Muzica Bun! O să vă rog să închideți ușa. Andra, dacă te rog închistă ușa. Și vă rog să intre în sală doar câte 35, 35 de odată. Îl țineți ei vă rog frumos un pic la ușă, ca să se fezande ze. Andrei, traduși tu pe limba ei ce am văzut că poate nu... Mersi. Ce am făcut, șefu? Bun. Cum sunteți? Atât. Dar nu se mai aude. Sau se aude mai incet. Doar el este fresh. Ok. Bun. Ați venit câțiva la mine în pauză și mi-ați împărtășit chestii foarte frumoase și vă mulțumesc pentru asta. Și onorante pentru mine și mulțumesc. Mulțumesc. Am vrut să vă mulțumesc, pentru că mi-a duceți aminte de ce sunt în fața voastră și de ce continueți să vin în fața voastră. Și când zic în fața voastră, mă refer la contextul la perso ana voastră, neapărat. Și la faptul că fără voi, eu și Marius și colegiul nostru nu am fi aici. N-am avea cui să predăm sau să o oferim. Și vă mulțumim pentru asta. Contrează mult pentru noi, pentru că, uite, într-o zi de sămbătă, pentru un weekend, puteai să fii oriunde altundeva, în vac anță, la mare, oriunde și totuși ale să fii aici. Vă mulțumesc pentru asta. Bun. Telefoanele o să vă rog să fie persiliențios, vă readuc am inte. E important pentru mine, pentru că în funcție de ce direcț ie simt să mergem într-un moment anume cu ce avem noi de fă cut, s-ar putea ca... nu că s-ar putea, sigur, să fie contextual nepotrivit să sune un telefon, cum trecea fanfara militară, de exemplu. Dacă eu lucrez cu cineva în față sau pe scaun, ok? Că ați văzut că și Marius și o să facem din ce în ce moment ul asta, aniiștia facem demo-uri, și de multe ori acele demo-uri vin pentru că ridică unul mâ na, nu pentru că am planificat eu și zic eu, acum, telefonul e pe silențios. Și atunci mă ajută foarte mult să fie deja pe silențios, ca să știu că am libertatea să pot să vă sprijin în orice sens, dacă apare contextul. Îmi dați asta, îmi dați voi cu asta? Perfect. Vă ziceam aici că harta nu este teritoriu. Și e ceva ce, la modul sincer, pe mine m-a eliberat. Și continuă să mă eliberez de cât ori mi-a aduc aminte de asta. Pentru că inclusiv, și vreau să vă dau un exemplu concret, inclusiv în conflicte, când suntem în conflic cu o persoană, oricare, nu contează în special în cuplu la serviciu cei cu care ne întâlnim cel mai des, De cele mai multe ori noi avem certitudinea că avem drept ate și celălalt se înșeală. Da sau nu? Harta nu e teritoriu, demontează acest aspect. Avem o tendință, dragilor, și vreau să o sublienz, sper că am mai făcut-o, vreau să o mai fac încă o dată, dar că nu am făcut-o, o fac acum, să fie foarte clară. Avem o tendință de a gândi în alb sau în negru. Ori, știți oamenii care spun, bă, cu mine nu merge așa, cu mine e ori albă, ori negră. fugi. Că dacă omul ăla îți spune declară că e oră albă, or neagră și nu-i deschis la gri, ăla e un om extremist, psihologic. Vrea să pară serios și exigent și sunt sigur că este din multe puncte de un om deosebit. Însă în momentul în care mie îmi spui, e cu mine o oră albă , or neagră și eu înceaz să-ți explic o nuanță de gri. Și tu nu ești flexibil la asta. În momentul ăla, eu îmi pun întrebarea, dacă la asta nu eș ti flexibil, poate în alte momente cu miză mai mare, e pos ibil să fii și mai inflexibil și eu să sufăr că am rămas pre a mult în sistem cu tine. Da sau nu? Ce faci? Raport. Mă întreabă o colegă în față. Ok, și ce faci dacă dai deșt ia? Raport. Vă mai dau o premisă din nou. O să-mi le aduc aminte pe mă sură ce vin, dacă le-am punctat, le punctăm încă o dată, d acă nu le-am punctat, vreau să fiu sigur că rămână la voi. Și anume, rezistența în comunicare semnifică lipsa raportul ui. rezistența în comunicare semnifică lipsa raportului. Am făcut-o? Nu. Ce înseamnă asta? Într-o comunicare de orice fel, în special în conflictual, de acolo am plecat, dacă persoana rezistă influențării mele, adică ideilor mele, rugămiților mele, nevoilor mele, argum entele mele, rezistă, se opune, Și când zic să o pune, mă refer la vehement, doar că are contraargumente, că aia este discuție productivă. Și când zic vehement la modul de nu vreau să vorbesc despre asta, iar începi, da nu te mai saturi o dată, da nici nu v reau să aud, asta înseamnă vehement. Are sens diferența? Dacă îți dă contraargumente și spune, bă, eu nu cred așa, u ita ce mă refer, aia nu e neproductiv, e bine, că e discuție matură. Resistența în orice comunicare la nivel vehement, cu o pun ere și cu o poziție vehementă, semnifică lipsa raportului. Asta înseamnă că acel conflict foarte probabil a apărut pentru că nu mai aveți voi raport. Pentru că nu mai aveți voi raport. Și înainte să te duci să câștigi argumentele și conflictele cu argumente logice, Puneți întrebarea care este emoția pe care cel din fața mea o simte acum Care este emoția pe care cel din fața mea o simte acum De se comportă așa Bă, are sens diferența Pentru că ghici ce? Prin ceea ce înseamnă psihologie practică, așa cum îmi place minstru de numesc Noi avem control asupra propriilor noastre emoții, sănătate , și putem influența foarte mult emoțiile celorlalți. Aici apare manipularea la nivel de posibilitate. Dar atenție, aceeași abilitate de a putea să influențeze em oțiile altor persoane poate fi manipulativă sau productivă în funcție de un sing ur criteriu. V-am spus care e diferență între manipulare și ecologie? Intenția. Aceeași putere, aceeași abilitate, cu intenție diferită, e manipulare sau ecologie? Un chirurg care ar ști cum să taie cu cuțitul, ca să scoată ceva na sol, sau să vindece, sau să extirpe, sau să lege din nou, sau să coasă, Face rău organismului că-l taie, dar are scop ecologic, productiv de vindecare. Da sau nu? Același chirurg care știe unde să taie, ca să mori cât mai repede dacă te atacă printr-o purare rapidă a sângerului tău, e manipulativ pentru că e agresiv și neecologic. Exagerez acum, dar înțelegeți diferența? Intenția face diferența, nu abilitatea. Că sunt mulți oam eni care vin și te spun, Băhuri, ai cuvinte la tine, frate. Știi să vorbești. Și zic și... Păi, mi-e frică să nu mă manipulez. Și zic, foarte bine faci. Și să uită cum, adică? Păi zic, poți. Și să uită, îi stă ochiul. Cum? Poți? Păi da, pot. Doar că n-am intenția asta. Nu abilitatea, imediat am văzut, nu abilitatea noastră, și puterea noastră, că de foarte multe ori, dragilor, ne este frică de puterea pe care noi o avem, și nu o punem în practică, de teamă să nu fim greșit înțelești, da sau nu, cine-i de acord cu mine. Avem putere asupra altor oameni și să influențăm în multe direcții și ne este rușine să recunoașem sau să practicăm această abilitate de a influența alți oameni, pentru că ne este rușine de a fi greșit înțelegi sau de a fi, în orice sens, criticați de hateri. Gratuit. Și o să vorbim despre asta parcursul modulor. Dar practic tu îți sugrumi o putere personală de a influenț a pe alți oameni, pentru că te raportez la alți oameni într-un mod în care e posibil să se raporteze la tine, nu probabil. Facem foarte pe scurt diferența între posibil și probabil și revin la întrebarea ta imediat, o țin minte, tă rog. Nu tot ce este posibil e probabil. Premisa lui Horia, mi-i spuneți. Bine, n-am inventat-o în mod evident, că o am și eu prin propria mea experiență, corroborând alte idei ale altor pe care l-am citit. Dar mie îmi place să o aduc mereu la filu, în aproape toate cursuri mele. Nu tot ceea ce e posibil e probabil. E posibil să pici un meteorit pe noi fix prin cupolul asta, fix în mijlocul vostru? Posibil! Statistic improbabil? Și atunci fiți atenti ce se întâmplă. Noi ne concentrăm, avem tendința să ne concentrăm la nivel de reprezentare mentală și gând, când vine vorba de stimul extern, viitor, pe ceea ce este posibil să se întâmple și să simțim în conc ordanță emoții care ne paralizează comportamentul, Nu pe ceea ce este probabil să se întâmplă. Frica de frică. Asta e atacul de panic. Frica de frică. Mă, avionul... Cine are teamă de avion? Eu sunt desfobiator, șef, la fobii de avion. Anul trecu... Nu, modulul trecu la Cluj am lucrat cu tipa a ia pe barcă. A venit acum la Cluj și a spus că am fost pe barcă, n-am av ut nicio treabă. Am dat seama doar ca nu-mi place. Dar scris ca n-am vazut. Am lucrat cu o tipa, n-am nici n-am vazut. Sa-mi dai si mie link-ul ca sunt curios. Revin. Cand vine vorba de avion, noi ne concentram pe avion. Iii, pică! E posibil? Da, bai, probabil. Statistic, daca te uiti in statistic si matematic, adica stiintific, este mai probabil sa filovii de trastne de 3 sau 4 ori la r and decât să pici cu avionul. Mai are sens? Și fiți atenți de ce vă zic asta. Mintea noastră se concentrează pe pilot automat, adică fără să intervii tu, fără să fii conștient, fără să decizi tu, fără să poți să intervii, să schimbi, pe ce este realitatea posibilă viitoare, nu probabilă. Și vine Horia și spune, dă-ți două peste ochi și întreabă-te, asta e posibil să se întâmple, dar e probabil? Și vreau să te concentrezi în mod intenționat, am trenat? pe ceea ce e probabil să se întâmple, statistice din experiența ta anterioră, nu pe ce e posibil. Pentru că, atenție, în acest univers, care e nemârgnic și se extinde și se expandează pe măsură ce noi vorbim, la nivel real, din tot ce citez despre asta, universul nostru nu este finit, științific descoperit. Noi nu avem o limită a universului nostru, încă nu s-a descoperit. Sunt navete, rachete și sonde care călătorez de zeci de ani de zile să găsească marginea universului, au ajuns la mama dracului în praz din anușiucuite jdemii de galaxii de distanță și încă nu au ajuns margină. Și în acest univers de care vorbesc noi, unde noi suntem nicio grăunță din insip. Nu știu dacă ați văzut, îmi amintă planșeile astea pe internet care circulă. Pământul, Luna, Soarele, Saturn, Venus, Neptun și nu știu câte alte planete descoperite care am pus în linie una în gata, știi? Și când ajungi la ultima care e cunoscută și descoperită, p ământul nici nu mai există. Nu mai pot să-l vezi. Atât de insignifiant suntem la nivel de univers. În acest univers, totuși, orice e posibil. Că e nemărginit, ok? Ori... nu știm ce vom descoperi. Orice e posibil. Nu totu-i probabil. Fricirea noastră de orice fel, din multe puncte de velde, că ne-a trebat cineva tu, sau nu știu cine ne-a trebat la un moment dat, cum fac cu frica de necunoscut? Frica de necunoscut este frica de ce e posibil să se întâm ple. Mi-e frică pentru că mă gândeaz la ce este posibil să se întâmple sau nu cunosc nici măcar ce e posibil să se întâm ple. Chiar dacă... Și atenție, mintea noastră are