 Bine ați revenit după prima pauză la modulului 3 ziua 2.
 Ce am făcut ieri? Despre ce a fost vorba?
 Ne-am ancorat.
 Ne-am ancorat, ok? Cum am făcut asta? Ce e aia ancorare? La
 ce se referă? Ce înseamnă?
 Fixarea unei emoții.
 Încă o locă.
 O secundă, da?
 Dacă ursul este accesibil pentru tine, atunci...
 Intru a activa acest multi pozitiv, atunci când ai nevoie
 de ea, trebuie ieși din o situație negativă.
 Încomandă de a drept-o.
 Dacă până la patru dimineața...
 Nu, nu, nu.
 E posibil să nu fi ancorat chiar număr încrederea.
 Nu te-am întrebat de unde a venit.
 Nu-i bună nici atât de mult.
 Glumez, glumez.
 Cum funcționează? Ce e ancorarea asta? La ce se referă?
 Sunt colegi care n-au fost ieri și vreau să le spună și lor
.
 Ce e ancorarea? La ce folosește?
 Sau voi ați rămas doar cu butoanele?
 Te rog, plăcat la...
 Bravo! Asocierea ancorarea, ancora, este legătura directă,
 psihologică, între un stimul extern,
 asocierea într-un stimul extern, între un declanșator și o
 emoție din interiorul meu.
 Așa este. Ce fel de ancore există?
 Mersi Carla, super tare.
 Ce fel de ancore există? Câte feluri de ancore există?
 VACOG de anunțătoare.
 Sistemul VACOG. Adică pot fi ancore vizuale, auditive, ch
inesedice, olfactive sau gustative.
 Declanșatorii pot fi VACOG. Emoția mea de câte feluri poate
 fi?
 Productivă sau neproductivă.
 Productivă sau neproductivă, bravo!
 Există emoții pozitive și negative?
 Nu.
 Nu? O leu, dar de ce?
 Ieri parca asa am auzit, ca exista, dar acum vad ca nu mai
 exista.
 Am format de ea.
 Ok, care e diferenta?
 De numele pe care il dai acele emotii.
 De numele pe care il dai sau de atitudinea pe care o ai in
 fata emotii?
 Atitudinea.
 Atitudinea pe care o ai in fata emotii isi da limitul acel
ui emotii sau resursul acelui emotii.
 Pentru că nu există emoții bună sau rea, ci doar potrivită
 sau nepotrivită contextul în care te afli.
 Emoțiile sunt făcute, rolul lor pe lumea asta și în suflet
ul nostru este să le trăim.
 Chiar și pe cele inconfortabile, pentru că chiar și cele
 inconfortabile au un mesaj pentru noi.
 Ce am mai făcut ieri? Despre ce a fost vorba ieri? Cum func
ționează ancorarea?
 Ce calități are o ancură?
 O de ori care ar fi ea.
 E unică? Ok, mersi, Aura, altcineva?
 Repetabilă.
 Adică să poată fi activată din nou și să nu o uit.
 Upgradabilă.
 Upgradabilă, adică...
 Înțeleg ce e de să spunea, zime pe cuvântul care l-am zis
 eu ca să nu interpretează greșit colegii.
 Dacă nu ai ajuns nivelul maxim.
 Adică sincronizată. Perfect.
 Sunt tine pe să te viați cu o ancură și să te duci la un
 nivel...
 Exact.
 Adică poate fi rescrisă. Nu este fixată, poate fi rescrisă.
 Deci, este unică, trebuie să fie unică, repetabilă, sincron
izată, corect. Adică unde?
 Înainte de punctul maxim al emoției, pentru că în momentul
 în care ancorez o emoție înainte de punctul maxim, ce mai
 ancorez?
 Cresterea. Când o ancorez după punctul maxim, ancorez scăd
erea.
 Când am încorez înainte de punctul maxim, am încorez tendin
ța de creștere a emoției, cum zicea Lie.
