-ați alintat.
 Scopul cursului în general, e să vă aduc în punctul în care
 să vă inervați cât de ușor este să obțineți ceea ce vă do
resc o adevărat ceva dacă vă mișcați curul.
 Scuzați-mi, mișcați-o.
 Iartă-mă, Iulia, pentru franceză.
 La editare o să...
 O să-mi cer scuzeșin de editare, după cum vezi.
 Pentru asta,
 îmi propun și vă rog,
 fiecare dintre voi să aibă o foaie de hârtie,
 în momentul ăsta, acum, doar pentru ce facem acum,
 o foaie de hârtie sau telefon.
 Nu mă interesează pe ce scrii,
 dar am nevoie să scrii patru lucruri.
 Ăsta e momentul de depresie.
 O să vedeți.
 Cine știe ce o să fac, vă rog frumos,
 nu stricati procesul celor luați colegi.
 O să menționez asta, pentru că sunt unii care, apropo de
 etape,
 mai este una, acum am dat seama,
 și e strâns legată cu aroganța.
 Este etapa lor, vreau să arăt că știu.
 Știi? Gen, iu, iu, iu, iu, iu, iu, iu.
 Las să-i ieși pe colegi să treacă prin procesul și parcurs
ul lor,
 așa cum și ți-a fost lăsat acest spațiu.
 Vreau să îți scrieți patru lucruri.
 Cele mai importante patru obiective din viața voastră în
 momentul ăsta,
 în momentul ăsta, care dacă s-ar îndeplini, ați mori ferici
ți.
 Patru.
 Alea patru, alea the one and only, alea care te fac să sal
ivezi,
 dacă s-ar îndeplini, ai zice, frate, n-am trăit degeaba, ce
 aventură.
 Nu mă interesează care sunt, nu o să te întreb care sunt,
 formulează-le tu cum vrei tu, o să spun după aia imediat de
 ce.
 Doar nu ai mult timp la dispoziție.
 Cele mai importante, patru obiective din viata ta.
 1, 2, 3.
 Patru.
 M-a corectat violenta.
 Eu va dădeam doar o direcție, nu vreau să vă răcăștiu să nu
 măr.
 Mulțumesc pentru apă Dan.
 Dacă e pe aici, fratele Dan, avem un prieten bun la apă
 Kangien, care mă alimentează cu apă bună.
 4 obiective, da?
 Nu conteaza care, nu conteaza numele, nu conteaza cum le
 formulezi.
 Bun!
 Cine a facut asta manasul, sa va statistic cum stam?
 Poti, ce aveti mai repede?
 Hai, hai, hai, cu talent!
 Doar simplu fapt că nu știi care sunt, e un feedback.
 Atât atzic.
 Doar simplu fapt că ești la 2, la 3, la 4 sau încă la 1, și
 nu știi cu ce să începi, e un feedback.
 Cum ai putea tu să obții ceva în viața ta pe care nici mă
car nu poți să-l formulezi?
 Are sens feedback-ul?
 Ok, continuăm.
 Azi am sarea cu mine.
 Ce am făcut?
 Stai un pic, că n-ai văzut nimic.
 Colege mei din echipă zâmbesc.
 Ha-ha-ha!
 Că au trecut până la același proces.
 Bun! Mânațul cine a făcut asta?
 Suntem ok. Bun. Ai o întrebare?
 Zici că te aud.
 Stau. Am normal că dacă vine Andra Cătetin, ești eu așa.
 Voiam să întreb dacă obiectivile astea sunt cele de final
 de viață.
 Te refer la costum, sicriu, pantofi? Că nu-mi e clar.
 Că nu știu cum să te explic, dar ala e problema altuia.
 Nu-i problema ta, nu știu cum să te explic. Eu, de exemplu,
 personal prefer încinerarea, știi?
 Adică mi-am făcut vizibilă opțiunea asta, cât mai mult ori
 personal din jurul meu,
 că doamneferi mă cheamă tanti mai sus, mai departe, mai rep
ede,
 mai repede, sa nu ma dea cu sicriuri si cu pantofi si cu
 crafane.
 Eu, pa, incinerare tate, ca e mai curat.
 Reconu... e optiunea mea. Te rog.
