 Ce am făcut data trecută?
 Despre emoții. Ce am făcut despre emoții?
 În spatele fiecarei comportamente sunt emoții, corect?
 Sub modalitățile. Ce sunt astea?
 Atributele sistemelor de reprezentare.
 Atributele sistemelor de reprezentare? Oare?
 Indicilor de reprezentare.
 Indicii sunt de accesare, zice Ana. Ce indice de accesare
 Ana?
 Acest an?
 Sunt...
 Cum îți vine? Nu te stressa.
 Cum?
 Ce zone accesezi ca să-ți reprezinti...
 Felul în care îți miște ochii?
 Da.
 Și accesezi sistemul de reprezentare în funcție de cum îți
 miști ochii. Ok.
 Și sub modalitățile sunt calitățile ale sistemelor de repre
zentare?
 Sau ale ceea ce rămâne filtrat de sistem?
 Sunt alesistemele de reprezentare?
 Ce alesistemele de reprezentare?
 La ce mai este la crearele de raport?
 La ce mai este interpretarea de raport mental?
 prin schimbarea locuria lor cu altele de pe acela ce sunt
 reprezinta aia?
 Suntății mentale adică emoția, corect?
 Bă, dar de unde vine emoția?
 Nu
 Cum?
 De la un gând, și mai mult decât atât
 Cunoașteți cu toții
 Cred, ca ți-a auzit
 De conceptul de emisferă stângă, emisferă dreaptă, corect?
 Emisfera stângă, emisfera dreapă. Dacă stau cu fața la voi,
 are sens?
 Dreapta stângă. Bun.
 Unde credeți că sunt emoțiile?
 Emisfera stânga creierului sau emisfera dreapta creierului
 prelucrează,
 irresponsabilă de interpretare, de elicitare?
 Și aici vreau să băgăm un cuvânt nou în vocabularul nostru.
 Elicitare înseamnă a aduce la suprafață,
 a încuraja, a crea, a activa o emoție.
 A elicita înseamnă a activa, a duce la suprafață.
 Este din vocabula de Ornale Pest, când îl voi pronunța, că
 m-am opținut cu greu până azi,
 că tot îmi venea, dar știam că nu v-l am explicat, de fapt,
 când zic elicitez o emoție,
 că mă refer la scot la suprafață, încurajez, subliniez,
 punctez intensific.
 Emisfera stângă, ca și calități și roluri, are așa.
 Logică.
 Rațiune.
 Argumente.
 matematică, strategie.
 Când îmi propun obiective, o fac cu emisfera stângă.
 Când dau argumente, o fac cu emisfera stângă.
 Când înțeleg sau nu înțeleg ceva logic, o fac cu emisfera
 stângă.
 Emisfera dreaptă.
 Este emisfera creativă.
 Este emisfera emoțională.
 Aici înțeleg, interpretez și apreciez arta.
 De aici vine intuiția.
 Acesta este centrul emoțional al creerului.
 Emisfera dreapta.
 Din punct de vedere psihologic,
 asta este anatomic, din punct de vedere psihologic, emoți
ile vin din subconștient.
 Subconștientul este un depozit enorm
 de energie psihomentală,
 informații care au ajuns la mine în trecut,
 experiențe anterioare, răni emoționale,
 convingeri și valori.
 Și dacă ar fi să fac o metaforă folosind din nou triunghiul
,
 Dacă acest triunghi ar fi mintea mea conștientă și subconșt
ientă la un loc, unde vă zice intuiția că ar fi conștientul
 și subconștientul?
 Conștientul sus, dar cât de sus? Aici?
 Dacă aș fi de aici în sus conștientul, ar fi ok?
 De aici?
 Și l-am făcut atât de mare doar ca să poată fi vizibil.
 Aceasta este proporția noastră între conștient și subconșt
ient.
 Peste 95% din potențialul minții umane este subconștient.
 Aici este critică, logică, rațiunea, argumentele, strategia
 și cuvintele, vocabularul.
 Aici sunt emoțiile, intuiția, creativitatea, convingerile
 mele.
 Convingerile sunt reguli după care eu îmi trez viața.
 Marea lor majoritate sunt subconștiente, deși am acces la o
 parte din ele conștient pentru că le pot explica.
 De exemplu, convingere. Eu cred că o relație de cuplu este
 naturală lumea într-un bărba și o femeie.
 E o convingere, dar e o regulă. Nu este una devăr absolut.
 Este valabilă doar pentru mine, subiectiv, pe harta mea și
 poate să fie conștientă.
 Convingere subconștientă. Nu merit să am bani. Banii mulți
 aduc probleme.
 Dacă am prea mulți bani, am grijă.
 N-am nevoie de atâtea bani, o să mă descurc cu puțin.
 Dacă am prea mulți bani, nu-s fericit. Este subconștient.
 Iar subconștientul nostru este plin de convingeri.
 Unele care sunt în favoarea noastră, altele care ne limite
ază.
 Tot în subconștient, dacă aici ați convingeri, multe,
 multe.
 Și o să vorbim de ele modul următor cum se
 formează, cum dezactivază, cum recunoaștem,
 cum le dezactivăm rapid pe cele limitative.
 Tot aici am și valori.
 Valorile sunt lucrurile care sunt importante pentru mine.
 Relația de cuplu, valoare.
 Religia, valoare.
