 La resurse, întrebări. Ce resurse am deja?
 Ce resurse am nevoie dacă nu ne am deja?
 Și îți dai voie să scrii tot ce-ți vine?
 De unde le iau?
 Cum?
 De unde le iau?
 Cum fac rost de ele?
 Din eu?
 Le am sau nu?
 Nu le am eu, ok. Din celalalt, cine poate sa ma sprijine cu
 resursele astea?
 Ghidaj, mentorat,
 carte,
 biografie,
 emoții,
 resurse.
 Emoțiile sunt resursele
 comportamentelor noastre. Nici in plător am făcut emoțiile
 ieri
 și începutul zilei de azi.
 Fără emoția potrivită, nu o să am comportamentul
 Pentru un comportament împotrivit care mă duce la rezultat
 obiectivului pe care îmi stabilez.
 Nici odată, cât timp emoția contrazice, nu voi atinge rez
ultatul.
 Ultimul pas din strategia de obiective care credeți că este
 10, 11.
 E cel mai important, vă împărtășesc.
 Fără asta, tot ce am făcut până acum este 0 și puteți să u
itați.
 Degeaba știu ce vreau, degeaba știu când vreau să ating ac
el ceva, degeaba știu cum ajung acolo, degeaba știu ce resur
se am nevoie și de unde le iau,
 degeaba știu cât de ecologic este și formulat, l-am făcut
 să fie și mai ecologic, degeaba mă reprezint obiectivul și
 e motivant pentru mine.
 Dacă nu, fac primul pas.
 Dacă nu fac primul pas, degeaba știu tot ce am discutat to
ată ziua de astăzi.
 E cel mai important enunț din tot ce am discutat până la ur
mă.
 Primul pas.
 Nu-i pas.
 Și este de obicei fix cel pe care majoritatea unilor nu-l
 fac.
 Pentru că nu sunt încă suficient de pregătit.
 Nu am citit încă toate cărțile din lume.
 Încă nu am toate informațiile.
 De luni.
 Nu am mai făcut asta.
 Alții pot, eu nu.
 Mai am niște cărți.
 Dar dacă greșesc...
 Suntem bine, dar nu sunt pentru mine.
 Suntem cunoscuti.
 Amand primul pas,
 pana cand ai impresia,
 in capul tau suna logic,
 exprima-o si o sa vezi ca nu are sens,
 ca vei fi suficient de pregatit intr-o zi.
 In care zi?
 Nimeni nu stie.
 Dar intr-o zi o sa fac eu,
 va arat eu voua intr-o zi.
 Bine, boss.
 Inca in ce zi o sa fac eu?
 In ce zi o sa fac eu?
 Bine, boss!
 Dar ce faci azi?
 Mâine, mă, azi nu!
 Și melodia lui Grasul XXL cu...
 Azi da!
 Azi da, nu, azi nu!
 Mâine, caută-mă!
 Nu mă suna tu, te caut eu!
 E melodie celebră, nu știu câți o știți, dar pentru mine e
 amuzantă.
 Azi nu! Mâine!
 Am găsit o întrebare...
 Te rog, te rog!
 Să fac obiective atât cât nu-i să-i dau.
 E regulă.
 De ce ai făcut astăzi pentru vizitări?
 De ce căți că am început... Bravo!
 Să mi-am... Să fac un cap.
 De ce că zic mă întreb? Adică nu mi-a parat că mă întreb.
 Așa mă...
 Bravo!
 De ce căți că am început exercițiu cu acel patru obiective?
 Cât timp am dedicat? Cât ai făcut în ultima săptămână?
 Ca să înțelegi de unde pleci.
 Care este rata ta de acțiune către obiectivul?
 Pentru că este singurul, dacă vă recomand să țineți minte
 ceva dintre ce am făcut până acum,
 ăsta este singurul, uitați tot.
 Singura condiție, fără de care obiectivele voastre, oricum
 le-ați numi, oricum le-ați formula,
 nu se vor realiza, este primul pas.
 Fără ăsta, totul e degeaba.
 O să aveți informații, o să sune bine, o să știți, o să
 explicați a altora,
 o să dați fături, o să fiți înțelepți, interesanți,
 dar obiectivele voastre o să rămână acolo.
 Adică, nicăieri.
 Doar în poate.
 Nu știu cine a zis-o, dar este o mișto.
