 Bine dragilor! Cum va regasesc in dimineata asta?
 Ce intrebari v-au venit de ieri?
 Cu ce a s-a ramas de ieri?
 Păi mi-a lovit un pic ziua de ieri, pentru că după ziua de
 ieri, nu mai găsați ușor liniștea.
 A sentimentul că dacă propunce obiective de-aste micuse
 pentru mine însconfortabil, dar după aceea gândindu-mă la
 apartenență, deși aia era un pic mai...
 Ar trebui să pun osă, nu doar să plutesc așa prin zile.
 Hai să te neniştești și mai mult atunci.
 Perfect.
 Există, pe lângă apartenență, mai există un nivel.
 Dar de ăla vorbim...
 Pentru că despre ăla vorbim la master.
 La face legatura intre psihologie si spiritualitate. Mai
 este un nivel. Daca nu erai suficient de delinistit, mai
 este un.
 Musai.
 Deci am potenut ei cu ceva de pe mine.
 Deci eu am apropus un obiectiv, ca eu nu am obiective.
 Si asa arat, ca cand am intrebat, am gasit unul, ce e drept
 e legat de tine.
 O sa fac ova, sa devina realitate faptul ca tu vei tine
 masterul anul asta.
 Anul asta nu cred.
 Poate spre finalul anului, poate, iesi la mine pe lista,
 spre finalul anului.
 Ca din lisa de timp n-am cum.
 Insa,
 probabil ca la un moment, o sa-l tin eu.
 Ca ar fi culmea, stii, sa vin la Cluj pentru tine,
 pentru artisianel cu tine, si sa fac master-ul cu Marius M
ion,
 am fugit de el, am luat si mișoara.
 Marius din punctul meu de vedere,
 si o zic de fiecare data,
 in momentul asta este singurul care preda master-ul
 in felul in care este cel mai
 eficient
 si mai
 puternic
 din tara, e singurul din tara care face
 foarte bine asta, nu inseamna ca va fi mult timp singurul
 Insa in momentul asta mi este prieten
 foarte drag, mi e partner de proiecte
 mi a fost trainer, dar suntem atat sa suntem prieteni
 In contest, partea profesionala si faptul ca este un foarte
 bun trainer
 Am observat asta si la conferinta si la webinarul ulterior.
 Dar ca persoana nu reganez.
 Ințeleg.
 E bine ca ne învățăm încet încet sa fim flexibili.
 Înțeleg perfect ideea si apreciz feedback, adica e un
 feedback mișto și-l iau ca tare.
 Doar ca recomandarea mea constantă...
 Înțeleg, nici nu gândește ca...
 Câte ore faci pe drum?
 Eu faceam 12 sau 16, pardon.
 Deci inteleg perfect ce spui.
 Ma duceam din Siget in Iasi, la inceput cand am facut
 practitionerul,
 dupa care ma-am dus din Siget in Bucuresti.
 De doua ori pe luna ma duceam aproape.
 Cand mai seneam module ma duceam in Bucuresti, Iasi, de dou
a ori pe luna,
 ca sa fac...si inteleg tot altul.
 Deci eu il iau ca un feedback suta rostex nominal pentru ca
 stiu ce inseamna.
 Si apreciez efortul ca de acolo am plecat si de acolo vin.
 Insa ti-am zis...
 Nu ne grabi, pot sa-ti zici.
 Nu, in principiu, master-ul pe proiectul meu, pe de 2019,
 pe este undeva spre finalul anului, s-au inceput anului vid
u.
 Incluji, asta e la hata mea acum. Nu imi ies toate, ca nu
 sunt semi-zeu, desi paruneori, dar...
 E pe lista, evident. Doar ca... Eu vorbeam de momentul asta
, momentul asta, Marius, din punctul meu de vedere, si o
 spun fara niciun fel de rezerva, si stie si el ca asa gand
esc,
 Asta pentru că îl cunosc mai bine și știu ce are de dat.
 Are o experiență fantastică în domeni în care eu abia încep
 să mă lămuresc.
 Are 20 de ani deja în niște părți, niște domeni și niște
 subiecte în care alții nu știu să le spartă în silabe ca să
 îi fiu sincer.
 Nu mă convinc.
 Nu, nu, nu. Nu încercam să te convinc.
 Vreau să-ți explic de unde vine convingerea mea că în
 momentul ăsta el este, hai să nu zic, cel mai potrivit,
 si poate as face o aroganta.
 Dar este sigur in primii 3 trainer din tara,
 daca nu din sud-estea Europei, care predam master-ul in fel
ul ala.
 Mai sunt si altii, care predau alt fel, ca sunt alt trainer
.
 Dar asa cum il stiu si cum l-am primit eu ca master,
 si cum am vazut rezultatea la alti colegi,
 este un trainer extraordinar pe masterist si pe
 practitioner,
 pe care l-am invatat, dar pe master e singurul deocandat in
coata.
 Si are foarte multe de data.
 Aprecizi si iubesc ca prieten, nu inseamna ca e singurul,
 cum spuneam.
 Merci de feedback, apreciz mult.
 Ce te-am mai lovit de ieri?
 Atat? Ca nu-ti gasesti din nistea?
 Atat, ma pus in patru.
 Ok, stai un pic. Ce te impiedica sa-ti setezi in continuare
 obiectivului, cum ai facut pana acum?
 Ca eu, ce am zis aici, ai doar un concept.
 E trebuie sa-l puni spre casa i-a imbunat iar as fi cat e
 capul canu.
 Cum facea ea cand venea de la practicina, nu? Ca asa mi-ai
 zis.
 Revenge is a bitch.
 Cum?
 Revenge is a bitch.
 Imi e tot felul de idei cu planuri pentru diverse aface, ce
 ar merge, ce nu ar merge.
 Ia deja zice, n-ai sa le desim prin categorie, eu identific
am zonele in care scartie si daca ar fi fazabil sau nu.
 Deci am putut atunci ca, indepinaste majoritatea conditilor
,
 monetizarea nu-i una potrivită pentru țara noastră sau
 gândind rațional plus, dacă vrei să o faci corect, adică să
-ți deschizi firmă, să plătești taxe,
 nu rămâi decât cu dragul de a ajuta oameni și...
 E ok și aia, dar dacă vrei să faci doar asta...
 Știu, sunt de acord. E ok și aia.
 Să o faci așa...
 Stiu.
 Înțeleg.
 Poți să faci un plan mai mic și să fie plăcut și să faci
 chestia asta ca și hobby și să îți găsești altceva din care
 să scot bani.
 Ok.
 Și, încă o dată, nu mi-ai răspuns.
 Ce te împiedică să se treze în continuare obiectivele ca p
ână ieri?
 Atunci nu împiedică.
 Atunci de unde ne-ai niștea?
 Iroana, e niștea pentru că aveam sensația că cât de cât m-
am lămurit.
 Aha, ok.
 Păi ești abia la modulul 4.
 Stai un pic.
 Spune la modulul 7 cu nelamurirea asta mai vedeu.
 Ok, bine, mersi, apreciez.
 Sfera aia neconoscutului.
 E perfect.
 Care in acelasi tip e si...
 Te si sperie, dar te si emotioneaza ca...
 Necunoscutul, bravo, bravo.