 Specifică pură ca emoție, adică emoția încorată să nu fie
 amestecată cu o altă emoție, pentru că atunci voi încora și
 cealaltă emoție care tot timpul va fi productivă.
 Pot încora entuziaz cu frică. Sau entuziaz cu neliniște.
 Cum se întâmplă des că simt ușor entuziat, dar parcă mi-e
 și frică de...
 Sau încredere cu vinovăție.
 O să vă rog telefoanele pe silențios acum, că urmează să
 facem niște exerciții
 și să fie acum pe silențios să nu ne oprim în timpul exerci
țiilor.
 Unică, repetabilă, distinctă, bine sincronizată, pură ca și
 calitate
 Și să fie ancorată, ar trebui să fie ecologică
 Și să fie ecologică, exact, pentru că dacă ancorez teama,
 de exemplu, e posibil că oricât de bună e teama,
 e benefică teama uneori, e fapt de foarte multe ori, frica
 și teama sunt emoții foarte puternice, bune din punctul meu
 de vedere
 dar o să vorbim despre asta. Dacă le ancorez, e posibil să
 nu fie beneficie și ecologice în anumite contexte,
 că dacă ancorez teama în relația de cuplu de exemplu sau la
 serviciu, e posibil să nu mai asum riscuri.
 Mai este o condiție între ghilimele, v-am spus-o și ieri,
 doar că am pus-o pe același rând, mi se pare cu specific,
 că nu sunt sigur,
 contextual potrivită, să fie subtilă, să nu tragă la ochi,
 să fie un gest pe care eu îl fac,
 Indiferent că e o melodie, un sunet, un miros sau un gest,
 o ancoră chinestezică, pe care doar eu știu ce înseamnă și
 care ceilalți, dacă s-ar uită la mine din exterior,
 ar lua o capă un gest simplu de să joacă cu verigheta sau
 să joacă cu ceasul.
 Dar el nu are înseamnă să știe că la mine e ancoră de calm
are.
 Da, Iacob, te rog.
 Geturile de calmare de care am mai existat sunt ancoră de
 autocalmare.
 Da, sunt ancoră de autocalmare, da.
 Așa este.
 Numai că setate inconscient și sunt declanșate de sistemul
 nostru reptilian pentru același efect de calmare.
 Putem să ne setăm ancore intenționat pentru tot felul de
 emoții, cum ar fi noi ieri ne-am jucat cu încrederea noi.
 Curajul, detașarea, calm, direct. Deci nu calmare, ci calm
 direct. Adică starea de calm direct.
 Seninitate, creativitate, curaj.
 Putem să ancorăm orice fel de emoție cât timp respectăm ac
este condiții,
 puritatea emoției, sincronizarea emoției, să fie înainte de
 maxim,
 contextual potrivită, specifică și unică, să nu poată fi
 confundată.
 Că dacă ancorez o emoție de genul așa, e posibil, la viito
are, să nu mai știu să fac gestul corect
 și nu voi declanșa sau voi declanșa alta, cine știe cum.
 Un gest simplu, nu ne-am jucat de-aici cu genunchi, am anc
orat pe genunchi, un gest simplu de ancorare este suficient.
 Pot sa am o ancora pe varful degetului mic si nu va stii
 nimeni ce fac in timp ce vorbesc.
 Pot sa am o ancora pe lob urechii drepte de calmare, de cur
aj, nu stiu.
 Si nu va stii nimeni in fata unui examen unde sunt in
 context nu ne-a nevoie de curaj, de ce stau constant sau
 uneori impun de cateva ori cu degetul. Are sens?
 Dar de fapt e o ancoră pentru curaj. V-am spus un amic care
 își declanșa în crede la el prin gestul ăsta.
 Punct. Și nu știa nimeni ce face. Te rog.
 Acum o întrebare.
 Este o ancoră care nu pot fi schimbate?