nevoie atât de mare de certitudine încât, neavând posibilități la îndemână pe care să le evalueze, le inventează. Are sens? A pățit cineva chestia asta? Ieșirea de pe pilot automat însamnă ce îmi imaginez eu acum ? Mă servește sau mă încurcă? Deja ai iesit de pe pilot, in momentul in care tu, atentie, din nou presupozitie, recunosti ca iti imaginezi. Ce imi imaginezi eu acum, ma serveste sau ma incurca? Pai nu stiu, fii atent la ce simti. In functie de ce simti tu, te serveste sau te incurca. O sa iau o intrebare ca nu vreau sa o uit, ca e legata din subiectul anterior, si dupa aia daca imi dati voie si steti ok, că e legată din subiectul anterioj, după aia dacă îmi dați voie și să steți ok, o să vreau să vorbim mult mai mult despre cum dezactivăm eu , cum fac, să dezactivez rapid anxietatea de frică și de necunoscut, cu niște tehnici de coaching pe care le-am mai dat pe online, dar vreau să fiu sigur că ajunge la toată lumea. Și dacă avem timp până-n pauză, vreau să vă învăț să citiți minți, dacă sunteți ok și voi. Bine? Da? Bun. Dar trebuie să-mi aduceți sa-mi aminte, deci dezactivarea anxietate, Și după care ce te liminți, bine? Bine, te rog, întrebare. Mulțumesc, Mihnea. Mă scăbește că de drumul, mersi. Întrebarea mea este... Poți să ne dai exemple? Pot, stop. I-am răspuns? Pot. Am putința să fac asta? O să fac asta? Nu știu. Probabil. Nu, dar am vrut să fii atent la cum ai formulă, știi? Ai putea să? Ba, aș putea, te pup. Și plec. Voi veniți la mine aici și îți spuneți în iarătă, ba, voiam să te întreb. Bine, deci nu mai vrei, te pup. Atenți-l din nou la cuvintele pe care le folosiți, pentru că în cuvintele pe care le folosiți, vă arătați intenția și asumarea ceea ce vă doriți. Dacă cuvintele voastre nu transmit asumarea ceea ce vă dori ți, și o faceți pe genul condițional-optativ, dacă s-ar putea, ar fi bine, ar fi frumos, mi-aș dori, adică e comparativ, e diluat, sub conșientul tău spune într-adevăr, spune într-adevară, tu nu vrei asta. Nu ai decis încă. Tu o dai cotită, că dacă se întâmplă să nu mearga aia, măcar am încercat. Vă aduceți aminte? Scuză-mă că te-am întrebat, dar a fost prea mișto. Dăm te rog, exempli mai puțini... Aaaa, sună altfel! Dăm te rog, exempli mai puțini extreme de... influențare prin... adică manipulare sau influențare ec ologică. Vânzarea. orice fel de sistem de vânzare, inclusiv al meu, care știe și are abilități, apropo de manifestation fost. Și nu mă iau de ei, doar un exemplu excelent acum, că m-ai întrebat. Ai zis, dă-mi un exemplu, mai cum? Mai puțin extrem. Orice om care are abilități de vânzare poată să facă rău, dacă știe că ceea ce vinde nu e real sau ecologic. Da sau nu? Dar are abilități de vânzare, are carizmă, are proces de funnel, are psihologia marketingului. își cunoaște foarte bine clientul și avatarul, știe că ce v inde e bullshit, poate să vândă sau nu? Da. E manipulare? Conform definiții mele cu intenția? Da. Și ghici ce se întâmplă zilnic. Da. Extrem de mulți oameni care au abilități de vânzare sunt prosperi financiar pentru că nu le pasă de rezultatele cel or care le consumă produsul. Nu înțelegeam că știu să manipuleze. Și nu e un lucru rău. Eu tot ce spun și să mai dau un exemplu. O să... bă, m-a cerut un exemplu uman. Nu am nimic cu ei, dar mi-a venit acum. Și eu cumva am tendeța să-mi ascult cum conștientul. Preoții. Hai mă, că n-am terminat. Care știu anumite adevăruri științifice, dar întrețin anumite convingeri neproductive de la Pământ Plat Pământ plat la conspirații mondiale. Alegeți voi ce vreți voi. Pentru că asta le ține adepți într-o transă neproductivă pentru adepți, pentru ei e productivă. E manipuloarea sau nu? Preoții asta înseamnă că toți, ca să fie clar. Când zic preoții mă refer cei care fac asta. Nu toți fac asta, eu cunosc preoți care nu fac asta, am pri eteni duhovnici, preoți, am duhovnic, eu. Am bisericii și mănăstiri la care mă duc cu foarte mare drag, unde mă încarc. din convingere personală nu religioasă, spirituală. Am eu ancore frumoase pe acolo. Dar sunt unii care știu să manipuleze? Când vin în biserică și zice, votează Ponta, ba, atunci e manipulare sau nu? Înțelegi un debat? Și ăsta-s doar două exemple. Sunt medici, ca să nu pară că am ceva doar cu manifestator ii sau cu... Sunt medici care îți vor recomanda o procedură sau un tratament care este sc ump deși știu că sunt alternative mai ieftine? E manipulativ sau nu? Pentru că are autoritate pe care tu nu o poți contesta pe niște cunoștințe pe care tu nu le ai, da sau nu? Exemplul meu personal, și nu zic că asta a fost situația, zic doar la hmm, asta mi-a făcut, hmm. Am fost acum în câteva luni de zile în un centru privat de sănătate la un consul, pentru că aveam o venă care mă bătea, bă, pss, verific-o la piciorul drept. Nimic în regulă, nimic durere, doar mi s-a unflat un pic, că, ciudat, pentru că stau foarte mult în picioare, mi s-a unflat un pic ciudat, știi că am zis că din nou sănă tatea pentru mine e prioritate, chiar dacă nu arăt că sunt tonic, m-am dus la control. Și la control mi-a zis așa, operație, pe orăia discuție, descoatere a venei, după tot piciorul, gen 40 cm, 30 cm, anestezie privat, Pleci acasă mâine, adică nu era cu internare pe 15 săptămâ ni. Și eu am zis, ok, profesor doctor, atenție, profesor doctor, nu începător să spui că nu știe el ce zice . Și mi-a zis, și eu să operat de varice de 30 de ani, funcționezând bine, o să pot să faci mișcare, încăntare și sport, m-a convins. Și eu am zis, ok, ae. Și... Am uitat de discuția asta, pentru că la un moment dat, pentru că m-am desunflat un pic la nivel de corp, vena mea s-a mai relaxat. Și a zis, nu te mai supăr. Și am uitat. Și am mers, mi-am făcut viața în continuare. Și la un moment dat mi-am rost aminte. Zic, hop, stai că eu în decembrie aveam asta, era o bucă deschisă. Și m-am dus, nu m-am dus. Am sunat un prieten al meu care este chirurg la rândul lui. Poți să stai jos dacă vrei, nu vrei să te țină picioare. Mersi. Că ți-am răspuns la întrebare și nu vreau să te chin ui. L-am zis pe un prieten meu care este chirurg foarte bun, vedetă pe treaba lui, dar nu pe asta, e pe altceva. E pe gastrolul ceva, de la de aici în jos tot. Și e vedetă pe treaba lui, conferențiar în universitar și sunt mă prietene. Uite, așa am fost la... n-am dat numele, ba da, i-am dat și numele, că suntem prieteni. Și mi-a zis doar operație. Tu din perspectivatea și te știu că nu ești de specialitatea asta, tu crezi ar trebui să mă duc direct la operație că nu... nici de bani nu era vorba că am asigurare privată, Adică, meu de conta. Adică nu era nici despre asta. Pe care vă recomand apropo de strategie. Da-o să văd in altă dată. Și zice, stai un pic, la cine ai fost? La ăsta. Ok, ai fost la opinie contrară? Bă, nu, că m-am dus la privat la cel mai ză motherfucker din o zaur din toată clădirea. Am plătit dublu sau triplu cât costă o consultație, că m-am dus la zăuan. Și mi-a zis, bine, dar știi că există opțiunea și de laser? Și zic, say what? Și zic, da, există opțiunea de laser. Nu te cred. Și zic, ce înseamnă laserul ăsta? E ca în Star Wars? Sau cum? Că mie când zici laser, frate, mă gândez la rec lama aia. Și zic, nu, există o operație cu laser, non-invazivă, și zic, nu, nedureroasă, în care intri și pleci acasă în 1 oră. Și o zic, n-ai cum. Și zic, la cine? La ăsta. Îmi dă numărul cuiva din Cluj, alt chirurg, mă duc, în ziua aia, în momentul ăla m-am programat, Și acum eram ce fac? Înprogramez operația asta, nu că plec în Bulgaria pe o săptămână, și eu de fapt vreau să fac intervenția înainte să ajung în Bulgaria ca să am timp de refacere. Are sens? Și eram presat de calendar. Și eu zic, acum ce fac? Unde mă duc? Și am văzut una păsta care era cu sengă de opinie, m-a programat, n-am sunat la operație să îmi programez, că am vrut să fac și asta, dar a zis, bă, îmi curc păla, și nu e ok, că dacă eu programez operația și mă retrag, din orice motiv, încur pe un alt pacient care ar putea să aibă nevoie de tim pul acelui profesor și nu este etic, pentru mine nu este acceptabil. Și așa zic , nu sun. Mi-asum eu că fac după aia când vin, aia e. Modulă ăsta, face ecografie, spune da. Dacă ai vera, nu știu cum, între 0 și 15 maxim, nu știu cum, nu știu să n-am limbajul specific, se poate aprinde la serpeste 15, nu-i recomandată-i direct operație, într-adevăr. Am uitat să vă spun că primul care mi-a zis de operație nu mi-a făcut ecografie. Deci doar s-a uitat la picior, a zis da, da, da, da, da, da , da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da , da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da , da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da , da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da , da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da , da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da , da, da, da, da, da, da ca autorizez, fac închid chestii, exact ce face și operația numai că nu scot venă. Doar o chid, nu știu ce face el. Bine. Am fost acum o săptămână și un pic. Am stat o oră și un pic la el și am plecat. Și sunt binemercit, piciorul funcționează, sunt zvel, fac sport, n-am nicio treabă. Imediat omul ăla care m-a convins de operație, nu știu despre ce e vorba, dar dacă ar fi știut că există atenție în state să face pentru ce am avut eu, ceva la varice, se numeste. Doar operație cu laser. Deci în stată e deja, e exclusă operația. Adică e barbară. Pentru ei, tipul ăsta, cred, profesor, doctor, știa sau nu știa de alternativă? Știa, da sau nu? Știa. N-a scos un cuvânt despre asta fără să aibă niciun doper la mână. Aș putea să-l bănuiesc de intenții negative, aș de manipul are, da sau nu? Înțelegi un debat și atunci a vins și vă spun, manipularea ține de intențe, nu de abilitate. Omul lor este un super chirurg, sunt convins că am auzit. Ești mecher. Dar e și un om de vânzări foarte bun în același timp. Pentru că ei, în funcție de anumite operații la privat, în cațiază anumitea țară. E interesul pe interes. Dacă tot ai bani de privat, măcar să... Câția ne are? 60 și. De ce? Ce a făcut? Nu cred. Nu, nu. E un om extrem de deștept. Nu. Hai să nu facem presupunere. Uite, vezi ce facem noi acum, spre presupunere. Noi nu știm. A fost un exemplu personal. Eu nu știu dacă chiar a fost așa adevărat sau nu. A fost doar un uite, un rume gautu, știi? Deci, eu dacă-l v ăd pe sat, îi mulțumesc pentru consultația. Chiar n-am nimic cu el. Doar capul meu s-a dus și mi-a zis, hmm, ok? Atât a tot. Ca exemplu, le adăm