 Este neconoscutul care e natural sa ne sperie, pentru ca
 undeva...
 N-a mai fost acolo.
 ...capsorul nostru intre neconoscut reptilianul, crede.
 Apropo, de aici vine frica.
 Daca va intrebat vreodata de ce va este frica si de ce nu
 scapati de frica
 ce va garantez eu timpul ca frica nu o sa plece din viata
 voastra niciodata,
 este pentru ca reptilianul, partea pre-istorica din creasul
 nostru,
 face egal intre ce nu cunosc si moarte.
 Ceau, ceau, ceau, ceau.
 Reptilianul este ala care cand voi va pregatiti de ceva ce
 inca n-ati facut, n-ati cunoscut, n-ati testat,
 nu aveti nicio garantiie, deci e necunoscut, declanseaza fr
ica automat.
 Dar nu pentru ca necunoscut ala are vreo marja de risc in v
reun fel, va loveste, va...nu.
 E doar pentru el legal moarte.
 Reptilianul prehistoric acum
 Sunt de milioane de judec, de milioane de ani, pentru el
 Ce nu era cunoscut, daca sa aventura
 Era real riscul de a muri.
 Are sens?
 Si el inca o are acolo.
 De aia eu vin si va spun, nu va credeti frica
 Pentru ca frica aia de moarte
 In societatea noastra
 Nu prea mai exista.
 Adica putine situatia in care te aventureze sa faci o
 provocare
 Sa accepti o provocare in care chiar
 Sa existe riscul sa mori.
 Spuține. Deschizi un business nou.
 Bă, nu e...
 Nu mori.
 Nu mori. Da, o să ai check, o să ai feedback, o să ai...
 Dar nu mori.
 Abordez o tipă mișto. Bă, ți-o iei peste o geantă, dar nu
 mori.
 Și totuși, sunt milioane de bărbati care sunt paralizați de
 asta.
 Stăți de acord cu mine?
 Femei la fel, dar bărbatii,
 au să ruptă cu lei mai degrabă decât să ducă să abordez o
 tipă mișto.
 De acord cu mine? Nu voi.
 Alți, da?
 Dar e o întreagă industrie pe chestia asta, pe seducție, pe
 manipularea screierului.
 Bă, nu, e doar frică.
 Nu o crede frica aia și e valabil în orice.
 Că vine din teama de necunoscuți și teama de necunoscut în
 crerașul nostru reptilian,
 egal moarte.
 Ceea ce nu e valabil.
 Nu mai e valabil.
 Practic, voi, de câte ori noi, că mă inclus și pe mine, că
 fac ce faceam desa asta,
 de câte ori ne limităm
 să acționăm?
 Pentru că încă n-avem toate detaliile, adică frică de necun
oscut, de fapt ne limităm pe baza unul unu' creier pre-hist
oric.
 Iar asta spune mult despre mine.
 Ok, super toare, mersi.
 Altcineva, cu ce ați rămas de ieri?
 Ce s-a așezat? Că sunt curios.
 Am stat ieri aproape 9 ore sau 10 ore împreună.
 Eu am întrebară legat de ce s-a mai neîntrebat.
 Te rog.
 Dacă de exemplu tu știi ce urmează să se întâmple, te-aștii
 că nu ai niciun ce să-ți fie frică.
 Și totuși ți-e frică. Adică nu-i necunoscut. Tu cunoști.
 Pas cu pas ce trebuie să faci.
 Cunoști pas cu pas ce trebuie să faci, nu cunoști pas cu
 pas ce o să se întâmple.
 Ca reacții la ceea ce o să faci. De aia îți-e frică.
 Nu ți-e frică de ce o să faci tu.
 Ți-e frică de ce o să facă alții?
 Cum o să răspundă la ce faci tu? Oare o să mă aplaude?
 Oare o sa ma critice?
 Oare o sa fiu un pericol?
 Oare o sa gresez?
 Nu-i teama de ce o sa faci tu, ca nici aia nu poti controla
.
 Dar cand conosi o situatie cat de cat, nu ti-e teama de ce
 faci tu, ti-e teama de feedback, de reactie, de mediul, de
 ce se intampla ceea ce nu e sub controlul tau.
 Oamenii care ajung sa fie rigizi la modul extrem, racional,
 ultramental, caloculeaz, procedural,
 Nu ies din zona de confort, până nu are sens.
 Sau încearcă să controlezi alți oameni. O fac din teama de
 necunoscut.
 Și din teama de a să lăsa liber, a trăi liber, fără să cuno
ască rezultatul.
 Ghici ce? Oricum nu îl cunoști niciodată. Indiferent că în
cerc să controlezi, indiferent că nu încerc să controlezi.
 Oricum nu îl cunoști.
 Doar că partea în care te lași relaxat este mai sănătoasă
 și mai naturală.
 Nu e mai mult de atât.
 Și poate frica asta să fie indusă de persoane din jurul tău
?
 Da.
 De-așa că tu la început să n-ai nicio treabă cu chestia aia
, dar după aia să vină probleme.
 Că dacă se întâmplă, dacă se face.
 Pentru că din mediu vin convingerile.
 În mediu în care noi stăm și în care noi ne petrecem viața
 sau prietenii, familia, școala, jobul, ce vrei tu, cursul,
 e un mediu.
 Una din primele metode prin care se formeaza o convingere
 care ajunge pe harta noastra este din mediu.
 Exista clisheul ala, dictonul ala din dezultare personala
 care spune esti media celor 5 persoane cu care se pretrece
 cel mai mult timp.
 O stiti? Asta vrea sa spună.
 Cele 5 persoane cu care se pretrece cel mai mult timp de f
apt iti dau convingerile lor. Indiferent ca esti de acord cu
 ele sau nu.
 Stai cu ei suficient de mult timp si o sa credezi acelasi
 lucru.
 Și da, atunci normal că din mediul, chiar dacă tu nu ai înc
ă o convingere că ar trebui să-ți fie frică, că poți, că nu
 poți, că e imposibil, că e greu, că e ușor, nu contează,
 dacă tu nu ai încă convingere, o să-ți vina sigur dintre ce
i cu care petrești timp.
 Petrecesc timpul cu oameni deschiși care gândesc deschis,
 spun întrebări și sunt deschiși flexibili și vei avea niște
 convingeri,
 Pe trecest timpul cu alții care sunt regizi, procedurali,
 principiali, ei știu ce să întâmplă, cunosc lumea de vorul
 și viața de după și vei avea alte convingeri.
 Fără să pui, mai ales că nu ești obișnuită, poate, ce o să
 facem azi, să pui la îndoială acele convingeri.
 Și cum știi că-s convingerii? Cum mă spuiți, mă rog, că-s
 convingerile țară sau anului?
 Nu contează.
 Unul dintre primele variante prin care este foarte bună înt
rebarea, Iasmin, nu știu dacă v-ați dat seama,
 este prima cursantă de sub media de vârstă a majuratului pe
 care am auzit-o vreodată în sala de curs.
 Aveai cât să ai avea atunci când ai venit la curs?
 12 și-un pic.
 Și ne punea niște întrebări încât ne-a pus la perețe pe to
ți, ne-a liniștit pe toți.