 Nu îți pertece jumate de viață spunând ce o să faci
 și cealaltă jumate de viață spunând de ce n-ai făcut-o.
 Cum cu ceilalți care
 efectiv își fac toată ziua așa super planificat și
 îți explică, îți oboseze deja cu cât de detalii
 Dar acum își fac ei, clar nu. Și nu mă lasă să-i gândesc
 nimic, se pare că își trec peste momentul de acum.
 E răspunsul meu.
 Pe cum adică care sâmbătă?
 Da, tu sâmbătă ce faci?
 Depinde care sâmbătă.
 Și deschid agenda la modul de nu o fac la aroganță.
 Care sâmbătă?
 Păi în sâmbăta aia.
 Am pățit fază reală, m-a chemat la nunță.
 Cu șase luni înainte.
 Da.
 Și l-am refuzat.
 Că eu i-am spus că în șase luni în data D sunt în Cluj.
 Și la ora specific i-am spus și ce fac.
 Adică...
 Știam că aproximativ o să fie feedback-ul de final, sau...
 S-a supărat. Bă, dar nu frățiuier. Am planul de viață făcut
. Am planul meu, obiectivele mele nu e ca și cum inventez.
 Am făcut cumva și m-am dus, că am schimbat data modulelor,
 că mi-era prietendrag.
 Am vrut să vă dau exemplul numai la nivel de anticipare.
 Și de când îmi planific viitorul, trăiesc mai intens pre
zent.
 La cât poveți să vă spun eu?
 Pentru că știind ce urmează să fac și aici e un secret la
 nivel de VACOG.
 Știind ce am în viitorul meu.
 Evident, dacă e deja în viitorul meu, a acceptat de mine și
 planifica de mine, e automat mă entuziazmează, corect?
 Păi dacă mă entuziazmează acum și în viitorul meu, îți dai
 seama cât de mișto să fie când o să-l trăiesc?
 Eu abia aștept vacanța din Turcia din septembrie 2019.
 Și până atunci...
 Știi? Și când ajung acolo sunt titanais.
 Dar nu e suficient.
 Pentru că când ajung în septembrie în Turcia 2019, ghiciște
a să se întâmple în octombrie 2019,
 Poate să fie, cum vorbeam cu Ariadna sau cu Iza, o formă de
 scapație.
 Deci, nu sunt mai foarte bine, dar nu sunt mai foarte bine.
 Deci, nu sunt mai foarte bine, dar nu sunt mai foarte bine.
 Deci, nu sunt mai foarte bine, dar nu sunt mai foarte bine.
 Deci, nu sunt mai bine, dar nu sunt mai bine.
 Deci, nu sunt mai bine, dar nu sunt mai bine.
 cum vorbeam cu Ariadna, nu știu, sau cu Iza, nu mai știu,
 o formă de escapism.
 Nu trăiesc prezentul pentru că sunt prea ocupat să-mi plan
ific viitorul.
 Îți urești succes. E o extremă.
 Însă, planifică-ți viitorul, închidăți agenda și bucurete
 de prezent.
 E altceva.
 E cu totul altceva.
 Eu sunt entuziasmat de fiecare zi din viața mea din ultimii
 2 ani de zile,
 pentru că la un moment dat întrecut ne-am planificat și mi-
am scris o prătie.
 Și am făcut-o în așa fel încât dacă eu zic că nu vreau să o
 trăiesc, nu o pun pe agendă.
 Steve Jobs avea o vorbă foarte mișto.
 Sau Bill Gates nu are importanță, dar e mișto mentalitatea.
 Fiecare din iată se arăticăte din pat, uite-te în oglindă
 și întreabă-te.
 Dacă ziua de astăzi ar fi ziua în care mor, aș mai face ce
 urmează să fac?
 Și dacă răspunsul e nu, scrieți ziua altfel. Are sens?
 Da, Andreea, că te unflii de gât și vreau să știu.
 Da, așa este, așa este, așa este.
 Așa este, așa este, așa este.
 Da, și atunci majoritatea globului ar trebui să-și rescriie
 ce doresc să facă cu viața lor la nivel de obiective,
 strategie, pași concreți și primul pas.
 Când încep? Care e primul pas? E prima întrebare la această
 etapă.
 Pentru că de multe ori e posibil să fiu pregătit pentru
 primul pas, dar să nu știu care e.
 E un blocaj real. Nu știu care e primul pas.