alte exemple de manipulare. Scrisul, copyrightingul, vânzările, medicina, psihologia. S unt oameni care știu psihologie foarte bine și în cabine manipulează clientul. să îi țină două, 10 odințe, când de fapt am nevoie de 3. Unii, nu toți, calmați-vă. Preoții și așa mai departe. Media. În media, când prezinti un mass media, în orice fel de form ă, de la România TV, la nu știu ce vreți voi, a televiziuni, încând știa adevărul și îl denatureze în mod intenționat, este manipulare? Am închiat subiect. Vrei să întreg ceva, vioretul, dacă țineminte bine, da? Microfonul vine, Andreea, acum și mergem mai departe, că vreau să vă zic ceva. Nu mai știu de unde am plecat. Ah, anxietate și gata, gata, gata. Dacă... În cazul inflexibilității... Așa. Nu-i prea tare? Nu, e ok. Partenerului... Da. ...faci raport ca și soluția. Da. Ce te faci... ...ca și soluție dacă inflexibiluiești tu? E o întrebare excelentă, Vioreta. Doar prin faptul că ai pus-a... Dar știi ce... care e sursa pentru opțiunea asta? Nevoia de certitudine. Adică, tu judeci în alp și negru pentru că asta îți dă cert itudine și îți dă colană vertebrală. După care o iei în bot maxim. Ce o dai în bot? Așa, mă rog. Deci, care e soluția? Soluția este, în primul rând, ce ai făcut tu deja, și anume asumarea faptului că unor e posibil ca tu să fii cel inflexibil. Tu ai inflexibilă? Nu, uneori. Ai să fim... Aprețiez mult, te iubesc mult pentru asta, sincer, e excel entă abordarea și unghiul. Și doar prin faptul că-ți pui întrebarea asta, tu ești deja mai puțin inflexibilă. Nu mi-a punut, mi-a băgat-o cineva pe gât, o perioadă... Într-un mod complet inflexibil, nu? O perioadă am ținut-o la distanță și mi se părea că nu mai îmi respect factura dacă aș opta pentru griuri. Care mai sunt eu dacă mă schimb după griuri? După griuri, da. Pe urmă am început să-i dau dreptate, dar sunt încă la dist anță. Fași ceva ca să îți dau și o soluție mai concretă. În primul rând îți mulțumesc pentru împărtășirea asta super vulnerabilă, pentru că sunt ca tine. Am fost ca tine, Vireta. De, da drumul la microfon, te rog, la Galben. M-așa întajat, a zis că dacă nu iau la Master, mai mă umor. Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, De, da drumul la microfon, te rog, la galben. M-așa întajat, a zis că dacă nu iau la Master, mai mă umor. Verde, am primul rând mulțumesc pentru că îmi părteșează at ât de curajoase și vânerabile, pentru că, la modul cel mai sincer, am fost ca tine și sunt uneori. Ce a funcționat la mine, și nu glumesc, ce a funcționat la mine este ceva ce v-am spus în modul numărul 1, sper, dacă nu mă repet acum cu drag, dacă n-am spus să o z ic acum, Sunt o zic acum. Și anume, înainte să schimbi ceva, observă. Înainte să faci orice schimbare în viața ta, inclusiv de calitatea ta, pe care să-ți o recunoști, înainte să spui cum fac să fiu mai puțin rigid, observă-te când ești rigid, fără să schimbi nimic. Chiar în timp ce vorbești cu persoana, observă întâi, bă, eu acum sunt cam rigid, da? Ok, notat. Vorbesc mai încolo despre... Caud mai încolo de ce sunt rigid, dar notez că sunt rigid, momentan. Primul pas în care tu doar observi că ești cumva pe care tu vrei să-l schimbi, dar doar observi la început, cu cât mai mult observi, dacă îl faci acest pas, cu cât mai mult observi, cu atât mai ușor zi va fi să-l schimbi. Are sens? Nu avem cum să schimbăm ceva ce nu observăm mai întâi și nu acceptăm că ni se întâmplă. Știți care e primul pas în orice schimbare? Unul, ignoranța. Nici nu știi că ai această provocare sau situație de schimbat. Prima, ignoranța. E noapte. Nici nu știi că ai ceva de fă cut. Al doilea pas e negarea. Nu eu, celălalt. Nu e chiar așa. Hai că nu tot timpul. Și apare negarea. Și al treilea pas este acceptarea că e posibil că ai o să ... Are sens? Cu cât mai mult observi întâi ce vrei să schimbi, cu atât mai mult sart etapa de negare. Mai repede. Spuneam-mă, uneori sunt așa, uneori nu sunt așa. Din punctul meu de vedere ce mi-ai împărtășit-o acum, arată că tu ai trecut de etapa asta și ești chiar aproape de adepășit, dacă nu ai făcut-o deja, și etapa de acceptare la tine că uneori ești așa. Și atunci, următoarea etapă, deja din nou v-am spus la mod ul 1, dacă mă punem într-o strategie, este de a-ți contrazice tiparul. ceea ce tu ai făcut deja... Eu te-am văzut la modul 1, în prima seară, știu, ancora. Și te văd acum. Personal, dacă îmi permiti, ești cu tot o altă persoană. La nivel de comportament, atitudine și energie pe care o transmiti în jurul tău, ești complet o altă persoană. Ceea ce e un feedback pentru tine la nivel de bravou. Ai făcut ceva la nivel de atitudine în trei module ce mulți oameni nu fac în 5 ani de terapie. Doar că îți pui niște întrebări și că accepti că uneori e posibil să te înșeli Și că uneori cetitudinea ta este nevoia ta emoțională care te bagă în conflict. Și că am auzit că nu-ți mai displace atât de tare muzica no astră. Și că te întreba ai retoric ce mi-ați făcut de... Nu mai nervează atât de tare muzica noastră. Arată o rată foarte mare și un progres extranar de rapid a hărții tale mentale. Ajunge la tine. Are sens? Adică, Violeta, deja faci ceea ce tu mă întrebi pe mine cum să faci. Deja faci, o faci excelent. Applaus pentru Violeta, va rog. Bravo! Bravo, bravo, bravo! Continuai sa faci ce faci deja, asta e tot ce poti sa spun, si ti-o spun la modul cel mai sincer. Continuai sa faci ce faci deja, ca esti unul dintre cei care progreseze extrem de rapid, tocmai in baza flexibilitatii nou descoperite. Bravo! Si n-am auzit-o doar eu, n-am spus si colegi, ca eu n-am fost la modul 2, adica mi s-a vorbit foarte frum os despre tine, nu glumesc. Și nu numai. Revenim. Unde eram? Anxietate, frică, teamă de viitor. Și de eșec. Vă dau rețeta mea. Am mai vorbit despre ea în online. Are două cuvinte. E una cognitivă. Adică nu e cu himnoză și cu magie. E cognitivă. Dar cumva e atât de chirurgicală încât nu prea poți să te ascunzi. Metoda e a mea. Adică a mea. E traducerea mea ceva ce eu am înțeles pe compropriu. Deci nu pot să spun citește cartea aia. Nu știu. Se numește metoda și ce? Metoda și ce? Ce presupune metoda și ce? Gândește-te la schimbarea pe care vrei să o faci, la decizia pe care ai luat-o deja și nu știi să-ți asumi, sau ți-e frică să-ți asumi, la decizia pe care vrei să o iei și încă n-ai luat-o. Nu mă privește cum mă formulez. într-un domeniul sau pe o tema importantă pentru tine. De cele mai multe ori vei simți o senzatie de anxietate și încordare, pentru că nu știi în ce direcție poate să mergă viitorul. Da sau nu? E natural. Primul rând, când vorbim despre frică, anxietate, teamă, cum vrei tu să-i spui, este în realitatea aceeași emoție nuanțe diferite. E tot frică. Atacul de panică e tot frică. Anxietatea e tot frică, tot frică, neliniștea e tot frică, în nuanțe și în intens itate diferită. Atâta tot. Ok? Orice emoție, vă reamintez modul 2, are doar două valențe. Nu există emoții pozitive și negative. V-ați zis, Marius, da? Există doar emoții... productive sau neproductive în funcție de context. Productive sau neproductive în funcție de context. Uneori, emoțiile care nu-mi plac, sunt productive și valoroase într-un context. Cui îi place furia? 2-3 sociopații, ok, în regulă. Glumesc. Cui îi place tristetea? Doar 2. Iulian și Cunca, bun. Cui îi place... Frica. Mmh, ok. Toate aceste emoții, cărora celorlalți nu le plac, sunt în realitate productive în context împotrivit. Tristeția este cea care scoate la suprafață unele din cele mai frumoase opera de artă, pictură, romane, poezii sau câ ntece, da sau nu. Doina noastră strămoșească n-a fost scrisă pe senzație de să moră deoși o jumătate de mei. Trăiască familia mea, ce bine mi-e. Nu simți putere personală când ascultiți o doină, da sau nu ? Cel care a inventat sau a scris sau a adus la, nu știu, atenția neamului nostru strămoșesc, doina, sau cei care au compus sau compun sau o canta, inclusiv cei care o asculta, simt tristete profunda. Da sau nu? Si totusi ne place sa o ascultam. Pentru ca de cele multe ori ne place sa ascultam si ne vulnerabilizeaza si ne atinge, daca vrei, pentru ca ne aduce aminte de tristetea necantata din noi in sinere. Tristeția este o emoție naturală, extrem de valoroasă, în contextul potrivit, și cu cât învățăm să o exprimăm și să o simțim, plenar, contextul potrivit, cu atât sufletul nostru se va învăgăți, va crește, va evol ua și se va maturiza. Legat de tristeție, vă mai zic un lucru. Cred că v-i l-a z is și Marius, dacă nu, eu de la el îl știu. E un cita celebru al unui poet oriental, bănuit de ilumin are, este unul din cei mai apreciați poeti orientali, care au tăit acum mult, mult timp, se numește Cahlil Gibran . Și într-unul din poemele lui este un vers, un verset, nu mă pricep la numele exact, care zice ceva de genul, cu cât permit și las ca tristetia să sa pe în mine, cu atât mai multă fericire va încăpea. Ia gândiți-vă un pic. Dându-ne voie să ne trăim tristetia, contextual potrivit, atunci când e momentul, când pot Când am spațiu, când sunt singur, ideal. Și dacă nu sunt singur, când sunt conținut de cineva care ș tie să mă... Mă conțină fără să mă judece, fără să mă întrebe, fără să- mi zică nimic, doar să mă privească și să-mi zic că te văd, te simt, sunt aici, Nu ai nevoie să faci nimic, ești bine oricum. De obicei t erapeutul. Ideal, părintele pentru copii. Și într-un caz fantasmagoric, partenerul de cuplu. Serios. La modul ideal, utopic, Noi ca parteneri de cupra trebuie sa stim sa avem abilitate a sa ne antrenam noi, voi, noi toti, de aici, nu cei de ac asa, noi de aici. Sa putem sa continem emotiile unei persoane de care zicem ca ne-e drag atunci cand nu sunt cele care-mi convin mie. Ei nu sunt aici, noi suntem. Cine are responsabilitatea in relatia atunci? Noi. Are sens ? Absolut. Și revin. Cu cât mai mult îmi dau voie să simt anumite emoț ii, cu atât mai bine și mai mult îmi voi simți pregant toate emoțiile. Cu cât mai mult îmi dau voie să simt pe cele care nu-mi plac, cu atât mai intens le voi simți și pe cele care-mi plac, care vor veni la rând negreșit. Cu cât mai mult mă disociez de emoțiile care nu-mi plac. Și, a orma, cumpărături, sex, jocuri de noroc, Netflix. Sex . Sex pe Netflix. Ați văzut că au părul mai nou acum? Mulți show-uri în jurul... da? Și vă dau una care e extrem de acceptabilă social. Dezvoltarea personală. De ce să stai eu acasă cu emoțiile mele de anxietate, de neliniște și tristete că viața mea să duce într-o edicție care e un convivri? Mai