 Familii, valoare. Banii, valoare. Educația, valoare.
 Libertatea, valoare. Apărarea, valoare.
 Masca, valoare. Invulnerabilitatea, valoare.
 Și pe bază acestor valori eu mă voi comporta fără să pot să
 explic de ce.
 Pentru că sunt din subconștient.
 Pot să am valori conștiente de care zic, bă pentru mine îmi
 sunt important banii.
 Și să fiu conștient că pentru mine îmi sunt important banii
 sau pot să am valori sub conștient de care să nu fiu conșt
ient.
 Nu poate să fie o valoare pentru mine este important să da
 sigur că da este import valoare.
 Convingere nu e bine să fii vulnerabil pentru că te pot at
aca.
 Valoare este important pentru mine să fiu invulnerabil.
 Convingerele sunt ceea ce credeu despre valori.
 Așa le recunosc. Când te întreb ce crezi tu despre el înțe
amnă că e o convingere.
 Adică scot la iveala convingerea. Când te întreb ce e
 important pentru tine îmi spui un cuvânt.
 Când te întreb de ce îmi spui o convingere.
 Are sens? Dar vorbim despre ele.
 Și tot aici în subconștient.
 Sunt emoțiile.
 Toate emoțiile.
 Să dau mai așa.
 Emoțiile noastre, tot ceea ce noi simțim, vin din subconșt
ient.
 Dați-mi exemplu de convingeri, de emoții care vă plac.
 Mai tare, te rog?
 Fericire, mulțumesc. Alcine va convi... emoții care vă plac
, te rog.
 Relaxare, bucurie, linişte.
 Calm.
 La care îți place și satietate.
 Satietate.
 Dar lui nimic face satietate.
 Exact, vorba lui pe harta mea, nu satietate importantă, ci
 gustul.
 Ok? Așa de la gurmand vorbim.
 Din punctul meu de vedere de fost atlet.
 Mai țineți minte? Ce mi-a topa aia cu fost atlet? Nu mai șt
iu.
 Nu mai știu, dar știu că-l răt. țineți minte modul 1. Fost
 atlet. Bun.
 Dați-mi exemplu de emoții care nu vă plac.
 Furia, tristeză, frică, siguranță
 Ai zis siguranța? Nesiguranță, frustrare
 Ați auzit amintii care au spus că auzis sau poate și voi a
ți folosiți în tagma asta emoții bune, emoții rele?
 Emoții pozitive, emoții negative?
 Deci, despre asta e vorba. Pentru că din punct de vedere al
 NLP, emoțiile nu sunt niciodată pozitive. Și nici negative.
 Din punct de vedere al NLP, emoțiile sunt doar resurse.
 Resurse. Nu știu dacă sunt energie sau nu, pentru că e pos
ibil să nu fie energie, să fie tot resursă.
 Te aștept să-ți dau un exemplu? Cât ori dintre voi le place
 să fiți triști?
 Și cele azi nu vreau să fie triști? Cum să-ți placă să fie?
 Zic mai tare.
 Cum va miraca mazului ridicat?
 Da-mă cuvăr să-ți placă să fii trist.
 Pune-mi pariu că până la finalul zilei de azi e posibil să-
ți dorești să fii trist mai des.
 Acces provocarea mea?
 Făruri care vreau cliente de mență.
 De-aia stătea Tony cu minte.
 Nu.
 Din punct de vedere al NLP emoțiile sunt resurse
 pentru că emoțiile sunt combustibilul comportamentului meu.
 Nu am cum să am un anume comportament care mi-aduce în un
 anume rezultat dacă nu am o anume emoție.
 Modul 2, vă țineți să se aminte?
 Asta înseamnă că atunci când eu îmi doresc un rezultat, înt
rebarea nu este cum trebuie să mă compor ca să obțin acel
 rezultat,
 ci ce este nevoie ca eu să simt ca să mă comport în felul
 în care va aduce acel rezultat.
 Când mă duc la un interviu și mă trezesc dimineața într-o
 stare de maxim încredere în mine, pentru că afara plouă, eu
 tocmai am călcat pe pisică care m-a zgâriat, am dat cu pic
iorul de noptieră,
 În drum spre toaletă, îmi aduc aminte că n-am cumpărat hârt
ie igienică.
 Dau seama că la baie nu pot să mă spăl pămâini pe ochi
 pentru că nu am apă caldă, pentru că ăștia tocmai au oprit
 apa.
 Dar eu în dimineața aia tot am un interviu și trebuie să mă
 duc în continuare. Ies afară din bloc.
 Și mă duc în continuare spre interviu și mă tropiește un
 taxicăr care trece pe lângă mine.
 Și mi se rupe pantaloni. Dar eu tot trebuie să mă duc la
 interviu.
 Ce va face diferența la acel interviu? Faptul că m-am pre
zentat sau starea emoțională în care m-am prezentat la acel
 interviu?
 Starea emoțională.
 Însă, newsflash, starea emoțională nu depinde de exteriorul
 meu.
 Starea emoțională depinde de mine și de interiorul meu, de
 reprezentarea mea mentală,
 de ceea ce cred eu despre exteriorul meu.