 Întrebarea care-i primul pas? Care-i crezcă următoarea? C
ând îl fac?
 Cu cât e mai îndepărtat de momentul prezent, cu atât an o
 să-l fac? Statistic?
 Cu cât vorbesc despre ceea ce o să fac, dar e mai departe
 de 24 de ore, cu atât eficacitatea sau implementarea efect
iva a ceea ce am vorbit, nu o să fie acolo, nu o să existe.
 Dacă trec mai mult de 24 de ore din momentul în care iau o
 decizie până când o implementez,
 șansele ca ea să fie cu adevărat implementată scad cu peste
 90% statistic. S-a făcut pe-i șantiuni.
 Oameni care ziceau ce vor sa faca, erau entuziasmati.
 Cand vrei sa faci?
 Poti sa-mi spui o saptamana.
 Joi.
 Statistic, cei care erau mai departe de 24 de ore nu mai a
jungeau sa faca pentru ca scadea emotia.
 Scadea intensitatea emotionala, entuziasmu, starea in care
 eram cand am luat decizia.
 Mi s-a schimbat starea pentru ca Horia mi-a zis la ziua de
 sambata ca starele emotionale sunt.
 Trecatoare.
 Și a venit alta în schimb. Lene, apatie,
 anxietate, teamă, tristețe. Și nu mai sunt pregătit să mă
 apuc să mă lupt cu munții, cum spuneam acum o săptămână.
 Dar din fericie, Tohore mi-a spus că am resurse.
 Ancorare, dezancorare, sub modalități,
 asociere, momentul viitor.
 Și câte și mai câte o să urmeze. Are sens pentru voi.
 Da.
 Acum cât să spun altcând, am început a face ala personală,
 Mă apucasem și de alergat?
 și m-am apucat să-mi și deărgan, sunt programat să-mi duc
 maraton
 și mi-am asociat activitățile și a fost o chestie cu
 complicățenie mare cu anapul
 și mă deștia să-mi desachivați și așa de antrenamentele pe
 care le faceam pentru maraton
 și am înfărat că reușesc să mă țin de maratonul ăsta și să 
țin antrenamentele astfel încât să ajung în forma
 pentru că e o tratezie și-a fost trebuie să-mi facea câte
 lucruri la anumite
 E evident.
 Și m-am ținut și de maraton, l-am dus și cu mașinii aici.
 Cum se numește asocierea acestor? Ce am făcut eu când le-am
 asociat cu toate astea?
 care să le facă pe ambele inter...
 Nu știu cum să mă explic.
 Să le facă pe ambele dependente una de celelalt.
 Și împreună să fie motivanți.
 Să nu fie doar maraton sau doar firma.
 Să fie un tot pe care tu îl vedeai cumva separat
 și brusc e mai motivanți să le faci pe ambele de celelalt.
 Am dat o seama acum, ascultându-te,
 că de fapt nu mai făcuse nic maratonul și nici fir?
 Nu știu.
 Poate era ceva de genul in capsoara tau, dar nu sunt sigur
 acum presupun, te rog sa-mi spui daca ma apropii.
 Daca pot sa fac maratonul, pot sa fac orice!
 E chunk down!
 Daca pot sa fac asta, pot sa fac orice, e chunk down, ai
 facut, ok, aia suna bine, dar hai sa fac ce pot sa fac acum
, ce acum?
 Pai maratonul, daca astia sa fac maratonul, cine sunt eu de
 fapt? Pai sunt un zmeu.
 Stai, tatii, ca iti arat eu. Si a devenit motivant.
 Ancora are legătură cu o stare resursă pe care o să...
 ...și a să-i stați mental, că dacă porti, e tine care nu vi
 s-a început niciodată și nu am treabă cu portul de exemplu,
 poate până acum...
 ...dacă apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi apoi
 Nu e, nu, adica in momentul asta acum...
 Poate sa fie, in momentul asta nu imi da seama, poate sa f
ie un pic oposit, dar mie imi suna mai degraba acian, ca da
 un a implementat obiectiv intr-un alt obiectiv mai mare.
 Sau invers, stii?
 Are sens.
 Ok, bravo, misto, misto exemplu.
 Dragilor, cam asta a fost despre obiective din punctul meu
 de vedere. Vreau să știu ce fel de întrebări vă vine acum
 în momentul ăsta.
 Ce ați vrea să...