 Ma refer la... nu stiu sa zic, ajung la 80 de ani, si ma
 uit in urma, zic, ba, am facut astea patru chestii si...
 Da, alea sunt, alea sunt.
 Ok.
 Alea sunt.
 Merci.
 Merci si eu.
 Mai zic in data numele, te rog, sa stiei si colegii?
 Alex.
 Alex, asa.
 Ce a zis cum a zis-o?
 Alex.
 Băi, flamingo-boys!
 Ai fost excelent!
 Bun, patru obiective.
 Ce vreau să faceți acum? O să vă dispară zâmbătul după buze
.
 În dreptul fiecărui obiectivi, te rog să scrii
 Cât timp din ultima săptămână ai dedicat?
 În dreptul fiecărui obiectivi, cât timp din ultima săptămân
ă ai dedicat? În ore.
 1, 3, 5, 10, 15.
 În ore.
 Mhm.
 Dar fiți sinceri, vedeți?
 Asta înseamnă sinceritatea.
 Ce facem acum? Asta e sinceritatea.
 Perfect. Te rog.
 Nu cumulat, ci fiecăruia.
 Gen pentru primul două ore, pentru a doua, zero, pentru a
 trei la trei ore, pentru a patru la cinci.
 În aceea, într-o săptămână.
 Deci, într-o săptămână, cât timp ai dedicat, cărui obiectiv
, mai mult mai puțin, cât?
 Gândurile? Nu, aia e scuze mie, știi?
 Aia e scuze mie. Da, aia e manifestare.
 Ha ha ha ha ha! Excelent!
 Excelent!
 Aia e manifestare.
 Și te costă 7.000 de euro să te înveți cum să...
 Cum să vrei, știi?
 Are teo de la stand-up, o bucata foarte misto, scurta, des
pre manifestare,
 ci că, bă, ăștia ți-au bani ca să te învețe să vrei.
 Pă, eu vreau! Nu, nu știi cum să vrei.
 Te învăță cum să vrei.
 Revin.
 Bun, ați pus mâna sosine și-a pus durata. Perfect.
 Pasul 3.
 În dreptul fiecarei obiectiv, bazat pe ce ai răspuns la înt
rebarea anterioară,
 Te rog să pui în cât timp aproximativul vei obține dacă men
ții ritmul?
 În cât timp aproximativul vei obține dacă menții ritmul?
 În cât timp aproximativul vei obține dacă menții ritmul?
 Nu, vreau să îmi pui efectiv aproximativ.
 Nu știu, e vag și e o scuză.
 Nu știu, e vag. Tot în ore, în ani, în săptămâni, în luni,
 ce vrei tu?
 Dar dacă ai un obiectiv care ar putea fi atins în ore
 și tu nu l-ai atins încă,
 ai o problemă.
 Că orice om din sala asta are câteva ore
 ca sa-si ating obiectivul.
 Bun!
 Inainte sa mergem in pauza.
 Pe sarite, cum va simtit?
 Realisti? Ok, nu, dar cum se simte?
 Asta e o eticheta, e vreo emotie.
 Intens?
 Ce simtit?
 Speranta? Super? Al cineva.
 Vinovatie?
 Știență, ok, altcineva.
 Cum?
 Optimiz, super, te rog.
 Dezamăgire. Cine simte dezamăgire?
 Ok.
 Cine simte tristete?
 Ok.
 Pentru că, dragilor,
 zice colegul în față, mă simt un pic mai motivat.
 Super, pentru că e clar acum,
 ați scos din mintea voastră,
 ați pus pe hârtie ce? Vă zicea Miri.
 ceva ce din momentul ăsta devine starting point.
 De aici plecăm.
 Aici sunt.
 Este etapa pe care v-am zis-o în prima întâlnirea noastră,
 și anume etapa starea actuală.
 Unde sunt acum?
 Majoritatea covârșitoare a oamenilor vor să obțină lucruri
 la care nu să gândesc suficient de mult,
 pentru care nu fac nimic si fara sa evalueze unde sunt azi.
 Da sau nu?
 Dar stim ca vrem.
 Si cand vrem? Ieri.
 Sa fie ieftin,
 daca se poate gratuit,
 eficient,
 daca se poate instant,
 fara sa transpiri, sa fie si fidel.
 N-am putut. Mi-a venit, am dat-o.