bine în modul la un curs de dezvoltare personală ca să nu am timp să simt ce am nevoie de fapt să simt. Și este o metodă foarte întâlnită în societatea asta în 2024 de anestezie. acceptabil, social, admirabilă chiar. Bă, dacă duci în fiecare săptămână la un curs diferit, ai anestezie, nu evoluție. Cum? Sau? Sau dacă... nu, că o carte ai diferit un pic, o carte ești tu în esența ta acas. Ok, dar înțeleg punctul de vedere. Hai să revenim. Vă zicem de anxietate și de frică. Este util să simțim anxietate pentru că anxietatea ne face să ne conectăm la scenariul viitor care poate să me argă prost. E bine sau nu e bine să anticipești ce face poate să meargă prost? E bine dacă intenția mea e să-mi fac un plan de backup la nivelul de dacă se întâmplă asta, fac asta, să numește management al riscului, dragilor. Risk management, asta înseamnă, anticipești ce poate să me argă prost și-mi fac un plan anterior că dacă merge prost, fac asta. Nu merge asta, fac asta. Știi ce? Anxietatea de-a făcut să faci, să anticipezi. Dacă tu ești bohem. Sau ești credincios. Neecologic, o să vezi de la ce mă refer. Știi ce înseamnă credincios, neecologic, atunci când îți setezi un obiectiv, o să vorbim de obiective și cred că din sara și în mâine? Evita reuși responsabilități de fiat în cum. Cum fac cei care nu au plan, strategie, dar știu ei că o să meargă. Curajul în patru pași, îl știți până la? Pasul 1. Pasul 2, pasul 3, pasul 4, văd eu ce a fi! Cu Dumnezeu înainte! Bă, nu-i intelept! E bine să lași un pic și lui, știi? Sau ei! Că mie îmi place să cred că e o Dumnezeea, nu e un Dumnezeu . De ce e misogenismul ăsta în religie? Nu știu, nu înțeleg. Serios, nu glumesc! Eu fac pe atât întreabă de multuri, pe discuții cu oameni care îmi zic de Dumnezeu. Zic, ok, dar credința mea este că e o Dumnezeea. Și nu glumesc! Și de ce? Păi gândește-o un pic, cine naște în lumea asta? Femeia. De ce ne raportă la tată atunci? Nu e în power pose. Înțelegeți unde bat? Bine, eu fac pe-ată linițărat, că chiar cred, am eu convingirea mea personală. Și e un număr pe care vreau să recoman pentru cei care vre au să vă distrați pe stand-up alu' Vio Dragu, Viorel Dragu, despre Dumnezeia. E doamne ferește, e del icios, cu sughițuri rezi. E un nume făcut la stand-up revolution acum vreun an sau do i, nu mai știu. Viorel Dragu este din punctul unilor unii cei mai mișto comedieni din România cu Teo, cu Costel, cu un film. Eu consum foarte multe, foarte mult umor stand-up-ul, îmi place foarte mult și odată de mult am vrut să intr în lumea lor, când nu e exclus, și să-ți fascina de ceea ce fac ei. Revenind. Anxietatea, furia, tristețea, frica. Sunt emoții productive în contextul productiv care te pot crește și cizela în interiorul tău dacă îți dai voie să le simți. Cu cât mai multe emoții tu nu simți, cu atât mai anestezia ți și disociat ești. Este inclusiv un diagnostic clinic. Disocierea este inclusivul... Cine e psiholog, psioterapiu clinician, chestiunea ceva asta? Da sau nu? Este sau nu? Disocierea cognitivă. Ok, mersi. Deci, este inclusiv diagnostic în DSM. În DSM este un manual în care îți arată în câte feluri po ate să fii greșit la cap, care crește în fiecare an. Mă înșel? În fiecare an apar formulări noi în care să spună cum poate să fie defect. Nu intru acolo. Unele sunt foarte bune, altele sunt exagerări din punct de vedere, dar eu nu sunt specialitate, nici nu mă interesează psihologia clinică. Revin. Tehnica ca și ce? Anticipește poate să meargă prost, ideal și preferabil înscris, de ce? Ca să ies din capul meu. Pentru că în capul meu, Totul poate să meargă prost! Bă, da sau nu? Când sunt în capul meu, sunt extrem de creativ la ce poate să meargă prost. Că vici, da stai să vezi, da dacă, da dacă, da dacă, da d acă... Bă, da, dacă îl pui pe foaie, sau vorbești cu cineva, ați pățit în timp ce vorbești cu cineva despre ceva ce ți-i țin să pare extrem de clar în capul tău, să îți dai seama că tu nu mai crezi? Și că, bă, dar ce prostie era până s-o zic? Da sau nu? Deci de aia, vă rog, înscris, anticipat și-a poat să meargă prost, înscris, cu lux de amănunte cât mai posibil, după care, următoarea întrebare este, și dacă se întâmplă asta? Mor? Exagerez? Intenționat. Se strășește lumea? Iați și fonat. Stai un pic. E ceva peste care nu pot să trec? Este insur montabil? E capăt de linie în orice sens? Sau toate astea sunt doar o posibilitate? La partena discuției noastre în interioră, da? Posibil, probabil. Sau toate astea sunt doar o posibilitate? Cu cât mai rapid, mai bine, mai complet, mai plenar, pot să te împaci emoțional cu faptul că e posibil să meargă ceva prost. Și tu să simți că vrei să o faci oricum, cu atât mai mult te-ai liberat de scenariul care te angstie ta. Inclusiv de moarte. Eu asta am învățat-o la socrate. Vreți să vă dezvoltăm un pic? Dar stați un pic, vreau să termin asta cu anxia. Tatea că mei că deschid al subiect și asta de obicei e... Sau-l vorbim după masă. Că vreau să vă zic ce am învățat-o despre moarte de la soc rate. Și nu glumesc. În momentul în care tu detaliiezi cum poate să meargă ceva prost și îți subliniezi sunt toate astea posibile? Sau probabilă? Dacă sunt probabilă, Te adaptezi cu plan de rezervă. Dacă sunt posibile, te împ aci cu posibilitatea pentru că în universul ăsta totu-i pos ibil. Mă are sens? Și când zici, hai să luăm un exemplu concret. Public speaking. Aș vrea să ies în public, să țin un curs, să țin un speech, să zic ceva, să fac un live pe Facebook, orice înseamnă public speaking. Și mi-e frică să fac asta, anxietya de să fac asta. Cine ar avea anxietya de să fac asta, mâna sus? Deci, uitați-vă în jur, suntem oameni, da? Nu e nimeni imun . Vă recunosc sincer că inclusiv eu, care fac de 10 ani asta, aproape de fiecare dată, în special cu publicurile noi, aproape permanent, simt anxietate de scenă. E umană. Când vine vorba de emoții, vă mai zic ceva, provocarea nu este să nu le simți. Provocarea e să le menegeriezi și să le folosești ca și combustibil pentru comportamentul tău. Nu să le reprimi, nu să le anesteziez, nu să le bei, nu să bii un pic de curaj. Curajul vine pentru că e acolo, la subsol, nu pentru că nu l-ai. Sau bei un jack cu curaj. Rău, și un jack cu apă, nu cu curaj. Cu gheață, nu cu curaj, un pic. Revin. Să vorbim de public speaking. Ce poate se meargă prost? Să mă nec coaching, să ui ce vreau să spun, să mă critice cineva, să mă bâlbâi, sau să nu mă aplaude, să s-audă greiri. Bă, este worst case scenario? Chiar dacă se întâmplă asta, voi supraviețui? Cel mai probabil da, corect? În ciuda faptului că aș putea să trec prin așa ceva, Sunteti de acord cu mine că totuși, cu mentalitatea potri vită, adică ceea pe care existăm aici, eu pot să o recadrez și să spun că am o experiență în plus și că am învățat ceva din ea care, la a doua mea prezență în public, ar putea să-mi dea ceva util și să fac ceva diferit? Da sau nu? Deci, prin urmare, nu e capăt de linie, corect? Notați-vă, țineți minte, memorați, whatever the fuck, cum v reți voi. În... tatuați-vă! În momentul în care reușesc să mă împac cu cel mai negru scenariu posibil și să simt că vreau să o fac oricum în acel moment sunt un om puternic. Pentru că anticipește ce-i mai rău și deci să o fac oricum. Ăla-i curajul. Asumarea celui mai negru scenariu din mintea mea Mă face să analizez inclusiv cât de mult îmi doresc să fac ceea ce spun că vreau să fac. Pentru că dacă frica de ceea ce poate să se întâmple rău e mai mare decât dorința de a face acel lucru, înseamnă că ob iectivul meu nu este potrivit. Și te elibera și te spui, băi, de fapt nu vreau să fac asta . Risk-ul e prea mare. Și e corect, uneori risk-ul e prea mare în raport cu miza și cu beneficiu. Și uneori e perfect ok să spui, nu vreau să fac asta. Dar brusc ai claritate și putere de decizie, în loc de ans ietate și confuzie. Are sens diferența. Când ajungi în punctul în care emoția de frică, ansietate sau nu știu, ce poți antecepezi că merge rău, sunt mai mari decât ceea ce tu spui ca vrei sa faci, adica ca beneficiii, ma refer, nu ti-ai ales bine obiectivul. Sau, e un alt feedback vorbind maine, nu ai suficiente resurse pentru management-ul acelui posibil esec. Si brusc obiectivul devine ce? Gasirea de resurse ca sa poti sa fac fata unui posibil esec . Are sens. Și asta deja este gândire strategică, 100% If then, cum era cine a făcut programare veche, nu știu d acă mai practic acum, mi-am fost aliciorul de informatică, culmea, n-am prins nim ic de acolo decât asta. Și era programare în Pascal atunci. Fox, Pascal și C++, dacă ți-mi ține minte bine, nu înțelege am nimic. Dar făceam 5 ore de info pe săptămână, la care efectiv, evident, ci-l leam. Că nu, eu eram mai boiem așa, citeam, mă duceam, învățam, nu am avut nicio treabă. Dar am ținut asta. If then and if then. Adică, then cum? Else. Then else. Dacă atunci, atunci altceva. Mă, are sens, pentru mine, eu glumesc acum, dar e o metafor ă, e o comparație, nu e metaforă, extrem de eficientă. Dacă ceva nu funcționează, fă altceva, vine de pe uși și sp une 20 de ani mai târziu. Când vine vorba de anxietatea pe care o simtim legat de pos ibil rezultatea al Eșecului, îl simtim pentru că în realitate n-am investigat și nu ne- am împăcat cu acel rezultat posibil. În primul rând nu facem diferența între posibil și probabil , când vine vorba de Eșec, și nu numai că nu facem diferența asta, nici măcar nu ne-am împăcat cu posibilul Eșec. Când te împaci și spui, bă, e posibil să greșesc, da. Aș supravețui, probabil că da. Dacă riscul e moartea, ceva nu faci bine. Adică e miza prea mare, o rapor cu probabilul beneficiu. De-așa, și aici, atenție, și aici e posibil să fie discutabil, dar nu vreau să intru acolo acum. E posibil și aici să fie discutabil. Uneori, unii oameni acceptă că moartea este posibil. Soldații, polițiștii, mă refer la intervenții speciale și care au contact cu luptătorii de arte marțiale. Posibilul rezultat poate să fie moartea, da sau nu? Și totuși pentru ei este un obiectiv care este good enough, important pentru ei, le aduce ceva și îl acceptă. Nu se gândesc că lasă-mă că bine mi se întâmplă. Sporturi extreme. Cum? Astronauții. Bravo, foarte bun exemplu. Astronauții. Piloții. Excelent, bravo. Și totuși se împacă, vă garantez, că s-au împăcat sau gestionează, au resurse să gestioneze acest worst-case scenario. Întrebarea pentru voi. În direcțiile în care mi-e cel mai important să acționez în viața mea și unde am anxietate și teamă de eșec, m-am împăcat cu consecințiile posibile? Și să simt că vreau să o fac totuși în continuare? Pentru că cel mai probabil nu. Și tema ta de casă până mâine, în seara asta, durează 5 minute acum în pauză când vrei tu. Este să-ți răspunzi în direcțiile în care e cel mai important pentru tine să faci o schimbare, Cum te-am rugat și am notat mai devreme, care sunt consecin țele posibile versus probable? Care e worst case scenario care poate să se întâmple? Sub nicio formă n-aj vrea, dar e posibil. Și dacă pot în orice formă să mă împac cu acest worst case scenario un raport cu beneficiul pe care eu îl urmăresc prin această activitate, acțiune și schimbare. Pentru că dacă beneficiul depășește ideal cu mult, worst case scenario e bine, ai un obiectiv corect setat. Că îți dau un exemplu. Personal tot de public speaking. Ac um foarte mulți ani am fost la un curs de public speaking cu care cumva mi-am și început cariera. Deși nu cu ala, dar a fost și este o resurță foarte mare pentru mine ca experiență. Mi-e dragă tare. Un curs de public speaking de trei zile, patru zile, ha-ba- ra, la finalul cărui curs testul și absolvirea era în fața unui public. Ca nu? Daca facem curs de public speaking ar trebui sa... Pui in practica public speaking-ul. Eu nu inteleg cursurile de public speaking pe net. Sau cursuri de public speaking fara posibilitatea de a test a si a juca si a lua un match in picioare. Nu, eu nu ne inteleg. Parerea mea. Conferinta era... nu mai stiu... 300 de persoane. Adica nu 15. 