 Și pot să cred, de exemplu, că tot ceea ce mi se întâmplă
 într-o zi importantă,
 care nu este aliniată cu scopul meu, că dau cu piciorul de
 noptieră, că mă calcă un taximetrist cu apă și mă stropește
,
 că mă azgăria pisica dimineață, pot să gândesc că nu sunt
 de fapt niște provocări pe drumul spre succes.
 Dar ți-o să zică ce zi de rahat.
 Astăzi nimic nu merge bine.
 Bă, ghici ce?
 Dacă tu crezi că astăzi nimic nu o să meargă bine, nimic nu
 o să meargă bine.
 Pentru că se transformă în convingere.
 Pentru că se transformă în convingere și care îți va ghida
 comportamentul.
 Însă ce ar fi dacă aș avea la dispoziție uneltei care să mă
 învețe
 să-mi activez la voință, la buton, orice emoție consider eu
 că este utilă într-o anume contextă.
 Cât de miștoară fie, nu?
 Până atunci, pentru că exact asta facem azi.
 Vă învăț cum să vă înțelegeți emoțiile, cum să le declanșa
ți la intenție,
 pentru că adevărata libertate și independență emoțională
 înseamnă ați decide singur emoțiile pe care vrei să le sim
ți.
 Spre Deus, e de ce spune lumea din afara acestei grupe
 care zice, n-ai ce facem, asta e viața.
 Trebuie să te... n-ai ce să... asta e... suferim, murim,
 treci... n-ai ce să faci.
 Vin eu și spun, e, e, poți să schimbi ceea ce simți când v
rei tu și să simți ce vrei tu,
 în funcție de contextul în care te afli.
 Pentru că emoțiile nu sunt de sine stătătoare, emoțiile au
 niște declanșatoare.
 Învățând să dezactivezi declanșatoarele și să activezi alte
le,
 Practic înveți să-ți menegeriezi singur emoții.
 Emoții din perspectivă a ENLP-i nu sunt niciodată pozitive
 sau negative,
 ci sunt resurse în funcție de contextul în care apară.
 O resursă de bucurie și de entuziasme este o emoție faină.
 Să-ți dea coru cu mine?
 Nu și dacă apare la o mormântare.
 Dacă apare emoția de entuziasm, bucurie și caterincă maximă
 la o mormântare, te vor băga la beci.
 Că vor spune prietene, prietene, dute.
 Are sens.
 Deși o emoție aparent pozitivă în perspectiva societății
 care spune, cum bă, să nu îți doresc să fie entuziasm?
 Bă, nu în toate contextole.
 Stiu, dar acolo o ajungem imediat. Eu vorbesc de societatea
 care trăim noi.
 Tristețea. Că vorbeam de tristețe. În perspectiva societăț
ii din afara acestei grupe este o emoție nașpa.
 Eu vin și vă spun, bucurați-vă de azi înainte când sunteți
 triști.
 pentru ca sa izand tristetea voastra, acceptand-o si traind
-o, va dati voie sa creati procesul de introspectie.
 In tristete iti pui intrebari si iti vind raspunsuri.
 Nu in entuziasm si exaltare, cand nu iti pasa de nimic
 pentru ca tu esti mega beat de fericire.
 Nu iti pui intrebarile existentiale cand esti fericit.
 Îți pui întrebări existențiale când te doare și suferi și e
ștrici și nostalgici și nu știi de ce să repetă aceleaștii
 pară-n viața ta. De acord?
 Atunci îți spui, bă, ce fac greșit, frățioare, că nu merge.
 Are sens. Când sunt trist, mă bucur,
 pentru că este moment oportun să-mi găsesc răspunsul la înt
rebările cele mai grele.
 Când sunt vesel și entuziasc, nu o să-mi pun întrebările
 alea care ar fi nevoie să mi le pun.
 Pentru că nu-mi pasă în momentul ăla. Cred că sunt centrul
 lumii. N-am nevoie. Are senzlie.
 Pe o stare de ploaie, de frig, de nașpa, de urât afară, o
amenii de vii cei pică în tristețe.
 Eu mă bucur când e așa afară, deși poate simți și eu aceeaș
i tristeță și nostalgia, pentru că este o vreme maximă de f
aină pentru a citi o carte bună.
 Și pentru a mă reîncărca. Și pentru a mă odihni. Și pentru
 a mă bucura de calm.
 Pe când alții intră în depresie, mamă ce urcă, te afară, pl
ânge de două săptămâni, eu sunt, mamă ce bine, mă odihnesc
 de două săptămâni.
 Pentru că te îndeamnă la ceva productiv pentru tine. Pract
ic, nu ceea ce este afară în afara mea încrează emoția.
 Ceea ce cred eu despre ceea ce e în afara mea îmi crează
 emoții.
 Nu ploaia îmi crează tristetia, ci ceea ce cred eu despre
 ploaie îmi crează tristetia.
 Dacă eu cred că ploaia este nașpa, pentru că nu pot să ies
 afara să mă plimb cu picioarele goare pân' iarbă,
 o să simt furie, nașpa, panică, oftică, whatever.
 Dar eu când zic, a, plouă, mișto, citesc, mă refac, mă udic
nesc, dorm, o pauză, binevenit.
 Mai mult decât atât. Nu numai că vă recomand să vă bucurați
 de emoțiile care vin, pentru că vin cu un potențial de creș
tere și evoluție,
 ci vreau să vă spun că puteți să simțiți emoții despre emoț
ii.
 pot să simt bucurie
 față de tristete.