 Îmi place să nu țin în mine.
 Când vin și idei bune, eu le scot pe alea proaste mai întâi
, știi?
 Exact. Ca să fac loc. Nu sunt serios, vorbesc.
 Deci, prin urmare, ca să știu unde vreau să ajung, adică st
are dorite nevoie să evaluez mai întâi unde sunt.
 Unde sunt azi.
 Și acum vreau, prin ridicare de mână, să facem o asumare de
 responsabilitate.
 Mâna sus cine pe hârtie are cel puțin un niciodată,
 cu privirea la terminul pe care va atinge dacă păstrează
 ritmul.
 Uitați-vă în jur.
 Deci atâța suntem în sală.
 Mulțumesc oameni care au minimum niciodată.
 Câți oameni aveți minimum? Două.
 Zice colegul în față, zică, eu am dracu' știe.
 Excelent!
 N-am mai uiți pe asta.
 Cine are 3 niciodată?
 Fiți sinceri.
 Mulțumesc mult.
 Îți dai seama că o să-mi trebă.
 Cine are 4?
 Bravo pentru curaj și vă mulțumesc.
 Ăsta e momentul din care plecăm, dragilor.
 Este momentul în care voi, din secunda asta, aveți de ales
 să mențineți ritmul
 pentru obiectivele pe care voi, cel puțin în sfățelul vost
ru, le-ați scris pe foaie,
 ca fiind cele mai importante din viata voastra, pentru care
 daca ar fi implinita la final de viata,
 ai simti ca am merita sa traiesti.
 Si voi aveti-un niciodata, minim, daca nu doua, daca nu tre
i, daca nu patru.
 Are sens conflictul de...
 Asta imi doresc cea mai multa sa traiesc in viata asta,
 si nu fac nimic pentru ele in saptamana care tom a trecut.
 Mai are sens...
 Unul din motivele pentru care nu facem suficient pentru ob
iectivele noastre,
 o sa va rog sa luam intrebari dupa pause, daca stati ok, ca
 vreau sa intram un pic de tot,
 doar in ce vreau sa facem, un minut mai am.
 Unul din motivele pentru care nu facem suficient de mult
 pentru obiectivele noastre,
 este pentru ca subconscientul nostru nu le intelege.
 Doar ne gandim la ele, Ioana.
 Doar ne gandindu-ne la ele, subconscientul nostru nu le
 intelege in mod neaparat,
 pentru că contează foarte mult cum ne gândim la ele.
 Și vă dau un exemplu.
 Foarte mulți oameni se gândesc la obiectivele lor cu frică.
 Sau cu senzații de numerit.
 Da sau nu?
 Sau cu dialogul mental, aia, nici n-are rost să sper.
 Sau să visez. Da sau nu?
 Subconștientul nostru are nevoie ca obiectivele noastre să
 fie
 într-un mod specific formulat, un mod anume formulat.
 O să vă zic, după ce venim din pauză,
 cum anume, unele o să fie foarte similare cu ceea ce a fă
cut deja din diverse cursuri corporației smart whatever the
 fuck.
 Eu nu o să mă concentrez pe eficiență și performanță, ci pe
 psihologie.
 Adică o să fac tot ce pot să vă destructurez blocajul psih
ologic din spatele formulării obiectivele
 și o să vă explic de ce funcționează psihologia, nu neapă
rat că, da, unele o să fie smart, altele o să semene, altele
, în fine.
 De exemplu, ca să vă las așa ieșit în pauză întrebându-ne
 what the actual fuck vrea asta să spună,
 relațiile de cuplu și banii sunt cel mai prost obiectiv,
 între cele mai prost obiectivi pe care poți să-ți le pui.
 Deci dacă voi aveți pe foaia voastră în secunda asta minim
 un obiectiv care are legătură cu relația de cuplu viitoare,
 sau a ta, actuală, sau cu banii pe care vrei să-i ai, ai 99
% șanse să nu le obții.
 Cine are astăzi obiective pe poaie?
 Uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, u
itați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uita
ți-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-
vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă
 în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în
 sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în
 sală, uitați-vă în sală, uitați
 Uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, u
itați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uita
ți-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-
vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă
 în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în
 sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în
 sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în sală, uitați-vă în
 sală