 De acolo vin întrebările astea, eu sunt obișnui chiule în c
azul în care vă întrebați de ce.
 Nu mai știu ce m-ai întrebat.
 Nici eu.
 Cum știi care sunt convingerile tale și care sunt ale alt
ora?
 Nu contează care sunt ale tale, care sunt ale altora.
 Ce pot să faci e să afli dacă ai o convingeră sau nu.
 Iar asta faci prin două întrebări.
 1. Ce cred eu despre asta?
 Despre orice.
 Atenții, vorbim despre orice.
 Cuplu, business, relații, public speaking,
 provocarea pe care am în față,
 o altă persoană, principii religie, spiritualitate, nu mă
 interesează, nu contează.
 Ce cred eu despre puncte puncte?
 Și dați un răspuns, pentru că vine din tine, nu contează ce
 vine, dați un răspuns.
 Ce cred eu despre asta? Și nu e suficient.
 A doua întrebare, bravă mă, de unde știu că este așa?
 De unde știu că ești așa? Și momentul în care îmi răspund
 de unde știu că ești așa și răspundul vine pentru că știu
 eu,
 e unul vag. Răspunsul trebuie să fie unul cu probe ferm, la
 modul ca și cum îi răspunzi unul judecător în sarada de
 instanță,
 în instanță de judecată, la modul penal. Răspunsul tău te
 condamnă sau te eliberează? Adică trebuie să fie concret de
 valoare, nu că mi-a zis mama.
 Sau scrie într-o carte de 2000 de ani.
 Cine a scris cartea?
 Are semn.
 Exact. Păi i-a scris sot Dumnezeu.
 Bă, ești nebun? A luat Dumnezeu mâna și a scris aia sau a f
ost tradusă de sute de mii de ori.
 Și pe parcurs e posibil să fi pierdut înțelesul inițial de
 foarte mare valoare.
 Sau a adăugat lucruri care e posibil să fost în interesul l
or.
 E posibil? A, da, e atunci de acolo, stii.
 Si atunci, dupa ce ti-ai pus intrebariile astea, de unde st
iu ca e asa si ce cred eu despre asta?
 Ok, ce ar fi bine sa cred eu despre asta?
 Cu alte govine, iti evaluez convingerile.
 Ce cred eu despre asta, de unde stiu ca e asa si ce ar fi b
ine sa cred?
 Daca tu in fata unei provocarii spui, de unde stiu ca o sa
 gresezc?
 Pai am gresi pana acum de fiecare data.
 de fiecare dată.
 Chiar de fiecare dată ai greșit până acum?
 Bă nu chiar de fiecare dată, uneori chiar n-am greșit.
 Bravo! Și te duci pe specific, că o să vezi că noi vorbim
 astăzi
 facem, vorbim foarte mult în generalizări.
 Ne este lene să vorbim în concret, în specific, și vorbim
 în
 generalizări, de genul toată lumea
 face nu știu ce, nimeni nu face nu știu cum.
 Bă, serios?
 Ai vorbit-o cu toți ca să știi că toată lumea face asta și
 când îți dai seama că faci să anumesc în NLP în călcări de
 metamodel și asta facem astăzi,
 azi o să vă dați seama cât de multe oameni vorbesc în con
vingeri că toți vorbim în convingeri și câte multe din acele
 convingeri sunt de fapt bazate pe nimic.
 Stai să le analizezi să aratească să te vedești când ai tre
pt date.
 Exact. Tu știi de câte ori poți să-ți ca asta zilnic? Inc
lusiv vorbind cu Cristina.
 Ne vorbeam, exemplul concret, al altaieri vorbeam, ne uitam
 la un film, Stardust, daca l-ati vazut.
 Si actorul principal din Stardust era un tip.
 Eu nici nu eram la televizor si am spus, uita-l pe tipul al
a din Stardust, care il cheama nu stiu cum.
 Nu conteaza.
 Eu zic din bucatarie, nu il cheama, nu stiu cum, il cheama
 altfel.
 Dar e 800.000, adica taiam mana, nu exista, ca n-am dreptat
.
 Stai asa, ca orice femeie care se respecta, ba, n-ai drept
at.
 Și intre pe Google, evident, pam, și cu telefonul în mână,
 mai mă întreabă o dată, auzi, ești sigur că... și am simțit
 tonul.
 Zic, hmm...
 Oare chiar sunt sigur? Me-am întrebat, e efectiv asta, oare
 chiar sunt sigur? Bă, eram sigur. Deci sigur eram 100%.
 Învinte întrebarea următoare, în capul meu, de unde sunt at
ât de sigur?
 De unde știu că nu sunt în fața televizorului în secunda
 asta să-l văd pe tip?
 Eu îl vedeam în capul meu, într-un ecran mental care rula
 nu filmul,
 ci ultima amintire în care am văzut filmul.
 Are sens?
 Și eu, pe bază acestui film mental, presupuneam că știu
 actorul principal.
 Și când m-am dat seama de chestia asta, zic,
 ă-ău, e posibil să mi-o fi luat-o.
 Și întru eu, pe telefoare, pe de, găsesc într-adevărare ad
eptație
 și că orice băva care se respectă, nu recunosc.
 Și zic, nu e așa, n-am zis asta, am zis altfel.
 Deja mă jucam, știi, și a dat seama.
 Dar a fost un moment în care mi-am dea seama, zic, uite ce
 înseamnă
 convingerea, că eu, dacă ea nu punea întrebarea de unde șt
ii că ești sigur, că ai să-ți arăt să mă contrazică,
 eu trăiam toată viața cu numele lui ăla. Nu era o mare
 importanță, era un lucru banal.
 Dar mi-am pus următoarea întrebară, în câte alte instanțe
 facă? Exact la fel, dar cu miză mult mai mare.
 în care eu cred că știu cum e treaba,
 procedez ca atare bazat pe ceea ce cred eu că știu,
 dar miza e cu totul altă. Acuma n-a fost miza, a fost la mi
șto.
 Are sens.
 Despre asta e ziua de azi.
 Despre cum ne dăm seama dacă ceea ce eu cred
 despre ce vreți voi, puncte, puncte,
 este cu adevărat așa sau nu.
 Pentru că un om cu adevărat flexibil
 Nu e numai curios de lumea exterioara,
 ci e curios de lumea lui interiora, si de unde stie ca lume
a lui
 interioara are raspunsurile corecte.
 Zicea, cred ca v-am mai spus, il admiri foarte mult,
 desi am murit, dar i-admir munca,
 ati auzit de George Carlin?
 Este tipul care a adus fenomenul de stand-up la nivelul
 la care este astazi in lume, dar a inceput din Statele Un
ite,
 era un tip care facea cumva un stand-up education,
 ca sa zic asa cumva, educa si punea intrebari super pertin
ente
 Si spargea convinge asa
 Da, spargea multe convinge, dar facea asta cu umor
 Adica punea sub un senu intrebarii autoritatea, guvernul,
 legilor, regulile de bun simt
 Dar o facea cu umor
 Si de multe ori stai si te intreba, ba chiar asa e
 Din punctul modelul un stand-up-or bun, asta face
 Te face sa razi de niste lucruri pe care le crezi ca fiind
 super adevarate si serioase
 și la a doua privire îți dai seama că nu prea e așa, ci do
ar ce s-a spus de către cineva că este așa.