 Și să zic,
 ce bine că a venit tristetea asta
 pentru că acum am și timp,
 am și starea necesară să-mi pun
 întrebările care e nevoie să mi le pun ca să-mi schimb viaț
a.
 Cum să nu simt bucurie
 față de faptul că am șansa asta?
 Are sens?
 În NLP, emoțiile despre emoții
 se numesc metastări.
 Despre meta este
 observator deasupra observa ceva metastari sunt stările de
 stări
 emoțiile vin ca un rezultat.
 Aceea ce noi am băgat anterior.
 în subconștientul nostru.
 Nicio emoție nu vine din senin,
 nejustificat,
 și fără o fundație, fără o bază.
 Aparent nu vor avea sens.
 Logică.
 Însă acceptând faptul că ele vin din subconștient,
 care este partea,
 cum v-am spus mai devreme,
 care nu funcționează pe logică,
 ci funcționează pe emoție.
 Acceptând asta, nu voi mai căuta logica în emoții, ci le
 voi trăi.
 Adevărata independență emoțională este când înțeleg, accept
 și pornesc pe drumul
 eliberării de bagaje emoțională, pentru că emoțiile noastre
, dragilor, pentru că am fost educați să nu le
 să le evităm, să le criticăm, să fugim de ele,
 în momentul în care ele încercau să iasă,
 la nivel de conștient, era o regulă care spunea
 nu-i bine să simți tristețe, nu-i bine să simți furie,
 nu-i bine să simți nostalgie, vulnerabilitate,
 Frustrare. Nu, nu?
 Și le forțai să se duc înapoi. Chiciunge.
 Tot în subconștientul tău.
 În momentul în care reprime o emoție, fugi de ea.
 Și nu îți dai voie să o simți, o trimiți înapoi în subconșt
ient, de unde va continua să te influențeze.
 pentru că dacă este un limbaj preferat al subconștientului,
 prin care el comunică cu tine și prin care tu comunici cu
 el, acela este al emoților.
 Subconștientul va comunica cu tine prin emoții,
 și tu, dacă nu ești educat sau obișnuit să le dai importanț
a cuvenită și să-ți dai voie să le trăiești atunci când vin,
 să le primești mesajul, le vei trimite înapoi în subconșt
ieni, le vei bloca sau le vei amorți.
 jocuri de noroc, sex, droguri, filme, prieteni, cumpărături
.
 Toate sunt forme de anesteziere a emoților pe care nu vreau
 să le simt,
 pentru că sunt învățat că ceea ce este inconfortabil din
 punct de vedere emoțional nu este bine.
 Nimic mai fals.
 În momentul în care o emoție vine către tine din senin, făr
ă motiv logic aparent, este în drumul ei spre ieșire.
 O emoție care vine, e în drumul ei spre ieșire. Ghiș ce fac
em noi?
 Stai un pic, că nu-i bine, nu-i confortabil. Pentru că ea ș
tii cum trebuie să iasă? Tot prin tine, simțind-o.
 Noi știind că nu-i confortabil să o simțim, o anesteziem, o
 blocăm, o reprimăm, o ignorăm,
 și dacă nu funcționează, băgăm alcool sau orice fel de adju
vant artificial până când uităm de ceea ce simțim.
 O perioadă.
 O perioadă. Pentru că, cum bine zice Erika, emoții ajunge
 înapoi în subconștient, însă aici, cu fiecare reprimare, că
știgă mai multă energie.
 Fiecare emoție reprimată și ignorată de fiecare dată, când
 opun să se duc înapoi în subconștient și nu recunosc, nu o
 vindec, nu o integrez, nu o eliberez, ia căștigă mai multă
 energie.
 Și ajunge aicea și crește și crește și se aliază cu alte
 emoții reprimate.
 Că se întâlnesc și nici pătri nu te alibera, nici pătri nu
 te alibera, hai încoace că...
 El face noi să înțeleagă la un moment dat. Dacă nu înțelege
, hai să ne întâlnim noi mai mulți.
 Hai încet încet și să strâng.
 Și tot bate la ușă.
 Alo, avem aici tristeză, avem emoții, avem râne, avem...
 Dă-ne drum o dată că nu mai...
 Nu vreau, nu sunt, nu vreau acum.
 o stică de Jack, ai niște cumpărături, ai niște prieteni,
 sex, jocuri de năru.
 Găsim noi ceva numai nu cumva să ne înțelegem propriele emo
ții.
 O altă formă de escapism se numește asta.
 O altă formă de escapism este ultraracionalizarea emoților.
 Dar de ce? Dar de unde vin?
 Dar nu le înțeleg? Dar n-am făcut nimic?
 dar am avut o viață frumoasă, de unde vine tristetea asta?
 Și intri în ultraraționalizare, când de fapt tot ce ai de f
ăcut e să le simți.
 Tot ce ai de făcut este să-ți dai voie să simți emoțiile,
 mă refer la cele care te dau pe steka, alea care nu ne plac
,
 preferabile atunci când vin.
 Pentru că altfel, toți acești bolovani,
 Mai mici sau mai mari pe care îi cărăm în subconștient
 Sunt ca niște valize foarte mari
 Pline de pietre de moară
 Pe care fiecare dintre noi le cărăm în viață și nu în mâini
, ci legate de gât
 Trăgându-ne înapoi, ținându-ne pe loc
 Consumându-ne energie
 Cum faci ca ne consume energie?