 Nu. Orice ancoră poate fi schimbată, înlocuită sau dezactiv
ată.
 Și exact asta facem acum. Pentru că dacă ieri a fost vorba
 de emoții productive,
 oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni
 care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oam
eni care sunt oameni care sunt oameni care sunt oameni care
 sunt oameni care sunt oameni care
 Vreau să mă duc la sală, dar sunt nemotivat.
 Nu comportamentul vă aduce succesul, ci emoția care alim
entează ca resursa acel comportament.
 În momentul în care eu vreau să muncesc, de exemplu, mă înt
reb ce emoție am acum nevoie, ce emoție mi-e necesară pentru
 ca comportamentul pe care urmează să-l fac să fie extremad
at eficient.
 Și o să-mi răspund. Îmi e necesară creativitatea când scriu
. Îmi e necesar calmul când răspund la e-mail-uri, ca să nu
 mă implic personal în povestea celui care îmi scrie.
 Îmi este necesar curajul atunci când dau drumul la un proie
ct nou. Și în funcție de ceea ce îmi propun, îmi declanșez
 emoția necesară care îmi alimentează comportamentul.
 Și în momentul ăla, comportamentul vine ca urmare mult mai
 ușor decât ca un conflict, pentru că de multe ori comport
amentul va veni într-o direcție și emoția va spune altceva.
 Vreau să muncesc în proiect nou, dar mele ne de nu mai pot.
 Sau nu vreau, n-am chef. Sau sunt obosit.
 Și în momentul în care apare conflictul, de obicei va câșt
iga emoția. Sau comportamentul nu va fi unul eficient, va fi
 demantual.
 Și vă-i spun, dar nu știu ce s-a întâmplat cu mine, nu mi
 este, azi n-am o zi bună.
 Din fericire, ziua bună e doar o dată de emoția pe care o
 simt în timp ce faci comportament.
 Și ieri am învățat să încorăm emoția în funcție de comport
amentul pe care vreau să-l am.
 Am, de exemplu, în casă locuri în care doar citesc.
 Poziții pe scaun sau un pat sau un loc, un apartament, unde
 doar acolo singurul lucru pe care îl fac e să citesc.
 Am locuri în care singurul lucru pe care îl fac e să stau
 pe laptop.
 Pentru că făcând asta constant de zeci și sute de ori, am
 ancorat locul ăla cu locul de...
 Acum lucrăm, acum creiem, acum creez.
 Acolo intră cel mai ușor în stare de flux. Mă pun la laptop
 și într-un secund de când m-am pus la laptop, din start șt
iu că sunt închis telefonul tot, evident ca distracție, dat
 la o parte.
 Și în momentul ăla creez. Când mă ridic și mă pun în pat,
 citez.
 Citesc. Dacă încep să-l amestec, nu v-am mai ști ce vreau.
 Mintea noastră asociază pe pilot automat, fără să ne între
be, lucruri care se întâmplă în același timp.
 Folosiți asta în favorea voastră.
 Ancorat locuri, scaune, obiecte.
 Ce credeți că sunt de fapt...
 Cum se numească caun nume?
 Cele care poartă în oriun, medalioanele care poartă în ori
un?
 Amulete, talisman.
 Ce sunt alea de fapt?
 Anchore.
 Care mă fac să mă simt în siguranță.
 Care mă fac să mă simt liniștit că-s protejat.
 Îs de fapt doar o ancoră
 care îi zic creerașului meu, ești safe.
 Am o bănuță, am un medalion, am un ceva ce e important
 pentru mine,
 creerul meu înțelege, a, ești safe.
 E vreo legătură fizică între mine și el nu.
 Dar e o ancoră de siguranță pentru mine.
 E posibil să am în viața mea persoane care sunt ancoră de
 siguranță pentru mine.
 Când persoana e în jurul meu sau în prezența mea, mă simt
 safe.