 Pesica în grădina.
 Cum?
 Demonstrez ca lui cine trebuie.
 De ce am făcut asta? La modulul...
 Premiți des întrebarea asta. Cineva la modulul...
 Era mai ușor să dăm bilanță, nu știm?
 Știu.
 Așa este.
 Așa este. Ți-am spus.
 Nu o să fie confortabil cursul ăsta.
 Însă...
 Nu o să fie confortabil pentru că îți iau scuzele.
 Îți le demontez.
 Și îți arăt că poți să faci cam tot ce gândești, crezi și î
ți propui tu, cu condiția
 1. să vrei, 2. să faci primul pas și 3. să devii conștient
 de resursele tale.
 Treaba cu resursele tale este rolul pe care eu mi l-am asum
at.
 Acțiunea, nu pot să o fac eu.
 La modul 3 acum o generație, una dintre colegi a început să
 plângă.
 La propriu.
 De obicei ignor plânsul pentru că îl consider eliberator,
 nu îl investesc cu energie, nu mă duc.
 A, mă de ce ai pățit, dar cum e? Știți de ce, da? Salvator
ul. O sprijin, că n-am ignorat-o, știam că e acolo.
 Dar nu m-am dus, măi măi, măi măi, dar cum ești, dar ce-i b
ăiucu.
 Asta tot să-și trească.
 Da, pentru că dacă vrea să-mi zic că mi-ar fi zis din prima
.
 Ori am o problemă, uite ce sunt. Înțelegi?
 Ce e, cred, cumva?
 Mi-a zis.
 Deci, nu vine să cred...
 Da, nu, nu, asta nu le-am făcut. Asta-i pentru tură următo
are.
 Nu, doar obiectivele ecologiea, resursele și aia cu...
 Eliminerea obstacolor.
 Da, asta. Atâta.
 Mi-a zis după aia, mi-a zis, nu vine să cred câți ani de z
ile am trăit
 crezând în scuzele pe care eu sau alții mi le spuneam.
 Și acum realizez că n-am niciun fel de motiv
 nu ajung să trăiesc să fiu sau să devin,
 cine știu că pot și vreau.
 Și plângea din catarsis, din eliberarea
 de convingerea că nu se poate.
 Nu plângea de rău.
 Plângea de...
 Nu vine să cred că de banal
 e la modul că da, da, pot,
 nu mai sună nu alții, eu pot.
 Și când a făcut clickul ăsta, a început să plâncă instant
aneu.
 V-am zis, n-am ignorat-o că nu pot să fac asta.
 Adică văd, ați văzut, mău, la tine și îl văpălie.
 Dar am lăsat-o în pace să-și trăiască momentul, pentru că d
acă ar fi vrut să-mi spună, mi-ar fi zis din prima, plângând
 mi-ar fi spus, cum se întâmplă des.
 Însă am, la un moment dat, mi-a zis.
 Și da, este exact etapa de care zice Tony.
 Este momentul în care sunteți invitați, v-am invitat, vă
 susținți să realizați că nu există, nu pot.
 Există, nu știu, încă.
 Și în regulă înseamnă că nu am încă o resursă.
 Sau nu vreau.
 Iar asta cu nu vreau.
 E gădina noastră.
 Exact.
 Eu îți arăt numai că poți.
 Ne-am spus de ce nu vrei.
 Discutăm.
 Pot intra și acolo și o să intrem și acolo.
 Chiar modul următor.
 De-o camdată.
 Scopul a fost să vă arăt.
 Că nu există.
 Nu pot.
 Sau e imposibil, sau alții, eu nu... că n-am cu ce, că...
 Ariadna, te rog.
 Cum reușești să îți dai seama care ar fi obiectivele alea
 pe cârme din valea, gen 30 de ani și spre care...
 Ce-mi place că nu mă las să plec acasă cu informație.
 Că eu am vrut să nu-ți-o mai dau, pentru că băi, târziu țin
 oameni astea până la 8, ce fac aici? Ok.
 Se numesc
 Ocimuri
 Obiective colosale incredibil de mari
 Bine că încă încă nu-i pompos
 Nu l-am dat eu, l-am găsit într-o cartă
 Sunt cele care îți ghidează viața
 Sunt pe minim
 20, 30, 50 de ani
 Sunt pe termen lung
 Simt emoție puternică când vorbesc despre ele.