 Pai ne consuma energia din subconștient, pentru ca sunt coș
tient,
 tu înțelegi, a, nu vrei să le simți?
 Ok, atunci ai să facă cumva să le țin aici, să nu le simți.
 Și le țini acolo. Dar cum le țini acolo? Consumând energie.
 Are sens?
 Energiea o ia tot de la tine.
 Și te trezești cai. Stări de apatie.
 Lene. Lipsă de motivație.
 Lipsă de sens în viață.
 Lipsă de bucurie atunci când deplinești obiective pe care
 acum ceva timp când ți-le stabili păreau că o să te facă
 cel mai fericit din lume.
 Și o iei de la capăt.
 Și spui, ah, obiectivul ăsta nu m-a făcut să mă simt împlin
it până altul și mai nesimțit.
 Și te duci și muncești din nou și mai mult și te dai în
 burn-out.
 Doar ca să ajungi să te simți împlinit și fericit,
 cu minim de energie pe care le mai ai la dispositie, pentru
 ca restul este consumat,
 sa tina in subconscient emotiile care nu-ti plac si pe care
 ai fost educat sa le ignori.
 Are sens pentru voi.
 In momentul in care devii consient
 de importanta procesului de eliberare, integrare, vindecare
, emotionala,
 in orice fel alegi sa faci asta,
 Vei accesa un izvor de energie și un rezervor de energie de
 care nici măcar nu ești conștient că este aproape nelimitat
 la dispoziția ta zilnic.
 cu fiecare bolovan de genul ăsta, prelucrat, integrat, cum
 zice în LPU, că eliberat, că vindecat, că integrat, cum vre
ți voi să-i spuneți,
 eliberați o cantitate de energie care până în momentul ăla
 nu va fost disponibilă, pentru că o subconștientă o folosea
 ca să-l reprime și să la scândă de voi.
 Pentru că rolul subconștientului în primordială, în primă
 instanță, care este?
 Mai tare.
 să te protejeze.
 Când el vede că simte, înțelege că
 el trimite o emoție și tu nu o accepti, zice, ok,
 asta nu-i potrivit pentru el, nu-i bine, îți o reprimă
 și te protejează
 prelund consumul de energie pe care tu
 altfel ar fi nevoie să-l faci conștient
 ca să reprimi emoția. Are sens?
 Dar energia a tot de la tine, nu ea.
 Rolul subconștientului protejează supraviețuire, digestie,
 detoxifiere, bătăile inimii, regularea temperaturii, vinde
carea corpului, intuiția.
 Toate vin din rolul de protecție și supraviețuire al subcon
știentului pe care îl și s-a asumat pentru tine.
 Când dorm, el te ține în viață. La modul cel mai apropi.
 Când dorm, el te trezeiește fix înainte ca ceva rău să se
 întâmple.
 Ați pățit vreodată să vă treziți fix o secundă înainte din
 zgomot puternic, din cu tremor sau ceva?
 Eu am pățit. Ați pățit-o pe asta?
 Să simțiți că va întâmpla ceva rău și într-o secundă s-audă
 un buf de mașină sau o voce sau ceva accident.
 S-a întâmplat?
 Subconștientul vă spune ceea ce voi nu încă percepeți conșt
ient.
 Sau să sune ceasul.
 Ați pățit să vă trezi cu un minut sau două fix înainte să
 sune ceasul?
 Asta pentru că subconștientul înțelegește că pentru voi
 este important să vă treziți la acea oră.
 Și spune, ok, hai mai devreme cu un minut.
 Zic mai tare.
 Nu îi comunica suficient de clar pe limba lui că e
 important pentru tine.
 Nu știu.
 Este o intenție mai importantă pentru tine acolo și poate
 să fie, de exemplu, o Dihna.
 Are sens?
 Subconștientul reprimă emoții.
 le primește ca reprimate, conștientul le refuză, subconșt
ientul le primește și le ține acolo. Încă un pic, că poate
 mai încolo o să fie pregătit.
 Când consideră că ești pregătit la nivel atenție, de resur
se, de energie, cunoștințe, atitudine, vârstă, maturitate,
 tot subconștientul îți prezintă emoții
 sau amintiri pentru prelucrare.
 N-ati patit niciodata ca din Senin, intr-o zi superba, in
 care totul mergea misto?
 Brusc sa va vina in cap o amintire de care isi uitases
 complet si care sa va dea peste cap toata ziua?
 Ați patit vreata?
 Jumat de zi.
 Și să nu vă vă gândi la ea.
 Și buz din senin, eram totul sup în regulă și mișto.
 BAM!
 Amintire din copilărie care m-a certat, nu știu ce coleg la
 joacă.
 Sau m-am împin și am picat o balansoară.
 Ați pățit?
 De ce o prăjită?
 Sub conștientul are rolul de a te proteja și de a te ține
 în supraviețul de ție
 și îți prezintă constant spre prelucrare tot ceea ce știe
 că este înmagazinat în el
 și nu îți este util.
 El este cel care îți ia din el că tot e în magazinul,
 Îți prezintă subconștient, spune prietenii, vrei, uite,
 asta e aici, a mine.
 O primesc și o eliberez.
 Sau dacă nu, o mai ținem un pic pentru tine.