 Și îmi sună tot?
 Nu.
 Însă, până nu e sănătos în adult, ca adult.
 Depinde. Dacă tocmai suferiți un șoc, e sănătos.
 Dacă ești întru o data vulnerabilă, în care o persoană care
 ancoră pentru tine, mentor, ghid, părinte, e sănătos.
 Dacă ești copil, 2-3-5 ani, e sănătos. Părinții sunt ancoră
 de siguranță pentru copii și normal să fie așa.
 Nu e sănătos în momentul în care nu poți funcționa decât d
acă ai ceva părungă tine și ești matur.
 Atunci nu e foarte sănătos pentru că tu practic nu mai ești
 independent.
 Adică ai nevoie de cineva ca să te simți într-un fel.
 Nu e sănătos atunci, dar în anumite etape și anumite mom
ente este foarte sănătos.
 Am oameni care se sună între ei, colegi, cursanti,
 care se sună între ei chiar și între cursuri sau după curs
uri,
 Când mă rog, se întâlnesc, continuu să se întâlnească și z
ic,
 ba, te-am sunat pentru că aveam nevoie de o doză de entuzia
ză de la tine.
 E ok.
 E normal.
 Am fixat pe cineva o doză de entuziază.
 E regulă.
 Să nu depins de acea doză de entuziază, de acea ancoră,
 este secretul.
 Acolo e dezechilibru.
 Când nu pot să fiu sau să simt ceva decât dacă e acel cine
va lângă mine.
 Atunci sunt în vârf.
 Ok?
 Ok, cum funcționează ancorile la voi acum?
 Las-mi mai testa, după ce ați plecat, cum?
 Ok, mă bucur? Bun!
 Vrei să facem un exercițiu scurt prin care să antrenăm
 imaginea
 faină despre noi înșine?
 Și atitudinea de...
 Nu? Sigur?
 Sigur? Bine?
 Ok.
 E chiar sănătos să te uiți în oglinde și să fi mulțumit de
 ceea ce vezi.
 În momentul în care nu mai simți nevoia să faceți o schimb
are la tine, indiferent din ce punct de vedere fizic, psih
ologic, trăsături, păr alb, bărbierii, nas, orice, în moment
ul ăla sensul dezvoltării personale s-a realizat.
 Asta înseamnă dezvoltare personală, să ajungi să fiu în pă
cat și mulțumit cu cine sunt în momentul în care sunt,
 pentru că asta nu înseamnă că nu voi crește și nu voi evol
ua în continuare.
 ci înseamnă doar că mă voi bucura de etape.
 Pentru că cunosc oameni care sunt nebuni după dezăutare
 personală și cursuri și cărți,
 însă suferă la fiecare pas pentru că îi încă nu-s perfecți.
 E practic ca ceva să fiecare pas de e-bookman, în loc să f
ii nemultumit la fiecare pas,
 când că nu e totalul pe care îi cofnești.
 Exact, exact. Și ăsta e sensul călătoriei.
 Să te bucuri de pașii pe care îi faci,
 nu să suferi că nu i-ai atins încă perfecțiunea.
 E bun mai simplă viața.
 Serios?
 Citi-ti iluzii.
 In Cartea Iluzii, in acea nuvela de care v-am spus, care se
 strece foarte rapid, ca e atat de scurta,
 ca si grosime, e foarte scurta si atat de cartea.
 Deci, la o cafea intr-o domenica, n-aveai ce face cu ea, at
i doua volume.
 E o fraza care e fantastica.
 Pe drumul fericirii tale vei afla motivul pentru care tra
iesti aceasta viata.
 Cu alte cuvinte, numai fiind fericit, îți îndeplinești scop
ul vieții tale.
 Și culmea, atunci apare și misiunea, și vocația, și vreți
 voi care...
 Viziunea.
 Viziunea și tot ce vreți voi.
 Atunci apare.