 Pe fine, și George Carlin avea o vorbă care mie mi-e rămas
 ca dicton, omul cu adevărat inteligent își pune întrebări
 cu privire la de unde știe ceea ce știe.
 Întotdeauna se întreabă de unde știu că este așa.
 Adică practic își pune singur întrebări cu privire la prop
ria lui harta mentală tradusă în NLP.
 Ok, am o harta, dar de unde stiu ca a mea este 100% corecta
 si nu mai are si hibe, greseli, erori.
 Masura inteligenței noastre, din punctul meu de vedere,
 este data de masura in care suntem dispusi sa ne intrebam d
aca nu cumva gresim.
 Fix atunci cand suntem mai siguri, atentie, ca atunci e
 momentul in care nu vrem sa ne punem intrebari.
 Nu te vine nesiguranța noastră?
 Nu. Nesiguranța ce sens?
 Nepsate-n grebe.
 E o justificare.
 Am momente în care sunt foarte sigur pe ceea ce fac,
 dar tot păstrez o portiță
 de, bă, e posibil să mă înșel,
 dar ai că dacă mă înșel învăț,
 aia nu e nesiguranță.
 Dar este varianta în care
 hmm, e posibil să mă înșel
 și până nu sunt sigur că mă înșel sau nu, nu fac nimic.
 Aia este nesiguranță.
 Și sunt oameni care rămân blocați
 Oamenii care raman blocati intr-un loc sau intr-o pozitie.
 Da, face diferenta.
 Evident.
 Adica cand actionezi cu usita aia deschisa, de genul, ba,
 poate ma-nsel, dar hai sa vad despre ce-i vorba,
 sau hai sa-mi pun o intrebare, sau hai sa rog pe altcineva
 sa-mi pun o intrebare.
 Sau citezi cu o carte, sau sun pe cineva, dar nu presupun
 eu ca stiu.
 In momentul ala esti flexibil.
 Derect, ei optioneze fără sa nu trebuie.
 E cea mai buna varianta din punctul meu de vedere, serios.
 E cea mai buna varianta de a trai. Nu-si esti sigur de ceva
? Acționeaza, fă un pas în orice direcție și pa ia-ți
 feedback. Atât, nu mai mult.
 Bă, că știi că e posibil să mă julesc... da, mă, știi ce?
 Te julesc, de oricum.
 De ce te julesc? De ce te julesc? De ce te julesc? De ce te
 julesc? De ce te julesc?
 De ce te julesc? De ce te julesc? De ce te julesc?
 De ce te julesc? De ce te julesc? De ce te julesc?
 De ce te julesc? De ce te julesc?
 De ce te julesc? De ce te julesc?
 Dar o moară înseamnă că e o proiectie de reptilian, care
 este o teamă de necunoscut, nu-l ia înseamnă pentru că
 intenția lui este bună, dar frica numai e valabilă. Mă duc
 mai departe.
 Și gata.
 Sentimentul acesta am avut și eu am intrat în sală, uau,
 cum era înainte, uau, și după mele lopește fără.
 Da, da, da, da, toți o avem, iați mine.
 Dacă te duci și vorbești cu oameni, că ești om,
 Pai nu-i de așa de rău să te dă tu?
 Exact, bravo, bravo.
 Plus că, încoate, Iazmi, asta este o întrebare și o teamă
 pe care o avem toți.
 Încă nu știm să o verbalizăm, nu o acceptăm, noi nu suntem
 alții să așa, știi?
 Dar foarte bine că spui întrebarea asta și că ai o mamă înț
eleaptă care știe să spun întrebarea asta,
 Pentru că de obicei cel mai rău care se poate întâmpla nu
 se întâmplă.
 Statistic, 90% din cazuri, dacă vă dăniți la propria voastr
ă viață,
 când v-a fost mai frică de ceva, atunci, exact, s-a întâm
plat cel mai bine.
 Da, uneori se întâmplă lucrura de care chiar me teamă, da,
 știi de ce?
 Că te-ai concentrat al n-ai bine mult pe el.
 Am o convingere pe tema asta, că dacă mine se cheamă de ce
va, nu se întâmplă tine.
 Daca la tine functioneaza, nu ma bag.
 Nu ma bag. Nu are rost sa-i umblu. Daca la tine functione
aza asa si esti fericita, cum ti-am spus, ajungi la un rez
ultat...
 Nu da o senzatie in tine.
 Deci nu e complet utila. Ar fi mai misto sa nu iti fie te
ama si sa se si intample misto lucrurile.
 Ok, deci mai avem de lucrat acolo un pic. Bine, perfect,
 dar e bine ca esti flexible.
 Este demostrat fizic partea asta cu concentrarea pe ceva
 negativ, sa zicem asa sau pe ceva de cartea de ama.
 In motocicleti se numeste target fixation atentie.
 Atunci cand pilotezi motocicleta si te uiti spre ceva de...
 Si la masina, la fel.
 Da.
 Deoanilor, o groapa, un copac, iseria din drum, te unic blo
cat cu privire acolo si corpul tau te directioneaza direct a
ici.
 Fără să vrei toți mușchii tăi să se aliniază inconștient și
 te duci în direcția în care de fapt te uiți.
 Nu în direcția în care tu de fapt ai vrea să te duci.
 Tu te uiți acolo pentru că ți-e teamă să te duci acolo. Nu
 cumva să intru în zid.
 Ați pățit o data la volant să-ți băi, uite-o cu rapă, nu
 cumva să o iau. Bum, direct în ea te-ai dus.
 Ați pățit?
 Asta spune Toni.
 E un chin adevărat să îți muti din stintul ăsta.
 Dacă te uiți la pericol ca să-l evit, dar exact în treastă
 în mea și tot timpul trebuie să te uiți în direcția opusă
 și e foarte greu să te chinui să...
 Da, dar știi de ce? Pentru că pentru că erau un sur rept
ilian e mai important ce vreau să evit decât lucrul mișto
 care spate să întâmple.
 Pentru că pentru el și încoate este primitiv, e pre-histor
ic, dar încă are e extant de mare efect asupra comportament
ului nostru.
 Pentru că pentru el pericolul la groapa sau ceva, pentru el
 înseamnă moarte, pericol de moarte. Iar scopul lui e tu să
 supraviețuiști. E atât de simplu.
 Pentru el tot ce înseamnă necunoscut e posibil să mori, așa
 că mai bine îți dau o frică să te paralizezi să stai în aib
ic pe locul tău.
 La faza asta gândesc de pe ce trânt am mișto și ce sărituri
 fac, dacă e tri cu rata în clădă.
 Da.
 Dar nu știu de unde și ceva nu poate.
 Da, și vestea bună este că se educa contrariu. Adică în mod
ul în care înțelegi principiul că mă duc în direcția în care
 mă uiți.
 Pe care mă concentrez. Practic, dacă te concentrezi mă la
 ieșe, ai toate șansele să...
 Da, dacă te concentrezi doar pe gurapă, dai în gurapă, dacă
 te concentrezi doar pe ce se poate întâmpla rău, cresc
 foarte mult șansele să întâmple.