 Aproape că n-am cuvinte când descriu ce vreau să rămână în
 urma mea după viața pe care vreau s-o trăiesc.
 Aproape ca ma gatui emotia cand vorbesc despre ceea ce vre
au sa realizez prin ceea ce sunt si in felul in care vreau
 sa-mi traiesc viata.
 Asa stiu ca vorbesc despre un ocim.
 Sa-mi spui daca suna cunoscuta Riadna.
 Par imposibile la inceput de drum.
 Lumea spune că sunt nebuni când le zic ce vreau să fac după
 35 de ani încolo.
 Așa știu că vorbesc de un obiectiv de viață.
 Și în general, ai o idee despre el sau...
 Da, musai, musai să ai o idee.
 Dacă nu mai ai un obiectiv, de ce nu o să...
 Ce ar putea sa ma motivezi atat de tare, inca sa pare impos
ibil sa vorbesc in continuu despre el, lumea sa ma creda neb
un si sa dureze minim 20-30 de ani?
 Raspun, sa-i nu stiu.
 Si daca ai sti ce mi-ai spune?
 Sa nu stiu.
 Si ce exemple de astfel de obiective au altii care ti s-ar
 poru cel putin interesantetie?
 Alea sunt al lui.
 Corect. Si daca ar fi ele tale, cum ar fi?
 Pentru că nu mi-am desit
 Dacă îi zic ceva de genul, adică nu că cu mine acum rezone
ază o chestie, scuze că te sperc un tempi.
 Nu că ea nu mai vrea să continue oricum.
 Dar am înțeles că vrei să faci o pausă.
 Dacă e un obiectiv de genul să călătoresc în jurul lumii,
 care pentru mine e relevan, 20-35, că nu trebuie să fie ne
apărat job-related.
 Corect.
 Deci trebuie să muncesc la firmă să ajung un știu ce.
 Adică ceva ce vreau să fac mulți ani.
 Îi sunt tot un obiectiv, o cim, nu?
 Dar e posibil să-l atingi în 5.
 Vreau să-l fac timp de mult timp.
 Am înțeles.
 Mai e un lucru aici despre care o să vorbim data viitoare,
 în episod următor.
 După proclame.
 Cum servez pe alții prin obiectivul meu, pe 30 de ani.
 Ce au alții de câștigat? Ce are lumea asta în care m-am nă
scut de câștigat prin faptul că eu îmi deprem cu acest obie
ctiv?
 Cum las lumea un loc mai bun, măcar cu o fracțiune de sec
undă sau un milimetru de energie, în urma vieții mele sau ob
iectivului meu pe 30-35 de ani?
 Da, Monica?
 Asta nu va mereu de două de zile, pentru că nu are niciun
 probleme.
 I-am înțeles cu faptul că nu am trecut la trei zile.
 În fapt, am înțeles cu faptul că nu am trecut la trei zile.
 Am înțeles cu faptul că nu am trecut la trei zile.
 Am rămas 20 ani în măsă, nu ați văzut că nu ați văzut mai
 multe.
 Și cum reușeți să fac cabine de surzi în Cluj și cea ce nu
 reușeți de 20 de ani?
 Care ar fi resursele de care avea... Monica?
 Care ar fi resursele care ar trebui sa fie la indemuna ta
 pentru a implementa acestui proiect?
 Si ti le pui pe hartie. De unde le iei? Si ti le pui pe
 hartie.
 Cine ar putea sa aiba habar despre domeniul asta?
 Cine a trebuit să-ți facă chestia?
 Cineva, nu?
 Cineva a trebuit să facă casa de asigurești.
 Da, mă!
 Eu zic să pui pe o pancardă, da?
 Să duci în față la casa de asigurești, să spui, bă, alo,
 faceți un cabinet de surzi în Cluj.
 Mama voastră!
 Da, mă, știu. Și a funcționat?
 Ok, continuă.
 Ești incomod?
 Știu.
 Te rog.
 În primul contrat de servicii de intercări,
 avem unul dintre doar de soare de lași de fericite.
 Adică lucrul la care îți părea imposibil?
 Care dacă poți îmi facă ceasă de asiliu?
 Și cumva a venit el spre tine?
 A venit?
 Eu zic să nu se nezi.
 Nu se...
 Nu, așa.
 Du-te, rupel!
 Dice, bă, alu, ce facem? La casa de asigurăr, du-te, nu la
 mine.