 Explicităția emoților este de data de bagajul meu, de pe
 care am înțeles.
 Da. Emoțiile noastre vin pe baza aceea ce avem stocată sub
conștientul nostru.
 Deci prin correlat, emoticii sunt persoane cu un bagaj
 foarte mare de trăiri?
 Emotivii sunt persoane care sunt sensibile, la care se po
ate adăuga un bagaj emoțional neprelucrat.
 Dar să nu confundăm emotivitatea cu sensibilitatea emoț
ională ca și deschidere de empatie, de exemplu.
 A nu se confunda.
 Ok?
 Adică oamenii foarte empatici nu înseamnă neapărat că au un
 bagaj de emoții stocate sau reprimate,
 ci doar o abilitatea lor este de a fi deschis emoțional.
 De a transmite și de a primi.
 Pentru că un emoțional sau un empatic primește și transmite
 în același timp nu poate să o facă doar pe una.
 Din punct de vedere emoțional, tot subconștientul este cel
 care primește și îți încurajează, și îți dă pe pilot
 automat, o stare emoțională de bază.
 Starea emoțională de bază este starea pe care o simți cel
 mai frecvent, fără efort.
 Cea pe care o simți pe pilot automat, fără să-ți doresc o
 simți, doar aia este că îți vine ție natural.
 Pentru un este entuziasmu, creativitatea, efervescența, cop
iile din postul ăsta locului.
 Nu fac asta intenționat, ei așa simt.
 Sau apatia, lenea, lipsa de motivatie, tristetia sau depres
ia.
 Sunt antrenate, nu apar de nicăieri.
 Au o cauza și sunt antrenate pentru că starea emoțională de
 bază se antrenează.
 În momentul în care repet o emoție des, îmi creează o cale
 neuronală în creărașul meu datorită neuroplasticității,
 dovetă științific de neuroștiință în ultimii ani.
 Și în momentul în care creierul meu învață cum să declanșez
 o stare emoțională pentru prima oară, a doua oară o voi cre
a mult mai ușor.
 cu cât o repet mai des, cu atat o voi simți mai ușor, și va
 deveni pilot automat.
 Va deveni starea de bază prin care eu îmi duc zilele și
 consider că e normal să fie așa.
 Un depresiv care va vedea oameni entuziaști, efervescenți,
 bucuroși de viață, va spune
 Păi, tu ești nebun, tu vezi în ce țară trăim?
 Cum poți să te bucuri?
 Tu nu observi ce se întâmplă? Învini rușii, talibanii, ne-
un fură refugiații.
 O, trezește-te!
 Tu nu simți ce simt eu, tu în ce lume trăiești?
 E replica lor.
 Un entuzias va spune, păi, tu ești nebun, trăim în cea mai
 prosperă era omenirii de când s-a inventat Mamut-ul.
 Uite câte oportunități, uite unde a ajuns tehnologia,
 uite cât de puțin ne forfarcem acum ca să câștigăm banii la
 anumite domeni.
 Uite cât de multe variantă de robotii au apărut care faceau
 munca noastră, fac munca noastră pe care o făceam noi acum
 astăzi de ani.
 Uite cât de mult acces la resurse avem acum. Și ăsta o să z
ică, ești nebun.
 Vine sfârșitul lui miștute, bucuri de roboți.
 Știți care e diferența între ei?
 Starea emoțională de bază cu care își încep ziua.
 pentru că emoțiile noastre nu sunt doar combustibil pentru
 comportamentele noastre,
 ci sunt filtre prin care vedem și interpretăm realitatea.
 În funcție de emoțiile pe care eu le simt, voi interpreta
 realitatea pe care eu observ.
 Dacă eu sunt entuziast și încrezător în mine, într-un anume
 moment, și am un accident de mașină,
 este foarte probabil să reacționez cu calm și cu mental
itatea de genul putea fi mai rău.
 Bine că suntem ok, e doar tablă, avem asigurare, bine a fi.
 Tu ești ok, eu sunt ok, mergem înainte.
 Dacă eu sunt setat că lumea e un loc periculos, am stare de
 bază de frică, de frustrare, de teamă, de panică și am un
 accident de mașină,
 salut!
 Doar că nu mă iau culo de gât.
 Sau mă iau și culo de gât de multe ori.
 Tu nu vezi pe unde mergi, ești un ibecil, puteai să mă om
ori.
 Cunoașteți cazuri de genul ăsta?
 Singurul lucru care face diferența între reacțiile astea
 este emoția și starea emoțională de bază a celor care sunt
 implicați.
 Eu le-am simțit pe ambele, sincer.
 Da, toți le-am simțit pe ambele.
 În situații grave am fost relax, toată ziua happy, entuziat
, de ce urmează.
 M-a utură accident destul de nascot, dar simțit doar
 material și ok.
 Și mă blanam cumva că, what the fuck, adică ar trebui să f
ie altfel, dar eu sunt ok cu toată situația.
 Și atunci toți în care era așa un mir, în mine se zicea,
 aproape că a fost accident.
 Scandal.
 Singura diferență este starea emoțională în care rai.
 Anteriorul acelui eveniment.
 Am un amic care este presetat în starea lui de bază,
 ca fiind de entuziast, mega optimist,
 e un fel de lesefer, așa, el merge cu valul,
 ce e bine e bine oricum, ce nu e bine las că va fi,
 adică... și i-a furat scuterul.