 Uneori, aiba afta și cumva, hazardul, subconștientul, noroc
ul, gurul, karma, ce vrei tu, te face să nu trăiești lucruri
 pe care de care ți-a fost teamă, de fapt,
 doar ca să ai o șanse să schimbi convingerea.
 Dar noi insistăm. Spunem, bă, nu s-a întâmplat azi, dar mâ
ine.
 Dacă meu e o mâine, ia să fiu eu mai atent.
 Uite cât de aproape am fost.
 Dar reptilianul ce face, atunci, căuia?
 Reptilianul este pe instinct, el este mai mult pe 1-0 binar
, nu știu cum să zic, A sau B.
 Asta e un pericol, nu te concentrezi, nu cumva să dai în
 groapă.
 Dar majoritatea de moment au să se concentrează. Când au vă
zut pericolul, nu se uită în altă parte.
 Doar pe ala rămânul concentrați.
 Ce azi, Călan, nu te trezește la realitatea să zică, băi,
 nu te duci pe groapă?
 Nu, asta zic, se exersează, prin inclusiv din dialog
 interior, este o groapă.
 Ar fi indicat să o evit? Cum fac să o evit? Păi mă uit în
 altă parte.
 Știu că e acolo, nu-l ignor.
 Dar mă uit în altă parte.
 În engleză se zice că...
 Cum eram adictorul la... că era o chestie în engleză foarte
 mișto care avea rimă.
 Nu mai știu.
 Nu. Te rog.
 Aici e vorba de focalizarea minții.
 Așa. Where your attention goes, energy flows.
 Exact.
 Pe direcția în care te concentrezi aduce energie.
 Aia și creierul nu face, atunci conștientul sau utilianul
 nu face diferență între negații și aplicății.
 Exact.
 Obiectivul este cu plasă.
 Îl alimentez cu energie și cu atenție, pentru el devine
 prioritate.
 Se programează și aia face.
 Așa este.
 Chisla aia că nu...
 M-am zis la pacienții mei, nu mai gândiți că mi-e frică de
 cancer sau mi-e frică de boală.
 Pentru că o alimentez cu energie.
 Exact.
 În punctul acela, când gândiți într-un an, în lepet.
 Da.
 În boală.
 Așa este.
 În trepte și când mai fac și emoția de frică, că ai, e mai
 mare.
 Exact.
 Mă întreba cineva foarte bun exemplu, Mona.
 Mă întreba cineva acum două generații.
 A avut astăzi o provocare destul de mare pe medical.
 Și mă întreba, ori obiectivul meu este să fiu sănătos.
 Ce fac? Și zic, nu îți pui obiectiv să fii sănătos.
 Pentru că în momentul în care îți pui obiectiv să fii sănăt
os, practic îți puiți ei că nu ești încă.
 Logic, nu?
 Îmi propun să obțin, să am, ceva ce încă nu am.
 El era sănătos în momentul ăla. Era trecut de etapă, era în
 regulă.
 Și zic, tocmai tot asta cum e? Și, păi, sunt bine, dar dacă
...
 Zic, ok, are sens.
 Dar, în loc să spui obiectiv sănătatea, nu mai bine îți ex
ercezi recunoștința pentru ce ai deja?
 Adică, păi nu știu, azi din ață tu ai fost bucuros, recun
oscător, împăcat, fericit pentru faptul că ești sănătoasă
 acum, în momentul ăsta?
 A, păi nu.
 Observați direcția diferită?
 Recunoștință pentru ce am și ce sunt deja acum în secunda
 asta
 Contra frica, ceea ce poate să se întâmple.
 Ambele sunt concentrare pe direcție.
 Dar vine cu emoții de recunoștință și de pace, de niște
 Sau cu emoții de teamă, de anxietate, de frică.
 Și la chestia asta vine o cheițe frică?
 Bun, atunci hai să experimentăm chestia asta.
 Exact, exact, exact.
 De luția.
 Practic aduce în realitatea noastră
 creerul anatomic și psihologicul, dacă vreți, aduce în real
itatea noastră fix lucru pe care ne concentrăm.
 Mă concentrez pe ceea ce vreau să obțin
 ca obiectiv sau pe ceea lucru de care îmi e frică.
 Tot mă concentrez pe ambele, e același lucru.
 Doar că lucrul de care eu mă tem de fapt,
 dacă rămân blocat pe el, fix pe ala îl alimentesc o energie
.
 Și cum zicea Toni ca metaforă și de fapt e dovedită în ei
 metaforă,
 ca motociclist când mă feresc de o groapă, fix în ea am mai
 mare șanse să mă îndrept.
 Da.
 Apropo de groapa de care zicea Toni, la un moment dat am fă
cut una data pe un drum cu foarte multe groapi.
 Să nu mă gândesc, o să iau o groapă, o să iau o groapă.
 Ziceam, wow, simtilor de raliu, fii atent, cum evită-o de
 obstacolele.
 Eu eram singura la vanda, daca nu faceam naveta cu masina,
 deci inca ale tot ziceam cum e gropile?
 Si toate am avas ea drumuletul ala care sa fie grop. Asta e
 o invers programare la ce ziceam?
 E o varianta, dar si eu am zisat de exemplu ca atunci cand
 merg pe un grop cu foarte mari gropi, foarte multe gropi,
 nu ma ajuta daca ma uit in fata la jumada de metru sa fer
esc gropile, cat ma ajuta sa ma uit la 50 sau 60 metri in f
ata masinii,
 să le văd pe alea care urmează să vină.
 Știi? Și alea care se apropie de mine mi ies din area viz
uală.
 Dar cumva le-am văzut înainte și le ocolezc.
 Dar eu în continuare mă uit la 50-60 de metri și mă uit în
 fața mașinii.
 Are sens? Mai iau câte una.
 Dar statistic, le ocolezc cam pe toate.
 Și chestiunea rămâne șocată. Bă, dar cum faci? Că nu înțe
leg.
 Pur și simplu, nu îmi dau seama. Adică nu era.
 Dar mă concentra nu pe groapa care-i în fața mea,
 care sunt undeva la orizont, sa le iau in vedere, pur si
 simplu.
 E același lucru.
 Ok.
 Vă ajută chestia asta cu convingerea ce credeți
 prea asta, de unde știu că e așa?
 Din punctul meu de vedere, este cea mai ușoră varianta să-
ți descoperi inclusiv
 convingerile subconștiente. Pentru că noi avem multe
 de care știm,
 dar avem al n-ai bine, multe de care nu suntem conștienți.
 Că nu știm.
 Vă mai dau o chestie, tot comportamentul vostru zilnic, de
 zi cu zi,
 în orice mediul,
 relații de cuplu, business, prietenie,
 social, curs, ce vreți voi?
 Profesional. Este condus de
 convingerile voastre.
 În orice domeniul în care nu sunteți încă împliniți, ferici
ți,
 liniștiți, în păcați, de fapt
 este un sen
 că aveți niște convingeri acolo care nu sunt eficiente.
 Care nu vă aduc rezultatul, care contrazic ceea ce vă dori
ți de fapt. Vreau să fac bani, dar eu nu cred că merit. E un
 exemplu.
 Sau vreau să fac bani, dar am convingerea că baniu-i un luc
ru rău. Și atunci, mai bine îl țin deoparte.