300. La acel curs... Eu am fost singurul om din tot cursul care nu stia ce suf let o sa zica cand ia microfonul. Nu inteleg de ce, asa functionez eu, daca repet ceva, ceea ce tu ai auzit deja si stii ce urmeaza sa spun, iar eu n-am element de surpriza sau de improvizatie, eu par, asa s-aude , se simte, mecanic, ina, inutentic si incongurent. Nu inteleg de ce. În timpul acelui curs, ne-a provocat ghidul trainer-ul să ia fiecare să-și aleagă subiectul. Pentru prima oară, gen la începutul cursului, dintr-un n iste trei văd tehnici, și la doua zi ne spune ok, acum decidem despre ce o să vor biți. Gata, decidem despre ce vorbiți. Și îmi vine și mie o idee. Thema? Du-te-ai dreacu'. Era pfff. Și e reală. Cum în 2008, la summitul NATO din București, Am petrecut câteva momente cu președintele americii, președ intele României și socia lui. E reală faza. O să vă zic altă dată, este foarte reală. V- am mai spus-o pe net, cred. O să vă zic, vă promită altă dată. Vreau să vă imit, acum nu-i contest, o să vreau să dau un exemplu. Deci tema era du-te-n gât. Corec sau nu? Deci tema era fr ate-mele, vreau să au ce vezi să spui. Nu ai răzabă cum pachetez frumos. O zic odată în fața coleg ilor mei, o zic odată, ăștia toți erau E in gatul ma, te idei. Plingeau sa auda mai repede ceva sa spun. Si eu cream suspans, si ma jucam. A trecut momentul, aplauze, bravo frate! Sau pasta s-o zici, duta frate, ba, buna rau! Si vine ghidul si-mi spune, ia mai zi-o o data, dar uite, f ai schimbarea aici si aici si fai asta altfel. Si eu, muolez, zic, gata frate. Si o zic din nou. Si din nou, in fata acelasi colegi, da? Zic aceeasi poveste, aproape in acelasi stil, credeam eu. Și toți mi-au zis, fă, ceva nu-i bine. Ai zis-o diferit, ai zis-o încordată, ai zis-o crispată, ai zis-o mecanică, ai zis-o nu știu ce se întâmplă. Fast forward. Nu vreau să spun de ce. Nu-i despre public speaking. Și îmi spune Ghidru și zice, ok, tu aparent nu poți să ții un scenariu pe care îl ai în minte în fața unor oameni care știu scenariu, sau aparent dacă tu știi că trebuie să ții un fi roșu cu punct și virgule, te încordești și te înxetezi. Că așa e. Așa e. Dacă știu ce o să zic înainte, devin fals. Eu am nevoie să fiu liber, să mă iau după întrebări, exempl u, să jonglez, să... Știu unde vreau să ajung. Dar îmi place să fie libertate din mișcare. Și zic, ok, bine. Și îmi spune, tu o să fii singurul, care când ia microfonul, nu vreau să știu despre ce o să vorbești. Și eu eram hâț, Gionuțule, ce ai zis, nu? Și așa a fost. Toți colegii mei vorbeau, repetau scenariul, le ieșea impecabil cu scenă, cu gestică, cu pauză, Și Hori a nimic, eu nu lucram la partea aia, de altceva. Fast forward, vine ziua de examen. Nu știam nici când o să fiu, al câtele o să fiu. Abar n-aveam. Așa m-am ales eu, că m-am întrebat, vrei să știu al câtele așa? Zic nu. Un, doi, trei, patru, cinci, al șasele sau al șaptele, nu mai știu, că mi-am dat seama de cum m-a formulat. Deci următoarea persoană care o zic în fața voastră e atât de arrogantă, încât nici măcar nouă n-a vrut să ne zică despre ce o să vorbească. Și eu zică, hă? Deja mă ridicată pe scaun, de-aia m-așa. Horia Raduș. Toată lumea, bă, ești prost, Horia, plauze. Căcat, n-a aplaudat nimeni, nu știa nimeni. Am vrut să vă păcălesc un pic. Am luat microfunul și... Și știi ce am făcut? De-aia vreau să mă zic povestea asta. În primele secunde, Am exprimat ceea ce simteam de fapt in realitate, nu ce s- asceptau ei sa exprim. Si i-am intrebat si am filmat in sensul asta, cine in momentul asta ma invidiaza? Si va rog sa ridicazi mana sus. Si au ridica cativa mana si zic, mincinosilor. Si ce e asta? Pattern Interrupt, da? E ok, e ok, e Pattern Interrupt. Nu stiam inca, i-l faceam inconstient. Si asa cum adica? Pai zic, eu sunt in fata voastra si imi drade e gladiolile si iti vaii pe oamena si imi vine sa ma... ...pa mine, si voi spuneti ca ma invidiaati, Toți au a-a, da, așa e, nu știu ce. Și ziând înțântă în fața voastră, acum, ca să vorbesc des pre ceva ce m-a paralizat toată viața mea și al nume frică. Bă, și am vorbit câteva momente, câteva minute, despre fric ă, despre ce simțeam în momentul ăla în fața lor. Și mi-am dat voie să fac asta în timp ce trăiam ce. Frică. Ajung la voie. Și făcând asta, am câștigat publicul și audiența, am fost într-un rub de două ori de aplauze, La final au venit câțiva să vorbeasă cu mine, să mă întrebe de unde cu cine lucrești, ce fac, cu unde, cu ce mă mai ocup, ce cursul țin. Și orăna m-am început. Care e secretul? Cum? Trăirea autentică a emoției și neîncercarea să o suprim. M-am dus în fața lor, mulțumesc că am văzut, și mi-am dat voie și am explicat și am exprimat ceea ce simțeam fără să încerc să par al fel de cât eram. Autenticitatea contextual potrivită, că și aici e de disc uta și o să discutăm poate după pauză, autenticitatea contextual potrivită va aduce mai multă valo are încredere și autoritate în fața altora decât masca care vrea să arăte ceva ce tu nu ești. Și controlul emoților și vreau să arăt că sunt, nu, ca hint vă zic. Nu știu, poate o să facem anul viitor și noi ne gândim să facem o experiență de public speaking Anul ăsta, la final de an, o să facem o tabără pe TOT, Training of Trainers, în care eu cu Mareu și încă câțiva invitați foarte buni, o să dăm aproape tot ce putem să dăm în patru-cinci zile câ t durează, despre ce știi noi să facem, adică public speaking, împachetare, ofertă, livrare, creare de comunită ți și de triburi. Anul viitor negand, facem unul centrat pe public speaking. Dar vă dau numai un singur hint. Cu cât mai mult arăți că tu simți emoții, cu atât mai multe emoții va simți publicul tău. Și fără să o faci într-un mod ostentativ, pentru că știi că asta e o tehnică, pentru că acum se plânge în podcasturi. Vulnerabilitate, lacrări, împărtășiri... e bine, mă bucură trendul. Dar e și un pic fals. Dar unii e un pic multă incongurență. Dar nu vreau să intru acolo. Făi pă cei din fața ta să simtă emoția pe care o simți tu și îți garantez că vor fi mult mai rapid și mai atenți la t ine în raport cu tine. Revenim la anxietate. Eu mi-am acceptat anxietatea și este ceea ce din nou vreau să vă transmis și voi. Anxietatea este garantată în majoritatea situații în care voi veți face ceva nou. Oricel lucru nou pentru subconscientul tău va declanșa te ama de moarte pentru că pentru subconscientul tău diferitul și nefamiliarul înseamnă pericol. Este uman să fie așa, nu va fi niciodată altfel, dacă aștep să streacă ca să te apuci, te mint singur. Și nu știi ceea ce ți-am zis-o acum. Acceptă-ți axietatea și fă oricum. Și ce dacă simt axietat? Și ce dacă simt frică? Și ce dacă o să mă bulbâi? Eu când mă bulbâi am inclusiv, asta mă vădat în timp, când mă bulbâi am replică la dacă mă bulbâi ce zic. Și am pățit de câteva ori interviuri. Și vreau să vă spun, bă, ce limbă nouă am inventat, aiși prost. Și merg mai departe. Ce-i asta? Aut o ironie. Dacă eu arăt că sunt conștient de ceea ce am făcut pro și râd eu singur de mine, mai are cum să râdă altcineva de mine dacă eu am furat start-ul? Mai are sens? Are cum, dar nu are cum să mă afecteze. Adică arăt cam atât de mult încredere de mine, încât poți să zici de multe ori ce am făcut eu în prima seală. Cu voi, vinerea in modul 1. Ce meserie am eu? Instalator, bucătar, ha ha ha. Are sens? Dar când fac asta, arăt că n-ai cum să mă atingi. Dar din nou, se antrenează. Revenind, tehnica și ce este una din cele mai eficiente te hnici pe care eu le cunosc, de dezactivare inclusiv a atacurilor de panic. Am lucrat cu cineva pe un cas sever, sever, care mi-a devenit prietenă ulterior, și e și parte din echipă, dar nu o să dau numele ei, că nu am acord, am acord, dar nu vreau eu să o expun. S-a vindecat și se pregătea de controlul anual. Doar anticiparea rezultatului care poate să fie în defavo area lui pe ea, se pregătea de control anual și se pregătea de control an ual. pentru ca se face control la 6 luni, nu stiu cum, si se pregatau de control la unul. Si doar anticiparea rezultatului care poate sa fie in def avoarea lui, pe ea o baga in atac de panica, ceea ce este de... ...inteles, trecuse printr-un proces deja. Adica, pfff, fostease intense emotional. Si m-a sunat... ...intr-o seara, stiu ca ea nu suna decat daca-i bai, rar, adica cand aveam si vreo 5 beri cu o terasa in centru Cluj- ului cu un prieten. Adica nu eram contextual potrivit sa port o discutie spre fobii. Dar pentru că știam că este intensă, i-am spus, uite, eu sunt la terasă, am băut 5 beri, zic să știi că dacă fac sau zic ceva nepotrivit, nu e inten ția mea, dar ai tot sprijinul meu, pentru că mă e prietenă dragă. În 5 minute, 7-8 minute se redusese nivelul de anxietate, care era de panică, la 7 sau la 6. Pentru că am folosit-o pe asta cu și ce, inclusiv pe asta. Și m-am dus până la momentul și zic, și ce dacă se întâmple ? Păi, se confirmă diagnostic. Ok, hai să vedem. Și dacă se întâmplă asta, s-ar putea să luăm să mai vindece. Înțeleg, știu, deci