 Monii sunt ironic, intenționat, e clar, da?
 Da.
 Ok, să nu rămâi cu desentiment. O fac intenționat pentru că
 vreau să subliniez...
 Păi, atâta de...
 Eu știu, bineînțeles, dar asta mă ajută.
 Dragilor, dacă lumea ar fi perfectă, dacă societatea și-ar
 face treaba,
 școlile și-ar face treaba, guvernul și-ar face treaba,
 societatea sigurătă și-ar face treaba,
 ne-am plictisit.
 Eu așa mă trez din ață, bă, ce e azi de făcut?
 Și ce bine că e ceva de făcut, pentru că dacă n-ar fi, bă,
 m-aș plictisit de-ata șampaniești de filme și de Netflix.
 Dar aș înnebuni la un moment dat. N-ar avea o provocare, ok
, dar eu ce stand-out-ul peste cap?
 Eu cu cine mă lupt azi? Eu ce fac nou? Are sens? La masa
 succesului e plictisitor și singurătate, zice Tony Robbins.
 La masa succesului e plictisitor și singurătate. Cunosc oam
eni care și ne plinează tot ce vor și tot ce-și pun pe hârt
ie
 și sunt aproape de sinucidere pentru că s-au săturat să-și
 împlinați tot ceea ce își propun și nimic nu mai e provoc
ator.
 Evident au prople provocări, le-am arătat, le-am găsit, le-
am descoperit că el căuta satisfacția în interior,
 obiectiv, evam, familie, soție, copii, casă, mașină, uita-
se cu totul de lumea interioară, dar e alt subiect.
 Dar sunt oameni care își ating tot ce își propun și să nu a
ibii de plictisiți.
 Pentru ca stiu ca pot orice. Si daca pot orice, deci sa ma
 incerc.
 Nu va recomand sa ajungeti acolo cu atitudinea nepotrevita,
 atent.
 Ca e bine sa fii acolo cu atitudinea nepotrevita.
 Cui servesc? Ce las in urma? Pentru cine altcineva fac ceea
 ce fac?
 De ce e munca mea importantă nu numai pentru mine? Care e
 sensul?
 Și ăla te va trezi din pat dimineața, nu banii, job-ul,
 business-ul sau cifra de afaceri. Aia la un moment dat se
 perimează.
 Deci, Arnaud Schwartzenegger sunt la fel de fericit la 35
 de milionari de dolari, cum eram la 32.
 Nu am nimic in brunza la nivel de metaforic, nu despre asta
 e vorba, nu despre bani sau cifre, ci despre sens.
 Ce caut aici, ce fac? Cititi iluzii. Richard Bach.
 Pe drumul fericiriii tale vei gasi motivul pentru care tra
iesti aceasta viata. Mi-a schimbat paradigma total.
 Citeți, încă o dată, chiar dacă aș citi, Alchimistul Paulo
 Coelho.
 Despre misiuni, evocație, sens, în feluri atât de mișto,
 explicate de nici măcar nu eram conștient la 14 ani că nu a
ș citi cartea aia.
 Mi s-a parut o poveste interesantă. Și am citit-o acum la
 32.
 Bă, bă, ia-tune, câte metafore, cât sens, cât exemple mișto
.
 Citeți Alchimistul și tot ce puteți de Coelho.
 Citiți Alchimistul și tot ce puteți de Coelho.
 Dar Alchimistul e de de căpătări.
 Journalul Luminag.
 Journalul Luminag, da.
 Sau...
 Diavolul și domnișoara prim.
 Mișto carte.
 La Râul Piedra am sezut și am plâns.
 Paulo Coelho.
 Dar începeți cu Alchimistul că ala e baza.
 MacTube, la fel, cu capa. MacTube, tot alucoel io.
 Da? Ne indepartam. Mă băgați în...
 Iluzii, citiți-o, pe scărușul Jonathan Livingston,
 tot de Richard Bach, o nuvelă de jumate de oră sau o oră,
 nu știu dacă ea,
 e fantastică când vine vorba despre obiective și părerea
 altora despre ceea ce eu vreau să fac.
 Pe scărușul Jonathan Livingston.
 E pusă pe grup probabil? O veți găsi oricum gratuit pe
 internet, dar cred că e și pe grup.
 Dacă nu e, puneți-o voi, dar sunt sigur că e pe undeva.