 Sau vreau să fac bani, dar am convingerea că oamenii cu b
ani au și multe probleme, stres, responsabilitate și nu vre
au să ajungă acolo.
 Da, eu vreau bani, dușmani.
 Are omuz dușmani.
 Are sens?
 Și din convingeri contradictorii apare autosabotajul.
 În orice direcție urmăriți un rezultat de mulți ani și nu l
-ați atins, e de fapt un sent că acolo sunt mai multe con
vingeri care se contrazic.
 Lați-vă ca e țelă și ce credeți spre asta? De unde știu că
 este așa? Ce altceva mai credeți spre asta? Că nu e numai
 una.
 De asta de unde știu că e?
 Și vă dau cireașa dă pător dacă vreți.
 Dacă vreți.
 Când descoperiți o convingere
 și nu știți cât de utilă e sau nu că se întâmplă și asta,
 există un concept în LLP care se numește meta-convingere
 și are în spate întrebarea următoare.
 Ce cred eu despre convingerea asta?
 Cu alte cuvinte, ce convingere am despre convingerea asta?
 Am convingerea că sensul vieții e familia.
 Ok. Și ce crede despre convingerea că sensul vieții e
 familia?
 Păi, nu prea e așa. Sau poate este așa.
 Sau poate mai sunt și alte lucruri care sunt în sen.
 Observi cum îți pui efectul rupă propria convingere, scoț
ând la iveală o altă convingere despre propria convingere.
 metanel, pe înseamnă deasupra.
 Și văd deasupra.
 Și te ajută foarte uș.
 Când în momentul în care îți pui la îndoială și îți pui sub
 semnul întrebării o convingere, practic îi spui sub conșt
ientul lui tău
 că acea convingere este flexibilă.
 De momentul în care o pun sub semnul întrebării, înseamnă
 că nu este bătută în cuie.
 Ce crede?
 Despre convingerea asta,
 și o altă întrebare la fel de șmecheră,
 ce altceva
 nu poate să te poate spune?
 Ce alt ceva aș putea să cred despre convingerea asta sau ce
 altă convingere mi-ar fi mai utilă?
 Găsesc una care mă sabotează și care mă ține pe loc? Ok.
 Accept că o am. Da alta în locul ei mai bună care ar fi?
 și încep să-mi fac o listă cu convingere pe care eu aș vrea
 să le am,
 pentru că constat că mi-ar fi utile.
 Așa nu dea niciodată de capăt.
 De unde știi?
 Dacă ai foarte multe convingeri,
 toți te avem numai convingeri.
 Inclusiv ce am spus lui Adineauri, este o convingere.
 Ideea este să funcționez pe bază de convingeri care nu te
 limitează,
 ci dincontra te ridică, te eliberează, te face să fii îm
plinită.
 Toți avem convingere.
 Ce am zis adineaului? E tot o convingere.
 Mi-a venit în minte un citat de altă natură, dar oarecon ca
 să-ți fac genuitivitatea oricărei chestii.
 Și că tu de ce lupești, corcum nu o să fii cu el niciodată.
 Răspuns.
 Tu de ce respiri, corcum nu o să mori.
 viață personală, ce vrei tu?
 Sunt doar convingeri. Doar că unele sunt eficiente
 și ne fac să fim fericiți și împliniți, altele nu.
 Nu suntem obișnuiți să fim atât de liberi
 încât să ne alegem singuri convingerile.
 Marea parte 99% cu convingerile noastre sunt luate de unde?
 Din mediul, din educație,
 școală, părinți, prieteni.
 Nu le-am ales eu, le-am primit.
 Funcționăm pe baza, în relații de cuplu de exemplu, când
 sunt subiect atât de ferbinte,
 Funcționăm pe baza principiilor care erau valabile acum 100
-ceva de ani pentru că le-am primit de la bunicii noștri.
 Dar nimeni nu se întreabă de unde știu că este așa și nu
 altfel.
 Pentru că nu-i comod.
 Contragi statu'cou. Adică cine ești tu să pui întrebări des
pre cum merge lumea.
 Așa face lumea, așa e normal.
 Nu știu ce să zic.
 Și când ne domnim de cei care nu sunt normali,
 marcianizăm... Exact, exact, exact, exact.
 V-am spus, v-am dat exemplu cu buchetul de flori?
 De la mireasă?
 Nu v-am zis? Vai, vă stric.
 Vreți să vă zic?
 Da, nu vă zic.
 Și așa deja ne...
 Ne-ai stricat. Știți de ce există obiceiul de
 ca mireasa să
 Ai ba, nu, sa aiba buchet de mireasa?
 De ce n-are, nu stiu, buchet de spini?
 Sau de urzici, nu stiu, abarnam.
 De ce de flori? De ce buchet?
 In evu mediu,
 cand a aparut conceptul casatoriei, ca nu exista, atentie,
 conceptul, paranteza la paranteza acum, casatoria a aparut
 ca institutie pentru nevoia...
 Nu vreau să zic bisericii că nu-i documentat. Nevoia maril
or proprietari de pământuri din acea vreme de a-și asigura f
aptul că pământul familiei lor se duce tot în familia lor și
 nu se înstrăinează.
 Și atunci azi, bă, dar cum facem? Păi hai să inventăm o
 instituție care prin alianță să păstreze în familie avuția
 și averea. Cum facem?
 Acasătorii am unul.
 Unul i-a pe una, una i-a pe unul.
 Hai să facem mai mult decât atât.
 Alegem noi părinții.
 Pă cine?
 Alegi. Nu alegi orice prost, nu, tatii.
 Câteva ce ai, cât pământ ai, cât...
 A, ești bogat? Da, nu contează că și aici nu se suportă
 și nu au nicio legătură unul cu altul.
 Hai să ne salvăm averile. Are sens?
 Și de acolo a plecat. Nu mentim.
 Întrăm acum în detalii că e un alt subiect și stăm aici to
ată ziua.
 În acea perioadă, oamenii aveau o convingere, din nou, înt
âmplător are legătură cu religia, care spunea că dacă te sp
eli și dai din negreala de pe piele jos,
 Pierea ta devine mai luminoasa si unu, pe acolo intra
 microbii si te vor ucide.
 Deci e convingere reala din evul mediu.
 Daca te speli, te imbolnavesti pentru ca pe acolo, pe unde
 apa curata, intra microbii.
 Unu, la mana.
 Doi, daca te speli, pacatuiesti.
 Pentru ca devii mai atragator din punct de vedere sexual si
 inviti pe altii la pacat.
 Real, faza reala.
 Deci, ați inventat parfumul.
 Stai să vezi.
 Până să se inventeze parfumul, pentru că ăsta a fost scopul
, ca să ascundă odorul natural al corpului neigenizat corect
, nu s-a gândit nimeni.
 Hai să inventăm Diorul, că n-avem de...
 Diorul...
 Parfum a venit ca un răspuns la o nevoie.
 Bun.
 Până să se inventeze parfumuri, cea mai aproape, cea mai uș
oară și la îndemână cale de a ascunde un odor, miros, erau
 florile.
 Și au zis, măcar în ziua nunții, când am mulți oameni până
 lângă mine, să nu le dea lacrimile, hai să-mi iau un buchet
 de flori.
 A apărut buchetul miresei.