atenție, empatie, compasiție, raport, nu cu bocanci. Eu acum vorbesc repede că n-am timp, dar a durat un pic pân ă... Adică nu așa vorbeam cu ea, că n-am timp să vă explic cum am vorbit cu ea. Și mi-am zis ok, hai să luăm în calcul, worst case scenario . Știu că ți este inconfortabil și înțeleg foarte mult. Am avut și o situație, că e reală, am avut și o situație în viața mea, în familia mea, pe cineva bun al de canțe care s -a și dus din păcate, pe partea ale altul. Hai să vedem ce se întâmplă. Păi rămân singură, înțeleg. Și care e cea mai mare atema ta legat de faptul că rămâi singură? Să-ți ok să vorbeze spre asta? Păi am doi copii. Zic, ok, nu cumva pentru, fix pentru faptul că ai doi copii . ar trebui să te concentrezi pe faptul că tu oricum vei reuș i să faci față indiferent ce se întâmplă pentru că e datoria ta de mamă față de copiii tăi. Și brusc, atenția nu mai era pe soțul ei, pe care îi lubeș te foarte mult. Nu era vorba despre lubeți sau nu lubeți. Și atenția era pe copii. Și pe scenariul alternativ, la modul de orice se întâmplă, copiii mei vor fi bine. S-a schimbat sub el discuție? Și s-a scăzut ansietatea. Și în momentul în care a spus, orice se întâmplă, eu voi face tot ce pot pentru copiii mei, pentru că știu că pot și am resurse, și aici mă refer emoțional, și am asigurat-o și eu, și mai e și pe mine, și mai e și pe ala, ala și pe ala, nu e singur orice se întâmplă, și noi toți, ca prieteni, suntem cu tine și cu voi, că mi-e pri eten bun și el. Ia scăzuang si atată la șapte, și s-a împăcat mental, într- o secundă, cu orice posibil rezultat, doar pentru că a schim bat unghiul. Nu are sens? Înseamnă că nu își iubește sau că a uitat să își iubească soțul? Exclus. Asta face tehnica și ce? Detașarea de ceea ce ori scăi seneriu, imediat, și acceptarea că chiar dacă se întâmplă, voi găsi cumva, nu știu cum acum, n-am procedura, dar am convingerea, pentru că am de ce-u să merg mai departe. A ajuns la voi. Și este una din cele mai dificile discuții pe care le poți avea cu tine. În caz de pericolul unei persoane, sănătatea ei, partenerul tău, partenerul ta, despărțirea voastră, nu știu . Sunt orice despărțire în orice sens, prin de ce sau prin comun acord, pentru sufletul nostru și pentru subconscientul nostru sunt chestii foarte similare. Vorbeam cu cineva recent, cu o amică foarte bună, psiholog clinician, cu foarte mare experiență, pregătire complet diferită de a mea, Și îmi spunea, bă, doliul pentru sufletul nostru înseamnă orice pierdere. Nu neapărat decesc. Orice pierdere pe care noi n-am integrat-o, vindecat-o, resemnificat-o, acceptat-o, pentru sufletul nostru, este un doliu netreit. De la lucru pe ferat al copilului, pe care îl pierde, și pentru ala mare îi dă-l dracu că ți iau altul. Pentru sufletul lui, e o moarte. Prietenea lui e cea mai bună. Are sens? Metaforic. Până la... mi-am pierdut... șeful de... cu care mă înțelegeam, fantastic. Și-a schimbat jobul și-a plecat de altă parte. Și acum a vint alt team leader. Dar eu vreau păla, mă, că ala era... Vuteam să vorbim cu el, ieșea mișto, ieșea la spriți cu noi, eram productiv, era fain. Și ala a plecat în altă agenție, sau nu știu, nu s-a dus. E tot un... Doliu. Care ne influențează emoțiile, reprezentările mentale, stările... emoționale. Împăcați-vă, că asta de fapt vreau să fie mesajul, împăcați -vă cu worst case scenario și în momentul la voi vă elibera ți. Și atentie, știu că nu e ușor, nu e la îndemână și nu mereu poți singur. Dar dacă îți permit să te întrenezi să te duci cu mintea și cu gândul la mai departe și ce, mai departe și ce, mai departe și ce, și să ajungi la end game, la modul de nu, ăsta e worst case scenario, că tehnica și ce, ce face? Te pune să explorezi care e efectiv worst case scenario. Când zici și ce și mai ai un răspuns, nu ai ajuns la worst case scenario, corect? Când zic și ce dacă se întâmplă și mai ai un răspuns, nu ai ajun la worst case scenario. Scopul e să ajungi la worst case scenario. Cel mai greu luc ru, rău care-ți poate întâmpla. De cele mai multe ori, în spate, sunt niște presupuneri. Sunt niște presupuneri și niște atașamente cognitive, nu șt iu cum vreți să le spunem, de ceea ce este posibil să se înt âmple. Nu probabil. și anxietatea noastră vine din ceea ce e posibil să se înt âmple, uitând că ceea ce e posibil să se întâmple are statistic probabilitate foarte mică, uneori. Educându-vă mintea să meargă înspre probabilități, nu îns pre posibilități, și în păcarea cu posibilitatea, vă elibera ți. Omul liber emoțional din punctul meu de vedere este omul care se împacă cu orice poate să meargă prost și o face or icum. Dacă e miza suficient de mare. Pentru mine a fost, când am ieșit din sistem și același film l-am făcut și eu. Nu merge din prima, nu o să meargă, nu am talent, nu o să m ă cunoască, nu știu să vând, insert, blocaj. Mintea mea a zis ok, și ce dacă se întâmplă? Păi și mă fac șofer de tir. Și așa-n față. Mi-a zis un upărent, bă, dar ce față de șofer de tir ai. Mersi, mă simt flatat. Mi-am place, as bucura sa conduc un tir o data in viata mea . Adica mi se pare foarte complex sa conduci ta mai... Mamutul, de nu stiu cate sute de tone. Serios nu? Deci chiar nu? Sau sa face o pana a unui tir? Pai, baiatule... Ha! Nu oricine face o pana a unui tir. Mai ales ca acum mai nou din cate am vazut, sunt foarte multe femei soferi de tir. Multumesc. Ceea ce din nou, admiratia e suprema. Revenind, vrei sa ma intreb ceva? Imediat vini microfonul la tine, daca treci si el, desi te vada, colegul meu. Mersi. Numere, te rog. Alexandra. Da. Se aude? Da, bună. Super. V-am să te întreb legat de cele două exemple pe care tocmai ni l-ai dat. Acesta și cel de mai devreme cu persoana dinainte. De ce cu prima persoan ai aplicat Pattern Interrupt iar cu aceasta nu? Adică ai arătat o compasiune pentru... Am făcut Pattern Interrupt, numai nu am mai avut timp să vă spun, pentru că am avut o discuție de 15-20 de minute. Eu am vrut doar să vă dau concluzia pentru că aveam să vă z ic altceva. Dar am făcut și cu ea Pattern Interrupt. Ba, chiar am făcut-o să râdă. Păi ea știa cu cine vorbește și am raport foarte bun cu ea. Lucrasem cu ea înterioar cu un an de zile pe atacuri de panică la modul de 5-6 atacuri de panică pe zi. Și lucrasem cu ea pe asta și știa că dacă o întreb ceva sau o fac ceva nu o fac neintenționat sau, știi? Am făcut și cu ea pe atări întrerap, dar nu este atenție obligatoriu să face asta pentru că uneori îi se potrivește, oameni cu care lucrezi, altă ori nu. N-aș putea să fac pattern interrupt cu un om care vine extrem de serios, afectat de o problemă provocato are. De ce? Sucuiva? Bă, n-aș face pattern interrupt pentru că nu înseamnă să mă duc cu bocanci în spatele lui. Niciodată. Dac'or. Niciodată. Doar că aici ține de calibrarea mea, adică acuit atea mea senzorială cu cine vorbesc, cât de bine mă cunoașesc și știe ce fac eu, cât de bine po ată să îi se potrivească ce vreau eu să fac și ține de flexibilitatea mea ca ghid să aleg cele mai bune variante potrivite pentru el, nu pentru mine. Asta înseamnă respectarea hărții mentale și momentul în care omul respectiv vine către tine, pentru că de exemplu d acă vine către mine un om extrem, și am făcut-o de multe ori , un om extrem de religios, nu glumesc. I-am validat convingerele și am folosit în exerciții de transă ghidată entități și am adus ancure de siguranță fig uri spirituale, în care pentru ele erau importante și nu am făcut-o nici o secundă cu vreo atitudine belicoasă sau dejudecată, nici o secundă, pentru că atunci când lucreasc cu cineva, eu și harta mea încetă să exist. Altfel aș fi superior în orice sens lui sau ei și nu aș mai fi ecologii sau nu aș mai avea rezultat. Deci, am o convincere de a fi un rezultat din punctul meu de vedere. Plus, ca am o convincere de a fi un rezultat din punctul meu de vedere. Plus, ca am o convincere de a fi un rezultat din punctul meu de vedere. Sustinuta de stiinta, dar nu vreau sa intru acum acolo. Intre noi, au constant schimburi de transferuri de informat ii si resurse, chiar daca nu vorbim sau chiar daca nu le exp rimam. Si atunci, eu am o convincere de a fi un rezultat din punct ul meu de vedere. Si atunci, eu am o convincere de a fi un rezultat din punct ul meu de vedere. Si atunci, eu am o convincere de a fi un rezultat din punct ul meu de vedere. Inteles, merci. Vrei să facem asta cu tema de moarte? Să vorbim despre asta acum? Sau să facem acum ceea ce v-am spus că aș vrea să vă învăț să citiți un pic din minte al tolor romani? Să vorbim despre moarte și socrate după pauză? Alegeți voi! Cine vrea prima variantă mână sus? Adică socrate și tema de moarte? Cine vrea doilea concept acum? Perfect! Ați câștigat prin vot! Vreau să introduc următorul concept, dar vă promit că revin . Deci tot ce vă spun că vreau să fac cu voi, fac cu voi și nu plec. Sunteti ok ca astazi, apropo ca a venit momentul, sunteti ok ca astazi, fara presiune, nu? Puteți alegeți ce vreți voi, oricum fac ce vreau. Sunteti ok să stăm un pic mai mult de ora 6, asta înseamnă 7. 