 Nu în frustrare și în suferință, ci în fericire.
 Sensul vieții noastre din mântul în care ne naștem suntem
 predispuși la fericire,
 învățăm să renunțăm la ea pentru că așa ne educă societate.
 Dar aia e artificial.
 Natural e fericire.
 Nu e o luptă, e o luptă.
 Nu.
 Când aud viața e o luptă, eu aud o convingere
 care ea a fost implementată omului pe hartă mentală cu care
 nu sunt în lupt.
 Dacă nu sunt în cadru să-i explic sau să mă ia pe mine ca
 ghid sau să aibă încădere mine,
 eu zic, ok, hai noroc.
 Și am băut o iubere în contrarea și nu intervin.
 Pentru că nu sunt aici.
 Am momente care stau la masă cu prieteni foarte dragi.
 Cu familie, cu fratele meu.
 Ce aud convingere, aud multe neecologice.
 Dar nu e treaba mea. Am iesit cu greu de aici, mai ales cu
 fratele meu.
 Greu!
 Si m-am dus in afara si zic, ok.
 Eu il bagam pe el in victima, fiind salvator.
 Pe totii il bagam in victima, foratat, pentru ca eu aveam
 nevoie sa fiu salvator.
 Cand eu mi-asum rolul de salvator, i-l transform pe celelal
te in victime.
 Pentru că nu am cum să fiu salvator sau victimă fără opus.
 Ok?
 Viața e mai ușoară.
 Viața e făcută să fie ușoară.
 Culmea.
 Exact, că neplictisim.
 Ne plictisim și conceptualizăm și uitați-vă cu frâini.
 Ne plictisim.
 Suntem cu frâini, ne întrebăm, da, de ce, da cum, da cum,
 da...
 Adică mentalizarea excesivă de care am zis ieri, ca fiind o
 altă formă de escapism.
 Unii au droguri, sex, jocuri de noroc, bani sau whatever.
 alții au mentalizare excesivă. Dacă nu înțelegi și nu are
 sens, nu...
 Păi, e o formă de escapism. Taci, trăiește și simte și o să
 înțelegi.
 M-ai chestia că...
 Te rog.
 În contact pe alată pe cartea pe altă, că se cere să fii
 salvator.
 Și că nu-i cea cumva o să fii salvator?
 Da.
 Când ți se cere să fii salvator...
 Când ți se cere, simți tu că ți se cere ajutorul.
 Ați iser ajutorul?
 Băi, stai un pic. Ați iser ajutorul, nu înseamnă a salva.
 Eu v-am spus și ieri și vă tot spun.
 A sprijinii pe cineva pentru că pot sau văd că e deschis în
 direcția aia, nu înseamnă că sunt salvator.
 Aia e extrema. Salvatorul e extrema.
 În echilibru sunt la modul de genul, bă, o persoană are o
 provocare,
 mi-o portaseste si ma intreaba, il vad ca e si deschis la
 un raspuns,
 daca pot sa il dau, il dau.
 Dar salvatorul, si ce face?
 Be, astepta sa fie intrebat, ca sa-si dea propriului rasp
uns,
 ca sa dea propria lui valoare si lectii altor oameni,
 de pe harta lui, si eventual se si baga in seama fara sa 
iese cealalt.
 Ala e salvatorul.
 Salvatorul extrem este cel care se duce în poliție, sau în
 armată, sau în medicină, sau în orice meserie care are ca
 și rezultat salvarea oamenilor, nu pentru oameni.
 Pentru că el vrea să salveze lumea. El vrea să facă lumea
 în loc mai bun.
 Am fost acolo. Am cunoscut pe cineva care umbla dupa el cu
 truse de prim ajutor, ca zreal.
 Iti dau cuvintele meu ca e ca zreal.
 Nu e muzant, e deacceptat. Omul a fost la cursuri si se du
ce constant la cursuri.