 La un moment dat. Se duce la unde-l legase, vede doar lanț
ul,
 Și zicem, ce bine că oricum vrea să-mi schimb scuterul. Și
 pleacă la o bere, că acum nu mai trebuie să conducă.
 Faza reală! Faza reală!
 Și cum are reacționă?
 Ai intrat în casă, evident, am înfinut fază, s-a făcut răzg
ături toți, s-a speriat, a ieșit afară cu copii cu toți din
 casă.
 Și ne sună pe mine și pe labra, știi ce? Băi, nu, faptul e
 că e casă.
 Și noi ne-au vrei să venim...
 Bă, nu e ok.
 Ce dracu' e ok?
 Păi, zici, mi-am dat seama de atașamentul meu față de lucr
urile materiale
 pe care le-am avut în casă.
 Deci cei ce au curat toate bijuterile din aur primite,
 cele care erau cumpărate de ea au rămas acolo.
 Deci nu s-au atins de...
 Și a doua zi când ne-am zis, când zice, băi,
 băi, nu știu vreau să nu-l zic, că au intrat cu fiecare.
 Pentru că altfel nu îmi dădeam seama de atitudinea mea față
 de bani.
 Și eu altum s-aud un om că vorbește așa de faptul că pot să
-l vădăt cat.
 Pentru că nu contează.
 Nu a contat ce s-a întâmplat, ci ce crede ea despre ce s-a
 întâmplat.
 Are sens.
 Deci, nu te ne spui ca sunt in acea folata care te treaba
 de primire extreme?
 O stare emoțională antrenată este aici, la programare.
 Antrenată, panica, depresia, frica constantă, frustrarea,
 furia.
 Cunoașteți oameni care sunt parca a beia 7 motiv să sară la
 gâtul unor oameni doar așa că sunt pe pulbere constant?
 Este aici.
 Că o principiulă.
 Deci, eu nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am
 văzut că nu am văzut că nu am văzut că nu am văz
 la o intensitate atât de mare încât mă voi transforma
 și nu mă voi recunoaște după.
 Iar pușcărie este plină de oameni care sunt nevinovați
 și care declară, nu știu ce am făcut atunci, pentru că n-am
 fost eu.
 Când am lovit, când am ucis, când am sărit, când am bătut,
 când am pleznit,
 orice-au făcut și-au făcut ei,
 au făcut pe un fond emoțional
 care i-a transformat în așa hal încât ei n-au mai fost ei,
 ce a preluat controlul, adică au devenit limite.
 Au anulat o ce era conștient.
 Ci sunt oameni aia care la nivel de furie extremă,
 neprelucrată,
 nu mai știu ce fac.
 Ba, chiar uite ce au făcut, ce au zis.
 Într-o stare emoțională intensă,
 rațiunea scade sau s-anulează.
 Ce înseamnă prelucra?
 Indiferent de unde vine, pentru ca asta este regula de aur
 in emotii,
 cand te iau pentru surprindere, nu mai te intreba de unde
 vine, trayesti-o.
 Imediat, fie au prelucrat prin metode terapeutice.
 Fie terapie cu un specialist in directia asta, fie prin sum
 modalitati.
 Exemplu. Și vă las cu asta că vă țin din pauză de plâns dup
ă aia.
 În momentul din punct de vedere evoluționist,
 nicio emoție care vine către voi nu va dura mai mult de 15
 minute.
 Nicio emoție.
 Maxim. Plus minus.
 Exact. Doar că știi de ce este greu?
 Pentru că în momentul în care îți dai voie să trăiești o
 emoție netrăită an de zile,
 Nu va fi doar o tristete.
 Va fi un sentiment ca se sfarseste lumea si tu esti singur
 abandonat.
 O sa inveti azi chiar dupa pauza, o sa o intruinezi sa apre
zi si cand vrei tu pe ea.
 Sa o traiesti inseamna sa stai in emotie fara sa te mai int
rebi de ce,
 de unde vine, cum faci, sa o schimbi, ce mesaj are,
 De ce tocmai ție? Oare când se termină?
 Dar ce am făcut să merita asta?
 Dar, mama, ce rădoare!
 Toate astea sunt exagerări și sunt mentalizări.
 Când zic, stai în ea înseamnă
 indiferent ce simți,
 știu că simți-n și trăiind această emoție,
 îi liberezi. Și pur și simplu stai închizi ochii și îți dai
 voie să simți.
 În te mai întreb ce simți, aia deja te duci iar în mental.
 Ci doar simți indiferent ce simți.
 Nu există emoții negativă.
 Există emoție productivă sau neproductivă în funcție de
 context.
 Tristețea profundă e foarte productivă când vine vorba de
 introspecție.
 Furia e foarte productivă când vine vorba de autoapărare.
 Ai vrea vreodată să aperi propriu tău copil cu emoție de
 gingășie?
 Sau de empatie?
 Să vin unul să îți atace copilul tău, să spui, ai mă, că te
 înțelegi și pe tine, că ești oamă.
 Știu cum e.
 Sau îți e mai productivă furia care îți va alimenta comport
amentul de a te apăra pe tine și pe copilul tău. Are sens,
 Ana?
 Indiferent ce emoție îți vine, fii conștientă că într-un an
ume context este productivă, deci nu acuza.