7 și un pic. Iar mâine, să plecăm un pic mai devreme, asta înseamnă ideea mea, intenția mea este 4.30, maxim 5. Ați fi ok cu asta? Deci nu pierdem nimic la nivel de ce vreau să facem. Dar ați venit câțiva și m-ați rugat că aveți avioane, veniți din Cluj, veniți din alte țări, e cald, e ca niciul ei nebunii, înțeleg asta, atunci am gândit-o că aici să stăm un pic mai mult azi, că nu mă grebez nicăieri, poate și peste 7, nu știu în ce sens mergem, iar mâine să fie în intenția mea e 4,4 jumate, să ți-ați ok cu asta? Prin vot cu mâna sus rău să văd că suntem ok cu asta. Oh, cu vârșituri, mulțumesc. Atunci pe varianta asta vom merge. Vreau să introduc următorul concept din NLP care, mie personal, mi-a transformat viața și relațiile. Și este un concept de NLP pe care îl folosesc, nu cred că, nu știu dacă l-a descoperit sau l-a inventat N LP-ul, dar NLP-ul l-a făcut cerebru. Este un concept pe care atunci când o să îl înțelege și o să îl integrați, vă va da posibilitatea, nu vă va garanta, să vă transformați relațiile și să limitați sau să dezactiv ați activați complete conflictele. Este un concept care, pe care dacă il integrați sau il fol osiți, eu il folosesc chiar în momentul acesta în care vorbesc cu voi și l-am folosit de tot parcursul zilelor și chiar de înce putul zilei, vă poate face extrem de eficienți în comunicare, anticipând ceva ce ceilalți poate să înțeleagă greșit și explicând în avans. O să facă sens imediat ce vreau să zic. Mai tare? Ha-ha-ha! Stăm și luni, ok. Mersi. Următorul concept, odată integrat și asimilat și exersat, te poate face inclusiv mai carismatic. Și astea sunt beneficiile minore. Pentru că unul din beneficiile majore pe care eu le simt și o să vreau să vă ghidez într-un proces, într-un exercițiu scurt, după ce vorbim des pre conceptul ăsta, Unul dintre aceste benefici este faptul că poți să-ți influențezi aproape instantaneu anxietatea, frica și orice fel de emoție neproductivă, contextual. Inclusiv atacul de panic. Da. Și o să ne jucăm un pic, dacă vreți. Adică vreau să walk my talk, nu vreau să vorbesc despre. Cei care l-au făcut online, vă rog să-l luați la tare la modul hai să vedem cum poți să-l înțeleg diferit. Cei care l-au făcut la Cluj, la nu l-au făcut la Cluj. Nu l-au făcut la Cluj. Încă o să vezi, te-am văzut pe tine, Iulian, și am crezut că l-am făcut la Cluj, dar nu că l-am făcut acum câteva zile la Cluj. Deci nu l-am făcut. Acest concept se numește, în NLP, poziții perceptuale. Poziții perceptuale. Ce, Andrei, ai nimerit-o, eh? Ai simțit-o venină? A fost evidentă cadrarea? Cine a fost la master cu mine? Și cu Marius, mâna sus, care este în sală. A fost evident ce am făcut înainte să zic despre ce e vorba? Vorbesc cu avansații acum, nu glumesc. A fost evident ce am făcut? Cine a văzut că fac cadrarea? Ok, cine n-a văzut, mergeți în coada la master. Am folosit acum cu voi ceva, ce o să vă explic și voi, stați niștiți. Doar că un pic mai târziu, vă promit. Și pentru că știu că am în sală oameni care au fost la master, deci sunt avansați și-au târna și master-ul, am vrut să văd dacă au sesizat ce am făcut. Pentru că vă reuși aduc aminte, nimic din ceea ce o scopă g uriță când sunt în vața voastră, nu e întâmplător. Este strategic, comunicare strategică, pentru că vă mai zic un hint. Am vrut să vă zic mai devreme, dar mi-a scăpat când m-am dus în altă parte. Aveți control, nu numai asupra emoților noastre, și o să vă dau acum încă o metodă în sensul ăsta, însă avem o foarte mare putere de influență asupra emoților celorlalți. Abilitatea de măiestrie în comunicare este cea în care pot să decid eu ce vreau să simți tu. Și asta am făcut mai devreme. Și o să vă învăț să povesti face asta, dacă vreți. Și de-aia am vrut să văd dacă cei de la master au văzut-o, pentru că pentru ieri trebuie să fie evidente. Este o altă tehnică de comunicare, atâta tot. Ceea ce vine să te-o vedească încă o dată, comunicarea este un mușchi și o abilitate, nu un talent. Din fericire, poți s-o antrenezi și o să îți exercezi ind iferent de unde pleci. Că ești introvertit, că ești imid, că ai anxietyate mare, panică de public speaking. Oricând ai fiți promis și îți garantez dacă eu, care am f ost și sunt un introvertit imid extrem, natura mea asta e. Sunt un om sobru, mutos, cum zic moroșenii, natural. Îmi iese pur și simplu la ultima mea foiță de ceapă. Ală, ala sunt. Rigid, apropo de ce vorbeam cu violeta. Inflexibil, mutos, sobru, extrem de bun observator, pentru că asta face un introvert it. Observă, scanează, încuți lua spate. Și tot ce vedeți voi, carizmă, relaxare, putere de vorbi și de a avea argumente, știi ce vrei să tu, este antrenamenta la abilitățelor pe care am învățat că sunt necesare să le antrenez, pentru că sunt utile și vreau să mă sprijin, de nou obțin, ce vreau să obțin. Din fericire, e o veste bună pentru oricare dintre voi care vreți vreodată să faceți asta, pentru că înseamnă... Ce scoate în evidență? Premisa. Avem toate resursele noi sau le putem crea? Slash, antrenam . Bine? Revenind la concept. Poziții perceptuale se numește... Și doar prin simplul titlu, vreau să vă explic încă o dată ce înseamnă presupoziție, Care e presupozitia în acest titlu? E ok că vă explic chestiile astea subtile de... Da? Ok. Că pot să vă dau titlu și să nu vă explic titlu. Sau să vă explic de ce să nu ești așa. Care e presupozitia în titluul ăsta? Bravo mă! Mai zic mea tăi numele. Matei, excelent. Bine, tu e și pregătit în sensul ăsta. Presupozitia în poziții percepțioale ca titlu este că nu e doar una. Să țizați? Îți mai multe. Din moment ce e la plural nu se numește poziția perceptuală . Se numește poziții perceptuale. Și din start pilotul tău automat trebuie să zică... Cum adică? Pot să perceb realitatea din mai multe poziții? Îhîm. Hai să le luăm părând. Prima poziție perceptuală... Și este cea care este de cele mai multe ori responsabilă pentru majoritatea conflictelor, blocajelor si problemelor in comunicare din viata voastra. Si este intamplator si cea care ne place cel mai mult. Pozitia lui EU. Pozitia lui EU. Pozitia lui EU este ceea ce experimentam majoritatea pe pilot automat fara sa simt ca este o pozitie perceptuala. Nici nu ne pasa . E noapte. Nu ne interesează. Pentru că ne identificăm atât de mult cu această pozitie perceptuală, filtrăm realitatea, relația, conflictul, situația, oamenii, societatea, profesia, ce vreți voi, doar din poziția altu-i ce cred eu. Acolo, atenție, este eu sau eu? Da? Argo-ul zice eu. Apropo, la modul 1 am făcut o confuzie, mi-am dat seama pe avion în drum spre casă, că am inversat argouii ăla cu street talk și cu cuvinte de cartier și relaxare, și argouiul nu e cel profesional. Și vreau să-mi cer scuze că mi-am dat seama de asta, dar pe drum spre avion. Mersi frumos, Daniela. Ăsta e un fel de mișcăte o două atât, că nu termini poziții repede. Poziția lui EU este pozitia în care majoritatea dintre noi suntem blocați. nu ne pasă decât de poziția noastră perceptuală, de ce credem noi, și în poziția lui Eu suntem extrem de sabotați de senzația de certitudine pe care noi o simțim, în raport cu ceea ce credem. Nu. Nu. Criticul intern, culmea, vine din altă poziție perceptuală. Ironic. Dar Eu, vreau să fie clar, este poziția în care majoritatea dintre noi suntem blocați, chiar și după, ca să vă pun un pic de sare să vă provoc, d upă ce o să aflați de ele. O să ieșiți de aici, așa să-ți spui, hmm, sunt mai multe perceptuale. Da, interesant, foarte interesant. Și vine mama, tata, soțul, iubita, soția, copilul, și zice și apasă, pun buton și faci, pooc, uuuaaa! De ce poziție că îți scuți reacționezi? Tot din eu, uiți! Pentru că atât de naturală ți iese să rămâi în poziția ta, perceptuala lui eu. Doar vă zic, și o să vă aduc aminte constant. Poziția a doua, perceptuală, deja denotă un pic de flexibilitate, se numește celălalt. Adică realizez că nu sunt singur în nicio comunicare. Aproape niciodată. Unilor sunt singuri. Ironia este, ca să spun, criticul interior nu este eu. Criticul interior este un celălalt care mă critică pe eu. Are sens? Ironic. Criticul interior, înainte să fie critic interior, a fost de obicei, de cele mai multe ori, vocea altcuiva din afara mea. Nu știm. Am zis vocea altcuiva, fiecare ia ce vrea. Vocea lui tata care nu convenea niciodata nimic, vocea lui mama care vrea mereu mai mult, vocea bunicii care ma compara, ha, barna-m, nu conteaza, a fost vocea lui cuiva. Criticul interior. Revenim. Celălalt înseamnă a percepe din ochii, din harta, cu emoțiile, cu convingerile, cu valorile, Și aici începe să devine interesant. Cu durerile, cu rănile, cu nevoile celui din fața mea. Aceeași situație. Din poziția lui celălalt, literalmente, sunt pe complet altă realitate. Celălalt are propria lui reprezentarea mentală și toată formulă asta despre ceea ce se întâmplă. E ca și cum imaginați-vă, formulă asta sunt eu și de aici îmi coace e a doua formulă. Și sunt două formule care se ceartă pe aceeași stimul extern pe care îmi trebui să se interpretă diferit. Are sens metafora? Celălalt înseamnă să mă duc aici și să-mi pun întrebări, întrebări de poziție perceptuală. Dacă pentru câteva momente aș putea să plec de pe harta mea cu curiositate non-judecată răbdare și un spirit excelent de observație pe harta celuilalt lăsând-o pe a mea pentru câteva momente în urmă știind că o voi regăsi la întoarcere. Asta e important pentru mintea noastră, să știe că nu ne pierdem identitatea. Ce aș găsi pe harta lui? Cum aș vedea din ochii lui? Ce mă ardurea din poziția lui? Ce aș crede dacă aș fi el sau ea? Doar punându-ne aceste întrebări, din start harta noastră mentală și emoțională se flexibilizează și crește în potențial de resurse, de informații la care pot să am acces. Doar până unde mi-a început întrebarea. Vă spuneam că eu folosesc conceptul ăsta, inclusiv când sunt în fața voastră și l-am folosit până când să vă zic de concept și îl folosesc chiar și acum în timp ce vă explic conceptul . Știți cum? Constant în cimpt ce eu explic ceva, îmi pun întrebarea cum poate ceea ce eu spun acum să fie înțeles greșit din unghi ul ăsta. Dar de aici cum se vede? Dar din spate de tot, oare cum se vede? Am ajuns până acolo , a fost suficient de tare volumul, poate n-am ajuns bine, poate n-am fost clar. Și eu constant in the back of my head am o intenție de a sc ana din perspective perceptuale diferite, adică din celălalt , mai mulți, ceea ce eu pot să zic și să nu fi înțeles rapid sau poate fi înțeles greșit. Are sens? Că mă întreba cineva în pauză, bă, cum faci să explica atât de clar? Și tu și Marius, parcă vorbești exact pe ceea ce vreau să te întrebi și după aia nu mai te între bi că mi-ai explicat. Ați spățit asta vreodată? Pentru că mă întreb constant dacă aș fi în locul tău cu harta ta la început de drum și am fost mă ajută multă experiența asta ce n-aș înțelege sau n-aș crede despre ceea ce eu explic? Și ghici ce? Subconștientul spune hap iau-o pe asta, hap iau-o pe asta dă exemplul ăsta și adu-ți aminte că tu nu înțelegeai asta și îmi le dă la nivel de gânduri și eu doar îl ascult Da? La cât de repede vorbesc, când am timp să le ascult, când le mai gândesc din experiență. Plus că, și vă mai zic ceva, o să vorbim un pic despre asta spre finalul experienței de practitioner și mult la master, când ești în stare de flux, ai acces la o multitudine de informații precise, clare, eficiente, rapid, unde timpul nu există, senzatia dispara, as pati vreodata sa iti atat de cufundati in ceva incat sa dispara timpul si mancarea si nimic, al ceva nu mai conteaza? Si ce iese sa fie si extraordinar? Este o alta dimensiune, in care nu mai are relevanta, este o dimensiune transpersonală pentru mine, in care se simte ca sa folosesc limbajul spiritualitatii cu care nu neaparat sunt de acord, dar face sens ca metaf ora. Asa simt si pot sa o folosesc fara niciun fel de eleticenta , că nu eu vorbesc, că sunt ghidat, că eu auzit și doar