 Si nu e medic, atentie. Nici medic, nici asistent, nici nic
i nici. E un om ca are job separat, n-are nicio legatura.
 Deci, nu are nici o legatura.
 Insa se duce, si nu se duce din motivul de genul ba sa fiu
 pregatit in caz de.
 Care este decent, din punctul meu de vedere, sa ai cunoast
intii de primajutor, ca nu stii niciodata ca nu ai nevoie.
 Motivatia lui este, e atat de mare nevoie de astfel de oam
eni incat eu, daca lipsesc, creez o instabilitate in lume.
 Si umbla dupa el cu trupa, la modul masina, are trusa de
 primajutor, a fost, am zis cate, cursuri voluntari la ambul
anta si la smurt.
 A fost, atât ori mai la o parte sunt pregatit, eu intervin.
 Si da, l-a ajutat pe ala, dar a facut-o pentru el.
 Nu e rau ca l-a ajutat, doamne, fereste, nu-ti urm nicio
 forma.
 Dar ala e salvatorul extrem, vreau sa vorbesc de rolul psic
ologic, nu de ce a facut, ca e benefic si bine ca a fost ac
olo.
 Dar ce a simtit el cand a fost acolo e ca si cum sensul v
ietii lui s-a realizat.
 Dar ce salvatorul extrem ca nu face foc?
 Evident, asta spun. Salvatorul în extremă e ala care salve
ază fără să-i săceară.
 Și am fost acolo. Am treat în poliție în 2004 sau 2005,
 motivat de vreau să schimb lumea, vreau să schimb sistemul.
 Uite câtă corupție și câți mafioci și câți... ha, mă, rup
 ceasul.
 După trei săptămâni de armată păpită, m-am calmat.
 Am zis, ca nu e ok.
 Nu e ok ce se intampla aici.
 Dar am stat inca 4 ani, ca m-am ambicionat.
 Ca zic, tai, ca eu sunt scoala acum, n-am eu mare pute, dar
 si cand ies...
 Am iesit din scoala din Academia de Politea, intr-un an,
 capitan m-a avansat, asa, ca eram sef de punct, de trecerea
 frontierei,
 transfrontaliere, eram miezu, eu.
 Tai sa vedi ce dau acum, si dai dosare, coruptie, dai fil
aje, dai munca sub acoperi,
 da, am facut tot ce se putea face ca sa schimb eu, dupa una
 am amcalmat, am albit.
 Și zic, ba, stai într-i, cât am dormit în ultimul an? Câte
va ore pe noapte aproape. Nici p-alea, uneori.
 Ban de la mine, mașină de la mine, timp de la mine, cafea, 
țigări, că fumam de rupean.
 Și când m-am întrebat unde sunt acum la nivel de ce mi-am
 propus eu, salut!
 Nici nu s-a... într-o mie de ani ajungeam eu unde vream eu
 să-mi propun.
 Mi-am dat seama și de unde sunt, ca cu și context, mediu,
 cât de spriginit eram, de unde eram.
 Și zic, ok.
 Și în momentul ăla din suferință, că de aia am spus lui Iac
ob, acolo am fost,
 din suferință, mi-am pus întrebarea corectă.
 Oare ăsta e cea mai potrivită metodă de a
 mă dezvolta, a crești, a fi fericit? Nu.
 Și am ieșit. Și am început să citesc, să merg la cursuri,
 să accept ce nu fac încă bine,
 dar nu mai era motivat de salvarea lumii.
 Era motivat de fericirea mea.
 Și când am constatat că eu sunt fericit,
 Împărțășind din ceea ce știu, fără să fac din asta o presi
une sau o datorie de moarte, asta fac.
 Bine, am mai fost niște etape ca să ajung aici, dar vrei să
 spun astăzi pentru că au legătură cu obiectivele mele pe
 care me le-am pus în etapa de practicinări acum niște ani
 de zile.
 Are senslie? Bun.