 Și acele floricene, fipte-n piept.
 Și l-a răuncat.
 Aia nu mai știu de unde vine, nu contează.
 Dar de acolo vine buchetul miresei pe care acum mirese în
 toată lumea.
 Dacă nu am buchet nu-ți mireasă.
 Nu știu ce să zic.
 O grămadă din tradițiile pe care acum noi le respectăm cu s
fințeile, pentru că așa e tradiția.
 Sunt de fapt plecate din niste aberatii.
 Dar pentru ca asa au facut stramosii stramosilor nostri,
 si trebuie sa ii respectam, sa-i cinstim, sa i-o noram,
 sa ducem mai departe traditia, nu ne dam seama ca multe din
 ele sunt plecate de la imbecilitati.
 Nu toate!
 Bravo! Asa erau vremurile, nu-i de acuzat nimic acolo.
 Exact, este in ignoranta si ne cunoaste, nu-i ceva rau.
 Rău. Nu e o vină acolo.
 Nu pot să spun, bă, proși, bă, băiatule, bă.
 E o vină aici.
 Ce?
 E o vină aici.
 Adică?
 Noi mai facem asta.
 Deci atunci era corect.
 Da, da, da, da, da.
 Asta vreau să spun.
 Atunci, în acele vremuri, când au apărut aceste obiceiuri,
 era 100% corect pe harta lor mentală.
 Nu putem să judecăm ceva ce noi nu am trăit,
 Mai ales în condițiile totală, de lipsă totală de informaț
ii de atunci, cum zicea Sandra, de ignoranță.
 Pentru că oamenii nu aveau acces la informații.
 Nu putem să-i judecăm. Eu doar vorbesc cu umor și un pic de
 sarcasm, ca să scot în evidență faptul că acele convingeri
 nu se bazau pe ceva concret,
 ci pe presupuneri și convingeri subiective preluate de med
iu.
 E tot ce vreau să fac, nu vreau să fac mișto de ei. Doamne,
 ferește că nu...
 Dacă nu erau ei, nu eram eu aici, ca să fiu sincer.
 Nici voi.
 Adică ei n-au greșit cu nimic pe harta lor, au făcut tot ce
 au putut mai bine cu informațiile pe care le aveau la îndem
ână.
 Însă...
 Provocarea pare că noi ne trăim viața în 2018 pe baza unor
 convingeri din EVU Mediu.
 Eu despre asta vorbesc.
 Ăsta-i scopul meu.
 Să subliniez faptul că noi avem momentul ăsta convingere în
 relații de cuplu, în viața de business, în socializare, în
 societate, în religie, care nu mai sunt valabile, sunt doar
 moștenite.
 Și sunt moștenite de la oameni care au avut toate intenți
ile bune atunci când le-au adoptat.
 Dar nu sunt reali. Nu numai că nu sunt reale, că sunt con
vingeri.
 ci nu mai sunt eficiente, mă, erau valabile atunci.
 Aveau sens atunci, aveau dreptate atunci.
 Nu mai sunt valabile acum.
 Exista încă în societatea românească,
 convingerea care spune dacă divorțez, păcă tu ești.
 Ați auzit chestia asta?
 Cunosc oameni care nu...
 Apropo de chestia asta, la catolicii...
 ...că iți era zanta și când te duci să competezi un act, ac
olo ai...
 ...căsătorit, necăsătorit, divorțat.
 Divorțat, da.
 Nu, doar necăsătorit.
 Nu sunt divorțat. Înțeleg, este o etichetă. Este o etichetă
. E o justifică ca a nevoia de a avea informația să știe num
ele tău de unde vine, de familie.
 A divorțat de altăcă experiență și...
 În momentul ăsta există încă convingerea în anumite medi,
 că a divorțat este un păcat, te duci în iad.
 Nu contează că e sufer, că te bate ăla, că te bate aia, că
 e toxică relația, că nu știu ce se întâmplă.
 Nu! Dacă pleci din relația aia, ai gata. Nu contează că te
 ai căstat la 18 ani din neștiință de cauza și că ai matură.
 Sau e matură. Nu! La 25 degeaba aștii tu mai mult și ești
 mai matură. Rămâi acolo pe bază acelei erori de judecată de
 la 18 ani.
 Există încă convingerea că e normal să te căstorești la 12
 ani. Într-o căstoria aranjată de părinți.
 Sunt culturi, România sub culturi, și sub societăți, nu șt
iu cum să le spun, grupuri unde, și atenții numai etnice de 
țigănie, nu?
 Sunt și români care încă au convingerea asta la țară, unde
va, sunt, există.
 Unde le spună ce ai, 14 ani? Mars, la casa ta. Du-te la mun
că, fă copii, gata, tai-o.
 În cuvintea în care, psihologii, tu ești încă copil.
 Sau făcu studii psihologice în ultima vreme care confirmă
 că maturitatea reală
 Apare abia undeva începând cu 21 de ani, psihologic vorbind
 Dar noi tratăm pe cei de 14 ca și cum sunt 100 la 100 pregă
tiți, marși în nume, iați un soț, iați soția, fă copii, tai-
o
 Avem nevoie să produci, ce faci aici?
 Mai mult decât atât stiu, ca in noaptea nunții, la țicați,
 mirii sunt pândiți.
 În noaptea nunții, ei trebuie să aibă pândiți.
 Pândiți în ce sens?
 Siniile vor să se asigure că ei vor avea contact sexual și
 că vor procrea.
 Convingere de evu-mediu.
 Da.
 Adică cumva...
 Eu ce mi-a...
 Ce...
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câtva.
 Sucat pe câ
 Hai tate, cum te-am văzut? Așa, dă-i.
 Bă, mă țin de-a-nvățat.
 Bă, pe bune, mău, adică, serios?
 Frății oare.
 Astea se cărță la păscara.
 Atenție, să ne abținem, să judecăm dintr-o pozitie de
 superioritate.
 Vorbim de o convingere. Oamenii despre care vorbim nu știu
 că nu știu.
 Sunt în etapa de habar nu am că se poate altfel.
 au o vină. Despre asta vorbesc.
 Nici ei, nici cei care i-au educat pe ei
 și nici noi, că la rândul nostru, deși râdem de
 convingeri care pentru noi sunt banale,
 limitative și pueiile din evu-mediu,
 la fel avem și noi
 câteva de care alții râd de pe un alt
 nivel, etapă, hartă, de care noi nu suntem
 conștienți.
 Convingeri după care noi înșinem de conducem viața.
 Râdem de convingere de genul ăsta și mi se pare amuzant,
 recunosc.
 Însă las o portiță aici undeva care spune
 Da, oare eu ce convingere am despre care altul mai matur și
 mai evoluat decât mine poate să râdă?
 Aia e întrebarea grea.
 V-am luat râsul, îmi pare rău.
 Dar mi s-a părut în momentul oportun
 să se sizez
 că am putea foarte ușor să picăm în etapa în care râdem
 de pe nivel de superioritate,
 de o convingere care,
 inca oata, mi se pare amuzanta.
 In acelasi timp,
 lasa-ma importiți acolo undeva in spate,
 care sa-mi spune, ba, dar eu ce convingere am?
 In ce directie?