 Și când îți schimbi atitudinea ta față de emoții,
 nu le vei mai reprima și nu le vei mai ocoli, evident se
 antrenează.
 Starea de bază emoțională se antrenează, zilnic.
 Devind conștient că am o stare emoțională limitativă, cum
 ar fi apatia, antarnez alta.
 Cum?
 Mă trăzesc dimineața
 și mă întreb ce simt.
 Păi simt apatie, triseca, am vine celălalt ușor să simt. Ok
.
 Am simțit vreodată entuziasm? Păi da, când?
 Când mi s-a născut copilul sau am câștigat, nu știu, la lot
o
 sau am cumpărat mașina cea nouă în chid-dochi
 și mă asociez în momentul în care am simțit acea emoție.
 Asociindu-mă în momentul emoției care am simțit în trecut,
 ce se va întâmpla?
 Ziceți voi?
 Voi simți, o aducă înapoi, bravo, acea emoție.
 Simțind acea emoție,
 cât pot de des,
 conștient,
 îmi rescriu starea emoțională de bază.
 Adică antrenez altă emoție de bază.
 Îmi rescriu autopilot.
 Dacă, pălând atitudinea de reștrirea, stării emoționali de
 bază, mai devin și conștient că emoțiile mele negative, deș
i știu ca cum nu există, nu vor decât să iasă și singurul
 mod în care aceste emoții iese cum?
 Prin mine, simțindu-le, voi fi bucuros să-mi simt tristețea
. Pentru că știu că o eliberez. Are senzlie?
 De-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a
 doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua
, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-
a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a dou
a, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de
-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a
 doua, de-a doua, de-a doua, de-a doua, de-a
 Dar ce? Și am început să mă gândesc un pic la ea, deci să
 mai facem chestia să se retruim.
 Da.
 Când se alătrăi?
 Da.
 Odată ce am observat-o, am observat că ea se mai...
 Dacă emoțiile noastre ar avea un limbaj rațional, singurul
 mesaj pe care ar vrea să ni-l transmit ar fi următurul.
 Simte-mă! Trăiește-mă! Sunt aici!
 Este singurul lor scop, in viata lor de emotii, daca ar fi
 metaforic, sa le intret ce vreti, asta mi-ar spune, vreau
 sa ma simti.
 Vreau sa observi ca sunt aici, sa-ti dai voie sa ma simti,
 pentru ca simtindu-ma ma iliberez si plec.
 Si atunci, daca e o emotie pe care vreau sa-l simti?
 Cum ar fi?
 Poti pentru viata, cum ai simtit?
 O creste, sau o ancorezi, dupa pauza.
 O sa o scriem.
 Harta nu e teritoriu. Uitați-vă din nou la Matrix.
 Matrix. Volumul 1 și 2. 3-ul mai puțin că e marketing.
 Primul e fantastic. Acum cu ochii de acum.
 De genul știu că ceea ce crede că e real nu e.
 Și spuneți în ce înțelegeți după ce vă uitați la fel.
 Deci am toate scuzele să mă uit din nou la filmele astea.
 Citiți volumul 1, volumul 2 din Iluzii Richard Bach. Sunt
 nuvele. Le citiți într-o oră și un pic.
 Volumul 1, volumul 2. Richard Bach. Sunt niște povești
 foarte scurte, pline de însemnătate din perspectiva libertă
ții, harta nu-i teritoriu și a emoților.
 Inception, mai bine.
 Inception, e foarte tare filmul.
 Foarte tare, exact.
 Avem la fază un sentiment cât se poate de...
 Inception, da.
 Personal.
 Colenorul de Dicaprio, foarte tare filmul.
 Bun. Cum vi se pare ce a înstat până acum, în prima parte a
 zilei?
 Sunt curios, înainte să le căn pauză. Cu cei lemâneți?
 Foarte tare.
 Ce face să fie foarte tare?
 Emoțiile sunt filtre.
 Emotile sunt filtre, mersi. Bravo.
 Ci sunt cum? Constructive sau neconstructive, in functie de
 context, si pot fi resursele comportamentului meu.
 Stim de unde vin.
 Stim de unde vin, ok?
 Ce vi s-a parut mai interesant de prima parte a ziliei?
 Prima parte inclusand feedbackul nostru, poate ați ramas cu
 ceva de acolo.
 Sintele trăiește.
 Apropo de asta, carte.
 Calea renuntării. David R. Hawking's.
 Calea renuntării. Este o mega-operă care explică științific
, este scrisă de un psihiatru cu peste 50 de ani de experien
ță de psihiatrie și îi psihianaliză, ce înseamnă emoțiile
 care are rolul lor și ce se întâmplă concret în momentul în
 care îți dai voie să le simți.
 chiar și dacă nu știu de unde vin.
 Și e exemplul propriu el.
 Nu vă dau mai multe, pentru că-l găsiți în cartea.
 Înainte de cartea asta,
 al totalul David Hawking,
 vă recomand Putere versus Forță,
 care face legătura concretă
 între mintea conștientă și subconștientă
 și potențialul minții subconștiente
 pe care îl îngoră, pentru că nu știu că l-au.
 Putere versus Forță
 sus forță și calea renunțării de David R. Hawking
 alături de iluzii de Richard Bach.
 Și vă mai dau după ce știți pe asta.