dau mai departe, ca și un releu. Adică ce vă spun nu e la mine. Eu primesc o informație din stare de flux, din câmp, din ce vrei tu cum vrei tu să-i sp ui, din subconștient, și eu doar o dau mai departe. Și atunci aia nu contează viteza, pentru că de realitate nu gândesc, eu primesc. Are sens? Și și voi la fel! În diverse contexte din viața voastră, unde sunteți excelenti sau ați atins un grad de performanță , că astea sunt creativi și vă cufundați și dispare timpul și senzațiile, la fel sunteți și voi. Are sens? De unde a venit asta? Nici eu nu știam că o știu. Ați pățit asta vreodată? Mulțumesc. Să nici să nu știi de unde vine, mai lasă-mă 10 minute. Mai lasă-mă 10 minute. Maxim, mai lasă-mă 10 minute. Ați înțeles ce e cu celălalt? O să le mai dezvoltăm dacă v reți după pauză. E obligatoriu întrebarea sau putem să o punem după pauză? Noteați-vă întrebările că mai am 10 minute și aș vrea să trec prin toate astea scurt. Ia, dacă nu reușim exerciții, îl facem după pauză și facem întrebări. Stăți ok? Că n-aș vrea să... Poți să iau întrebări, dar nu vreau nici să vă țin prea mult de la masă. E clară cu celălalt. Bun, cine nu știe conceptul să tacă... Nu, cine nu știe conceptul să ia în calcul ce zic acum, că o să pun întrebare, cine știe conceptul să tacă. Sunt astea singurile două poțiții perceptuale? Dar ce mai lipsește? Cei care nu știu conceptul, ce lipseș te? Păi nu, eu sunt aici. Celălalt? Relația? Ești aproape? Apreciez mult. A zis cineva, bravo! Mersi frumos! Mersi mult pentru răspunsuri. Indiferent ce răspunsuri ați dat, sunt foarte... Mă... mă... vreau să vă provoc. Deci, nu e vorba de răspunsuri corect, vreau să vă fac să miște rotița. Următoarea poziție perceptuală. Observator. Ca să vezi ce-ai diferișt la ăsta. Observator. Diferența între eu, celălalt și observatorul este că eu îl percepe doar pe celălalt, celălalt îl percepe doar pe eu, mă urmăriți până aici, observatorul percepe pe ambi. Are sens? Criteriu definitoriu între poziții perceptuale este că eu are emoții față de celălalt, celălalt are emoții față de eu, e observatorul neutru. Bravo! Și e cel mai obiectiv. Pentru că observatorul de cele mai multe ori are mai multe șanse să vadă griul, cum vorbeam în prima parte a zilei, Versul salp sau negru, cum văd cei doi de obicei, da sau nu ? Exersarea poziției perceptuale a observatorului îți flex ibilizează harta și îți da acces la resurse și potențiale unghiuri la care altfel nu ai avea acces pentru că ai fi prea inflex ibil și maxim ai fi empatic cu celălalt și tot ai putea să greșești pentru că nu ai perspectivă observatorului. Mare sens? La un match de fotbal, cele două echipe sunt eu și celălalt, tribuna este observatorul. Areți asta vetafora. Notați-vă, de cele mai multuri într-un conflict, noi rămânem blocați în eu sau celălalt, și rezolvarea vine din observator. Copiii? Ce-i cu ei? Zi întrebarea tare. Repet o întrebare. Ne întreabă Oana, am reținut bine Oana, da? Oana ne întreabă atunci când doi părinți se ceartă, copiii pot fi observator? Asta e întrebarea? Răspunsul din nefericire e da. Și atenție, observatorii copiii, aici a dăvărmit într-un c az separat, este că copiii când sunt observatori, la un conflic între părinți, nu sunt observatori în realitate decât, cum să zic eu, ca poziție. În realitate, ei sunt în eu. copiii până la anumită vârstă se identifică cu părinții și orice nu merge bine între ei, e despre ei. Adică orice nu merge bine între părinți, e despre ei ca și copiii. Adică copiii ajung să-și iau o sarcină emoțională foarte mare, cum este vinovăția și rușinea, pentru că părinții se ceartă crerașelor mic, până la 3-4-5 ani chiar, mai mult, uneori o apinde de spriet, poată își instaleze convingerea. Eu sunt greșit, pentru că dacă eu nu aș fi greșit sau defect, sau în orice sens vinovat, părinții mei nu s-ar căta. Și atunci, cum să zic eu, capoziție sunt conforme de lpii unului observatori, dar n-au resurse să fie observatori. Au resurse să fie doar eu. Ei nici măcar cu celălalt nu se identifică. Până la o mită vârstă ei nu fac diferența că ei sunt o pers oană diferită de mamă. Nu e natural, nu e o problemă. Doar că, din nou, este un subiect atât de greu de dezbătuși și de complex, Este ce faci când nu te mai înțelegi cu partenerul și ai copii? Rămâi pentru copii? Că măcar să aibă un tată sau o mamă sau să aibă o familie? Sau pleci ca să nu fie observatorul tensirii dintre voi? Pentru că foarte mulți oameni, Alex, rămână și nu critic, nu am niciun punct de vedere aici, nu vreau să intru acum acolo. Doar subliniez perspectiva. Rămân în acea relație toxică din multe puncte de vedere, toxică mai târziu, poate nu pentru un moment. Și ajung să inclusiv să zică pentru tine am stat cu tactul sau cu maică ta. Da sau nu? Adică să o și reproșeze. În condițiile în care copilul respectiv a s-a încărcat cu tensiunea emoțională timp de ani, de zile, pentru că ei, părinții, nu au putut să gestioneze conflite le sau să crească emoțională, să vinde și să integreze ideal cu terapie amândoi și împreună, copilul de multe ori va fi mai marcat de relație decât de despărțirea dintre ei doi. Are sens? E doar o perspectivă. Și atunci m-ai întrebat asta și mi-am permis să detaliiez. Observatorul este cel mai obiectiv dintre cei trei. Este detașat emoțional, nu are nicio miză, nu ține cu nim eni. Observatorul doar constată, nu argumentează. Cu cât mai rapid și eficient pot să mă duc în rol din poziț ie perceptuală de observator, cu atât mai eficient pot să fiu într-o comunicare. Cu cât mai repede pot să mă duc în poliția perceptuală de observator, cu atât mai eficient pot să fiu într-o comunic are, în special dacă e una cu miză. Introvertiții sunt foarte buni la rolul de observator, pentru că se distrucează rapid. Te rog, Matei. Pacingul pe realitate mă întrebă, Matei, din ce poliție vine, din celălalt sau din observator? Ideal, din ambele. dar are efect pentru că vine din celălalt. Ideal, din ambele din cei ce sunt sănătate, pot să observ din observator ceea ce nici măcar celălalt nu observă și să-i aduc la fileu ceva ce inclusiv pentru el este revel ator pentru că nu-și a dat seama singur. Și atunci e un super pacing pe realitate, dar poate să fie și judicativ în sensul că pot să observ objectiv ceva ce celălalt nu a observat și să-i ridic la fileu și dacă nu știu să o comunic să fie o judecată în realitate. Și celălalt să zică, dar de ce ești tu să-mi spui mie, deși poate ai dreptate. Și atunci depinde cum o livrezi și ce nivel de conexiune ai . Dar pacing-ul, pe realitate, vine din celălalt, și e o excelentă întrebarea, și anume, ce cel mai probabil vede, simte, aude, crede, îl doare pe celălalt, ca eu să pot să descriu prin cuvinte să-i arăt că îl înțe leg? Asta e tehnică literalmente extrem de aproape de citirea g ândurilor. Pentru că lor, la nivel de subconștient, nu avem despărțire între noi. Subconștientul meu și al vostru, fizica cuantică zice asta, nu eu, și mie e greu să o... e bigudesc, asta e obigudire. Spune că în realitate nu există despărțire, există doar spațiu și energie. Asta înseamnă că subconștientul meu și al vostru este același, Doar avem intrări diferite în el. Avem acăi de acces diferite, dar volumul materialului, ent itatea, depozitul, cum vrei tu să-i spui, casa. Uite, Boftim, subconcentrat este ca o casă foarte mare, enormă, un conac enorm, cu mai multe uși. Eu intru pe una din față, tu intri pe una din altă altă. That's it. Are sens metaforic. Și atunci a ce înseamnă asta? că atunci când cu adevărat exersezi poziția lui celuilalt, într-un mod ecologic, congruent, adică real intenționat, nu la mișto, voi avea acces la părți din subconștientul la care tu ai acces și mie îmi vor veni ca intuiție. Ați pățit să vă completați uneori cuvintele unul celuilalt sau să spuneți ceva în același timp Fără să habarnaveți că o să ziceți asta, da sau nu? Și să spuiți, bă, ești prost? Cum? Rapport. Cu cât mai mare raport conexiune emoțională, sinceră, reală , ai cu o persoană, bărbat, femeie, indiferent de context, cu atât mai mult acces ai la perspectiva lui celălalt, pentru că chiar te interesează și-ți pas. Chiar vrei. Da sau nu? Acum, cum faci să vrei Când spunea ceva, ba, dar mie nu-mi pasă. I don't fucking care. Ok, man, ești aici. Îți urești succes să obții ce vrei tu în lumea asta în care 8 miliarde de oameni, unde tu ești a 8 miliardelea unu-lea, s-ar putea să zică bâști. Pentru că, atenții, neuro neoglinda. Noi simțim ce simți ceilalți despre noi. Doar că nu putem să dovedim. Ați simțiți că sunteți mințiți și s-a dovedit că e așa ul terior? ulterior? Neuroneoglinda. Și altere. Ați simțit că o persoană este încordată sau e anxietată sau impresionată în orice sens de voi și nu știa ți de ce? Neuroneoglinda. Asta ce înseamnă? Când tu în mod intenționat vrei să te pui în poziția lui celuilalt, celălalt va simți curiositatea ta, ecologia ta, intenția ta și vei avea acces la părți din el și din de psihologia lui, intră un mod intuitiv, pe care nu știu să-ți le explic, dar funcționează. Și veștii să spui sau să exprim sau să taci în momentele potrivite doar pentru faptul că brusc cu adevă rat ecologic și congruent îți pasă de celălalt. Are sens? Următoarea pozitie perceptuală, hei, la neamă mai e una? Bă, ești nebun? Dar cum? Că-ți doar trei, cât eu, celălalt observator? pe care o să vă explic după pauză, pentru că sunt luat în b ătaie imediat mă bat. Mai sunt două poziții perceptuale, vă promit că vă explic d upă pauză și le explic rapid, după că facem și un exercițiu. Răspundem și la întrebări, după aia facem și încă un alt ex ercițiu. Și cu deschiderea și cu urățatea voastră vreau să vă explic câteva lucruri și despre limbajul non-verbal pe care nu am pucat să-l facem în primul modul. Vreau să facem niște exerciții și pe anxietate și pentru ce i care nu ați făcut exercițiu, cum mi-a zis în pauze și mi-a ți spus, cei care l-ați făcut de ancorare și de zancorare, ați vrea să vă jucăți un pic mai mult să îi arătăm și celorlalți co legi cum să-l facă, că e vorba de antrenament și de practică, nu de la un făcut de ce îl știu. Bine? Și atunci vreau să mai facem încun exercițiu inclusiv pe asta, deci undeva la 7-7 și un pic astăzi, ca să știți că plecăm. Poftă bună la masă, ne vedem la cât? Că nu mai știu. O oră jumate asta înseamnă... 3 și 10. Maxim 3 și 20 am ieșit... sunt în sală și încep cursul ca să știți. Cine întârzie, intră în grupuri de câte 5 și întră în picior. Nu glumesc. 3 și 20, vă aștept, maxim, poftă bună!