 Despre care inca nu stiu ca nu este a mea,
 este puerilor sau poate chiar din nevul mediu.
 Si aia, ala,
 e semnalul de flexibilitate si de inteligența
 la care va invit sa aspirati.
 A, ca asta, dupa ce se vede ca e altiul stafu si verificat,
 ca fie FBS si apoi il aflina in...
 Ca si mandrie. Asa este, asa este.
 Era un stafut pe team asta?
 Nu, asa este, asa este. Si nu numai la tiga inatenție. E
 rurala asta.
 Asta e un stafut pe team asta?
 Da, e un stafut pe team asta.
 Așa este. Așa este.
 Era un ban de tiga asta.
 Nu, așa este, așa este. Și nu numai la tiga, în atenție.
 E rurală asta.
 Asta e rurală. De-aia v-am tot spus să nu punem etichetă pe
 o parte din populație,
 de etnie, de orice etnie ar fi,
 pentru că e, de fapt, o hartă comună în multe părți, dar nu
 știm asta.
 Era un ban de tiga asta.
 Da, zil, că vreau să-l zic eu, dar tu îl zici mai bine, ca
 mine.
 Ion și Mărie, noapte anunții, de fapt consumase răbări.
 Am fost în măsără, noaptea nuții mai devreme și trebuia să
 am făcut dovadă.
 Dacă văi, făd o ojo, ceva, făi nu am numai verde.
 Băi bună și aia.
 Dacă mă zice, bravă, mă, îi spart hiera.
 Are sens.
 A fost dovadă, a fost. Salut, nu mă interesez.
 Da, e neaca să urcăm copii.
 Să depășim momentul.
 Eram în Siget acum o săptămână jumate și mă uita la televiz
or la nu știu ce reportaj.
 Mă relaxam, eram și oricil.
 Și văd la un moment dat o știre care spune bătaia din nu șt
iu ce sat a fost din nou, nu bătaia tradițională.
 tradițională, ca aici m-ap... de aia n-am dat mai departe,
 eram... ce mă?
 Bă, taia tradițională din nu știu ce sat a fost din nou
 interzisă de jandarmi. Și eu eram bă...
 Cum adică tradițională, unu? Adică nu înțelegeam tradiț
ional.
 Doi, cum adică din nou? Adică de câte ori vrei să te bați
 tradițional și să interziți jandarmii?
 Și, de fapt, din reportaje m-am aflat că nu știu ce sat, de
 nu contează unde.
 Există tradiția. Bă, tradiție.
 Ca de anul nou sau de 2 ianuarie, anul conteaza, cand doua
 sate se intaneaz la limita dintre sate cu caciul mar de tot
, de blana pe mufa, cu ciomege
 Si se bat pana crapa! Daca nu sunt jandarmii acolo, aia se
 bat pana muri! Adica au fost cazuri reale incat oamenii au
 murit, spital, coma, chestia...
 De câțiva ani am înțeles că sunt păzit, adică și eu nu mișt
iu că e...
 Sunt beleni și mole, că unul de-așu nu e de mal.
 Și denumirea e...
 Cum? Cum îi zice?
 Nu știu ce județii de mama ai.
 Nu, nu, mă refer al tradiției care nu me...
 N-am scapa.
 Nu are importanță.
 Și nu asta ar fi problema.
 Ca zic, bă, o tradiție.
 Bă, ia interviul 1.
 Ca de-am stat, mi-am putut.
 Deci, in mod normal, merg mai departe.
 Dar eram asa, ce ma?
 Convingere, ce interesant.
 Deci, se zizeam ca e o convingere,
 n-aveam nici o omul ola sau cu oamenii anului.
 Incercam sa faceam tot ce este nebine rational,
 sa nu ma simt superior lor.
 Dar eram frapat de convingere,
 ca era o traditie.
 Si iar terminul tip
 spune
 Ba, daca noi nu ne bate,
 nu ne dam doua guiulane, nu stiu cum mai zice,
 de 1 ianuarie, apoi noi nu simtim ca a vint anul nou, ma.
 Dar era suparat.
 Deci omul era convins, ca am vrut sa intru pe YouTube sa
 salveti filmurile, sa il folosesc ca material de research,
 la modul ala.
 Omul era convins ca daca nu da si nu ia doua ceomagii peste
 ochi, el nu a vint anul nou pentru el.
 Bai, si era unca 100 pe langa ele care gandeau la fel, ma.
 Si eu stiam si ma uitam, ba, cine greseste.
 Jandarmii că nu îi lasă să scape de unul de alții, sau aia
 că vor să-și parcă capă.
 Și adică depinde acum cum o iei, știi?
 Nu știu, pentru mine a fost un caz clasic de, uite, o con
vingere inutilă, puierilă de ev-mediu,
 pe baza căreia oamenii își conduc viața.
 Poftim?
 Chiar periculoasă.
 Evident, dovedită, adică oamenii sunt comă.
 După, știi? Nu se ia de gentea matinsă.
 Sau leapșa.
 Nu, tati, iați, iați cu dinți, rupti cu...
 Să țip, să...
 Asta înseamnă la ei să facă.
 Îți dai seama, poți întreg anul să pregătezi cu...
 Da mă, pentru ei, deci la ei, ei își scruptează cio' bar...
 ala din iunie.
 Știi?
 Stai să vezi că vine ianuarie, frățioare ce ii dau mâncații
, știi?
 Noi suntem pe noi să pregătim crăciunul din iunie și...
 Noi îi împodămim Bradu, îi împodămim șomagul.
 Râdem încă o dată.
 Gândiți-vă că pentru ei este o convingere reală că asta-i
 tradiția.
 Și că nu respectă pe cei care au inițiat tradiția dacă ei
 nu o duc mai departe.
 Întrebare.
 Ce principii aveți voi în viața voastră, în cuplu, în
 business, în viață, în general,
 pe baza cărora voi vă trăiți viața dar nu vă aparțin?
 Am vrut să explic și eu această bătaie undeva, că sunt mult
e femeie în ziua de astăzi în una moderna care au convingere
a că merită să ia bătaie de la sori.
 Buni.
 Stau și mă întreb de unde a plecat.
 Ce femeia trebuie bătută?
 Cu motiv sau fără?
 Reglată.
 Și vine întrebarea de ce?
 Păi știe ea.
 Bă, era reală!
 Deci, pe tipul de care vă zic, l-am văzut, că acum mă aduc
 aminte,
 l-am văzut la televizor,
 într-un interviu cu Mircea Radu,
 Când era la din dragoste.
 Mi-a ducat aminte acum foarte clar faza, era un tip de vreo
 50-ceva de ani, acum asa m-am ducat aminte.
 Si le-am intrebat de mic ce era, dar tu de ce nu mai? Pai,
 o cambat.
 Si asta a mic ce era, dar de ce? Pai, ce trebuie sa stiu eu
?
 Si eu eram poftin!
 Trebuie batuta femeia din cand... Mi-asa mi-a zis tata face
.
 Mi-asa mi-a zis tata, asa am invatat de la taticu.
 Femeia trebuie batuta din cand in cand, de ce? Nu stiu, st
iu, e ea.
 O replica de genul asta.
 Ba, dar de ce o faci?
 Daca nu-l facu' nimic.
 Preventiv sa nu faca.
